Titlu articol: De la fizica la biologie: O calatorie prin stiinta insotind legatura de hidrogen si molecula de apa Jurnal: Jurnal de Structura

Moleculara 880 (2008) 3843 An: 2008 Pagini: 6 pagini (pg.38-pg.43)

Subiect : Scopul acestui articol este examinarea si discutarea starii actuale din domeniul legaturilor de hidrogen si pozitionarea cercetarilor despre acestea in stiinta in general. In 1960 au inceput primele cercetari in domeniu si exista progrese continue. Astazi se observa ca focusul se pune pe studierea impactului legaturilor de hidrogen asupra domeniilor stiintifice care se extind de la fizica la biologie, cuprinzand chimia, in care legaturile de hidrogen sunt implicate si pot fi o cheie pentru multe probleme. Omniprezenta legaturilor de hidrogen in multe domenii stiintifice diferite, se explica datorita proprietatilor sale fundamentale geometrice, termodinamice si dinamice, dar si existentei unei molecule atat de exceptionale precum apa H2O. Exemplele ilustrative ale problemelor actuale arata ca in cazul in care stiinta are rolul de a propune solutii pentru problemele nou aparute cu care omenirea trebuie sa se confrunte, este absolut necesar sa se cunoasca din ce in ce mai mult despre proprietatile subtile ale legaturilor de hidrogen si despre rolul crucial si de multe ori ignorat al moleculelor de apa. Cercetarile despre legaturile de hidrogen au atins o maturitate ridicata si se solicita constant o expertiza asupra lor cu scopul de a se intelege consecinte legaturilor de hidrogen in atat de multe domenii. Pentru multi chimisti si fizicieni, legaturile de hidrogen interfera in viata de zi cu zi, datorita proprietatilor de baza pe care legaturile le poseda. Ele sunt legaturi directionale, entalpiile lor de formare sunt pentru o mare varietate dintre ele de ordinul n kT, la temperatura camerei de n<10, si pot oferi o cale eficienta pentru transferul protonilor sau atomilor de hidrogen intre moleculele care sunt legate de astfel de legaturi. Aceasta ultima proprietate este la originea unei relativitati specifice a mediului apos. Legaturile de hidrogen impart proprietatea lor de directionalitate cu legaturile de covalenta. Acestea se afla la originea existentei complexelor supramoleculare bine definite, in mod obisnuit cele regasite in acizii nucleici sau proteine. In opozitie cu moleculele insesi care au atomii legati de legaturile de covalenta care la temperatura camerei solicita in mod consecvent mari schimbari de temperatura pentru a modifica foarte putin structura lor, aceste complexe supramoleculare legate cu legaturi de hidrogen sunt stabile si in acelasi timp flexibile, deoarece necesita schimbari minore ale mediului pentru a modifica structura lor. Acest lucru le ofera posibilitatea de evolutie si adaptare, proprietati pe care toate macromoleculele biologice trebuie sa le aiba. Vedem astfel importanta pe care legaturile de hidrogen o au in biologia moleculara. Autorul ilustreaza in continuare prin alegerea catorva exemple care implica puternic legaturile de hidrogen: fizica si chimia atmosferei, structura moleculara a apei in stare lichida, gradul de flexibilitate al macromoleculelor si mecanismul transferului de protoni si atomi de hidrogen prin legaturile de hidrogen. Se spera ca aceste exemple vor apropia nevoia ca oamenii de stiinta sa lucreze incontinuu la dezvoltarile privind legaturile de hidrogen.

Metoda spectroscopica: Apa in stare lichida este unul dintre cele mai cunoscute elemente, pe care in fiecare zi o folosim si o bem. Paradoxul este ca la nivel molecular este unul dintre cele mai putin cunoscute lichide. Are aceleasi retele hiperdense de legaturi de hidrogen si extinderi, ca si gheata. Spectroscopia IR este in mod cert cea mai precisa tehnica actuala de a caracterizaaceste legaturi de hidrogen. Densitatea in crestere a apei in stare lichida sau compresibilitatea isotermala care descreste cand temperatura ajunge in jurul la 0C sunt in opozitie cu comportamentul oricarui alt lichid si nu poate fi inteles cantitativ. Viscozitatea sa care descreste cand o presiune la temperatura camerei este aplicata, intriga. Care este de fapt originea acestei flexibilitati a retelei de legaturi de hidrogen, incat apa in stare lichida este atat de diferita de gheata? La nivel molecular nu exista inca un raspuns. Spectroscopia IR ar putea totusi sa ofere in curand indicatii pretioase la aceasta intrebare. Analiza cantitativa a evolutiei spectrului IR a starii lichide a apei cand temperatura creste de la 5C la 80C, arata in mod cert ca rotatii de amplitudine mare ale moleculelor individuale de H2O sunt responsabile de aceasta flexibilitate. Aceste spectre se pot descompune exact in doua spectre de baza. Walrafen et al. primul care a recunoscut prezenta punctelor isosbestice in spectrul Raman al starii lichide a apei, sugerand puternic prezenta a cel putin doua component. Spectroscopia cu semnalele sale inalte permite definirea exacta a acestor doua componente. Ele corespund la doua tipuri de molecule de H2O. Spectrul componentei la o temperatura mai joasa indica similaritati cu spectrul ghetii. Banda sa centrata la 750 cm este mai larga si apare la numere de unda mai joase decat cele ale ghetii (maxim la 830 cm). Forma Lorentziana a benzii de indoire in jurul la 1645 cm a acestui component de temperature inalta sugereaza o pierdere rapida a coerentei pentru aceasta vibratie, probabil datorita unei variatii aleatoare a puterii celor doua legaturii de hidrogen de acest tip, sub efectul rotatiilor aleatoare ale acestei molecule. O exploatare mai cantitativa a acestor trasaturi se spera sa aduca cat de curand o descriere precisa a structurii si dinamismului moleculelor de H2O in apa lichida. La fel mai exista inca o problema legata de apa si stabilirea unei structure mai stabile a acesteia. Cum pot fi organizate legaturile de hdidrogen pentru ca de exemplu sa permita separarea anionilor de cationic rezultand apa de mare cu un potential coroziv ridicat. La

nivel molecular nu este stabilit. La fel se pun problema si asupra unei mixturi intre etanol si apa. Studiile recente au aratat in acest caz ca fasciculele ultrasonice concentrate pe o suprafata cu o mixtura de acest tip, emit picaturi de concentratii relative ale celor doua componente, si care depind de marimea lor. Aceasta descoperire poate fi foarte utila pentru separarea etanolului din apa, evitand costurile distilarii si facand astfel combustibilul pe baza de etanol mult mai viabil din punct de vedere economic. Totusi implementarea unei asemenea tehnici necesita o cunoastere mult mai precisa a structurii retelei de hidrgen la suprafata unei asemenea mixturi.