CULEGERE DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS VOL.

I Lucrarea mintii DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS Culegere din nvataturile Sfintilor Parinti si din ndrumarile oamenilor ncercati, ca re au pus rugaciunea n lucrare. SA SE NDREPTEZE RUGACIUNEA MEA, CA TAMIA NAINTEA TA! n momentele sfinte, cnd lumina blnda a serii patrunde tainic prin vitralii n biseric i, nvaluindune ntr-o atmosfera de tainasi har, sufletul ni se ndreapta catre Dumnezeu, folosinduse de cuvintele Proorocului David: "Sa se ndrepteze rugaciunea mea, ca tamia naintea Ta.. ." (Ps. 140, 2). ntrebarea este de ce cerem sa se ndrepteze rugaciunea noastra catre Dumnezeu, stii nd ca prin definitie rugaciunea este "plugaria sufletului"; este, dupa nsusirea ei, "nsotirea si unirea omului si a lui Dumnezeu, iar dupa lucrare sustinatoarea lumii"; s-ar putea atunci ndrepta ea si n alta parte? Da! Rugaciunea s-ar putea, de proasta calitate fiind, sa nu se ndrepteze nspre cer , ca tamia bine mirositoare, ci sa ramna fara putere, neroditoare si moarta; ba, n cel mai neferic it caz, sa se prefaca n pacat. De aceea avem nevoie de o calauza, care sa ne nvete cum sa ne rugam si n ce stare trebuie sa fim cu sufletul si cu trupul pentru a face o rugaciune buna. "Cnd pornesti sa te nfati sezi naintea Domnului, spune Sfntul Ioan Scararul, sa-ti fie haina sufletului tesuta ntreaga di n firele nepomenirii raului"; sau n alt loc acelasi sfnt parinte zice: "toti cei ce se duc la mparatul ca sa primeasca iertarea datoriilor, au nevoie de o zdrobire a inimii negraita..." nsasi rugaciunea trebuie sa aiba anumite calitati pentru a fi primita de Dumnezeu si nu cumva n locul miresmei celei placute a credintei si dragostei, sa raspndeasca n jur putoar ea mndriei, rautatii si iubirii de avutie. "ndulcesc bucatele undelemnul si sarea; naripeaza r ugaciunea smerenia si lacrima". Este o realitate faptul ca noi nu stim sa ne rugam (Romani 8, 26), ca de obicei rugaciunile noastre sunt lumesti si necurate, ca n ele sunt amestecate dorinte trupesti a caror mplini re ne-ar aduce vatamare. Rugaciunile noastre chiar n forma lor curata, n cea mai mare parte sunt slabe, lipsite de viata si prin urmare si fara efect.

Cum pot deveni rugaciunile noastre puternice si pline de viata? Cum se poate rea prinde focul n cadelnita sufletului nostru si cum suflarea de sus a harului dumnezeiesc mentine aprins acest foc? Toate aceste lucruri ncearca sa ni le desluseasca lucrarea de fata, pe care o edi tam n doua volume, si o numim Sbornic. Culegere bogata de texte, alcatuita prin anii 1936 de egumenul Hariton, ne aduce n fata multime de parinti traitori ai rugaciunii din mediul slav, dar nu lipsesc nici nevoitori ce lebri din spatiul romnesc, cum ar fi Sfntul Paisie de la Neamt sau Cuviosul Vasile de la Poiana Maru lui. n centrul preocuparilor fiind mai ales rugaciunea att de cunoscuta: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", precum si diferite tehnici ale pr acticarii ei, le dam o sansasi celor ce sunt ispititi sa paseasca pe lnga adevar, apelnd la diferite si steme necrestine orientale, n mod special la yoga. Nadajduim ca alaturi de Pateric si Limonar, Sbornicul sa fie o desfatare suflete asca pentru toti cei care doresc sa se ridice mai presus de nimicnicia clipei de fata. ANDREI Arhiepiscopul Alba Iuliei CTEVA CUVINTE ALE ALCATUITORULUI ACESTEI CULEGERI "Ce este rugaciunea? n ce anume sta fiinta ei cea adevarata? Cum o putem nvata? De ce fel de simtire e ncercat duhul crestinului care se roaga cu smerenie? ntrebari de felul acestora ar trebui sa fie ndeletnicirea nentrerupta pentru mintea si inima omului credincios, fiindca n vremea rugaciunii omul sta de vorba cu Dumnezeu, intra ntr-o legatura harica cu El, si traieste ntru Domnul. Att Sfintii Parinti, ct si dascalii Bisericii, ne r aspund la toate aceste ntrebari prin cuvinte ntemeiate pe o luminare a harului; pe aceasta ei au d obndit-o ca pe un rod al rugaciunii, la care pot ajunge, deopotriva, att omul simplu, ct si cel ntele pt" (Ep. Nicom.). "Crestinul nu trebuie sa uite vreodata, ca i este de trebuinta sa se uneasca n ntre aga lui fiinta, cu Domnul si Mntuitorul Hristos. Noi trebuie, ntr-adevar, sa-I facem loc, pentru ca E l sa se salasluiasca n mintea si inima noastra, iar pentru o astfel de unire cu Domnul, c el mai bun si mai plin de nadejde mijloc, dupa mpartasirea cea cu Trupul si cu Sngele Lui, este Ruga ciunea lui Iisus facuta cu mintea. Dar oare Rugaciunea lui Iisus este poruncitasi mirenilor? Fara ndoiala; este de n elipsit, pentru ca, dupa cum s-a spus mai sus, tot crestinul trebuie sa se uneasca n inima lui cu Dom nul, iar catre aceasta unire, Rugaciunea lui Iisus este mijlocul cel mai desavrsit" (Ep. Iustin) . Iar calugarul, din chiar clipa, n care este tuns n monahism, odata cu nmnarea metani ilor, - care se numesc si sabie duhovniceasca -, primeste, ca pe o mostenire, Rugaciunea lui Iis

us, pe care e dator sa o savrseasca necurmat, ziua si noaptea.

Din clipa n care am pasit n manastire, am fost prins de o rvna pentru aceasta moste nire calugareasca, si am avut povata n lucrarea ei de la staretul meu A., care-mi dezl ega toate nedeslusirile ntlnite n savrsirea rugaciunii. Dar, dupa moartea staretului, pentru a -mi lamuri aceste nedumeriri, m-am aflat nevoit sa cercetez scrierile Parintilor celor prea plini de dumnezeiasca ntelepciune. Din acestea culegnd eu cele mai de miez nvataturi n legatura cu Rugaciu nea lui Iisus, le-am trecut n scris pe toate ntr-un caiet si, n acest chip cu timpul, mi-am aflat alcatuita cu timpul o culegere despre rugaciune. Cuprinsul culegerii a crescut an de an, si de aceia nu este asezat ntr-o ornduire prea riguroasa, nici potrivit desfasurarii subiectelor; culegerea nu mi-a slujit pna acum doar mie, ca un ndreptar. Acum nsa mi-a venit gndul sa-mi tiparesc culegerea sau dreptarul rugaciunii, n nade jdea ca, va fi poate, de ajutor vreunuia dintre aceia care si cauta povatuitor pentru desavrsirea vietii celei dinlauntru, duhovnicesti; de asemeni, ca sfaturile ntelepte, ale Sfintilor Parint i ca si ale nevoitorilor din vremea noastra, pe care le-am strns n aceasta culegere, i vor nlesni n bunele lor nazuinte. n aceasta culegere se ntlnesc lucruri care se repeta; aceasta s-a ntmplat din dorinta mea adnca de a ntipari ct mai puternic n minte ceea ce este scris. Tot ce mi s-a predat dintr -o ncredintare pornita din inima, trebuie sa afle la noi cea mai vie luare aminte. De asemenea lucrare cu att mai mult avem nevoie, cu ct pretutindeni ni se descopera saracia ce mai cumplita n srgu intele de pe tarmul vietii duhovnicesti. Astfel, scopul tiparirii culegerii noastre este sa lamurim, prin felurite mijloa ce si prin numeroase repetari, tocmai metoda de propasire n Rugaciunea lui Iisus, sa aratam ct de mare trebuinta este de aceasta rugaciune n lucrarea duhovniceasca, de slujire a lui Dumnezeu. ntr-un cuvnt sa amintim att monahilor, ct si tuturor celorlalti rvnitori despre nsemnatatea mntuirii sufletul ui, despre nvatatura cea veche a Parintilor n lucrarea mintii, si despre lupta cu patimile, s i aceasta cu att mai mult cu ct astazi, dupa cuvintele Ep. Ignatie, "oamenii au de cele mai multe ori, o parere foarte nelamuritasi nentemeiata despre Rugaciunea lui Iisus. si unii, ce se cred cu daru l ntelegerii duhovnicesti, fiind socotiti astfel si de multi dintre prietenii lor, se tem tot usi de aceasta rugaciune ca de o boala molipsitoare, vorbind de "nselarea" cea care ar calatori ca o nedes partita tovarase cu toti cei ce se ndeletnicesc cu Rugaciunea lui Iisus. n chipul acesta, ei nsisi se a bat de la ea, ba i mai nvata si pe altii sa fuga de aceasta lucrare mntuitoare". Mai departe Ep. Ignatie adaog a: "Nascocitorul unei astfel de nvataturi, dupa parerea mea nu este dect diavolul, ca re uraste numele

Domnului nostru Iisus Hristos, ca Unul, care sfarma puterea lui ntreaga; el se cut remura ntradevar de acest Nume atotputernic, si de aceea l cleveteste fata de crestinii cei multi, pentru ca ei sa lepede urma de foc, nspaimntatoare pentru cel vrajmas, si mntuitoare pentru cei ce cred n Adevar. De acest lucru a fost ndemnat cel ce a alcatuit cartea de fata, sa adune toate nva taturile de trebuinta, pentru lamurirea acestei lucrari duhovnicesti, precum si a tuturor ac elor nedumeriri, care-i ntmpina pe cei ce calatoresc pe calea aceasta. Ct despre cugetator, care nici macar sa cugete nu cuteaza, ca el s-ar putea numi pe sine un om "care savrseste rugaciunea mintii", si-a luat totusi ndrazneala sa scoata din comorile Sfintilor Parinti sfaturile lor pline de ntelepc iune dumnezeiasca

despre nencetata rugaciune, sfaturile ce sunt de trebuinta, precum e aerul pentru a noastra rasuflare, noua tuturor ce avem rvna deplina pentru mntuire. n culegerea de fata, privitoare la lucrarea mintii n rugaciune, au intrat aproape patru sute de cuvinte luate de la Sf. Parinti, si de la nevoitori din zilele noastre si, n afar a de aceasta, nvataturi ntregi luate de la cugetatori prea ncercati n lucrarea rugaciunii, cum sunt: Sfinti tul Dimitrie al Rostovului, Arhimandritul Paisie Velicicovschi, Staretul schimonah Vasilie, prec um si de la alti lucratori ai Sfintei Rugaciuni a lui Iisus. La sfrsitul acestei carti este pusa sub luare-aminte a cititorului, o nsirare de t itluri sub care am aflat cuvintele Parintilor cuprinse aici, cu aratarea autorilor si a cartilor de unde au fost mprumutate aceste cuvinte, si cu trimiteri la paginile culegerii de fata. Valaam, 27 iulie 1936 Igumenul Hariton CULEGERE DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS Lucrarea mintii PARTEA I DESPRE RUGACIUNEA OMULUI CARE S-A NSINGURAT N CAMARA INIMII SALE, NVATNDU-SE SI RUGNDU-SE N TAINA Cuvnt nainte Printre dvs. se afla multi, care nu stiu n ce anume sta lucrarea cea launtrica a omului cugetator de Dumnezeu precum nu nteleg nici ce este cugetarea de Dumnezeu. Acestia nu stiu nim ic despre rugaciunea ce se face cu mintea, socotind ca se cuvine sa ne rugam numai cu acel e rugaciuni care se afla scrise n cartile bisericesti. Ct despre tainica vorbire pe care o savrseste om ul cu Dumnezeu n adncul inimii sale si despre foloasele care decurg dintr-nsa, acestia, ctusi de pu tin nu le cunosc si nici n-au gustat aceasta dulceata duhovniceasca. Precum este un orb din naste re care doar aude despre lumina soarelui, dar nu stie ce anume este aceasta lumina, asemenea sunt si cei care numai aud despre nvataturile cele cugetatoare de Dumnezeu si despre rugaciune, dar de nt eles nu le nteleg. Din pricina grosimii simtirii lor, ei se lipsesc de multe bunatati duhovn icesti si ramn n urma pe calea acestor fapte bune, care duc spre o stare desavrsita, bineplacuta l ui Dumnezeu. De aceea, spre ndrumarea celor simpli, nfatisam aici cteva lamuriri despre nvatatura la untricasi despre rugaciunea cea cugetatoare de Dumnezeu, pentru ca doritorul unor asemenea lucruri sa nceapa, cu ajutorul Celui Prea nalt, sa le nvete, fie ctusi de putin.

nvatatura duhovniceasca a omului celui dinlauntru ncepe cu urmatoarele cuvinte ale lui Hristos: "Tu nsa, cnd te rogi, intra n camara ta si nchiznd usa ta, roaga-te Tatalui tau Celui ntr-ascuns" (Mat. VI, 6). CAPITOLUL I DESPRE NDOITUL NTELES AL OMULUI, AL NVATATURII, AL RUGACIUNII SI AL CAMARII Omul este o doime: cel din afarasi cel launtric, al trupului si al duhului. Cel din afara este vazut, trupesc, iar cel launtric este nevazut, duhovnicesc sau potrivit cuvntului Aposto lului Petru: "omul cel ascuns al inimii, ntru nestricacioasa podoaba a duhului blnd si linistit" (I P etru 3, 4). si Sfntul Pavel lamureste ndoita fire omeneasca, spunnd: "cu toate ca omul nostru cel dinafa ra se strica, omul nostru cel dinlauntru se nnoieste zi de zi" (II Cor. 4,16). Aici Apostolul v orbeste lamurit despre omul cel dinafarasi cel dinlauntru. Astfel, omul cel dinafara se ntocmeste din mai multe madulare, pe cta vreme cel launtric ajunge la desavrsire prin minte, prin luarea a minte la sine, prin frica lui Dumnezeu si prin darul Domnului. Faptele omului cel dinafara sunt vazute, iar cele ale celui dinlauntru ramn nevazute; potrivit Psalmistului: "o prapastie este launtrul si inima omului!" (Psalm 63, 7). Tot astfel vorbeste si Apostolul: "cine dintre oameni stie ale om ului, fara numai duhul omului care este ntru el?" (I Cor. 2,11). Singur doara Cela ce ispiteste in ima si rarunchii, cunoaste toate tainele omului launtric. De aceea si nvatatura este o doime; cea dinafarasi cea launtrica ntru cugetarea de Dumnezeu; de afara n nfloriturile mestesugului vorbirii, dinlauntru n rugaciuni; dinafara n minte ascutita, dinlauntru n focul duhului, de afara n lucrari iscusite ale frumusetii, dinlauntru n privirea celor nevazute; de afara cunostinta care ngmfa (I Cor. 8, 1), pe cnd dinlauntru cea care se smereste; ntr-adevar, cunostinta cea dinafara este iscoditoare, vrnd sa afle toate, pe cnd ce a launtrica ia aminte de sine si nimic altceva nu doreste, dect sa-L cunoasca pe Dumnezeu, Carui a poate sa-I spuna ca David: "tie inima mea pururea ti-a vorbit; pentru Tine cauta-tu-te-a fa ta mea; fata Ta, Doamne nencetat o caut" {Psalm 26, 13). si apoi: "precum cerboaica doreste apa iz voarelor, tot asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!" (Psalm 41,1). Rugaciunea de asemenea este o doime - dinafarasi launtrica; cea care se face la aratare si cea care se face n taina; cea care se savrseste n adunare si cea care se rosteste n singurata te; rugaciunea facuta ca o ndatorire si rugaciunea savrsita de bunavoie. Cea care este ndeplinita ca o rnduialasi se va face n chip vazut, dupa tipicul bisericesc, rugaciunea cea obsteasca si are timpurile ei:

miezonoptica, utrenia, ceasurile, liturghia, vecernia si pavecernita, rugaciuni la care oamenii sunt chemati de sunetul clopotelor, fiindca ei trebuie sa le duca n fiecare zi mparatul ui Ceresc, ca pe o cuvenita danie. Pe cnd rugaciunea care se face n taina, de bunavoie, se savrseste u neori fara sa aibe nevoie de o vreme anumita, ci dupa voia fecaruia, fara nici un fel de chema re, ci numai din

imboldul duhului nsusi. Cea dinti, adica rugaciunea bisericeasca, cuprinde un anum it numar de psalmi, de tropare, de canoane si de alte cntari si de lucrari preotesti, pe cnd c ealalta (cea tainica, cea de bunavoie), asa cum nu tine seama de o vreme anumita, tot asa nu-si hotara ste nici numarul rugaciunilor, ci fiecare se roaga att ct vrea, uneori mai putin, alteori mai mult. Cea dinti este rostita n auzul tuturor, cu gura si cu glas tare, pe cta vreme ceade a doua se savr seste numai cu mintea. ntia se rosteste n picioare, iar cea de a doua nu numai stnd sau mergnd, ci c hiar odihnindu-te n pat; - ntr-un cuvnt: ntotdeauna, oricnd ti s-ar ntmpla sa ridici mintea catre Dumnezeu. ntia, cea obsteasca, se savrseste n templul Domnului, n biserica, sau, n anu mite mprejurari, ntr-o casa oarecare, n care se aduna mai multi credinciosi, pe cnd cea d e a doua, cea nsingurata, se savrseste ntr-o ncapere ncuiata, potrivit cuvntului Domnului: "cnd te r gi, intra n camara ta si, nchiznd usa ta, roaga-te Tatalui tau Celui ntr-ascuns" (Mat. 6, 6). Tot astfel camara este si ea o doime; una din afarasi alta launtrica, materialas i duhovniceasca; cea materiala este lucrata din lemn sau din piatra, iar cea duhovniceasca este inima sau mintea; sau, dupa cuvintele Sfntului Teofilact gndul cel tainic. Acestea sunt unul si acelasi l ucru (Coment. la Matei, cap. 6). De aceea, camara cea materiala sta ntr-un singur loc, pe cnd cea d uhovniceasca este pretutindeai purtata mpreuna cu omul; oriunde s-ar afla omul, se afla cu el si inima lui ntotdeauna, iar nlauntrul inimii sale el se poate ncuia cu mintea, adunndu-si gnduril e si se poate ruga lui Dumnezeu n taina - fie aflndu-se n mijlocul oamenilor, fie chiar stnd de vo rba cu ei. Rugaciunea launtrica, cnd se ntmpla ca cineva, n vreme ce se afla n mijlocul oamenilo r, sa fie miscat de Duhul spre savrsirea ei, nu are nevoie nici dc gura, nici de slova tipa rita, nu se foloseste de miscarea limbii, nici de glasul gtlejului (desi aceasta se ntmpla uneori si n sin guratate), ci doar numai de ridicarea minii spre Dumnezeu si de adncirea omului n sine nsusi, lucr are ce se poate mplini n orice loc. Camara materiala, a omului ce se linisteste ntr-nsa, nchide o singura fiinta, pe cnd cea launtrica, cea duhovniceasca, i face loc si lui Dumnezeu si ntregii mparatii Ceresti, potrivit cuvintelor evanghelice ale lui Hristos nsusi: "mparatia lui Dumnezeu este nlauntrul vostru" (L uca 17, 21). Acest text este astfel lamurit n cuvintele Sf. Macarie Egipteanul: "inima este un prea mic vas, dar ntr-nsa sunt ngerii, este viata si mparatia, ntr-nsa sunt cerestile cetati, ntr-nsa s toate comorile harului". n ncaperea launtrica, n camara inimii, omul trebuie mai des sa se nchida, dect ntre pe retii cei vazuti si, adunndu-si acolo toate gndurile, sa-si nfatiseze mintea naintea lui Dumne zeu, sa se

roage Lui n taina, cu toata caldura duhului si cu credinta vie, iar odata cu aces tea, sa se nvete ntru cugetarea de Dumnezeu, pentru ca astfel sa poata creste pna la statura barbatului desavrsit. CAPITOLUL II DESPRE RUGACIUNEA CARE L NCALZESTE PE OM SI L UNESTE CU DUMNEZEU N DRAGOSTE

nainte de toate trebuie sa se stie ca orice crestin - dar mai ales o fata duhovni ceasca- trebuie, dupa datoria chemarii sale, sa se ngrijeasca prin orice mijloc si ntotdeauna, sa se une asca cu Dumnezeu Ziditorul, Cel plin de dragoste; Facatorul de bine, si cel mai mare Bun al sau, de care si pentru care a fost zidit, caci sufletul facut de Dumnezeu, nimic altceva nu se cuvine sa aib a n miezul cugetului sau, adica n telul sau cel din urma, dect pe Dumnezeu nsusi, de la care si-a primit el viata si firea si pentru care de-a pururi trebuie sa traiasca, fiindca tot ce se vede pe pamnt, tot ce este ndragit si dorit de oameni: bogatia, slava, sotia, copiii - ntr-un cuvnt, toate cele frumoase , dulci si iubite n lumea aceasta, nu sunt proprii duhului, ci numai trupului si, fiind aratari vrem elnice, repede vor trece ca o umbra. Pe cta vreme duhul, ca unul ce dupa a sa fire este vesnic, si po ate gasi o pace vesnica numai ntr-unul Vesnic Dumnezeu, ca ntru bunul cel mai nalt al sau, mai frum os dect frumusetile, mai dulce si mai iubit dect toate cele dulci si iubite, ntocmai ca n l ocul firesc, de unde a purces si unde iarasi trebuie sa se ntoarca. Caci precum trupul; venind di n pamnt, n pamnt iarasi se ntoarce, tot asa si duhul, venind de la Dumnezeu, la Dumnezeu se nt oarce si ntru El petrece, fiindca tocmai de aceea a si fost creat de Dumnezeu, ca de-a pururi sa petreaca n Dumnezeu. si noi de aceea, n aceasta vremelnica viata, cu srguinta trebuie sa caut am unirea cu Dumnezeu, ca sa ne nvrednicim sa fim cu El si acum si n viata viitoare, n veci. Dar nimeni nu poate sa ne uneasca cu El dect numai prin dragostea care izvornd din inima, si merge drumul ei pna la capat. Caci si femeia pacatoasa din Evanghelie, tocmai de aceea a si primit de la Domnul atta covrsitoare mila spre iertarea pacatelor si unire neclintita cu El "pentru ca mult a iubit" (Luca 7, 47). El i iubeste pe cei ce-L iubesc, se alipeste de cei ce se alipesc de El, sta de fata naintea celor ce-L cautasi revarsa mbelsugata dulceata asupra celor dornici a se desfata de dragostea Lui. Pentru ca omul sa poata trezi n inima sa atta dragoste spre a se uni cu Domnul n ne despartita unire a dragostei, omul are nevoie sa mplineasca lucrarea rugaciunii ct mai adeseo ri, ridicndu-si mereu mintea la Dumnezeu. Caci asa cum o flacara se mareste pe masura ce mai ade sea punem lemne pe foc, tot asa si rugaciunea ce des se savrseste cu adncirea mintii n Dumnez eu, trezeste n inima dumnezeiasca dragoste care nflacarndu-se, va nfierbnta omul launtric n ntregime, l va lumina si-l va nvata. Ea i va arata tot ce i este necunoscut si tainic n adncul ntelep ciunii si-l va face asemenea unui nflacarat serafim de foc, nencetat stnd cu duhul n fata lui Dumne zeu, privind la El cu mintea si astfel sorbind o negraita dulceata dumnezeiasca. CAPITOLUL III

RUGACIUNEA ROSTITA CU GURA, DAR FARA LUAREA AMINTE A MINTII, ESTE ZADARNICA Ar fi nimerit sa amintim aici cteva texte apostolice despre rugaciunea cea facuta cu duhul si cu mintea, ce nu sunt asa de lamurit ntelese, iar prin aceasta sa punem nceput bun n a dncirea acestei nvataturi.

n Epistola catre Efeseni, Sf. Apostol Pavel ne sfatuieste sa ne rugam cu duhul: " faceti n toata vremea - spune el - ntru Duhul, tot felul de rugaciuni si de cereri" (Efes. 6,18) . Acelasi Apostol n Epistola I catre Corinteni spune: "duhul mi-e n rugaciune, dar mintea mea este ne roditoare" (I Cor.14,14). nsa cum se ntmpla oare, ca omul se roaga cu duhul, dar mintea lui ramne neroditoare? Cuvntul "duh" este nteles n Sfnta Scriptura n felurite chipuri. Uneori el se ntrebuint eaza n locul respirarii, alteori n locul sufletului sau chiar n locul unei dorinti oareca re, sau al unui alt gnd de nceput bun sau rau, precum, de asemenea, n locul vreunei virtuti sau al vreunui viciu, cum sunt: duhul smereniei, duhul dragostei, duhul milosrdiei si cele potrivnice lor: duhul mndriei, duhul urii, duhul iubirii de arginti si altele. Alteori, iarasi cuvntul "duh" este pus n locul vreunui dar oarecare al Sfntului Duh, ca de pilda: duhul ntelepciunii, duhul ntelegerii, duhul vederii si altele. Iar uneori, chiar n locul mintii, precum sta scris la acelasi Apostol: "sa va pri meniti - zice el - n duhul cugetului vostru" (Efes. 4, 23). Sfatuindu-i pe efeseni sa se roage cu duhul, n locul duhului apostolul pune nsasi mintea pe care omul ce se roaga trebuie s-o ndrepte catre Dumnezeu. Scriindu-le nsa corintenilor, cnd le vorbeste de duhul celor ce se roagasi de mint ea ce ramne neroditoare - n acest loc el pune cuvntul "duh" n locul glasului si al rasuflarii o mului, ca si cum ar spune catre ei: ce folos aveti voi, corintenilor, daca va rugati numai cu glasul rasuflarii voastre, iar mintea nu va ia aminte la rugaciune, ci si nchipuie felurite lucruri? Ce folos ave ti daca vorbiti multe cu limba, iar cu mintea nu luati aminte la cele ce graiti? Chiar daca ai r osti mii de cuvinte cu limba, ce folos vei trage, o, omule! si dacavei cnta din toata puterea gtlejului, att ct ti va ngadui rasuflarea, iar mintea nu va sta naintea lui Dumnezeu si nu-L va vedea, ci gndurile ei altundeva o vor abate? O asemenea rugaciune nu-ti va fi de nici un folos, nici d e Dumnezeu nu va fi auzitasi va ramne neroditoare. Prea bine a judecat Sf. Ciprian, cnd a spus: "cum v rei oare sa fii auzit de Dumnezeu, cnd tu nu te auzi nici pe tine nsuti? Vrei ca Domnul sa-si aduc a aminte de tine cnd te rogi, dar tu nu-ti aduci aminte nici de fiinta ta nsati?" Apostolul ne aduc e drept pilda corintenilor si totodatasi noua tuturor, cnd spune: "ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi cnta cu duhul, dar voi cnta si cu mintea" (I Cor.,14,15). Cnd ma rog de ci cu limba si cu glasul, vrea sa le spuna el acestora, care iese din rasuflarea mea, atunci ne aparat trebuie sa ma rog si cu mintea. CAPITOLUL IV

RUGACIUNEA SCURTA DAR ADESEORI FACUTA E MAI DE FOLOS DECT CEA LUNGA Cu privire la rugaciunea facuta de minte n inima, am aflat de la cei iscusiti n cu getarea de Dumnezeu ca e mai nflacaratasi mai de folos rugaciunea scurta, dar lucrata ades, dect cea lunga.

De altminteri si rugaciunea lunga e foarte folositoare, dar numai pentru cei des avrsiti, iar nicidecum pentru cei ncepatori. Mintea omului, care nu e deprinsa cu ea, nu poate ramne multa vreme n rugaciune lunga n fata lui Dumnezeu, ci omul e biruit de obicei de neputin ta nestatorniciei mintii, este risipit ntre cele din afarasi de aceea ntr-nsul repede se raceste caldura duhului. O astfel de rugaciune nu mai este rugaciune, ci numai tulburare a minti i, ce se naste de pe urma abaterii gndurilor cnd ntr-o parte cnd ntr-alta; si aceasta se ntmpla adeseori la cntarile bisericesti de obste ct si n pravilele ce se citesc ndelung prin chiliile calugaril or. Pe cta vreme rugaciunea cea scurta, dar ades facuta, este mult mai statornica, fiindca mintea , aducndu-se pentru multa vreme n Dumnezeu, o poate savrsi cu mare caldura. De aceea si Domnul spune: "cnd va rugati nu graiti multe" (Matei, 6, 7), caci nu dupa multimea cuvintelor voastre veti fi auziti. si Sf. Ioan Scararul nvata: "nu ncercati sa spuneti multe, ca sa nu vi se mprastie mintea n cautarea cuvintelor. Un singur cuvnt al vamesului a atras mila lui Dumnezeu si un singur c uvnt rostit cu credinta l-a mntuit pe tlhar. O poliloghie, adica zicerea de rnulte cuvinte, cnd es te ntinsa peste masura ntr-o rugaciune risipeste mintea n nchipuiri, pe cta vreme monologhia, zicere a unui singur cuvnt, ajuta mintii sa se adune". Dar va ntreba cineva: pentru ce, n Epistola catre Tesaloniceni, Apostolul spune: " nencetat rugativa"! (I Tes. 5,17). n Scriptura despre un lucru ce se face ades se zice de obicei ca e savrsit necurma t. Astfel, de pilda: "preotii intra pururea n cea dinti a templului, savrsind slujbele dumnezeies ti (Evrei, 9, 6), asta nseamna n toate ceasurile hotarte pentru ele, iar nu chiar nencetat; ziua si no aptea ct de des, dar nu fara nici o iesire. Iar daca preotii petreceau fara iesire n biserica, paz ind focul ce se pogora din cer si punnd mereu lemne dedesubt, ca sa nu se stinga, totusi, ei nu faceau a ceasta cu totii deodata mpreuna, ci schimbndu-si cetele, precum se scrie si de Sf. Zaharia: "savrse a naintea lui Dumnezeu cele preotesti n rndul cetei sale" (Luca 1, 8). Tot astfel trebuie sa cug etam si despre rugaciune, despre care Apostolul porunceste sa se faca nencetat, fiindca i este cu neputinta unui om sa petreaca n rugaciune asa fel, nct sa n-o ntrerupa nici ziua, nici noaptea. El are nevoie de vreme si pentru alte lucruri, pentru ndeletnicirile trebuincioase casei, vreme de lucru, vreme pentru convorbiri, vreme sa mannce si sa bea, vreme de odihnasi de somn. Cum am putea, p rin urmare, sa ne rugam nencetat, altminteri dect printr-o deasa rugaciune? Iar o rugaciune ad es facuta se schimba ntr-o rugaciune nencetata. Astfel ngrijeste-te ca rugaciunea ta deasa, dar scurta, sa nu sporeasca prin cuvinte de prisos, asa cum nvata

si Sfintii Parinti despre aceasta. Sf. Teofilact, n tlcuirea Evangheliei de la Matei, scrie: "nu se cuvine sa lungim rugaciunile, ci mai bine este sa ne rugam putin, dar des" (Cap. VI). Iar la Sf. Ioan Gura de Aur, n omiliile asupra e pistolelor Sf. Pavel, sta scris astfel: "cine rosteste lucruri de prisos n rugaciune, acela nu se roaga , ci graieste n desert." (Sf. Ioan Gura de Aur, Ep. catre Ef. VI omilia 24). Afara de aceasta, tot n tlcuir ea aceluiasi loc din Evanghelie, Teofilact spune: "orice vorba de prisos este graire n desert". Precum a spus Apostolul: "mai bine vreau sa rostesc cinci cuvinte cu ntelegere, dect zece mii ntr-o minte ri sipita" (I Cor. 14, 19). E mai bine deci sa nalt catre Dumnezeu o rugaciune scurta, dar cu luare aminte, dect sa rostesc nenumarate cuvinte la care nu iau seama si sa umplu n zadar vazduhul cu v orbele si cu glasul meu.

Afara de aceasta, cuvintele Apostolului mai sus pomenite: "nencetat va rugati" (I Tes. 5, 17) trebuiesc tlcuite n ntelesul rugaciunii celei savrsite cu mintea, fiindca mintea ntradevar poate fi totdeauna ndreptata spre Dumnezeu si I se poate ruga Lui nencetat. Astfel ncepe acum, omule, sa te ndeletnicesti cu ragaz de nvatatura ce ti s-a arata t n numele Domnului ncepe, potrivit ndemnului Apostolului care spune asa: "orice savrsiti cu c uvntul sau cu lucrul, pe toate ntru numele Domnului Iisus sa le faceti" (Col. 3,17). Aceasta este ca si cum s-ar spune: faceti totul n cuget bun si nu att din dorinta de a avea folos voi nsiva, ch iar daca acest folos ar fi el duhovnicesc, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca n toate cuvinte le, faptele si gndurile voastre, numele Domnului Iisus Hristos, Mntuitorul nostru sa se proslavea sca. Dar mai nti de toate, tu lamureste tie nsuti printr-o scurta tlcuire: despre ce anum e este aceasta rugaciune? Rugaciunea este suirea mintii si a gndurilor Ia Dumnezeu. Sa te rogi, nseamna sa t e nfatisezi n duh naintea lui Dumnezeu, sa privesti la El cu ochii mintii fara abatere si de vo rba sa stai cu e1, ntr-o teama plina de evlavie si ncredere. Aduna-ti astfel toate gndurile si lepadnd toata grija vietii celei din afara, ndrea pta mintea ta catre Dumnezeu. RUGACIUNEA I. Rugaciunea si are treptele ei. Treapta nti este rugaciunea trupului, cea a citit orilor facuta n picioare si a metaniilor. Mintea se mprastie, inima nu ncearca nici un simtamnt, ni ci o bucurie: omul are nevoie aici de rabdare, de truda, de sudoare. Totusi, fara satii seama de toate acestea, hotaraste-ti anumite masuri si roaga-te. Treapta a doua este rugaciunea cugetarii: mintea s-a deprins sa se reculeaga n ce asul rugaciunii, pe care o rosteste n ntregimea ei, fara risipiri. Mintea se topeste laolalta cu slova scrisasi o rosteste ca si cum ar fi cugetat-o ea nsasi. Treapta cea de a treia este rugaciunea simtirii: prin luarea-aminte, inima se nca lzeste si ceea ce adineauri era gnd, ajunge aici simtire, nsa aici - simtirea ca nevoie si cerinta. Cine a ajuns la simtire, acela se roaga fara cuvinte, fiindca Dumnezeu este un Dumnezeu al inimi i. De aceea, abia de aici ncepe hotarul sporirii ntru cele ale rugaciunii, pentru ca, stnd la rugaciu ne - sa treci din simtire n simtire. Pe aceasta treapta citirea poate sa nceteze, precum si staruint a gndului, dar sa se pastreze petrecerea n aceasta simtire, cu semnele proprii ale rugaciunii. Cnd simt irea rugaciunii va ajunge la starea de rostire nencetata atunci va ncepe rugaciunea cea duhovniceasca , care este un dar al Duhului de la Dumnezeu, ce se roaga El pentru noi ntru noi. Aceasta este c ea din urma

treapta pe care o poate atinge rugaciunea, desi se spune ca mai este o rugaciune la care poate ajunge duhul nostru si care trece dincolo de hotarele starilor cunoscute cugetarii, pre cum se afla scris la Sf. Isaac Sirul. Cel mai nlesnit mijloc de suire nspre aceasta stare de rugaciune este acela de a n e nsusi rugaciunea lui Iisus prin cstigarea deprinderii ei si nradacinarea ei n adncul fiint ei noastre. Barbatii cei mai ncercati n viata duhovniceasca nteleptiti de Dumnezeu, au aflat ac est unic mijloc simplu si totodata atotlucrator, n stare de a trece sub pecetea duhului toate luc rarile noastre

launtrice si ntreaga noastra viata de nevointa duhovniceasca. Ei au lasat, n ndruma rile lor, rnduieli pna la amanuntit cu privire la aceasta rugaciune. Ostenindu-ne si aflndu-ne nevointa (asceza) noi cautam curatirea inimii si renteme ierea duhului. Spre tinta aceasta duc doua cai: calea cea lucratoare, adica umblarea potrivit n evointelor amintite, precum si calea cea vazatoare, adica a rentoarcerii mintii la Dumnezeu. ntr-una, s ufletul se curata pe sine si-L primeste pe Dumnezeu; n cealalta, Dumnezeu, care potrivit cu ochiul inimii, arde orice necuratenie si vine sa se salasluiasca n acest suflet ajuns fara de prihana. Iar aceasta cale din urma ramne numai la rugaciunea lui Iisus, despre care Sf. Grigorie Sinaitul spune: "pe Dumnezeu l dobndim ori prin fapte lucratoare si stradanie, ori prin chemarea cu mestesug a n umelui lui Iisus", si apoi ca "ntia cale mai lunga este dect cea de a doua, care e mai grabnicasi aduc atoare de rod". De aceea, unii au ajuns sa dea rugaciunii lui Iisus o ntietate fata de toate celel alte nevointe. Ea ne aduce, ntr-adevar, luminarea, ntarirea, mprospatarea, i biruie pe toti vrajmasii vaz uti si nevazuti si l ridica pe om la Dumnezeu. Iata ct de atotputernicasi de atotlucratoare este, iar numele Domnului Iisus este visteria tuturor darurilor celor bune, a puterilor si a viet ii celei din duh. Urmeaza de aici, n chip firesc, ca oricare dintre cei ce au aflat pocainta sau do ar au nceput sa-L caute pe Dumnezeu, pot si nca trebuie sa primeasca, chiar de ndata o ndrumare desavr sita pentru savrsirea rugaciunii lui Iisus, iar odata cu ea sa fie ndrumati si n toate celelalt e lucrari, pentru ca pe calea aceasta noi putem mai repede sa ajungem puternici si mai repede sa ajun gem a vedea duhovniceste si sa patrundem pna la lumea launtrica. Pentru ca nu stim nimic desp re taria aceleia, unii sau chiar cei mai multi se opresc la lucrarile trupului si ale sufletului, irosindu-si aproape fara de vreun folos, ostenelile si vremea. Lucrarea aceasta se numeste "cea mestesugita" sau a "maiestriei" si este foarte simpla. Stnd cu trezvia mintii si cu ntreaga luare aminte n inima, tu rosteste nencetat: "Doamne Ii suse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma" si aceasta fara nici un fel de plasmuire a vreu nui chip sau aratari, potrivit credintei ca, Domnul te vede si El este cu luare aminte la tine. Trebuie neaparat sa pastram toata puterea mintii n inimasi n tot timpul lucrarii s a oprim putin si rasuflarea, vadind astfel ncordarea vrerii noastre. Dar cerinta cea mai de seama este credinta ca Dumnezeu ne sta aproape si ne aude pe noi. Astfel, spune-ti tu rugaciunea n ascut imea auzului suprafiresc al lui Dumnezeu. La nceput rugaciunea aceasta multa vreme ramne numai n starea lucratoare, ca o lucr are oarecare din afara ta, apoi trece n starea mintii si, n sfrsit, se nradacineaza n inima. Se petrec uneori adevarate rataciri de la calea cea dreapta a acestei rugaciuni. De aceea, trebuie sa o

nvatam de la cel ce o cunoaste cu adevarat. Ratacirile tin mai mult de locul n car e ni se opreste luarea aminte - n cap sau n piept. Cine a ajuns sa aiba luarea aminte nfipta n inima, e n afara de primejdie. Dar nca m ai ferit de primejdie este acela care cade cu durere la fata lui Dumnezeu n fiecare clipa cu zdrobirea inimii si cu rugaciunea care se face mereu pentru izbavirea de tot felul de nselari. 2. Cine nu are rugaciunea launtrica, rugaciunea mintii, acela nu are nici un fel de rugaciune, fiindca numai rugaciunea launtricaeste adevarata rugaciune, bine placutasi bine primita de Dumnezeu. Ea trebuie sa ajunga sa fie sufletul cuvintelor ce se rostesc n nchinarea cea din cam ara noastra sau la

biserica; asa ca, atta vreme ct ea nu se afla n aceste cuvinte, nchinarile cele din afara au o nfatisare de rugaciune, dar nu sunt nsasi rugaciunea. Deoarece rugaciunea, ce este oare? Rugaciunea este suirea mintii si a inimii la Dumnezeu, spre proslavirea si multumita lui Dumnezeu, precum este si cererea bunurilor sufletes ti si trupesti ce ne sunt de trebuinta. Esenta rugaciunii este, prin urmare, aceasta suire, care ncepe din adncul inimii, si merge cu mintea pna la Dumnezeu. Daca mintea sta treaza n inima, naintea fetei l ui Dumnezeu si, umplndu-se de evlavia cuvenita, ncepe sa-si reverse inima n fata Lui. Iata ca s -a si savrsit rugaciunea mintii! si asa, orice rugaciune trebuie sa fie. Rugile din afara ce s e desfasoara prin cuvinte, cele ce se citesc acasa sau la biserica, i dau numai vorba sau forma; pe cta vreme duhul sau fiinta rugaciunii este purtata de fiecare n sinea lui nsasi, n mintea si n inima lui. Toata rnduiala noastra de rugaciuni bisericesti, toate rugaciunile ornduite spre ntrebuin tare n casa omului, au nsusirea de a ntoarce mintea catre Dumnezeu. Cel care le savrseste, chia r daca nu este att de atent, nu poate sa nu se ntoarca cu gndul la Dumnezeu, afara doar de nu este cu totul nebagator de seama la lucrarea ce o savrseste. 3. Nimeni nu poate ocoli rugaciunea mintii. Noi nu putem sa nu ne naltam cu rugac iunea la Dumnezeu, fiindca aceasta o cere firea noastra gnditoare. Iar noi nu ne putem rid ica la Dumnezeu altfel dect prin lucrarea mintii; fiindca Dumnezeu este o fiinta cugetatoare. Est e ntr-adevar, o rugaciune a mintii care se face prin cuvinte sau din afara - n casa sau n biserica -si este o rugaciune a mintii n ea nsasi fara nici o forma sau de stare trupeasca dar oricum ar fi amndoua, fiinta rugaciunii este una si aceeasi. Att n forma cea dinti ct si n cea de a doua, e a este asezata cu poruncasi pentru mireni. Mntuitorul a poruncit sa intram n camara noastrasi sa ne rugam acolo lui Dumnezeu Tatal, n taina. Aceasta caamara, dupa cum o tlcuieste Sf. Dimit rie al Rostovului, nseamna inima. Drept urmare, cuvntul Domnului ne da porunca sa ne ruga m n taina, cu mintea, lui Dumnezeu. Aceasta porunca se ntinde asupra tuturor crestinilor. Ia ta ce porunceste si Apostolul Pavel, cnd spune: "savrsiti n tot timpul, n duhul, toata felurimea de ruga ciuni si de cereri" (Efes. 6,18). El ne da porunca sa facem rugaciunea mintii - rugaciunea d uhovniceasca-si porunceste aceasta tuturor crestinilor sa se roage nencetat (I Tes. 5,17) Iar ca sa te rogi nencetat, nu poti altfel dect cu rugaciunea mintii n inima... Cnd ne sculam dimineata, sa ne ntemeiem nca mai puternic n inima noastra fata cu Dum nezeu prin rugaciunea diminetii si dupa aceea sa ne vedem de lucrul nostru - care de D umnezeu ni s-a hotart - dar fara sa rupem firul simtirii si luarii aminte ce ne leaga de El.

4. "Cntati n inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I n psalmi, n laude si cntari duhovnicesti" arata rugaciunea rostita cu glas ce se face prin cuvinte, iar cuvi ntele: "cntati n inima voastra lui Dumnezeu" arata rugaciunea launtrica ce se face cu mintea n inima. Psalmii, cntarile, laudele, imnele, odele, sunt denumirile felurite ce se dau cnta rilor bisericesti. E foarte greu sa arati deosebirile dintre ele, pentru ca att dupa cuprins ct si dupa forma, ele se aseamana foarte mult. Toate sunt rodiri ale duhului de rugaciune. Nevoindu-te n r ugaciune, duhul l proslaveste pe Dumnezeu, i multumeste si nalta catre El cererile sale. Toate acest e desfasurari ale duhului de rugaciune nu sunt despartite n duh si nu se ivesc unele fara altele. R ugaciunea cnd este pusa n miscare, trece dintr-o forma ntr-alta, cteodata de mai multe ori, n vremea cnd cineva se

roaga. Daca o vei rosti tare prin cuvinte, se va vadi ca o rugaciune glasuita, d aca se va numi psalm, imn sau oda - se va numi asa si rugaciunea ta. De aceea, nu ne vom sili satintui m vreo deosebire dupa denumiri. Prin ele Apostolul a vrut numai sa cuprinda toate felurimea rugac iunilor care se rostesc prin cuvnt. Sub denumirile lor ar intra si toate rugaciunile ce se ntrebui nteaza acum la noi. La noi sunt n folosinta, n afara de Psaltire, cntarile bisericesti cu stihoavnele, acatistele si rugile de tot felul, ce sunt cuprinse n cartile de rugaciuni. Dar nu vei gresi daca, cit ind cuvintele Apostolului despre rugaciunea glasuita, vei ntelege sub numele lor si aceste ruga ciuni cu glas care sunt ntrebuintate la noi. Puterea nu sta n cutare sau cutare rugaciune glasuita, c i n felul cum se savrseste. Cum trebuie savrsite rugaciunile cu glas, Apostolul o arata n cuvntul "du hovnicesti". Rugaciunile sunt duhovnicesti pentru ca ele se nasc si rodesc dintru nceput n duh si din duh se revarsa. si se numesc nca mai mult duhovnicesti pentru ca se nasc si rodesc prin darul Sfntului Duh. Att Psaltirea ct si toate celelalte rugaciuni glasuite n-au fost dintru nceput astfel. Ci la nceput ele au fost curat duhovnicesti, apoi au fost mbracate n cuvnt si au ajuns ros tite n afara. Dar cuvntul ce le-a nvestmntat, n-a ndepartat duhovnicescul din ele. si acum ele sun t glas numai la aratare, dar n ceea ce priveste puterea lor, ele sunt duhovnicesti... Din astfel de lamurire se vede ca daca noi vom voi sa tragem o nvatatura din cuvnt ul Apostolului despre rugaciunea rostita cu glas tare, atunci iata ce vom primi: tu sa intri n d uhul rugaciunilor pe care le auzi si le citesti si; zamislindu-le din nou n inima ta, de acolo nalta-le lui Dumnezeu, ca si cum ele ar fi nascute din inima ta, sub nrurirea darului Duhului Sfnt. Aceasta este o lege care limpezeste hotart fiinta rugaciunii spusa tare, asa cum e placuta lui Dumnezeu, d ar cum poti ajunge la ea? Cuprinde cu ntelegerea, mbratiseaza cu simtirea, nvata chiar pe de rost ruga ciunile pe care vrei sa le citesti n rugile tale rostite cu glas. Numai asa, cnd te vei aseza la r ugaciune, nu vei rosti ceva strain, ci ceea ce se afla chiar n inima ta, ntru a sa desavrsita simtire.

5. "Vorbiti ntre voi n psalmi si n laude si n cntari duhovnicesti, laudnd si cntnd Do lui n inimile voastre" (Efes. 5,19). n ce legatura de idei am putea primi aceste cuvinte? Oare n ntelesul ca numai atunc i sa cntati cu gura si cu inima cnd va veti umple de Duh? Sau n ntelesul ca daca voiti sa va umple ti de Duhul, atunci sa cntati? Cntarea cu gura mpreuna cu inima este socotita oare ca urmarea pr eaumplerii de Duhul sau se arata ca un mijloc ce duce spre aceasta umplere? Coborrea Duhului nu sta n puterea noastra, ea vine asa cum binevoieste Duhul nsusi. Iar cnd vine, pricinuieste marea trezire a puterilor duhului nostru nsusi. Atunci, lauda lui Dumnezeu se

mplineste de la sine. Libertatea noastra este cu putinta sa se vada ntruct este vor ba sa ngaduim lauda aceasta sa ne cnte n inima, sau s-o destainuim si cu limba spre auzul tuturo r. Cuvintele acestea de mai sus, prin urmare, trebuiesc luate nu n ntiul, ci n al doilea nteles. D e voiti sa va umpleti cu Duhul, atunci, cntati! Cntarea va trezi duhul tau care va pregati calea pentru primirea Duhului sau te va pune n starea de a simti lucrarea lui. Fericitul Teodorit spune ca Apostolul introduce o duhovniceasca ncntare, cnd spune: "umpleti-va de Duhul", si arata cum t rebuie sa ajungem acolo si anume: "nencetat cntnd lui Dumnezeu adncindu-va n voi nsivasi destept d pururea cugetul vostru. E ca si cum ai adauga: prin mijlocirea cntarii celei cu l imba si cu inima.

Nu e mai greu de nteles, ca n lucrarea aceasta lucrul de capetenie nu mai e sunetu l dulce al cntarii, ci cuprinsul celei cntate. Puterea ei de nrurire e asemenea unei cuvntari sc rise cu nflacarare, care l nflacareaza pe cititor. Tot asa se petrece si cu cntarile biseric esti. Psalmii, imnurile si odele - pesnele bisericesti sunt n firea lor revarsari de simtiri evl avioase catre Dumnezeu care ne misca cugetul. Duhul lui Dumnezeu i-a umput pe alesii Sai si ei si-au rostit plinatatea simtamintelor lor n cntari. Cel ce le cnta cum trebuie, poate, pe o cale rasturnata sa ajunga la simtamintele destainuite de ele si prealipindu-se cu ele, sa se apropi e de starea vrednica sa primeasca lucrarea Sfntului Duh, sau sa-si faca potrivit duhului lui la aceasta l ucrare. si aceasta este tocmai nsemnatatea cntarilor bisericesti, ca prin mijlocirea lor sa ncingem si sa nflacaram scnteia cea de dar, care sta ascunsa n noi. Scnteia aceasta ne este daruita prin Sf intele Taine. Pentru ca s-o aprindem si s-o preschimbam n flacara s-au rnduit psalmi, cntari, imn e si ode duhovnicesti. Ele lucreaza asupra acestei scntei a darului n acelasi chip cum lucr eazasi vntul asupra oricarei scntei, care s-a cuibarit ntr-o materie ce poate sa ia foc. Dar sa ne dam seama, ca o astfel de lucrare nu poate fi a cntarilor dect numai dac a odata cu folosirea lor se ntovaraseste curatia inimii, asa cum spune Sf. Ioan Gura de Aur, calauzit n cuvntul acesta de chiar Sf. Apostol Pavel. Dar si alte conditiuni sunt aratate la acelasi loc si anume: ntia cere sa fie duhovnicesti cntarile si a doua ca sa nu se cnte numai cu limba, ci si cu inima. Asa, psalmodia bisericeasca pentru ca sa duca la preaumplerea cu duhul, Apostolu l cere ca aceste cntari sa fie duhovnicesti, cuvnt sub care trebuieste nteles nu numai ca acestora l i se cere sa fie duhovnicesti dupa cuprinsul lor, ci sa fie miscatoare de Duh; sa fie ele singure un rod al Duhului, sau ele sa se reverse din inimi pline de Duh. n alt chip ele nu pot duce spre ump lerea cu Duhul. Este potrivit legii care spune, ca ceea ce s-a spus n cntare, aceia se da celui ca re cnta. Cerinta apostolica cea de a doua spune, ca aceste psalmodii sa se cnte nu numai c u limba ci si cu inima. Se cere prin urmare, nu numai sa ntelegem cntarea, ci nca sa intram n aceiasi simtire cu ea sau sa primim n inima cuprinsul ei si s-o cntam n asa fel ca si cum ar izvor din chiar inima noastra. Iar n apropierea acestui loc citat cu nca altele ni se descopera ca n vrem urile apostolice nu cntau dect numai aceia care se aflau ntr-o stare sufleteasca, ceilalti intrau du pa aceasta si ei ntr-o stare asemanatoare cu a lor -si asa ntreaga adunare bisericeasca cnta si laud a pe Domnul nu n alt chip, dect n inima. Ce poate fi de mirare, daca n urma acestor cntari toata adu narea se si umplea de Duhul? Ce comori se ascund n comorile bisericesti, daca ele se savrsesc cum trebuie?

