Papagalul nimfa (Nymphicus hollandicus)

papagali cacad, Nymphicus hollandicus, papagalul nimfa, Melopsittacus undulatus, papagali perusi, specii de papagali
Cea mai mica specie de papagali cacadu, Nymphicus hollandicus reprezinta o adavarata miniatura. Este o pasare endemica din Australia, dar poate fi foarte des intalnita in casele oamenilor, ca pasare de colivie, fiind usor de intretinut. Dupa perus - Melopsittacus undulatus, specie de papagal mic, cu coada lunga - papagalul nimfa este al doilea ca popularitate in randul iubitorilor de pasari de companie. Numele speciei - Nymphicus - provine din limba greaca si inseamna mireasa. Reprezentantii speciei cresc in lungime pana la 40 de cm., au o greutate cuprinsa intre 90 si 110 grame si o durata de viata de 14-20 de ani. Trasatura distinctiva a nimfei este creasta sa erectila, in functie de care poate fi apreciata starea pasarii: creasta este verticala cand pasarea este speriata sau excitata, usor oblica atunci cand este relaxata si turtita aproape de cap cand este suparata sau defensiva. Creasta poate fi turtita, dar nu lipita de cap, ci cu penele orientate pe spate si in exterior, atunci cand papagalul flirteaza cu partenerul. Coada este prevazuta cu pene lungi, cantarind aproape jumatate din greutatea totala a pasarii. Coloratura penajului este, in mare parte, gri, cu dungi albe pe marginea exterioara a fiecarei aripi. Capul masculului este galben sau alb, in timp ce femela are capul gri deschis, ambele sexe prezinta doua cercuri portocalii sau rosii in obraji, aproape de urechi. Coloratura obrajilor este mai vie si mai vibranta la masculii adulti si mai stinsa la femele, diferenta intre sexe fancanduse dupa aceasta caracteristica. Cea mai buna metoda de a deosebi un mascul de femela este, insa, coada; care la femela este mai colorata, avand forme tarcate pe ea. Sunt unii dintre cei mai rapizi zburatori ai Australiei si pot vedea pana la 100 de cadre pe secunda (ochiul omenesc surpinde numai 16 cadre). In habitatul natural papagalii nimfa traiesc in stoluri, desfasurandu-si toate activitatile zilnice impreuna: se spala impreuna, mananca impreuna etc. Retineti ca papagalii nimfa nu pot trai decat impreuna. In gradinile zoologice in care aceste pasari se gasesc, o practica obisnuita este aceea de a amplasa peste tot oglizi, astfel incat sa le fie simulat spatiul natural de trai, mai exact stolul. Este recomandat sa achizitionati papagali nimfa in pereche, un aspect important al convietuirii lor fiind cel al igienei corporale. Pasarile isi aranjeaza si isi curata penajul reciproc, dedicand cel putin doua ore pe zi acestei activitati, timp in care fiecare pana este trasa prin cioc. In general, se adapteaza bine oricarui mediu si nu sunt pasari sensibile. Se reproduc usor in captivitate. Nimfele sunt mature si pregatite de reproducere la varsta de 9 luni, dar nu este indicat sa le lasati sa cloceasca pana la varsta de 1 an. Depun intre 5-7 oua pe la interval de cate 2 zile, pe care vor incepe sa le cloceasca dupa al doilea ou, durata de clocire fiind de 18-21 de zile. Ouale vor fi clocite de ambii

parteneri, pe rand. Puii vor sta 5 saptamani in cuib, iar dupa 3 saptamani vor fi capabili sa manance singuri si vor deveni independenti. Dupa noua luni vor capata penajul si coloratura finala. Hrana este compusa, in mare parte, din seminte (de foarea soarelui, mei, canepa, iarba, castraveti, dovleac, lubenita, spanac etc.), insa au nevoie de fructe si legume pentru necesarul de vitamine. Puteti hrani nimfele cu salata verde, morcovi cu frunze, mere, porumb necopt, prune, visine, ardei si, chiar, biscuiti. Nu le dati alimente sarate, pentru ca le pot imbolnavi. Nimfele sunt foarte atragatoare, prietenoase si pot invata sa vorbeasca sau sa imite sunetele pe care le aud cu regularitate. Imita foarte bine fluieratul. Sunt foarte galagioase, mai ales dimineata. Corina ZooLand.ro Dovinca

