Cultura si civilizatia Egiptului Antic

Responsabili proiect:- Linca Eduart Liviu - Coman Andreea

Capitolul I
-FORMAREA EGIPTULUI In acelasi timp cu aparitia statelor, a marilor orase si a primelor informatii scrise incepe si epoca antica sau istoria propriuzisa. Primele state s-au format de-a lungul unor bogate cursuri de apa precum: Tigrul, Eufrat , Nil, Indus, Fluviul Galben.

La 1500 km spre S-V de Tigru si Eufrat se afla Nilul, ce isi urmeaza cursul domol sub soarele dogoritor al Africii. El izvoraste din lacurile Africii Centrale , strabate Egiptul, intre doua siruri de munti si se varsa printr-o delta in Marea Mediterana. De-a lungul Vaii Nilului s-a format in vechime statul Egipt. Astazi in acele locuri exista un stat cu acelasi nume, avand capitala la Cairo. Se spune ca in urma cu mai bine de 6000 de ani , nomazi ademeniti de bogatia Vaii Nilului au venit aici din cele 4 zari: - africani din Nubia, Sudan , Libia dar si semiti din Asia. Toti acestia s-au amestecat intre ei timp de milenii inainte de istoria propriu-zisa a Egiptului . Datorita acestui amestec egiptenii sunt considerati un popor semito-hamita

EGIPT

Prin istetime si rabdare , nomazii au invatat sa stapaneasca revarsarile Nilului , sa sape canale si puturi , apoi s-au adunat in sate , care la randul lor s-au asociat . Astfel, se pare a luat fiinta 2 regate: Egiptul de Sus - de la Assuan la Memfis si Egiptul de jos dela Delta pana la Mediterana. Prin 1300 I.H , un rege Narmer(grecii ii spuneau Menes) a unificat regatele , devenind astfel primul faraon. Unificarea s-a produs probabil din doua motive? pentru a supraveghea si intretine mai bine sistemul de irigatii pe intreg spatiul Vaii Nilului si pentru a-l apara de invazii straine. Egiptul era impartit in 38 de nome (provincii) conduse de asministratori localinomarhi. Acestia vegheau la intretinerea canalelor si alcatuiau situatia aurului si ogoarelor. Tot lor li s a incredintat politia si armata . Ei sunt controlati de un vizir , omul de incredere al faraonumui, un fel de prim-ministru . La randul lor, nomarhii aveau in subordine primarii satelor din care era alcatuita fiecare noma

Capitolul II
-Aspecte ale agriculturii

 Agricultura egipteana a constituit intotdeauna baza economiei statului egiptean, caruia i-a asigurat bunastarea si prosperitatea. Cultivarea pamantului a facut posibile toate realizarile care au adus Egiptul intr-o pozitie de prim-plan intre natiunile antice. Piramidele, statuile colosale, templele, obeliscurile, adica intreaga mostenire pe care Egiptul a lasat-o omenirii, a fost cladita datorita agriculturii. Cultura plantelor a fost conditionata de revarsarea anuala a Nilului, care iriga si fertiliza pamantul. La mijlocul lunii iulie, apele se revarsau si acopereau pamantul. De la jumatatea lui august pana la jumatatea lui septembrie, intreaga vale era inundata, avand aspectul unui lac lung si ingust. Apoi, apa incepea sa scada, iar la sfarsitul lunii octombrie se retragea definitiv, lasand solul umed, iar deasupra lui, un strat de aluviuni bogate in reziduuri organice si saruri minerale, ingrasaminte naturale de o calitate superioara. In urma, mai ramanea si apa stocata in bazine de acumulare, inconjurate de diguri artificiale, de la care porneau canale de irigatie.