Sfntul Ioan Gura de Aur se ntreba: "ce nseamna cuvintele acestea": "cntnd n inimile vo astre Domnului?" Asta se tlcuieste: ncepe aceasta lucrare n luare aminte, caci cei care n u au luare aminte de sine, cnta fara folos, rostind numai vorbele, n timp ce inima lor le rat aceste n alta parte". Fericitul Teodoret adauga la acestea: "acela cnta cu inima care nu si pune numai l imba n miscare, ci si trezeste si mintea spre ntelegerea celor rostite". Alti Sfinti Parinti, scri ind despre ntoarcerea catre Dumnezeu prin rugaciune, socot ca ea se savrseste n cel mai bun chip, cnd se face cu mintea statornica n inima. Iar ceea ce s-a spus aci, despre adunarea din biserica, se potriveste si pentru cntarea n psalmi, cnd se face de fiecare n parte si pe care o poate savrsi fiecare deosebit n camara sa. Rodul acestei

cntari poate fi asemanator, cnd ele sunt zise asa cum trebuie, adica cu luare amin te, cu ntelegere, cu simtire, din inima. si sa ne dam seama iarasi, ca desi cuvintele Apostolului vorbesc despre cntare, t otusi gndul lui ne ndreapta spre ntoarcerea la Dumnezeu prin rugaciune. si ea este propriu zis destep tatoarea Duhului. 6. Al doilea chip de rugaciune este cel ce se face cu mintea si cu inima. si cel dinti, de altminteri, e dat sa fie si el tot asa. nsa acela se naste sub nrurirea cuvintelor care se gasesc n rugaciunea scrisa gata; pe cnd aceasta se naste de-a dreptul n inimasi de aici se nalta spre D umnezeu. Rugaciunea lui Moise n fata Marii Rosii a fost n felul acesta. Iar Apostolul ne nva ta n felul acesta prin cuvintele: "ntru Duhul cntnd n inimile voastre Domnului". si cnd zice: "Cntati di n darul Duhului - adica nu numai simplu cu gura, ci si cu luare-aminte, stnd n chip cugeta tor n fata lui Dumnezeu ntru adncul inimilor voastre". Fiindca numai aceasta nseamna sa cntam lui Dumnezeu, pe cnd celalalt fel se duce n vnt, asa cum glasul singur se risipeste n ae r. "Nu cnta, zice, ca sa te vadesti. Chiar de vei fi ntr-o piata de negutatori, totusi poti sa te ndrepti catre Dumnezeu dinlauntru si sa cnti fara sa fii auzit de cineva. Nu ti-e spre paguba s a te rogi chiar si pe drum si cu inima ta sa fii sus" (Sf. Ioan Gura de Aur). Numai o astfel de rugaci une este o rugaciune adevarata. si rugaciunea rostita tare, numai ntr-att este rugaciune, ntruct n timpul ei se roagasi mintea si inima. n inima se zideste ea prin darul Sfntului Duh. Cei ce se ndreapta catre Domnul si s e sfintesc prin Sfintele Taine, de ndata sunt daruiti n fiinta lor cu o anume simtire catre Dumnez eu, care din clipa aceea chiar prinde sa se trezeasca n inima lor imboldul de a se ridica catre cele de sus. Cel ce nu va nabusi acest simtamnt prin vreo fapta nepotrivita, va vedea cu bucurie cum, cu tim pul, starea aceasta nencetatasi straduinta l prefac ntr-o flacara. Dar acela care l va nabusi pri n ceva necuviincios, desi nu-i va fi nchisa calea ce, apropie de Dumnezeu si de mpacarea cu El, totusi acea simtire nu i se va da asa, deodata, si fara plata. Pe un astfel de om l aste apta sudoarea cautarii si cererii lui ntru osteneala. Dar nimeni nu se va ntoarce n desert. Caci toti au d arul, iar ceea ce ne ramne de facut, este sa facem loc lucrarii lui. Darul anume si face loc pe masura ce se toceste n noi eul nostru si sunt dezradacinate patimile. Masura de curatire a inimii este masura de izbucnire a simtirii catre Dumnezeu. Cnd inima se va curati, atunci se va nflacara simtirea ca tre Dumnezeu. Simtirea lui Dumnezeu chiar si n ceilalti ia nastere cu mult nainte de o deplina c uratire de patimi, dar ramne, deocamdata, ca o samnta, sau ca o scnteie. Cnd omul se naste din nou, ea

creste si se aprinde; dar nu sta pururea asa, ci ori izbucneste, ori se stinge; si chiar cnd p rinde viata buna, nu lucreaza cu aceeasi putere. Dar la orice masura ar izbucni ea, ntotdeauna catre D umnezeu se nalta si-I cnta o cntare. Totul este zidit de darul Sfntului Duh, fiindca darul li se da n totdeauna preambelsugat credinciosilor. Cei ce i s-au daruit Lui fara de ntoarcere, sunt cal auziti de El; si El singur i zideste asa cum stie. 7. Simtirea lui Dumnezeu este o rugaciune chiar daca nu se rosteste prin cuvinte . Cuvntul ntretine si - uneori - adnceste simtirea. 8. Pastrati acest dar ca pe unul ce ne este dat de mila lui Dumnezeu. Cum? nainte de orice, sa recunoastem cu smerenie ca tot ce este bun n noi vine din darul Sfntului Duh, iar cu vrednicia

noastra nimic bun nu mplinim. Fiindca de ndata ce cumpana gndului nostru va nclina s pre vrednicia noastra, darul se va micsora si daca nu ne vom trezi, va nceta cu desavr sire sa lucreze; atunci vom plnge si ne vom vaita mult. Apoi, simtindu-ne pamnt si cenusa, sa fim a sa cum suntem acum, adica sa nu ne ndreptam spre nimic fara o trebuinta, nici cu gndul, n ici cu inima. Sa fie mereu cu Domnul. De se va micsora ct de putin aprinderea launtrica, sa ne gra bim sa o crestem ndata la loc, la obisnuita ei putere. Si catre Domnul de ne vom ntoarce cu durere n suflet si cu frica, vom primi ndata ajutor. 9. Rugaciunea este piatra de ncercare a tuturor lucrurilor; rugaciunea este izvor ul tuturor faptelor bune; rugaciunea este puterea ce pune n miscare toate virtutile; rugaciunea este povatuitorul tuturor pornirilor bune. n masura n care rugaciunea merge bine, n aceeasi masura toate vor merge bine. Caci ea nu ngaduie ca ceva din cele launtrice sa se poticneasca. 10. Rugaciunea este tot ce poate fi mai de seama n viata noastra moralasi religio asa. Radacina acestei vieti se ntemeiaza pe legatura liberasi constienta cu Dumnezeu, care mai trziu ne trece si toate faptele noastre spre cele de sus. Mediul n care se dezvaluie si se porneste , aceasta lucrare este rugaciunea nteleasa ca o legatura de amndoua partile; ea este si tarmul n care ni se dezvaluiesc legaturile morale cu semenii nostri; iar nevointa este tarmul unde ni se descoper a legaturile morale cu noi nsine. n ce chip ne este legatura cu Dumnezeu, n acelasi chip ne este si rug aciunea; si de asemenea, cum este si rugaciunea, tot asa si felul legaturii noastre cu Dumnezeu . Cum nsa aceste chipuri de a ne lega nu sunt asemanatoare la toti, nici chipul rugaciunii, prin urmare, nu este asemanator. Altfel, se aseaza fata de Dumnezeu un om care nu se ngrijeste de mntui re; altfel, cel ce s-a lepadat de pacate si e plin de rvna pentru virtute, dar n-a intrat nca naunt rul fiintei sale, si lucreaza pentru Domnul din afara; astfel, n sfrsit, cel ce a intrat nlauntru si-L p oarta pe Domnul n inima lui si sta n fata Lui. Cel dinti, asa cum nu se ngrijeste de viata, tot astf el n-are grija nici de rugaciune, pe care o savrseste n biserica, acasa, dupa datinile mostenite, fara luare aminte si lipsit de simtire. Al doilea citeste multe rugaciuni si merge adesea la biserica , se straduieste totodata sa-si pastreze luarea aminte si sa-si potriveasca simtirea cu rugaciunile citite , cu toate ca aceasta se ntmpla foarte rar. Al treilea, concentrndu-se cu toata faptura lui nlauntrul sau, st a cu mintea n fata lui Dumnezeu si se roaga Lui n inima, fara risipire, fara multe cuvinte, n ru gaciunea lui, chiar atunci cnd sta mult la rugaciune n camara lui sau n biserica. Daca celui de al doil ea i veti scoate cuvintele din rugaciune, atunci veti scoate dintr-nsul nsasi rugaciunea; dar daca la rugaciunea celui

de al treilea veti adauga multe cuvinte, i veti stinge rugaciunea, cu vrtejul vorb irii. Orice categorie de oameni sau orice treapta a apropierii de Dumnezeu, si are rugaciunea ei si reg ulile proprii pentru desavrsirea ei. Ct de scumpe sunt ndrumarile oamenilor ncercati si ct de rau poate pr icinui o rnduiala facuta dupa cum l taie capul pe fiecare! CE ESTE RUGACIUNEA SI CARE ESTE LEGATURA RUGACIUNII LUI IISUS CU RUGACIUNEA DE OBSTE

11. A savrsi rugaciunea nseamna sa stai n fata lui Dumnezeu, cu mintea ntru inima, u nde se aduc proslaviri, multumiri, cereri si pocainta deplina, nfrnata. Aici totul este lucru duhovnicesc. Radacina tuturor este frica lui Dumnezeu cea plina de evlavie, din care rasare c redinta n Dumnezeu, nchinarea vietii la picioarele Domnului, nadejdea, lipirea de Dumnezeu cu simtamntul dragostei care uita toate cele ce stau n legatura cu faptura. Cnd rugaciunea se fa ce cu putere, atunci toate aceste simtiri si miscari duhovnicesti se arata n inimaa cu aceeasi putere cu care si rugaciunea se face. Dar n ce fel de legaturi sta rugaciunea lui Iisus cu tot acest ntreg de stari duho vnicesti? E acelasi fel de legatura pe care-l are si caldura care se revarsa sporind nlaunt rul inimii si mprejurul ei din lucrarea acestei rugaciuni. Deprinderea n ale rugaciunii nu se statorniceste deodata, ci cere o munca ndelunga tasi o osteneala, care pna ntru sfirsit, trebuie sa biruie firea noastra. si iata ca tocmai n aceasta truda de ntemeiere a deprinderii noastre pentru nevoin ta rugaciunii, ne ajuta mai bine dect orice mijloc - rugaciunea lui Iisus si caldura care o nsoteste . Baga de seama nsa, ca acestea sunt mijloace, iar nu nsusi lucrul. E cu putinta sa ai rugaciunea lui Iisus sa ai si caldura, si totusi sa n-ai adevarata rugaciune. Asa este, orict ar fi de ciudat! Cnd ne rugam trebuie sa stam cu mintea naintea lui Dumnezeu si numai la El sa ne gn dim. Cu toate acestea n capul nostru se ciocnesc diferite gnduri ce abat mintea de la Dumn ezeu. Astfel pentru ca sa nvatam mintea sa stea ntr-un singur loc, Sfintii Parinti nvata folosir ea unor rugaciuni scurte, pe care ei se deprindeau sa le rosteasca nencetat. Aceasta nencetata repet are a unor rugaciuni scurte pastreaza, pe de o parte mintea n gndirea de Dumnezeu si, pe de a lta parte, mprastie toate gndurile laturalnice. Aceste rugaciuni mici si scurte erau felurite . La noi s-a statornicit n chip deosebit si a devenit o predanie de obste rugaciunea lui Iisus : "Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul"! Iata, prin urmare, ce este rugaciunea lui Iisus. Ea este una din rugaciunile mic i si scurte ce se rostesc prin cuvinte ca si toate celelalte rugaciuni mici si scurte. Parintii nsa ne nvata ca, n savrsirea ei, sa ne pastram mintea doar ntr-Unul Dumnezeu. Daca ne deprindem cu aceasta rugaciune si daca o lucram cum trebuie, mintea se a fla ntr-adevar cu gndul nencetat numai la Dumnezeu. Cum nsa, pomenirea lui Dumnezeu ntr-o inima sincerasi credincioasa este n chip fire sc nsotita de simtiri bogate n evlavie, n nadejde, n multumire, n credinciosie si daruire de la sine la voia lui Dumnezeu si alte simtiri duhovnicesti, atunci noi numim rugaciunea lui Iisus - c are naste si pastreaza amintirea lui Dumnezeu - rugaciune duhovniceasca. si asta pe buna drep

tate cnd ea este nsotita de aceste simtaminte duhovnicesti. Dar cnd nu se nsoleste de astfel de lucr ari, atunci ea ramne o vorbarie pe din afara; ca orice alta rugaciune asemanatoare. Asa trebuie sa le ntelegem cele despre rugaciunea lui Iisus. si acum ce nsemneaza caldura de care este nsotita ndeletnicirea cu aceasta rugaciun e?

Pentru ca mintea sa se statorniceasca ntr-un singur loc prin folosirea unei rugac iuni scurte, trebuie s-o coborm cu mare purtare de grija n inima; fiindca daca ramne n cap, unde se perin da attea gnduri potrivnice, mintea nu va izbuti sa se adune la un loc. Cnd nsa luarea aminte se va cobor n inima, atunci ea va trage acolo, ntr-un singur pu nct, toate puterile sufletului si ale trupului. Aceasta concentrare a ntregii vieti omenesti ntr-un singur loc trezeste acolo o simtire deosebita, si aceasta simtire este chiar nceputul viitoa rei calduri. Simtirea aceasta, care la nceput este usoara, abia ca o adiere, sporeste mereu, se mputerni ceste, patrunde n adnc si din rece cum era la nceput, trece ntr-o simtire calda, prinzndu-ne ntreaga lu are aminte ntr-nsa. si de aceea, la nceput, se ntmpla ca luarea aminte nu poate fi tinuta n inima dect prin ncordarea vointei, dar mai trziu aceasta putere a atentiei naste n suflet o caldura care ne tine apoi luarea aminte, fara o deosebita ncordare a vointei. Dupa aceasta, ele se sprijina una de alta si trebuie sa se petreaca nedespartite, fiindca mprastierea mintii raceste caldura, iar micsorarea caldurii slabeste luarea aminte. De aici legea vietii duhovnicesti: pastreaza-ti inima ntru simtirea de Dumnezeu s i vei avea totdeauna cu tine aducerea aminte de Dumnezeu. Aceasta a spus-o undeva Sf. Ioan Scararul. Acum naste ntrebarea: caldura aceasta este oare duhovniceasca? Nu, nu este duhovn iceasca, ci e fireasca, e legata de sngele nostru. Dar ntruct ea ne pastreaza mintea n inima, si, prin aceasta, mijloceste acolo sporirea miscarii aratate mai sus, se numeste duhovniceasca - d ar numai atunci cnd nu se nsoteste cu o dulceata a simtirilor, orict ar fi ea de usoara, ci tine su fletul si trupul ntr o stare de trezvie. De aici urmeaza: atta timp ct caldura, care ntovaraseste rugaciunea lui Iisus, nu e ste nsotitasi de simtamintele duhovnicesti, nu trebuie s-o numim duhovniceasca, ci s-o socotim do ar drept caldura ce vine din firea sngelui. Asa fiind, ea nu este totusi rea, daca nu are legatura cu acea dulceata a simtirilor, orict de usoara ar fi ea; dar daca are, atunci ea este rea, si trebui e sa fie alungata. O astfel de lucrare nepotrivita se ntmpla numai atunci cnd caldura coboara mai jos de inima. Iar o a doua lucrare nepotrivita se face cnd cineva, ndragind caldura, aceasta si opres te dintre toate numai pe ea, fara sa se mai ngrijeasca de simtirile duhovnicesti si chiar de aduc erea aminte de Dumnezeu, ci numai sa-i fie lui aceasta caldura; ispita aceasta este cu putinta, desi nu li se ntmpla tuturor si nici ntotdeauna, ci doar la anumite rastimpuri. Trebuie sa observam ac easta si s-o ndepartam caci altfel nu va ramne dect o caldura venita din snge, ntru totul animalic a. n nici

un chip nu trebuie sa socotim ca aceasta caldura este duhovniceasca sau harica. Duhovniceasca nu poate fi numita caldura aceasta dect atunci cnd este nsotita de miscari duhovnicest i, nrudite cu rugaciunea. Cine o numeste duhovniceasca, fara sa aiba aceste simtaminte, acela n gaduie nedreptatea. Iar cine o numeste harica este si mai nedrept. Caldura darului este cu totul altceva si este cu adevarat duhovniceasca. Ea e de zlegata de trup si nu pricinuieste n trup schimbari, ce pot fi aflate prin simturile trupesti, ci se nve dereaza printr-o simtire dulce, duhovniceasca. Dupa asemenea simtire, oricine poate usor hotar, deslusi caldura... Asta trebuie s-o faca fiecare; tot ce este n afara de caldura cu adevarat duhovniceasca nu-si are locul si ntrebuinta rea aici.

12. Avem nsa o rugaciune pe care omul o face de la sine si avem o rugaciune pe ca re omul o aduce n dar Celui ce se roaga (I Regi, 2, 9). Cine n-o cunoaste pe cea dinti? Trebuie sa fie cunoscuta nsasi cea din urma, macar ntru nceputurile ei. Cnd cineva ncepe sa se apropie de Domn ul, cea dinti lucrare - pe care o face - este rugaciunea. El ncepe s ase duca la biserica, iar acasa se roaga dupa carticica lui de rugaciuni, sau fara ea; dar gndurile i fug mereu. Nu le poat e stapni deloc. Dar pe masura ce si da osteneala n rugaciune, gndurile mai mult i se linistesc si r ugaciunea ajunge mai curata. Totusi, vazduhurile sufletului nu se curata pna nu se ncinge n s uflet focul cel duhovnicesc. Acest foc, mic de tot la nceput, este lucrarea darului dumnezeiesc, dar nu a unui dar deosebit, ci a unuia de obste, pentru toti: El se descopera ca o urmare a unei a numite curatiri ce se mplineste n toata asezarea normala a omului ce rvneste la el. Cnd se va ncinge acest mic foc, adica se va statornici o caldura nentrerupta n inima, atunci viforul gndurilor se v a curma. si se ntmpla atunci cu sufletul ceea ce s-a ntmplat cu femeia ce avea pierdere de snge: "pi erderea sngelui ei a stat" (Luca 8, 44). Aceasta treapta a rugaciunii este ntructva mai apropiata de rugaciunea nencetata. I ar drept lucrare mijlocitoare i slujeste rugaciunea lui Iisus. si aici ajungem hotarul pna la care poate ajunge rugaciunea facuta din propriile puteri ale omului. Cred ca toate acestea va sunt foarte lamurite. Dincolo de treapta aceasta, avem rugaciunea cea care se afla n ea, iar nu cea car e se va face de catre omul singur: Pe om l afla duhul rugaciunii si l trage nlauntrul inimii. E ca si cum cineva ar lua pe altul si l-ar trage cu putere dintr-o ncapere n alta. Aici sufletul este le gat de o putere din afarasi se tine cu placere nlauntru atta timp ct asupra lui sta duhul care l-a afla t. Cunosc doua trepte ale acestei aflari. La ntia sufletul vede tot, si da seama de sine nsusi, ct s i de starea lui din afarasi poate sa judece toate si sa calauzeasca liber si poate chiar sa curme ac easta stare, cnd vrea. si asta trebuie sa fie de nteles. La Sfintii Parinti nsa, si mai ales la Sfntul Isaac Sirul, mai este nca o a doua tr eapta a rugaciunii, care ni se da sau se afla n noi. Mai presus de treapta ce am aratat, la el se gas este si rugaciunea pe care dnsul o numeste extazul sau rapirea. si aici de asemenea duhul rugaciunii l a fla pe om dar sufletul, care este tras, intra n astfel de vederi ale descoperitorilor, nct si uita starea lui din afara, nu mai cugeta, ci numai contempleazasi nu mai are putinta sa se calauzeasca libe r sau sa-si curme aceasta stare. Iata, aceasta este rugaciunea, din vremea rapirii sau contemplari i. La unii ea este nsotita de luminarea fetii, de o lumina ce i cuprinde de jur mprejur, iar la altii de naltarea trupului n aer. n aceastastare Sf. Apostol Pavel a fost rapit n rai. si Sf. Prooroci se afla

u n aceastastare, cnd i ridica Duhul. Uimirea va va cuprinde cnd veti vedea ct de mare e mila lui Dumnezeu pentru noi, p acatosii. Pentru putina noastra osteneala, iata cu ce alese daruri suntem nvredniciti! Oric arui ostenitor i putem spune cu ndrazneala: osteneste-te ca ai pentru ce! 13. Cea mai usoara cale de naltare spre rugaciunea nentrerupta este deprinderea ru gaciunii lui Iisus si nradacinarea ei n adncul fiintei noastre. Barbatii cei mai ncercati n viata duhovn iceasca, nleleptiti de Dumnezeu, au aflat aceasta cale unicasi simpla - care este totodata a toate lucratoare spre ntarirea duhului n toate faptele duhovnicesti, precum si n toata viata de nevo inta duhovniceasca. Iar n ndrumarile lor, ei ne-au lasat rnduieli amanuntite asupra-i.

TREPTELE RUGACIUNII 14.1) Deprinderea dobndita din obisnuitele rugaciuni savrsite cu glas tare n biseri casi acasa. 2) nrudirea gndurilor si simtamintelor nascute din rugaciune, cu mintea si cu inim a. 3) Rugaciunea nencetata. Rugaciunea lui Iisus poate sa se savrseasca pe toate trep tele acestea, dar adevaratul ei "loc" se afla n rugaciunea nencetata. Cea dinti cerinta pentru buna i zbndire a unei rugaciuni este curatirea inimii de patimi si de orice alta legatura mpatimita fat a de toate cele simtite. Fara aceasta, rugaciunea va ramne mereu pe treapta cea dinti, pe treapta citirii. Pe masura curatirii nsa, rugaciunea citita va trece ntr-o rugaciune facuta cu mintea si cu i nima. Iar cnd inima se va curati cu totul, atunci vor fi puse temeliile rugaciunii nencetate. Cum tre buie sa lucrati? n biserica urmariti slujba si pastrati gndurile si simtamintele, pe care ni le dau slujbele dumnezeiesti. Acasa treziti n sinea voastra gnduri si simtaminte n legatura cu rugaciunea si ntret ineti-le n sufletul vostru cu ajutorul rugaciunii lui Iisus. 15. Rugaciunea are felurite trepte. La nceput este numai o rugaciune vorbita; dar mpreuna cu ea trebuie sa mearga rugaciunea mintii si a inimii, care trebuie sa ajunga sa-si cst ige caldura si sa se sprijine pe cea citita. Numai dupa aceasta, rugaciunea mintii dobndeste o stare d e neatrnare si ni se descopera, cnd lucratoare, prin ncordarea propriilor puteri, cnd de sine trezito are de miscari duhovnicesti. n forma cea din urma, ea este totdeauna cu acele atrageri de care a m vorbit si care ne trec nlauntrul nostru la fata lui Dumnezeu; ea se savrseste odata cu ele si spores te dintr-nsele. Mai trziu, cnd starea n care se afla sufletul n timpul acestor atrageri, ajunge sa f ie statornica, atunci rugaciunea facuta de minte si de inima, ajunge nencetata n lucrarea ei. si n ca mai mult, atragerile vremelnice de mai nainte se schimba n stari de contemplare, n timpul car ora si din care se descoperasi rugaciunea contemplativa. Contemplarea este supunerea deplinaa mi ntii si a ntregii vederi launtrice unui subiect duhovnicesc cu atta putere, nct tot ce se afla n afara lui este uitat, iese din constiinta; mintea si constiinta trec si intra n subiectul contemplarii n asa chip, nct ele parca nici n-ar fi n noi. 16. "Faceti n toata vremea ntru Duhul, tot felul de rugaciuni si de cereri". (Efes . 6. 18). Aratnd trebuinta rugaciunii, Apostolul arata totdeauna cum se cuvine ca sa fie rugaciun ea ascultata. Mai nti, zice: "rugati-va cu toata felurimea rugaciunilor si cererilor, cu toata osrdia , cu durere n inima, si cu o ndreptare nflacarata a duhului catre Dumnezeu". Al doilea, zice: "r ugati-va n toata vremea". Prin aceasta el porunceste sa ne rugam fara sa ne lasam biruiti n fata nc ercarilor si fara sa ne lasam prinsi de vraja somnului. Rugaciunea nu trebuie sa fie numai o ndeletnic

ire savrsita la o anumita vreme ci o stare de totdeauna a sufletului nostru. Cauta, zice Sf. Ioan Gura de Aur, si nu te margini numai cu un anumit timp din zi. Auzi ce graieste! n orice vreme apuca-te de rugaciune, dupa cum spune si n alta parte: "Nencetat va rugati" ( 1 Tes. 5,17). Iar al treile a, ne zice: "rugati-va ntru Duhul", adica rugaciunea nu trebuie sa fie numai cea din afara ci si launtri ca, care se savrseste de catre minte n inima. n aceasta sta fiinta rugaciunii, care este o trec ere nalta a mintii si inimii catre Dumnezeu. Sfintii Parinti deosebesc rugaciunea facuta cu mintea si cu inima, de cea facuta ntru Duhul. Prima se savrseste printr-o lucrare pornita din voia celui ce s e roaga, cea de a doua l afla ea pe om, cu toate ca el si da seama de ea, totusi rugaciunea lucreaza singura neatrnat

de straduintele celui ce se roaga. Aceasta rugaciune este miscata de Duhul. Pe a ceasta din urma nu o putem avea la porunca, fiindca ea nu se afla n puterea noastra. Ea poate fi dorit a, cautatasi primita cu multumire, dar nu savrsita oricnd, dupa voie: De altminteri, oamenii curatiti d e patimi, au n cea mai mare parte o rugaciune miscata de Duhul. De aceea trebuie sa ntelegem ca Apostolul ne porunceste rugaciunea cea cu mintea si cu inima sa o savrsim, atunci cnd spune: "r ugati-va ntru Duhul". Adica s-ar putea adauga: rugati-va cu mintea si cu inima, dar n dorinta d e a ajunge si la rugaciunea cea duhovniceasca. O astfel de rugaciune tine sufletul mereu treaz nai ntea fetei lui Dumnezeu, Care este pretutindeni. Tragnd la sme si revarsnd dintru sine dumnezeies tile lumini, ea alunga pe vrajmasi. Se poate spune hotart, ca ntr-o asemenea stare, diavolii nu se pot apropia de sufl et. Numai asa e cu putinta sa te rogi n orice vreme si n orice loc. 17. Cum a spus Apostolul: "vreau sa spun cinci cuvinte cu mintea mea, dect mii cu limba". Urmeaza de aici mai nti de toate, ca prin aceste cinci cuvinte trebuie sa ne curat im mintea si inima, spunnd nencetat din adncul inimii: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne zeu, miluieste-ma"! si astfel sa ne ridicam pna la cntarea cea facuta numai cu mintea. Pentru ca orice nou cepator si supus patimilor poate lucra aceasta rugaciune prin paza inimii, pe cta vreme cntarea cea duhovniceasca n-o poate savrsi de loc, daca nu va fi curatit din vreme prin rugaciunea mintii. 18. ntrebarea ce se pune n legatura cu rugaciunea: "Cum trebuie sa ne rugam, cu gu ra sau cu mintea?" - este dezlegata prin cele dinti cuvinte; "Sa ne rugam uneori cu cuvinte le, alteori cu mintea". Deci trebuie sa ne fie lamurit, ca nu e cu putinta sa ne rugam cu minte a chiar fara cuvinte, ci doar ca aceste cuvinte nu se aud, dar ca acolo nlauntru ele sunt rostite n tace rea cugetului. Aceasta se poate spune mai bine astfel: roaga-te uneori prin cuvinte spuse n auz si alteori prin cuvinte care nu se aud. Trebuie sa ne ngrijim doar, ca att rugaciunea rostita n sus , ct si cea nerostita auzirii sa porneasca din inima. 19. Lucrarea acestei rugaciuni e simpla: stai cu mintea n inima n fata Domnului si cheama-L: Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, sau numai: Doamne miluieste-m a... Milostive Doamne, miluieste-ma pre mine pacatosul... sau prin alte oricare cuvinte. Putere a nu sta n cuvinte, ci n ntelesuri si n simtiri. 20. Rugaciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma! este o rugaciune vorbita ca oricare alta. Ea nu are nsa nimic deosebit, ci si trage puterea din fel ul si din starea n care se savrseste.

Toate metodele despre care se scrie (sa te asezi, sa te apleci), despre savrsirea cu mestesug a acestei rugaciuni, nu sunt potrivite tuturor si fara un ndrumator care sa fie de fata, sunt primejdioase. De unul singur, e mai bine sa te apuci dect de toate acestea. Singu ra metoda ce se cere tuturor e: "sa stai cu luare aminte n inima". Celelalte sunt laturalnice si nu aduc nici un adaus nsemnat lucrarii. Despre rugaciunea lui Iisus si roadele ei se marturiseste, ca nu se afla n lume c eva mai nalt dect aceasta. Nu e spus ca dupa lege. Ci ca si cum s-ar fi aflat un talisman! Rugaciu nea luata ca o alcatuire de cuvinte si ca o rostire nu da n nici un chip roade. Toate roadele po t fi primite si fara

aceasta rugaciune de cuvnt glasuit, ci numai printr-o simpla ndreptare a mintii si a inimii catre Dumnezeu. Fiinta lucrarii este: "sa ne statornicim ntru pomenirea lui Dumnezeu si sa umblam n prezenta lui Dumnezeu". Putem spune oricui: "Fa cum vrei, numai cauta sa ajungi aici, ori fa rugaciunea lui Iisus, ori bate metanii, ori umbla la biserica, fa ce vrei, numai cauta sa ajungi pna acolo, nct sa-ti aduci aminte necontenit de Dumnezeu. mi amintesc ca m-am ntlnit la K iev cu un om care spunea: "N-am folosit nici un fel de metoda, n-am cunoscut nici rugac iunea lui Iisus si cu toate acestea, toate ce scriu aici le-am dobndit si le am. Cum? Nici eu nu sti u. Dumnezeu mi lea dat!... Faptul ca Dumnezeu a dat, sau va da, trebuie luat n considerare ca un sco p, pentru ca sa nuL amestecam cu darul Harului. Unii spun: dobndeste rugaciunea lui Iisus, adica rugaciunea launtrica. Rugaciunea lui Iisus este un bun mijloc, care duce la rugaciunea launtrica, n timp ce ea n sinea ei, nu este o rugaciune launtrica, ci din afara. Cei ce o deprind fac foarte bine. Dar daca se vor opri numai la ea si nu vor merge mai departe, atunci ei se vor opri la mijlocul drumului... n timpul rugaciunii lui Iisus e totusi nevoie de cugetarea de Dumnezeu; altminter i aceasta ne va fi o hrana uscata. Bine este aceluia caruia numele lui Iisus i este legat de limba. Cu toate acestea, este cu putinta ca n vremea acestei rostiri sa nu-ti amintesti deloc de Domnul si chia r sa ai gnduri potrivnice Lui. Prin urmare, totul atrna de ntoarcerea cu tot cugetul treaz si lib er catre Dumnezeu, precum si de osteneala noastra, n care trebuie sa ne pastram cu chibzuinta. 21. Cugetarea de Dumnezeu poate fi nlacuita prin rugaciunea lui Iisus. Dar este o are n aceasta privinta vreo nevoie de aceasta? Ele sunt una si aceeasi. Cugetarea de Dumnezeu se petrece atunci cnd suim n lucrarea cugetului nostru un adevar oarecare dintre acestea: ntruparea, moartea pe Cruce, nvierea, nsusirea lui Dumnezeu de a fi pretutindeni si altele, fara nici un fel anume de ndrumare a gndurilor. 22. Savrsirea rugaciunii lui Iisus e simpla; sa stai cu luare aminte n inima nainte a fetei lui Dumnezeu si sa-L chemi: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m a!" Lucrarea nu sta n cuvinte, ci n credinta, n zdrobirea inimii si n daruirea noastra n minile lui Dumnezeu. Cu asemenea simtaminte, daca stam n fata lui Dumnezeu, chiar fara cuvinte... asta nca va fi o rugaciune. 23. Osteniti-va cu rugaciunea lui Iisus. Dumnezeu va va binecuvnta. Dar, odata cu deprinderea gurii, de a rosti aceasta rugaciune, uniti amintirea de Dumnezeu cu frica si cu evlavia. Ca mai nti de toate e sa umblam n fata Domnului sau sub privirea ochiului lui Dumnezeu, dndune bine seama ca El ne cerceteaza, ca vede pna n adncul sufletului si inimii noastre tot ce

se afla acolo. stiinta despre aceasta este prghia cea mai puternica, ce pune n miscare viata noas tra launtrica, duhovniceasca. 24. E bine sa uniti rugaciunea lui Iisus cu rasuflarea voastra, asa cum faceti. Asta s-a spus de cei din vechime. Rasuflarea tine locul metaniilor. 25. Adnciti-va n rugaciunea lui Iisus, att ct va sta n puteri. Ea va va aduna, va va face sa simtiti o putere ntru Domnul, si sa fiti necurmat cu El mpreuna; printr-nsa nu veti cobor di n starea aceasta nici cnd veti fi singuri, nici cnd va veti afla printre oameni, nici cnd va veti ndeletnici cu treburile gospodaresti, nici cnd veti citi sau va veti ruga. Puterea acestei ruga ciuni sa n-o puneti

nsa n repetarea cuvintelor cunoscute, ci n ndreptarea mintii si a inimii catre Dumne zeu, care se face n timpul rostirii acestor cuvinte. Att una ct si cealalta sa mearga mpreuna.

26. Rugaciunea lui Iisus este asemenea oricarei rugaciuni. Ea e mai puternica to tusi dect toate celelalte rugaciuni numai prin atotputericul Nume al lui Iisus, al Domnului, al Mntuitorului, cnd El este chemat cu credinta deplina, fierbinte si neclatinata; care stie ca El es te aproape, ca vede si aude toate si ca ia aminte din ntreaga Lui fiinta la cererile noastre, fiind gata sa ndeplineascasi sa ne dea toate cele pe care le cerem. O astfel de credinta nu ne poate lasa de rus ine. Daca uneori, rugaciunile par ca nu capata raspuns dect foarte anevoie, asta atrna mai cu seama de nepregatirea celui ce se roaga de a primi cele cerut 27. Rugaciunea care se face nsotita de cugetarea asupra cuvintelor ce le rostim, este si ea tot o rugaciune numai ca e schioapa de un picior, lipsindu-i simtirea duhovniceasca a inimii. Rugaciunea aceasta nceteaza de a mai fi rugaciune de ndata ce luarea aminte fuge de la cuvint ele rostite. Daca ajungem sa ne tinem cu trezvie n vremea rugaciunii, rugaciunea aceasta nu e multu mitoare. Simtirea cea duhovniceasca va veni si ea, dar pentru aceasta trebuie sa ne ncorda m toate puterile fiintei noastre. 28. Rugaciunea lui Iisus nu este un dar, un oarecare talisman; puterea ei vine d in credinta n Domnul si dintr-o adnca unire cu El, ce se savrseste cu inima si cu mintea. ntr-o a semenea stare, Numele Domnului se dovedeste mult lucrator ntru chemarea rugaciunii. Dar repetare a cea din afara a cuvintelor nu nseamnasi nu rodeste nimic. 29. O temeinica mpacare a gndurilor este un dar de la Dumnezeu; dar darul acesta n u se da fara osteneala unei lucrari proprii, plina de staruinta. Nici prin propriile voastre osteneli nu veti dobndi nimic si nici Dumnezeu nu va va darui ceva, daca nu va veti stradui din toate pu terile. Asta e o lege de nenlaturat. 30. Ct despre felul de osteneala ce trebuie depusa ntru aceasta, am amintit-o de m ai multe ori; sa nu lasam gndurile sa rataceasca dupa bunul lor plac, iar cnd ele vor alerga de la noi fara voia noastra, noi vom trebui sa le ntoarcem ndata napoi, nvinuindu-ne n cugetul nostru cu durerea n suflet pentru aceasta nestapnire. Sf. Ioan Scararul spune n aceasta privinta, ca " trebuie sa ne nchidem mintea cu staruinta n cuvintele rugaciunii". 31. Niciodata nu trebuie sa socotim ca vreo lucrare oarecare duhovniceasca este desavrsit statornicita n noi si cu att mai putin sa socotim aceasta rugaciune; ci trebuie sa ne purtam ntotdeauna n asa chip ca si cum pentru ntia oara am fi nceput s-o savrsim. Ceea ce se face pentru ntia oara se savrseste si cu osrdia cea dinti. Daca atunci cnd veti ncepe rugac unea veti

socoti ca niciodata nu v-ati dat silinta att ct se cuvine si ca vreti sa faceti ac est lucru abia de acum pentru ntia oara, atunci veti savrsi ntotdeauna rugaciunea cu osrdia cea dinti. si ea va merge bine. si de nu veti propasi ntru rugaciune, sa nu va asteptati la vreo propasire n nici una din celelalte fapte bune, fiindca ea e radacina tuturor. 32. De pe urma cugetarii de Dumnezeu, un gnd oarecare se va alipi mai tare dect to ate celelalte de inima ta. Atunci, la sfrsitul acestei ndeletniciri de cugetare e bine sa te oprest i asupra gndului

acela si sa te hranesti din puterea ntelesului lui vreme ct mai ndelungata. Prin ac easta se netezeste calea spre rugaciunea cea nencetata. 33. Daca te nalti cu mintea catre Dumnezeu si spui cu zdrobire de inima: "Doamne miluieste! Doamne binecuvinteaza! Doamne ajuta!" acesta este un strigat de rugaciune; dar d aca se zamisleste si se asaza n inima ta simtirea lui Dumnezeu, atunci aceasta este rugaciunea cea nencetata, care fara cuvinte si fara a avea nevoie sa stam la rugaciune, de la sine se ndeplinest e. 34.1 Tesaloniceni 5,17: "Nencetat va rugati". si n alte Epistole Sf. Pavel porunce ste: "La rugaciune, dati-va toata staruinta" (Rom,12,12) si: "Staruiti ntru rugaciune, fii i treji cu mintea" (Col. 4, 2). "Faceti n toata vremea, ntru Duhul, tot felul de rugaciuni si de cere ri" (Efes. 6, 18). Staruinta si nentreruperea n rugaciune, o nvata nsusi Mntuitorul prin pilda vaduvei, care datorita staruintei ei si-a dobndit cele cerute de la judecatorul cel nedrept (Luca,18,1 s i urm.). Se vede, prin urmare, ca rugaciunea cea nencetata nu este o hotarre ntmplatoare, ci o trasatura te meinica a duhului crestin. Viata crestinului, dupa Apostol "este ascunsa cu Hristos n Dumne zeu" (Col. 3, 3). De aceea, el trebuie sa petreaca n chip nedespartit n Dumnezeu, cu luare aminte si cu simtirea si aceasta este nsasi simtirea nencetata. Pe de alta parte, orice crestin este "biser ica lui Dumnezeu", ntru care "vietuieste Duhul lui Dumnezeu (1 Cor. 3,16; 6,19; Rom. 8, 9). si tocma i acest "Duh" care petrece totdeauna ntr-nsul si care mijloceste pentru el, se si roaga pentru e l ntotdeauna cu suspinuri negraite (Rom. 8, 26), nvatndu-l si pe el rugaciunea cea nencetata. Cea d inti lucrare savrsita de darul cel dumnezeiesc, care-l ntoarce catre Dumnezeu pe omul cel pacat os, se descopera prin atintirea mintii si inimii la Dumnezeu. Iar mai trziu, cnd prin poc ainta si prin nchinarea vietii sale Domnului, darul lui Dumnezeu, care lucreaza din afara prin Sfintele Taine, se va pogor si va petrece ntru el, atunci nsasi acea simtire a mintii si a inimii n Dum nezeu si din care e facuta fiinta rugaciunii, ajunge sa fie neschimbatasi nencetata. El se des copera pe felurite trepte si, ca oricare alt dar, trebuie sa fie aprins (ncalzit) de catre acela car e-l primeste (2 Tim. 1, 6). Darul acesta se aprinde (ncalzeste) nsa ntr-un chip deosebit prin osteneala rugaciu nii si mai cu seama prin petrecerea rabdatoare si cu toata cuviinta, n rugile bisericesti. Roag a-te nencetat, osteneste-te ntru rugaciune si vei dobndi rugaciunea cea nencetata, care va ncepe sa se savrseasca singura n inima ta fara vreo ncordare deosebita. Pentru oricine e limped e, ca porunca data de Apostol nu se ndeplineste numai din simpla savrsire a rugaciunilor rnduite la anumite

ceasuri, ci aceasta cere sa umbli pururea n fata lui Dumnezeu, Cel care vede toat e si se afla peste tot si aceasta printr-o nvapaiere fierbinte, facuta prin ntoarcerea mintii n inima catre ceruri. Viata ntreaga, n toate amanuntimile ei, trebuie sa fie patrunsa de rugaciune. Iar taina acesteia se cuprinde toata n dragostea de Dumnezeu. Precum o mireasa ce-si iubeste mirele nu se despar te de el cu amintirea si cu simtirea, tot astfel si sufletul, care s-a unit cu Domnul prin d ragoste, petrece necontenit cu El, ndreptnd spre El calde vorbiri din inima. "Cel ce se uneste cu D omnul este un singur Duh cu El" ( 1 Cor. 6, 17). 35. Mi-aduc aminte ca Sf. Vasile cel Mare, pus n fata ntrebarii despre chipul n car e au putut Apostolii sa se roage nencetat, da urmatoarea dezlegare: ei cugetau n toate lucrar ile lor la Dumnezeu si traiau ntr-o viata nencetat nchinata Domnului. Aceasta stare sufleteasc a era pentru ei o rugaciune nencetata.

36. Va pare rau ca rugaciunea lui Iisus nu este nencetata - ca nu o rostiti nencet at - dar nici nu se cere asta, ci ceea ce se cere este sa aveti o necurmata simtire de Dumnezeu, car e poate avea loc si n timpul vorbirii si n timpul citirii si n timpul observarii si cercetarii oricaror lucruri. Cum nsa rugaciunea lui Iisus - atunci cnd va rugati cu ea, se face n chipul de mai sus, at unci urmati sa lucrati n acest chip si rugaciunea si va largi cmpul. 37. Uneori se poate folosi toata vremea rnduita pentru pravila, n rostirea unui ps alm pe de rost, alcatuind din fiecare stih o rugaciune deosebita. Mai mult: uneori se poate savrs i ntreag pravila, folosindu-ne de rugaciunea lui Iisus facuta cu metanii. Iar cteodata se poate lua cte putin din toate acestea, att din prima ct si din cea de a doua si din cea de a treia. Lui Dumnezeu i trebuie inima (Pilde, 23, 26) si i este de ajuns daca ea va sta ct mai grabnic cu evlavie n fata lui. Rugaciunea nencetata tocmai n aceasta sta: sa ne aflam ntotdeauna cu evlavie n fata lui Dumneze u. Iar peste aceasta stare, pravila nu face dect sa puna lemne pe foc, n cuptorul care trebuie n calzit cu puterea duhului. 38. Din rugaciunea cea nencetata, nevoitorul ajunge la saracia cea duhovniceasca: nvatnd sa ceara necontenit ajutorul lui Dumnezeu, pe nesimtite, si nimiceste ncrederea n sine ; astfel nct, daca va face ceva bun, nu vrednicia lui va vedea n aceasta fapta, ci mila lui Dum nezeu, pe care nencetat i-o cere Celui Prea nalt. Rugaciunea cea necurmata duce pe om la dobndirea credintei, pentru ca cel ce neco ntenit se roaga, ncepe sa simta treptat prezenta lui Dumnezeu. Simtirea aceasta poate creste ncet, n cet si n asa masura se poate ntari, nct ochiul mintii sa-L poata vedea pe Dumnezeu n pronia Lui, dect cum vede ochiul simtit lucrurile materiale ale lumii; iar inima poate ajunge sa simt a prezenta lui Dumnezeu. Cel ce vede n chipul acesta pe Dumnezeu si i simte prezenta, nu poate sa nu creada ntru EI cu o credinta vie, care se adevereste prin fapte. Rugaciunea nencetata nim iceste viclenia prin nadejdea n Dumnezeu, calauzeste duhul catre sfnta simplitate, dezobisnuind mi ntea de gndurile cele cu multe si felurite chipuri, de ncoltirea acelor nceputuri de gnd cu privinta la noi nsine si la aproapele, pastrndu-ne pururea mintea la saracie si smerenia ntelesuril or ce alcatuiesc dumnezeiasca nvatatura. Cel ce se roaga nencetat se dezvata treptat de deprinderea de a visa si de a se mprastia cu mintea; el se leapada de grija de la cele multe si desarte, cu a tt mai mult, cu ct nvatatura cea sfntasi smerita i se va adnci n suflet si i se va nradacina ntr-nsul. n sit, el poate ajunge catre starea de pruncie, cea poruncita de cuvntul Evangheliei, sau s a se faca nebun pentru Hristos, adica sa arunce ntelepciunea lumii cea cu nume mincinos, primind de la Dumnezeu

o ntelepciune duhovniceasca mai presus de fire. Prin rugaciunea nencetata se spulb era duhul iscodirii, al friicii, al nencrederii. Toti oamenii ncep sa para buni; iar dintr-u n asemenea zalog, pe care ti l-ai pus n inima fata de oameni, se naste dragostea fata de ei. Cel ce se roaga nencetat ntru Domnul, l cunoaste pe Domnul, dobndeste frica lui Dumnezeu, cu fricasi curatenie i ntra n curata dragoste dumnezeiasca. Iubirea lui Dumnezeu si umple astfel biserica cu darurile Duhului. 39. Rugaciunea mintii se savrseste cnd stam eu mintea n fata lui Dumnezeu, fie ntr-u n chip simplu, fie prin aducerea cererilor, multumirilor si proslaviilor. E nevoie sa n e deprindem ct mai temeinic cu aceasta stare, sa ne aflam n legatura cu Dumnezeu, dincolo de orice c hipuri, de orice cugetari, de orice miscare simtita a gndurilor. Iata acestea sunt adevaratele exp resii! n aceasta

consta tocmai fiinta rugaciunii mintii sau starea mintii in inima, ce se savrsest e n fata lui Dumnezeu. Rugaciunea mintii are doua stari. Ea este sau lucratoare, cnd omul si ncordeaza pro priile lui puteri sau de sine miscatoare, cnd rugaciunea lucreaza de la sine. Cea din urma s e ntmpla cnd noi suntem atrasi catre cele dinlauntru, dupa cum am mai pomenit, iar cea dinti t rebuie sa fie neostenita stradanie n toata vremea. Desi, prin ea nsasi rugaciunea mintii cea luc ratoare nu duce la nici un fel de izbnda, fiindca gndurile ne sunt mereu furate, totusi, dnd printr-nsa marturie despre dorirea si staruinta noastra spre a dobndi rugaciunea cea nencetata, astfel chemam catre noi mila lui Dumnezeu si pentru aceasta osteneala Dumnezeu ne da din cnd n cnd acea atr agere catre El dinlauntru, n timpul careia rugaciunea mintii se arata n nfatisarea ei cea adeva rata. 40. Rugaciunea lui Iisus se poate face cu mintea n inima fara a misca limba. Acea sta rugaciune e mai buna dect cea rostita cu limba. Cea cu limba sa fie facuta doar pentru nlesnir ea rugaciunii facuta cu mintea. Astfel, rugaciunea ce se rosteste cu limba ne e uneori de treb uinta pentru ntarirea rugaciunii mintii. 41. n lucrarea rugaciunii lui Iisus trebuie sa ne ndepartam orice chip care ar ven i sa mijloceasca ntre mine si Domnul, iar vorbele rostite ale rugaciunii nu sunt chiar miezul lor, ci doar unelte mijlocitoare. Lucrul de capetenie este starea mintii n inima n fata lui Dumnezeu: n tru aceasta sta rugaciunea mintii si nu n cuvinte. Cuvintele au aici aceiasi nsemnatate ca si oric are alta rugaciune. Fiinta rugaciunii sta n umblarea naintea Domnului, iar umblarea aceasta n fata lui Dumnezeu nedespartita de ncredintarea vie n duhul nostru, ca precum Dumnezeu pretutindeni e ste, tot astfel se afla El si ntru noi, toate cele dinlauntru vazndu-le. El vede chiar mai mult de ct vedem noi nsine. Nici aceasta descoperire n cugetul nostru a ochiului lui Dumnezeu care ne c erceteaza pna n adnc, nu trebuie sa ia vreo ntruchipare, ci totul trebuie sa fie doara ncredintare sau simtire a prezenlei Celui Prea nalt. Cine se afla ntr-o ncapere prea calduroasa, simte cum l c uprinde si-l patrunde caldura. Acelasi lucru trebuie sa se ntmple si cu omul cel duhovnicesc, c are este nconjurat de Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea, Care pe toate le cuprinde si Ca re este foc. Cuvintele: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma", cu toate ca n ele nsile sunt doar sunete care nu alcatuiesc nsasi fiinta lucrarii, sunt totusi unelte foa rte puternice si mult lucratoare, fiindca numele Domnului Iisus este nume de mare nfricosare pentru vrajmasii mntuirii noastre si nume prea binecuvntat pentru cei ce-L cauta pe Dumnezeu. Cugetati ntotdeauna n chip simplu la lucrul ace

sta, fara a cauta ntr-nsul n nici un fel vreo lucrare sau putere de vraja. Rugati-va pentru toa te Domnului, Prea Curatei Stapne si ngerului Pazitor, iara ei va vor nvata toate fie de-a dreptu l, fie prin mijlocirea altora. 42. Tu ai auzit adeseori cuvinte ca acestea: rugaciunea graita, rugaciunea minti i, rugaciunea inimii, pe deasupra, poate ai auzit si vreo judecata cu privire la fiecare dintre ele. D ar de ce se ajunge la o astfel de desfacere a rugaciunii n partile din care este alcatuita? Din pricina c a, datorita nesocotintei noastre, se ntmpla uneori, ca limba doar sa rosteasca cuvintele sfinte ale rugaciu inii, iar mintea ratacind cine stie unde; iar alteori, se ntmpla, chiar ca mintea sa nteleaga cuvint ele rugaciunii, dar inima sa nu le raspunda prin simtirea ei. n ntiul caz rugaciunea este doar vorba go ala, dar nu e

deloc rugaciune; n cel de doilea caz, cu toate ca rugaciunea gndita cu mintea se u neste cu cea glasuita cu gura, nici aceasta nu este o rugaciune desavrsita, deplina. Rugaciune a deplinasi adevarata se savrseste atunci, cnd mpreuna cu cuvntul rugaciunii si cu gndul rugaciun ii se aduna ntrolaltasi simtirea ei. 43. Rugaciunea mintii sau launtrica, se face numai atunci cnd cel ce se roaga, ad unndu-si mintea n inima, de acolo si porneste rugaciunea catre Dumnezeu, dar nu prin cuvnt auzit, c i prin cuvnt neauzit, prin care l proslaveste, i multumeste marturisindu-si cu inima zdrobita p acatele n fata lui Dumnezeu si cernd de la El toate cele bune si de folos pentru suflet si trup. Tre buie sa ne rugam nu numai cu cuvntul, ci si cu mintea si nu numai cu mintea, ci si cu inima, pentru c a astfel mintea sa vada limpede si sa nteleaga ceea ce se rosteste prin cuvnt iara inima sa simta ce cugeta n vremea aceea mintea. Toate acestea mbinate laolalta ntemeiaza rugaciunea cea adevaratasi, daca n rugaciunea ta lipseste cumva ceva din toate acestea, atunci sastii ca ea sau nu este o rugaciune desavrsita, sau ca nu e deloc o rugaciune. 44. Cel ce si-a aflat pocainta merge catre Domnul. Calea spre El este, propriu-z is, calea launtrica, cea care se savrseste n minte si n inima. Miscarea de gnd a mintii si cu starea inim ii, n asa fel trebuiesc potrivite ntre ele, nct omul sa-si afle duhul pururea cu Domnul, sa se de scopere n apropiere de El. Cine ajunge la starea aceasta, acela nencetat se lumineaza pe si ne din lumina cea launtrica, primind n sinea lui stralucirea luminei celei ntelegatoare (Teodorit), asemenea lui Moise caruia i s-a luminat fata pe munte din mpreuna petrecere cu Domnul. Despre aceast a vorbeste n alta parte Sf. Prooroc David: "nsemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne" (Ps. 4, 7). Unul din mijloacele care ne nlesneste ca sa ajungem aici este rugaciunea mintii, cea savrsita n inima. Cnd aceasta se nfiripeaza n noi, abia atunci ni se face limpede privirea min tii, iar duhul nostru, vazndu-L n limpezime pe Dumnezeu, afla de la El puterea ca sa vadasi sa al unge tot ce-l poate face nerodnic naintea lui Dumnezeu. Cu toate acestea nu sunt putini aceia, care asteapta sa se apropie de Dumnezeu doar prin mijlocirea faptelor si a nevointelor din afara. As teapta, dar nu se apropie, pentru ca acestia nu merg pe calea cea adevarata. Aceestia trebuie ndemn ati astfel: cu mintea si cu inima cautati a va apropia de Dumnezeu, si nu veti mai fi rusinati de vrajmasul care n vremea nevointelor voastre celor din afara, pururea va biruie n gndurile miniii si n simtamintele inimii. Apropierea de Dumnezeu cu mintea si cu inima va va da puterea sa ajunget i stapni peste toate miscarile sufletului si prin aceasta sa-l rusinati pe vrajmas, ori de cte o ri va ncerca el sa va

rusineze. 45. Dumnezeu sa binecuvinteze grija voastra pentru starea mintii n fata lui Dumne zeu. Aceasta este o lege de nenlaturat pentru oricine doreste propasirea pe calea duhovniceasca. Ni mic nu vine chiar ntru totul nemeritat. Ajutorul lui Dumnezeu este ntotdeauna gata si mereu aproape este, dar el se daruie celor care-l cautasi se ostenesc si, nca pe deasupra, abia dupa ce acestia si-au pus la ncercare toate mijloacele de care s-au putut folosi ncepnd cu inima plina sa strige : Doamne ajuta! Dar atta vreme, ct mai ramne o ct de mica nadejde n ceva din cele ce se pot savrsi si prin propria putere a omului, Domnul nu se amesteca ntru lucrarea lui, ca si cum ar vo i sa-i spuna: astepti sa ajungi acolo singur. Atunci asteapta. Dar orict ai astepta, la nimic n u vei ajunge. Cereti, de aceea de la Domnul sa va dea duh zdrobit, inima nfrntasi smerita!

46. Din darul lui Dumnezeu, se ntmpla ca o singura rugaciune, pornita din adncul in imii, sa fie o rugaciune cu adevarat duhovniceasca, miscata n inima de Duhul Sfnt; cel ce se roag a o recunoaste, dar si da seama ca nu el o savrsesste, ci ca ea singura se lucreaza ntr -nsul. O astfel de rugaciune este mostenirea celor desavrsiti. Pe cnd rugaciunea pe care oricine o po ate ajunge - si care i se cere fiecaruia - este aceea n care cugetul si simtirea sa fie unite tot deauna n rostirea rugaciunii. Mai este un fel de rugaciune ce se numeste "starea naintea Domnlui", cnd cel ce se roaga se concentreaza n ntregime nlauntrul inimii si l contempleaza acolo cu mintea pe Dumnez eu, Care este de fata cu el si n el, nsotind aceasta contemplare cu simtaminte corespunzato are acestei priviri si anume: cu frica de Dumnezeu si cu unirea cea de evlavie, pricinuita de negrai ta maretie a Lui, cu dragostea si cu lasarea n voia Lui, cu zdrobirea inimii si cu sufletul gata de or ice jertfa... La starea aceasta se poate ajunge adncindu-ne n rugaciunea obisnuita, cea prin cuvnt, cu mint ea si cu inima. Cine se roaga mult si asa cum se cuvine, va vedea ca aceste stari i se vo r ntmpla din ce n ce mai des, astfel nct pna ntr-un sfrsit, starea aceasta poate sa i se statorniceasca nlauntrul sau. Ea se numeste atunci "umblarea n fata lui Dumnezeu" si este o rugaciune nencetata. ntr-o asemenea stare a petrecut Sf. Prooroc David, care marturiseste despre sine nsusi: "l.am pe Domnul, stnd vesnic n fata mea; cta vreme El e la dreapta mea, nu ma voi clatina" ( Ps.15,18). 47. Lucrarea acestei rugaciuni ce se savrseste n inima este de doua feluri: uneori mintea trebuie sa se pregateasca alipindu-se de Domnul n inima, prin nencetata Lui pomenire; alteori , lucrarea rugaciunii pornita de la sine, mai dinainte, numai din focul bucuriei, atrage mi ntea n inimasi o leaga de chemarea Domnului Iisus si de starea evlavioasa naintea fetei Lui. ntia ru gaciune este de multa osteneala, iar cea de a doua, este de sine miscatoare. La cea dinti lucrare a rugaciunii ncepe sa se descopere pe masura ce se mputineaza patimile, pe masura ce se mplinesc poru ncile, pe masura ce creste masura inimii, ca urmare a staruitoarei chemari a Domnului Iisu s; la cea de a doua Duhul atrage mintea n inimasi i pune acolo, n adnc, temeliile, oprind-o de la obisnu ita ratacire. Iar atunci mintea nu mai este ca o prinsa de razboi, dusa de la Ierusalim la Asi rieni, ci dimpotriva, savrseste mutarea de la Babilon n Sion, strignd mpreuna cu Proorocul: "'tie se cuvin e cntare Dumnezeule, n Sion si tie ti se va aduce nchinare n Ierusalim". Potrivit acestor do ua chipuri de rugaciune, mintea este si ea cnd lucratoare, cnd vazatoare, prin lucrare, cu ajuto rul lui Dumnezeu, att ct i este omului ngaduit. 48. Cnd rugaciunea cea launtrica va dobndi putere, atunci va ncepe sa ne calauzeasc

a rugaciunea cea glasuita: se va nstapni asupra cuvintelor rostite, n rugaciunea cea din afara, ba chiar ncetul cu ncetul va ncepe sa o patrundasi pe aceasta cu puterea ei. Astfel, rvna pentru rugac iune va ncepe sa se aprinda, fiindca de acum raiul va fi n suflet. Ramnnd nsa numai cu rugaciunea rostita prin cuvinte, cu rugaciunea cea din afara, puteti sa ajungeti la raceala n stradania v oastra pentru rugaciune, chiar daca o veti savrsi cu luare aminte si cu ntelegere; simtirea cu i nima n vremea rugaciunii, iata lucrul de capetenie. 49. Anumite chipuri ale rugaciunii nu stau la puterea noastra de alegere. Ele su nt n masuri felurite ce curg din acelasi har.