Dresaj papagali

Cum putem invata un papagal nimfa sa vorbeasca

Vezi toate articolele despre Nimfa

Cap de nimfa Tocmai din aceasta particularitate rezulta unul din trucurile pe care le puteti folosi pentru a va invata nimfa sa vorbeasca: repetati-i cuvantul pe care doriti sa-l retina pe o voce si o tonalitate deosebita de cea obisnuita si nimfa il va retine cu mult mai multa usurinta. De aceea intalnim atat de multi papagali care repeta injuraturile ocazionale ale stapanilor lor! :) Papagalii nimfa au voci cu tonalitate inalta si de aceea este posibil sa le fie mai usor sa invete sa vorbeasca de la persoane care au voci cu tonalitati asemanatoare cu ale lor (in special femei). De multe ori, chiar daca vor invata sa reproduca limbajul uman, nimfele nu vor putea pronunta bine cuvintele. S-ar putea sa recunoasteti un anume cuvant spus de papagalul dumneavoastra doar dupa ce-l auziti de mai multe ori, iar persoanele straine, neobisnuite cu papagalii, s-ar putea sa nu recunoasca deloc pronuntia.

Pentru a va invata nimfa sa vorbeasca aveti nevoie de foarte multa rabdare, devotament si afectiune. Ca si in cazul oamenilor, si in cazul papagalilor este valabila zicala repetitia este mama invataturii. In cele ce urmeaza va vom prezenta cateva sfaturi de urmat in cazul in care v-ati decis sa va antrenati nimfa sa vorbeasca: 1. Incercati sa stabiliti o rutina zilnica, ideal este sa desfasurati 2 sedinte a cate 10 minute fiecare, una dimineata si una dupa-amiaza sau chiar inainte de culcare. 2. Scoateti nimfa din colivie in timpul sedintelor de antrenament, pentru a-i da posibilitatea sasi focuseze atentia numai asupra dumneavoastra. Creati un mediu inconjurator linistit, fara zgomote sau evenimente care sa-i distraga pasarii atentia de la lectia de vorbire. Asigurati-va ca papagalul va poate vedea miscarea buzelor si va poate auzi cuvintele. 3. Incepeti prin a repeta un cuvant simplu si scurt, eventual format dintr-o singura silaba, o formula de salut sau chiar un nume: buna, coco, iubi etc. Lungiti silabele cuvantului pentru a va asigura ca nimfa il retine corect (papagalii accelereaza rostirea cuvintelor): buuuunnnnnaaaa, cooocooo.

Dresaj papagali

Cum putem invata un papagal nimfa sa vorbeasca

Vezi toate articolele despre Nimfa

Cap de nimfa Tocmai din aceasta particularitate rezulta unul din trucurile pe care le puteti folosi pentru a va invata nimfa sa vorbeasca: repetati-i cuvantul pe care doriti sa-l retina pe o voce si o tonalitate deosebita de cea obisnuita si nimfa il va retine cu mult mai multa usurinta. De aceea intalnim atat de multi papagali care repeta injuraturile ocazionale ale stapanilor lor! :) Papagalii nimfa au voci cu tonalitate inalta si de aceea este posibil sa le fie mai usor sa invete sa vorbeasca de la persoane care au voci cu tonalitati asemanatoare cu ale lor (in special femei). De

