AGRICULTURA LA ROMANI Dupa revolutia din 509 s-au creat triburi rustice, care au devenit repede preponderente.

Numai atunci, elementele rurale au devnit clasa conducatoare. Viata de tara, cu fermele ei, incepea la portile Romei: Ianiculum, Campia Vaticanului, Esquilinul, tarmurile raului Anio erau pline de gospodarii, in care copiii, ginerii, cultivau ogoarele sub autoritatea capului de familie. Romanii nu cumparau aproape nimic; mancau foarte rar carne, in zilele de sarbatoare, cand se oferea zeilor sacrificiu, dar nu taiau boi sau vaci, animale prea pretioase sau rezervate pentru ceremoniile oficiale pe care magistratii le celebrau in numele intregului stat. Legumele erau cultivate de catre taranca, in gradina din preajma casei; se gaseau in aceasta nu numai verze, ci si praz, sfecla, ruta, cicoare, castraveti etc. Mesele se compuneau din terci de alac sau de grau, legume fierte cu o bucata uscata de porc, mere sau pere aproape salbatice. Desi vita a fost cultivata din vechime pe teritoriul roman, consumarea vinului, a fost, in practica, foarte restransa; in plus, era interzis femeilor sub amenintarea pedepsei cu moartea. In orice caz, e sigur ca unele practici religioase incurajau consumarea vinului; el era unul dintre cele patru lichide ale sacrificiului, pe picior de egalitate cu laptele, sangele si apa, se intrevedea in el o putere magica. Stadiul in care se afla agricultura secolului al II-lea i.e.n. atesta efortul pentru sporirea productiei, mai ales pe baza unei stricte disciplinari a lucratorilor. Munca umana ramane fundamentala; nu se prevede nici o masina, nici o perfectionare a plugului, care ramane vechiul aratrum primitiv, tras de boi si tragand brazde sub apasarea bratelor lucratorului. In timpurile vechi,cand inca mai predomina pastoritul,culturile agricole preferau meiul si o specie de grau rezistenta la terenurile prea umede,alacul,din a carui faina se faceau lipia si mamaliga.Se cultiva si orzul pentru care romanii n-aveau preferinta pe care o aveau grecii.Tehnicile agricole introduse in Italia Centrala de catre etrusci,au permis o mai buna exploatare a pamanturilor. Cea mai rentabila era cultura vitei-de-vie si a maslinului,pentru care aproape intreg teritoriul Romei prezenta conditii favorabile. Uleiul de masline era folosit nu numai in alimentatie,ci si pentru iluminat,si mai tarziu,pentru prepararea unguentelor si a parfumurilor.Cultura pomilor fructiferi era practicata atat pe micile propietati cat si in livezi.O idee despre stadiul dezvoltarii pomiculturii in sec 1 i.e.n ne-o putem face amintind ca in Italia erau cultivate nu mai putin de 30 de varietati de mar,41 de par,12 de prun,11 de nuc,9 de cires,18 de castan s.a.m.d.

Gama de zarzavaturi era foarte larga:aproape toate existente si azi pe pamantul italic.Dintre ciuperci romanii cansumau numai hribii si pe cele care la apreciu in mod deosebit-trufele.In centrul si sudul italiei se cultivau apoi flori in special pentru a extrage esente de parfumuri,precum si felurite plante aromantice,pe care le exportau pana in Egipt si chiar in China. Pe langa obisnuitele pasari de curte crescute in gospodarii,in sec 1i.e.n.existau deja in cadrul productiei pentru piata si crescatorii de pasari;si nu numai de pasari obisnuite domestice,ci si de mierle,prepelite,papagali sau pauni.Ouale de pauni erau un articol demn de o masa imperiala! O dezvoltare cu totul remarcabila a luat mai tarziu si albinaritul.Existau si stupari de profesie.Ceara folosea la confectionarea lumanarilor;iar mierea,nu numai ca aliment,ci si la prepararea anumitor medicamente.