Asa sunt mai mult rugaciunile ce pornesc de la sine atunci, cnd le afla Duhul rug aciunii. Dar si acestea sunt de doua feluri: n cel dinti, omul are puterea sa se supuna sau nu ace stui duh, sa conlucreze mpreuna cu el sau sa-l spulbere, iar n celalalt, el nu mai are puterea sa se mpotriveasca, ci este rapit n rugaciune si este tinut ntr-nsa de alta putere, ntru to tul lipsit de putinta ca sa mai lucreze altcumva. Drept urmare, ceea ce am spus priveste mai m ult doar acest din urma chip al rugaciunii. Dar ntruct priveste toate chipurile celelalte de rugaciun e, alegerea este ntotdeauna cu putinta. 50. "Dar nsusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspinuri negraite" (Rom. 8, 26). Acest cuvnt ne va fi pe nteles de vom ncerca o apropiere cu ceva din cele ce ni se n tmplasi noua astazi. si noua astazi ni se ntmpla ceva asemanator n rugaciunea aflatoare. No i ne rugam de obicei, fie dupa cartile de rugaciune, fie cu propriile noastre cuvinte. n acest fel de rugaciune se trezesc simtiri de rugaciune si suspinuri dar pe acestea le trezim noi nsine, pri n propria noastra lucrare. si aceasta este o rugaciune. Dar se ntmpla uneori, ca nclinarea noastra nsp re rugaciune ne prinde ea nsasi si ne sileste sa ne rugam si nu ne lasa pna cnd rugaciunea nu se revarsa n ntregime. Aceasta este, sau ntocmai asemenea cu aceea despre care vorbeste Apostol ul, sau foarte asemanatoare cu ea. Cuprinsul unor astfel de rugaciuni rareori este hotart, dar nt r-nsele ntotdeauna respira daruirea de sine la voia lui Dumnezeu, ncredintarea fiintei noa stre ntregi n minile calauzitoare ale Domnului, Care stie mai bine dect noi aceea ce ne este de trebuinta pentru binele nostru, att pentru cele dinlauntru, ct si pentru cele din afara ale noastre , dorindu-le El pentru noi cu mai multa putere dect noi nsine si fiind gata sa ni le daruie pe toa te si sa ni le rnduiasca, doar numai daca noi nu ne mpotrivim. Rugaciunile, care ne sunt lasate d e Sfintii Parinti, au tot acelasi izvor launtric, sunt n sinea lor miscate de duh si de ace ea sunt pna astazi att de lucratoare. II RUGACIUNEA LUI IISUS 51. "Aceasta dumnezeiasca rugaciune care sta n chemarea Numelui Mntuitorului, este : "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma". Ea este rugaciune si fagadui nta si marturisire a credintei; e datatoare de Duh Sfnt si de daruri dumnezeiesti, curatitoare de inim i, izgonitoare de demoni, salasluire a lui Iisus Hristos, a celor duhovnicesti, ntelegere si izvor al gndurilor dumnezeiesti, lasare a pacatelor si a trupurilor datatoare de dumnezeiasca lumin are, comoara a milei lui Dumnezeu, mijlocitoare ntru descoperirea Tainelor dumnezeiesti, singura mntuit

oare, ca una care poarta ntru sine numele Mntuitorului nostru Dumnezeu, numele lui Iisus Hristo s, Fiul lui Dumnezeu, chemat asupra noastra printr-nsa. "Caci nici un alt nume nu este sub ce r dat noua oamenilor, ntru care sa ne mntuim" (Faptele Apost. 4,12), cum spune Apostolul. De aceea, tot omul credincios, dator este sa marturiseasca nencetat acest nume, att pentru propo vaduirea credintei, ct si pentru marturisirea dragostei noastre pentru Iisus Hristos Domnu l nostru, de care nimic, niciodatasi nicidecum nu trebuie sa ne desparta, precum si pentru harul c e se revarsa prin

dumnezeiescul nume, pentru iertarea pacatelor, pentru tamaduirea sufletului, pen tru luminarea, sfintirea si nainte de toate, pentru lucrarea mntuirii. Dumnezeiescul Evanghelist spune: "Acestea s-au scris ca sa credeti, ca Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu" . Iata credi nta: "si creznd, sa aveti viata, ntru numele Lui" (Ioan, 20, 31). Iata mntuirea si viata! 52. Nimeni sa nu creada, fratii mei crestini, ca numai fetele chipului sfintit s i monahii ar avea datoria sa se roage nencetat, iar nu si mirenii. Nu, nu; noi crestinii avem toti datoria sa petrecem necurmat n rugaciune. si Sf. Grigorie Teologul i nvata pe toti crestinii, spunndu-le ca trebuie sa pomeneasca n rugaciune; numele lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, mai des de cum sorbi m aerul cu rasuflarea. Iar odata cu aceasta, se cuvine sa avem n vedere si mijlocul prin car e se face rugaciunea, cum este cu putinta sa ne rugam nencetat, si anume cum sa ne rugam cu mintea. Fii ndca atunci cnd lucram cu minile si cnd umblam si cnd mncam si bem; ntotdeauna putem sa ne rugam c u mintea si sa facem rugaciunea mintii, cea bine placuta lui Dumnezeu, adevarata r ugaciune. Cu trupul vom lucra, dar cu duhul ne vom ruga. Omul nostru cel din afara sa-si mplin easca lucrarile sale cele trupesti, iar cel dinlauntru sa fie nchinat n ntregime slujirii lui Dumne zeu si niciodata sa nu se opreasca de la aceasta duhovniceasca lucrare a rugaciunii mintii, precum n e porunceste nsusi Dumnezeu - Omul Iisus, cnd spune n Sfnta Evanghelie: "Tu nsa, cnd te rogi, intra n cam ara ta, si, nchiznd usa ta; roaga-te Tatalui tau celui ntr-ascuns" (Mat. 6, 6). Camara sufl etului este trupul, usile noastre sunt cele cinci simtiri trupesti. Sufletul intra n camara sa, cnd mi ntea nu rataceste ncoace si ncolo dupa treburi si printre lucruri lumesti, ci se gaseste nlauntrul in imii noastre. Simtirile noastre se nchid si ramn asa, cnd nu le dam voie sa se lipeasca de cele s imtite din afara. n acest chip, mintea noastra se pastreaza sloboda de orice mpatimire lumeascasi pr in ascunsa rugaciune a mintii se uneste cu Dumnezeu, Tatal sau. 53. nvata rugaciunea mintii ce se savrseste n inima, fiindca rugaciunea lui Iisus e ste candela pasilor nostri si steaua ce ne povatuieste n calatoria noastra spre cer, asa cum n vata Sfintii Parinti (n Filocalie). Rugaciunea lui Iisus (care nencetat se ncalzeste n minte si n inima) e ste un bici mpotriva trupului si mpotriva relelor lui pofte (mai ales mpotriva celor ce stau n l egatura cu desfrul si lacomia pntecelui). La obisnuita rugaciune: Doamne Iisuse Hristoase, Fi ul lui Dumnezeu, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul! Simpla rugaciune din afara nu e de ajuns. Dumnezeu ia aminte la minte; si de aceea, monahii care nu unesc rugaciunea cea din afara cu cea launtrica, nu sunt monahi, ci doar niste capete n valuite n negru. Un

astfel de monah care nu stie (sau a uitat), cum se face rugaciunea lui Iisus, nu are pecetea lui Hristos. Cartea nu ne nvata Rugaciunea aceasta, ci numai ne arata adevarata cale a chipului n care se cuvine sa ne ndeletnicim cu ea; si trebuie sa ne daruim lucrarii rugaciunii cu putere mare. 54. Trebuie sa ne ndreptam catre Domnul, coborndu-ne cu mintea n inimasi acolo sa r amnem, chemndu-L. Daca noi am ndeplini fara abatere aceasta mica pravila: ntarindu-ne cu m intea n inima; sa stam, n fata Domnului cu frica, cu evlavie si cu credinta, atunci n-ar mai apare niciodata n noi nu numai dorintele si simtaimintele patimase, dar nici gndurile zadarnice. 55. Citit-ati ceva despre rugaciunea lui Iisus? si o cunoasteti voi chiar din lu crare? Singura ea poate face ca nlauntrul nostru sa se statorniceasca cu putere ornduirea trebuincioasasi nengaduind ca grijile de cele gospodaresti din afara sa strice aceasta ornduire. Ea ne va da pr in urmare, putinta de

a mplini asezarea de viata a parintilor; minile la lucru, iar mintea si inima la D umnezeu. Rugaciunea aceasta de ni se va altoi n inima, atunci nlauntrul nostru nu se va mai ntmpla mpiedicari, ci totul va curge ca o apa deopotriva de linistita. Cu mare greutate ajungi sa-ti ntemeiezi nlauntru un ntreg chip de rnduiala, dar ca sa pazesti pururea una si aceea si lucrare fata de toate treburile tale cele de nenlaturat si de multe feluri, este cu putinta -s i aceasta ne-o va da rugaciunea lui Iisus, cnd se va altoi n inima noastra Cum se va savrsi aceasta? Cin e poate spune, cum? Fapt este ca dupa o vreme, ea ni se va altoi n inima. Cel ce se osteneste, a junge sa-si dea seama de lucrul acesta, fara sastie cum s-a saavrsit n sine altoirea. Osteneala .. ., umblarea naintea lui Dumnezeu, printr-o ct se poate mai deasa repetare a acestei rugaciuni. De ndat a ce vezi ca ai o clipa de ragaz, ndata apuca-te de ea , si ti se va da . Citirea face parte din numarul mijloacelor de nnoire si de nviorare a rugaciunii l ui Iisus. Ni se da sfatul sa citim mai mult despre rugaciune. 56. Cnd omul are pomenirea de Dumnezeu, care ntretine frica lui Dumnezeu n inima, a tunci toate merg bine, dar cnd ea slabeste sau se pastreaza numai n cap, atunci toate merg strm b si piezis. 57. Luarea aminte la ceea ce este n inimasi la ceea ce iese dintr-nsa, este un luc ru de capetenie ntr-o dreapta viata de crestin. Prin aceasta se pune ornduirea cuvenita n cele dinl auntru, ct si n cele din afara. Dar luarea aminte trebuie sa fie ntotdeauna nsotita de cugetare, c a sa putem astfel vedea lamurit ceea ce se petrece nlauntru si ceea ce ni se cere din afara. Fara c ugetare, nici luarea aminte nu e buna de nimic. 58. Se poate ntmpla, ca n timpul ndeplinirii ascultarii noastre din afara sa fim lip siti de lucrarea cea launtrica, si viata noastra sa ramna astfel stearpa pentru suflet. Cum scapam din aceasta ncurcatura? E nevoie ca la orice lucru sa venim cu o inima plina de frica lui Dum nezeu. Dar, pentru ca inima sa ne fie n aceasta stare plina de frica lui Dumnezeu, trebuie ca s-o lu mineze nencetat gndul la Dumnezeu. Cugetarea de Dumnezeu va fi usa prin care va intra sufletul n v iata cea lucratoare. Toata osteneala acum trebuie sa fie ndreptata numai spre tinta aceast a, sa cugetam nencetat spre Dumnezeu sau n prezenta lui Dumnezeu ("Cautati-L pe Dumnezeu... Caut ati-L fata lui..."). Iata n ce sta trezvia si rugaciunea mintii. Dumnezeu este pretutindenea ; fa ca si gndul tau sa fie peste tot cu Dumnezeu. Dar cum trebuie sa savrsim aceasta? Gndurile se mbulz esc, precum tntarii n stufisurile lor, iar asupra gndurilor dau navalasi simturile inimii. Pent ru ca gndul sa se lipeasca numai la un singur lucru, staretii aveau obiceiul sa-si agoniseasca o a numita deprindere nentrerupta din rostirea unei scurte si mici rugaciuni; prin deprindere si prin r

epetare, aceasta mica rugaciune se lega att de puternic de limba, nt ea nsasi o zicea mereu de la sine. Cug etul prin aceasta repetare, se lipea si el de rugaciune, iar printr-nsa si de gndirea nenceta ta despre Dumnezeu. Prin agonisirea acestei deprinderi, rugaciunea se lega de pomenirea de Dumnezeu, iar Pomenirea lui Dumnezeu se lega de rugaciune, si asa ele se sprijineau una pe alt a. Iata ce este umblarea n fata lui Dumnezeu. Rugaciunea mintii se face atunci cnd cineva ntarindu-se cu atentia n inima, nalta de acolo rugaciunea catre Dumnezeu. Iar lucrarea mintii este atunci cnd cineva stnd cu luar e-aminte n inima, cu pomenirea lui Dumnezeu, taie oricare alt gnd, care ncearca sa patrunda n inima.

59. Prea Cuviosul Nil Sorschi spune: "pentru ca n timpul savrsirii rugaciunii mint ii sa nu cadem n nselare, nu trebuie sa ngaduim n noi nici un fel de nfatisari, nici un fel de chipur i sau vedenii, fiindca zborul gndurilor, puternicile imagini si miscari nu contenesc nici atunci , cnd mintea se afla n inimasi savrseste rugaciunea si nimeni nu este n stare sa puna stapnire asupr a lor, afara de cei ce au dobndit darul Sf. Duh al desavrsirii si afara de cei ce si-au cstigat pri n Iisus Hristos o minte neclatinata 60. Un oarecare frate, cu numele Ioan, a venit dintr-o tara de lnga mare, la acel mare sfnt care a fost Parintele Filimon, si mbratisndu-i picioarele, i-a spus: "Ce sa fac parintele meu, ca sa ma mntuiesc? Eu vad ca mintea se risipeste si rataceste prin lucruri; ncoace si ncolo, unde nu trebuie". El, dupa ce tacu putin, i-a spus: "Aceasta neputinta este proprie oame nilor din afarasi ramne n tine pentru ca nu ai nca o desavrsita dragoste pentru Dumnezeu; ntruct n tine -a rasarit caldura iubirii si cunoasterii Lui". Fratele l ntreba: "Ce sa fac dar"? "D u-te, raspunde el, aibi deocamdata n inima o lucrare ascunsa; ea poate sa-ti curete mintea de aceste gndur i". Fratele nentelegnd cele spuse, i zice staretului: "Ce este lucrarea ascunsa?" - "Du-te, ras punse el, trezeste-te n mintea ta si n inima ta si spune cu trezvie, cu fricasi cu cutremur: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma"! Tot asa si fericitul Diadoh rnduieste o lucrare asemanatoare unui nou ncepator. "F ratele s-a dus de la el si, prin ajutorul lui Dumnezeu n lucrarea lui, precum si prin rugaciunile p arintelui, el a nceput sa se linisteascasi a gustat dulceata acestei ndeletniciri; numai ca aceasta lucr are n-a tinut multa vreme si cum el s-a abatut de la ea si n-a fost n stare sa o faca cu trezvie si s a se roage, a venit din nou la staretsi i-a povestit cele ce i s-au ntmplat. Acesta i.spune: " Iata ca tu a i cunoscut acum cararea linistirii si lucrarea launtricasi ai gustat din dulceata ei. Asadar sa ai n inima ta urmatoarele: ori de mannci, ori de bei, ori de stai de vorba, ori de esti n afara de chilie sau n calatorie, nu uita sa faci aceasta rugaciune cu gnd treaz si cu minte atentasi sa cnti si sa te ndeletnicesti cu rugaciunile si cu psalmii. Chiar n timpul ndeplinirii unei oarecar e trebuinte, sa nu-ti fie mintea desarta, ci sa se ocupe n taina cu lucrarea si sa se roage . ntot deauna cnd te duci sa te culci, si cnd te scoli si cnd mannci si cnd bei, si cnd stai cu cineva de vorba , pazeste-ti inima printr-o ndeletnicire cu psalmii sau cu rugaciunea: "Doamne, Iisuse Hristoa se, miluiestema"! pe care o savrsesti cu mintea n ascuns. 61. n rugaciunea contemplativa cea prea curata, cuvntul ca si nsasi gndurile dispar, dar nu pentru ca tu vrei aceasta, ci pentru ca asa se ajunge de la sine aceasta. Rugaciunea mintii trece n rugaciunea inimii sau mai bine n cea facutasi cu mintea

si cu inima. Ivirea ei se face deodata cu nasterea caldurii n inima. O alta rugaciune nici nu mai este n curgerea obisnuita a vietii duhovnicesti. Rugaciunea savrsita cu mintea si cu inima poate sa se nfiga adnc n inimasi sa ajunga astfel fara de cuvinte si fara de gnduri, nemaifiind dect o sta re de nfatisare naintea lui Dumnezeu si cadere plina de evlavie si de dragoste la asternutul pici oarelor Lui. Asa e tot aceea cu simpla tragerea la launtru n fata lui Dumnezeu pentru rugaciune sau cu aflarea duhului de rugaciune. Totusi, ncasi aceasta nu este o rugaciune a contemplatiei care este o si mai nalta stare de rugaciune si se iveste din cnd n cnd n alesii lui Dumnezeu.

62. "Fie ca mannca sau bea, casade sau slujeste sau calatoreste sau orice altceva ar face, monahul trebuie sa cheme nencetat: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiest e-ma"! pentru ca numele lui Iisus coborndu-se nlauntrul inimii, el sa-l smereasca pe balaurul ca re, se afla acolo, iar pe suflet sa-l mntuiascasi sa-i dea viata. Prin urmare, tu sa petreci pururea cu numele Domnului Iisus, pentru ca inima ta sa-L nghita pe Domnul, iar Domnul pre inima ta si acesti doi, una vor ajunge. Nu va despartiti inima de Dumnezeu, dar petreceti cu El si inima paziti-o ntotdeauna cu pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos, pna cnd numele Domnului se v a nradacina nlauntrul inimii si ea nu va mai cugeta la nimic altceva - pentru ca sa se slaveasca Hristos n voi". 63. De aceea, slavitii nostri povatuitori si ndrumatori ne nvata cu multa ntelepciu ne, att pe noi, ct mai ales pe aceia care au dorinta sa patrunda deplin n aria linistii cea de Dum nezeu lucratoare, sa-si nchine viata lui Dumnezeu si, lepadndu-se de lume, mai ales nainte de orice a lta lucrare si grija, sa se roage Domnului si de la El sa ceara mila cu o nendoita ncredere, avndu -si ca pe un lucru si ca pe o ndeletnicire nencetata chemare a Prea Sfntului si Prea dulcelui Sa u nume, purtndu-L ntotdeauna n minte, n inimasi pe buze si sa-si dea silinta sa-L dobndeasca prin orice mijloc si sa rasufle cu El si sa traiascasi sa doarmasi sa privegheze si sa mear gasi sa mannce si sa bea -si orice ar fi sa facem, numai asa sa-l facem. Ca asa precum prin lipsa Lui toate relele napadesc peste noi fara sa ngaduie vreun loc pentru ceva de suflet folositor, tot asa si prin prezenta Lui se izgoneste tot ce este potrivnic si nici un neajuns nu mai avem n cele bune si toate ajung cu putinta de ndeplinit, dupa cum nsusi Domnul ne-a vestit: "Cine ramne ntru Mine si Eu ntru el, acela va aduce multa roada, ca fara Mine nimic nu puteli face" (Ioan,15, 5). 64. ntr-adevar, de doresti ca gndurile tale mpreuna cu rusinea sati le acoperi, sa te linistesti cu sufletul mpacat si sa te trezesti n inima, fara osteneala, lipeste-ti rugaciunea l ui Iisus de rasuflare si n putine zile vei vedea toate acestea aievea n fapta. 65. Ce cauta cei credinciosi prin rugaciunea lui Iisus? Sa-ti coboare n inima foc ul cel plin de dar si asa sa nceapa rugaciunea nencetata, lucru prin care se hotaraste o stare plina de dar. Se cuvine sa stim ca rugaciunea lui Iisus - ndata ce ne-a cazut pe inima scnteia dumnezeiasca sufla asupra ei si o preschimba n flacara; ea nsa nu da aceasta scnteie, ci numai mijloceste primir ea ei. Prin ce mijloace? Prin faptul ca aduna gndurile ntr-o unitate si-i da sufletului putinta s a stea naintea lui Dumnezeu si sa umble n prezenta Lui. Principalul este starea si umblarea naintea l ui Dumnezeu nsotite de strigatul pornit din inima spre El Asa a facut Maxim Causocalivitul. A sa sa faca toti cei

ce cauta focul cel plin de dar si care nu-si pun grija lor n cuvinte si n pozitia trupului. Domnul Dumnezeu la inima se uita. Vorbesc asa pentru faptul ca unii uita cu totul de strigatul pornit din inima. T oata grija lor se reduce la cuvinte si la pozitia trupului. Acestia dupa ce rostesc cu mataniile n acea po zitie anumita, un anumit numar dat din rugaciunile lui Iisus, afla n aceasta o anumita liniste, cu o oarecare parere nalta de sine si cu osndirea celor ce umbla la biserica, la rugaciunea obsteasca f acuta dupa tipic. Unii ca acestia si petrec asa viata lor toatasi ramn lipsiti de dar. Daca m-ar ntreba cineva, cum sa-mi mplinesc lucrarea rugaciunii, i-as spune: obisn uieste-te sa umbli n prezenta lui Dumnezeu, pastreaza mereu pomenirea lui Dumnezeu si fi cu ev lavie; pentru

tinerea mereu treaza a acestei pomeniri alege-ti cteva rugaciuni mici si scurte s au ia chiar cele douazeci si patru rugaciuni mici, facute de Sfntul Ioan Gura de Aur si repeta-le adesea cu gndul si simtirea trebuincioasa. Pe masura deprinderii, mintea se va lumina de amintirea lui Dumnezeu si inima se va ncalzi. n aceasta stare, n sfrsit, ti va cadea pe inima scnteia dumnezeias ca - licarul acela de dar, ca o raza. El nu poate fi iscat prin nimic, porneste de-a dreptul din Dumnezeu. Dar dupa aceasta poti ramne numai cu rugaciunea lui Iisus si prin ea sa sufli n scnteia ta de rugaciune pna se va preface n flacara. Drumul cel drept acesta este. 66. Mai trziu, cnd vei baga de seama casi nca cineva ncepe sa se ocupe si sa se adnce ascca n rugaciune, puteti sa-i propuneti sa faca rugaciunea lui Iisus nencetat si, odata cu aceasta, sa pazeasca pomenirea de Dumnezeu cu fricasi cu evlavie. Rugaciunea e lucrul cel de capetenie. Iar ceea ce mai nti se cauta n rugaciune e primirea acelui mic foc, care i s-a dat lui Maxim Causocalivitul. Acest mic foc nu se atrage prin nici un fel de mestesug, ci se d a liber de darul lui Dumnezeu. Lucrul pentru care se cere osteneli n rugaciune, asa cum scrie Sfntul Ma carie: Vrei sa dobndesti rugaciunea, spune el, osteneste-te n rugaciune. Dumnezeu vaznd cu cta osrdi e cauti rugaciunea ti va da tie rugaciunea (Cuv.1, cap.13). 67. n practicile obisnuite de practica evlavioasa cele spuse cu privire la deprin derea rugaciunii lui Iisus sunt ndreptatite n chip vadit. ntr-nsa se afla putine cuvinte, dar ele nlocuies c totul. Este recunoscut din vechime, ca deprinzndu-te sa te rogi cu aceasta rugaciune, poti sa nlocuiesti priritrnsa toate rugaciunile orale. si este oare cineva dintre cei care rvnesc mntuirea, care sa nu cunoasca aceasta lucrare? Dupa descrierile Sfintilor Parinti, mare este puterea acestei rugaciuni; si toate acestea vedem din practica cum ca nu toti au deprins-o, nu toti sunt parta si la aceasta putere, nu toti gusta roadele ei. Pentru ce se ntmpla una ca aceasta? Pentru ca ei vor sa ia prin propriile puteri n stapnirea lor ceea ce apartine darului lui Dumnezeu si ceea ce este o luc rare a harului lui Dumnezeu. Ca sa ncepem sa repetam aceasta rugaciune dimineata, seara, cnd mergem, sau cnd neam asezat, cnd stam culcati, n timpul lucrului sau n timpul liber, - asta este treaba noastra; pentru aceasta nu se cere un ajutor deosebit de la Dumnezeu. Ostenindu-ne mereu n aceeasi directie, putem ajunge singuri pna acolo nct limba va repeta mereu aceasta rugaciune, chiar fara constiint a noastra. Dupa aceasta poate urma o oarecare mpacare a gndurilor si chiar, n felul ei, o cald ura a inimii, dar toate acestea pot fi, cum spune n Filocalie Nichifor Monahul, doar lucrarea s i roada silintelor noastre. A ne opri la aceasta este tot una cu a ne multumi cu dibacia papagalulu

i sa rostim cuvinte anumite, fie chiar de felul cum sunt: "Doamne miluieste". Roada, care se va agon isi aici, va fi una cu aceasta; tu vei socoti ca ai ceea ce deloc nu ai. Asa se ntmpla celor ce n timpu l deprinderii cu aceasta rugaciune si aceasta ntruct ea atrna de noi, nu ajung sa-si poata da seama n ce anume consta fiinta ei. si nedndu-si seama de aceasta, ei se multumesc cu micile nceputu ri, aratate mai sus, ce provin din fireasca ei lucrare si, n acest chip curma cautarea ei. Cela c e nsa va descoperi aceasta constiinta, acela nu-si va mai ntrerupe cautarea; ci dimpotriva, vaznd ca orict s-ar stradui el sa lucreze dupa ndrumarile batrnilor, tot nu se dau pe fata roadele asteptate, s i taie orice asteptare de roade de la propria lui staruintsi-si pune toata nadejdea n Dumnezeu . Cnd se va petrece asa ceva n sufletul celui ce se roaga, abia atunci se va da putinta darul ui ca sa lucreze; darul

vine el n clipa pe care numai el o stie si el ti altoieste rugaciunea aceasta n ini ma. Atunci, dupa cum spun staretii, n ce priveste ordinea din afara va ramne aceeasi, dar nu va ramn e acelasi lucru n ce priveste puterea launtrica. Ceea ce s-a spus despre aceasta rugaciune, se po triveste cu orice lucrare ce priveste viata duhovniceasca. Luati de pilda, pe cineva mnios si presu puneti ca a ajuns la rvna de a-si stinge mnia si a-si dobndi blndetea. n cartile ascetice se gasesc toate n drumarile de trebuinta, care ne arata cum sa ne calauzim sa ajungem la aceasta. El si nsuses te toate acestea si ncepe sa lucreze potrivit ndrumarilor citite. Dar pna unde va ajunge el cu propriil e sale puteri? Nu mai departe dect pna la tacerea gurii n vremea supararii, cu o oarecare mblnzire a supararii nsasi; dar pentru ca sa stinga cu totul mnia si sa introduca n inima blndetea, pna ai ci nsa el nu va ajunge niciodata. Una ca aceasta nu se ntmpla dect abia atunci, cnd vine darul si altoieste el blndetea n inima. Tot asa se ntmplasi n toate celelalte nevointe. Orice rod de viata duhovniceasca ai cauta, de cautat, tu sa-l cauti cu toata staruinta ta, dar sa nu astepti rodul din chiar c autarea aceasta si din silintele tale, ci descopera-ti tristetea ta naintea Domnului, fara sa socotesti ceva de partea ta, si atunci El va face (Ps. 36, 6). Tu roaga-te: "Doamne, eu am dorirea, doresc, caut, dar Tu da-mi viata ntru drepta tea Ta". nsusi Domnul a hotart asa: "Fara de mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 5). si aceasta lege se ndeplineste n viata duhovniceasca cu precizie, fara sa se abata macar un fir de pa r de la ceea ce s-a hotart. Cnd unii ntreaba: ce trebuie sa fac spre a dobndi cutare sau cutare virtute? Se poate raspunde tuturor: ntoarce-te spre Domnul si El ti-o va da; nu este alt mijloc de a primi cele cautate. 68. Acum va voi descrie si despre mijloacele, prin care ni se descopera cum pute m aprinde acest mic foc, ce arde necontenit, sau caldura n inima. Amintiti-va cum ia fiinta caldu ra cea din lumea fizica: se freaca un lemn de un alt lemn, de unde se iscasi caldura si de asemen i si focul; se tine un obiect la soare si el se nfierbnta, dar daca mai multe raze se vor concentra, atun ci el se va aprinde. Mijlocul de a naste caldura duhovniceasca se aseamana cu acesta. Ostenelile sunt frecusurile nevointelor ascetice; tinerea n soare este rugaciunea mintii la Dumnezeu. Prin ostenelile nevointelor, focul se poate aprinde si n inima, dar nu degraba, d e vor ramne numai ele singure; calea aceasta are multe piedici. De aceea, rvnitorii mntuirii, cei di n vechime, fiind ncercati n viata duhovniceasca, si fara sa dea napoi fata de aceste osteneli, au de scoperit prin insuflarea dumnezeiascasi au dat spre ntrebuintare tuturor un alt mijloc spre ncal zirea inimii, care pe deasupra, este cel mai simplu si mai usor la nfatisare, dar nu mai putin greu

de ndeplinit, care duce totusi lesne la scopul dorit; este rugaciunea mintii savrsita cu toata cuvii nta n fata Domnului Mntuitor. Ea consta n cele ce urmeaza: stai cu tot cugetul si cu luare aminte n ini masi, avnd ncredintarea ca Domnul e aproape si ia seama la tine, cheama-L cu umilinta: "Doam ne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" sau pacatoasa -si fa aceasta nencetat si n bisericasi acasa, si pe drum si n timpul lucrului, si n vremea mesei s i n asternut, ntr-un cuvnt, din clipa n care vei deschide ochii si pna n clipa cnd i vei nchide. As va fi ntocmai ca si cum ai tinea un lucru n fata soarelui, pentru ca n aceasta lucrare te tii naintea fetei lui Dumnezeu, care este soarele lumii cugetatoare. Trebuie sastim, ca roadele ac estei rugaciuni ncep atunci, cnd ea se va altoi aevea n inimasi se va adnci n ea; dar pentru aceasta trebuie sa ne

ostenim de a o savrsi din deprindere; pentru aceasta, trebuie sa ne harazim n chip deosebit, numai si numai pentru savrsirea ei, o anumita parte din vreme, dimineata si seara. Cnd toate acestea se vor face cu staruinta osrdnica, fara de vreo lenevire si fara ncetare - milostiv e Dumnezeu - se va aprinde focul mic din inima, care va marturisi despre, naster ea vietii launtrice duhovnicesti" ce se face n vremea concentrarii fiintei noastre sau despre mparatia Domnului n noi. Semnul caracteristic ce vadeste starea aceasta, cnd se deschide mparatia lui Dumne zeu nlauntrul nostru sau, ceea ce este tot una, cnd se aprinde focul duhovnicesc n inima din leg atura noastra cu Dumnezeu, este petrecerea cea dinlauntru. Constiinta se aduce mereu pe sine n ini masi sta n fata lui Dumnezeu, revarsndu-si naintea Lui simtamintele sale, iar mai mult dect orice c aznd cu durere la picioarele Lui n smerite simtaminte de pocainta, gata fiind sa-si nchine ntreaga viata numai n slujba Iui. O astfel de asezare sufleteasca se statorniceste zilnic, din clipa cnd te trezesti din somn, se pastreaza toata ziua n vremea tuturor ostenelilor si ndeletnicirilor si nu pleaca pna ce somnul nu nchide ochii. Odata cu statornicirea acestei asezari, se pune capat ntre gii stari de clatire launtrica, ce ne-a bntuit pna n acest moment; n perioada cautarii, n aceasta obositoa re stare de trecere, cum o numeste cineva (Speranschi) . Ratacirea n gnduri, ce nu se putea op ri pna acum, se curma; atmosfera sufletului ajunge curatasi fara nici un nor: n mijlocul ei st a numai gndul si aducerea aminte de Domnul. De aici vine lumina n toate cele launtrice. Totul acol o este limpede, fiecare miscare e cercetatasi e pretuita dupa vrednicie, prin lumina mintii, cea care se zamisleste de la fata Domnului contemplat. Ca urmare, orice gnd rau, si simtamnt rau care nclina sa se nasca n inima, ntmpina o mpotrivire, chiar n starea lor de ncoltire si sunt alungate . Dar de se va furisa ceva potrivnic mpotriva voii, sa te spovedesti ndata cu smerenie naintea lui Dumnez eu si sa te curatesti printr-o pocainta launtrica sau printr-o marturisire n afara, asa nct sati pastrezi ntotdeauna constiinta curata n fata Domnului la vremea rugaciunii, care se si apri nde nencetat n inima. Caldura nencetata a rugaciunii este sufletul vietii acesteia, asa nct odata cu ncetarea acestei calduri nceteaza nsasi miscarea vietii duhovnicesti, precum cu ncetarea res piratiei nceteaza viata trupeasca. 69. Nu spun, ca ai facut totul de ndata ce ai ajuns la aceasta stare de legatura simtita. Prin aceasta se pune numai un nceput pentru o noua treapta sau pentru o noua perioada de viata crestina. De aici ncepe transfgurarea, schimbarea la fata a sufletului si a trupului n duhul unei vie ti traite n Iisus Hristos, sau mai bine zis, duhovnicirea lor. Punnd stapnire pe sine nsusi, omul va n

cepe sa introduca aevea ntru dnsul tot ce este adevar, tot ce este sfintenie si tot ce est e puritate si sa izgoneasca tot ce este minciuna; toata lucrarea pacatoasasi trupeasca. si pna aic i el se ostenea cu aceleasi nevointe, dar din cnd n cnd era furat; ceea ce izbutea sa zideasca era apr oape ntr-o clipa darmat. Acum nsa lucrurile nu se mai petrec astfel: Omul s-a ridicat pe picioare p uternice si; fara sa se dea batut n fata mpotrivirilor, si duce mai departe zidirea de sine dupa toat a cuviinta. El se nvredniceste a primi, dupa cuvintele lui Varsanufie, focul pe care Domnul a venit sa-l arunce pe pamnt -si n acest foc ncep a se mistui toate puterile firii celei omenesti. Daca pr intr-o ndelungata frecare puteti trezi focul si-l puteti pune n lemne, lemnele se vor apr inde si arznd vor scoate troznete si fum atta vreme ct ele vor fi n starea mistuirii. Dar cele mistui te se vad patrunse

de foc, raspndind o lumina placuta, fara fum si fara troznet. Asijderea se petrec e si n cele dinlauntrul nostru. Odata focul primit, se ncepe mistuirea. Ct fum si cte troznete au loc n acest timp, stiu cei ce au ncercat lucrarea. Dar cnd totul se va mistui - fumul si trozn etele nceteazasi nlauntru se vede numai lumina. Aceasta stare este o stare de curatie; pna la ea ca lea e lunga. Dar Domnul e mult milostiv si atotputernic. Este vadit, ca celui care a primit focul legaturii simtite cu Dumnezeu nu i sta nainte chiar pacea, ci osteneala grea, dar o osteneala dulce si rodnica; pe cnd pna acum ea era si amarasi putin rodnica, daca nu era stearpasi cu totul fara rod . 70. Pe masura ce vei deprinde sa te rogi cum trebuie, cu rugaciunile strabune, n tine vor ncepe sa se trezeascasi ntoarcerile si chemarile tale proprii catre Dumnezeu n timpul rugac iunii. Sa au treci niciodata cu vederea aceste tsniri catre Domnul ce se ivesc n sufletul tau, ci ori de cte ori se vor ivi, opreste-te si roaga-te cu aceasta rugaciune a ta. Sa nu crezi, ca rugndu-te astfel faci un lucru spre paguba rugaciunii - nu; tocmai asa te rogi cum se cuvine si aceasta rugaciu ne mai lesne ajunge la Dumnezeu. Tocmai de aceea, s-a si hotart o pravila ce este data de toti: fie n biserica, fie acasa, sufletul tau de va voi sa se roage prin cuvinte proprii, iar nu prin vorbe strai ne - da-i libertatea sa se roage, chiar de se va ruga singur n tot timpul slujbei, iar acasa va ramnea n urma cu pravila rugaciunilor si nu se va izbuti sasi-o faca Att primul ct si al doilea chip din acest fel de rugaciune - fie ca se face dupa c artile de rugaciune cu luare-aminte si cu gnduri si simtaminte evlavioase corespunzatoare, fie ca se face fra ele, adica prin cuvinte proprii - sunt placute lui Dumnezeu. Lui nu-I sunt placute rugaciun ile numai atunci, cnd cineva le citeste acasa fara atentie sau cnd cineva sta n biserica la slujba fa ra luare aminte; limba le citeste sau urechea le aude, iar gndurile ratacesc cine stie unde. n asa ceva nu se afla nici un fel de rugaciune. Dar rugaciunea necitita, ci rostita prin cuvinte proprii e mai aproape de firea rugaciunii n sine si da multe roade: De aceea, se da sfatul sa nu astepti ntotdeau na pna cnd ti se va destepta dorinta sa te rogi singur, ci forteaza-te sa te rogi astfel de silas i nu numai n timpul slujbei bisericesti si n timpul rugaciunilor citite tare acasa, ci chiar n toata v remea. Pentru ca sa te deprinzi cu aceasta osteneala de a te sili pe tine nsuti la rugaciune, rugatorii cei ncercati au ales o rugaciune catre Domnul si Mntuitorul Nostru Iisus Hristos si au statornicit ei an umite reguli dupa care trebuieste facuta, pentru ca din ajutorul ei sa cresti n tine rugaciunea ta proprie. Acest lucru e simplu. Stai cu mintea n inima naintea Domnului si te rogi Lui: "Doamne Iisuse Hri stoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma"! Aceasta trebuie s-o faca acasa nainte de rugaciunile cu

glas tare, n intervalele dintre rugaciunile graite si la sfrsitul lor, att n biserica, ct si toat a ziua, pentru ca toate clipele zilei sa fie umplute de rugaciune. Aceast rugaciune mntuitoare este de obicei, la nceput ostenitoare, lucratoare. Dar daca nu se va lenevi cineva n savrsirea ei, ea va deveni chiar de sine miscatoare, se va face si ngura, ntocmai cum un prias care murmura n inima, Face sa te ostenesti, ca s-o dobndesti. Ostenitor ii care au propasit n rugaciune, ne arata ca nu e nevoie de o prea mare osteneala pentru ca sa ajungi aici, nici de o prea trainica ncordare n rugaciune, ci este trebuinla ca, nainte sau dupa prav ila de rugaciune, de dimineata sau de seara, ba chiar si ziua, sa fixezi ctva timp pentru savsirea a cestei unice rugaciuni si fa-o astfel: asaza-te, sau mai bine stai, cum se cuvine sa stai la rugaciune, concentreazate cu luare aminte n inima, naintea Domnului, suind la ncredintarea ca El este aici si ia seama la

tine si cheama-L: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma". s i fa nchinaciuni, pna la bru sau pna la pamnt. Fa asa un sfert de ceas, mai mult sau mai putin, dupa c um ti vine mai bine. Cu ct te vei trudi cu mai multa osrdie, cu att mai repede aceasta rugaciu ne ti se va altoi n inima. E mai bine sa te apuci de treaba cu mai multa rvnasi sa nu cedezi pna nu v ei ajunge la cele dorite, sau pna cnd aceasta rugaciune va ncepe sa se miste singura n inima; dup a aceasta, trebuie numai sa pastrezi ce ai dobndit. Caldura inimii sau aprinderea duhului, d e care a fost vorba mai nainte, vin pe aceasta cale. Cu ct mai mult se nfige n inima rugaciunea lui Iisu s, cu att mai tare, se ncalzeste inima, si cu att rugaciunea ajunge mai de sine miscatoare, asa ca focul vietii duhovnicesti se nflacareaza n inimasi arderea ei ajunge nencetata pe masura ce ruga ciunea lui Iisus va cuprinde ntreaga inimasi va ajunge necurmat miscatoare. Din aceasta pric ina, cei ce s-au nvrednicit de nasterea unei vieti desavrsite, launtrice, se roaga aproape ntotdeaun a cu aceasta rugaciune, printr-nsa hotarnd si pravila lor de rugaciune. 71. Sfntul Grigorie Sinaitul spune: "Ceea ce am primit noi ntru Hristos la Sfntul B otez, nu se nimiceste, ci se afla numai ngropat, asa cum se afla n pamnt o compara. Att dreapta socoteala, ct si recunostinta cer sa ne ngrijim ca s-o dezgropam si s-o scoatem la aratare ac easta comoara. Urmatoarele mijloace duc la aceasta: mai nti darul acesta se descopera prin ndeplin irea cu truda a poruncilor. n masura n care mplinim poruncile, n aceiasi masura darul si descopera in ima si stralucirea lui . n al doilea rnd, darul acesta iese cu totul la iveala, si se des avrseste printr-o nencetata chemare a Domnului Iisus sau, ceea ce e tot una, prin necurmata aducere aminte de Dumnezeu. si ntiul mijloc este puternic, dar cel de-al doilea este ncasi mai putern ic, asa nct, chiar si cel dinti primeste de la cel de al doilea puterea lui ntreaga. De aceea, daca cu sinceritate voim sa descoperim samnta cea de dar n ascuns sadita n noi, atunci sa ne nsusim ct ma i grabnic descoperirea lucrarii inimii si satinem asa mereu aceasta lucrare unica a rugaci unii, cea fara de chip si fara de nchipuiri, pna ce ne va aprinde inima si ne va nflacara pna la negraita d ragoste de Dumnezeu. 72. Aceasta rugaciune e numita a lui Iisus, pentru ca este ndreptata catre Domnul Iisus si este asa, chiar dupa alcatuirea ei, sa fie cuvntata ca orice alta rugaciune scurta. Ea este a miniii si se cade sa se numeasca astfel, atunci cnd este naltata nu numai prin cuvntul cel simplu, ci nca si cu mintea, precum si cu inima, adica cu constiinta cuprinsului ei, si cu simtirea ei, dar, mai ales, - cnd printr-o ntrebuintare mai ndelungata, facuta cu toata luarea aminte, acestea se contopesc a sa de bine cu

miscarile duhului, nct ele singure se vad de fata nlauntru, iar cuvintele parca nic i n-ar fi. De altminteri, orice rugaciune micasi scurta poate sa se ridice pna la aceasta treap ta. Numai ca rugaciunea lui Iisus are o ntietate, fiindca, ne uneste sufletul cu nsusi Domnul Ii sus, iar Domnul Iisus este unica usa ce duce la legatura cu Dumnezeu, spre cautarea Caruia anume se si sileste toata rugaciunea. El nsusi a si spus: "Nimeni nu vine la Tatal dect prin Mine".(Ioan, 14 , 6). De aceea, cel ce o dobndeste, si dobndeste toata puterea de a-si zidi lacasul sau launtric, c e se ntrupeaza n noi nsine, lucrare n care consta nsasi mntuirea noastra. Auzind toate acestea, nu te vei mira de ce rvnitorii mntuirii nu crutau o osteneala, staruindu-se sa capete deprinderea acest ei rugaciuni si sasi nsuseasca puterea ei. Ia pildasi tu de la ei!

Deprinderea rugaciunii lui Iisus n forma ei de din afara, sta n crearea unei stari n care rugaciunea sa se poata rosti singurasi nencetat cu limba, iar n forma ei launtrica sta n conce ntrarea atentiei mintii n inimasi n starea nencetata n fata lui Dumnezeu ce se petrece acolo, nsotita de o caldura a inimii dupa feluritele ei trepte, de taierea tuturor gndurilor si mai ales, de caderea zdrobitasi smerita la asternutul picioarelor Domnului. Pun nceput acestei deprinderi, printr -o ct se poate mai deasa repetare a acestei rugaciuni prin toata luarea aminte ntru inima. Statornic indu-se ea; deasa repetare, strnge mintea ntr-o unitate, n asezarea naintea Domnului. Statornicirea un ei stari launtrice este insolita de ncalzirea inimii si alungarea gndurilor, chiar si a cel or simple, iar nu numai a celor patimase. Cnd n inima va ncepe sa se ncalzeasca n mod nencetat focul de alipire catre Dumnezeu, atunci mpreuna cu aceasta, se va instala nlauntru o ntocmire pasnic a a inimii ntovarasita de o zdrobitasi smerita cadere cu mintea n fata Domnului. Pna aici ajun ge propria noastra osteneala cu ajutorul darului lui Dumnezeu. Ceea ce se poate savrsi n lucr area rugaciunii pe o treapta mai nalta dect cea aratata mai sus, va fi numai darul Sfntului Duh. La Sfintii Parinti se aminteste numai de aceasta treapta, pentru cel ce a ajuns la hotarul aratat, sa nu creada ca el nu mai are ce dori si sa nu-si nchipuie ca el se afla pe culmea cea mai nalta de desa vrsire n ale rugaciunii sau n cele duhovnicesti . Nu te grabi sa rostesti o rugaciune dupa alta, ci rosteste-le cu masurata lungim e, asa cum de obicei se spun ele n fata unei fete slavite, cnd cineva i se roaga pentru ceva. Totusi, n u te ngriji numai de cuvinte, ci mai ales de faptul ca mintea sa fie n inima, si sa stea n fata lui Dum nezeu, ca naintea unuia care se afla prezent, cu deplina constiinta a slavei, a darului si a drept alii Lui . Ca sa scapi de cele de gresala, tu sa ai un sfatuitor, un parinte duhovnicesc sa u un sfatuitor - un frate de acelasi gnd cu tine; si ncredinteaza-le lor tot ce li se ntmpla n vremea unei astf el de osteneli. Iar tu nsuti lucreaza cu cea mai mare simplitate, n cea mai adnca smerenie si fara sa socotesti ca al tau e succesul. Sastii ca adevarata izbnda se petrece nlauntru, lucru care nu s e poate baga de seama, fara sa se dea pe fata, asa cum se face si cresterea trupului. De aceea, cnd vor rasuna nlauntrul tau cuvintele: a, iat-o: sastii ca aceasta este rasunetul din partea vr ajmasului, care-ti scoate ceva parelnic, n locul realitatii. Aici se ascunde nceputul propriei nselari ; nabusa ndata acest glas: altminteri el ca o trmbita va rasuna n tine, hranind ngmfarea de sine. 73. Trebuie sastii ca semnul adevaratei nevointe si totodata, conditia propasiri i ce se face printrnsa, este suferinta ncercata n osteneala. Cel ce umbla fara suferinta nu va primi roade . ndurarea

cu inima si cu osteneala trupeasca pun n vileag darul Sfntului Duh, ce se da fieca rui credincios la Sfntul Botez, care din pricina nepasarii fata de mplinirea poruncilor se ngroapa n p atimi, dar care din negraita mila dumnezeiasca nvie din nou ntru pocainta. Prin urmare, nu fugi de osteneli din pricina durerilor cu care vin ele ntovarasite, ca sa nu fii osndit pentru nerodire si sa nu auzi: "luati de la el talentul". Orice nevointa trupeasca sau sufleteasca, care nu este nsotit a de suferinta si care nu cere osteneala, nu aduce roade: "mparatia cerurilor se ia cu navala si navalit orii pun mna pe ea" (Mat.11,12). Multi s-au ostenit ani ndelungati fara durere si nca se mai osten esc, dar din pricina acestei lipse de suferinta s-au aflat straini la curatia nsasi si n-au fo st partasi Duhului Sfnt, ca unii ce au.

Cei ce sunt n stadiul de lucratori, se pare ca se ostenesc mult n nepasarea si n sl abanogirea lor, dar. nu adunaa nici un fel de roade din pricina ca nu ncearca nici o suferinta. D aca, potrivit proorocului, nu se va zdrobi grumazul nostru, slabind din pricina ostenelilor po stului si daca nu vor ridica n inima simtamintele pline de durere ale zdrobirii si nu ne vom ndurera ca femeia care e gata sa nasca, nu vom putea da nastere duhului de mntuire pe pamntul inimii noastr e. ROADELE RUGACIUNII 74. Cele dinti roade ale rugaciunii le capatam, aflnd noi luare aminte si smerenie . Aceste roade se arata naintea celorlalte din rugaciunea savrsita asa cum se cuvine, dar mai ales d in rugaciunea lui Iisus, a carei lucrare sta mai presus dect cntarea de psalmi, si de celelalte ruga ciuni graite. Din luarea aminte se naste umilinta, iar din umilinta se adnceste luarea aminte. Ele se mputernicesc, nascndu-se una pe alta; ele aduc rugaciunii o adncire, dnd cu ncetul viata inimii; e le i aduc curatenie, nlaturnd risipirea si visarea. Ca si adevarata rugaciune, luarea aminte si umilinta sunt daruri ale lui Dumnezeu. 75. Sastiti ca luarea aminte nu trebuie sa iasa niciodata din inima. Dar uneori, lucrarea din inima este numai mintala - savrsita cu mintea, iar uneori cu inima, adica nceputasi cont inuata cu o simtire arzatoare. Aceasta lege nu este numai pentru sihastri, ci pentru toti ce i ce au datoria sa stea cu inima curata naintea Domnului si sa lucreze n fata Lui, adica pentru toti crest inii. Rugati-va atunci fara cuvinte - aruncndu-va n inima voastra cu gndul n fata Domnului si predndu-va n minile Lui. Asta va fi propriu-zis rugaciunea, iar cuvntul nu este dect rostirea ei , si el este ntotdeauna mai slab si mai smerit dect nsusi duhul rugaciunii care se sa vrseste naintea Domnului. Rugaciunea inimii nu-si arata niciodata roadele nainte de vreme, Ea este nceputul lucrarii. Prin ntarirea ei n inima, lucrarea Domnului capata prg si coacere de rod. Ea trebuieste dezvoltata fara sa crutam osteneala. Dumnezeu, vazndu-ne osteneala, ne da cele ce cautam. Adevara ta rugaciune nu este de sine nsasi lucratoare; ea este un dar de la Dumnezeu. Cautati si veti afla! Ca n-ati ntrebuintat mijloacele neobisnuite pentru altoirea rugaciunii, nu este nici o pag uba. Aceste mijloace nu sunt de neaparata trebuinta; se poate si fara ele. Principalul este pozitia t rupului, ci ornduirea launtrica. Toata lucrarea se cuprinde aici: "sa stai cu luare aminte n inimasi sa privesti la Dumnezeu ca sa-L chemi". Eu n-am ntlnit nca pe nimeni care sa ncuviinteze metodele mestesugite. Prea Sfintitul Ignatie si Parintele Macarie de la Optina de asemene a nu le aproba. 76. Lucrarea mestesugita a rugaciunii lui Iisus, savrsirea ei n modul cel mai simp

lu cu luare aminte n inima, sau umblarea cea cu aducere aminte de Dumnezeu, sunt chiar ostene ala noastra nsasi, si au prin ele nsile rodul lor firesc, dar plin de dar. Rodul acesta este ad unarea cugetelor, evlavia si frica lui Dumnezeu, pomenirea mortii, linistirea dinspre gnduri si o a numita caldura a inimii. Toate acestea sunt roadele firesti ale rugaciunii launtrice. Trebuie sa ne patrundem bine de aceasta, pentru ca sa nu facem zvoana mare fata de noi nsine si fata de altii si sa nu ne naltam dintru una cu aceasta. Atta timp ct n noi nu suntem numai roade firesti, pna atunci noi nu

pretuim doi bani, att dupa ceea ce este fiinta lucrului n sine, ct si dupa judecata lui Dumnezeu. Pret nu avem dect numai cnd va veni darul. Fiindca de va veni el, asta va nsemna ca Dumnezeu a privit spre noi cu un ochi milostiv. Prin ce anume se vadeste aceasta lucrare a darului, nu va pot spune; un lucru es te nendoios, ca darul nu poate veni mai nainte de a se arata toate roadele rugaciunii pomenite ma i sus. 77. Roadele rugaciunii sunt concentrarea atentiei n inimasi caldura. Aceasta este o lucrare fireasca. Oricine poate ajunge aici si oricine poate face aceasta rugaciune, nu numai mona hul, ci si mireanul. Aceasta nu e un lucru prea nalt; ci un lucru simplu. Iar rugaciunea lui Iisus, ea n sinea ei, nu este vreo rugaciune facatoare de minuni, ci e ca orice alta rugaciune scurta, graitas i prin urmare, din afara. Dar ea poate trece la rugaciunea mintii si a inimii , tot pe cale fireasc a. Ceea ce vine de la dar, trebuieste neaparat asteptat, iar ca sa luam acest dar, asta n-o putem face prin nici un mijloc de acest fel. Ceea ce v-am scris, ca mai nti trebuie sa va curatiti de patimi, asta se refera la rugaciunea nalta, contemplativa; pe cnd aceasta e o simpla rugaciune, n stare totusi, sa va aduca la nalta rugaciune. Ca aceasta ndeletnicire sa mearga cu spor, trebuie ca ori de cte ori ne apucam de ea, sa parasim totul pentru ca inima sa fie libera absolut de toate, pentru ca luarea aminte sa nu fie legata nici de vreo fata, nici de vreo treaba, nici de vreun lucru. Ct timp tine ea, trebuie sa alungati toate. ndeplinind aceasta pravila, nu trebuie sa lasati aceasta rugaciune, ci in orice v reme, de ndata ce aveti timp liber, sa vasi apucati de ea. La vremea slujbelor trebuie sa fiti treji, atintiti la slujba, stnd cu luarea voa stra aminte tot acolo, unde se face si rugaciunea lui Iisus. Iar de se citeste si de se cnta ceva de nent eles, atunci savrsiti aceasta mica rugaciune. 78. Nu uitati ca nu trebuie sa ne marginim la o simpla repetare a cuvintelor rug aciunii lui Iisus. Acest lucru nu ne va duce la nici un rezultat afara de o deprindere mecanica de a repeta aceasta rugaciune cu limba, chiar fara sa ne gndim la ea. si aceasta fara ndoiala, nu e ra u. Dar alcatuieste cel mai departat hotar din afara al acestei lucrari. Esenta lucrarii este sa sta i cu cugetul de sine treaz n fata Domnului ntru toata frica, credinta si dragostea Aceasta stare sufleteasca este cu putinta sa se mplineasca n noi si fara cuvinte. Este chiar de trebuinta s-o statornicim din n ou mereu n inima, mai nainte de orice. Cuvintele vor veni mai trziu, dupa aceasta, ca satintuiasca luarea aminte si star ile sufletesti. 79. Bun lucru este daca rugaciunea lui Iisus sau oricare alta rugaciune scurta s e va lega de limba

noastra. Aveti doar grija ca n tot timpul acesta sa nu ramneti cu luare aminte n mi rul fruntii, ci n inimasi pastrati-va acolo nu numai cta vreme stati la rugaciune, ci ncasi n toata v remea oricare ar fi ea. Dati-va osteneala ca astfel sa va agonisiti n inima o anume rana a drag ostei. Osteneala nentrerupta agoniseste curnd. n aceasta nu e nimic deosebit. Nu e dect o lucrare fir easca (ceea ce numim rana dragostei sau cicatrice se va arata ca o durere). Dar de aici va urma ncasi o mai buna adunare de gnduri. Principalul este nsa ca Domnul, vaznd osteneala, ne da ajutorul Sau si rugaciunea Sa plina de dar. Atunci inima va merge dupa rnduielile ei. 80. Va e frica sa nu cadeti ntr-o duhovniceasca iubire de placeri? Dar cum va nim eri ea aici? Ca doar rugaciunea nu se face pentru placere, ci pentru ca n acest chip este o dator ie sa slujim lui

Dumnezeu; iar bucuria este sensul trebuincios al slujirii adevarate. De aceea, n rugaciune cel mai de seama lucru e sa stai cu mintea n inima, ntru evlavie si frica, taind si alungnd orice nazarire si sadind n inima o durere adusa n fala lui Dumnezeu. Aceste simtaminte: frica lui Du mnezeu si durerea, sau inima zdrobita, sunt cele mai nsemnate trasaturi ale advaratei rugac iuni launtrice si dovada oricarei rugaciuni, dupa care trebuie sa judecam, daca rugaciunea noastra merge asa cum trebuie sau nu. Cnd ele sunt n fata rugaciunea este n buna rnduiala. Cnd ele lipsesc, nu este n buna rnduiala, si trebuie sa o punem n rnduiala. Prin lipsa lor, dulceata si caldur a pot da nastere la parerea nalta despre sine, iar aceasta este o trufie duhovniceasca, si asta va fi o nselare pierzatoare. Atunci dulceata si caldura vor pleca; nu va ramne dect simpla lor ami ntire, iar sufletul va crede mereu ca le are. De aceasta sa va fie fricasi ncalziti mai mult frica lui Dumnezeu, smerenia si dureroasa cadere la fata lui Dumnezeu, umblnd ntotdeauna n fata Domnulu i. Aceasta este lucrul cel mai de capetenie. 81. Caldura inimii, de care ma ntrebi, este o stare placuta. Trebuie pazitasi ntre tinuta. Cnd va slabi, s-o aprinzi mai mult, asa cum si faci; sa te aduni cu ct mai multa putere n launtru si sa-L chemi pe Domnul. Ca sa nu plece, trebuie sa te feresti de risipirea gndurilor si de ntiparirile ce se fac simturilor, care nu se afla n buna ntelegere cu aceasta stare, sa te feresti c a inima sa se fereasca de ceva din cele vazute si ca nici o grija sa nu nghita ntreaga luare aminte. Iar luarea aminte de Dumnezeu sa-ti fie nentreruptasi strunirea trupului neslabita, asemenea unui arc, asemenea unui ostas pe linia de lupta. Iar principalul: roaga pe Domnul Dumnezeu ca sa prelung easca milostivirea aceasta. Ct priveste o ntrebare ca aceasta: oare semnul este acesta? E nevoie odata pentru totdeauna sa-ti pui drept regula ca de-a pururea sa alungi astfel de ntrebari, fara mila, de ndata ce vor lua nastere. Asemenea ntrebari sunt nascute din lucrarea vrajmasului. Daca te vei opri la o as emenea ntrebare, atunci vrajmasul ti va da dreptate si hotarrea: fara ndoiala, ca aceasta este. Ca d oar tu esti un baiat bun! Pe urma, acest baiat bun se va nalta pe picioroange, va ncepe sa-si nchipuie m ult despre sine, iar pe altii sa-i dispretuiasca. si darul va pleca. Iara, vrajmasul pe unul ca a cesta l va pastra mereu n gndul ca darul este cu el. si aceasta este ceea ce se spune prin cuvintele: ti s e pare ca ai, atunci cnd nu ai nimic. Sfintii Parinli au scris: "Sa nu te masori". Iar ca sa iesi si s a dezlegi acea ntrebare, nseamna sa te apuci sa te masori, n ce masura ai crescut. Asa nct binevoieste frate, si fereste-te de aceasta ca de foc. 82. ntr-adevar, caldura cea adevarata e un dar de la Dumnezeu; dar mai este si o

caldura fireasca, care e rodul propriilor sfortari si al starilor de eliberare. Ele sunt departate una de alta ca cerul de pamnt. Ce fel de caldura ai dumneata, asta nu se desluseste. Se va descoperi mai trziu. Gndurile au obosit, nu-mi mai dau putinta sa ma statornicesc naintea lui Dumnezeu" . Aceasta este tocmai semnul ca pomenita caldura nu este de la Dumnezeu, ci de la dumneata. Pri mul rod al caldurii ce vine de la Dumnezeu este adunarea gndurilor ntr-un singur loc si ndrept area lor nencetata spre Dumnezeu. Aici se ntmpla ceva asemanator cu femeia care avea scurger e de snge. La dnsa: "curgerea sngelui s-a oprit", aici nsa se opreste curgerea gndurilor. Dar ce trebuie sa faci ca sa ajungi la aceasta? Tine-ti propria caldura fireasca sa nu ti-o atribui ntru nimic, ci numai printr-o oarecare pregatire s-o consideri ca o caldura ce vine de la Du mnezeu; apoi sa te

ndurerezi de saracia lucrarii lui Dumnezeu n inimasi n durere sa te rogi nencetat lu i Dumnezeu: ;,Fii milostiv! Nu-ti ntoarce fata Ta! Lumineaza-ti fata Ta! Pe deasupra sa inten sifici lipsurile trupului n somn, mncare, osteneala, si cele asemanatoare. Totul este nsa sa te lasi n minile lui Dumnezeu.