multe ori, chiar daca vor invata sa reproduca limbajul uman, nimfele nu vor putea pronunta bine cuvintele. S-ar putea sa recunoasteti un anume cuvant spus de papagalul dumneavoastra doar dupa ce-l auziti de mai multe ori, iar persoanele straine, neobisnuite cu papagalii, s-ar putea sa nu recunoasca deloc pronuntia. Pentru a va invata nimfa sa vorbeasca aveti nevoie de foarte multa rabdare, devotament si afectiune. Ca si in cazul oamenilor, si in cazul papagalilor este valabila zicala repetitia este mama invataturii. In cele ce urmeaza va vom prezenta cateva sfaturi de urmat in cazul in care v-ati decis sa va antrenati nimfa sa vorbeasca: 1. Incercati sa stabiliti o rutina zilnica, ideal este sa desfasurati 2 sedinte a cate 10 minute fiecare, una dimineata si una dupa-amiaza sau chiar inainte de culcare. 2. Scoateti nimfa din colivie in timpul sedintelor de antrenament, pentru a-i da posibilitatea sasi focuseze atentia numai asupra dumneavoastra. Creati un mediu inconjurator linistit, fara zgomote sau evenimente care sa-i distraga pasarii atentia de la lectia de vorbire. Asigurati-va ca papagalul va poate vedea miscarea buzelor si va poate auzi cuvintele. 3. Incepeti prin a repeta un cuvant simplu si scurt, eventual format dintr-o singura silaba, o formula de salut sau chiar un nume: buna, coco, iubi etc. Lungiti silabele cuvantului pentru a va asigura ca nimfa il retine corect (papagalii accelereaza rostirea cuvintelor): buuuunnnnnaaaa, cooocooo.
Repetati cuvantul clar, pe aceeasi tonalitate, dar nu tare, pentru a evita astfel ca nimfa sa vocalizeze prea puternic in viitor. Repetati cuvantul ales pe durata intregii sedinte. In cazul in care cuvantul ales reprezinta un obiect, aratati-l papagalului in timp ce-l denumiti. Purtati-va cu nimfa dumneavoastra asa cum va purtati cu un copil care abia invata sa vorbeasca. 4. Nu incercati sa va invatati nimfa mai multe cuvinte odata, alegeti unul singur si treceti la urmatorul abia dupa ce papagalul il pronunta suficient de bine pe primul ales. 5. Recompensati nimfa cu o mica tratatie si o mangaiere de fiecare data cand este atenta si reuseste sa invete ceva. Recompensa are rol de incurajare si va ajuta nimfa sa fie atenta in continuare. 6. Inarmati-va cu foarte multa rabdare si blandete! 7. Nu pedepsiti niciodata papagalul daca nu reuseste sa invete sa vorbeasca! Nu tipati la el si nu il loviti! Fiecare pasare are personalitatea sa proprie si nu toate sunt interesate in a imita limbajul uman. 8. Puteti incerca sa utilizati CD-uri sau casete inregistrate cu cuvantul sau cuvintele pe care doriti ca nimfa sa le invete. Cand plecati de acasa lasati sa mearga CD-ul sau caseta, repetitia este unul dintre cei mai importanti factori de succes. 9. Puteti repeta cuvantul care doriti sa fie invatat si in afara sedintelor, atunci cand va aflati in preajma papagalului dumneavoastra. Nu va mirati daca nimfa dumneavoastra va incepe sa vorbeasca initial atunci cand nu veti fi prezent/a! S-ar putea ca papagalul sa vrea sa exerseze singur pana cand isi va imbunatati vorbirea pentru a va putea apoi demonstra noul lui talent. Primele cuvinte sunt cel mai greu de invatat, dupa aceea totul va merge mult mai usor si s-ar putea chiar sa fie nevoie sa aveti grija ce vorbiti in prezenta papagalului pentru a evita situatii jenante in care acesta ar putea sa repete cuvinte nu tocmai placute auzite de la dumneavoastra! Nu fiti dezamagiti daca papagalul dumneavoastra nu vorbeste! Iubiti-l in continuare la fel de mult si descoperiti impreuna cu el alte modalitati de distractie si de interactiune