In saptamanile care urmau retragerii apelor, se muncea intens in agricultura egipteana. Canalele si digurile care se infundasera cu namol, fusesera partial distruse ori luate de ape, trebuiau reparate sau reconstruite, deoarece erau esentiale pentru buna functionare a sistemului de irigatii. Lucrarile trebuiau terminate repede pentru ca sapatul, aratul si semantul erau mai usor de realizat cata vreme pamantul era inca moale si umed si nu intarit din cauza caldurii. Pamantul era lucrat permanent, iar operatiunile se succedau fara intrerupere. Dupa semanatul plantelor, terenurile erau din nou irigate pentru ca solul se usca, iar pentru aceasta se folosea apa din bazinele de acumulare, care ajungea pe ogoare prin canal ele de irigatii. Cand plantele atingeau varsta maturitatii, era momentul recoltarii. Principalele produse cerealiere erau graul si orzul. Spicele erau taiate, adunate la marginea campului, puse in saci, cosuri sau plase mari si transportate pe arie. Aflata in apropierea satului, aria era un spatiu circular, cu pamant batatorit pe care erau imprastiate spicele ce urmau a fi treierate cu turmele de boi sau magari, ori batute cu betele pentru a separa boabele de paie. Ultima operatiune, cernerea, se desfasura tot pe arie. Graul batut era adunat in vase de lemn si vanturat. Astfel, partea mai grea cadea pe pamant, iar pleava era dusa de vant. Graul curat era pus in saci si apoi depozitat.

Cultura inului in agricultura egipteana era a doua ca importanta, dupa cea a graului si orzului. Inul putea fi cules in diferite perioade, in functie de utilizarea sa. Pentru fabricarea tesaturilor fine era mai bun inul nematurat complet, iar pentru confectionarea tesaturilor mai rezistente si aspre, a cosurilor, corzilor si plaselor, erau mai potrivite plantele mature. La recoltare, plantele nu se taiau, ci se smulgeau cu totul din pamant, flori, tulpina si flori. Radacinile erau lasate pe camp, iar tulpinile erau legate si duse pentru a fi curatate si tratate in vederea intrebuintarii lor viitoare. Semintele erau separate cu o unealta in forma de pieptene, dupa care o parte se pastra pentru insamantare iar alta, pentru prepararea medicamentelor si extragerea uleiului. O alta ramura de baza a agriculturii egiptene era viticultura. In august si septembrie, cand era vremea recoltei, ciorchinii erau culesi cu mana si transportati in cosuri de trestie pana la un bazin mare din lemn sau piatra, unde erau striviti cu picioarele de cinci sau sase oameni. Sucul astfel rezultat se scurge a intrun vas prin niste gauri ale bazinului, iar resturile ramaneau pe fundul acestuia. In continuare, mustul era pus in vase de argila, unde se limpezea si fermenta in mod natural. In sfarsit, vinul obtinut se depozita in amfore care se sigilau si pe care se nota locul si anul fabricatiei. Amforele erau apoi puse la pastrare, mai putin cele cu vin destinat consumului imediat.

Agricultura egipteana nu a fost intotdeauna ocolita de calamitati. In Cartea Iesirii din Vechiul Testament, se povesteste de furtuni puternice, urmate de invazii de lacuste care distrugeau recoltele, lasandu-l pe agricultor complet neputincios in fata acestor dezastre. De asemenea, pasarile care zburau pe deasupra campurilor cultivate, in cautare de hrana, produceau pagube insemnate, ca si turmele de animale, care pasteau pe pajistile din apropiere si uneori, cand nu erau suficient de bine supravegheate, intrau si pe ogor. Toate aceste evenimente faceau ca in anumiti ani, recoltele sa fie foarte slabe, iar populatia sa sufere de foame.