83. ndata ce te trezesti dimineata, ai grija sa te aduni nlauntrul si sa-ti oprest i caldura. Sa socoti aceasta stare drept o stare normala. De cum ai bagat de seama, ca nu mai ai acea sta stare, sa ntelegi ca nlauntru ceva este n neornduiala. Dupa ce dimineata te-ai statornicit ntr-o astfe l de stare reculeasasi nflacarata, trebuie toate celelalte ndatoriri sati le rnduiesti n asa fe l, nct sa nu-ti darme cumva starea launtrica, iar ct despre cele de bunavoie ale tale, dintre aces tea sa nu faci dect pe acelea ce ntretin aceasta stare; iar cele ce o strica n nici un chip sa nu le faci; aceasta ar nsemna sa te dusmanesti pe tine nsuti. Pune-ti numai ca lege sa pazesti reculegere a si caldura, stnd cu mintea naintea Domnului. Atunci aceasta stare ti va arata tie singura ce si cum trebuie de facut, sau ce trebuie sa-ti ngadui si ce nu trebuie. Ajutorul cel mai puternic care ne duce catre aceasta stare este rugaciunea lui I isus. Trebuie s-o deprindem n asa fel, nct ea sa se savrseasca acolo, unde este locul inimii. Dar pent ru ca s-o deprindem trebuie sa ne ostenim. Iar acum, apuca-te de acest lucru. Sau poate ti este cunoscut? Mi se pare ca dumneata te ocupi cu aceasta rugaciune numai n vremea pravilei. La pra vila s-o desavrsesti, cnd i vine rnduiala si ei, dar n restul timpului trebuie s-o faci negres it att seznd, ct si umblnd, mncnd sau lucrnd. Daca ea nu se tine tare n inima, atunci lasnd toate, s te ocupi numai de ea pnati se va mplnta ea n inima. Aceasta e un lucru simplu. Stai n fa ta icoanelor n pozitie de rugaciune (e voie sa te asezi) si cobornd cu luare aminte a colo, unde este locul inimii, sa faci acolo rugaciunea lui Iisus fara graba, pe care s-o ntovaras esti cu simtirea treaza a prezentei lui Dumnezeu. Fa asa o jumatate de ora, sau mai mult. La nceput va fi mai greu, dar cnd vei capata deprinderea, rugaciunea se va savrsi ca si cum ar fi ceva ct se poat e de firesc, asa cum se mplineste nsasi rasuflarea ta. Avnd o atare ntocmire n cele launtrice, n dumneata va ncepe o viata calauzita de mint e, sau cum se spune, o lucrare a mintii. Ceea ce se cere aici n primul rnd, este curatia cons tiintei care nu trebuie sa aiba vreo ntinare nu numai n fata lui Dumnezeu; dar nici naintea oamenil or, nici naintea ta nsuti, ba nici chiar naintea lucrurilor. De aceea, daca se va strecura, orict de ncet, ceva nepotrivit n gnd sau n cuvnt, ceva ce tulbura constiinta, trebuie sa te caiesti ndata n chip launtric n fata Domnului, Care vede totul si Care va mpaca constiinta.

ti ramne doar lupta cu gndurile, care au atta treaba, nct bzie ca tntarii, fara sa t i descotorosi de ele. nvata-te singur cum sa faci sa te poti scapa de ele. Practica este stiinta. Un singur lucru ti spun: de obicei gndurile se nvrt numai n fruntea ta. Dar acestea sunt gnduri desarte. Dar dumneata urmareste-le pe celelalte, pe cele care strapung inima ca o sageatasi lasa acolo o urma ca de zgrietura. Apuca-te ndatasi netezeste urma aceea prin rugaciune , punnd n locul ei un simtamnt potrivnic. Cnd nsa caldura staruie sa se pastreze asemenea caz uri sunt rare, si nu mai au putere.

84. Pe limba sa ai rugaciunea lui Iisus, n minte vederea Domnului, Care se afla n fata, iar n inima - setea de Dumnezeu sau legatura cu Domnul. Cnd toate acestea vor avea loc si se vor petrece necurmat, atunci Domnul, vaznd cum sileste, ti va da ceea ce ceri. 85. Orice rugaciune trebuie satsneasca din inima, si oricare alta rugaciune ce nu porneste de la inima, nu este rugaciune. Att rugaciunile citite ct si rugaciunile proprii, sau ru gaciunile scurte, trebuie sa suie de la inima la Dumnezeu Cel care este vazut naintea noastra. Cu a tt mai mult asa trebuie sa fie rugaciunea lui Iisus. 86. Dumneata mi ceri sa-ti lamuresc lucrarea rugaciunii. Dar nu este nimic de lam urit aici; stai cu mintea n inima naintea fetei Domnului si cheama-L: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". "Lamurirea o va da osteneala rugaciun ii. tinnd seama de felul cum se va osteni fiecare, Domnul cnd vede o asa osteneala, i va da rugaciunea duhovniceasca, care este roada darului Sfntului Duh. Iata tot ce se cade sa spune m si sa ntelegem despre rugaciunea lui Iisus. Iar toate celelalte nascociri nu se potrivesc cu lu crarea. Prin aceasta vrajmasul ne abate de la adevarata rugaciune. 87. Asa trebuie sa ne statornicim cu luarea aminte n inimasi sa stam acolo fara s a iesim de la fata Domnului. Despre aceasta ti-am vorbit de multe ori. Numai asa vei baga de seamas i fiecare fir de praf. Roaga-te si Dumnezeu ti va da cele cerute. 88. Atta vreme ct este rvna, este prezent si Darul Sfntului Duh. El este foc. Focul se ntretine cu lemne. Lemnele duhovnicesti sunt rugaciunile. De ndata ce darul va atinge inima, se naste ndata ntoarcerea mintii spre Dumnezeu si care samnta rugaciunii este. Dupa aceasta vine cugetarea de Dumnezeu. Darul lui Dumnezeu ntoarce atintirea mintii si inimii noastre catre Dumnezeu si l e tine asupra Lui. si cu mintea nu sta fara de lucru, fiind astfel, ndreptata spre Dumnezeu, la Dumn ezeu se si gndeste. De aici vine aducerea aminte de Dumnezeu, tovarasa de calatorie, care de -a pururi nsoteste starea harica. Pomenirea de Dumnezeu nu este desarta, ci duce negresit l a contemplarea desavrsirilor si lucrarilor dumnezeiesti, cum sunt: bunatatea, dreptatea, creatia , providenta, rascumpararea, judecata si rasplata. Toate acestea adunate ntr-un tot, formeaza l umea lui Dumnezeu sau domeniul duhovnicesc, cei rvnitori n aceasta regiune fara sa mai iasa de acolo. Dar aceasta este nsusirea rvnei. De aici n chip rasturnat: petrecerea n aceasta stapnire sprijinasi da viata rvnei. Doriti sa paziti rvna?, tineti toata starea prescrisa. Cautati sa aveti ntotdeauna la ndemna astfel de lemne si ndata ce observati ca focul rvnei slabeste, luati la ntmplare o bucata din lemnele duhovnicesti si noiti focul duhovn icesc. si totul va merge bine. Din ntrunirea unor asemenea miscari duhovnicesti iese frica de Dumnez

eu, starea evlavioasa n inima fata de Dumnezeu. Aceasta este strajerul si pastratorul starii harice . Patrundeti n toate acestea, judecati-le bine, facetile loc n constiinta si n inima, nviorati-va nencetat, si veti fi vii. Turnul dumitale este asemenea cu o chilie de pustie. Acolo poti sa nu vezi si sa nu auzi nimic. Citeste cte ceva si apoi mediteaza. Iata, totul n aceasta se cuprinde. Numai de ti -ar da Dumnezeu caldura n inima, care sa nu mai plece! Constiinta curatasi ntoarcerea catre Dumnez eu cu

rugaciunea nencetata ar trebui sa nasca tocmai caldura de care e vorba. Dar toate vin din mna lui Dumnezeu. 89. ndeplinind cu osrdie pravila, pastrati trezvia mintii si caldura inimii. Cnd va ncepe sa se micsoreze cea din urma, grabiti-va sa o aprindeti din nou, stiind bine ca daca n u va veni degraba, asta nseamna ca ati trecut de jumatatea caii ce va departeaza de Dumnezeu. Frica lui Dumnezeu este desteptatoare si pastratoare caldurii launtrice. Dar e nevoie si de smereni e si de rabdare si de pravila ndeplinita cu credinciosie si, mai mult dect orice, de trezvie. Luati amin te de voi nsiva, pentru Domnul. Pastrati-va n starea de alarma prin toate mijloacele ca sa nu ador miti, sau daca ati atipit, treziti-va. NVATATURA TAINICA 90. Spune prea Cuviosul Avva Isaia Pustnicul despre nvatatura: "Bogatul ntelept as cunde nlauntrul casei comorile sale: comoara ce se scoate afara este rapita de tlhari si invidiata de puternicii pamntului: tot asa si monahul, cel care este smerit cugetator si lucra tor de fapta cea buna, si ascunde virtutile, asa cum bogatul si ascunde comorile sale, nemplinind do rintele firii cazute. El ntru fiecare clipa se reface pe sine fara de prihanasi se ndeletniceste pe sine n nvatatura cea tainica, dupa cele spuse n Scriptura: aprinsu-mi-s-a ntru mine inima mea si ntru nvatatura mea va rde. Despre care Foc vorbeste aici Scriptura? Despre Dumnezeu; ca foc mistuitor este Dumnezeul nostru. Cu focul se topeste ceara si cu focul sa usuca tina necuratiilor spurcate; tot asa si prin nvatatura tainica se usuca gndurile necurate, se nimices c din suflet patimile; se face stravezie mintea, se limpezeste si se subtiaza gndul, se revars a bucuria in inima. nvatatura tainica raneste pe demoni, alunga gndurile rele; printr-nsa prinde viata omul cel launtric. Cel ce narmeaza cu nvatatura cea tainica, este ntarit de Dumnezeu; ngerii i dau putere; oamenii l proslavesc. nvatatura cea tainicasi citirea fac din suflet o casa nconjur ata de jur mprejur si pusa sub chei, un stlp neclintit, un liman linistit si nenviforat. Ea mnt uieste sufletul, pazindu-l de ndoiala. Demonii se tulbura foarte mult si fac larma mare, cnd un cal ugar se narmeaza cu nvatatura tainica, care se cuprinde n rugaciunea lui Iisus: "Doamne Iis use Hristoase, Dumnezeule, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma"! -si cnd prin rostirea ei facuta n si nguratate, propaseste n ndeletnicirea cu nvatatura. nvatatura tainica este o oglinda pentru min e, o faclie pentru constiinta. nvatatura tainica seaca desfrul, mbuneaza furia, ridica mhnirea, n latura cutezanta, nimiceste deznadejdea. nvatatura tainica lumineaza mintea, alunga lene

a. Din nvatatura tainica se naste umilinta, se salasluieste n tine frica de Dumnezeu; ea ti aduce l acrimi. Prin nvatatura tainica monahul dobndeste o smerita cugetare fara lingusire, o privegher e plina de umilinta, o rugaciune netulburata. nvatatura tainica este o comoara de rugaciune; ea alunga gndurile, strapunge de moarte pe draci, curata cu totul trupul. nvatatura tainica ne nvata ndelunga rabdare, nfrnarea; celui ce se mpartaseste din ea i vesteste despre gheena. n vatatura tainica pazeste mintea de nchipuiri si-i aduce nchipuiri despre moarte. nvatatura t ainica este plina

de toate faptele cele bune, e nfrumusetata de toate virtutile, nu este partasa, c i straina de orice lucru spurcat". 91. Aduna-te n inimasi savrseste tainica nvatatura. Prin acest mijloc, cu ajutorul darului Domnului, duhul rvnei n adevarata lui asezare, va fi ntretinuta, cnd prin aprindere, cnd prin nflacarare. si aceasta se va face pe o cale launtrica. E bine sa se stie ca acest a este drumul cel drept spre o ntocmire mntuitoare. Putem lasa totul si sa ne ocupam numai de aceasta lucr are si toate vor merge cu spor biruitor. si, dimpotriva, chiar de vom face totul, dar fara luare aminte, nu vom ajunge la roade. Acela care nu se ntoarce la launtrul sau, si nu se ndreapta catre aceasta lucrare duhovniceasca, nu face dect sa taraganeasca lucrarea. De aceea, un parinte povauitor are datoria sai aduca pe ucenicii sai n aceasta lucrare si sa-i ntareasca ntr-nsa. Ei pot fi introdusi n ea ch iar nainte de savrsirea tuturor faptelor din afara, dar ca sa fie adusi prin toate mijloacele nt runite nu numai ca este cu putinta, ci e si o datorie. Asta este de trebuinta pentru ca samnta acest ei lucrari este sadita n pamntul ntoarcerii catre Dumnezeu, unde ea se dezvolta n ntregime. Urmeaza ca aceas ta ntoarcere sa fie numai lamurita, sa fie tlcuita n marea ei nsemnatate si sa fie cala uzita. Atunci si toate cele din afara vor spori cu placere, cu grabire si cu chibzuinta. Dimpotri va, fara ea singura, toate se vor rupe, cum se rup atele putrede. Ia aminte la regula care spune, ca nimic nu trebuieste facut dintr-odata, ci pe ndelete, ncetul cu ncetul; ea trebuie sa fie bine conturat a, ca altfel ea poate duce nu spre aceasta lucrare launtrica, ci catre regulile din afara. De aceea, f ara satinem seama ca sunt si astfel de oameni care se ridica prin mijloacele din afara catre lucrarea dinlauntru, trebuie sa ne pastram regula neschimbata, care ne ndeamna sa patrundem mai degraba de-a drep tul nlauntrul nostru si aici sa ncalzim duhul rvnei. Se pare ca e un lucru simplu, dar daca nu-l cunosti, poti osteni cu sudoare mult de tot si, cu toate acestea sa nu ai dect foarte putine roade. si ncasi asta se mplineste dupa nsusirile lucrarii trupesti. O astfel de lucrare e mai usoarasi de aceea, ea atrage; pe cta vreme ce a launtrica e mai anevoioasasi de aceea respinge. Dar cel ce s-a legat ca de ceva material, se mat erializeaza, se raceste, ajunge si mai neclintit si, ca urmare, se departeaza din ce n ce mai mul t. si de aici se ntmpla ca unul ca acesta nca de la nceput, va lasa cte ceva din cele launtrice sub pr etextul ca nu li s-a mplinit vremea, nca nu le-a venit sorocul sa rodeasca, iar mai trziu, uitnduse n urma el descopera ca sorocul a trecut si n locul pregatirii, el a ajuns cu totul nepotriv it pentru ele. Cu toate acestea, nici cele din afara nu trebuiesc parasite; sunt si ele reazim celor lau

ntrice; ca att unele ct si altele trebuiesc sa mearga mna n mna... Este vadit doar, ca preferinta este pent ru cele dinti, fiindca noi trebuie sa slujim mai nti pe Domnul cu duhul si se cuvine sa ne nchinam Lui n duh si adevar. si unele si altele trebuiesc sa fie ntr-o supunere reciproca, dupa vredni cia lor anumita, fara sa se asupreasca una pe alta si fara o despartire silita. 92. Lucrul cel mai de seama pe care ei (Sfintii Parinti) l-au cautat si ceea ce au nvatat ei, este sa nteleaga zidirea duhovniceascasi sastii s-o tii. Cine va ajunge aici nu-i va mai ramne dect aceasta singura regula: pastreaza-te nlauntrul tau, aibi o tainica nvatatura n inim a. nvata-te aducerea aminte de Dumnezeu, pomenirea mortii, amintirea pacatelor, prihanirea d e sine, adica descopera mereu acest subiect si despre el vorbeste nencetat launtrului tau - de pilda: la cine ma voi

duce; sau - vierme, iar nu om. Acestea si cele asemenea lor, savrsite cu luare am inte si cu simtire, este o tainica nvatatura.

93. De aici urmeaza ca toate mijloacele de aprindere si de pastrare a duhului de rvna se pot prescurta asa: ndata dupa ce ne desteptam sa intram n noi nsine si sa stam la locul nostru din inima, sa trecem prin toata viata noastra duhovniceasca lucratoare si, oprindu-n e asupra unui subiect oarecare, sa nu iesim de acolo. Sau nca mai scurt: aduna-te si savrseste n inima nva tatura tainica. 94. Atunci cnd inima voastra va arde din caldura lui Dumnezeu, din aceasta clipa se va ncepe propriu-zis si prefacerea voastra launtrica. Acest mic foc va mistui si va topi totul n voi; cu alte cuvinte, va ncepe sa dea din duh tuturor pna ce le va spiritualiza cu desavrsire. Pn a nu va veni focul acesta mic, spiritualitatea nu se va savrsi, orict v-ati sforta n cele duhovn icesti. Prin urmare, toata greutatea este acum ca sa dobnditi focul si sa binevoiti a va ndrepta n aceas ta directie munca voastra. Dar un lucru sastiti ca focul nu se va arata atta vreme ct patimile mai au putere, chiar daca tu nu ti le ngadui. Patimile sunt tot una cu umezeala din lume. Ca sa aprinzi trebuiesc aduse din alta parte cteva lemne uscate. Iar, cnd vor ncepe sa arda, vor scoate cu ncetul umezeala si, pe masura ce se vor usca, vor aprinde lemnele cele verzi. Astfel focul, gonind treptat umezeala si raspndindu-se, va cuprinde si toate lemnele puse deasupra. Lemnele ntruchipeaza toate puterile sufletului si toate functiunile trupului nost ru. Atta timp ct omul nu ia aminte la sine sunt patrunse de umezeala, de patimi; atta timp ct patim ile sunt alungate, se mpotrivesc cu ncapatnare focului duhovnicesc... Ele razbesc si n suflet si n corp si, n acest chip, si ntind stapnirea asupra ntregului om. Cum nsa ele sunt n legatura cu d monii, acestia din urma pun stapnire pe om prin patimi, care totusi si nchipuie ca este pr opriul sau stapn. Din aceste legaturi este smuls mai nti duhul sau cugetul tau pe care l dezradacinea za din ele darul lui Dumnezeu; el rupe orice legatura cu patimile si, caindu-se de trecutul sau, s i pune n gnd tare, ca de aici nainte sa placa unicului Dumnezeu si numai pentru El singur sa traiasc a, umblnd n poruncile Lui. Staruind n aceasta hotarre, duhul sau cugetul, cu ajutorul darului lui Dumnezeu alunga mai trziu patimile din suflet si din trup si-si spiritualizeaza toate cele ce sunt ntr-nsul. Iata casi acum n voi duhul s-a smuls din legaturile care l tineau. Prin constiinta si voia libera, voi stati de partea lui Dumnezeu. Aveti dorirea sa fiti numai ai lui Dumnezeu si numai Lui sa-I placeti? Acesta este punctul de reazim pentru lucrarea voastra cugetatoare n duh. Dar atun ci cnd duhul sau

cugetul este pus din nou n drepturile lui, sufletul si trupul mai ramn nca sub acti unea patimilor si ndura asupriri din partea lor. De acum nu va ramne dect sa va narmati mpotriva patimi lor si sa le biruiti, sa le izgoniti din suflet si din trup. Lupta cu patimile este de nenl aturat. Ele nu dau de bunavoie nimic din cele stapnite n chip nendreptatit. Aducerea aminte de Dumnezeu este viata cugetului sau a duhului. Ea aprinde nsasi rvna de a fi placut lui Dumnezeu, iar pe hotarrea voastra de a fi ai lui Dumnezeu o face de ne zdruncinat. Acestea ntaresc din nou punctul de reazim pentru o viata traita n duh, traita n chi p cugetator, precum si temeiul luptelor noastre strategice mpotriva patimilor.

95. Cum si aprofundau duhul lor de rugaciune si cum se ntareau mai nfocat n aceasta rugaciune nevoitorii, Sfintii Parinti, si nvatatorii nostri? Lucrul de capetenie pe care l c autau, sta n aceea ca inima sa arda nencetat de dragostea singurului Dumnezeu. Lui Dumnezeu i trebuie in ima, pentru ca n ea este izvorul vietii. Unde este inima, acolo este constiinta, atentia si m intea, acolo este ntreg sufletul. Cnd inima se afla n Dumnezeu, atunci ntreg sufletul se afla n Dumnezeu si omul sta n fata Lui ntr-o nencetata nchinare n duh si n adevar. Acest lucru este att de neluat n seama; unii l dobndeau repede si usor. O, milostivi rea lui Dumnezeu! Pe ct de adnc l zguduia frica de Dumnezeu, pe att de repede prindeau viata constiinta n toata puterea ei, pe att de grabnic se aprindeau n ea rvna de a se tine a curatasi fara de prihana naintea Domnului, pe att de repede osteneala de a fi pe placul lui Dumn ezeu sufla si ea n acest foc si-l prefacea n vlvataie! Acestea sunt suflete serafice, nflacarate, rep ede miscate, mult lucratoare. La altii nsa, totul merge mai pe ndelete: Fie ca astfel este ntocmirea lor fireasca , fie ca Dumnezeu are alte gnduri fata de ei, fapt este ca acestia nu se ncalzesc repede. S-ar parea ca ei s-au deprins cu toate lucruri.le ce tin de cucernicie si ca viata lor merge dupa dreptate; si totusi n inima nu este ceea ce ar trebui sa fie. Astfel se ntmpla nu numai cu mirenii, ci si cu cei ce tr aiesc n manastiri si chiar cu pustnicii. De aceea, Dumnezeu i-a nteleptit, iar ornduitorii trezviei au ornduit un mijloc anu mit de a altoi n inima o necurmata rugaciune catre Domnul, care sa ncalzeasca inima. Noi am aminti t acest lucru de mai multe ori. Experienta a ndreptatit aceasta metoda prin izbnda ei si ea a aj uns aproape generala, iar toti care si-o nsusesc asa cum trebuie, izbutesc. 96. Din experientele duhovnicesti se poate trage o foarte ndreptatita ncheiere si anume: cum trebuie sa se desavrseasca ntru rugaciune. nsasi osteneala rugaciunii, tinuta asa c u ndelungata rabdare, i va duce pna la cele mai nalte trepte de rugaciune. Dar ce trebuie sa faca cei neputinciosi, cei lncezi si mai ales cei ce, nainte de a ajunge la ntelegerea focului cum trebuie sa fie rugaciunea, au izbutit sa se ntareasca n form alismul din afara si au nghetat n deprinderea tuturor regulilor cuprinse n tipicul rugaciunilor rosti te tare prin cuvnt? Lor le mai ramne o scapare: savrsirea rugaciunii mintale catre Dumnezeu n chi p mestesugit. Oare nu pentru ei ndeosebi s-a si nascocit aceasta lucrare mestesugit a sau, cu alte cuvinte, altoirea neobisnuita a rugaciunii lui Iisus n inima? 97. "Dincolo de rugaciunea mintii cea lucratoare nimeni nu poate scapa de nrurirea patimilor si de urzirea gndurilor viclene, din pricina carora oamenii vor fi chinuiti n ceasul mor tii si vor da raspuns la nfricosata judecata".

98. Rugaciunea lui Iisus se afla cuprinsa n numarul mijloacelor ce duc la izbnda nt ru deprinderea de a umbla naintea lui Dumnezeu. si aceasta mai nti de toate este: sa stai cu luare aminte n inima si sa-l chemi pe Domnul, care este pretutindeni. Radacina unei bune ntocmiri laun trice este frica de Dumnezeu. Ea trebuie dobndita n asa fel ca sa nu mai fuga de la noi ... Ea va tine toate n ncordare si nu va lasa sa cadaa n delasare nici madularele si nici gndurile, zidind n noi o inima veghetoare si un cuget treaz.

Dar noi trebuie sa nu uitam niciodatasi sa ne dam seama ca izbnda n viata duhovnic eascasi n toate desfasurarile ei este rodul darului lui Dumnezeu. Noi avem si duhul, cuget ul nostru, dar el este neputincios. El capata putere, cnd se va cobor darul peste el.

99. Cautati si veli afla. Ce trebuie sa cautam? O legatura vie si simtita cu Dum nezeu. Asta o da Harul Sfntului Duh, dar e nevoie ca si noi sa ne ostenim pentru a o dobndi. Dar nco tro sa ne ndreptam osteneala? Spre lucrarea de a ne aduce aminte de Domnul, ca unul ce este aproape si chiar n inima noastra. Ca sa izbutim n aceasta lucrare, se da sfatul ca sa deprind em rugaciunea lui Iisus: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma"! repetnd-o nence tat, cu gndul la Dumnezeu, Care se afla n inima sau aproape de inima. Stai cu luare aminte n ini ma n fata lui Dumnezeu si spune: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". Toata lucrarea e cuprinsa n aceasta si, dupa chiar fiinta lucrului n s ine, nimic nu se mai cere . Lucrarea este sa stai cu mintea n inima naintea fetei Domnului si sa-I spui rugaciunea. Odata cu aceasta, sastii ca rugaciunea mintii e sa stai cu mintea naintea Domnului, cu suspinuri ndreptate catre El, iar rugaciunea lui Iisus: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!" este rugaciunea de cuvnt vorbit, din afara. Prin acest mijloc, amintirea de Dumnezeu se va ntari n minte si fata lui Dumnezeu va straluci n sufletul tau ca soarele. Pune un lucru rece n fata soarelui si el se va ncinge. To t asa se va ncalzi si sufletul la pomenirea lui Dumnezeu, Care este un soare al cugetului. Iar ce va u rma mai trziu, vei vedea singur. Osteneala cea dinti este deprinderea de a repeta nencetat rugaciunea lui Iisus; zi ceti mereu cu gndul la Dumnezeu. si aici este ntreg secretul. 100. ntrebi ce este de trebuinta pentru rugaciunea lui Iisus. Asa cum o faci, e b ine. Adu-ti aminte de Domnul si numai asa s-o faci. Lucrul acesta ti-l aduc cu putere aminte: tu tr ebuie sa stai cu luare aminte n inimasi sa te afli acolo naintea fetei lui Dumnezeu, Care pretutindenea e ste si, prin urmare, n dumneata, El care vede toate si prin urmare, si cele ce se petrec nlaunt rul tau. Ceva mai temeinic va ncepe, cnd n inima va lua fiinta acel foc mic. Oboseste-te sa n-o ntreru pi si ea se va mputernici n asa masura, nct se va repeta singurasi atunci va ncepe sa murmure priasul cum spunea staretul Partenie, cel din Lavra Pesterilor din Kiev. Iar din cei din vec hime a spus cineva: asa cum tlharii care s-au apropiat de casa, ca sa se furiseze ntr-nsa si sa o prade , ndata ce aud ca nlauntru vorbeste cineva, nu ndraznesc sa mai patrunda nauntru, tot astfel, cnd vraj masii nostri se furiseaza, ca sa-l prade si cnd colo aud ca susura rugaciunea, dau trcoale njuru l lui, dar le e

frica sa intre nauntru. 101. Ceea ce trebuieste cautat prin rugaciune este sa mpliniti un simtamnt de isih ie, de liniste, dar care aprins sa nu te mai abata de la fata lui Dumnezeu; sa nu rvnesti nsa anumite miscari si ncntari, iar cnd Dumnezeu ti va trimite anumite simtiri duhovnicesti n rugaciune, tu sa multumesti pentru ele, dar sa nu ti le nsusesti ca ale tale si sa nu-ti para rau ca dupa o mare pierdere, cnd se vor ndeparta, ci sa te cobori ntotdeauna din naltimea lor la acest simtamnt linistit care sta ndreptat spre Dumnezeu.

DESPRE ADUCEREA AMINTE DE DUMNEZEU 102. Eu ti-am pomenit adesea, buna mea sora, despre aducerea aminte de Dumnezeu, si acum din nou ti spun, ca daca nu te vei osteni si nu vei asuda ca sa se ntipareasca n inimas i n mintea ta acest nume de nfricosare, n desert te dai linistei, n desert mai cauti, n desert te dai postului, n desert priveghezi. ntr-un cuvnt, toata osteneala nu va avea nici un pret fara o as emenea lucrare, fara aducerea aminte de Dumnezeu. Aceasta este nceputul isihiei, al linistei pent ru Dumnezeu, aceasta este si sfrsitul ei. Numele acesta mult dorit este sufletul linistei si t acerii. n pomenirea lui se cuprinde si bucuria si veselia, lepadarea pacatelor si bogatia faptelor bune. Acest nume preaslavit l-au cstigat doar putini, dar numai prin liniste si prin tacere. Dealtminteri, om ul nici nu-l poate afla, chiar daca se va forta mult pe sine nsusi. De aceea, cunoscnd puterea acestui cuvnt , eu ntotdeauna ndemn dragostea ta ntru Hristos ca sa te dai linistei si sa faci, fiindc a prin mijlocirea acestor virtuti se mbogateste aducerea aminte de Dumnezeu. 103. Dumnezeu este pretutindenea si se afla pururea cu noi, l avem n noi si ntru no i. Dar noi nu suntem ntotdeauna cu El, pentru ca nu ne aducem aminte de El si, pentru ca nu ne aducem aminte, ne ngaduim multe lucruri pe care altminterea nu ni le-am ngadui, daca ne-am aminti de El. Ia-ti asupra ta osteneala sa te deprinzi cu aceasta aducere aminte! Pune-ti drept lege: sa-ti fie mintea si inima ntotdeauna cu Domnul si sa nu ngadui gndurilor sa rataceasca, ci ndata ce vor sa fuga, sa le ntorci, iar napoi si sa le silesti sasad a acasa, n camara inimii tale, ca sa stea de vorba cu preadulcele Iisus. ti trimit n legatura cu acest cuvnt o carte, mica: "Scrisori despre viata duhovnice asca" care n ntregime nazuieste sa ajute ntarirea mintii n inima prin luarea aminte catre Domnul si cu stare de rugaciune. 104. Cu ct te vei ntari mai mult n pomenirea lui Dumnezeu, sau n starea cea cu minte a naintea lui Dumnezeu, cu att gndurile ele singure se vor linisti din ce n ce mai mult si se vor rataci mai pulin. Asezarea nlauntrul nostru si izbndirea n rugaciune sunt legate laolalta. Aminteste-ti ca, chiar de la nceput, "Scrisorile" vorbesc despre duhul nostru. Re statornicia duhului n (dreptul) drepturile sale nu este dect aceasta. Cnd se va face aceasta restatorni cie, atunci va ncepe si prefacerea cea lucratoare, schimbarea la fata a ntregii vieti a sufletulu i si a trupului nostru, precum si a lucrurilor din afara, care vor trece prin neprihanire si atunci tu v ei ajunge omul cel adevarat. 105. Cnd n omul cel launtric se va statornici pomenirea lui Dumnezeu, atunci se va salaslui n tine Iisus Hristos Domnul. Att una ct si alta merg mpreuna. si semnul acesta sa-ti fie semnul cel dupa care te poti ncredinta ca lucrarea ace asta prea minunata a

si nceput sa se savrseasca n dumneata si anume - un simtamnt deosebit de caldura pen tru Domnul. Daca vei ndeplini toate cele mai dinainte spuse, atunci un astfel de simt amnt va ncepe sa se arate si din ce n ce mai des si mai trziu va ajunge sa fie si nentrerupt. Ace st simtamnt este dulce si de la prima lui aratare trezeste si cautarea lui, ca sa nu se mai irose asca din inima, pentru ca n el se afla raiul. Vrei sa intri mai repede n acest rai? Iata ce trebuie sa faci: cnd te rogi, sa nu te ridici de la rugaciune nainte de a trezi n inima un anumit simtamnt pentru Dumnezeu , fie sau cu

evlavie, sau de devotament, sau de recunostinta sau preamarire, sau smerenie si zdrobire si ncredere sau nadejde; de asemenea, atunci cnd vei ncepe sa citesti vreo rugaciune, nu parasi citirea pna nu vei ajunge sa simti adevarul citit. Aceste doua simtaminte, ncalzin du-se reciproc, pot, daca vei lua aminte de sine - sa te tina toata ziua sub nrurirea lor. Da-ti o steneala sa ndeplinesti cu exactitate aceste doua metode si vei vedea singur ce va urma. 106. Aducerea aminte de Dumnezeu este altoita n sufletul nostru de nsusi Dumnezeu. Dar, pentru ca sa ajunga la aceasta, sufletul trebuie sa se straduiascasi sa se osteneasca. Nevoieste-te silindu-te cu toata puterea n nencetata aducere aminte de Dumnezeu. si Dumnezeu, vaznd cu cta o srdie doresti acest lucru, ti va da tie aducere aminte de El. 107. n toata vremea, de la desteptare si pna la culcare, umbla n aducerea aminte de Dumnezeu, Cel care n tot locul este de fata, crescnd n tine gndul ca Domnul vede si numara toa te miscarile cugetelor si inimii tale. Pentru aceasta roaga-te nencetat cu rugaciunea lui Iisu s si, din timp n timp, apropiindu-te de icoane, fa cteva nchinaciuni potrivit cu cerinta si miscarea inim ii tale, asa nct toata curgerea zilei sa fie din rastimp n rastimp ntrerupta prin mai multe nchinari si sa treaca ntro nencetata cugetare de Dumnezeu si n savrsirea rugaciunii lui Iisus, oricare ar fi f elul de ndeletnicire al tau. 108. Toata problema sta n faptul ca sa ne deprindem ca satinem pururea luarea ami nte asupra Domnului, Care este pretutindenea, vede toate, doreste ca toti sa se mntuiascasi e gata sa ne ajute n aceasta lucrare. Aceasta deprindere nu ne face sa ne ntristam. Tristetea launtrica sau cea din afa ra nelinisteste, pe cta vreme deprinderea i procura sufletului o multumire deplina, care, hranind sufl etul nu-si va ngadui nici un simtamnt de saracie si de nemplinire, aruncndu-se pe sine nsusi si toa te ale sale n minile Domnului, si dnd nastere unei simtiri care ne descopera nencetata Lui ocrot ire si ajutorul Lui. 109. Rugaciunea nu se savrseste numai cnd stai la rugaciune. Ci, daca ti mintea si inima ndreptate spre Dumnezeu si ncordate, te afli tot n rugaciune, n orice situatie vei f i. Pravila rugaciunii se face cnd i vine timpul, dar cealalta stare de rugaciune si are drumur ile ei. Calea ce duce spre dnsa este deprinderea de a ne aminti ntotdeauna de Dumnezeu si de ceasul cel din urma, dimpreuna cu judecata care i urmeaza. Iata, ornduieste-ti n acest chip cele launtri ce si totul va merge bine. Asta va fi lucrarea de a nchina nlauntru orice pas lui Dumnezeu. Iar p asii trebuiesc ndreptati potrivit poruncilor. Iar poruncile le stiti. Iata totul! Orice ntmplare o putem conduce spre poruncile Domnului si sa nchinam lui Dumnezeu, nlauntrul nostru, lucrarea noa

stra ce se face pentru E1. n acest chip ntreaga noastra viata va fi nchinata lui Dumnezeu. si ce se mai cere? Nimic! Vedeti ct e de simplu. Rvna pentru mntuire o aveti. Cnd rvna este, ea se doved este printr-o fierbinte grija de mntuire. Trebuie sa fugim pe toate caile de raceala. Raceala se ntmpla n felul urmator: ncepe prin uitare. Se uita binefacerile lui Dumnezeu si nsusi Dumn ezeu si mntuirea ntru El, primejdia de a fi fara Dumnezeu, iar amintirea mortii pleaca de la noi - ntr-un cuvnt se nchide tot cmpul duhovnicesc. Acest lucru vine si de la vrajmasul si de la risipirea gndurilor, prin lucruri, prin griji, prin desele ntlniri cu oamenii. Cnd toate acest ea se uita, inima se raceste si simtirea pentru cele duhovnicesti se ntretaie, si iata cum vine nes imtirea. Iar cnd se

ntmpla acest lucru, odata cu el se produce si miscarea nepasarii si nengrijirii. Ca urmare, ndeletnicirile cele duhovnicesti se amna pe un anumit timp si apoi sunt parasite c u totul. si astfel, ncepe din nou viata omului vechi, nepasatoare si indiferenta, care uita de Dumnez eu si care traieste pentru propriile sale placeri. si chiar daca n toate acestea nu va fi nimic pacat os, dar nici pe cele duhovnicesti nu le cauti, e o viata desarta. Daca nu vrei sa cazi n aceasta prapastie, atunci fereste-te de primul pas, de uit are. De aceea, umbla ntotdeauna n aducerea aminte de Dumnezeu, adica despre Dumnezeu si despre lucruril e lui Dumnezeu. Aceasta amintire va ntretine simtirea pentru El, iar din una si din alt a, se va ncalzi mereu rvna. si aceasta este viata. 110. n ce priveste rugaciunea mintii fiti cu bagare de seama, ca n timpul neconten itei aduceri aminte de Dumnezeu, sa nu uitati sa aprindeti si frica de Dumnezeu plina de evla vie si de dorinta de a cadea n pulberea pamntului naintea fetei lui Dumnezeu, Care este un Tata milostiv , dar si un Judecator nenfricosat. Deasa aducere aminte de Dumnezeu, nentovarasita de evlavie, toceste si ea simtamnt ul fricii de Dumnezeu si, prin aceasta, l lipseste de acea lucrare mntuitoare pe care o are n sf era de actiuni duhovnicesti si pe care, fara ea, nimic nu poate produce. 111. ntrebati de rugaciune. Gasesc la Sfintii Parinii ca, atunci cnd te rogi, treb uie sa izgonesti toate nchipuirile din minte. Eu tocmai asa ma silesc sa fac, straduindu-ma sa ma pastrez n ncredintarea ca Dumnezeu este oriunde, este si aici unde e gndul meu si simtamntul meu. Ca sa scap cu totul de chinuri nu izbutesc, dar ele se evaporeaza din ce n ce mai mult. Cred ca este un termen, cnd ele vor dispare cu desavrsire. III FIINTA VIETII CRESTINE 112. Multi si ndreapta atentia spre educatia crestina, dar nu o duc pna la capat sa u trec cu vederea peste partea cea mai substantialasi mai grea din viatta crestina, oprindu-se la cele ce sunt mai usoare, la cele ce se vad, la cele din afara. Aceasta educatie nendestulatoare sa u nendrumata cum trebuie, ia nastere la persoane care totusi pazesc cu multa bagare de seama toat e rnduielile ntemeiate de o viata cucernica, dar care dau prea putina atenlie sau deloc, misca rilor launtrice ale inimii si adevaratei propasiri a unei vieti duhovnicesti launtrice. Ei sunt stra ini de pacatele moarte, dar nu urmaresc miscarile gndurilor din inima. De aceea, ei uneori mai judecasi se mai laudasi se mai trufesc si se mai supara dintr-un simtamnt al dreptatii lucrarii lor, se mai lasa uneori dusi de o frumusete si de mngieri, u neori ranesc chiar cu cuvntul ntr-un avnt de nemultumire, se lenevesc sa se roage si n rugaciune se las

a furati de gnduri desarte si de cele asemanatoare si ei nu sunt nimic. Aceste miscari sunt d e putina nsemnatate pentru ei. Au mers la biserica ori s-au rugat acasa, dupa rnduiala most enita, si-au ndeplinit treburile obisnuite si ramn cu desavrsire multumiti si linistiti. Dar ct d espre ceea ce se petrece n acest timp n inima, putin le pasa; si cu toate acestea, cele ce se petre c n inima, ele pot fauri cele rele si, prin aceasta sa le rapeasca tot prelul din viata lor dreapta si pioasa.

Sa luam acum urmatorul stadiu: cineva ce si savrseste lucrarea mntuirii n chip nedes avrsit, ajunge sa-si dea seama de aceasta lipsa, vede calea piezisa pe care merge si lip sa de ceva temeinic n osteneala sa. Acel cineva se ntoarce n felul acesta de la cucernicia cea din afara spre cea dinl auntru. 1 aduc aci sau citirea carlilor ce trateaza despre viata duhovniceasca sau vorbirea cu cei ce cunosc n ce consta fiinta vietii crestine, sau nemultumirea cu propriile sale osteneli, presimtirea ca e lipsit de ceva si parca nu merg lucrurile asa cum trebuie. n ciuda corectitudinii lui, el nu are li nistea launtrica; nu gaseste n el ceea ce este fagaduit adevaratilor crestini - pacea si bucuria ntru D uhul Sfnt (Rom.14,17). Cnd va lua ntr-nsul nastere aceasta cugetare nelinistitoare, atunci convorbirea cu cunoscatorii sau cartile l lamuresc cam cum sunt lucrurile si descopera lipsa elementelor substant iale n ntocmirea vietii lui, lipsa de atentie pentru miscarile launtrice si pentru conducerea de sine. El ntelege ca fiinta vielii crestine sta n aceea ca noi sa ne asezam cu mintea n in ima n fata lui Dumnezeu, ntru Domnul Nostru Iisus Hristos si prin darul Sfntului Duh, iar de acol o crmuind toate miscarile launtrice si toate lucrarile cele din afara, sa le potrivim pe t oate si pe cele mici si pe cele mari, care se petrec n noi, spre slujba lui Dumnezeu, Celui n trei ipostasuri , jertfindu-ne Lui desavrsit constienti si liberi. 113: Dndu-si seama n ce consta fiinta vielii crestine si neavnd-o el n sine, mintea n cepe sa lucreze ca sa ajunga acolo, citeste, cugeta, sta de vorba. n acest timp adevarul, care spune ca viata atrna de unirea cu Dumnezeu, este nfatisat si dezbatut n felurite chipuri, dar tot mai ramne departe de inima, tot nca nu se simte; de aceea, nici roade nu aduce. 114. Rvnitorul se ndreapta spre cele launtrice si ce credeti ca gaseste aici? O nen cetata ratacire a gndurilor, o nentrerupta navala din partea patimilor, o ngreuiere si o raceala a in imii, o ncapatnare si nemiscare la ascultarea, dorinta de a face toate dupa bunul plac; ntr -un cuvnt, gaseste nlauntrul sau iarasi toate ntr-o stare foarte proasta. Din nou se aprinde rvna si ostenelile se ndreapta de data aceaata spre viata sa proprie duhovniceasca, spre gndurile si starile inimii. n ndrumarile care l ndreapta spre o viata launtrica duhovniceasca, el va gasi ca este nevoie sa observe miscarile inimii - ca sa nu scape acolo nimic din cele rele - ca nu treb uie sa-si aduca aminte de Dumnezeu si altele. Se ncep ostenelile si silintele n aceasta directie. Dar gndu rile nu pot fi stapnite asa cum nu poti stapni vazduhul, care e n vesnica miscare, nu poti opri si mtamintele si miscarile rele, asa cum nu poti opri duhoarea cea rea ce iese dintr-un cadavru n descompunere, si

mintea nu poate sui spre aducerea aminte de Dumnezeu, asa cum nu poate sui o pas are udasi nghetata. n acest caz, ce este de facut? Unii spun: rabdasi osteneste-te. Se ncepe rabdarea si osteneala, dar nlauntru se petrec aceleasi lucruri. Iese n cale n cele din urma cin eva din cei ce cunosc stadiul acesta si el l lamureste; pricina pentru care tot launtrul tau est e n neornduiala, e pentru ca acolo se ascunde ceva ce-ti descompune puterile, si anume: pentru ca m intea merge dupa bunul sau plac, iar inima dupa hatrul ei; e nevoie sa-ti unesti mintea cu inima; atunci ratacirea gndurilor va nceta si tu vei pune mna pe crma care conduce corabia sufletului, pe prg hia prin care vei ncepe sa pui n miscare ntreaga-ti lume launtrica. Dar cum o putem face? Sa ne deprindem sa ne rugam cu mintea n inima: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milu ieste-ma!" si

aceasta rugaciune cnd te vei nvata sa o faci cum trebuie, sau mai bine zis, cnd li se va altoi n inima, te va conduce spre telul dorit; ea ti va uni mintea cu inima, se va potoli ratacirea gndurilor si-ti va da puterea sa-ti dirijezi miscarile sufletului tau.

115. n vremea unei ntorsaturi prielnice pe care o pot lua lucrurile duhovnicessti, dupa o serioasa cugetare, omul se hotaraste sa nu cada prada risipirilor, ci sa traiasca potrivi t cu cele insuflate de frica lui Dumnezeu si de constiinta lepadarii de sine. Pentru aceasta hotarre dar ul lui Dumnezeu, care pna acum lucra din afara; intra nlauntru prin Sfintele Taine, iar duhul omulu i, pna acum neputincios, se face puternic. De aceasta parte trece de aici nainte, n ntregime co nstiinta si libertatea si n om ncepe ca o viata launtrica traita n fata lui Dumnezeu, o viata c u adevarat libera, de sine lucratoare, cu deplina ntelepciune. Cerintele sufletesti si trupesti si t rebuintele ntmplatoare din afara, nu-l mai raspndesc, dimpotriva, el ncepe sa le conduca, dupa cum i da duhul puterea. Ca unul ce e stapn pe sine, el se asaza pe prestolul inimii si de acolo porunceste, cum trebuie sa fie si cum trebuie sa faca fiecare. O asemenea stapnire de sine ncepe din ntia clipa a prefacerii si a salasluirii darul ui; n forma ei desavrsita nsa ea nu se vadeste niciodata. Adeseori, stapnitorii de alta data sparg zidurile si nu se multumesc numai cu alarma pe care o produc n orasul launtric, ci deseori l iau pri zonier si nsusi stapnitorul orasului. Astfel de ntmplari se petrec mai adesea la nceput; dar puterea rvnei ncordate, statornicia atentiei ncordata spre noi nsine si spre lucrarea noastra, pr ecum si rabdarea cea nteleapta n toate ostenelile depuse n aceasta lucrare, fac cu ajutorul darului lui Dumnezeu, din ce n ce mai rare aceste ntmplari. n sfrsit, duhul devine att de puternic, nct atacurile care altadata aveau nrurire asup a lui, se pot asemana cu un firicel de praf ce se loveste de un perete de granit. Duhul pe trece n sine fara sa mai iasa afara, stnd naintea lui Dumnezeu si stapneste prin puterea lui Dumnezeu cu o netulburata tarie. 116. Cei ce cauta mparatia lui Dumnezeu cea launtrica, sau legatura vie cu Dumnez eu, n chip firesc cugeta mereu numai la Dumnezeu, ndreptndu-si cu srguinta mintea spre El si n u vrea sa citeascasi sa vorbeasca dect despre El. Dar aceste singure ndeletniciri fara altel e despre care voi vorbi mai trziu, nu l vor duce la cele cautate. La mistici, ndeletnicirile de mai s us, ele singure ies la iveala, ntruct unii ca acestia sunt oameni teoretici, iar nu practici. Privitor la acest subiect, sunt cteva lucruri de prisos si n ndrumarile catolice spre o viata duhovniceasca, iar ac estea nu sunt fara primejdie. Ele te deprind cu lucrurile usoare: fiindca e mai usor sa te gnde sti cu mintea dect

sa te rogi sau sa iei aminte la sine: te predispun spre parerea de sine, ntruct su nt o lucrare a mintii care e att de nrudita cu ngmfarea si se pot raci cu totul cnd vor trece spre o aplica re practicasi, ca urmare, pot sa opreasca un succes temeinic prin magulirea pricinuita de izbnda mintii n aceasta lucrare. Tocmai de aceea, nvatatorii sanatosi ne apara de asemenea lucruri si ne sfatuiesc sa nu ne nfundam prea mult n aceasta ocupatie, care se face spre paguba altor ndeletniciri. 117. Acest lucru l vom ntelege mai bine, daca vom arata ce se ntmpla cu sufletul si cum trebuie sa ne purtam cnd vom avea o mare dorinta sa ne rugam sau cnd vom fi trasi de duhul spre rugaciune. Aceasta o ncearca toti ntr-un grad mai mare sau mai mic, att n vremea tre cerii de la cautarea prin propriile osteneli spre o vie legatura cu Dumnezeu, ct si dupa ce a jungem la ea.