Iubitorii de pasari sunt cei mai pretentiosi atunci cand vine vorba sa isi aleaga o noua specie, iar cei care vor ceva deosebit aleg papagali nimfa. In ceea ce priveste aspectul lor, caci acesta este cel ce face diferenta, masculul adult are obraji si mot galbene ca lamaia. In mijlocul obrajilor are doua pete rosii carmin. In ceea ce priveste motul, acesta este lung si ascutit in varf, are apoximativ forma unui pinten de cocos. Ce face deliciul celor ce detin acesta pasare este faptul ca ea poate cobori sau ridica dupa preferinta motul. Acesti papagali sunt deosebiti si in ceea ce priveste penajul. Pentru cei ce vor sa recunosca o pereche de papagali nimfa trebuie sa stie ca partea superioara a spatelui este gri-fumurie, aripile sunt gri-brune-inchis, acestea avand o pana lunga ce formeaza varful, pieptul si abdomenul sunt gri-blue de diferite nuante, de la gri deschis pana la brun-negricios. Pentru achizitionarea sigura a unui mascul si a unei femele trebuie sa se stie ca la o femela partea inferioara a cozii are striuri (dungi) galbene, penele de pe partea inferioara a aripilor au pete rotunde, dese, de culoare galbena, crestetul si motul sunt de culoare gri-galbui si nu in ultimul rand lipseste culoarea galbena pronuntata din obraji. Odata stabilit care este sexul pasarii si dupa achizitionarea unei perechi de papagali nimfa este importanta ingrijirea acestora, asadar cateva sfaturi sunt binevenite. Pasarile adulte sunt putin pretentioase in acest sens. Hrana de baza este constituita din seminte de floarea soarelui, mei, porumb, ovaz. In timpul anotimpului calduros este indicat sa fie hraniti si cu lucerna, trifoi, papadie, patlagina, spanac, salata, frunze de morcov, ardei gras. Cum de cele mai multe ori iarna nu avem la dispozitie aceleasi alimente suplimentare pentru pasari ele se pot inlocui cu merele. Acestea pot fi date rase sau bucati din care sa ciupeasca. Desi poate parea ciudat, in alimentatia acestor papagali nimfa este necesar sa se includa si coji de oua pisate, cenusa, sare de bucatarie, caramida pisata. Astfel se satisface un necesar de microelemente pe care altfel pasarea care ar trai in libertate le-ar putea consuma. Aceasta specie se reproduce in captivitate, varsta optima find dupa implinirea a doi ani. Aceasta etapa din viata lor nu este legata de anotimp si poate avea loc chiar si iarna. Singura conditie o constituie o incapere in care temperatura sa depasesca 10 grade. Cuibul poate fi confectionat din scandura, si poate fi de forma cubica, cu o gaura de intrare de 8 cm. In ceea ce priveste perechea de papagali nimfa trebuie luat in considerare faptul ca la aceasta specie pasarile sunt foarte fidele. O pereche, o data formata, ramane impreuna ani indelungati. Femela poate depune pana la patrusapte oua, care sunt clocite de aceasta in timpul noptii si de ambii parteneri in timpul zile (fac schimb intre ei). Clocitul dureaza 19-20 de zile. Puii ce for iesi din oua vor fi acoperiti de puf galben si se poate intampla ca ei sa fie parasiti de parinti. Pot astfel muri de frig, deci necesita o atentie mai mare din partea celor au in ingrijire astfel de pasari.

Daca va tenteaza achizitionarea unei perechi de papagali nimfa, mai este important de stiut faptul ca pasarile sunt blande, nu au un mod de viata pretentios, pot fi usor imblanzite. Pot ajunge sa imite vocea omeneasca (pot invata sa faca acest lucru in cateva sapatamani sau in cativa ani) si fluieraturile, puii fiind cei mai usor de invata aceste lucruri. Masculii sunt de fapt cei care fluiera indelungat mai ales in perioada de reproducere. Au capacitatea de a invata anumite triluri mai ales daca sunt tinuti si in vecinatatea altor pasari. Papagalii nimfa sunt neagresivi. Nu vor manifesta un astfel de comportament nici fata de un om nici fata de alte specii, putand convietui cu acestea. Pentru ca sunt pasari de clima uscata, le place nespus de mult vara torida, dar pot rezista datorita aclimatizarii si pana la o temperatura de -20 de grade. Tocmai pentru ca poate fi imblanzita usor si este o pasare prietenoasa trebuie sa i se acorde atentie cel putin o ora pe zi. Este de altfel un lucru la care trebuie sa se reflecte inainte de achizitionare. Daca nu acesta poate sa ajunga si fie deprimata, poate chiar sa se imbolnaveasca. Pot fi dresati sa fac anumite lucruri, insa este nevoie de realizarea unei legaturi cu pasarea, acordarea unei atentii mai mari, folosirea hranei ca recompensa. Cand considera ca nu sunt in centrul atentiei, vor face galagie excesiv, acesta fiind un semn ca nu sunt satisfacute nevoile sale de socializare. Daca nu este destul de bland, de obicei va incepe sa muste. In ceea ce priveste durata vietii, un astfel de papagal poate trai intre 12 si 20 de ani, putand astfel sa va tina companie pentru o perioada indelungata de timp.
Sfaturi despre nimfe Descriere album:

Determinarea sexului la papagalul nimfa (Nymphicus hollandicus) Sexul unui papagal nimfa (Nymphicus hollandicus) este de multe ori o necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. In primele 6-9 luni de viata femelele si masculii arata la fel, ceea ce face identificarea sexului si mai dificila. Cele mai sigure metode de determinare a sexului sunt: analiza ADN si metoda chirurgicala (endoscopica). Iata insa cateva indicii, in functie de varietatile de culoare, care sa va ajute sa determinati vizual sexul companionului dumneavoastra, fara a recurge la procedeele mentionate: a) Grey La varietatea Grey sexul se determina cu usurinta odata ce pasarea si-a dezvoltat penajul