Pe langa cultivarea cerealelor si a plantelor tehnice, alte ocupatii specifice precum cresterea animalelor, pescuitul si vanatoarea vin sa completeze tabloul general al agriculturii egiptene. Pastorii aduceau vitele pe terenul umed din jurul mlastinilor unde iarba crestea viguroasa. Ei traiau in apropierea mlastinilor impreuna cu animalele, iar noaptea se adaposteau intr-o coliba de trestie. Se deplasau continuu pentru a duce vitele la pascut si le supravegheau cu atentie, pentru ca orice pierdere atrage a sanctiuni foarte dure. In ceea ce priveste pescuitul, se folosea undita, harponul, varsa sau plasa de nuiele. Pentru obtinerea unor rezultate mai bune, se utiliza un navod manuit de mai multi oameni. O parte din pestii capturati, era dusa la piata cea mai apropiata iar o alta, era oferita stapanului; cea mai mare parte, insa, era conservata si se consuma in perioada cand nu se putea pescui. Pentru vanatoare, se foloseau capcane cu lat, sau plase mari, actionate prin miscari bruste sau tragere.

Taranul era platit in natura, insa cantitatea de produse era suficienta doar pentru a-i asigura supravietuirea. Taxele erau foarte mari, iar cei care nu reuseau sa le achite erau aspru pedepsiti, impreuna cu familiile lor. Insa cel mai greu de suportat erau corvezile, munci obligatorii si neplatite, efectuate in serviciul statului. Taranii puteau fi oricand recrutati pentru a desfasura activitati precum construirea si intretinerea drumurilor, canalelor si digurilor, ridicarea edificiilor, a templelor, piramidelor sau pentru indatoriri militare, lucrari in mine si cariere, atunci cand forta de munca era insuficienta.

Capitolul III
Organizarea administrativa

In ce priveste organizarea administrativa

unele interpretari ale textelor religioase exclud urbanismul ca fiind antagonic fundamentelor spirituale ale societatii egiptene , dar si inutil datorita existentei Nilului, prin urmare cel putin in perioada Regatului Vechi asezarile ar fi fost doar rurale. Dar trebuie luat in considerare si modul in care egiptenii isi denumeau propriile asezari.Hwt si mjwtasezari fortificate. Mai mult domeniile funerare regale utilizeaza termenul de hwt si domeniile private pe mjwt. Ulterior se vor utiliza si whjt(sat) si dmjw(oras), dar Onomasticonul dinastiei21 contine exemple de orase slab definite, unde dmjw desemneaza si locatii religioase. Concluzia filologica nu este o dovada a lipsei urbanizarii ci doar a unor modele clar delimitate.Excavarile au dovedit ca si in Egiptul Predinastic(inainte de 3100I.H) au existat etape preliminare urbanizarii

O alta parte a civilizatiei egiptenilor foarte importanta a fost faptul ca ei credeau cu tarie in viata de dupa moarte, motiv pentru care indiferent de conditia sociala sau financiara , toti faceau eforturi deosebite pentru a-si pastra trupul de degradare dupa moarte. Solutia era imbalsamarea. In acelasi timp fiecare egiptean acorda cea mai mare atentie pregatirii mormantului sau. Faraonii Regatului Vechi isi construiau piramide impunatoare in vecinatatea carora isi asezau barci imense, caci in lumea de dincolo se ajungea calatorind pe apa cu o ,,barca solara,,.

TRUP MUMIFICAT

Mormintele contineau o serie de texte princare persoana decedata era sfatuita cum sa ajunga la imparatia lui ,,Ra,,.Ele erau cunoscute ca ,,textele piramidelor,, ,,textele sarcofagelor,, ,, Cartea Mortilor,, Egiptenii aveau scriere proprie-hieroglifica, materialul era un fel de hartie confectionata din tulpini de papirus presate si uscate. Se obtine astfel fasii de lungimi impresionante ce se rulau ca suluri. Cartea Mortilor era un papirus de 27m.

De asemenea ei foloseau un calendar de 365 zile(12 luni cu 30 de zile si la sfarsit se aduga 5 zile), aveau cunostiinta de anatomie si practicau medicina naturista.

Cuprins
Capitolul I -Formarea egiptului Capitolul II -Aspecte ale agriculturii Capitolul III -Organizarea administrativa