Aceasta stare se potriveste cu starea n care se afla omul cnd cade pe gnduri. Caznd pe gnduri, el intra nlauntrul sau si se concentreaza nlauntrul sau, fara sa ia aminte la star ea lui din afara, la persoane, lucruri si ntmplari. Tot astfel se petrece si aici: numai ca acolo e tre aba mintii, iar aici e treaba inimii. Cnd se afla tras catre Dumnezeu, sufletul se aduna n sine si se asa za naintea fetei lui Dumnezeu si, sau revarsa naintea lui nadejdile sale si durerile inimii, ca An a, mama lui Samuil, sau l slavosloveste ca Prea Sfnta Fecioara Maria, sau sta naintea fetei Lui, plina de uimire, cum adeseori statea Sf. Apostol Pavel. Aici se curma tot ce este lucrare personala, cum sunt gndurile, intentiile si tot ce este din afara pleaca din cmpul atentiei. nsusi sufletul nu v rea sa se ocupe cu nimic din cele straine. Aceasta se ntmplasi n biserica, si chiar la pravila de ruga ciune, sau n timpul citirii si meditatiei, uneori chiar n vremea unor ndeletniciri din afarasi n mijlocul unei adunari de oameni. Dar n toate cazurile acestea adunarea n noi nsine nu atrna de bun ul nostru plac. Uneori, cel ce ncearca aceasta tragere si poate aduce aminte de ce poate dor i repetarea ei, poate sa se ncordeze spre a o redobndi, iar prin propriile sale silinte nu o va at rage; ea l afla. Ct despre liberul nostru arbitru, nu-i ramne dect un singur lucru de facut: cnd ea te va afla, sa nu-ti ngadui sa o tulburi, ci sa te ngrijesti, pe ct te tin puterile, sa-i dai libertatea sa petreaca n tine o vreme ct mai ndelungata. 118. n cele din urma, trece perioada cautarilor obositoare: fericitul cautator pr imeste cele cautate; el afla locul inimii si se opreste acolo cu mintea naintea Doirmului si sta n fata Lui fara sa mai iasa, ca un credincios supus naintea mparatului, si de la care primeste stapnirea s i puterea sa-si conduca toate ale sale, att pe cele dinlauntru ct si pe cele din afara, n chipul ce l mai placut Lui. Acesta este momentul cnd mparatia lui Dumnezeu vine nlauntrul nostru si ncepe sa apa ra n puterea ce i este proprie ei. 119. Se ncepe osteneala deprinderii ce se naste catre Domnul, deprinderea acestei lucrari mntuitoare. Mugurii roadelor dau viata credintei, credinta ntareste truda si nmulte ste roadele; lucrarea da n prga, se coace. n continuarea tocmai acestei osteneli de deprindere a rugaciunii mintii ce se nalta catre Dumnezeu, acele trageri nlauntru naintea lui Dumnezeu, des pre care s-a vorbit mai sus, devin din mila lui Dumnezeu mai dese. Dar mai trziu se ntmpla ca aceasta tragere nlauntru se ntareste pentru totdeauna si p etrecerea nlauntru naintea Domnului ajunge nentrerupta. Iata tocmai aceasta este instalarea mp aratiei lui Dumnezeu nlauntrul nostru. Dar, vom adauga; aceasta este totodatasi nceputul unui nou ciclu de schimbari n viata launtrica, pe care se cuvine sa-l numim nduhovnicirea sufletului

si trupului. Iar din punct de vedere psihic trebuie sa spunem despre mparatia lui Dumnezeu urm atoarele: mparatia lui Dumnezeu se zamisleste n noi, cnd se uneste mintea cu inima, topindu-s e laolalta cu aducerea aminte de Dumnezeu. Atunci omul preda n minile Domnului, ca pe o jertfa p lacuta Lui, constiinta si libertatea sa, iar de la El primeste stapnirea sa nsusi si prin pute rea primita de la El, si conduce ntreaga fiinta, launtricasi din afara, ca din partea lui. 120. Ceea ce l ngrijoreaza mai mult dect orice pe cautator este asadar, starea laun trica, cea de gnduri si de dorinte; ntreaga lui rvna este ndreptata spre chipul cum ar putea fi nla turata aceasta stare. Mai ales ca nici nu exista alt mijloc de a dobndi acel simtamnt duhovnicesc sau caldura aceea a inimii, din vremea aducerii aminte de Dumnezeu. Dar ndata ce se va nfiripa aceasta

caldura, gndurile se vor potoli si ele, atmosfera launtrica va deveni limpede si se vor arata deplin la iveala toate nmuguririle miscarilor bune si rele din suflet, iar omul va primi pu terea sa le izgoneasca pe cele din urma. Aceasta lumina launtrica se raspndeste si asupra cel or din afarasi acolo va da omului putinta sa deosebeasca ceea ce trebuie de ceea ce nu trebuie, mpartasindu-i si taria sa se statorniceasca n cele dinti, n ciuda tuturor piedicilor; ntr-un cuvnt, at unci ncepe adevarata viata duhovniceasca; reala, care pna acum are numai cautare, si care ch iar daca se si ivea uneori, nu aparea dect n frnturi. si anume n vremea acelor trageri nlauntru, de care s-a vorbit, se iveste caldura, dar ea se curma odata cu ncetarea tragerii nlauntru. Pe cnd acum, c aldura care se zamisleste n inima, ramne acolo fara sa mai iasa vreodatasi tine mintea pironita a supra ei tot fara iesire. Cnd mintea se afla n inima, atunci se petrece tocmai unirea mintii cu inim a, care prenchipuie integritatea organismului nostru duhovnicesc. 121. Domnul va veni sa-si reverse lumina Sa asupra cugetarii voastre, sa curete simtirea voastra; sa calauzeasca lucrarile voastre. Voi veti simti puteri pe care nu le-ati cunoscut mai nainte. Va apare si va veni nu n chip simtit si vazut, ci n mod nevazut si duhovnicesc, dar nu mai putin n chip real. Drept semn, slujeste necurmata ardere a inimii, n timpul careia mintea, stnd n inim a, se topeste n amintirea de Dumnezeu, se ntareste petrecerea nlauntru si, ca urmare, se observa t ot ce se petrece acolo si cele ce sunt placute lui Dumnezeu se primesc, iar tot ce este pacatos s i toate faptele se conduc (dupa o precisa constiinta a lor) de voia lui Dumnezeu; se da puterea sa conduci ntreg cursul vietii si cea dinlauntru si cea din afara, se da stapnirea asupra noastra n sine. Omul, de obicei, este mai mult lucrat dect lucrator. Libertatea de a lucra el o primeste cn d simte n inima venirea Domnului. Atunci se mplineste fagaduinta: "daca Fiul va va face liberi, l iberi veti fi ntradevar" (Ioan 8, 36). 122. S-ar putea sa para curios, ca legatura cu Dumnezeu mai trebuie nca ajunsa, cn d ea este deja, sau se da n taina botezului ori a pocaintei, caci se spune: "cti n Hristos v-ati bo tezat; n Hristos vati si mbracat" (Gal. 3, 37) sau "voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Hris tos n Dumnezeu" (Col. 3, 3). Ba chiar, dupa o simpla ntelegere, Dumnezeu este pretutindenea, nu e departe de fiecare din noi, pna cnd l vom gasi (Faptele Apostolilor 17, 27), si e gata sa se salasluia sca n fiecare, care e gata sa-L primeasca. Numai simpla nepasare, pacatosenie, ne despart de El . Acum, cnd cel pocait a lepadat totul si s-a predat Domnului, ce-l mpiedica pe Dumnezeu sa se sa lasluiasca n El? Ca sa nlaturam asemenea nedumerire, trebuie sa deosebim felurite forme de legatur a cu Dumnezeu.

Ea ncepe din ziua trezirii si se manifesta, din partea omului, prin cautare, prin nazuinta spre Dumnezeu, iar din partea lui Dumnezeu, prin bunavoire, prin conlucrare, prin ocr otire: Dumnezeu se afla nca n afara de om, si omul este n afara de Dumnezeu; nu se ntrepatrund, nu i ntra unul ntraltul. n taina botezului sau a pocaintei, Domnul intra nlauntrul omului cu darul Sau si-i da sa guste toata dulceata Dumnezeierii cu atta mbelsugare si att de simtit, cum le da propriuzis celor desavrsiti, dar mai trziu iarasi ascunde aceasta aratare a legaturii Lui, renoind-o numai din cnd n cnd, si chiar atunci, usor, numai ca n rasfrngerea unei oglinzi, iar nu n original, lasndu-l pe om n necunostinta de Sine si de petrecerea Sa ntr-nsul, pna la o anumita masura de c restere, sau de educatie, potrivit cu nteleapta Lui calauzire. Dar dupa acestea, Domnul arata n chip simtit,

salasluirea Sa n duhul, cugetul omului, care atunci ajunge biserica ce se umple c u Dumnezeirea cea n trei ipostaze. Astfel, sunt trei chipuri n legatura cu Dumnezeu; ntia este legatura cea de gnd, car e se ntmpla n perioada ntoarcerii, iar celelalte doua sunt lucratoare;.dar una din ele este as cunsa, nevazuta pentru altii si nestiuta nici de om nsusi, iar cealalta este vadita att pentru el n susi ct si pentru altii. 123. Darul lui Dumnezeu, care la nceput vine prin trezvie, iar mai trziu prin toat a perioada de ntoarcere, l taie pe om n doua, l aduce la constiinta acestei dedublari, la vederea celor nefiresti si a celor ce trebuie sa fie firesti si-l conduce pna la hotarrea sa taie sau sa cure te tot ce este nefiresc, pentru ca sa se arate ntr-o lumina deplina firea cea care este asemenea cu Dumnez eu. Dar este vadit, ca o astfel de hotarre nu este dect nceputul lucrarii. Prin ea omul iesit di n stapnirea straina si ascunsa a nefirescului numai cu constiinta si cu liberul arbitru, se leapada de aceasta si se lipeste de firea asteptatasi dorita; dar n realitate, n toata alcatuirea lui ramne nca asa c um era, adica mbibat de pacat si att n toate puterile sufletului, ct si n toate functiile trupului o ascunsa stare patimasa ca si mai nainte, cu o singura deosebire, ca mai nainte, toate acestea er au dorite, erau alese si erau lucrate din partea omului cu dorinta si cu pofta, pe cnd acum ele nu mai sunt dorite, nu mai sunt alese, ci dimpotriva sunt urte, sunt calcate n picioare, sunt alungate . n acest timp omul se desprinde de sine nsusi ca dintr-un hoit mputit si si da seama, care parte din fiinta lui sloboade duhoare de patimi si mpotriva vointei revarsa ru mirositor, uneori pna i s e ntuneca mintea, acea ntreaga miazma ce iese dintr-nsul. n acest chip, viata adevarata, viata harica este la nceput n om numai o samnta, o scn teie; dar samnta este samnta n mijlocul spinilor, scnteia este acoperita peste tot de cenusa. Este nca o lumina slaba, care licareste printr-o ceata din cele mai dese. Omul s-a lipit de Dumnezeu constient si de bunavoie si Dumnezeu l-a primit, s-a unit cu El n virtutea acestei constiin te si bunavointei proprii; sau n virtutea mintii si duhului, cum se spune despre aceasta unire la S fntul Antonie si Macarie cel Mare. Fiindca din tot ce este bun, mntuitor si placut lui Dumnezeu n o m; este numai att. Toate celelalte parti se afla nca prizoniere si nu voiesc, nici nu pot nca sa se supuna cerintelor unei vieti noi. Mintea, chiar, nu poate cugeta ntr-un chip nou, ci gndeste dupa fe lul ei vechi; vointa nu poate dori ntr-un chip nou, ci voieste dupa vechiul ei fel, inima nu po ate simti ntr-un chip nou, ci simte dupa calapodul cel vechi. Acelasi lncru se petrece si n trup, n toate functiunile lui. Ca urmare el este n ntregime necurat, afara de un singur punct, pe care l form

eaza puterea constientasi libera: mintea si duhul. Dumnezeu, care este cel mai curat, se unes te tocmai cu aceasta singura parte, iar toate celelalte parti, fiind necurate, ramn n afara de El, desi El e gata sa-l umple pe om n ntregime, dar nu o face pentru ca omul este necurat. Mai trziu, de ndata ce el se va curati, Dumnezeu si va trimite numaidect deplina Sa salasluire. 124. Asadar, Domnul, venind n unire cu duhul omului, nu-l umple ndata n ntregime sau se salasluieste n el. Aceasta nu atrna de El, ci de noi si anume de patimile care au patruns ca topite, n toate puterile firii noastre, care nca nu au fost scoase din el si nu au fost nlo cuite prin virtuti contrare.

Dar lucrnd cu toata rvna mpotriva patimilor, trebuie sa ne ntoarcem n acelasi timp oc hii mintii catre Dumnezeu; n aceasta sta punctul de plecare, de care trebuie satinem seama n zicerea ntregii rnduieli de viata placuta lui Dumnezeu, cu care trebuie sa masuram si sa vedem, d aca regulile nascocite si nevointele ntreprinse sunt drepte sau strmbe. Nentelegnd toata aceasta putere, unii se opresc numai la nevointa si exercitiul din afara, altii numai la fapte bune s i la deprinderile cu ele, fara sa se mai ntinda mai sus, iar cei din categoria a treia trec de-a dreptul la contemplare. Nevoie este de toate aceste lucrari, dar toate trebuiesc facute la rndul lor. La nceput, toate se gasesc n smbure, apoi se dezvolta nu numai ntr-un singur fel, ci deosebit n cutare sau cutare parte, cu toate ca este de nenlaturat trecerea prin anumite tre pte, adica suirea de la nevointele cele din afara la cele launtrice, iar de la unele si altele spre cont emplare, iar nu rasturnat. 125: Prima samnta dintr-o viata noua consta din unirea libertatii si a darului si rodirea ei va fi dezvoltarea chiar a acelorasi unice elemente. Asa cum la nceput, cnd dndu-si fagadu inta sa traiasca dupa voia lui Dumnezeu, ntru slava Lui, pocaitul zicea: "numai Tu sa ma m puternicesti si sa ma ntaresti", tot asa acum n ntreaga vreme, ce vine dupa aceasta sa se predea pe sine n fiecare clipa, ca sa spun asa, catre fata lui Dumnezeu cu o rugaciune ca aceasta: "Tu si ngur savrseste ceea ce este placut voiei Tale" - pentru ca n felul acesta, att n constiinta si bunavointa, ct si n realitate, Dumnezeu sa fie "Cel ce lucreaza n voi si ca sa voiti si ca sa savrsiti , dupa a lui bunavointa" (Fil. 2,13). Dar clipa n care omul nazuieste sa nrureasca cu ceva, prin propriile sale puteri, att asupra sa ct si n sinea lui, e tocmai clipa cnd s-a stins viata adevarat a, duhovniceasca, harica. n starea aceasta, n ciuda ostenelilor peste masura, nu se arata vreun rod adevarat. 126. Starea sufleteasca cea prielnica n fiinta celui ce se pocaieste este aceasta : "Cu judecatile Tale pe care le stii, mntuieste-ma Doamne, si eu ma voi osteni si voi mplini tot ce voi fi n stare n chip nefatarnic, fara abateri, fara rastalmaciri, dupa un cuget curat". Cine se va zidi nlauntru n acest chip, acela ntr-adevar, va fi primit de Domnul; Ca re va lucra n El ca un mparat. Pentru unul ca acesta, nvatatorul este Dumnezeu, doritorul si lucrat orul este Dumnezeu, aducatorul de roade este Dumnezeu. Iar aceasta este samnta si inima pom ului ceresc al vietii celei dintr-nsa. 127. Acum pacatul este izgonit din ntariturile lui care sunt ocupate de catre bin e si este spart si risipit n puterile sale. "Dar si pacatul nu se acopera mpreuna n minte spune Sfntul Diadoh (Filoc. I. pag. 3 86), ci pna la botez (sau pna la taina pocaintei), darul desteapta sufletul spre binele din a fara, iar satana e

cuibarit la adnc, ndrjindu-se sa ngradeasca toate iesirile mintii celei drepte: dar din chiar clipa, n care renastem, demonul ramne pe din afara, iar darul nlauntru". 128. Aratarea exercitiilor care mijlocesc ntarirea n bine, savrsita de puterile suf letesti si trupesti. Dupa chipul acesta, viata harica va arde si se va nflacara nlauntru, n duh. Multumi ta rvnei si osrdiei omului care se preda lui Dumnezeu, darul l va umbri si l va patrunde din ce n ce mai mult, sau chiar si-l va nsusi prin puterea lui sfintita. De altfel, nu se poate s i nici nu trebuie sa ne oprim aici. E nevoie sa facem ca lumina aceasta a vietii sa treaca mai departe s i, patrunznd prin puterea ei firea sufletului si trupului si, n felul acesta, luminndu-le, nsusindu-l e, sa taie patimile nefiresti, care au intrat n ele si sa le ridice spre chipul lor curat si firesc, sa nu ramna n ea nsasi,

ci sa se reverse prin toata fiinta noastra, prin toate puterile ei. Dar ntruct toa te aceste puteri sunt mbibate de cele nefiresti, duhul darului, care e cel mai curat, venind din inima, nu poate intra n ele direct si nemijlocit, fiind ngradit de necuratenia lor. De aceea, trebuie sa stat ornicim n noi acele mijlociri ntre duhul darului, care traieste n noi si dintre puterile prin care ace sta se revarsa n ele si le-ar vindeca prin ele, asemenea unui plasture pus la locurile bolnave. Este vad it ca toate aceste mijlociri pe deoparte, trebuie sa poarte caracterul si nsusirea Dumnezeirii sau o brsiei lor ceresti, iar pe de alta parte, sa stea n deplin acord cu puterile noastre n alcatuirea lor cea fireasca altminteri darul nu va trece prin ele si puterile nu vor scoate tot ce este vind ecator din ele. Astfel de mijlociri trebuie sa fie potrivite cu obrsia lor si cu nsusirea lor launtrica, iar n sinea lor ele nu pot fi altceva dect lucrari, exercitii, osteneli, ntruct se adauga la puterile ale caro r nsusiri, caracteristici trebuie sa lucreze. Faptele si exercitiile ca mijloace de vindeca re ale puterilor noastre si de ntoarcere ale curateniei si integritatii lor pierdute, sunt: postul, ostene ala, privegherea, singuratatea, departarea de lume, paza simtirilor, citirea Scripturii si Sfintii Parinti, umblarea la biserica, deasa marturisire si mpartasania. 129. Avrid scopul de a curati pe om si de a-l curata, darul dumnezeiesc i deschide acestuia mai nti de toate, o iesire pentru toata activitatea lui catre Dumnezeu, pentru ca mai trziu, din chiar aceasta vindecare sa patrunda prin toate puterile, prin mijlocirea chiar a propr iei lor activitati, hotarta pentru ele sau desteptata n ele pe locul acela de iesire vindecat si sfint it deja. Cum se vindecasi cum se pastreaza acest izvor haric, noi am vazut mai nainte. Acum trebu ie sa hotarm ce fel de lucrari. trebuie sa izvorasca din el cu o putere de vindecare, n sensul ar atat mai nainte. Toate aceste exercitii trebuiesc n asa chip ndreptate nct sa nu stinga, ci sa nvapaieze mai mult duhul rvnei, precum si toata ornduiala sa launtrica. 130. De ndata ce duhul nostru se desparte de Dumnezeu, puterea data omului de la Dumnezeu e luata de la el. Atunci el nu-si mai poate pune n rnduiala nici pornirile sufletulu i, nici cerintele trupului, nici ntlnirile lui cu lumea din afara. El e dat rob spre desfatarea dori ntii trupesti si sufletesti si a desertaciunii vietii din afara, cu toate ca acestea se vor mplini sub nfatisarea placerilor proprii. Puneti fata n fata cele doua rnduieli de viata si veti vedea ca dupa cea dinti omul traieste n ntregime nlauntrul sau naintea lui Dumnezeu, iar dupa cea de-a doua, omul traieste n afara, n uitare de Dumnezeu. Rnduiala aceasta de viata din urma se nrauta teste nespus prin faptul ca n ea intra patimile care, avndu-si radacinile n eul nostru, patrund n treaga alcatuire

trupeascasi sufleteascasi raspndesc raul n toate cele ce se afla aici, un rau care este cu totul potrivnic sau fricii de Dumnezeu si constiintei, o pornire care nu zideste, ci d arma; si pentru aceasta l duc pe om ncasi mai afara. 131. Pe de alta parte, de asemenea nu este adevarat, cum ar gndi cineva ca, atunc i cnd legatura cu Dumnezeu este pusa ca cel din urma scop al omului, omul se va nvrednici sa o agon iseasca mai trziu, de pilda, catre sfrsitul ostenelilor sale. Nu, ca trebuie sa fie o stare de totdeauna, nentrerupta a omului, asa nct de ndata ce nu mai are aceasta legatura cu Dumnezeu, d e ndata ce ea nu mai e simtita, omul trebuie sa-si dea seama ca se afla n afara scopului si rostului sau. 132. Credinciosii cei care se nvrednicesc de trainica legatura cu Domnul nostru I isus Hristos n Sfnta Taina a Botezului.

Prin botez (si mirungere) darul intra nauntru, n inima crestinului si apoi ramne me reu n ea, ajutndu-i sa traiasca crestineste si sa treaca din putere n putere la viata duhovn iceasca. 133. Viata este puterea de a lucra. Viata duhovniceasca este puterea de a lucra duhovniceste sau dupa voia lui Dumnezeu. Puterea aceasta nsa omul a pierdut-o, de aceea atta timp ct nu i se va da din nou, el nu poate trai duhovniceste, oricte gnduri si-ar pune: Iata pentru ce r evarsarea puterii harice n sufletul credinciosului. este substantiala, necesara pentru o viata cu a devarat crestina. Viata cu adevarat crestina, este viata harica. Omul se ridica pna la o sfnta hotarr e: dar pentru ca el sa poata lucra potrivit acestei hotarri, este de trebuinta ca la cugetul sau s a se uneasca darul. n timpul acestei uniri, puterea morala, doar nsemnata din nsufletirea cea dinti, acu m se ntipareste n cuget si ramne n el pentru totdeauna. Tocmai n aceasta restatornicire a puterii morale duhovnicesti sta lucrarea renasterii, savrsita la botez, unde i se trimite de sus omului, drept ndreptatire, nsasi puterea de a lucra "dupa chipul lui Dumnezeu, n dreptatea si sfi ntenia adevarului" (Efes. 2, 24). 134. mparatia lui Dumnezeu, este n noi atunci, cnd Dumnezeu mpartaseste n noi, cnd n adncul lui sufletul i marturiseste pe Dumnezeu ca pe Stapnul sau si I se supune Lui cu toate puterile si Dumnezeu lucreaza cu stapnire n el "ca sa voiti si sa va desavrsiti, du pa a Lui bunavointa" (Filip. 2,13). si nceputul acestei mparatii este pus n clipa hotarrii de a lucra lui Dumnezeu, ntru Domnul nostru Iisus Hristos; prin darul Sfntului Duh. Atunci omul c restin preda lui Dumnezeu cunostinta si libertatea lui si ntru care sta propriu-zis fiinta vie tii omenesti; iar Dumnezeu primeste aceasta jertfasi, n felul acesta se petrece unirea omului cu Du mnezeu si a lui Dumnezeu cu omul; se restatorniceste legamntul cu Dumnezeu rupt prin cadere si ren trerupt de pacatele noastre cele de bunavoie. Aceasta unire launtrica se pecetluieste, se nt areste si se face puternica pentru starea si pastrarea ei nsasi, prin puterea harica ce se da n dumn ezeiestile taine ale botezului, iar pentru cei ce au cazut dupa botez se da n taina pocaintei si apoi mereu se ntareste n Sfnta mpartasanie. Asa traiesc toti crestinii si cu totii, drept urmare, poarta cu ei mparatia lui Dumnezeu, fiindca se supun lui Dumnezeu ca unui mparat si sunt stapniti de Dumneze u ca de un mparat. Vorbind despre mparatia lui Dumnezeu prin darul Sfntului Duh, prin aceste c uvinte, se pune n noi pecetea mparatiei crestine a lui Dumnezeu. Dumnezeu este mparatul tuturo r, ca un Creator si Proniator, dar mparateste cu adevarat n suflete si cu adevarat se martu riseste ca mparatul sufletelor numai dupa restatornicia sufletelor cu El ntrerupta prin cader e; iar aceasta se

savrseste prin Duhul Sfnt n Domnul Iisus Hristos, Mntuitorul nostru. 135. Amintiti-va acum de pilda Domnului despre aluatul ascuns n trei masuri de fa ina. Aluatul nusi arata deodata lucrarea, ci ctva timp ramne ascuns, iar dupa aceea si arata lucraril e vazute si, n sfrsit, patrunde coca toata. n chip asemanator si mparatia lui Dumnezeu, la nceput, ramne ascunsa ntru noi, pe urma se iveste la aratare, n sfrsit se descopera sau se vadest e n putere. Ea se manifesta prin tragerile nlauntru fara voie, pe care le-am aratat, naintea lui Dum nezeu. n aceasta sufletul nu este stapn pe sine, ci este supus unei actiuni straine. Cine vrea, o ia si o duce nlauntru. Acesta este Dumnezeu, darul Duhului Sfnt, Domnul si Mntuitorul, oricum ai spune, p uterea cuvntului este aceiasi. Dumnezeu arata prin aceasta ca primeste sufletul si vrea sa-l stapneascasi, totodata, l nvata sa se lase stapnit de El, aratndu-i ce fel este stapnirea Lui. Atta timp, ct

aceste trageri nlauntru nu se vor arata - iar ele nu se arata deodata - omul, dup a cum se vede, lucreaza mai mult cu puteri proprii; cu ajutorul ascuns al harului. El si ncordeaz a atentia si gndul bun ca sa petreaca n el nsusi, sa-si aduca aminte de Dumnezeu, sa alunge gndurile d esarte si gndurile rele si sa savrseasca orice lucru placut lui Dumnezeu, se ncordeazasi se o steneste pna oboseste, dar nu poate ajunge deloc la vreun rezultat pozitiv. Caci si gndurile i sunt furate si miscarile patimase l biruie si n lucrarile lui se dovedeste neornduialasi greseli. Toate acestea vin de acolo, ca Dumnezeu nu-si arata stapnirea asupra sufletului. Ci de ndata ce se v a arata aceasta stapnire (iar ea se arata n timpul tragerilor de care s-a vorbit) tot launtrul omu lui se pune n rnduiala - semn ca mparatul este aici. 136. Dar ce se ntmpla, vei ntreba tu, daca Hristos este n noi? - "Caci trupul este m ort din pricina pacatului, iar duhul este viu din pricina dreptatii". Vezi ct e de rau sa nu ai D uhul Sfnt n tine! Caci fara El e moarte, vrajmasie cu Dumnezeu, neputinta de a-I fi bineplacut, su punndu-te legilor Lui, a fi al lui Hristos si a-L avea locuind n noi! Priveste de asemenea, ct bine ne aduce Duhul, cnd l avem n noi; El ne face sa fim cu adevarat ai lui Hristos, n noi sa-L avem pe nsusi Hristos si asa cu ngerii sa ne numaram! Deoar ece, ca sa ai trupul mort pentru pacat, nseamna sa ncepi sa traiesti viata vesnica, sa porti nca de aici, de pe pamnt, n tine nsuti zalogul nvierii si bucuria de a umbla pe cararea faptelor bune. Apostolul nsa n-a spus simplu: trupul este mort, ci a adaugat: pentru pacat, ea sa ntelegi, ca se omoara viciul, iar nu firea trupului. Apostolul nu despre asa ceva vorbeste, dimpotriva, el, trupul vrea sa fie mort, ramnnd totusi viu. Cnd trupurile noastre nu se vor deosebi ntru nimic, n ce priveste pornirile trupesti, de cei ce zac n morminte, atunci va fi semnul ca l avem n noi pe Fiul, ca n noi petrece Duhul" (Sf. Ioan Gura de Aur). Precum n fata luminii nu poate sta ntunericul, asa naintea Domnului Hristos si n fat a Duhului Sau nu poate sta ceva trupesc, patimas, pacatos. Dar dupa cum dainuirea soarelui nu nlatura ntunericul, tot astfel si prezenta Fiului si Duhului n noi, nu nlatura dainuirea a ceea ce este pacatos si patimas n noi, ci numai i ia puterea. Pornirea patimasa si pacatoasa, de cum are prilejul, iese ndata la ivealasi se propune constiintei si liberului nostru arbitru. Daca c onstiinta va lua aminte la ele si va prinde a se ndeletnici n aceste miscari, atunci n aceeasi direc tie va fi gata sa ncline si liberul arbitru. Dar daca, n aceasta clipa constiinta si liberul arbitru vor trece de partea cugetului si se vor ntoarce spre Domnul Hristos si Duhul Lui, atunci tot ce este trupesc si patimas va pieri ndata, ca fumul la suflarea vntului. Asta nseamna sa fie trupul mort, fara

putere. Aceasta este legea generala a vietii cu adevarat crestine. Dar ea are treptele ei. Cnd ci neva petrece fara iesire cu constiinta si cu liberul arbitru de partea cugetului ntr-o vie si simti ta legatura cu Hristos Domnul si Duhul Lui, atunci n acest rastimp ceea ce este trupesc si patimas, nici nu se poate arata, asa cum nu se poate arata ntunericul n fata soarelui si cum naintea flacarii nu poa te sta frigul. Aici trupul este cu totul mort, nemiscat. Tocmai aceasta treapta o ntelege Sfntul Pavel n acest loc. Sfntul Macarie Egipteanul nu arareori zugraveste aceasta treapta. Dar ordonarea o bsteasca a vietii duhovnicesti este descrisa mai bine ca oriunde la Prea Cuviosul Isihie. Miezul nd rumarilor lui sta n urmatoarele; cnd se ridica trupul si patima; ntoarce-te de la fata lor prin nelua re n seama, cu

dispretuire, cu vrajmasie si ndreapta-te cu rugaciunea catre Domnul nostru Hristo s, Care se afla n tine si ceea ce este trupesc si patimas se va ndrepta ndata. 137. Dati-va osteneala sa deprindeti rugaciunea lui Iisus. Doamne, binecuvinteaza! Trebuie sa credem ca Domnul Iisus Hristos se afla nlauntr ul nostru, sa credem n puterea Botezului si mpartasaniei, potrivit fagaduintelor Lui nsusi, Care este unit cu aceste Sfinte Taine. Fiindca cei botezati sunt mbracati n Hristos, iar cei ce se mp artasesc l primesc pe Domnul. "Cel ce mannca Trupul Meu si bea Sngele Meu, petrece ntru Mine s i Eu n el", spune Domnul. Numai pacatele de moarte ne lipsesc de aceasta mare mila pe c are Dumnezeu o arata pentru noi. Dar cel care se caieste si, dupa spovedanie, se mpartaseste, o capata din nou. Asa sa credeti. Daca nu aveti credinta ndeajuns, rugati-va ca Domnul sa v-o mareascas i s-o ntareasca n voi cu putere ntr-un chip nezdruncinat. 138. Cine sta nlauntrul sau, aceluia i este deschisasi lumea duhovniceasca. De aci se vede ca, dupa cum petrecerea nlauntru cu vederea unei alte lumi, este o conditie pentru ap rinderea simtamintelor duhovnicesti, tot astfel si rasturnat, cele din urma presupun pe c ele dinti si, prin nasterea lor ele cheamasi pe celelalte. Iar prin lucrarea reciproca unita a unor a si altora, rodeste deplin viata duhovniceasca. Cine sta n adncul simtirii lui, si are si cugetul legat si simtit, dar cine nu are aceasta simtire, acela zboara pe deasupra. De aceea, pentru ca sa petreci cu mai multa izbnda nlauntru, grabeste-te sa agonisesti simtirea, cu toate ca o vei dobndi tot p rintr-o ncordata nradacinare n sineti. De aceea, cel ce vrea sa ramna numai cu adunarea mintii, acel a se trudeste zadarnic, fiindca ntr-o singura clipa totul se risipeste. Nu e de mirare, dupa to ate acestea, ca cei nvatati, cu toata nvatatura lor, rmn numai la o necurmata visare si asta se ntmpla asa , pentru ca ei lucreaza numai cu capul. 139. Iata lucrarile privitoare la puterile sufletului, ce se potrivesc ntre ele, unele cu altele, si se ndruma dupa miscarile cugetului. Acum vedem, cum fiecare din ele este potrivita l a viata duhului, a cugetului sau la simtirile duhovnicesti. Dar ele duc de asemenea si la ntarirea conditiilor celor dinti pentru o petrecere launtrica, si anume: lucrurile cugetatoare - spre adunar ea atentiei, spre veghere; iar lucrurile inimii - spre trezvie. Iar starea de rugaciune le acopera pe toate si tine locul tuturor; fiindca ea chiar n zamislirea ei, nu este altceva dect mereu o lucrare la untrica, lamurita mai nainte. Iar aceste lucrari, patrunzndu-se de stihiile duhovnicesti, nrudesc ast fel sufletul cu duhul si le topesc laolalta. Acum se vede ct de necesare sunt n esenta lor si ct ra u fac cei ce se abat de la ele. Acestia, sunt ei nsisi pricina faptelor ca truda nu le ajunge sa aiba vreun rod, ca

asuda, dar nu vad rodul si apoi se racesc si pun capat la toate. 140. Pna cnd sufletul nu-si asaza el mintea n inima, pna atunci el pe sine nu se ved e si de nimic nu-si da seama asa cum trebuie. 141. mparatia lui Dumnezeu este nlauntrul spune Domnul si fara ndoiala numai pentru lucrarea duhovniceasca a si poruncit: intra n camara ta si nchide usa ta. Camara inimii est e aceasta, dupa cum nteleg toti Sfintii Parinti. Tocmai din aceasta pricina, omul duhovnicesc, ca re se mntuieste, care se nevoieste, se si numeste el, omul launtric. 142. La ntia atingere a darului, care ne cheama odata cu intrarea nlauntru, se desc operasi aceasta lume - vederea unei alte lumi, care este neatrnata de om, fie ca el vrea aceasta, sau nu. Dar dupa

vederea ei, ca si dupa petrecerea cea dinlauntru, omului i se lasa libertatea si ea trebuie sa fie lucrata.

143. Cnd nlauntru se ntemeiaza o neiesita petrecere, atunci se ntemeiazasi starea no astra n lumea lui Dumnezeu; si rasturnat: numai atunci petrecerea dinlauntru este vredni ca de ncredere, cnd se va ntari si starea noastra n alta lume. 144. Astfel, intrnd nlauntru; ntareste-te ntru vederea lumii celei duhovnicesti si nc epe sa aprinzi lucrarea vietii celei duhovnicesti n tine, sau, treci mai nti la cugetare, pentru c a mai trziu sa ai si tu n simtirea ta starea aratata; totul nsa atrna de asezarea mntuitoare a mintii si a inimii. Pregatirea esentialasi de nenlaturat pentru aceasta este petrecerea nlauntru si ve derea lumii duhovnicesti. ntia dintre ele introduce, iar a doua asaza pe om ntr-o anume atmosfe ra duhovniceasca, prielnica unei vieti care arde. De aceea, se poate spune, ca e de ajuns numai sa pomenesti aceste doua lucrari pregatitoare si restul se va face de la sine. Nu e de mirare. Daca nu te aduni nlauntru si nu te deprinzi spre rvna aceasta, daca nu te statornicesti unde trebuie si nu cunosti locul inimii, cum poti duce o viata activa bine rnduita? E ca si cum ai m isca inima din loc si ai cere viata. 145. E de foarte mare nsemnatate n viata duhovniceasca sa te afli ntr-o anumita sim tire. Cine o are, acela se afla deja nlauntrul sau si n inima sa, fiindca noi ntotdeauna suntem cu atentia n latura noastra activasi daca lucrarea noastra o avem n inima, atunci si noi sunte m n inima. 146. Duhul darului locuieste n crestin din timpul botezului si mirungerii. Dar ap ropierea noastra de tainele pocaintei si mpartasaniei nu este oare aceasta o primire de mbelsugate ruri de dar? Celor ce au deja Duhul se cuvine sa le spunem: "nu atingeti Duhul" (1 Tes. 5,19). Dar cum le-am putea acestora spune: "umpleti-va de Duhul"! Prin urmare, darul Sfntului Duh se da tutu ror crestinilor, pentru ca asa e puterea credintei crestine. Dar Duhul care traieste n crestini, l ucreaza la mntuirea lor nu singur, ci mpreuna. cu actiunile libere ale nsusi crestinului. De aceea, n a ceasta privinta, crestinul poate att sa se ntristeze, ct sasi stinga, precum si poate mijloci el sin gur starea n care Duhul sa-si arate lucrarile n chip simtit. Cnd se ntmpla acest lucru, atunci crestin ul si da seama ca se afla ntr-o stare neobisnuita, care se rosteste ca o bucurie linistita, adnca , dulce, ce suie uneori pna la ncntarea duhului. Iata ce nseamna mbatare duhovniceasca: punnd-o fata n fata cu mbatarea de vin, Apostolul spune: nu betia aceea, ci dimpotriva pe aceasta, cauta ti-o; si o numeste el umplerea de Duhul. Asa nct, porunca de a ne umple de Duhul nu este altceva dect dreptarul care ne ndeamna sa ne purtam n asa chip sau sa folosim din partea noastra astfel d e actiuni, nct

sa se mijloceasca sau sa se dea putinta si cuprins Sfntului Duh ca sa se arate n chip simtit, lucrnd n chip simtit asupra inimii. n scrierile barbatilor dumnezeiesti, care s-au nvrednicit de un astfel de dar si c are chiar au petrecut nentrerupt sub umbrirea lui, gasim ca sunt aratate ndeosebi doua lucruri care sunt necesare omului n acest scop si anume: curatia inimii de patimi si ntoarcerea cu rugaciune la Dumn ezeu. Aceleasi mijloace ni le-a descoperit si Apostolul Pavel. El ne nvata mai sus, cum trebuies te curatit sufletul de patimile poftei si mniei, iar acum ndata dupa cuvntul: umpleti-va de Duhul, alat urasi rugaciunea. Sfntul Ioan Gura de Aur a trecut aceste doua mijloace si n tlcuirea lui . Cu rugaciunea i deschide Duhului lui Dumnezeu libertatea de a lucra asupra inimii, despre asta, de altminteri el se

rosteste cnd zice: "Cei ce cnta psalmi, se umplu de Duh". Dar ca tot acolo duce si curatirea de patimi, despre aceasta se rosteste ndata dupa cuvintele acestea: "Oare .n puterea noastra sta sa ne umplem de Duhul? Da, n puterea noastra. Cnd vom curati sufletul de minciuna, de cr uzime, de desfru, de necuratenie si de iubirea de averi, cnd ne vom face buni la suflet, pli ni de milostivire, cu grija de noi nsine, cnd nu se afla n noi nelegiuire, luarea n rs, cnd noi ne vom fa ce vrednici de El, atunci ce va opri pe Sfntul Duh sa se apropie si sa vina n zbor catre noi? si El nu se va apropia numai asa n chip simplu, ci ne va umple inimile". 147. Nimeni nu are stapnirea sa dispuna de inima sa. Ea traieste o viata deosebit a. Singura prin ea nsasi se bucura, singura prin ea nsasi se ntristeaza. si n acest punct de vedere, nu -i poti face nimic. Numai Stapnul tuturor, Care tine totul cu dreapta Lui, are puterea sa intr e n ea si sa puna ntr-nsa o simtire, fara sa puna n joc desfasurarile ei de schimbari firesti. 148. Citind la parinti despre locul inimii, pe care l dobndeste mintea prin rugaci une, trebuie sa ntelegem puterea cuvntatoare a inimii, pusa de Creator n partea de sus a inimii, pr in care inima omului se deosebeste de inima dobitoacelor si care au si ele puterea vointei sau dorintei si puterea rvnei sau a mniei, n aceeasi masura ca si oamenii. Puterea de cuvntare se exprima n c onstiinta sau n constiinta Duhului nostru, fara ca sa fie partasa si judecata noastra, n frica lui Dumnezeu, n iubirea duhovniceasca de Dumnezeu si de aproapele, n simtirea pocaintei, smerenie i, blndetei, n zdrobirea duhului sau ntr-o adnca ntristare de pacate, si n alte simtiri duhovnicest i, care sunt straine dobitoacelor. Puterea sufletului este mintea, care desi e duhovniceasca totusi si are locul de petrecere n creierul capului; tot astfel puterea cuvntului sau duhului omului, cu toate ca e duhovniceasca, totusi si are locul sau de petrecere n partea de sus a inimii, care se gaseste n partea stnga a pieptului. Unirea mintii cu inima este unirea gndurilor duhovnicesti ale m intii cu simtirile duhovnicesti ale inimii. 149. Inima este omul launtric, sau duhul, unde ne dam seama de noi nsine, unde se afla constiinta, ideea despre Dumnezeu cu simtamntul atrnarii noastre de El, precum si toata viata duhovniceasca cu pretul ei vesnic. 150. Duhul ntelepciunii si al descoperirii si inima curatita, sunt felurite; cele dinti sunt de sus, de la Dumnezeu, aceasta din urma, este de la noi. Dar n actul de formare al constiin tei crestine, ele se unesc n chip nedespartit si numai mpreuna dau constiinta. Inima, orict ai curati-o (daca poti fara darul de sus) nu-ti va da ntelepciunea, iar duhul ntelepciunii nu-ti va veni, daca nu i se va pregati drept locuinta o inima curata. Aici inima nu trebuie nteleasa n sens obisnuit, ci numai n sensul

launtric. Exista n noi omul launtric, dupa Apostolul Pavel, sau omul tainic al in imii, dupa Apostolul Petru. Acesta este Duhul care are asemanare cu Dumnezeu, nsuftelit n omu l cel dinti zidit. El vietuieste neatins, chiar dupa cadere. Functiunile lui sunt frica lui Dumnezeu, la temelia careia se afla ncredintarea n existenta lui Dumnezeu, n constiinta unei depline atrn ari de E1, constiinta si nemultumirea de tot ce este faptura cazuta. 151. nsemnatatea duhului, dupa cum ne dau sa ntelegem functiunile lui, este sa-l t inem, pe om n legatura cu Dumnezeu si cu ordinea Dumnezeiasca a lucrurilor, n afara de tot ce-l nconjoarasi de tot ce se petrece n jurul lui. Ca sa mplineasca cum se cuvine o astfel de menire, el trebuie sa fie n chip firesc nzestrat cu constiinta de Dumnezeu si a acelei ordine dumnezeiesti si a acelei existente

mai bune, a carei presimtire este marturisita de nemultumirea lui de tot ce este faptura. Trebuie sa presupunem ca aceasta constiinta a existat n cel dinti zidit pna la cadere. Duhul l ui vede limpede pe Dumnezeu si tot ce este dumnezeiesc, asa de limpede, cum vede cineva cu ochii sanatosi un lucru n fata lui. Dar odata cu caderea, ochii duhului s-au nchis si el nu mai vede ceea ce trebuie sa vada n chip firesc. Duhul nsusi a ramas, sunt n el si ochii, dar nchisi. El e n stare a omului caruia i s-ar lipi pleoapele. Ochiul este ntreg, el asteapta lumina, cauta cum s-o vada, presimtind ca ea exista; dar pleoapele lipite l mpiedica sa fie deschis si sa intre n legatura direc ta cu lumina. Ca duhul se afla ntr-o stare asemanatoare la omul cazut, este vadit ca ceva care pot i pune si-l poti pipai. Vederea duhului, omul a vrut s-o nlocuiasca cu vederea mintii, cu construc tiile abstracte ale mintii, cu idealizarile; dar din toate acestea n-a iesit niciodata nimic. Martor ii acestui fapt snt toii metafizicienii filozofi. 153. Cnd constiinta si libertatea sunt de partea duhului, atunci omul este duhovn icesc; cnd sunt de partea sufletului, el e sufletesc; cnd e de partea trupului, el e trupesc. 154. Toata destainuirea dumitale marturiseste despre starea plina de bucurie a s ufletului dumitaie. Bucura-te pentru mila lui Dumnezeu aratata fata de dumneata, dar totodatasi nspai mnta-te. Se vede ca dumneata ai nvatat din experienta acest adevar, ca trebuie sa lucram pent ru Dumnezeu cu fricasi sa ne bucuram cu cutremur. E nevoie sa fie tinutasi una si alta si nu n c hip despartit, ci unite, pentru ca nici bucuria sa ajunga pna la nepasare, nici frica sa nu ajunga pna la nabusirea oricarei bucurii. Urmeaza, ca noi trebuie sa stam cu cea mai mare evlavie naintea lui Dumnezeu, ca n fata unui Tata mult milostiv si mult ngrijitor de noi, dar si ct se poate de seve r si fara cea mai mica ngaduinta. Frica, de nu ti-ar zbura iarasi din suflet, acum este la dumneata dupa rnduiala f ireasca a lucrurilor. Potrivit cu lucrarea ei sadeste n tine dorinta si rvna pentru toate mijloacele cu care ai putea sa o pazesti. Dar nu cumva sa cugeti sa ncerci sa izbutesti singur! Numai pentru acest singur cuget se poate ntmpla sati se ia din nou toate. Sileste-te pe toate caile s-o pazesti; dar paza nsasi da-o n minile Domnului. De nu te vei osteni, Domnul nu ti-o va pazi. De te vei sprijini cu nadejdea pe propriile silinte si osteneli, Domnul se va da napoi, ca unul ce este socotit cu dumneata netrebuincios si din nou te va ntmpina aceeasi pacoste. Trudeste-te pna vei cadea d e oboseala; ncordeaza-ti puterile pna la cel din urma capat, totusi; nsasi paza nadajduieste-o numai de la Domnul. Nici una, nici alta, nu trebuie slabita, nici osteneala nici silinta, ni ci ncrederea n unicul Dumnezeu. Una pe alta sa se ntareascasi din amndoua se va forma o puternica urzeal

a. Domnul ntotdeauna ne doreste tot ce este mai mntuitor si e gata sa mi-l dea n orice vreme, dar asteapta sa fim gata sau sa fim n stare sa le primim. De aceea, ntrebarea: cum ma pot ntelepti ca sa le pastrez, se preschimba n alta ntrebare: cum trebuie ca sa ma nteleptesc ca sa fiu mereu gata sa primesc puterea de pastrare de la Domnul, care e gata sa intre n noi? Dar asta cum o putem face? Sa ne dam seama ca suntem un vas desert, care nu are n el nimic, un vas gol; la a ceasta sa unim constiinta neputintei de a umple prin propriiie puteri acest cuprins gol, sa ncun unam aceasta ncredintare, ca acest lucru l poate face numai Domnul si nu numai poate, ci si vre a si stie cum; si apoi stnd cu mintea n inima, sa strigam: "cu judecatile pe. care le stii bine, ntoc meste-ma Doamne" cu nezdruncinata nadejde ca va ntocmi asa si nu va aduce ntru clatire pici oarele noastre.

Dumneata esti ncntat cati s-a ntors buna stare plina de mngiere. Asta e firesc sa fie asa. Dar n acest timp, sa te feresti sa te apuci de presupuneri pline de visare. "A! Uite-o ! Iata unde stasi cum arata! Eu nsa n-am stiut!" - Aceasta este un gnd vrajmas, care lasa n urma lui un g ol sau care te face sa intri n el. Trebuie sa repeti mereu unul si acelasi lucru. Slavatie, Doam ne, adaugnd: Dumnezeule; fii milostiv! - Daca te vei mpiedica ntr-un asemenea gnd, atunci ndata s e vor mpletici n el amintirile ce-ti vor spune, cum te-ai ostenit si cum te-ai abatut, c e ai facut si de ce teai departat, n ce stari buna dispozitie se aratasi pleaca, n ce situatii a ramas si s -a statornicit. si apoi va urma hotarrea: asa, eu ntotdeauna asa voi face; si vei cadea la o parere d e sine plina de visuri, ca n sfrsit, s-a descoperit secretul bunei stari duhovnicesti si ca e n mini le dumitale. Dar n rugaciunea urmatoare se va da pe fata toata minciuna unor astfel de visuri fiin dca rugaciunea va fi seaca, nentaritasi putin mngietoare. Mngierea nu va veni dect prin amintirea unei s tari de mai nainte, iar nu din stapnirea ei. si vei ajunge sa oftezi si sa te osndesti. Iar daca sufletul nu se va ntelepti din toate acestea, atunci starea mincinoasa se va prelungi si darul d in nou se va da n laturi. Fiindca o asemenea stare de visuri, arata ca sufletul din nou s-a spriji nit pe ostenelile sale, iar nu pe mila lui Dumnezeu. Darul nu este ntotdeauna dar nu e legat de nici o ostene ala. Cine l leaga de osteneala, acela tocmai pentru acest fapt nu se poate lipi de el. ntipareste-t i bine n minte acest adevar. Parasirile pline de nvatatura ale darului, au tocmai scopul ca sa ajute s atinem minte aceasta certare mntuitoare. 155. Te-ai nvrednicit de o mare mila din partea lui Dumnezeu! Acesta este un rasp uns la ostenelile de mai nainte si un ndemn la altele mai mari. Dar mai poate fi ceva: oare nu se ap ropie prin partea cea din fata ispitele launtrice, sau necazurile sau greutatile din afara? Asa e parerea Sfntului Isaac. Vei simlt, zice el, o deosebita lucrare din partea darului. Roteste-ti privirea aspra n toate partile, ca sa nu te ngreuneze vreo napasta. Dar mai aproape de napastele pline de necazuri s unt apucaturile laudelor de sine. Atunci aduna din viata ta de mai nainte tot ce nu poate fi laud at dupa judecata constiintei si acopera sub ele gndurile ce ti se ridica, asa cum uneori oamenii a copera cu pamnt un foc izbucnit din senin, pentru ca sa nu se nasca dintr-un foc mic, un incendiu m are. n urma laudei de sine si pretuirii de sine, vin gndurile pacatoase si pornirile si alte rele nu mai putin mici. De toate sa te izbaveasca Dumnezeu! Domnul ti binecuvinteaza dorinta de nsingurare, dar nu-ti arata timpul. Trebuie sa astepti semne launtrice, iar pna atunci pazeste linistea launtricasi urmeaza cu osrdie sa-ti duc i faptele la

potrivirea cu binele rnduirii manastiresti. Cum trebuie pazita nempartasirea launtrica n toiul grijilor? Sa-ti savrsesti lucrur ile cu osrdie, cu luare aminte, nentrerupt si nu la repezeala. Orice lucru pe care trebuie sa-l fac i, primeste-l ca si cum ar fi poruncit de Dumnezeu nsusi si savrseste-l ca pe lucrul lui Dumnezeu ... Atunci gndul va fi cu Domnul. Asta o poti deprinde cu ajutorul lui Dumnezeu. 156. Nu poti petrece n pace cu Dumnezeu fara o nentrerupta pocainta. Apostolul Ioa n pune urmatoarea conditie de pace cu Dumnezeu: "daca inima noastra nu ne socoteste vin ovati" (I. Ioan, 3, 27). Daca nu avem nimic pe constiinta, putem avea ndraznealasi intrare la Dumn ezeu n simtamntul pacii, dar daca avem, atunci pacea se nimiceste. Se ntmpla uneori sa ave m ceva pe constiinta din cauza ca ne dam seama de un pacat oarecare. Dar dupa acelasi Apos tol noi niciodata

nu suntem fara pacat si asta este asa de hotart, asa nct cel ce gndeste si simte alt fel este mincinos (I Ioan 1; 8). Ca urmare, nu este clipa n care cineva sa nu aiba pe cons tiinta cu voie sau fara voie si de aceea nu este clipa n care sa nu se tulbure pacea lui cu Dumnezeu . De aici urmeaza ca e cu totul de trebuinta sa ne curatim pururea constiinta ca sa fie mpacata cu Dumnezeu. Iar constiinta se curata prin pocainta; prin urmare, trebuie sa ne caim nencetat. Cac i pocainta spala orice spurcaciune din suflet si-l face curat (I Ioan l, 9). Aceasta pocainta nu sta numai n cuvintele: iarta-ma Doamne, miluieste-ma, Doamne, ci odata cu ele sunt de nenlaturat toate a ctiunile care conditioneaza lasarea pacatelor, adica: sa recunosti ca ti sunt hotart necurate gnd ul, privirea, cuvntul, sminteala sau altceva, sa-ti recunosti vinovatia n savrsirea lor si sa nu cauti sa raspunzi printr-o ndreptatire, ci sa te rogi sati se ierte gresalele pentru Domnul, pna cnd se va mpaca duhul. Ct despre pacatele mari, acestea trebuiesc imediat marturisite parintelui duhovnicesc, care sa-ti dea dezlegare de ele, fiindca acestea nu pot mpaca duhul printr-o simpla po cainta zilnica. n chipul acesta, datorita unei nencetate pocainte este totuna cu datoria de a tine constiinta curatasi fara urma de nvinuire. ARDEREA DUHULUI 157. (I Tes. 5,19) "Duhul sa nu-l stingeti"... De obicei, omul traieste fara grijasi nepasator fata de slujbele dumnezeiesti si fata de mntuire. Darul ce-l cheama la mntuire, l trezeste pe pacatosul care doarme; el lund aminte l a aceasta chemare cu un simtamnt de pocainta, se ridica pna la hotarrea sa-si nchine restul vi etii faptelor placute lui Dumnezeu si prin aceasta sa conlucreze la mntuirea sa. Aceasta hotarre se vadeste prin rvna, care ajunge sa fie puternica, cnd se uneste cu ea darul lui Dumnezeu prin mi jlocirea Sfintelor Taine. Din aceasta clipa, crestinul ncepe sa arda cu duhul, adica sa rvn easca fara slabire spre mplinirea tuturor celor ce i arata constiinta ca sunt dupa voia lui Dumnezeu. Aceasta ardere a duhului poate fi ntretinutasi ntarita, dar poate fi si stinsa. Mai mult dect prin o rice, ea ajunge mai arzatoare prin fapte de iubire fata de Dumnezeu si de aproapele si din care se nc alzeste fiinta acestui duh, precum si prin credinciosia fata de toate poruncile lui Dumnezeu, ns otita de o constiinta linistitasi prin nevointele sufletesti si trupesti, catre noi nsine, ct si prin rugaciune si cugetare fata de Dumnezeu. Se stinge nca prin abaterea luarii aminte de la Dumnez eu si de la lucrurile lui Dumnezeu, printr-o grija nemasurata fata de lucrurile lumesti, pri n ngaduinta pacatelor ce tin de simtiri, prin faptele de pofta ale trupului, prin patimi. De se va sti nge acest duh, atunci se

va stinge nsasi viata crestina. Sfntul Ioan Gura de Aur cugeta pe larg aceasta ard ere a duhului. Citam pe scurt cuvintele lui: "Peste tot pamntul s-a revarsat un fel de ceata deasa, un ntuneric, un nor. Tlcuind despre aceasta, Apostolul spune: alta data voi erati n ntuneric (Efes. 5, 8). Pe noi ne nconjoara o noapte, ca sa spun asa, fara lunasi noi umblam prin mijlocul acestei nopli. Dar Dumnezeu ne-a dat o candela luminoasa, aprinsa n sufletele noastre de darul Sfntului Duh. Dar primind aceasta lumina, unii au facut-o mult mai stralucitoare si mai limpede, cum au facut-o de pilda Pavel, Pe tru si toti Sfintii; iar