adult. Masculul are culorile mai bine definite, fata este galben aprins, obrajii portocalii aprins iar corpul gri inchis. Pana la prima naparlire atat femela cat si masculul au pe partea de dedesubt a penelor din coada un model dungat iar penele de pe aripi prezinta un desen cu puncte. Dupa prima naparlire penele mascululului isi vor pierde aceste aspecte, ramanand de culoare gri inchis. Femela isi va pastra aspectul dungat al penelor din coada si cel punctat al penelor de pe aripi si dupa naparlire. Ea are fata de culoare gri, cu urme de galben palid. Intregul colorit al femelei este mai putin intens si penele de pe corp au o tenta maronie. Totusi, indiciul referitor la modelul dungat al penelor din coada si punctat al penelor de pe aripi nu este intotdeauna valabil deci nu poate fi considerat sigur. b) Cinnamon Determinarea sexului la varietatea Cinnamon se face la fel ca pentru varietatea Grey. Singura diferenta este culoarea gri a penajului care la Cinnamon este inlocuita cu un maroniuscortisoara (de aici si numele varietatii). Masculul are fata galben aprins cu obrajii portocaliu intens iar femela isi pastreaza fata gri (uneori cu urme de galben) si are intreg coloritul mai estompat. c) Whiteface Determinarea sexului la varietatea Whiteface se face la fel ca pentru varietatea Grey. Masculul are corpul gri si fata alba, cu pete argintii in obraji. Femela are coloritul mai putin intens si isi pastreaza fata gri. d) Pearl Varietatea Pearl ne ofera indicii mai clare de identificare a sexului pasarii. In acest caz, femela este mai atragatoare decat masculul, avand capul de culoare galben aprins, obrajii colorati puternic in portocaliu si intreg penajul (de pe corp si aripi) cu un aspect perlat. Masculii arata exact la fel ca masculii varietatii Grey. Un mascul de calitate prezinta totusi cateva perle ici-colo in penaj. e) Yellowcheeck Determinarea sexului la varietatea Yellowcheeck se face la fel ca pentru varietatea Grey. Masculul are corpul gri si fata galben aprins, cu pete galben-portocalii in obraji (uneori obrajii sunt complet galbeni si nu pot fi diferentiati coloristic de restul capului). Femela are coloritul mai putin intens si isi pastreaza fata gri cu obrajii galbeni. f) Lutino si Pied In cazul acestor varietati sexul este imposibil de determinat vizual. Singurul indiciu care ar putea fi semnificativ este desenul dungat al penelor din coada (care caracterizeaza femelele) insa opiniile specialistilor si crescatorilor sunt foarte controversate si acest semn nu poate fi considerat valabil. Exista si cateva indicii comportamentale care ar putea sa ne ajute sa determinam sexul nimfei insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi considerate sigure: - masculii vocalizeaza mai mult si chiar canta melodios iar femelele sunt mult mai tacute; - femelele sunt mai agresive, suiera si ciupesc; - masculii au tendinta sa se infoaie si sa fie mai tantosi. De asemenea, s-au inregistrat cazuri in care doua femele tinute impreuna o perioada lunga de timp s-au comportat ca un cuplu, depunand in mai multe randuri oua infertile. Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca nimfa dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie sa va modifice comportamentul fata de pasare. Imperecherea papagalilor nimfa - asigurarea conditiilor optime Daca aveti o pereche viabila de nimfe si v-ati hotarat sa le imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes. Sezonul de imperechere al nimfelor incepe in primavara, odata cu zilele lungi si insorite si se sfarseste la inceputul toamnei. Totusi, in captivitate nimfele pot fi reproduse pe tot parcursul anului, daca li se asigura conditiile necesare. Lumina

Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti nimfelor multa lumina puternica timp de 1012 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea vitaminei D. Astfel, ideal este sa folositi o sursa de lumina suplimentara. Alegeti o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) pe care sa o introduceti in camera in care se afla colivia. Nu asezati de la inceput lampa in apropierea coliviei pentru ca s-ar putea sa stresati papagalii. Asezati-o intai in coltul opus al camerei, mutand-o la fiecare cateva zile mai aproape de colivie. In final puteti aseza lampa la o distanta de 50cm de colivie, asigurandu-va ca pasarea nu va putea atinge tubul sau cablul electric. Mancarea si apa Dieta unei nimfe este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui sa aveti mai multa grija de alimentatia papaglului. Ideal este ca, cu 2-3 luni inainte de a reproduce nimfa, sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicate de viatmina A si E: - vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, cartofi dulci, morcovi etc., - alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi; *Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru a indeparta orice urma de Salmonella) si coapta la 350 timp de 45 de minute. - mixuri de seminte de calitate; - seminte germinate; - suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie si blocuri de minerale. Pentru mai multe detalii referitoare la dieta papagalilor nimfa dati click aici. Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia papagalilor. Baile si umiditatea Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor stimula papagalii nimfa se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa mentineti in permanenta cadita cu apa in colivie pentru ca umiditatea crescuta le va aduce aminte nimfelor de sezonul ploios in care se imperecheaza in habitatul lor natural. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de umiditate. Colivia Colivia trabuie sa fie cat mai mare (minim 50X50X120cm), pentru a oferi spatiu suficient papagalilor pentru desfasurarea confortabila a imperecherii. Orientati-va catre o colivie care sa va permita sa decupati barele in asa fel incat sa puteti prinde cuibul, asezandu-l in exteriorul coliviei, pentru a salva cat mai mult spatiu in interiorul acesteia. Cuibul Cuibul (o cutie in forma de cub cu o gaura de 6-7cm pe o latura pentru a permite pasarii sa intre) poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros) sau din carton (pus in mai multe straturi pentru a nu fi distrus de nimfe). Cuibul va trebui sa fie suficient de mare (ideal 30X30X30cm) pentru a putea gazdui 3-6 puisori si sa fie prevazut cu o usita pe care sa o folositi pentru inspectie si curatenie. Evitati cuiburile confectionate din sarma. Acoperiti podeaua cuibului cu cateva straturi de servetele rupte sau iarba uscata, evitati talasul pentru ca poate fi ingerat de pui si cauza astfel probleme de sanatate. In cazul in care folositi totusi talas, alegeti unul netratat si taiat cat mai mare. Ideal este sa gasiti o solutie sa asezati cuibul in exteriorul coliviei, permitand accesul pasarilor din interior. Cuibul va fi inspectat atat de mascul cat si de femela si imbunatatit de acestia conform propriilor dorinte. Cuibul trebuie introdus in colivie, dar nu trebuie deschis inainte ca pasarile sa se fi imperecheat deja de cateva ori, pentru ca femelele depun uneori oua chiar daca nu au fost fecundate de mascul.

Stinghiile Stinghiile din cuib sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat papagalii sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale. Pentru mai multe detalii dati click aici. Jucariile Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii sunt inteligenti si au nevoie de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate perfecta. Chiar si in perioada de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte abilitati. Imperecherea papagalilor nimfa - depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor. Femela nimfa va putea incepe sa depuna oua chiar si la 2 saptamani de la prima imperechere. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie: - femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului); - cu 1-2 zile inainte de depunerea primului ou, fecalele expulzate de femela vor avea dimensiuni enorme. Acest tip de fecale vor fi excretate pe toata perioada depunerii intrucat femela se va abtine si va defeca doar o singura data la 12 ore; - cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata. In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in prepararea oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale) si legume proaspete precum: spanac, andive, patrunjel, frunze de nap, frunze de mustar etc. In general, femela nimfa va depune in medie circa 4-6 oua mici si albe (desi este posibil sa depuna chiar si 8), cate unul la fiecare a doua zi, desi nu este total neobisnuit sa depuna chiar si unul pe zi. Daca nimfa se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie incepe abia dupa depunerea celui de-al doilea sau al treilea ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare. De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii. Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 90% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta

pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib. Incubarea oualor este facuta de ambii parinti. Daca unul din parinti iese afara din cuib pentru a manca, bea sau face baie, celalalt se va aseza pe oua. Nu este neobisnuit nici ca parintii sa cloceasca impreuna, in acelasi timp, fiecare sezand pe o parte din oua. De obicei, femela incubeaza mai mult noaptea, cand masculul sta langa cuib, pazindu-l. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, parintii intorc ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor. Este bine sa verificati cuibul nimfelor din cand in cand (chiar si de cateva ori pe zi, insa fara sa exagerati) pentru a vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca le deschideti cuibul fara a le preveni si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa ciocaniti usor in cuib de fiecare data inainte de a-l deschide. Dupa ce il deschideti, in general pasarile vor alege sa iasa din el si va vor lasa sa inspectati ouale. Daca acest lucru nu se intampla, puteti folosi o revista sau o bucata de carton pentru a indeparta cu atentie si gentilete pasarea din cuib. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile! Eclozarea oualor va avea loc la circa 18-21 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 21 de zile, mai asteptati pana se implinesc 28 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura de la cateva ore pana la 2 zile chiar, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta munca obositoare puii se odihnesc de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala. Detaliile referitoare la viata si cresterea puilor dupa momentul eclozarii vor face obiectul unui alt articol. Imperecherea papagalilor nimfa - dezvoltarea puilor Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a 8-12 ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care lau absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de nimfe cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit. Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, spanac, mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, nimfele sunt de regula parinti excelenti. De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand starea puilor (de preferinta zilnic), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana. Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 10 zile, daca doriti, puteti

