Bibliile erau rare in Romania si multi veneau la noi pentru a asculta textul Scripturii lecturat.

Imi era dificil sa particip la intalnirile Bisericii Subterane care se tineau in alte locuri. Eram urmarita si nu mi se permitea sa parasesc localitatea. Dar Mihai putea participa liber atat la intalnirile secrete cat si la cele la vedere. Credinciosii se intalneau uneori sub pretextul unor petreceri. Se adunau in jur de treizeci si se duceau la unul dintre ei care avea casa cea mai spatioasa. Se salutau zgomotos la intrare, apoi dadeau drumul tare la muzica lasand sa razbata afara sunetul melodiilor care erau la moda in vremea aceea. Cei ce treceau prin apropiere ii puteau zari dansand. Dupa un moment opreau muzica. Cineva le vorbea de Evanghelie, petreceau un timp in rugaciune, dupa care dadeau din nou drumul la muzica tare pentru a produce zgomotele specifice chefurilor, amagindu-i astfel pe vecini. Emil si-a serbat ziua de nastere deja de trei ori anul acesta, se amuza Mihai, iar sora lui si-a sarbatorit ziua nuntii de doua ori. Data viitoare vom merge la un picnic. Isi luau magnetofonul cu ei cand plecau duminica in cate o excursie, care se transforma intr-o intalnire de rugaciune. Lasau cate o persoana pe fiecare dintre potecile ce duceau la locul in care erau ei pentru a-i atentiona in cazul in care se apropia vreun necunoscut. Toate aceste strategeme le crestea emotia participarii la servicii. Fiecare detaliu era planuit dinainte: locul, ora, parola. Cei ce se duceau stiau ca s-ar putea sa nu se mai intoarca niciodata. Era ceva foarte diferit de un serviciu din lumea libera. Fiecare predicator isi rostea mesajul ca si cum ar fi fost ultimul: cuvintele lui puteau insemna inchisoare si moarte, prin urmare aveau o greutate foarte mare. Sabina Wurmbrand, Sotia pastorului