altii au stins-o ca cele cinci fecioare, ca cei ce au suferit un naufragiu n ale credintei, ca desfrul din Corint, ca Galatenii decazuti. De aceea, Pavel spune acum: "duhul sa nu-l st ingeti" adica darul, pentru ca de obicei asa se numeste el darul Sfntului Duh. Iar ceea ce l stinge est e o viata necurata si nelamurita. Caci precum atunci cnd cineva toarna apa sau arunca pamnt peste lum ina din candela de sus, chiar fara sa faca asa ceva, cnd numai va varsa untdelemriul din ea, lumina se stinge, asa se stinge si darul harului. Daca tu ai adus asupra lui ceva pamntesc, daca te-ai daruit grijilor pentru cele trecatoare, atunci ai si stins duhul. Flacara se stinge si atunci cnd nu ajunge untdelemnul, tocmai cnd nu facem milostenie. Cum nsa el singur a venit la tine din mila lui Dumnezeu, atunci cnd nu se gaseste n tine acest rod, zboara de la tine, fiindca el nu petrece ntrun suflet nemilostiv. Asadar, sa nu-l stingem. Orice fapta rea stinge aceasta lumina; si vorbirea de r au, si jignirile si toate cele asemanatoare. Asa cum se ntmpla cu focul, ca tot ce-i este strain l nimiceste si tot ce este nrudit cu el l ntareste, tot astfel se ntmplasi cu aceasta lumina. Asa se arata duhul crestin cel de obste care este plin de dar si care se pogoara n schimbul pocaintei si credintei fiecaruia prin taina botezului sau se ntoarce prin taina pocaintei. Focul rvnei este chiar fiinta lui. Dar el poate primi felurite directii, care atrna de fiecare n parte. L a unii, el se preface n ntregime ntr-o ndreptare proprie prin nevointe aspre, la altii, mai ales spre fapte le de dragoste, la unii spre buna ntocmire a societatii crestine, la altii spre raspndirea Evanghelie i prin predica, cum a fost de pilda, la Apolo, care arznd cu duhul "vorbea si nvata fara gres cele des pre Iisus" (Fapt. Ap.18, 25). n toate aceste privinte, a nu stinge duhul nseamna sa nu nabusim cerinta lui, insuf larea lui si ndemnul lui, ci sa le nlesnim n chip ntelept, toate ntorcndu-le spre slava lui Dumneze u; spre mntuirea noastrasi a fratilor nostri ntru Domnul. 158. Iar stihul cel de la Rom.12,12 - "Bucurati-va cu nadejde, suferiti necazuri le, petreceti n rugaciune" iata ce ne da. Aici aflam semnele arderii duhului! "Cine arde cu duhul, acela lucreaza cu osrdie pentru Stapnul, asteapta bucuriile bunatatilor nadajduite si biruie ispitele pe care le ntmpina, p unnd n fata armelor lor rabdarea si chemnd nencetat n ajutor darul lui Dumnezeu" (Fer. Teodorit ). Toate acestea slujesc spre ntretinerea acelui foc (adica arderea cu duhul)" (Sfntul Hris ostom). "Bucurati-va cu nadejde". Din cea dinti clipa, cnd duhul este trezit de dar, const iinta si rvna omului trec de la faptura la Dumnezeu, de la cele pamntesti la cele ceresti, de l a cele vremelnice la cele vesnice. Acolo, n acea latura, este comoara lui, acolo este si inima lui. Ai

ci el nu asteapta nimic, toate nadejdile lui sunt de cealalta parte. Inima lui trece din cele de a ici, nimic din cele de aici nu o atrage, nici el nu asteapta nimic, nu se bucura de nimic. Se bucura de bunatatile viitoare, pe care asteapta sa le stapneasca fara vreo ndoiala. Aceasta mutare a bunatatilor si a inimii este trasatura de temelie a celui ce este trezit si aprins cu duhul. Ea de fapt face pe om un pelerin pamntean, un calator ce-si cauta patria, Ierusalimul ceresc. Toti crestinii, ca u nii ce toti au fost miluiti cu acest dar, trebuie sa fie n chipul acesta. De aceea, Apostolul si n alt a parte da acest ndemn tuturor: "Daca ati nviat mpreuna cu Hristos (adica daca ati capatat viata n du h prin darul lui Hristos) cautati cele de sus unde Hristos se aflaseznd de-a dreapta lui Dumne zeu. Cautati cele

de sus, nu cele de pe pamnt. Fiindca voi ati murit (adica ati murit pentru toate cele pamntesti, pentru toate fapturile vremelnice) si viata voastra este ascunsa cu Hristos n Dum nezeu" (Col. 3, 3). 159. Arznd duhul, noi toti am primit darul de la botez si mirungerea. De aceea, a r trebui sa ardem cu duhul care dobndeste viata prin darul Sfntului Duh. Dar de ce nu putem spune ca ardem cu duhul? - Pentru ca noi nu ne ndeletnicim, mai mult sau mai bine, numai cu cele su fletesti, cu cele ce tin de viata si curatenia noastra pamnteasca; duhul a fost nabusit, cu toate ca el da semne ca este n noi. Pentru ca sa aprindem iarasi duhul trebuie sa ajungem sa ne dam seama ca ndrumarea activitatii noastre nu este cea multumitoare, fiind ndreptata mai mult spre cele pamntesti si lumesti, trebuie sa ne adncim cu cugetarea n contemplarea celor sfinte, vesnice si ceresti, si mai ales, sa umblam ntru cele ce se numesc cele duhovnicesti. si se va aprinde duhul, fiindca prin toate acestea se va ncalzi n noi darul harului care de fapt traieste n noi. Sfntul Ioan Gu ra de Aur numarnd roadele unei activitati srguincioase, adauga dupa aceea: "Daca vei avea ct s-a nsiruit pna acum, atunci vei atrage Duhul. Iar daca Duhul va petrece n tine, El te va face partas la toate cele nsirate. Asa cnd nsa, vei fi nflacarat, cu Duhul si de dragostea ta, toate ti s e vor face usoare. Oare n-ai vazut tu, ct de nspaimntator este un taur, cnd de coama s-a aprins focul? Tot asa si tu vei ajunge nesuferit pentru diavol daca vei aprinde amndoua flacarile (adica daru l duhului si dragostea)". Despre acest lucru vorbeste nca mai pe larg Fericitul Teodorit: "Pri n cuvntul Duh, Apostolul a numit darul (harul care trezeste duhul nostru) si a poruncit ca osrdi a noastra sa fie ca hrana, asa cum lemnele hranesc focul (prin ele se ntelege cugetarea despre cele d uhovnicesti si faptele duhovnicesti). El spune de asemenea, n alta parte: "Duhul sa nu-l stinget i" ( 1 Tes. 5, 19), iar duhul se stinge prin cei ce nu sunt vrednici de dar, pentru ca neavnd ochiul mintii curat, nu primesc acea raza. Asa si pentru cei ce orbesc cu trupul, lumina le este tot ca un ntuneric si chiar n miezul zilei ei slujesc tot ntunericul: De aceea, Apostolul ne porunceste sa arde m cu Duhul si sa avem o dragoste fierbinte pentru cele dumnezeiesti". 160. Se ntmpla ca noi sa nu putem trece cu vederea starea noastra de trezvie, dar sa nu-i dam atentia cuvenita, si aflndu-ne o vreme ntr-nsa sa ne coborm din nou n vrtejul obisnuit de miscari sufletesti si trupesti. Trezvirea nu este sfrsitul lucrarii de ntoarcere a pacatosului, ci numai ncepe aceasta lucrare si dupa ea, sta deschisa calea ostenelii noastre, ce trebui e s-o duci pentru tine nsuti, si nca o osteneala foarte complicata. De altfel, tot ce este n legatura cu a ceasta, se savrseste n doua miscari ale libertatii: la nceput printr-o ntoarcere catre tine nsut

i, iar dupa aceasta de la sine din nou stapnirea de sine nsuti pe care a pierdut-o, iar n a dou a se duce pe sine jertfa lui Dumnezeu, o jertfa care este arderea de tot a libertatii. n cea dinti, el ajunge pna la hotarrea sa lase pacatul, iar n cea de-a doua, apropiindu-se de Dumnezeu, da fagad uinta sa apartina Lui n toate zilele vietii sale. 161. Sfntul Macarie Egipteanul spune (Cuv.1, Despre paza inimii, cap.12, pag. 451 ), ca nici darul care vine n om "nu-i leaga ctusi de putin de voia lui printr-o putere, care sa-l s iluiascasi sa-l faca de nezdruncinat n bine, dincolo de el, de ar vrea sau nu ar vrea aceasta. Dimpotr iva, nsasi puterea lui Dumnezeu, care este prezenta n om i face libertatii loc, ca sa se dea pe fata voia omului, daca ea se nvoieste sau nu cu darul". Din aceasta clipa, ncepe unirea libertatii cu dar ul. Darul a lucrat pe din afarasi sta pe din afara. El intra nauntru si ncepe sa stapneasca partile duhul ui numai atunci,

cnd omul i deschide intrarea prin dorinta sa, sau cnd si deschide gura ca sa-l prime asca. De va voi omul, si el e gata sa vina n ajutor. Dar ca sa faca sau sa ntemeieze ntru sine binele, omul singur n-o poate face, ci sa-l doreascasi sa se straduiasca. Iar pentru aceasta dorinta darul statorniceste spre folosul omului binele dorit. Ei, asa toate vor merge pna la de plina stapnire a omului asupra lui nsusi, nchipuirile binelui si placerii de Dumnezeu. 162. Pentru cel care cauta ajutorul darului, precum si pentru cel ce mai simte nc a cercetarea lui, o astfel de dorinta, anume caa trebuie ca sa se ndrepte si sa se apuce de ndata de a cest lucru, ca trebuie sa aiba prezenta, fiindca ea nca nu l-a si condus n toate ostenelile de pna acum; dar n alcatuirea ei spre desavrsirea ei acum se mai adauga ceva. Este o dorinta gndita: mintea cere si omul se sileste; o astfel de dorinta ne ndreapta prin ostenelile cele pregatitoar e. Mai este o dorinta consimtita: ea ia nastere sub nrurirea unei treziri harice. Este, n sfrsit, o dorint a lucratoare, care este consimtirea vointei sa se ridice de ndata din cadere; ea trebuie sa se mpline asca acum dupa trezirea harica. 163. De aceea; trebuie sa nlaturi tot ce poate stinge acest mic foc care ncepe si n conjoara-te cu tot ce-l poate hrani si sui n flacari. nsingureaza-te, roaga-te si cugeta n tine nsuti, cum trebuie sa te porti. Rnduiala aceasta este viata, de ndeletniciri si de osteneli mai sus aratate si pe care te-ai straduit sati-o nsusesti, cautnd darul, este tot ce poate fi mai prielnic, anume p entru ducerea mai departe a nfaptuirilor ce s-au nceput n tine. Dar cele mai bune dintre ele pentru a ceasta sunt nsingurarea, rugaciunea si cugetarea. Asa nsingurarea ti va fi mai adunata, rugaciu nea mai adnca, cugetarea mai lucratoare. 164. De acum mintea ta nu va mai fi ca nainte. Fara trezvie, de obicei, ea nclina spre generalitati, acum dimpotriva, mergnd pe urmele darului si sub calauzirea lui, ea le va face pe toate sa te priveasca de-a dreptul pe tine nsuti, fara nici un fel de ngaduinte, fara de tine si fara de abatere, le va ndrepta spre tine pe toate cele din afara, mai ales pe cele care pot sa lucrez e si sa nrureasca asupra ta. De aceea, propriu-zis, tu n acest stadiu nu att vei sta cu judecata, ct vei trece dintr-o simtire n alta. 165. si Domnul vede nevoia si osteneala ta si-ti va da o mna de ajutor, te va spr ijini si te va statornici, ca pe un ostas, care iese pe cmpul de lupta. Iata unde-ti este reazim ul tau. Totusi, cel mai primejdios lucru este daca sufletul va nclina sa aiba acest reazim n sine nsusi ; atunci el va pierde totul. Din nou raul l va birui, se va ntuneca acea lumina din el si care nca era att de slaba. Se va stinge acel mic foc de abia aprins n el. Sufletul stie ct este de neputincio s singur; de aceea,

neasteptnd nimic de la sine, sa-si descopere nimicnicia sa n fata lui Dumnezeu, sa se prefaca n inima sa ntr-un nimic. Atunci darul atotlucrator se face iar din acest nimic, tot ul. Cel ce ntr-o totala nimicnicire de sine se lasa n mna Domnului, acela l atrage catre sine pe Dumnezeu c el ce este plin de milasi prin puterea Lui ajunge puternic. Asteptnd totul de la Dumnezeu si nimic de la sine, trebuie sa ne ncordam n lucrare si sa ne mplinim dupa putere, iar puterea dumnezeiasca sa aiba ce lumina. Darul este deja de fata, dar el va lucra n urma sfortarilor personale, umplnd neputintele lor prin puterea sa. Astfel , stnd ca un picior puternic pe o lasare n voia lui Dumnezeu, prin care omul se nimiceste pe s ine, tu lucreaza fara sa slabesti.

CE NSEAMNA SA-TI CONCENTREZI MINTEA N INIMA

166. "Staruindu-ne sa supraveghem puterea noastra gnditoare, cu o trezire plina d e grija, sa o conducem pe un drum drept si s-o ndreptam, noi nu vom putea gasi un alt mijloc sa propasim n ea, daca nu vom aduna din afara mintea risipita n simtiri si nu o vom ntoarce nauntru, tocmai n aceasta inima, care este depozitara gndurilor". 167. mparatia lui Dumnezeu este nlauntrul vostru. De aceea, daca Fiul lui Dumnezeu este n tine, atunci si mparatia lui Dumnezeu este n tine, pacatosule! Iata ca bogatia cereasca este n tine daca o doresti. Iata ca mparatia lui Dumnezeu este n tine, intra n tine nsuti, cauta mai nti cu osrdie si o vei gasi fara osteneala. Intra n tine, petreci n inima ta, caci acolo este Dumne zeu (Sfntul Efrem Sirul). 168. Trebuie sa ne coborm din cap n inima. Acum gndirea dumitale despre Dumnezeu es te n cap. Iar nsusi Dumnezeu parca s-ar afla pe dinafara -si reiese ca aceasta este o lucrare din afara. Atta vreme ct vei ramne n cap, gndurile nu se vor aseza n liniste, ci se vor framnta m reu, ca fulgii de zapada, iarna, sau ca roiurile de gze, vara. NSINGURAREA SI CITIREA SUNT DOUA ARIPI N ACEASTA NDELETNICIRE 169. Mi-ai scris ca din pricina atentiei, te doare chiar capul. Da, daca lucrezi numai cu capul, asa se ntmpla; dar cnd te vei cobor n inima, nu va mai fi nici o osteneala; capul se va dese rta si gndurile se vor sfrsi. Ele toate sunt n cap, alearga unele dupa altele si e cu nepu tinta sa le stapnesti. Dar daca vei afla si vei sti sa stai n ea, atunci de fiecare data, cnd v or ncepe sa te tulbure gndurile, e deajuns numai sa cobori la inima, si gndurile se vor mprastia n toate partile. Aceasta va fi un mic ungher, plin de tihna, un liman fara primejdii. Nu lenevi s a cobori. n inima se afla viata. Acolo, prin urmare, trebuie sa vietuim. Sa nu socotesti ca lucrul ac esta este al celor desavrsiti. Nu. Acesta este un lucru al tuturor celor ce ncep sa-L caute pe Domnul . 170. Cum trebuieste nteleasa expresia: "Sa-ti concentrezi mintea n inima?" - Minte a este acolo, unde este atentia. Ca s-o concentrezi n inima, nseamna sa-ti statornicesti atentia n inimasi sa-L vezi n chip gndit pe nevazutul Dumnezeu, Care este de fata naintea ta, adresndu-te L ui cu slavoslovie, cu multumire si cu cerere, bagnd de seama, totodata, ca nimic din ce le straine sa nu intre n inima. Aici e toata taina vietii duhovnicesti. Dar cea mai nsemnata nevointa este paza inimii de miscarile patimase si paza mint ii de gndurile de acelasi fel. Trebuie sa privim n inimasi sa izgonim de acolo tot ce e nedrept. Facnd tot ce ne este scris sa facem, dumneata vei ajunge aproape sa fii un calugar, ba poate chi ar un adevarat

calugar, pe cnd n manastire poti fi mirean. 171. Ori, iata ce se poate ntmpla: Dumnezeu ti cere n ntregime inima Ta, iar inima l v rea pe Dumnezeu: Caci fara Dumnezeu ea niciodata nu este satula, mereu tnjeste. Cercetea za-te din acest punct de vedere. Poate ca aici vei gasi usa, ce duce la odihnirea cea n Dumnezeu.

172. Nu toti cei ce am fost botezati si unsi cu Sfntul Mir, avem darul Sfntului Du h. El se afla n toti, dar nu este lucrator n toti. Cum sa ajungem acolo ca El sa fie activ, este zugravit n ce am scris mai nainte. Osteneste-te sa le revezi nca odata. Aici voi adauga, numai, ca nu est e alta cale ce ar duce ntr-acolo. 173. Lucrul de capetenie este ca atentia sa nu se departeze de Dumnezeu, ceea ce este tot una cu ntarirea pomenirii de Dumnezeu n inima. 174. l cauti pe Domnul? - Cauta-L, dar n dumneata. El nu e departe de nimeni. E ap roape Domnul de toti cei ce-L cheama cu sinceritate. Gaseste un loc n inimasi acolo stai de vo rba cu Dumnezeu. Aceasta este sala de primire a lui Dumnezeu! Oricine l ntmpina pe Domnul, acolo l ntmp inasi El n-a hotart un alt loc de ntlnire cu sufletele. 175. Dumneata pazesti petrecerea nlauntru si nsingurarea inmii. Sa dea Domnul sa l e pazesti ntotdeauna. Aici este lucrul de capetenie. Cnd constiinta se afla nlauntru n inima, - iar acolo se afla Dumnezeu - atunci ele se unesc si lucrarea mntuirii propaseste. Atunci gnduri le nedrepte nu pot intra acolo si, cu att mai mult, nici simtamintele si starile rele. Numai sin gur numele Domnului izgoneste ce este strain si atrage tot ce este nrudit cu El. De ce ar trebui sa-ti fie frica mai mult? De multumirea de sine, de pretuirea de sine, si de orice alt de sine. Fii partas la mntuirea ta, cu fricasi cu cutremur ncalzeste si pastreaza un duh zd robit, o inima nfrntasi smerita. 176. Ce nseamna sa fii cu mintea in inima? Iata ce nseamna: -stii unde este inima? Cum sa nu stii? Deci ce ai nvatat? Atunci opreste-te acolo cu atentia si stai fara sa iesi dinlauntru si vei fi cu mintea n inima; acolo este si atentia. Mi-ai scris ca adesea n timpul citirii acat istului prea dulcelui Iisus simti un foc n inima. Iata acolo unde simti acest foc, tot acolo sa fii cu luare aminte, sa nu iesi afara din inima, nu numai n timpul rugaciunii, dar nici n orice alta vreme. Dar nu trebuie sa stai acolo asa n chip simplu, ci cu constiinta ca stai naintea fetei lui Dumnezeu, sau n aintea ochiului atotvazator al Lui, care patrunde cu privirea n cele mai ascunse locuri ale inimi i, dar ca sa stai astfel, sa-ti pui silinta ta sa aprinzi un oarecare simtamnt pentru Dumnezeu, cum sunt: frica, dragostea, ncrederea, credinciosia, o dureroasa zdrobire si altele. Aceasta este norma rnduielii launtrice. Stai de strajasi de ndata ce vei baga de seama ca ea s-a naruit n vreo parte oarecare, grabeste-te sa te statornicesti din nou. 177. Sa ai ntotdeauna o singura rvna: sa te pastrezi n inima n fata Domnului asa cum trebuie, iar la cele ce sunt n afara sa nu dai vreo atentie. Cnd ai ajuns la aducerea aminte de Dumnezeu, constiinta sta naintea Domnului cu fricasi cu evlavie si cade n fata Lui cu o depl ina lasare n

minile voii lui Sfinte, aceasta este norma care ti arata cum trebuie sa te pastrez i n legatura cu Dumnezeu. 178. Asadar dumneata cunosti adevarata odihna! Slava Domnului! Atunci ce-ti mai ramne de facut? Trebuie acum sa te tragi n acea parte, unde ti se da odihna. Trebuie sa cauti raiul pierdut, pentru ca apoi sa-l cnti pe cel gasit. Aici sta m iezul lucrului. Totul este din afara de acest rai, totul este nca putin. Trebuie totusi sa vrei. Sa-ti ajute Maica Domnului si ngerul Pazitor al dumitale!

179. Te felicit cu prilejul ntoarcerii fericite! Dupa o despartire, ungherusul ta u ti pare ca un rai. Acest sentiment l ncearca toti. Tot astfel se ntmpla cnd cineva se ntoarce dupa o vrem e de risipire spre luarea aminte si spre viata launtrica Cnd suntem n inima, suntem aca sa; cnd nu suntem n inima, noi nu suntem acasa. si iata, lucrul de care trebuie sa avem grij a mai mult dect de obicei! 180. Sa-ti ajute Dumnezeu sa fii viu si trez. Dar nu uita ca ceea ce este de cap etenie, este sa te unesti cu luarea aminte a ta si cu mintea ta, mpreunasi cu mintea ta, mpreunasi cu inima ta si sa petreci acolo fara sa iesi din fata lui Dumnezeu. Toate ostenelile ce sunt n legatura cu rugaciunea catre acolo trebuiesc ndreptate. Roaga-l pe Domnul sa-ti daruiasca acest bine. Aceasta este comoara cea ascunsa n tarinasi margaritarul cel de mult pret. 181. La cei ce se nevoiesc, n loc de ndreptare prin cele din afara, scopul lor tre buie sa fie luarea aminte, umblarea n prezenta lui Dumnezeu. Iata, cnd Dumnezeu va face sa ia nastere rana dragostei n inima noastra, atunci de la sine va veni si ceea ce doresti sau ceva mai mult dect ceea ce doresti, si va face loc unui oarecare ritm deosebit dupa care totul va merge la dumneata n buna rnduiala, asezat si potrivit, fara sa te gndesti la asta. Atunci voi purta nlauntru pe nvatatorul, de care altul mai ntelept nu.este pe pamnt. 182. Fara lucru nu trebuie sa stai o minuta. Dar sunt lucruri care se fac n chip vazut cu trupul si sunt lucruri ce se savrsesc n chip gndit, nevazut. si astfel de lucruri sunt adevar ate. Primul dintre ele este aducerea aminte de Dumnezeu ce se savrseste necurmat, dimpreuna cu rugac iunea mintii si a inimii. Aceasta lucrare nimeni n-o vede; totusi, persoanele care au o astfe l de stare sufleteasca, se afla ntr-o nencetata lucrare ncordata. si tocmai acest unic lucru se si cere. De se face ct mai repede, nu te ngriji de alte lucruri. De aceea, daca cea dinti hotarre dumnezeiasca privitoare la om este ca el sa fie ntr-o unire vie cu Dumnezeu, iar aceasta unire se arata atun ci cnd cineva traieste n Dumnezeu cu mintea si cu inima, atunci, cu ct cineva merge mai repede s pre o astfel de viata, cu att se face mai mult partas la aceasta unire, desi n-are nsemnatate n ce masura. Ba putem spune ca acest om dezleaga problema vietii pentru care el a fost rnduit n curgerea acestei vieti. Cel ce se osteneste ntr-un asemenea fel de vietuire, sa-si dea seama de aceasta si sa nu se mai tulbure ca nu savrseste la aratare nu stiu ce fapte deosebit de nsemnate. Aceasta unica lucra re nlocuieste toate faptele. 183. Orice crestin adevarat trebuie satina minte ntotdeauna si sa nu uite nicioda ta, ca are nevoie sa se uneasca cu Domnul Iisus Hristos n toata fiinta lui, trebuie sa-I faca loc Mntui torului ca sa salasluiasca n minte si n inima noastra, ca i este de trebuinta sa nceapa sa traiasc

a viata Lui preasfnta. El a primit trupul nostru, iar noi trebuie sa primim trupul si preasfnt ul Lui Duh, sa le primim si sa le pastram pentru totdeauna. Numai o astfel de unire cu Domnul nost ru va aduce acea pace si acea bunavoire, acea luminasi acea viata, pe care le-am pierdut n Adam ce l dinti; si care ni se ntorc prin persoana lui Adam celui de al doilea, prin Domnul nostru Iisus H ristos. Dar ca sa ajungi la o astfel de unire cu Domnul, dupa mpartasirea cu Trupul si Sngele Lui, m ijlocul cel mai bun si mai plin de nadejde este rugaciunea lui Iisus, care se face cu mintea si se spune astfel: "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma!"

Dar oare este obligatorie rugaciunea lui Iisus si pentru mireni sau numai pentru calugari? Negresit ca este obligatorie, pentru orice crestin, asa cum s-a spus la nceputul acestui c uvnt de nvatatura, are nevoie sa se uneasca cu Domnul n inima, iar pentru aceasta unire drept cel ma i bun mijloc slujeste rugaciunea lui Iisus. 184. "Sa stai asupra inimii, sa stai cu mintea n inima, sa te cobori din cap n ini ma", toate aceste expresii arata aceeasi lucrare. Miezul problemei sta n concentrarea atentiei si n starea n fata Domnului celui nevazut, dar nu n cap, ci nlauntrul pieptului, catre inimasi n inima . Cnd va veni caldura dumnezeiasca, atunci toate acestea se vor lamuri. 185. n carti se scrie, ca atunci cnd rugaciunea lui Iisus capata putere si se nrada cineaza n inima (a se lega de limba este una, iar a se nradacina n inima este alta), atunci ea ne va da vegherea si alunga somnul. 186. Ia aminte de sine si cauta sa nu iesi din inima, fiindca acolo este Domnul. Cauta acest lucru si osteneste-te sa-l cauti. Vei afla si vei vedea de ce nespus pret este. 187. Faptul ca esti purtat de simtire sau ca n general ai simtiri duhovnicesti, nc a nu nseamna ca stai cu o puternica luare aminte n inima. Cnd ai ajuns la aceasta din urma nfaptuir e, atunci mintea sta n inima fara sa iasa de acolo si sta naintea Domnului cu fricasi cu evlavie si nu vrea sa iasa din inima. Aceasta stare se aseamana cu starea pruncului n bratele mamei. Domnul sa-t i dea darul sa ajungi la aceasta stare. 188. Se va ntmpla sa afli pe cineva din cei ce cunosc lucrarea si te va lamuri; to ata neornduiala ta launtrica vine din faptul ca acolo se ascunde ceva ce-ti descompune puterile, mi ntea merge cu alaiul ei de gnduri, iar inima cu siragul ei de porniri. Trebuie sa unesti mintea cu ini ma si atunci ratacirea gndurilor se va curma, iar tu vei primi o crma pentru calauzirea corabiei tale suf letesti, o prghie cu care vei ncepe sa pui n miscare ntreaga lume launtrica. Dar se poate duce una ca aceasta? Deprinde-te sa te rogi cu mintea n inima: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dum nezeu, miluiestema!" si cnd vei nvata sa o savrsesti cum trebuie sau, mai bine zis, cnd ea se va altoi n i nima, aceasta rugaciune te va duce la telul dorit; ea ti va uni mintea cu inima, ea va potoli ratacirea gndurilor si-ti va da puterea sa-ti calauzesti miscarile tale sufletesti. 189. n starea de mai nainte, rugaciunea ti era ea lucratoare, dar inima ta aproape totdeauna era rece si numai din cnd n cnd se misca spre rugaciune mai aprinsasi staruitoare. Acum nsa dimpotriva, caldura ce vine din rugaciune ramne, iar raceala napadeste din cnd n cnd si este repede alungata printr-o rabdatoare staruinta ntru rnduielile si ndeletnicirile car e trezesc simtirea. Este o mare deosebire si ntre felurile n care inima se mpotriveste cu razboirile ei zadarnice si

patimase; cine e lipsit de ele?! dar n starea de mai nainte ele patrundeau n inima, o furau laolalta cu ele si i scoteau nvoirea parca cu sila; dar chiar daca din pricina aceasta erau acolo lucruri pacatoase, totusi inima nu arareori ramne libera n ce priveste ntinderea prin pacat oasa ndulcire. Aceleasi razboiri o navalesc si acum, dar la intrarea inimii sta o straja, care nu-si paraseste locul de paza, luarea aminte sta acolo si, prin numele Domnului Iisus izbuteste napoi pe a cesti vrajmasi. si numai rar de tot izbucneste vrajmasul sa i strecoare tlhareste o oarecare dulceata , care, de altfel, ndata e descoperita, e smulsasi curatita prin pocainta, n asa fel nct nici urma nu i se mai cunoaste. Asa este rnduiala obisnuita a inimii, despre care este vorba. Pna sa aju ngi aici - n

perioada cautarilor seznd linga scaldatoare, - tu petreci ani de zile spunnd: "om nu am". O, cnd va veni mntuirea lui Israil, ca sa ne arunce n aceasta scaldatoare de viata, care este primit n sinea noastra, ne va lasa sa lncezim n felul acesta? El este nlauntrul nostru, dar noi nu suntem acolo si prin urmare, noi trebuie sa ne rentoarcem acolo. Destul am citit, trebuie sa lucr am; destul am privit, cum umbla altii, trebuie sa umblam noi nsine. La aceste prea frumoase gnduri si ndemnuri, nu avem ce adauga. Vrei o viata launtr ica? intra nlauntru. Dar cum trebuie sa intri, despre aceasta s-a vorbit mai nainte. 190. Pna la urzirea vietii launtrice sau pna la ivirea unei lucrari simtite din pa rtea darului si din partea legaturii cu Dumnezeu, adeseori omul mai face ceva singur si-si ncordeaza n acest scop puterile. Dar, cheltuindu-si n zadar silintele, el arunca n cele din urma, ncredere a n sine si se preda din tot sufletul n minile Darului a toate lucrator. Atunci Dumnezeu l cercete aza cu mila Lui si aprinde n el focul vietii duhovnicesti celei dinlauntru. Ca n aceasta mare pres chimbare silintele lui n-au avut nici o nsemnatate, asta el o stie din chiar trairea lui. Mai trziu, prin parasiri mai mult sau mai putin dese, darul lui Dumnezeu ntareste n el convingerea realizata tot pri n traire proprie, ca nici pastrarea acestui foc de viata nu este urmarea propriilor silinte. Apoi, deasa izvorre de gnduri si de nceputuri bune, deasa luminare a duhului de rugaciune, care nu se sti e cnd si de unde l afla pe om, l fac ca sa se convinga tot prin aceasta traire a lui, ca nsusi binel e luat n ntregime nu este cu putinta altfel dect prin lucrarea darului lui Dumnezeu, Care este ntotd eauna de fata, dupa mila lui Dumnezeu, Care mntuieste pe toti cei ce se mntuiesc. El se preda n min ile Domnului si Domnul lucreaza toate n el. Trairea aceasta de-a dreptul ncercata i ara ta ca numai atunci toate merg bine, cnd el este covrsit de aceasta predare de sine. Domnul nic i nu pleaca de la dnsul si prin toate mijloacele l pazeste. Pe oamenii de teorie i intereseaza mult problema legaturilor dintre har si libert ate. Pentru cel ce poarta darul, problema aceasta este dezlegata prin nsasi lucrarea aceasta. Cel ce poarta darul se preda atotlucrator si darul e n lucrare n el. Acest adevar pentru el, nu e numai u n adevar mai vadit dect orice adevar matematic, ci chiar dect orice fapta de viata din afara, fiindca el a ncetat sa mai vietuiasca n cele din afarasi este concentrat n ntregime nlauntru. Acum el nu are de ct o grija: sa fie ntotdeauna credincios darului, care e de fata ntr-nsul. Necredinciosia noastra jigneste darul si atunci el ori pleaca, ori si curma lucrarea. Credinciosia fata de darul sau, sau fata de Domnul, omul si-o marturiseste prin faptul ca nu mai ngaduie nici n gnduri, nici n simtaminte, ni ci n lucrari, nici n cuvinte; nimic din cele ce si da seama ca sunt potrivnice Domnului, ci dimp

otriva, nu lasa sa-i scape vreun prilej sau nceput fara sa mplineasca ndata ceea ce ntelege ca e voi a lui Dumnezeu, aceasta judecnd-o dupa mersul mprejurarilor si dupa semnele tragerilor na poi si ncercarilor launtrice. Lucrul acesta cere uneori, truda multa, o dureroasa constrn gere de sine si o nfrngere de sine, dar el e bucuros sa aduca totul drept jertfa lui Dumnezeu, fiind ca dupa orice jertfa de acest fel, el cstiga drept rasplata launtrica: pacea, bucuria si o deos ebita ndrazneala la rugaciune. Prin aceste fapte de supunere fata de dar se sporeste si caldura de har a darulu i n legatura cu rugaciunea, care nu-l mai paraseste n vremea aceasta. Cnd ai aprins focul, ai nevo ie de miscarile vazduhului care sa sufle n el; ntocmai la fel cnd se aprinde si focul darului n inim a, de o

nencetata stare naintea Domnului cu mintea n inima, cu chemari ndreptate spre El sau chiar fara chemari, numai cu simtiri, de credinciosie si cu o cadere zdrobita la fata Lui c are se aduc acolo n inima. Aceasta lucrare mai degraba, n aceasta stare sufleteasca ne este mijlocul de capetenie prin care se pastreaza caldura launtrica, pentru alungarea gndurilor desarte si rele, pentru ntarirea cugetelor si nceputurilor bune. Vin gnduri si nceputuri bune? Omul se adnceste n ruga ciune si, tinnd seama de faptul ca ele se ntaresc prin rugaciune sau pier, el si da seama ntru ct ele sunt placute sau neplacute lui Dumnezeu. Vin gnduri rele sau ncepe sa i se tulbure sufl etul? El iarasi se adnceste n rugaciune, fara sa mai ia seama la cele ce-l ncearca acolo si totul se s pulbera: n felul acesta rugaciunea mintii ajunge o miscare de capetenie si un calauzitor al vieti i duhovnicesti. Prin urmare, nu e de mirare ca toate ndrumarile din scrierile Parintilor sunt ndreptate mai ales catre telul de a nvata sa te rogi cu mintea, Domnului asa cum trebuie. 191. ndeletnicirea cu rugaciunea lui Iisus trece prin doua vrste principale, sau d oua perioade, care sfrsesc n rugaciunea curata, sau se ncununeaza cu despatimirea sau desavrsirea crest ina n acei nevoitori carora binevoieste Dumnezeu sa o dea. Sfntul Isaac Sirul ne spune: "Nu multi s-au nvrednicit de o rugaciune curata, ci putini. Iar dintre acei ce au ajuns taina ce a care se plineste dupa aceasta si au trecut pe malul celalalt (al Ierusalimului) de abia daca se ntlnesc cte unul din generatie, dupa darul si bunavoirea lui Dumnezeu". 192. n perioada cea dinti rugatorul este nevoit sa se roage numai prin propriile s ale puteri, fara ndoiala ca darul lucreaza mpreuna cu cel ce se roaga din nazuinta curata, dar el n u-si vadeste prezenta. n acest timp patimile cele ascunse n inima, se pun n miscare si-l ridica pe cel ce savrseste rugaciunea la adevarate munci mucenicesti, n care biruintele si nfrngerile nencetat se nlocuiesc unele cu altele si n care ni se descopera lamurit att libera vointa a omu lui, ct si neputinta lui. 193. n perioada cea de a doua darul lui Dumnezeu si arata prezenta si lucrarea lui ntr-un chip simtit, unind mintea cu inima, dndu-i putinta se roage nempartit sau, ceea ce este totuna, fara risipire, cu aprindere si cu un plns n inima; n acest timp, gndurile pacatoase si pie rd stapnirea zilnica ce o aveau asupra mintii. 194. ntia stare a rugaciunii se poate asemana cu pomii dezgoliti n vreme de iarna; a doua cu aceiasi pomi, care nsa sunt mbracati cu frunze si cu flori prin lucrarea caldurii de primavara. Att n prima stare ct si n cea de a doua, sufletul si scopul rugaciunii trebuie sa fie p ocainta. Iar la pocainla, pe care o aducem numai cu propriile noastre silinte, Dumnezeu ne adaug a un dar, la

vremea potrivita, pocainta harica, si Duhul Sfnt salasluindu-se n om, mijloceste p entru el cu suspinuri negraite. El mijloceste pentru sfinti potrivit cu voia lui Dumnezeu, p e care o stie numai El singur. De aici se vede cu toata limpezimea, ca pentru un ncepator, cautarea locu lui inimii, adica silinta de a descoperi n sine, anume fara timp si nainte de timp, lucrarea aratata a darului, este nceputul cel mai gresit, care strica rnduiala si ntocmirea dupastiinta. Un astfel d e nceput este plin de mndrie si de nebunie. n aceeasi masura nu i se potriveste noului ncepator nt rebuintarea mecanismelor, propuse de Sfintii Parinli pentru calugarii naintati, pentru cei ce se linistesc. 195. Osteneste-te, sileste-te, cautasi vei afla; bate si ti se va deschide. Nu s labi si nu deznadajdui. Dar n toate acestea tine minte, ca aceste osteneli alcatuiesc numai staruintele c e se fac din partea

noastra pentru atragerea darului, iar nu nsasi lucrarea pe care noi nca o cautam. Ne lipseste lucrul cel mai nsemnat, trezirea harica. ti dai foarte bine seama ca orice cugeti, ori de te rogi, sau altceva de faci, parca nghesui n inima ceva strain, ceva din afara. Uneori, se ntmpla ca, po trivit cu puterea de ncordare, o oarecare lucrare ce porneste din aceste osteneli si coboar a pna la o adncime anumita n inima, dar mai trziu din nou este aruncata afara de acolo dupa nu stiu ce elasticitate a inimii, care nu este supusasi deprinsa cu aceasta lucrare, asa cu m este aruncat un bat cufundat vertical n apa. Iar dupa aceasta ndata simte o noua racealasi greutate n s uflet, care e un semn vadit ca aici n-a avut loc o lucrare harica, ci numai osteneala si staruint a noastra. De aceea, sa nu te nelinistesti numai cu aceste simple lucrari si sa nu-ti gasesti odihna n el e ca si cum tocmai ele au si fost cele ce trebuiesc cautate. E o primejdioasa ratacire! Tot asa de prim ejdios este sa te gndesti ca n aceste osteneli se cuprinde meritul pentru care este necesar sa se tr imita de sus darul. Nu-i deloc asa! Asta nu e dect o pregatire pentru primire, pe cta vreme nsasi darui rea atrna cu desavrsire de voia Celui ce o mparte. Astfel, printr-o staruitoare ntrebuintare a t uturor mijloacelor aratate mai sus, cautatorul trebuie sa mearga mai departe n asteptarea cercetarii lui Dumnezeu care de altfel, nu vine dupa socotintele noastre si nimeni nu stie din ce parte vine. Numai cnd acest dar traitor va veni, numai atunci va ncepe adevarata lucrare de sc himbare launtrica a vietii si a obiceiurilor noastre. Fara el nici nu trebuie sa ne aste ptam la vreo izbnda, fiindca toate cte le vom face, nu vor fi dect niste ncercari neizbutite. Un martor n aceasta privinta este fericitul Augustin care multa vreme s-a chinuit cu sine nsusi, dar care nu s-a biruit pe sine dect atunci cnd l-a luminat darul. Tu osteneste-te, asteptnd cu o nadejde plin a de credinta. Cnd va veni darul toate le va rndui.

196. mplinirea poruncilor, care merge naintea unirii mintii cu inima, se deosebest e de mplinirea poruncilor, care urmeaza dupa unire. Pna la unire nevoitorul mplineste poruncile c u cea mai mare truda, silind si fortnd firea sa cazuta; dupa unire, puterea cea duhovniceasca ca re uneste mintea cu inima, trage ea spre ndeplinire, pe care o face placuta, usoara, dulce. "Calea po runcilor tale a curs, cnd ai largit inima mea", spune cntaretul psalmilor. 197. Atta vreme ct nazuintele noastre si fac drum ntr-o forma farmitata - cnd una, cnd alta, una ntr-o parte, alta n alta parte - nu-si afla viata n ele nsele. Dar cnd puterea de sus, puterea darului dumnezeiesc, care n acelasi timp umbreste si peste mintea noastra, atunci nazuintele ei toate se unesc ntr-o unitate si se pastreaza n aceasta unitate si se arata atunci si focul vietii

duhovnicesti. 198. Cnd darul nu locuieste n om, demonii se cuibaresc n adncul inimii ca niste serp i si nu ngaduie deloc sufletului sa doreasca binele; dar cnd n suflet va intra darul, atunc i ei sunt purtati catre anumite laturi ale inimii ca niste nori ntunecati, schimbndu-se acolo n patim i pacatoase sau anumite vraji, ca sa ntunece luarea aminte si sa abata mintea de la vorbirea ei c u darul. 199. Daca tu nsa ai simtit, ca mintea ti s-a unit cu sufletul si cu trupul, ca nu mai esti farmitat de pacate n mai multe parti; ca alcatuiesti ceva unitar si ntreg, ca sfnta pace a lui Hristos adie peste tine, atunci pastreaza darul lui Dumnezeu cu cea mai mare grija. Lucrarea cea ma i de seama sa-ti fie rugaciunea si citirea cartilor sfinte; celorlalte lucrari sa le dai o nsemnatate de a doua mna, iar fata de lucrurile pamntesti fii rece, daca se poate, strain de ele. Lumea cea sfintita , ca si adierea

Sfntului Duh este subtire, pleaca din sufletul care se poarta cu o nepotrivita cu viinta fata de prezenta Lui, care distruge cucernicia, care nimiceste credinciosia printr-o sla bire pricinuita de pacat, care face loc nepasarii. Odata cu pacea lui Hristos, pleaca din sufletul nevrednic rugaciunea haricasi se mplnta n suflet, ca niste fiare flamnde, patimile, care ncep sa chinuiasc a pe cel ce sa jertfit de bunavoie n minile lor, lasat la propriile lui puteri de catre Dumneze u, care s-a departat de el. Daca te vei mbuiba, dar mai ales daca te vei mbata, sfnta pace va nceta sa lu creze n tine. Daca te vei mnia, lucrarea lui se va curma pentru multa vreme. Daca ti vei ngadui a fi cutezator, el va conteni sa lucreze. Daca vei ndragi ceva pamntesc te vei molipsi de patima p entru lucruri, pentru o ncntare oarecare sau de o stare sufleteasca deosebita faia de oameni, sfnt a pace negresit va pleca de la tine. Daca ti vei ngadui o ndulcire cu gnduri desfrnate, el te va para si pentru foarte multa vreme, ca unul ce nu rabda nici un fel de miazma urta, ce iese din p acat, mai ales din pacatul desfrului si al slavei desarte. l vei cauta, dar nu-l vei gasi. Vei plnge p entru pierderea lui, dar el nu va lua aminte deloc la plnsul tau, ca sa te nveti sa dai darului dumneze iesc pretul cuvenit si sa-l pastrezi cu grija cuvenitasi cu evlavie. Sa urasti tot ce te trage n alta parte spre risipire, spre pacat. Rastigneste-te pe crucea poruncilor evanghelice; cauta sa te tii mereu pironit de ea. Respinge cu barbatie si cu tre zvie toate gndurile pacatoase si dorintele; taie grijile pamntesti; ngrijeste-te sa capete viata n tine Evanghelia printr-o mplinire plina de rvna n toate poruncile ei. n vremea rugaciunii rastigneste-te din nou, rastigneste-te pe crucea rugaciunii. nlatura de la tine toate amintirile, chiar c ele mai nsemnate, care ti vin n vremea rugaciunii, nu le lua n seama. Nu teologhisi, nu te risipi n cerceta rea cugetarilor stralucitoare, noi si puternice daca ele vor ncepe sa rodeasca pe neasteptate n ti ne Sfnta Tacere, ndreptata asupra mintii prin simtirea maretiei lui Dumnezeu; predica despre Dumne zeu ntr-un chip mai nalt si mai puternic, dect orice cuvnt. "Daca tu te rogi cu adevarat, au spus S fintii Parinii, atunci tu esti teolog". 200. Daca tu nca mai esti clatinat de ndoieli? Te uiti la mine si, vaznd n fata ta u n pacatos asa de mare, te ntrebi nevrnd: oare n acest om pacatos, n care lucrarea patimilor este asa de vadita, poate lucra Duhul Sfnt? E o ntrebare ndreptatita! Ea ma nedumireste si pe mine! E ceva grozav! Ma risipesc , pacatuiesc; preacurvesc cu pacatul, l tradez pe Dumnezeul meu, l vnd pe mizerabilul prel al pac atului si fara satie seama de necurmata mea tradare, de purtarea mea lipsita de credinciosie si vrednica de un sperjur, El petrece neschimbat n mine. Fiind fara de rautate, El asteapta cu ndelu

nga rabdare pocainta mea, ma atrage prin toate mijloacele la pocainta, la ndreptare. Tu ai au zit ce spune Fiul lui Dumnezeu n Evanghelie? Nu au nevoie - zice El- cei sanatosi de doctori, ci cei bo lnavi. N-am venit sa chem cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta. Asa vorbea Mntuitorul si, tot asa si lucra. Statea cu vamesii; cu pacatosii, i aducea prin ntoarcere la credinta si prin fapte bune spre o nrudire cu Avram si cu ceilalti drepti. Pe tine te mira, te uimeste nemarginita bunatate a Fiului lui Dumnezeu? Sastii ca tot att de bun este si Sfntul Duh, tot pe att doreste mntuirea neamului om enesc, este tot att de blnd, nerautacios, ndelung rabdator si mult milostiv. Duhul este una din tre cele trei persoane ale Prea Sfintei Treimi, deopotriva de cinstita, care alcatuiesc n snul l or, n chip neamestecat si nedespartit o singura fiinta dumnezeiasca, care are o singura fir e.

si tocmai pacatul este acela care l aduce pe Duhul Sfnt catre om! l aduce pacatul, dar nu cel ce se savrseste n fapta, ci cel pe care l descoperim n noi nsine, cel pe care l recunoastem, cel pe carel plngem! n masura n care omul si vede mai deplin pacatul sau, n aceiasi masura el e mai placut si mai aproape de Duhul Sfnt, care ca un doctor, vine numaidect lnga cei ce recunos c ca sunt bolnavi si dimpotriva, se ntoarce de la cei ce se mbogatesc cu desarta lor parere de sine. Priveste, si vezi-ti bine pacatul tau! Nu-ti lua ochii de la el. Leapada-te de tine! Sa nu -ti ai sufletul prea marit n fata ta nsati! Intra pe de-a-ntregul la privirea pacatului tau, ntru plngerea cea pricinuita de el! Atunci vei vedea la timpul potrivit, cum te vei zidi din nou prin lucrarea Sfntul ui Duh, care pe ct este de neajunsa, pe att este si de nenteleasa. El va veni la tine, cnd nici nu-l a stepti, va lucra asupra ta, cnd tu vei recunoaste ca esti cu totul nevrednic de El. 201. Lucrarea dumnezeiasca nu este materiala; ea nu se vede, nu se aude, nu este asteptata, nu este nchipuita, nu poate fi spusa prin nici o asemanare, nu este mprumutata din acest v eac: vine, lucreaza tainic. Mai nti, i arata omului pacatul, pe care l vede n ochii lui si pe ca re l tine, n toata grozavia lui, nencetat n fata ochilor lui, aduce sufletul n starea de a se osn di pe sine nsusi, i arata caderea noastra, aceasta prapastie pierzatoare; groaznica, ntunecoasa, adnc a, n care a cazut tot neamul omenesc prin pacatul strabunului nostru; apoi ncetul cu ncetul i d aruieste o adnca luare aminte si o inima nfrnta n timpul rugaciunii. Pregatind n felul acesta va sul se atinge fulgerator, pe neasteptate, n chip nematerial de partile sparte si ele se aduna nt r-o unitate. Cine s-a atins? Nu pot lamuri acest lucru: eu n-am vazut nimic, n-am auzit nimic, dar ma vad schimbat, mam simtit astfel pe neasteptate dintr-o lucrare cu o autoritate absoluta. Zidito rul a lucrat n vremea zidirii celei dinti. Spune-mi: trupul lui Adam facut din pamnt, pe cnd se afla naint ea Ziditorului fara suflet, viu, putea oare sa aiba o ntelegere despre viata, o simtire a vietii ? Cnd pe neasteptate a devenit n suflet viu, putea oare ceva mai nainte sa cugete daca e bine sa primeasc a sau sa respinga sufletul? Adam cel zidit s-a simtit pe neasteptate viu, cugetator, doritor! Tot astfel, pe neasteptate se savrseste zidirea din nou. Ziditorul a fost si este Stapnul nemarginit; El lucreaz a cu autoritate absoluta n chip suprafiresc, mai presus de orice gnd, de orice pricepere, nemargin it de subtire, duhovniceste, ntr-un chip pe deplin material. Din atingerea minilor Lui de ntreaga mea fiinta, inima si trupul s-au unit ntre ele , au alcatuit ceva unitar si ntreg; apoi s-au scufundat n Dumnezeu, unde petrec atta timp ct i tine acol o mna nevazuta, nenteleasa, atotputernica. 202. Daca cineva, auzind din gura pacatosului un cuvnt mare despre lucrurile Duhu

lui, se va ndoi din necredinta, se va tulbura gndul, presupunnd ca lucrarea ce se vesteste este o lucrare de nselare demonica, unul ca acesta sa-si nlature cugetul acesta plin de hula. Nu, nu ! Nu asa este lucrarea aceea, nu asa sunt nsusirile nselaciunii. Spune-mi: este oare propriu dia volului, vrajmasului, omortorului de oameni, sa se faca doctorul lor? Este propriu diavolu lui sa uneasca ntr-o unitate partile puternice ale omului vlaguite n pacat sa le scoata din robia pacatului la libertate, dintr-o lupta ntre ele, la starea sfintitei paci a lui Hristos si ntru Hristos? Este oare propriu diavolului sa scoata din adnca prapastie a necunoasterii lui Dumnezeu si sa puna la ndemna o cunostinta de Dumnezeu, vie, care poate fi ncercata prin traire, care nu m ai are nevoie de nici o dovada din afara? E propriu oare diavolului sa propovaduiascasi sa-L d ovedeasca pe

Mntuitorul, Rascumparatorul, sa cuvinteze si sa lamureasca apropierea de El prin credinta si prin pocainta? Este oare propriu diavolului sa statorniceasca din nou n om chipul neva zut, sa puna n rnduiala asemanarea zdruncinata? si este propriu sa aduca hrana celor saraci cu d uhul si, totodata, nvoirea, nnoirea, unirea cu Dumnezeu? Este oare propriu diavolului sa-l ridice pe om pe naltimile Teologiei, pe care acest om simtindu-se ca nimic, limpezit de gnduri, fara dorint e, scufundat n ntregime ntr-o minunata tacere? Aceasta tacere este sfrsirea tuturor puterilor fiin tei omenesti, care nazuieste spre Dumnezeu si, ca sa spun asa, care dispare n fata nemarginitei maretii, dumnezeiesti. Astfel lucreaza nselarea si altfel lucreaza Dumnezeu, nemarginitul Stapn al oamenilor, Care a fost si este Ziditorul lor. Acela Care a zidit si zideste din nou, nu petrece oare ca un ziditor? Asadar, asculta iubite frate, asculta prin ce se deosebeste lucrarea nselaciunii de lucrarea lui Dumnezeu! nselarea cnd se apropie de om, vine fie prin vreun gnd, fie printr-o subtire parere, sau printr-o aratare oarecare, vazuta din ochii simturilor, sau printr-un glas ce vine de sub cer si care este auzit de urechile simtite si se apropie ntotdeauna nu ca o m arginita stapna, ci ca o ademenitoare, care cauta n om o nvoire si asa cstigata prin acea nvoire putere asupra omului. Lucrarea ei este ntotdeauna o lucrare din afara, dincolo de faptul ca se face nlauntrul, sau n afara omului; omul o poate respinge. Dintru nceput, nselarea este ntmpinata ntotdeau na printr-o oarecare ndoiala a inimii; nu se ndoiesc de ea numai aceia care sunt cu t otul robiti de ea. nselarea nu uneste niciodata pe omul farmitat de pacat, nu curma imboldurile sngelu i, nu ndrumeaza pe nevoitor spre pocainta, nu-l micsoreaza n fata lui nsusi; dimpotriva, trezeste n el nalucirile, pune n miscare sngele, i pricinuieste un fel de placere fara gust si ot ravitoare, l linguseste subtire de tot, i inspira parere de sine, statorniceste n sine eul ca p e un idol. 203. Miezul problemei este ca mintea sa se uneasca cu inima n vremea rugaciunii, iar acest lucru l face darul lui Dumnezeu la timpul sau, hotart de Dumnezeu. Pomenesti de un anumit mecanism n rugaciune. El se nlocuieste repede prin rostirea negrabita a rugaciunii, printr-u n ragaz de pace dupa fiecare rugaciune, printr-o rasuflare linistitasi negrabita, prin nchiderea minti i n cuvintele rugaciunii. Prin mijlocirea acestor ajutoare noi, putem capata foarte usor luare a aminte pna la o anumita treapta. Atentia mintii n timpul rugaciunii ncepe sa fie simtita de inima foarte repede. Supunerea inimii la minte ncet, ncet, ncepe sa treaca la unirea mintii cu inima, si mecanismul, propus de Parinti, se va ajunge de la sine. Toate mijloacele mecanice avnd un car

acter material, sunt propuse de Parinti numai ca ajutoare, pentru ca mai trziu sa se ajunga mai l esne si mai repede la atentia trebuincioasa din vremea rugaciunii, iar nu ca ceva esential. 204. nsusirea necesarasi esentiala a rugaciunii este luarea aminte. Fara luare am inte nu este rugaciune. Adevarata atentie harica apare din omorrea inimii pentru toate cele lu mesti. Ajutoarele ramn ntotdeauna numai ajutoare. Acesti Sfinti Parinti, care propun sa introduca mi ntea n inima mpreuna cu respiratia, spun ca mintea, capatnd deprinderea sa se uneasca cu inima (sau, mai drept, dondind aceasta unire dupa Harul si lucrarea Harului) nu are nevoie de aju torul mecanismului pentru aceasta unire, ci se uneste cu inima n chip simplu, de la sin e, prin propria sa miscare. 205. Unirea mintii cu inima este unirea gndurilor duhovnicesti ale minlii cu simt urile duhovnicesti ale inimii.