inela pasarile. Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, zilnic sau o data la doua zile, va trebui sa curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca. Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana. Incepand cu varsta de 2-3 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode. In jurul varstei de 4-5 saptamani puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). La circa 5 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si pot fi intarcati. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. In general, puii de nimfa sunt complet intarcati la varsta de 8-10 saptamani. Un pui este considerat complet intarcat daca mananca singur vreme de 2 saptamani. Nu grabiti procesul!
Papagalul Nimf (Nymphicus hollandicus) este originar din Australia. Nymphicus nseamn "nimf mic", n mitologia greac nimfele fiind femei foarte frumoase crora le plcea muzica i dansul. Datorit faptului c aceast pasre este att de frumoas, jucu i cnt frumos, Johann Georg Wagler, om de tiin german, a fost foarte inspirat cnd i-a dat aceast denumire, n anul 1832. Hollandicus provine de la vechea denumire a Australiei - "Noua Olanda". Nimfa a ajuns n Europa pe la mijlocul secolului al XIX-lea, cnd a nceput colonizarea Australiei. n limba englez acest papagal este numit "cockatiel", ceea ce nseamn cacadu mic, nimfa fiind clasificat ca cea mai mic pasre din familia Cacauidaelor. Nimfele, n slbticie, triesc n stoluri de 12-100 de psri pe cmpuri ntinse cu grupuri de copaci sau tufiuri, n apropierea unui ru. Sunt psri migratoare mici, avnd nlimea cuprins ntre 29-34 cm, i greutatea ntre 75-125 g. Ajung la maturitate pe la vrsta de 6-12 luni, media lor de via este cuprins ntre 12-15 ani. Penajul nimfelor de obicei are culoarea gri. Masculii sunt mai mari dect femele, au faa i gtul de culoarea galben, cu pete portocalii pe obraji. Culoarea ochilor variaz de la maro nchis spre negru. Creasta masculilor este de culoarea galben, cu nuane de gri la vrfuri. Umerii i aripile sunt acoperite cu pete albe, ciocul i picioarele sunt de culoarea gri iar partea de jos a cozii este neagr. Femelele arat aproape la fel, dar au un colorit mai atenuat. Partea de jos a cozii femelelor are culoarea galben, cu nuane albe.

Mutaiile genetice au produs 8 varieti de culori. n captivitate putem ntlni nimfe cu penajul de culoarea: alb, galben, maronie sau argintie. Sezonul de mperechere la nimfe, n Australia de nord, ncepe n luna aprilie i dureaz pn n luna iunie, iar n Australia de sud ncepe n luna august i dureaz pn n decembrie. De obicei i fac cuiburile pe copaci de eucalipt, n apropierea unei surse de ap proaspt. Femele depun ntre 4 i 7 ou care se clocesc aproximativ 3 sptmni. Nimfele sunt unii dintre puinii papagali la care i masculul particip la clocit. n slbticie se hrnesc cu semine i fructe. n captivitate hrana lor trebuie s conin carbohidrai, proteine, lipide, vitamine i minerale. Ceea ce nseamn c pe lng peletele specifice i amestecurile de semine achiziionate din magazinele de specialitate, li se ofer nimfelor i o varietate de vegetale: morcovi, cartofi, ardei, varz, roii, vinete, fasole, mazre, mere, pere, struguri, stafide, caise, portocale, ananas, etc. Psrile i aleg hrana i n funcie de aspectul i textura ei, nu numai dup gust, de aceea cnd pregtii masa papagalului dumneavoastr, inei cont de culorile i forma legumelor i a fructelor. Nimfele sunt psri afectuoase, fiind ideale ca animale de companie. Pe lng faptul c au un cntec frumos, sunt capabile s nvee melodii i cuvinte simple.