Nu numai orice simtire de pacat si orice gnd de pacat, ci chiar toate gndurile si simtamintele firesti, orict de subtiri ar fi si orict de mascate s-ar ivi, printr-o aparenta ne prihanire distrug unirea-mintii cu inima, le pun ntr-o lucrare potrivnica una cu alta. n timpul unei abateri de la calea duhovniceasca, pe care ne-o vadeste Evanghelia, sunt de prisos toate ajutoarele si mecanismele; mintea si inima niciodata nu se vor uni cu ele. CUM TREBUIE SA STAM CU ATENTIA N INIMA 206. n ordinea fireasca sau a desfasurarii puterilor noastre, la trecerea de la c ele din afara la cele dinlauntru sta nchipuirea. Trebuie sa ne ferim de ea ct mai cu staruinta, pentru c a sa putem ajunge n chip multumitor la adevaratul loc dinlauntru. Din pricina unei lipse de bagare de seama, s-ar putea sa ne mpotmolim ntr-nsa si, ramnnd acolo, sa lunecam la ncredintarea ca am intra t nlauntru, n timp ce ea nu este dect tinda din afara, curtea neamurilor (pagnilor). A sta nca n-ar fi nimic; dar aceasta stare este aproape ntotdeauna nsotita de o nselare de sine. Este stiut ca toata grija rvnitorilor cu privire la viata duhovniceasca e ndreptat a spre telul ei" de a ne pune ntr-o legatura cuviincioasa cu Dumnezeu. Aceasta se straduieste si se ncea rca vadit la rugaciune. Ea este calea de ridicare catre Dumnezeu si treptele ei sunt treptele de apropierea duhului nostru de Dumnezeu. Cea mai simpla lege a rugaciunii este sa nu ne nchipuim nimic , ci adunndune mintea n inima, sa stam patrunsi, ca Dumnezeu este aproape, vede si ia aminte si cu aceasta ncredintare sa cadem n fata Lui, Care este nfricosat n maretia Lui si apropiat n bunu l Lui pogoramnt fata de noi. Imaginile tin luarea aminte n afara, orict de sfinte ar fi e le si n vremea rugaciunii, atentia trebuie sa fie nlauntrul inimii: concentrarea luarii aminte n inima este punctul de plecare al rugaciunii, cea facuta dupa cum se cuvine; iar daca rugaciunea est e calea de ridicare la Dumnezeu, atunci abaterea luarii aminte din inima este abaterea de la aceasta ca le. 207. Cel dinti mijloc al rugaciunii se datoreste faptului, ca unii lucreaza mai a les prin imaginatie si prin fantezie. Aceste puteri le aflam chiar la cel dinti prag al trecerii noastre din afara nlauntru si de care noi trebuie sa ne ferim, iar cei rvnitori sa se opreasca aici. A doua vam a pe drumul ce duce nlauntru ne pune n fata zidirea, ratiunea, mintea luata n sine ca putere cugetatoar e si de discernamnt, de judecata. si de aceasta trebuie sa trecem fara a ne opri la ea. T rebuie, dimpotriva, sa coborm n inima mpreuna cu ea. Cnd nsa unii se opresc la ea, atunci ajungem la al d oilea chip nendreptatit, nepotrivit, de rugaciune, ce are drept trasatura deosebitoare faptu l ca mintea ramnnd n cap vrea sa puna rnduiala si sa conduca toate cele sufletesti prin propriile sal

e puteri; dar din ostenelile ei nu iese nimic. Ea alearga dupa toate, dar nu poate birui nimic, ci numai sufera nfrngeri. Aceasta stare a bietei minti este pe deplin si foarte bine zugravita de Simeon Noul Teolog. Acest al doilea chip de rugaciune se cade sa fie numit: al mintii si al capului, care este contrar celui de al treilea, care s-ar numi al mintii si al inimii sau al inimii si al mintii. si n toate acestea, de ndata ce s-a nascut aceasta ratacire n cap, pe care am vadit -o la al doilea chip de rugaciune, inima porneste laolalta cu ceata ei de simtaminte, nimeni nu o mai gaseste si asupra ei

dau buzna grijile si miscarile patimase. Atunci mintea pe sine nsasi se da uitari i si alearga catre acele tinte ale grijilor si patimilor, si numai ntr-un trziu se trezeste si se ntoa rce la sine. Voi adauga la aceasta, adica la a doua forma de rugaciune, cteva cuvinte din pred oslovia cartii Sfintului Grigore Sinaitul, scrisa de staretul Vasile Schimonahul, mpreuna pustni c si prieten cu Paisie al Neamtului. Dupa ce citeaza din Simeon Noul Teolog, ceea ce am pomenit mai sus, el adauga: "Cum se poate pazi nerapita mintea numai prin stavilirea simturilor din afara, cnd gndurile acesteia curg de la sine si zboara pe deasupra celor simtite? Daca nu se poate, atunci mintea are nevoie ca n ceasul rugaciunii sa alerge nlauntru pna n fundul inimii si s a stea acolo surdasi muta de la toate gndurile. Cine se departeaza numai pe din afara de cele vazute, auzite si vorbite, acela cstiga prea putin folos. nchide-ti mintea n camara launtrica a inimi i si atunci te vei ndulci de linistea dezlegata de gndurile cele rele si vei gusta bucuria duhovnicea sca, pe care o aduce rugaciunea mintii si luarea aminte a inimii". Sfntul Isihie spune: mintea n oastra nu poate birui nalucirile diavolesti numai prin propriile ei puteri, ba nici nu poate nad ajdui asa ceva. De aceea, pazeste-te sa nu te nalti, dupa pilda vechiului Israil, ca vei fi dat si t u n minile vrajmasilor gnditi. Acela, fiind izbavit prin toate mijloacele de Dumnezeu din minile egipteni lor, s-a gndit sa-si gaseasca un sprijin n idolul de tarna. Iar sub idolul de tarna trebuie sa ntel egi cugetarea noastra cea neputincioasa, care atta vreme ct l roaga pe Iisus Hristos mpotriva duhu rilor viclene, le izgoneste bine, dar cnd si pune nadejdea, fara nici un tlc, n sine nsusi, cade pri ntr-o uimitoare cadere si se zdrobeste. 208. Odata cu aceasta nu uita urmatoarea ndrumare a Sfntului Scarar. Ea ne descope ra calea de ridicare la Dumnezeu sub chipul unei scari cu patru trepte. Unii, zice el, mblnzes c patimile; altii cnta, adica se roaga cu gura; cei de a treia treapta se ndeletnicesc cu rugaciunea mintii; cei de treapta a patra, intra n vedenie. Cei ce vor sa se ridice pe aceste patru trepte nu pot ncepe de sus, ci trebuie sa nceapa de jos si, calcnd pe ntia treapta, de pe aceasta urca la urmatoare a, apoi la a treia si abia mai trziu la a patra. Pe aceasta cale fiecare poate intra n cer. Mai nti trebuie sa te nevoiesti pentru mblnzirea si mputinarea patimilor; apoi sa te ndeletnicesti cu psal modia, adica sa te deprinzi sa te rogi cu gura; mai departe sa te rogi cu mintea si, n sfrsit, dobndesti putinta sa te ridici cu vedenia. Prima este lucrarea noilor ncepatori, a doua este lucrarea celor ce cresc n propasire, a treia este a celor ce au ajuns la sfrsitul propasirii, iar a patra e ste a celor desavrsiti. 209. Asadar, nceputul nu este altceva dect micsorarea si mblnzirea patimilor, iar ce

le ce nu se mputineaza prin alt mijloc, dect prin trezvia inimii si luarea aminte. Prin urmare , cel ce trece prin toate acestea pe rnd, facnd toate la rndul lor, acela poate ca, dupa ce i se va cur ati inima de patimi, sa se apuce din tot sufletul de cntarea de psalmi si de lupta mpotriva gndu rilor si sa priveasca ia cer cu ochii simtirilor sau sa-l contemple cu ochii gnditi ai suflet ului si sa se roage curat cu adevarat, cum se cade. 210. Cnd te rogi cu simtirea, unde-ti este luarea aminte daca nu n inima? Simtirea ntotdeauna atrage catre sine luarea aminte. n cap este un trg plin de mbulzeala. Acolo nu te p oti ruga lui Dumnezeu. Ca uneori rugaciunea merge bine si de la sine, e un semn bun. nseamna c a ea a nceput sa se altoiasca n inima. Pazeste-ti inima ca sa nu fie legata de ceva, staruieste -te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu, vazndu-L de fata si lucrnd naintea Lui.

211. Dumneata planuiesti sa te faci sihastru. Dar uite care este pasterea dumita le! Stai si striga: Doamne miluieste! Cnd nu ai legatura cu oamenii, atunci prin ce oare ti vei ndeplin i voia lui Dumnezeu? Prin nimic dect printr-o cuviincioasa stare a omului launtric. Dar acea sta prin ce se dobndeste? Prin nencetata aducere aminte de Dumnezeu cu fricasi prin aducerea amin te de moarte. Deprinderea de a urma naintea lui Dumnezeu sau n pomenirea de Dumnezeu, es te atmosfera vietii duhovnicesti. n chip firesc ea ar trebui sa fie n duhul vostru ca re sunteti ziditi dupa chipul lui Dumnezeu, dar deprinderea nu este dect din cauza caderii noastre fata de Dumnezeu. Drept urmare, ne sta n fata osteneala de a dobndi deprinderea sa umblam naintea lui Dumnezeu. n esenta, ea consta n ncordarea de a sta n chip constient naintea fetei lui Dumnezeu Cel ce este pretutindenea; dar ea se mai sustine si prin alte lucrari launtrice, care intra n alcatuirea vietii duhovnicesti. Dar si aici este o ostenealasi anume: sa calauzim aceste lucrari s pre scopul propus. n aceasta directie trebuieste ndreptatasi citirea si cugetarea si rugaciunea si toa te ndeletnicirile si legaturile trebuiesc astfel ndeplinite nct ele sa nu stnjeneascasi sa nu tulbure adu cerea aminte de Dumnezeu. si la toate acestea trebuie sa adaugam, unde se cuvine sa stam cu cons tiinta sau cu luarea aminte. Mintea o avem n frunte si oamenii condusi de minte (oamenii de stiinta) numai n ca p traiesc. Traiesc n cap si sufar de o nencetata nviforare de gnduri. Aceasta nviforare nu ngadui e atentiei sa se opreasca asupra unui singur punct. Mintea nu poate nici sa se opreasca n si ngura cugetare de Dumnezeu atta vreme ct se gaseste n cap. Mereu fuge n toate partile. Pe acest temei, celui ce doreste sa se statorniceasca n unica cugetare de Dumnezeu i se da porunca sa lase capul sa se coboare cu mintea n inimasi acolo sa stea, fara sa iasa de acolo cu luare aminte. Numai atunci cnd mintea se va uni cu inima, putem sa ne asteptam la un succes n aducerea aminte de Dumnezeu. ncearca acum sa-ti propui drept tinta atingerea acestei stari si ncepe sa te misti spre acest scop. Sa nu crezi ca aceasta este o osteneala, care ntrece puterile, dar nici sa nu socoti ca este att de usor nct e destul sa vrei, si treaba s-a si facut. Prin metoda prin care se atrage mintea spre inima este tocmai mpreuna simtirea cu rugaciunile citite si auzite; caci simtamintele inimii stapnesc de obicei asupra mintii. Daca vei ndeplini cum se cuvine prima metoda, atunci rugaciunea dumitale va merge cu simtamintele. Ace ste simtaminte se vor schimba potrivit cu cuprinsul rugaciunilor. Eu nu vorbesc aici despre sim taminte obisnuite, ci numai despre acelea dintre ele, care au puterea sa prinda ntreaga cunostinta si toata inima, care sunt n stare sa lege sufletul, fara sa-i mai dea libertatea sa-si continue citirea, ci

numai sa atraga mereu atentia asupra lor. Acestea snt simtaminte deosebite; si ele de ndata ce se nasc, dau nastere n suflet rugaciunilor proprii potrivit cu felul lor de a fi. Aceste simtaminte si rugaciuni deosebite, care iau, nastere n inima, nu tre buiesc ntrerupte prin continuarea rugaciunilor citite , ci oprind citirea, sa li se dea libertatea de a se revarsa pna se vor goli cu totul si simtirea va d eveni egala cu simtirile obisnuite ale rugaciunilor. Aceasta metoda e mai puternica dect prima si coboara mai repede mintea n inima. Dar nu-si poate arata lucrarea dect dupa prima metoda sau odata cu ea. 212. Ajung sa cred ca te afli tot n cap, nca, dar nu n inima. Coboara-te n inimasi nd ata te vei pretui asa cum se cuvine: Dumneata ti-ai aratat dorinta sa ajungi la simtamntul p ropriei netrebnicii.

Uite, tocmai acest lucru vei ncepe sa-l descoperi si sa-l simti de ndata ce te vei cobor n inima. Cu ct mai adnc te vei cobor, pe att mai repede ti se va vadi acest lucru. 213. Lucrul de capetenie este sa stai cu mintea n inima naintea Domnului si sa sta i n fata lui fara iesire, zi si noapte, pna la sfrsitul vietii. 214. Cineva a spus odata: fa ca gndurile tale sa nu treaca de zidurile manastirii si repede vei dobndi linistea dulce a nsingurarii manastiresti. Aceasta este cea mai fericita pa rte a Mariei sa te ntocmesti n asa fel ca sa nu fie nimic n gndurile tale afara de bisericasi de chilie . Ct e de bine asa! Socot ca aceasta fericita stare nu poate fi descrisa. 215. Mi-a venit n minte sa-ti spun: apuca-te de o rugaciune micasi scurtasi savrse ste-o mereu, si n timpul lucrului si n timpul liber si cnd umbli si cnd sezi, nencetat. La nceput ai s a te trudesti cnd ai sa spui aceasta rugaciune, dar mai trziu ea se va spune singura. E de ajuns numai sa te apuci si sa te ostenesti fara ntrerupere. Aceasta rugaciune este: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". n acest timp, luarea aminte nu trebuie s-o tii n cap si nici asupra dumitale, ci n inima, acolo nlauntru, n dreptul snului stng. Cnd te vei de prinde, atunci prin aceasta deprindere, vei izgoni tot ce tulburasi vei aduce pacea n suf let. 216. Unde este inima? Acolo unde raspunde si se simte tristetea, bucuria, mnia si altele; acolo este inima. Acolo stai si cu luare aminte. Inima trupeasca este o inima de carne, urz eala de muschi puternici, dar cel care simte nu este carnea, ci sufletul pentru ale carui simti ri, inima de carne nu slujeste dect ca o arma, asa cum creierul slujeste drept unealta pentru minte, st ai n inima cu credinta, casi Dumnezeu este tot aici, dar cum este, sa nu-ti nchipui. Roaga-te s i te cauta ca darul lui Dumnezeu sa-ti dea n sfrsit simtirea de Dumnezeu. 217. Nu va fi strain de ntelesul rnduielilor sfinte parintesti de va spune cineva: poarta-te cum vrei, numai grabeste-te sa dobndesti aceasta lucrare, si anume sa stai.cu inima n fata D omnului, n care se cuprinde esenta lucrarii. 218. n vremea rugaciunii, atentia trebuie sa fie nlauntru, n inima. Concentrarea at entiei n inima este punctul de plecare al rugaciunii cuvenite. si pentru ca rugaciunea este rid icarea catre Dumnezeu, abaterea atentiei de la inima este abaterea de la aceasta cale. 219. Introducerea mintii n inima pe calea rasuflarii, este aratata numai atunci, cnd nu stii unde sa te opresti cu luarea aminte sau unde-ti este inima, dar dacastii, chiar fara ace st mijloc, cum trebuieste gasita inima, fa cum stii, numai sa te statornicesti n inima. 220. n vremea rugaciunii este nevoie ca duhul sa se uneasca cu mintea si sa roste asca rugaciunea mpreuna cu ea, n care timp mintea lucreaza prin cuvinte rostite numai n gnd sau prin participarea glasului, iar duhul lucreaza prin simtamntul umilintei sau plnsului. Unirea se dar

uieste la timpul potrivit de darul lui Dumnezeu, iar pentru un nou ncepator, este suficient daca d uhul va simti si va lucra mpreuna cu mintea. Atta timp ct luarea aminte va fi pazita de minte, duhul va simti negresit umilinta. Duhul de obicei se numeste inima, asa cum n locul cuvntului minte se ntre buinteaza cuvntul cap. Roaga-te cu luare aminte, cu duhul zdrobit, folosindu-te de mecanismele enumerat e mai sus, ca de niste ajutoare; cu acest prilej, se va descoperi de la sine o cunostinta despre locul inimii, capatata

prin experienta. Despre acest lucru se afla lamuriri multumitoare n predosloviile schimonahului Vasilie. 221. Rugaciunea se numeste a mintii, cnd se rosteste de catre minte cu o adnca lua re aminte; a inimii, cnd se rosteste,cu inima si cu mintea unite, cu care prilej mintea parca s-ar cobor n inima si trimite rugaciunea din adncul inimii; sufleteasca atunci cnd se savrseste din to t sufletul, cu participarea trupului nsusi, cnd se savrseste cu toata fiinta, cu care prilej ntreag a fiinta se preface parca ntr-o singura gura care rosteste rugaciunea. Sfintii Parinti adeseori cuprind n scrierile lor sub unica denumire de rugaciune a mintii, rugaciunea inimii si rugaciunea sufleteasca, iar uneori le deosebesc. Astfel, Prea Cuviosul Grigorie Sinaitul a spus: "cheama-ma nencetat cu mintea sau cu sufletul". Acum cnd nvatatura primita pr in viu grai cu privire la acest subiect s-a micsorat pna la extrem, este folositor sastim deo sebirea hotarta. La unii, lucreaza mai mult rugaciunea mintii, la altii rugaciunea inimii, iar la al tii rugaciunea sufleteasca; depinde de felul cum a fost fiecare nzestrat de mpartitorul bunatatil or tuturor, att cele firesti, ct si cele harice; iar uneori n acelasi nevoitor, lucreaza cnd o rugaciune , cnd alta. O astfel de rugaciune este ntovarasita foarte adesea si n mare parte de lacrimi. 222. Pentru dumneata ordinea mntuitoare tot mai este ntunecata. Citeste primele ca pete din Filotei Sinaitul n Filocalie si vezi ce scrie acolo? Un singur act cuprinde n el totul. Ca ci el aduna totul spre sine si-l tine n rnduiala. Binevoieste sa ornduiesti astfel si vei capata cuvi incioasa ordine launtricasi o vei vedea limpede. Acest act este sa stai cu luare arninte n inimas i sa rami naintea Domnului ntr-un duh de evlavie. Acesta este nceputul ntelepciunii duhovnicesti. Ai dori sa te nteleptesti n deslusirea gndurilor, coboara-te din cap n inima. Atunci toate gndurile vor fi vazute limpede, miscndu-se n fata ochiului mintii dumitale, iar pna atunci s a nu astepti trebuitoare deosebirea de gnduri. 223. " Ma adun cu duhul". Sa-ti ajute Dumnezeu! Dar nu scapa din vedere lucrul d e capetenie, care este sa te aduni cu mintea n inima. n aceasta directie ndreapta-ti mai mult ostenel ile tale. Singura metoda este sa te starui sa stai cu luare aminte n inima, cu amintirea de Dumneze u, Care este pretutindenea, si cu ncredintarea ca ochiul Lui priveste n inima dumitale. ngrijest e-te sa te ntaresti n aceasta convingere, desi dumneata esti singur, ai totusi ntotdeauna nu n umai aproape de dumneata, ci chiar nlauntrul dumitale o persoana care este de fata, care se uita la dumneata si care vede totul n dumneata. Ceea ce ti-am scris despre cele cteva lucruri multiple ce s e fac n ziua cnd savrsesti rugaciunea lui Iisus, ti vor servi drept foarte puternic n acest sens. Fa asa de fiecare data cte zece, cincisprezece minute - si mai degraba, stnd n pozitie de. rugaciune, cu m

ici nchinaciuni si fara ele, cum ti vine mai bine. Osteneste-te astfel, si roaga-L pe Domnul ca s a-ti daruiasca n sfrsit, sa simti si sa cunosti ce este acea rana a inimii, dupa cuvntul staretului Partenie. Aceasta nu se face deodata. Va trece un an de osteneala staruitoare, dar poate chiar mai mu lt, pna cnd vor ncepe sa se arate unele urme. Sa te binecuvinteze Domnul n osteneala si calea acea sta; dar dumneata sa nu o socotesti aceasta osteneala drept o lucrare de mna a doua, ci ia -o drept lucru de capetenie.

224. Daca inima dumitale se ncalzeste n timpul rugaciunilor obisnuite, atunci tocm ai prin acest mijloc ncalzeste-ti caldura inimii pentru Dumnezeu. Rugaciunea lui Iisus, daca o faci mecanic, nuti da nimic, ca si oricare alta rugaciune, care este vorbita cu limba. ncearca sa gndesti mai viu, n timpul cnd savrsesti rugaciunea lui Iisus, ca Domnul Ii sus este aproape si ca sta naintea sufletului dumitale si ia aminte la ceea ce se petrece n el. Cu acest prilej vei trezi n suflet o sete de mntuire si ncredintarea ca n afara de Domnul nu avem de unde astepta mntuirea. Apoi sa strigi catre El. Pe care-L vezi n chip gndit n fata dumitale: "Doamne, Iisu se Hristoase, Dumnezeule Fiule, miluieste-ma!" Sau: Milostive Doamne, miluieste-ma cu judecati le pe care le stii. Lucrarea nu sta deloc n cuvinte, ci n simtamintele ce le avem catre Domnul. Arderea cea duhovniceasca a inimii pentru Domnul este dragostea fata de El. Ea s e aprinde din atingerea Domnului de inima noastra. Cum El n ntregime este iubire; atunci atinger ea Lui de inima aprinde dendata dragostea pentru El. Iar din dragoste vine arderea inimii pentru El. Iata aceasta trebuie sa fie obiectul cntarilor. Pe limba sa fie rugaciunea lui Iisus, n minte, privirea Domnului naintea noastra, n inima setea de Dumnezeu, sau de legatura cu Domnul; vaznd silinta ta, ti va da cele cerute. 225. O alta nsemnatate mai nalta a unei rugaciuni mici si scurte este adncirea gndul ui si simtirii n Dumnezeu. Ceea ce ai dumneata - adica aceste chemari - la prima ntiparire se spu lbera; afara de aceasta, n ciuda chemarilor, gndurile se mbulzesc n cap, ca tntarii. Ca sa curmam ace asta mbulzeala, trebuie sa legam mintea de un singur gnd, sau de gndul Cel care singur e ste Fiinta. Un mare ajutor spre atingerea acestui scop, este rugaciunea micasi scurta. Cu aj utorul ei mintea ajunge simpla, fara risipire se altoieste sau se dezvolta simtirea pentru Dumnez eu. Cnd va veni aceasta simtire, sufletul se va ntari cu constiinta n Dumnezeu, si va ncepe sa faca toate dupa rnduielile lui Dumnezeu. Cu rugaciunea scurta trebuie satinem gndul spre Dumnezeu si atentia pironita la El. Iar daca ne marginim numai la cuvinte, nu ajungem dect "arama sun atoare". 226. Ma ntrebi: "sa mai continui o astfel de rugaciune sau sa ma cobor cu mintea n inima?" Dar rugaciunea de care spui dumneata, unde se savrseste? Ea nu poate sa se faca nicai eri altundeva dect nlauntru. Stai dinaintea lui Dumnezeu, fara nchipuiri, n prezenta Domnului, si vei ncerca numaidect simlaminte bune. Ce mai vrei deci? Aici sunt cuprinse toate. Ori dumnea ta savrsesti aceasta lucrare numai n cap? Nu e asa, trebuie sa petreci n inima. Dar sa nu-ti ad uci aminte cum este, ci numai sa-L vezi pe Domnul acolo. Totul se poate exprima astfel: "sa sta i cu mintea n inima naintea Domnului si sa te rogi". Rodul muncii - cel mai nsemnat - nu este caldura si dulceata, ci frica lui Dumnez

eu si zdrobirea. 227. Rugaciunea cea din afara, singura, nu e deajuns. Dumnezeu ia aminte la mint e si de aceea, monahii care nu unesc rugaciunea cea din afara cu cea launtrica, nu sunt monahi. Judecata aceasta este pe buna dreptate. Cuvntul monah nseamna singuratate; prin urmare, cine nu s-a nsingurat el nsusi, acela nca nu este singuratic, acela nu este monah, chiar daca ar trai n cea mai singuratica manastire. Mintea nevoitorului, care nu s-a nsingurat si nu s-a nchis n sinea ei, s e gaseste n chipul necesar n mijlocul zgomotelor si razvratirilor, produse de nenumarate gndur i, care au ntotdeauna o trecere libera spre el, iar mintea nsasi rataceste ntr-un chip bolnavi cios, fara nici un

folos, si fara sa aiba nevoie, ci numai vatamarea ei. nsingurarea omului n el nsusi nu se poate savrsi altfel, dect printr-o rugaciune atenta, mai ales prin rugaciunea lui Iisus, facuta cu luare aminte. Iar atingerea nepatimirii, luminarea sau, ceea ce este totuna, desavrsire a crestina, fara dobndirea rugaciunii mintale n inima, este cu neputinta; n acest punct toti Sfintii Parinti sunt de aceeasi parere. Calea rugaciunii mintale devine mult mai ngusta atunci, cnd nevoitorul va pasi pe ea cu lucrarea sa launtrica. Iar cnd el va intra n aceste locuri strmte si va simti n toata puterea , ct este de trebuincioasa, ct este de adevaratasi de mntuitoare o astfel de stare; cnd osteneal a din camara cea launtrica va ajunge sa fie dorita de el, ba si nsasi calea cea strmta din viat a cea din afara, ca una ce slujeste drept locuinta si chivernisitoare a lucrarii celei launtrice. 228. Miezul lucrarii este sa dobndim deprinderea de a petrece cu mintea n inima, n aceasta inima simtitoare, dar nu nsotita de vreo nchipuire simtita. Trebuie coborta mintea din ca p n inimasi asezata acolo, sau, cum a spus cineva din stareti, se uneste mintea cu inima. Cu m poti ajunge aici? Cautasi vei afla La aceasta stare se poate ajunge prin petrecerea n fata lui Dumn ezeu, si prin osteneala rugaciunii, ndeosebi prin umblarea la biserica. Dar trebuie satinem min te, ca din partea noastra e numai osteneala, pe cnd nsasi lucrarea, adica unirea mintii cu inima est e darul harului, care ni se da atunci, cnd vrea si cum vrea Domnul. VI LUPTA CU PATIMILE 229. Pe deasupra noi trebuie sastim, ca a chema nencetat numele lui Dumnezeu este o doctorie, care ucide nu numai patimile, ci chiar nsasi lucrarea lor. Asa cum un doctor caut a o tamada, sau un plasture pe care sa le puna pe rana celui ce este bolnav, si ele lucreaza, n timp ce suferindul nici nu cunoaste aceasta lucrare, tot astfel n numele lui Dumnezeu, fiind chemat omoara t oate patimile, cu toate ca noi nici nu stim, cum se savrseste aceasta. 230. Este nevoie de multa nevointa si osteneala n rugaciune, ca sa ajungem n starea netulburata a gndurilor, la un act oarecare al inimii, n care locuieste Hristos, dupa cum spune Apostolul: "Nu va dati seama de voi nsiva, de este Iisus Hristos n voi"? "Afara numai de nu sunteti ceea ce nu trebuie sa fiti" (2 Cor.13, 5). 231. Dumnezeu l-a luat pe omul pe care l-a zidit si l-a asezat n gradina Edenului , ca s-o lucreze si s-o pazeasca (Fac. 2,15), ntelegnd aceasta porunca nu numai n sens propriu, simtit, ci si n sens duhovnicesc, n nalta ei nsemnatate. Ei (Sfintii Parinti) numesc "rai" sufletul prim ilor oameni, ca un loc de petrecere al prea mbelsugatului dar dumnezeiesc si un loc aducator de r

oade n felurite virtuti duhovnicesti, este de asa fel nct n cele din urma a nceput sa se numeasca "l ucrarea mintii", iar paza acestei lucrari a mintii pastrarea curatiei celei sufletesti p e care deja ai ajuns-o. 232. Diavolul mpreuna cu demonii lui, dupa ce, prin neascultare, l-a facut pe om sa fie alungat din Rai, izgonit si din fata lui Dumnezeu, a capatat dreptul sa clatine n chip gndit p uterea cugetatoare din fiecare om si ziua si noaptea, uneori mult, alteori putin, iar cteodata prea mult si nu ne putem

ngradi altminteri n fata acestei navaliri dect prin nencetata aducere aminte de Dumn ezeu, daca amintirea lui Dumnezeu, ntiparindu-se n mintea cuiva prin puterea crucii, va ntari mintea ntru neclatinare. Spre acest scop duc toate ostenelile nevointelor de gnd, cu care se nevoieste pe tarmul credintei orice crestin care s-a mbracat cu datoria lui, si daca lucrurile nu merg astfel la el, atunci se nevoieste n desert. Numai n vederea unei asemenea agonisiri se ntreprind toate ndeletnicirile cele duhovnicesti, att de felurite, de catre orice cautator de Dumn ezeu, pe calea nevointelor facute de bunavoie: ca sa ncline bunavoirea Atotbunului Dumnezeu, ca sa-i daruiasca din nou vrednicia cea dintru nceputuri si ca Hristos sa se ntipareasca n mintea lui , cum spune Apostolul: "Copiii mei, pentru care din nou, sufar durerile nasterii, pna ce se v a ntipari n voi Hristos" (Galat. 4,19). 233. Patimile sunt totuna cu necazurile si Domnul nu le-a despartit, ci a zis: " Cheama-ma n ziua de necaz si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi". si de aceea, privitor la ori ce patima nu este nimic mai folositor dect sa chemi numele lui Dumnezeu. Ct despre noi neputinciosii, noua nu ne ramne dect sa alergam n numele lui Iisus, fiindca patimile, dupa, cum s-a spus, sunt dem onii si (la chemarea acestui Nume) pleaca. 234. "Asadar, daca vrei sa iesi biruitor asupra patimilor, atunci, aflndu-te prin rugaciune si prin lucrarea cea laolalta a lui Dumnezeu, nlauntrul tau, coboara-te n adncul inimii si acolo urmareste pe urmatorii trei uriasi puternici prin care nteleg: uitarea, mpietrirea si nestii nta al "celor de alt neam", ntelesi n chip gndit - diavolii - adica, prin care celelalte patimi rele, nto rcndu-se lucreaza, traiesc si se ntaresc n sufletele iubitorilor de placeri. Tu nsa, cu mult a luare aminte si cu staruinta mintii n lucrarea ei ce vine de sus, gasindu-i pe acesti uriasi rai, mu lti si nestiuti, vei putea sa te izbavesti usor de ei mai trziu, dar tot cu luarea aminte si cu rugaciunea". 235. Precum tlharii, vaznd ca ntr-un oarecare loc se afla armele mparatului, nu mai napadesc la ntmplare, tot astfel si cel ce si-a unit rugaciunea cu inima, nu este pradat la ntmp lare, de tlharii gnditi" (Scararul). MACARIE CEL MARE 236. "Lucrarea cea mai de capetenie a nevoitorului sta n faptul ca intrnd n inima s a, acolo sa dea el razboi satanei si sa-l urascasi, luptnd mpotriva gndurilor lui, sa se razboiasca cu acestea". DIADOH 237. "Cel ce petrece ntotdeauna n inima sa este departe de toate lucrurile cele fe rmecatoare ale acestei vieti si, umblnd ntru duhul, nu poate cerceta poftele cele trupesti. si da

ca, n acest chip, o astfel de umbare el o savrseste ngradindu-se cu faptele cele bune, iar aceste fapt e bune, le are ca pe niste strajeri n fata portilor cetatii sale de curaatenie, atunci toate cursel e demonilor ntinse mpotriva lui ramn fara nici o urmare".

Bine a spus Sfntul, ca laturile vrajmasilor ramn fara nici o izbnda, atunci cnd noi petrecem n adncul inimii noastre si asta se ntmpla cu att mai mult, cu ct noi ne statornicim aco lo. 238. "Staruieste-te sa intri n vistieria ta launtricasi vei descoperi vistieria c ereasca. Casi una si alta sunt acelasi lucru; si printr-o singura intrare le ajungi pe amndoua. Scara ce ur ca spre acea mparatie este ascunsa nlauntrul tau, adica n sufletul tau. Spala-te de pacat si vei gasi acolo treptele de suire, pe care poti intra ntr-nsa". 239. Doua puteri, cu desavrsire potrivnice ntre ele, nruresc asupra mea; puterea bin elui si puterea raului, puterea purtatoare de viata si puterea aducatoare de moarte. Puterea cea buna, dupa rugaciunea mea liberasi sincera, ntotdeauna o alunga pe cea rea, si puterea cea r ea are taria numai din rautatea ascunsa n mine. Ca sa nu se mai atinga de noi raceala necurmata ce v ine din partea duhului celui rau, trebuie ca nencetat sa avem n inima rugaciunea lui Iisus: "Iisu se, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma". mpotriva vrajmasului, celui nevazut (mpotriva diavolului) lupta Dumnezeul cel nevazut, mpotriva celui puternic se razboieste Cel Atotputernic. 240. Prin urmare, ntarindu-te, din nou n credinta ta cea ntru Dumnezeu prin Harul S au, lucru ce se dobndeste prin rugaciune, cheama-i la lupta pe fiecare din cei ce te ndeamna la pa cate si srguieste-te sa-ti ntorci inima de la ei si s-o ndrepti spre faptele bune; prin ace asta ei vor fi smulsi din inimasi vor fi nevoiti sa amorteasca. Ca sa ajungi la aceasta, lasa libera j udecata cea sanatoasa si sileste-te s-o urmezi pe ea. Aceasta osteneala este cea mai de seama n lucrarea dusa pentru nfrngerea vointei. n felul acesta, tretruie sa ne ostenim mereu, ca sa ne biruim pe noi nsine, pna cnd n locul milei de noi nsine se va naste lipsa de mila fata de noi si necrutare, pna cnd vom simti setea de suferi nta, dorinla de a fi chinuiti, de a ne istovi si sufletul si trupul; pna cnd n locul dorintei de a fi pe placul oamenilor, se va forma pe de o parte, scrba de toate obiceiurile si legaturile rele, cu o oarec are mpotrivire plina de vrajmasie si de ndrjire, iar pe de alta parte, expunerea fiintei noastre, la to ate nedreptatile si la toate ocarile omenesti, pna cnd n locul gustului numai pentru cele materiale, simti te si vazute va veni lipsa de gust si dispretul pentru ele si va ncepe cautarea si asteptarea num ai a lucrurilor celor duhovnicesti, curate, dumnezeiesti, pna cnd n locul pamntescului, pentru care viata si fericirea se margineste numai la cele ce sunt pe pamnt, pna cnd simtamntul ca esti numai un si mplu calator pe acest pamnt, ne va umple inimile, ne va mpinge spre patria cea cereasca . 241. n felul acesta, dupa ce harul desteapta pe om prima lui miscare spre el nsusi e cuprinsa n puterea libertatii lui pe care o aduce la ndeplinire prin trei acte; 1) nclina spr

e partea binelui, l alege; 2) nlatura piedicile si rupe legaturile, care-l tine pe om n pacat, izgonin d din inima mila de sine, dorinta de a fi pe placul oamenilor, nclinarea spre cele simtite si pamntest i, si n locul lor, desteptnd lipsa de mila fata de el nsusi, lipsa de gust fata de cele simtite, expu nndu-se la batjocurile oricui si mutndu-se cu inima n veacul viitor cu sentimentul unui om ca re se simte un simplu calator si nemernic pe acest pamnt; 3) n sfrsit, se hotaraste sa paseasca de ndata pe calea cea dreapta, fara a slabi ntru ceva si tinndu-se ntr-un fel de ncordare necurmata. n acest chip numai, se linisteste totul n suflet; cel ce s-a trezit, a scapat din toate legaturile, s-a pregatit pe deplin, si spune siesi: sculndu-ma ma voi duce! Din aceasta clipa ncepe o alta miscare a sufletului spre Dumnezeu. Biruindu-se pe sine nsusi, punnd stapnire pe toate iesi rile sale,

recapatnd libertatea, el trebuie sa se duca acum n ntregime pe sine ca jertfa lui D umnezeu. nseamna ca lucrul este facut abia pe jumatate. 242. Efes. 4, 27: "Sa nu dati loc diavolului". Diavolul nu are acces n suflet atunci cnd acesta nu hraneste nici o patima. Dar cnd sufletul va ngadui patimii si va consimti cu ea, atunci el se ntunecasi diavolul l vede. Se apr opie cu ndrazneala de el si ncepe sa gospodareasca ntr-nsul. Doua miscari vicioase si nsemnat e tulbura de obicei sufletul: pofta si iutimea. De va izbuti vrajmasul sa biruie pe cineva cu pofta, l lasa numai cu aceasta patima fara sa-l mai tulbure, sau tulburndu-l usor cu mnia; cine nsa nu se da batut, n fata poftei, pe acesta se grabeste sa-l miste spre mnie si aduna n jurul lui, mai multe elemente de attare. Cel ce nu deosebeste viclesugurile diavolului si se supara pentru orice, acela face loc diavolului si se supara pentru orice; acela face loc diavolului, dndu-se sa fie b iruit de mnie. Dar cel ce nabusa orice attare de mnie, acela nu numai ca nu-i face loc diavolului n ini ma sa, ci i se mpotriveste si-l alunga. n vremea mniei diavolul si face loc n clipa cnd supararea est e recunoscuta ca fiind ndreptatitasi satisfacerea ei, legitima. Tocmai n acest momen t vrajmasul intra n suflet si ncepe sa bage nlauntru roiuri de gnduri, unele mai attatoare dect altele. Omul ncepe sa arda de mnie ca ntr-o flacara. Aceasta este flacara diavoleasca, o flacara a ia dului. Iar bietul om crede ca el arde astfel de rvna pentru dreptate, cu toate ca mnia omului niciodata nu face dreptatea lui Dumnezeu (Iacov. l, 20). Acest lucru nu este, n felul lui, dect o nselare prin mnie, asa cum este nselarea prin pofta. Cine nabusa imediat mnia, acela spulbera aceasta nselare s i prin aceasta l respinge pe diavol asa cum cineva l-ar lovi pe altul cu putere n piept n dreptul inimii. Cine din cei ce se mnie, daca se cerceteaza cu constiinta curata dupa pototirea mniei, nu g aseste ca la temelia attarii n-a fost dect o nedreptate?! Dar, vrajmasul ntoarce aceasta nedrept ate, n dreptate si o umfla ct un munte asa de nalt, nct ti se pare ca, daca nu ni se satisface jigni rea noastra, chiar aici lumea nsasi, n-ar mai putea sta. Tu nu poti sa nu tii minte, raul, sa nu vrajmasesti? Fii vrajmas, dar vrajmasest e, mpotriva diavolului, iar nu mpotriva fratelui tau. De aceea, ne-a si dat Durnnezeu drept a rma mnia, pentru ca noi sa doborm cu sabia nu trupurile noastre proprii, ci ca sa mplntam ascutisul ei n ntregime n pieptul diavolului. nfige-ti acolo sabia pna n prasele, iar daca vrei, bagasi mneru l si nu o mai scoate niciodata, dimpotriva, mai nfige acolo alta sabie. Dar acest lucru se va p etrece atunci cnd noi ne vom cruta unul pe altul, cnd ne vom purta cu dragoste de pace unul fata de altul. Sa ma lipsesc de bani, sa-mi pierd slava si cinstea, madularul meu mi este mai scump de

ct orisice. Asa va spune unul altuia: sa nu ne jignim firea cu scopul de a cstiga bani, de a caut a slava. 243. Ne vom aduce aminte cum lucreaza ispitele vrajmasului. Taria sabiei vrajmas ului este gndul vrajmasului nsotit de nadejdea ca n inima omul l va consimti, pe temeiul carui gnd e l mai pe urma si faureste o ispita puternica. Este nfatisata, de pilda, fata celui care nea ofensat: aceasta este gndul care misca sabia vrajmasului. Cnd acestei miscari i va raspunde n inima un sim tamnt neplacut de cel care ne-a jignit, asta nseamna ca sabia a patruns pna la fiinta su fletului si l-a ranit. Atunci vrajmasul se napusteste asupra sufletului si ridica ntr-nsul o furtuna ntrea ga alcatuita din dusmanii si razbunari. Dar cnd n inima se afla o dorinta necurmata de a ierta ocar ile si de a ne pazi ntotdeauna ntr-o blndete plina de liniste si de pace cu toata lumea, atunci or ict ar ncerca

vrajmasul sa puna naintea sufletului prin gnduri fata celui ce ne-a scrbit, inima n u-i va raspunde nimic, iar drept urmare, vrajmasul nu va avea de ce sa-i agate ispita. Lovirea s abiei lui va sari napoi de pe aceasta inima, ca de pe un ostas mbracat n armura. 244. Ca sa nu rostesti nici un cuvnt de mnie este o mare desavrsire. n temelia ei st a o inima din care lipseste ntartarea. care, ca o scnteie, este acoperita de lasarea omului n voia lui Dumnezeu, cu constiinta ca Dumnezeu i ngaduie neplacerile ca sa-l ncerce si sa se arate n fata ochilor nostri, ct de temeinic este bunul mers al omului nostru cel dinlauntru. Acest lucru ne si obliga sa ne purtam n asemenea cazuri cu blndete, creznd ca nsusi Dumnezeu ne vede n aceasta clipa . Este adevaratasi ideea dumitale, ca cei ce ne pricinuiesc neplaceri sunt uneltele vra jmasului. De aceea cnd cineva ti face neplaceri, sa socoti ntotdeauna ca n urma lui sta vrajmasul care l atta si-i insufla vorbele si lucrurile pline de ocara. 245. Tlcul acestei parabole este limpede. Aceasta femeie frumoasa prenchipuie un s uflet cazut care s-a ntors la Domnul cu pocainta si care s-a unit cu El, pentru ca sa fie numai al Lui si numai Lui sa-I slujeasca. Prietenii de mai nainte sunt patimile. Fluierul lor este misc area gndurilor patimase, simtamintelor pacatoase si dorintelor pline de pofte. Fuga n linistea l auntrica este ascunderea n adncul inimii, pentru ca sa stea acolo naintea Domnului. Cnd aceasta se va savrsi nlauntru, atunci tot ce este patimas, ori de ce natura ar fi, dar care tulbura su fletul, va pleca de la sine si sufletul se va linisti. 246. si n genere, pune-ti ca o lege, sa masori cele ngaduite prin lucrarea pe care ele o produc nlauntru. Ceea ce zidesti, sa-ti ngadui; iar lucrul care te tulbura, sa nu ti-l nga dui n nici un chip. Cine dintre cei cu mintea sanatoasa va ntinde mna spre paharul cu bautura, n care e ste pusa otrava, daca cunoaste acest lucru? 247. Pentru ca gndurile sa nu rataceasca, trebuie sa avem un astfel de simtamnt nct sa pastreze, fara iesire, n inima cu Dumnezeu, si atunci gndurile straine nu-si vor gasi loc ac olo. Pentru ca sa nu osndim pe altii, trebuie sa simtim adnc pacatosenia noastrasi sa aratam o since ra parere de rau, plngndu-ne sufletul ca si cnd ar fi mort. Cineva a spus: cnd n casa ta se afla u n mort, nu vei ncepe sa te ngrijesti de cei morti pe la vecini. 248. Cnd navalesc gndurile rele, trebuie sa-ti ntorci ochiul mintii din fata lor si , ntorcndu-te spre Domnul, sa le izgonesti cu numele Lui. Dar cnd un gnd ti va misca inima, si ea ca o vicleana, ncetul cu ncetul se va ndulci cu el, atunci trebuie sa te ocarasti si saL rogi pe Domnul, sa te miluiascasi sa te bati pna cnd n inima se va naste un simtamnt potrivnic; de p ilda, n locul

osndirii, naltarea altuia sau, cel putin, un singur simtamnt de respect. Iata pentru ce trebuie sa ne pregatim din timp un locsor linistit n inima la pici oarele Domnului. Se va ntmpla vreo alarma? Sa fugim imediat acolo si sa strigam, sa strigam ca si cum am da socoteala de neagra neputinta si Domnul ne va ajuta; totul se va linisti. 249. Omul care este cu constiinta si cu patima de partea celor patimase, este n nt regime patimas, si potrivnic lui Dumnezeu. Omul, care este de partea celor nepatimase, cu toate ca e plin de patimile care duce la lupta, totusi, nu este potrivnic lui Dumnezeu, pentru ca nu iubeste patimile, si are dorinta sa nu faca asa cum e ndemnat de ele, ci dupa voia lui Dumnezeu.

250. Problema despre punctul de capetenie al luptei launtrice se dezleaga n chipu l urmator: coboara-te cu atentie n inima, stai acolo n fata Domnului si nu ngadui sa intre aco lo nimic din cele pacatoase. Aici se cuprinde toata lucrarea luptei launtrice. 251. Trebuie sa deosebim simtmintele care ne-au intrat n obicei si simtamintele ca re trec pe alaturea, care vin si pleaca. Atta vreme ct patimile nu sunt omorte cu desavrsire, n u ne vor curma gndurile rele, simtamintele, miscarile si punerile la cale. Ele se micsorea za n masura n care se micsoreaza patimile. Izvorul lor este jumatatea noastra cea patimasa. Iata ai ci trebuieste ndreptata toata atentia noastra. Aducerea aminte de Dumnezeu stie sa izgoneasca p rin acest mijloc tot raul si sa se mentina ntr-o buna rnduiala. Deprinderea rugaciunii Lui Iisus es te partea din afara a acestei arme. n esenta aceasta lucrare este la fel cu sederea acasa. Sa fii cu constiinta n inima cu Domnul, a Carui chemare alunga tot ce este netrebnic. Citeste-l pe Isichie, unde scrie despre trezvie. Osteneala si staruinta n aceeasi nevointa, biruieste totul. 252. Caci asa cum n lipsa Lui (prin rugaciunea lui Iisus) se scurge n noi tot ce e ste vatamator, fara sa lase vreun loc pentru cele folositoare de suflet; tot astfel prin prezenta Lu i se alunga tot ce este potrivnic. 253. Demonii nu pot pune deloc stapnire pe duhul sau pe trupul cuiva, nu au puter ea sa patrunda cu forta n sufletul cuiva, daca mai nainte nu-l vor lipsi de toate gndurile ce-l ch eama spre nevointa si nu-l vor goli si lipsi de vederea duhovniceasca. 254. Pravila duhovniceasca cea mai de capetenie, este sa fii nedespartit cu mint ea si cu inima de Dumnezeu, sau sa te rogi nencetat; pentru ncalzirea acestei nevointe sunt puse anu mite rugaciuni graite, un ciclu de slujbe zilnice, care se desavrsesc n bisericasi unele rugaciun i de chilie. Dar principalul si ntreaga putere sta ntr-o nencetata simtire pentru Dumnezeu, pe care sa o si ncalzeasca dupa cum se stie. Aceasta este legea! De ndata ce apare aceasta simtire, toate pravilele sunt nlocui te numai cu ea; dar de ndata ce aceasta simtire lipseste, nu o pot nlocui nici un fel de osteneala facuta cu citirea. Rugaciunile rostite prin grai sunt ornduite pentru ca sa hraneasca aceasta simtir e si de ndata ce nu o hranesc, atunci ele se citesc n zadar. E numai o osteneala, dar nici un folos. Asta e haina din afara, pentru care, sau care nu este trup sau este un trup n care nu e sufletul. Doamne, Dumnezeul meu! Ce lucruri aspre am scris! Da, altfel nu se poate vorbi, dect asa. 255. E propriu rugaciunii mintale sa se descopere patimile, care se ascund si tr aiesc n inima omului! Ea le descoperasi totodata le domoleste. E propriu rugaciunii mintale sa ne descopere robia la care am ajuns, stapniti de duhurile cazute. Ea descopera aceasta robie si ne scapa de ea.

Ca urmare, nu trebuie sa ne tulburam, si sa ramnem nedumeriti, cnd se ridica patim ile din firea cazuta; totul din ele e desteptat de duhurile cele rele. Cum nsa patimile se domolesc prin rugaciune, trebuie sa savrsim rugaciunea lui Iis us, fara grabire si foarte ncet, tocmai atunci cnd ele se vor ridica si ncetul cu ncetul rugaciunea l ui Iisus va pototi patimile razvratite. Uneori, razvratirea patimilor si navalirea gndurilor patimas e este att de puternica, nct l ridica pe om de la o mare nevointa sufleteasca. Aceasta este vreme a muceniciei

nevazute. Trebuie sa-L marturisim pe Domnul n fata patimilor si naintea demonilor printr-o rugaciune ndelungata, care ne va aduce negresit biruinta.

256. Continua sa te ndeletnicesti cu ndeplinirea acestei mici rugaciuni si gndurile se vor linisti din ce n ce mai mult si neputinta, pe care ai observat-o, se va lecui. Aceasta mi ca pravila, daca vei continua-o cum trebuie, ti va forma o rana n inima, iar aceasta rana ti va tintui gn durile de Cel ce este unul singur si, va pune capat mprastierii gndurilor. Din aceasta clipa, cnd Do mnul te va nvrednici sa-ti mbunatatesti starea ta, si va ncepe o noua zidire n toate cele launt rice si umblarea naintea Domnului va ajunge mereu staruitoare. 257. Legea pustniceasca este urmatoarea: saa petreci cu mintea si cu inima n Dumn ezeu prin lepadare de toate, taindu-ti orice placere, nu numai n cele trupesti, ci si n cele duhovnicesti, facnd totul spre slava lui Dumnezeu si spre binele aproapelui, purtnd cu bucurie si cu dragoste ostenelile si lipsurile pustnicesti n mncare, n somn, n odihna, n mngierile ce le avem n legatur u semenii nostri - toate ntr-o masura modesta - ca sa nu sara n ochi si sa nu te par aseasca puterile trebuincioase pentru mplinirea pravilei de rugaciune. 258. "E bine sa vorbesc, ma ntrebi, cu altii despre viata duhovniceasca" Vorbeste ; numai sa nu spui ale tale, ci judeca lucrurile ndeobste, potrivindu-le totusi cu starea celui ce t e ntreaba. Se ntmpla ca unii ncep a vorbi despre cele duhovnicesti numai ca sa vorbeasca. si acest luc ru e mai bun, dect sa vorbesti ceva despre cele lumesti sau din cele desarte. Tacerea asa cum o dor esti, o poti pastra cnd esti singur, sau cnd nimeni nu vorbeste cu dumneata. Deci, daca mergnd la cinev a pentru nevoile dumitale, l rogi pe Domnul sa-ti puna paza gurii tale, bine faci. Mai bin e ca orice este sa fii ntotdeauna cu Domnul. Deprinde-te si cu aceasta rnduiala. Cnd stai cu cineva de vorba, fereste-te mai mult ca orice sa tulburi linistea cel uilalt printr-o aprindere oarecare sau prin pornirea gndurilor dumitale mpotriva lui, cu o vadita dorinta ca sa iesi biruitor. Vrajmasul te duce acolo ca sa ncepi o vorba, iar de la vorbire sa te du ca pna la dezbinare. La fel sa te pazesti a vorbi despre cele duhovnicesti, cu gndul sa-ti arati ntelep ciunea ta n aceasta privinta. si acest lucru este un ndemn din partea vrajmasului, pe care daca-l vei urma, vei fi neaparat batjocorit de oameni si defaimat de Dumnezeu. 259. Trebuie sa finem mintea cu tarie, ca ndeletnicirile, nevointele, purtarile, cu toate ca sunt de mare nevoie si de mare folos pentru pastrarea si ornduirea vietii duhovnicesti si nnoirea firii, n-au putere proprie pentru a fi duse la un bun sfrsit; nu ele zidesc duhul si curata f irea, ci darul lui Dumnezeu, care strabate prin ele si care afla o intrare, un canal de scurgere sp re puterile noastre. De aceea, petreci n ele cu toata rvna, grija, staruinta; dar nsasi propasirea dumitale

s-o lasi pe seama Domnului, pentru ca sub nvelisul lor, El nsusi sa ne zideasca, cum vrea si cum sti e. 260. Cum ncepi sa te nevoiesti, nu-ti opri luarea aminte si inima asupra nevointe i, ci trece-o cu vederea, ca pe un lucru de mna a doua; deschide-te ca pe un vas gata sa primeasca darul si astfel sa ajungi plin de lasarea ta n voia lui Dumnezeu. Cel ce afla darul, l afla prin mijl ocirea credintei si srguintei, spune Sfntul Grigorie Sinaitul, dar numai prin mijlocirea srguintei. Ori ct de nimerita ar fi lucrarea noastra, dar de ndata ce nu o nchinam lui Dumnezeu, nu ne agonisim, darul, caci atunci ea nu zideste n noi duhul adevarului, ci duhul lingusirii, l creste n noi pe fariseul. Darul este sufletul lucrarilor bune. Ele sunt pe att de adevarate, pe ct hranesc si past reaza nimicirea de

sine, zdrobirea, frica de Dumnezeu si credinciosia fata de Dumnezeu. Cnd esti sat ul si multumit de ele, e semn ca le-ai ntrebuintat cum se cuvine sau nu te pricepi.