NIMFA - PAPAGAL MOTAT AUSTRALIAN (Nymphicus hollandicus) Informatii generale Perusii nimfa sunt raspanditi in intreaga Australie, de unde au fost adusi in Europa. In salbaticie, nimfele traiesc in stoluri mari, in stepe si se gasesc numai exemplare de culoare brun-maronie sau gri. Descriere Masculul adult are obrajii si motul de culoare galbenaca lamaia.in mijlocul obrajilor are douapete rosii-carmin. Partea superioaraa spatelui este gri-fumurie, penele ce acopera aripile sunt gri-brune. Partea de jos a aripilor prezintacate o dungalungasi latade un deget, de culoare alba. Penele de pe partea inferioaraa aripilor sunt brune, farapuncte galbene. Pe partea inferioaraa cozii are penele brun-negricioase fara pete sau striatii galbene, ca la femele si la tineret. Ochii sunt brun-negri cu pleoapele gri. Femela adultase aseamanacu masculul, dar existaniste diferenteintre ei:

lipsa culorii galbene pronuntatein obraji partea inferioaraa cozii prezintastriuri galbene penele de pe partea inferioaraa aripilor au pete rotunde, dese, de culoare galbena crestetul si motul sunt gri-galbui

Puii se aseamanala culoare cu femela, dar au o culoare mai pala(mata). Dimorfismul sexual Pentru verificarea precisaa sexului, la tineretul de 2 luni, se smulg cele douapene exterioare ale cozii. Noile pene crescute sunt brune la masculi si striate cu galben la femele. Un alt procedeu de diagnosticare a sexului este fluieratul care se poate observa la masculi dupavarsta de trei luni. Mutatii de culoare n ultimele decenii, pe langaculoarea normalaa pasarii salbatice, au aparut noi mutatii ca: tarcat, albino, perlat, culori foarte raspandite la noi. La culoarea normalaau aparut numeroase variante, de la brun foarteinchis, aproape negru, panala gri-argintiu deschis.

Hranire Nimfele sunt pasari putin pretentioase, hrana de bazao constituie semintele de floarea soarelui, mei, porumb, ovaz la care se adaugasi putinacanepa. Suplimentar li se mai poate oferi verdeata: lucerna, spanac, salata, ardei gras, frunze de morcovi. n anotimpul rece este recomandat sale fie dat porumb, bucati de mere sau mere rase. Aptitudini Nimfele sunt cele mai raspandite Psittacidae dupaperusii ondulati, ocupand locul doiin crescatorii. Specia este recomandatan primul rand datoritablandetii sale, a modului de viatanepretentios, a usurinsei de a seimblanzi, de a imita vocea omului. Comportamentin captivitate Nimfa este o pasare blanda, neagresiva, care se poate tine la un loc cu pasari mici, farasale facavreun rau. Nimfelor le prieste foarte bine caldura toridasi uscaciunea din timpul verii, datoritafaptului casunt pasari de climauscata. Nimfele s-au aclimatizat foarte usor si cu asprimea iernilor noastre, putand rezista,in cayul hranirii abundente, la o temperaturade -20 grade C.
Inapoi la articole

Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unei nimfe trebuie sa fie alcatuita numai din seminte. Cele mai recente studii recomanda insa hranirea nimfelor cu seminte numai in procentaj de 10-15%, deoarece o astfel de dieta este saraca in vitamina A, proteine si calciu. In mediul lor natural, in afara de seminte (crude si coapte), aceste pasari mananca verdeata si fructe. Astfel, cautati sa oferiti papagalului dumneavoastra in special peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate, intrucat acestea ii vor asigura o alimentatie echilibrata. Verificati prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu le oferiti papagalului daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti! In afara de aceste pelete si de mixurile de seminte, oferiti nimfei dumneavoastra si o varietate de vegetale: morcov, cartof, broccoli, sfecla, napi, ardei gras, varza de Bruxelles, rosii bine coapte, vinete, fasole, mazare, mar, para, struguri, stafide, caisa, piersica, portocala, ananas. Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le bine, taiati-le in bucatele mici si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti inventivi atunci cand pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de culorile legumelor si fructelor.

Colivia Acesti papagali au nevoie de o colivie spaioasa, asezata intr-un loc bine luminat, ferit de curent. Deasemenea colivia trebuie sa fie de buna calitate si foarte rezistenta. Recipientele pentru apa si hrana se curaa cu apa fierbinte, se clatesc bine si se umplu zilnic. http://www.cockatiels.org/main/