161. Putinta, temelia, conditia tuturor biruintelor launtrice, este prin biruint a cstigata asupra noastra nsine, care se cuprinde n nfrngerea voii si n lasarea fiintei voastre n minile lui Dumnezeu, cu o lepadare plina de dusmanie fata de tot ce este pacatos. Aici a lu at nastere neiubirea fata de tot ce este patima, ura, dusmanie, lucrarea care este nsasi puterea de lu pta duhovniceascasi ea singura nlocuieste ntreaga trupa. Unde nu este ea, acolo biruinta este deja n min ile vrajmasului fara de nici o lupta; dimpotriva, unde se afla ea, acolo biruinta es te cstigata adeseori fara lupta. De aici se vede, ca dupa cum punctul de plecare al unei lucrari rodn ice este cel mai dinlauntru, la fel ea este punctul de plecare al luptei nsasi; numai din alta par te. Constiinta si liberul arbitru, trecnd de partea binelui, cu ndragirea lui, doboara prin ura orice rautat e si toata patima si pe deasupra, tocmai rautatea si patima din ele nsasi. Propriu-zis, n aceasta lucra re sta nnoirea, transformarea. De aceea, puterea care lupta cu patimile, este tot mintea sau duh ul n care se afla constiinta si libertatea, duhul care este tinut si ntarit de dar. Prin el, catre patimile ce se afla n lupta, trece puterea care doboara, care distruge. si invers; cnd se rascoala pati mile, ele tintesc direct spre minte sau spre duh, adica urmaresc supunerea libertatii si constiintei care se afla n sfnta sfintelor dinlauntrul nostru; spre ele vrajmasul sloboade sagetile nfocate prin p atimi din hrubele sufletului si trupului, ca dintr-un loc de pndasi atta vreme ct constiinta si liber tatea sunt ntregi, adica se afla n partea binelui, orict de mare ar fi asaltul, biruinta este de part ea noastra. Prin aceasta nu se afirma, ca ntreaga putere de biruinta ar veni de la noi, ci se arata numai izvorul ei. Punctul de reazim pentru lupta este duhul nostru ndoit; iar puterea care biru ie si distruge patimile este darul. El zideste n noi una si distruge alta - dar iarasi prin duh, - sau prin constiinta si prin liberul arbitru. Cel ce se lupta se arunca la picioarele Domnului cu striga te, plngndu-se cu ura asupra vrajmasilor, si Dumnezeu i alungasi i doboara n el si prin el. 262. Ce face cel care cade victima unui om rau? Fiind cu pieptul strivit, striga : ajutor! La strigatul lui alearga strajerul si l scapa din nevoie. Acelasi lucru sa-l facem si n lupta gn durilor cu patimile suparndu-ne pe tot ce este patima, trebuie sa strigam dupa ajutor: "Doamne ajuta, "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!", "Doamne ia aminte spre ajutorul me u"!, "Doamne ajuta mie, celui neputincios!" ntorcndu-te astfel catre Domnul, sa nu mai pleci di n fata Lui, ci fiind cu luare aminte la ceea ce se petrece n dumneata, sa stai mereu naintea Domn

ului, rugndu-L sa-ti ajute. ntr-o astfel de stare, vrajmasul va fugi fara ntrziere, ars ca de foc. Daca, fara sa intram ntr-o cearta de cuvinte cu gndul patimas, ne vom ntoarce direct catre Domnul, cu fr ica, cu evlavie, cu ncredere si cu credinciosie n puterea Lui atotlucratoare, atunci, prin acest simplu fapt, gndul patimas se va ndrepta de ochii mintii, care privesc spre Domnul. Fiind despa rtit de suflet, printr-o asemenea lipsa de atentie, el va pleca de la sine, daca patima se treze ste n acest caz n chip firesc. Dar daca aici se va amesteca si vrajmasul pe el l va dobor raza luminii di n minte, care vine de la privirea noastra spre Domnul si lucrurile se petrec astfel nct sufletul se l inisteste ndata dupa atacul vrajmasului, de ndata ce se va ntoarce spre Domnul si l va chema n ajutor. 263. Lupta gndurilor alunga ea singura patima din constiinta; dar ea tot mai ramne nca vie, nsa e ascunsa numai. si dimpotriva: o lucrare potrivnica l loveste pe acest balaur n cap . Totusi, din

aceasta nu urmeaza ca n timpul lucrarii nu trebuie curmata lupta gnditoare. Aceast a trebuie sa fie nedespartita de cealalta; altminteri ea poate ramne fara de nici un rod si poate chiar sa nmulteasca, iar nu sa micsoreze patimile, pentru ca n vremea lucrarii mpotriva unor patimi, se poate alipi alta; de pilda, n vremea postului sa se alipeasca slava desarta. Daca acest lucru s-ar trece cu vederea, atunci n ciuda tuturor silintelor, lucrarea nu va da nici un fel de rod. Lupta gnd itoare, care este n legatura cu lucrarea, lovind patima din afarasi dinlauntru, o distruge tot asa d e repede, pe ct de repede piere vrajmasul, cnd este ncercuit si batut din spate si din fata. 264. Trebuie sa lucram cu ncetul, crescnd si ntarindu-ne treptat, potrivit cu crest erea si cu puterea noastra. Altminteri lucrarea noastra se va asemana cu un petec nou pus la o hain a veche. Cerinta nevointei trebuie sa iasa dinlauntru, asa cum pofta si instinctul bolnavului ind ica uneori leacul cel mai sigur de vindecare. 265. Lupta cu patimile despre care s-a scris, este gnditoare. si ea este lucratoa re pentru ca, nengaduind patimilor sa se hraneasca cu ceva, prin aceasta ea le sleieste de pute ri. Dar mpotriva lor se poate duce si o lupta prin fapte, care consta din masurile ce se iau anum e si din faptele diametral opuse ce se savrsesc. De pilda, ca sa nabusi zgrcenia, trebuie sa ncepi cu darnicia; mpotriva mndriei, trebuie sa alegi ndeletniciri umilitoare; mpotriva patimii de a te nveseli, sa alegi obiceiul de a sedea acasa, s.a.m.d. Este iarasi adevarat, ca acest unic fe l de a lucra nu te duce direct catre scop, pentru ca rabdnd apasarea din afara, patima se poate nradacina n auntru, sau ea nsasi, sau cednd locul alteia. Dar cnd cu aceasta lupta activa se va uni si cea lau ntrica, cea a gndurilor, atunci ele mpreuna vor bate repede orice patima, mpotriva careia se ndrea pta. CUM NE PUTEM CUNOASTE? 266. ti-ai alcatuit "un ntreg panegiric; proasta, vicleana, nerecunoscatoare, mndr a, suparacioasa, ce nu se poate ruga lui Dumnezeu, e foarte bun. Trebuieste adaugat: nu sunt vrednica de nimic si nu pretuiesc nimic. Repeta-l ct mai des, dar n asa fel nct sufletul sa vorbeasca, iar nu mintea sa le adune n felul cum ti aminteste. A vem sau este n noi o pretuire de sine, care se afla adnc ascunsa n firea noastra. Atunci cuvintele sus aratate, sau cele asemanatoare lor sunt spuse de limba sau de memorie iar n suflet se zice: "nu sunt ca ceilalti". si ceea ce este de mirare e ca acest vicl esug al sufletului nostru, aproape ca nici nu poate fi observat. n acest chip el se ascunde, pna cnd Domnul l v a scoate la ivealasi l va arata n toata urciunea lui. Noi nsine trebuie sa-i ghicim prezenta doa r n momentul cnd vorbele de mustrare ale altora, spuse n fata sau pe la spate, raspund n noi pri ntr-un ecou de

neplacere si de ciuda mpotriva celor ce vorbesc. Binevoieste de te informeaza asu pra dumitale, ca sa vezi cum reactioneaza sufletul n asemenea cazuri. n vremea acestei cercetari, c ea mai mare piedica ce se ridica n cale este ndreptatita de sine. 267. Binevoieste sa-ti ntiparesti n minte, ca din clipa desteptarii, pna n momentul cnd nchizi ochii, trebuie sa-ti rnduiesti astfel treburile, nct ntreg timpul zilei sa nfatiseze un lant nentrerupt de acte pline de lepadarea de sine, care sa fie facute numai pentru Domnul, naint ea fetei Lui si spre

slava Lui. Actele de lepadare de sine nu sunt ceva mare n ele nsele, dar merge, sp re mijlocul obisnuitelor treburi legate de viata si constau n hotarri launtrice si n ntorsaturile voiei. Ele se pot gasi sub orice cuvnt, privire, miscare si sub orice amanunt. Trasatura lor caract eristica este sa nu-ti ngadui placerea proprie, nici n cele mari, nici n cele mici, ci n toate sa mergi n ra sparul dorintelor tale. 268. Observa nu cumva n dumneata se ascunde simtirea de sine, adica simtamntul nsem natatii personale, sau n chip negativ, lipsa simtantului care sa-ti spuna ca nu esti nimi c. Acesta este simtamntul cel ascuns, dar el ntoarce toate spre viata. Din el vine ntia credinta ca re vrea ca toate sa mearga potrivit cu voia voastrasi de ndata ce aceasta nu se ntmpla, crtim mpotriva lui Dumnezeu si ne suparam pe oameni. 269. Cnd exista pretuirea de sine, atunci acest simtamnt nu numai ca tulbura legat urile cu oamenii, dar tulburasi legaturile cu Dumnezeu si este viclean ca demonii si se a scunde cu multa ndemnare n dosul unor cuvinte smerite, atunci cnd se asaza n inima. Te plngi apoi de p arerea de sine si de naltarea de sine. Acestia sunt copilasii cei dinti ai pretuirii de s ine. 270. Cei ce au pasit n slujba lui Dumnezeu, ncep sa aiba ispite deosebite. "ntoarce ti datorie patimilor a spus Sfintul Isaac Sirul "prin lupta cu ele". Pe cmpul de lupta se ntmp la biruinti si nfrngeri. nfrngerile trebuiesc lecuite cu pocainta. Ea le vindeca n chipul cel mai mu ltumitor. . 271. Adevarata constiina de sine este vederea limpede a neajunsurilor si neputint elor proprii n asa masura, nct sa-ti dai seama, ca esti plin de ele si nseamna-ti ca, cu ct mai mult te vezi mai incorectasi mai vrednica de orice mustrare, cu att mai mult dumneata pasesti naint e. 272. Trebuie sastii ca suirea spre desavrsire este nevazuta de rvnitor. El se oste neste n sudoarea fetei, dar parca fara nici un rod; darul si zideste lucrarea sub acoperamnt. Omul n susi, nu-i ramne dect un singar lucru de partea lui: vederea netrebniciei sale. Calea spre de savrsire este calea spre constiinta; ca eu sunt orb si sarac si gol, care este strns legata cu zdrobirea duhului, sau cu durerea si cu tristetea pentru propria necuratenie ce se varsa naintea lui Dum nezeu, sau, ceea ce e totuna, ca o nencetata pocainta. Simtamintele de pocainta sunt semnele caracter istice ale unei adevarate nevointe. Cine se abate de la ele si le ocoleste, acela se abate din c ale. La temelia unui nceput de viata noua a fost pusa pocainta; tot ea trebuie sa fie si sa sporeasca m preunasi n vremea cresterii. Cel ce sporeste, recunoaste n constiinta lui ct este de stricat si de p acatos si se adnceste n simtaminte zdrobite de pocainta. Lacrimile sunt semnul coacerii, iar lacrimile

nencetate sunt semnul unei grabnice curatiri. 273. Pune-ti drept lege:1) n orice moment sa astepti o neplacere si cnd va veni sa -l ntmpini ca pe un musafir asteptat. 2) Cnd se da ceva potrivnic voii, care e gata sa te amarascasi sa te tulbure, ale arga mai repede cu luare aminte spre inimasi, pe ct ti sta n putinta, ncordeaza-te sa nu ngadui acestor simtaminte sa se nasca; ncordeaza-te si roaga-te. Daca nu vei ngadui sa se nasca aceste simtamin te, atunci vei pune capat tuturor, cnd toate vin din simturi; daca se naste ceva, macar un simta mnt mic, hotaraste-te, daca se poate, sa nu vorbesti nimic si sa nu faci, pna nu vor fi al ungate acele

simtaminte; ci potrivit poruncii, dupa cum porunceste Dumnezeu, blnd si linistit, ca si cum nu s-ar fi ntmplat nimic. 3) Orice asteptare de curmare a unei astfel de rnduieli sati-o arunci n cap, dar n schimb, sa te hotarasti sa nfrunti neplacerile pna la sfrsitul vietii. Sa nu uiti acest lucru! E ceva foarte important. Daca nu vei avea aceasta hotarre, rabdarea nu se va putea statornici. 4) La toate aceste eforturi mai adauga: sa pastrezi o privire plina de duiosie n vorbire, un ton plin de iubire, o purtare plina de dragoste si mai ales, fereste-te, ct ti sta n putinta , sa amintesti cuiva ceva privitor la nedreptatile lui: Lucreaza astfel ca si cum n-ai suferi nimic d e la nimeni. Deprindete sa pastrezi amintirea lui Dumnezeu n asa chip, nct sa nu-ti mai iasa din inimasi di n minte. 274. Am uitat sa-ti amintesc ca, impresiile, care nu sunt de acord cu rnduiala pr imita de dumneata, trebuiesc sterse pe loc, de ndata ce ti-au venit; sa nu amni acest lucru nici pna s eara, cu att mai putin la un soroc mai ndepartat. Acest lucru e simplu: sa te cobori n inima, acolo , unde a ramas impresia, s-o mbrncesti printr-o lipsa de bunavointa fata de ea, si n acelasi timp sa te rogi lui Dumnezeu mpotriva ei. si sa fii asa pna ce va trece. 275. Sa-ti fie o lege: sa nu ngadui n chip samavolnic nici un gnd, nici un simtamnt, nici o dorinta patimasa, ci sa le izgonesti cu o ura deplina ndata ce le vei observa. si sa te apropii dumneata ntotdeauna nevinovat att n fata lui Dumnezeu, ct si n fata constiintei. n dum neata va dainui nca necuratia patimilor, dar alaturi de ea va fi si nevinovatia. 276. n rnd cu celelalte mijloace, cel mai puternic mijloc de curatire, trebuie sa fie necazurile si neplacerile, pe care le simtim necurmat si pe care Dumnezeu ni le pune n cale, pr ecum si duhul zdrobit, pe care tot El ni-l da. Acest mijloc dupa puterea lui, este egal cu un povatuitor si, atunci cnd ndrumatorul lipseste, l poate nlocui destul de bine, ba chiar l si nlocuieste la o mul credincios si smerit. Caci n asemenea caz, nsusi Dumnezeu este povatuitorul, iar E l, fara ndoiala, ca este mai ntelept dect omul. La Sfntul Isaac Sirul se zugraveste cu de-amanuntul cum Domnul l introduce treptat, treptat pe cel ce-l curata de necazuri purificatoare si cum n calzeste ntr-nsul duhul zdrobirii. Din partea noastra se cere sa credem numai n buna Lui purtare de grijasi sa primim toate cele trimise de El cu inima deschisa, cu bucurie, cu recunostinta. Lipsa acestora rapeste puterea de curatie, pe care o contin ntmplarile pline de necazuri, nu-i da voie sa razbeasca pna la inimasi pna la adncurile fiintei noastre. Fara necazurile din afara cu greu poate sta omul mpotriva mndriei si parerii de sine, iar fara lacrimi de zdrobire, nu se va izbavi de egoismul launtric al fariseului, care mereu se ndreptateste pe sine. Cel ce nu le are pe c ele dinti, este socotit

de apostol, drept un desfrnat. 277. Lasa sa te osndeasca toata lumea, dar daca Dumnezeu te ndreptateste n constiin ia, toate judecatile sunt nule. Mi-a spus unul din observatori, ca vorbele omenesti, atta v reme ct nu se agata de ceva cu adevarat rau, stau o vreme deasupra omului, ca un nor fara apa, si apoi pleaca. si urma lor va pieri si nimeni nu-si va mai aminti de ele. Cred ca tot astfel se va ntmpla si cu privire la dumneata. LUCRAREA LAUNTRICASI CEA DIN AFARA

278. "Daca lucrarea launtrica, facuta pentru Dumnezeu; nu-i va ajuta omului, atu nci n zadar se va osteni n cea din afara". 279. Un frate l-a ntrebat pe Avva Agaton: Spune-mi Avvo! Ce este mai mare: ostene ala trupeasca sau paza inimii? Avva i-a raspuns: omul este asemenea pomului: osteneala trupeas ca sunt frunzele, iar paza inimii sunt roadele. Dar ntruct "tot pomul care nu face rod bun se taie s i se arunca n foc" (Mat, 3,10), atunci este vadit ca noi trebuie sa avem grija de rod, adica de paz a mintii. De altfel noi avem nevoie de acoperamntul frunzelor si de o buna podoaba, adica de osteneala tr upeasca". 280. n manastire sunt doua feluri de viata: una e launtrica, iar alta din afara. Ascultarile care se dau n manastire, toate privesc aceasta viata din afara. Cel care nu stie ca aceste as cultari sunt necesare numai pentru ca, noi aducem n manastire si trupul si, ca lucrarea mntuirii suflete sti trebuie sa mearga prin mijlocul ascultarii cu grupul ei de nevoinle, - se poate ntoarce de l a manastire de la cei dinti pasi, socotind ca ele nu corespund scopurilor lor si starii lui sufletesti sau, ramnnd n manastire, sa margineasca toata lucrarea monahului numai la aceste ascultari si se va osteni n zadar, fara sa faca un pas catre curatirea si desavrsirea sufletului sau . Alege-ti viata, n care, atunci cnd minile si picioarele vor face un lucru, sufletul sa fie ocupat cu alt lucru, daca vrea sa se mntuie. 281. Ia aminte mai departe ca sanatatea atrna nu numai de hrana, ci mai mult de o linistire sufleteasca. Viata n Dumnezeu care este rupta din valurile lumesti, lumineaza ini ma prin pace, iar prin aceasta mentine ntr-o sanatoasa rnduialasi cele ce sunt n trup. Ceea ce este mai de seama n viata nu sunt faptele: cel mai nsemnat lucru este star ea inimii, care este ntoarsa catre Dumnezeu. 282. Ca sa fii una cu Domnul, trebuie sa mergi pe doua cai: activa sau contempla tiva. Prima este pentru crestinii ce mai sunt legati de viata aceasta, a doua pentru cei ce au pa rasit tot ce este n legatura cu viata de aici. n lucrare, nici cea dinti nu poate fi fara a doua, nici a doua nu poate fi fara cea dinti. si cei din lume, prin urmare, trebuie sa paseasca, pe masura lor, pe calea contemplativa. Eu ti-am scris: deprinde-te sa-ti aduci aminte ntotdeauna de Dumne zeu si sa umbli naintea fetei Lui. Asta este chiar partea contemplativa. Unii ntreaba, cum l putem avea pe Domnul n atentia noastra atunci cnd lucram? Astfel : orice lucru, mic sau mare, pe care l voi face, sa fie ntovarasit cu ncredintarea mintii c a nsusi Domnul, cel ce este pretutindenea, ti porunceste sa-l faci si priveste cum l faci. Purtndute astfel, vei face orice lucru cu luare aminte si nu-L vei uita pe Domnul. Aici sta tot secretul un ei lucrari cu sorti de izbnda pentru cel mai de seama scop n starea dumitale. Binevoieste sa patrunzi n ac este lucruri si sa-ti ornduiesti viata astfel. Cnd ti vei orndui astfel cele launtrice, atunci vor nc

eta si gndurile sa rataceasca ncoace si ncolo. Pentru ce acum viata dumitale este mereu n neornduiala? Eu cred, ca dumneata vrei sa-ti aduci aminte de Domnul, uitnd de treburile vietii, dar treburile vietii se baga n consti inta, si dau la o parte aducerea aminte de Dumnezeu. Dumneata nsa trebuie sa faci dimpotriva: sa ai grija de treburile vietii, dar ca si cum ar fi date de Dumnezeu si ca si cum le-ai face na intea Domnului. Acolo nu-ti iese nici una nici alta, dar aici si una si alta vor fi n rnduiala.

283. Unii ti spun: !ai mai multa plata, daca te nevoiesti n zgomotul vietii, dect s a te nevoiesti n singuratate". si dumneata nu te lepezi de acest lucru. Cei ce se nevoiesc cu ade varat nu au n vedere rasplata, ci se ngrijesc numai ca sa se curete de patimi si de simtaminte patimas e si de gnduri. Pentru acest scop viata de obste este mai de folos, pentru ca ea nfatiseaza exper iente reale de lupte cu patimile si nfrngerea lor. Aceste biruinte lovesc patimile n piept si n cap, iar repetarea lor, repede omoara cu desavrsire patimile. Pe cta vreme, n singuratate lupta este cea a gndului, care este tot asa de slaba, n lucrarea ei, ca o lovitura pricinuita de aripa unei must e. De aceea, omorrea patimilor n singuratate se prelungeste mai mult timp. Mai mult: aproape ntotdeauna nu este propriu-zis o omorre, ci o amortire, o amortire pe un anumit timp, pna n cazul cnd s e va ntlni cu obiectele patimilor. n acest timp, patimile se nflacareaza deodata ca un fulger si se ntmpla ca unii, care multa vreme s-au bucurat de linistea patimilor, n singuratate, nu prin tr-o lupta a gndurilor, ci printr-una a faptelor, vor ramne nezdruncinati, cnd se vor abate asup ra lor o navalire neprevazuta. Iata pe ce temei barbatii, ncercati n viata duhovniceasca, p oruncesc sa biruim patimile printr-o lupta a faptelor, ntr-o viata de obste, si numai dupa ac easta sa ne nsinguram. 284. Minile si picioarele sa fie ocupate cu lucrul, iar gndul cu Dumnezeu, acesta este omul care ntr-adevar sta n picioare. Cele launtrice trebuiesc rnduite de dimineata, de ndata ce se vor deschide ochii. Sa le lasam toata ziua, seara sa le ncalzim si asa sa adormim. Ca sa prescurtam legaturile din afarasi sa le rnduim toate ntr-o categorie, este u n cadru mntuitor pentru viata. Cnd va veni rugaciunea launtrica, atunci se va putea nlocui n parte petrecerea n bis erica, dar rugaciunea launtrica, nu este nicaieri asa de bine ncalzita ca n biserica. 285. Osteneste-te sa-ti linistesti gndurile legate de viata. Cauta sa dobndesti o stare sufleteasca de asa natura, nct cu trupul sa faci lucrurile obisnuite, iar cu duhul sa fii ntotdeau na cu Domnul. Domnul cel milostiv ne da lipsa de griji, dupa care toate se fac la timpul lor s i nimic nu se umple de grijasi nu ne apasa. Cauta, cere si ti se va da! 286. Nevointele de tot felul trebuiesc astfel ndeplinite, nct sa nu stie nimeni de ele n manastire. De ndata ce va afla cineva, de ele, aceasta va fi un semn rau. Sa nu crezi ca tai nuirea - sa nu se vada, sa nu se stie - nu este neaparat trebuincioasa. Nu neaparat! Foarte neapar at! Nevointa care se trmbiteaza este goala, nu pretuieste nici un ban. 287. Ostenelile si nevointele din afara sunt mijloace, ele au un pret numai atun ci cnd conduc spre scop si cnd sunt cerute de el. si nu-ti opri gndurile asupra lor ca si cum ar nsemn a ceva. Lucrul

cel mai de seama se afla n simtaminte si n starile sufletesti. Asupra lor, deci ndr epteaza-ti toata luarea aminte, dacati-ai statornicit deja rnduiala vietii din afara. Pazeste mai mult dect orice smerenia si roaga-te ca sati-o dea, ca sa poti primi, si hartuieste-te ct mai des pe dumneata nsuti, nclinnd spre nimicirea de sine. De ndata ce te scoli, ngrijeste-te ct mai repede sa t e simti un netrebnic, apoi staruie-te sa rami toata ziua n acest simtamnt. Cnd te asezi la ruga ciune si te apropii de Domnul, sa te umilesti mai mult. Cine si catre cine ndrazneste sa se nt oarcasi sa stea de vorba prin cuvinte omenesti?! Bucura-te cnd ti se va ntmpla o umilire, din afara pe care n-ai voit

o! Primeste-o ca pe o deosebita mila dumnezeiasca. Sa-ti fie ca un dreptar, ca a tunci cnd dumneata te afli pe deplin nemultumit de sine, te gasesti ntr-o buna rnduiala; dar de ndata ce va apare un mic simtamnt de multumire de sine si vei ncepe sa te pretuiesti, sastii ca nu te m ai afli n chipul dumitale si atunci ncepi sa te hartuiesti. Pentru Dumnezeu, sa nu uiti acest mic amanunt. Toate celelalte sunt nimic, cnd nu este acest lucru. Au fost oameni care s-au mntuit num ai prin smerenie. Fara smerenie nimeni nu s-a mntuit si nu se va mntui. 288. Nu-ti opri luarea aminte ctusi de putin asupra nevointelor din afara. Desi e le sunt necesare, totusi sunt numai schele. Cladirea se zideste prin mijlocirea lor, dar ele nu su nt cladite. Cladirea este n inima. ndreapta-ti toata luarea aminte asupra lucrarii inimii. Cel dinti gnd de ispita, care va ncepe sa te loveasca, va fi multumirea de sine; du pa ea va veni naltarea de sine launtrica, sau trmbitarea naintea fetei dumitale; iar mai departe, ngmfarea naintea altora. Pricepe aceste cai. Citeste pe Macarie cel Mare si mai ales Scara , unde se spun multe despre deosebirea gndurilor. Judecnd dupa gnduri, una si aceeasi lucrare poat e fi placutasi neplacuta lui Dumnezeu... nvata-te! 289. Ascultarea pe care o faci fara nici o placere, ai numit-o ascultarea masina la. nsa realitatea este, ca numai acea ascultare lucreaza rodnic la formarea deprinderii, ce se savrseste n rasparul voii sale, si chibzuintelor sale. Daca ceva se va face potrivit cu nclinarea inimii, ce ascultare este aici? Aici n u este la mijloc dect voia proprie si gustul propriu. Numai vorbaria nfrumuseteaza astfel de lucruri. A devarata ascultare se savrseste fara sa vada temeiurile si fara sa se uite la lipsa dorintei proprii . Unei astfel de ascultari i este fagaduit un dar deosebit, darul pazirii de orice vatamare n vreme a ndeplinirii ascultarii. Cnd ascultarea se face pentru Domnul, l ia n grija Sa pe ascuItator sil pazeste. 290. Orice ti s-ar porunci, trebuie sa faci fara mpotrivire launtrica, cu toata p lacerea, ca pe o porunca a lui Dumnezeu. Asaza cuvintele subliniate mai adnc n inimasi fii asa cum te inspira ele. Primeste orice porunca ca pe un cuvnt ce vine n chip nemijlocit de la Dumnezeu si m plineste-o ca pe un lucru dumnezeiesc, ca naintea lui Dumnezeu, cu toata osrdia si luarea ami nte, nu ca si cum ai lucra pentru un om, ci ca pentru Dumnezeu, care vede toate, fiindu-ti fri ca de judecata spusa cu privire la cei ce ndeplinesc lucrarea lui Dumnezeu fara tragere de inima (Ier. 48, 10). Te rog, ntipareste-ti n minte mai puternic acest lucru. Patrunde acum n felul, cum Dumnezeu si-a schimbat supravegherea cu privire la dum neata si sa nu-ti ngadui sa lucrezi n afara de planurile lui Dumnezeu. Ce a fost mai nainte? n b iserica stateai izolat cu placere; nu faceai dect sa te rogi si sa te ncalzesti n rugaciune; n chili

e, de asemenea, cel mai de seama lucru era rugaciunea si iar rugaciunea. Acum n biserica ai treab asi acasa, treaba. Crezi ca asta o faci n zadar? Nu! Domnul ti propune sa faci al doilea pas. Mai nain te te aflai ntr-o calda rugaciune, fara faptele ascultarii; acum nvata-te sa petreci n aceeasi rugac iune, chiar n toiul treburilor. Asta o vrea Domnul de la dumneata. Fii dibaci. si mai nainte ai avut osteneli, dar acum ai mai multe. Trebuie si treaba s-o faci si nici de Dumnezeu sa nu te departezi cu mintea, adica sa fii asa cum ai sta la rugaciune. Asta e o lege: cu minile sa faci treaba, iar cu mint ea si cu inima sa fii la Dumnezeu. Scrie, iar cu mintea nu te departa de Dumnezeu si nu ngadui caldurii sa se micsoreze si trezviei sa slabeasca. Tot asa sa faci cnd salasluiesti n biserica. Cum poti re usi ntr-acestea, te va

nvata nsusi lucrul. si iata cum vei ajunge plin de ncercare si te vei ntari mai mult n petrecerea cea launtrica. 291. ti se parea ca atunci; cnd nu aveai ascultarea scrisului era mai bine. Aici te nseli. Ascultarea fara crtire, mpotriva gusturilor noastre e mai scumpa dect orice nevointa si poate fi daunatoare numai printr-o ndeplinire lipsita de dibacie; ba si atunci n cea mai mare parte nu mai ni se pare acest lucru. nsa n realitate, Domnul rasplateste ntotdeauna, chiar osteneala lepada rii de sine. Dumneata iei luciurile prea usor, atunci cnd pui picioarele n prag la nevointa asc ultarii. Ieri ai dat fagaduinta ca vei asculta ntru toate pe egumen, iar acum refuzi sa duci mai depar te o ascultare usoara, care ti este la ndemna. Dar asa oare se ndeplineste fagaduinta? Cuvntul despr e ascultare este un legamnt pe care l-ai facut cu manastirea si temeiul sfintiei tale de a pu rta rasa. Acum aceasta fagaduinta este nimicitasi sfintia ta te-ai scos singur din chinul n care patisesi cu un picior. Trebuie sa te caiesti si sa plngi pentru aceasta. caci prin asezarea launtrica a sfintiei tale, urmeaza sa se nimiceasca, si poate ca s-a si nimicit, cu toate ca pe dinafara pare ca se zideste. Trebuie sati se aplice un canon. Binevoieste, sa bati cte trei matanii pna la pamnt, cernd Domnului cu lacrimi sa-ti ierte nselatoria neascultatoare, care fagaduieste una prin cuvinte, iar prin fapte savrs este alta. Sa te caiesti cu duhul, caci acesta nu este un pacat al gndului, ci al faptei. si roaga -L pe Dumnezeu sa puna n gnd celui n drept sa-ti dea din nou aceasta ascultare si cnd ti se va da sau ti se va lasa mai departe, atunci sa ncetezi si metaniile. Dar staretului sa nu-i spui toate aceste a. 292: Sfintia ta mi scrii: "lucrez ca un ncepator, mpreuna cu fratii mei de sub ascu ltare". Eu nu nteleg ce cuprinde aceasta munca? Daca e o lucrare buna sau nengaduita, asta se po ate vedea numai din duhul cu care se face. Tocmai acest lucru sa ai n vedere si sa te porti potrivit cu el. Cnd vezi ca esti ponegrit de cineva, primeste aceste vorbe ca pe niste noroi care te vindeca. Faci bine sa nu pierzi legatura cu aceia, care ti adauga acest leac. 293. Lenevirea dumitale pentru ndeletnicirile duhovnicesti, provine din risipirea , cu care te-ai apucat de lucru. Nu te distra prea mult cu mintea, caci atunci ti se vor tulbura gndurile n cap. Iar dupa tulburarea cea din cap se va face tulburare si n inima. 294. Munca trupeasca te smereste, umple golurile de timp, iar gndurilor nu le da voie sa se risipeasca. Ca s-o nlocuiesti cu metaniile este un lucru bun, caci este o munca m ai buna. Dar o poti face oricnd? Batrnii din Egipt lucrau de dimineata pna seara, ntovaarasindu-si, ruco delia* cu rugaciunea mintii si cu cugetarea de Dumnezeu. Pravila de rugaciune o ndeplineau noaptea. Iar

Sfntul Isaac Sirul nu este binevoitor fata de munca: te abate, zice, de la Dumnez eu. Acest lucru este adevarat, cnd este vorba de o munca care-ti cere multa bataie de cap, iar cnd este vorba de o munca simpla, nu e nimic. 295. Orice fel si orice categorie de ndeletniciri sunt bune din momentul n care el e ndreapta luarea aminte spre Dumnezeu. Nu e nevoie nici macar sa nsiram ocupatiile. De ndata ce o nd eletnicire nu hraneste rugaciunea, trebuie sa o lasam si sa ne ocupam de alta. De pilda, ai deschis o carte si ai nceput sa citesti si totusi nu merge. Las-o, ia alta. Daca a doua nu merge, ia pe a treia. Daca nici asta nu merge, bate metanii si mediteaza. Trebuie sa ai o rucodelie ce nu-ti ris ipeste luarea aminte. Cnd luarea aminte fata de Dumnezeu este vie si rugaciunea dinlauntru nu merge, at unci e mai bine

sa nu ncepi nimic (adica acasa), ci sasezi sau sa te plimbi sau mai bine stai n fa ta icoanelor si sa te rogi; cnd va ncepe sa slabeasca, s-o ncalzesti cu citirea sau meditatia. Pravilele sunt necesare pentru cei ce sunt n manastire, ca ei sa se deprinda cu lucrarile si ndeletniciril e manastiresti. Dar mai trziu cnd ei vor ajunge pna la unele simtiri launtrice si mai ales, pna la caldu ra inimii, nici lor nu le este strict necesara pravila. ndeobste, nu trebuie sa ne legam de pravila, ci sa fim liberi de ea, avnd un singu r lucru n gndul nostru: ca nu cumva sa plece de la noi luarea aminte cea cucernica fata de Dumne zeu. Trupul trebuieste ntotdeauna tinut strunit, ca un soldat la parada; sa nu-i ngadui m deloc molesirea n madulare, dar nu numai n timpul mersului si sederii, ci si n timpul cnd stam n pici oare si cnd ne aflam culcati. Toate lucrurile - mari si mici - trebuiesc facute ca si cum ochiul lui Dumnezeu ar privi cum se savrsesc ele. Pe toti cti vin la voi, sau pe toti cti i ntlnim, trebuie sa-i primim ca pe niste alesi ai lui Dumnezeu, trimisi de El. Cea dinti ntrebare sa-ti fie nlauntru: ce vrea Domn ul sa fac cu aceasta persoana? Sa-i primesti pe toti ca pe chipul lui Dumnezeu, cu cinste si sa doresti sa le faci binele. Sa nu ai mila de tine nsuti, sa fii gata sa servesti pe altii si sa predai n ntregi me Domnului cu o petrecere ntr-nsul prin rugaciune; aceste lucruri dau nastere vietii duhovnicesti. 296. Ai pomenit de lucru. Cum sfintia ta ai lucrari pe care le savrsesti nu din a scultare, ci din voia proprie, poti sati le rnduiesti astfel, pentru ca ele sa nu te abata deloc de la lucrarile launtrice. Urmeaza-l n acest sens pe sfntul Isaac Sirul. El nu este pentru muncasi o ngaduie n umai n cazul cnd este nevoie, numai din cnd n cnd. Pentru ca munca risipeste mintea, pe care o at rage asupra ei. Trebuie sa dobndesti o deosebita deprindere ca sa nu te risipeasca. Nu se poa te sa nu lucrezi. Este o cerinta fireasca: totusi, nu trebuie nici sa te lasi dus de ea. Monahii d in Egipt lucreaza toata ziua, dar cu mintea nu se departeaza de Dumnezeu. 297. Cel putin, rugaciunea ce se face n inima, n-ai ntrerupt-o? Nu, probabil casi aici ai suferit o pierdere; caci daca dumneata ai fi stat cu mintea naintea lui Dumnezeu si n inima ai fi cazut cu smerenie n fata Domnului, n-ai fi simtit ncetarea lucrarii rugaciunii. Pricep ca t e-ai risipit. Te-ai lasat dus de lucru si el ti-a scos din cap toate celelalte, chiar nimicirea de s ine. nseamna ca sfintia ta ti-ai ndeplinit rau ascultarea. Trebuie sati-o ndeplinesti fara sa te ngrijorezi nla untru si, lucrnd cu osrdie, satii inima ta la o distanta oarecare, liberasi sa nu-ti deprinzi luar ea aminte de la lucrarea cea mai de seama. 298. nvata-te ca orice faci, sa faci astfel, nct inima sa se ncalzeasca, iar nu sa s

e raceasca. Trebuie sa citesti si sa-ti faci rugaciunea si sa muncesti, sa intri n relatii cu altii, avnd n vedere ntotdeauna un singur scop, ca sa nu ajungi pna la ratacire. ncalzeste-ti nencetat so ba launtrica printr-o rugaciune scurtasi pazeste simtirile pentru ca sa nu iasa prin ele cald ura. Impresiile afara se mpaca foarte greu cu lucrarea launtrica. 299. Ca sa capeti patima cititului, e rau. Acest lucru nu te duce la bine si rid ica un fel de perete ntre inimasi Dumnezeu. Pe deasupra, se dezvolta o curiozitate si o discutie n contradi ctoriu, care este daunatoare.

300. Iata, mijloacele toate prin care se nimicesc n noi patimile: cnd propria noas tra osteneala; ce se face prin lucrarea mintii, cnd prin povatuitori, cnd prin Domnul nsusi. Am facut la timp observatia, ca fara o lupta a gndului, launtrica, lupta din afara nu poate fi ncun unata de succes; acelasi lucru trebuieste spus si cu privire la lupta ce se duce, cnd te afli sub conducerea unui povatuitor, precum si despre curatirea ce se lucreaza de Providenta. Ca urmare, lupta launtrica trebuie sa fie nentreruptasi neschimbata. Ea singura nu este asa de puternica, da r cnd ea lipseste, toate celelalte nu sunt lucratoare, nu aduc nici un folos. si lucratorii, si suf erinzii, si plngatorii si ascultatorii s-au pierdut si se pierd din pricina unei lupte launtrice sau pazir e a mintii nendestulatoare. Daca, pe deasupra, as mai aminti ceea ce am spus mai sus despre lucrarea rodnica launtrica, si anume ca ea este scopul si puterea lucrarii pozitive din afara, at unci se va descoperi n toate puterea ntreaga, nsemnatatea lucrarii launtrice si oricine va vedea ca ea es te izvorul, temelia si scopul oricarei nevointe. Toata lucrarea noastra poate fi prescurtata n urmato area formula: aduna-te n tine nsuti, ridica-ti constiinta duhovniceascasi lucrarea datatoare de viata si umbla n aceasta stare duhovniceasca cu lucrarea din afara schitata sub conducerea unui p ovatuitor sau a Providentei; dar odata cu aceasta observa cu o atentie asprasi ncordatasi urmares te tot ce razbeste dinlauntru. De ndata ce se va naste o rascoala de patimi, izgoneste-o si cu gndul si cu fapta, fara sa uiti sa ncalzesti n tine nsuti duhul zdrobit si plin de durere pentru pacatele tale . Aici trebuieste adunata toata atentia nevoitorului, pentru ca, nevoindu-se, el s a nu se risipeascasi sa fie oarecum legat sau ncins peste coapsele gndurilor sale. Umblarea ntr-o asttel de stare si pazirea launtrica, este o umblare plina de trezvie, iar stiinta despre aceasta umblare, este stiinta trezviei. Acum este limpede pentru ce toti nevoitorii au socotit virtutea trezviei ca pe c ea mai de seama dintre virtutile de nevointa si pe cei ce n-o aveau i socoteau fara rod. 301. Nu ne putem margini la o viata lucratoare, odata cu aceasta trebuie sa avem si ndeletniciri legate de preocuparile mintii pentru ca o tinem prin ele, n chip neslabit, la loc ul ei, si n rnduiala launtrica. Trebuie sa unim cu lucrarea negresit si vederea mintii si cu vederea mintii, lucrarea. si una si alta, cnd sunt ntr-o legatura, mping repede sufletul nainte, curatindu-l de t ot ce este rau si ntarindu-l n tot ce este bun. Cauta n povestirile vrednice de amintit ale lui Ioan Colov si ale lui Avva Pimen. Dar despre toate acestea vei gasi lucruri frumoase n toate scrierile privitoare la nevointa. 302. Asadar, sa se nvete fiecare pe sine si sa-si insufle adevarul cuvntului lui H ristos si el se va

salaslui ntru tine. Pentru aceasta, citeste, cugeta, nvata, consimte, iubeste si m ai trziu pune-le n practica vietii. Aceasta din urma este limita nvataturii de sine. Atta vreme ct ace asta nca nu este, nu se poate spune de cineva, ca el s-a nvatat pe sine, chiar dacastie cuvntul lui Hristos pe de rost, si judeca bine. Sfntul Apostol Pavel i mustra pe iudei pentru un asemenea neajuns, n Epistola catre Romani, zicnd: nvatnd pe altul, oare pe tine nu te nveti? (Rom. 2, 21). Cine r amne astfel, n acela nu se salasluieste cuvntul lui Hristos si el nu traieste ntr-nsul. Este vadit ca orice fel de nvatatura reciproca aduce roade numai atunci, cnd orici ne si-o nsuseste, se nvata pe sine nsusi si se ntelepteste, fiindca ascultnd cele spuse sau citite, se ndeamna pe sine nsusi, nu numai sa se gndeasca ntr-un anumit fel, dar si sa simtasi sa le puna n pra ctica.

Caci numai atunci se si salasluieste cuvntul lui Hristos n cineva, cnd el va izbuti sa se convinga si sa creadasi sa traiasca potrivit cu el. Nu lucreaza ca un ntelept acela, care citeste cu osrdie cuvntul lui Dumnezeu, dar nu-l judeca, nu-l duce pna la simtire si nu-l traduce n v iata. De aceea, el curge printr-nsul ca apa dintr-un jgheab si se scurge din el, fara sa se stato rniceasca n el si fara sa se salasluiasca ntr-nsul. Este cu putinta sastii pe de rost toata Evanghelia si tot Apostolul si totusi sa nu ai cuvntul lui Hristos salasluit n tine, din pricina ca nu-l nveti n ch ip ntelept. Nu lucreaza ca un ntelept nici acela care mbogateste mintea cu cuvntul lui Hristos, da r ramne nepasator, cnd e vorba sa-si potriveasca inima si viata cu el. De aceea, cuvntul D omnului ramne n el ca nisipul, presarat n cap si n memorie, si sta acolo mort, iar nu viu. El tra ieste numai atunci, cnd trece si n simtire si n viata; fara aceasta nu e cu putinta trairea cuvntului lu i Dumnezeu n oameni. si de aceea, nu se poate spune, ca el locuieste n oamenii care nu-l simt si nu-l traduc n practica vietii. 303. "Orice faceti, cu cuvntul sau cu lucrul, toate sa le faceti n numele Domnului Iisus, si prin El sa multumiti lui Dumnezeu si Tatal" (Colos. 3,17). A treia metoda, care trebuieste folosita ca sa scoatem la iveala viata noastra c ea ascunsa n Dumnezeu, este sa facem totul n numele lui Dumnezeu. Primele doua: citirea Script urilor si nsusirea adevarurilor descoperite, izgonesc gndurile desarte si necurate si umplu mintea de cugetari bune mereu ndreptate spre cele dumnezeiesti, iar rugaciunea statornicest e deprinderea de a ne aduce aminte ntotdeauna de Dumnezeu sau de a umbla n prezenta lui Dumnezeu. Att una, ct si cealalta, tine atentia si simtirea ascunsa n Dumnezeu. S-ar parea ca este de a juns? Se pare, dar nu este. Daca am lasa sa lucreze numai aceste doua metode, atunci ele nu vor duce c atre scopul aratat. Omul nu este numai gndire si simtire, ci mai mult lucrare. El este o fiinta vesni c miscatoare, care lucreaza nencetat. Dar orice lucrare atrage atentia si simtirea. Cel ce lucreaza, se afla n ntregime n lucrare. De aceea, si cel ce cauta pe Dumnezeu, din pricina lucrurilor de neapa rata trebuinta, se abate neaparat cu gndul de la Dumnezeu, iar dupa gnd si cu simtirea. Lucrurile l co boara din cer pe pamnt, sau l scot din viata ascunsa n Dumnezeu spre legaturile cele din afara; c aci lucrurile noastre aproape toate sunt vazute, curg n rnd cu cele create, prin mijlocirea lucr urilor simtite. De aici urmeaza, ca daca n-am ndrepta nici lucrurile omului astfel nct si ele sa sluje asca drept un mijloc spre a ajunge la mentinerea vietii ascunse n Dumnezeu, atunci si cele dinti doua metode vor ramne fara rod sau nu vor putea fi savrsite nici chiar ele nsele, cum trebuie. Lucrarile vor

strica nencetat armonia att lucrarea nvataturii Scripturilor, ct si lucrarea rugaciu nii. Iata nsa ca Apostolul nvata cuvintele citate, cum pot fi transformate si lucrarile n mijloace ce ar duce la ascunderea vietii n Dumnezeu, si anume, fa totul n numele Domnului. Daca astfel ti vei orndui cele launtrice, atunci nu te vei departa de Domnul nici cu gndul, nici cu simtire a. Caci, ca sa faci totul n numele Domnului, nseamna sa faci totul spre slava lui Dumnezeu, cu dorinta de a-I placea Lui, mplinind cu dreptate voia Lui cunoscuta chiar n ceva marunt. Iar n acest timp, madularele trupului, ca niste unelte, si vor face treaba; gndul si simtirea nsa vor fi ntoarse spre Dumnezeu cu multa grija, pentru ca cele facute, sa fie facute Domnului si sa slujeasca spre slava Lui. si aceasta metoda este rnai puternica pentru scopul propus, dect cele douasi succ esul la cele dinti atrna de aceasta metoda. Caci ele sunt cu nsusire de gnd, iar cele gndite patrund n m aduvasi n

snge prin lucrare. Lucrarea asaza cele gndite nlauntrul firii omenesti. Cnd lucrarea facuta este sfintita prin ndreptarea ei catre Dumnezeu, atunci, n timpul faptuirii ei, intra o arecum un element dumnezeiesc n toate puterile si organele, care iau parte la savrsirea ei. Cu ct se face mai multe lucrari n acest fel, pe att de multe elemente dumnezeiesti intra n firea omului, Ia r mai trziu, l umple n ntregime si ntreaga fire devine n acest chip scufundata n dumnezeire, sau asc unsa n Dumnezeu. Pe masura ce se statornicesc directiile unor astfel de lucrari, n aceea si masura se statornicesc mai temeinic si rugaciunea si meditatia si cugetele cele bune. Ele influenteaza ornduirea lucrurilor spre slava lui Dumnezeu, iar aceasta ndreptare - drept raspla ta - le ntareste pe ele nsasi si le mijloceste. Tot ce este facut de noi, Apostolul cuprinde n doi termeni: cuvnt si fapta. Cuvint ele se pronunta cu gura, faptele se fac de celelalte madulare. De la desteptare pna la culcare, u na si alta se fac ntr o nencetata ntrebuintare. Vorba curge n noi aproape fara ncetare. si alte miscari al e trupului de asemenea nu se curma. Ce jertfa bogata ar fi pentru Dumnezeu, daca toate acestea s-ar ndrepta spre slava lui Dumnezeu? Prin ndreptarea cuvntului spre slava lui Dumnezeu nu se izgone ste numai vorba rea, ci si vorba desartasi nu ramne dect cuvntul ce slujeste spre zidirea fra tilor sau - ca ultim hotar - nu slujeste spre darmarea lor. La aceasta trebuieste mpreunatasi rug aciunea graita. Odata cu ntoarcerea lucrurilor spre slava lui Dumnezeu; nu se ndeparteza numai luc rurile rele, care sunt facute dupa poftasi n ascuns; aceasta n-ar trebui nici macar sa se pome neasca printre crestini; dar arata duhul n care trebuiesc facute lucrarile obligatorii, ngaduite si folositoare. Prin aceasta se izgoneste din sfera activitatii noastre orice placere de sine si sluj irea lumii si obiceiurile ei cele rele. Ca sa faci totul n numele Domnului, nseamna sa ndrepti totul spre slava Lui, sa te starui sa faci totul astfel, nct sa-I fie placut, dndu-ti seama de voia Lui n acest sens si, pe dea supra, orice fapta s-o nvalui cu o rugaciune nalta spre El; cu rugaciunea sa ncepi, iar cu rugaciunea sa savrsesti si cu rugaciunea sa ispravesti, la nceput cernd blagoslovenia, n continuare sa cauti a jutorul, iar spre sfrsit, sa-I nalti multumirea Lui, ca Celui ce a savrsit n noi si prin lucrarea Sa. 304. Viata omului pe pamnt este un lant de suferinta. Trebuie sa ne luptam cu tru pul,. cu patimile si cu duhurile rautatii. n aceasta lupta este nadejdea noastra. Mntuirea noastra e ste Dumnezeul nostru. Punndu-ne nadejdea n Domnul, trebuie sa suferim cu rabdare vremea luptei. Ispitele ca si cum ar macina pe om, prefac grauntele n faina. Ele ne sunt ngaduite potrivit cu pu rtarea de grija a

lui Dumnezeu, spre marele nostru folos sufletesc; prin ele capatam o inima zdrob itasi smerita, pe care Dumnezeu nu o va urgisi. NSINGURAREA 305. Cnd te-ai hotart sa intri ntr-o manastire, nseamna ca te-ai hotart de a vietui d e unul singur. E rau de trait n manastire pentru cel ce vrea sa traiasca acolo, n legatura cu mul timea, ca ntr-o societate. Aici nu trebuie sasti dect doar pe unul singur, pe povatuitorul tau sa u pe parintele tau duhovnicesc si pe staret; iar cu privire la ceilalti, trebuie sa avem o astfel d e stare sufleteasca, ca si

cum ei nici n-ar exista. Atunci toate vor merge bine, iar fara acest temei, va f i o nvalmasala mai rea dect la balurile din Petersburg. 306. Dumneata, fara ndoiala, sti ca tot miezul lucrarii sta n lucrarea launtricasi ca potrivit cu aceste schimbari si potrivit cu imboldurile care vin din partea lor, trebuie sa schimbam si cele din afara. O sa-ti spun un singur lucru: ncepe acum, n starea de fata, sa te nsingurezi acasa, si, de preferinta, sa nchini ceasurile de nsingurare rugaciunii n care sa ceri un singur l ucru: "Arata-mi, Doamne, calea pe care sa merg". Nu numai cu cuvntul si nu numai cu gndul, dar chea ma-L pe Dumnezeu n ajutor, n acest chip, cu o durere de inima. Pentru o asemenea nsingurare , fixeaza-ti ori anumite ceasuri din fiecare zi - ceea ce e mai bine - ori anumite zile din s aptamna. si pastreazati nsingurarea cum trebuie, cautnd mai mult nleleptirea si aratarea cailor catre Domnu l. Cu aceasta nsingurare uneste si postul, simtit pentru trup. Aceasta va fi si un bun ajutor pentru rugaciune. si n acea vreme fa experiente launtrice de lepadare, cnd de una, cnd de alta pentru ca sa ajungi neatrnat fata de toate, si sa te departezi astfel nct sa nu te traga nimi c napoi. Scopul este sa ajungi pna acolo, nct sufletul sa se rupa din actuala ordine de viata, ca s i din niste catuse si ca si din temnita. 307. Trebuie sa ne folosim de clipele nsingurarii, ntorcndu-le numai spre lucrurile dumnezeiesti, spre rugaciune si meditatie. Iar aceste ndeletniciri, de ndata ce vor merge cum se cuvine, nu te vor lasa sa te plictisesti. Fiindca din ele izvoraste o mngiere duhovniceasca, pe care n-o poate da nimic din cele pamntesti. 308. Ai vrea, zici, sa te faci sihastru. E cam devreme si nici nu se simte nevoi a. Traiesti doar singur. Numai din cnd n cnd te viziteaza cineva. Faptul ca te duci la biserica nu-ti afirma singuratatea, ci o ntareste sau ti da puterea sa-ti petreci timpul si acasa n rugaciune. Dupa anumit e rastimpuri, se poate sa nu iesi cte o zi sau doua, ca sa starui sa fi pururea cu Dumnezeu. Dar a sta tu o ai de la sine. Asa ca nu ai nici un rost sa te gndesti la sihastrie. Cnd rugaciunea ti se v a ntari n asa masura, nct te va pastra mereu n inima naintea lui Dumnezeu, atunci vei avea o sihas trie, fara sihastrie. Fiindca ce este sihastria? Faptul, cnd mintea, nchizndu-se n inima, este n fata lui Dumnezeu cu deplina evlavie si nu vrea sa iasa din inima sau sa se ocupe cu alta lucrare. Cauta aceasta sihastrie, iar de cealalta nu-ti bate capul. E cu putinta sa ratacesti p rin lume, chiar cnd tu te afli la tine cu usile ncuiate, sau sa lasi sa patrunda n camera ta o lume ntreaga. 309. Te plngi n privinta unei rnduieli launtrice, care ti lipseste. Da, fara de ea p utin folos ai, orice ai face. Dar ca sa dobndesti si sa te statornicesti n ea e mai potrivit n pus tie. Cele dinti

semne ale ei sunt inima nfrntasi smerita. 310. Cum trebuie sa ne ndrumam pe calea dinlauntrul nostru, ca sa ne bucuram de p acea sufleteasca? ti voi spune: rnduieste-ti o nsingurare launtrica. Aceasta nsingurare nu este un vid si ea nu poate lua fiinta daca cineva s-ar gndi sa-si rnduiasca un vid deplin. Ca sa te nsingurezi , trebuie sa stai nlauntrul Domnului si sa stai n asa fel, nct sa nu-ti iei privirea mintii de la Domn ul. Iata ce este pustia sa te afli ochi n ochi cu Domnul.. Aceasta osteneala este de asa fel nct ea n sasi usureazasi ntretine sa fi cu Domnul, este scopul vietii noastre, si cnd noi suntem cu Domnul, nu putem sa nu

simtim un trai bun, iar acest lucru n chip firesc pastreaza luarea aminte asupra sa nsusi si prin sine si asupra Domnului, de la care vine.

311. E bine sa te nsingurezi ntre peretii tai din pricina risipirilor, dar ca sa t e nsingurezi n tine nsuti e ncasi mai bine. Cea dinti fara cea din urma nu foloseste nimic, iar cea din urma este tot asa de nsemnata chiar si fara cea dinti. Cnd oamenii se duc n casa Domnului, bine fac; dar cine se deprinde sa se roage aca sa, ca si n biserica, nu e mai prejos de cei dinti. Asa cum un om vede fata catre fata pe un alt om, tot astfel, cauta sa-ti asezi s ufletul naintea Domnului, ca sa fie fata catre fata. E att de firesc sa fie asa, nct nici n-ar treb ui sa amintesc asemenea lucruri. Caci, din firea lui, sufletul trebuie sa nazuiasca la Domnul. Iar Domnul pururea e aproape. si nu e nevoie sa-i mai recomandam pe unul altuia, fiindca ei sunt cuno scuti vechi. 312. Ai vrut sa pleci la sihastrie. Cnd va veni timpul, se poate sa fi si sihastr u, dar mai nti trebuie sa te pregatesti. si n genere, mi se pare ca o sihastrie deplina nu e potrivita p entru dumneata; dar asa, te nsingureaza din cnd n cnd, caci e bine. Mai mult dect att, n-ai ce dori. Cnd s va aprinde focul n inima, si vei ncepe sa traiesti acolo cu luare aminte, atunci acea sta va fi o sihastrie launtrica. Ea va cere o sihastrie din afara; dar mie mi se pare casi atunci e bi ne sa te nsingurezi pentru anumite timpuri. 313. Doresti o totala nsingurare? Asteapta. nsingurarea din afara va veni de la si ne, cnd se va statornici cea launtrica. Dumnezeu va rndui. De altfel, primeste ca o buna vestir e, aceasta: poti fi nsingurat n mijlocul zgomotelor lumii si poti fi ca ntr-o nvolburare lumeasca tocmai ntr-o chilie nsingurata. Dumneata vei dobndi ceva mai bun dect nsingurarea din afara, daca te vei nsingura astfel nlauntru, nct nici un tumult din afara sa nu te poata risipi. Cere acest lucru n rugaciunile dumitale. CND DOMNUL SE RETRAGE, SUFLETUL SE PUSTIESTE 314. Petrecerea sufletului cu Domnul, si care face toata fiinta lucrarii launtri ce, nu atrna de noi. Cnd Domnul cerceteaza sufletul, el este cu Durnnezeu, cnta n fata Lui si se ncalzest e la snurile Lui. Dar ndata ce Domnul pleaca, sufletul se pustieste si el nu mai are deloc put ere sasi-L ntoarca pe Oaspetele cel bun al sufletului. Domnul se retrage, ca sa ncerce sufletul, une ori nsa pleacasi n semn de pedeapsa nu pentru ceva din cele din afara ale lui, ci pentru ceea ce a primit sufletul nlauntru. Cnd Domnul se departeaza, ca sa puna la ncercare sufletul, atunci acesta de-L va chema, repede El se ntoarce. Dar cnd se va retrage ca pedeapsa, atunci nici ntoarce rea nu e prea grabnica, atta timp ct sufletul nu-si va recunoaste pacatul si nu se va cai si nuL va plnge si nu-si

va ndeplini epitimia, plusul de rascumparare. 315. Ceea ce este de capetenie este racirea. Aceasta este o stare amarasi primej dioasa. Domnul o numara printre mijloacele cele de povatuire, de nlelepire, si de ndreptare. Dar se n tmpla sa fie si pedepsitoare ntr-un anumit fel. Pricina este un pacat vadit, dar cum n dumneata el nu se vede, atunci cauzele trebuiesc cautate n simtamintele launtrice si starile sufletesti. Nu cumva se va fi

furisat ntru tine bune pareri de sine, ca nu ai fi ca altii? Nu cumva esti gata s -o pornesti singur pe calea mntuirii si sa te ridici spre cele nalte prin propriile tale mijloace? 316. Faci atta osteneala dar "nu ntotdeauna o mplinesti cu tragere de inima, ci mai mult din sila". Asa este doar si legea: sa te mpotrivesti fiintei tale, cnd e vorba de cele rele s i sa te silesti pe tine nsuti cnd e vorba de cele bune. Tocmai aceasta arata cuvintele Domnului, Carespune : ca mparatia lui Dumnezeu se ia prin silasi silitorii o rapesc pe ea. De aceea, urmarea lui H ristos este un jug. Daca toate acestea s-ar face cu tragere de inima, ce fel de jug ar mai fi acesta ? De altfel, catre sfrsit, vine si o stare, cnd totul se face cu placere si usor. "Cnd te napadeste o stupida nesimtire, nu esti dect un automat, nu ai nici gnduri, nici simtaminte". Uneori suntem ncercati de o stare asemanatoare n semn de pedeapsa, pentru ca tu te -ai lunecat cu gndul si cu nvoirea ta spre ceva rau, dar alteori, este un semn de nvatatura, semn mai ales de nvatatura a smereniei, ca omul sa se deprindasi sa nu mai astepte nimic de la put erile lui, ci toate numai de la unicul Dumnezeu. Cteva experiente de acest fel curma ncrederea de sine , dar izbavirea din aceasta stare grea arata de unde vine ajutorul si n cine trebuie sa ne punem nadejdea n toate. O asemenea stare este apasatoare si rea, dar trebuie s-o nduram cu gndul c a noi nu suntem vrednici de alta mai buna, noi o meritam. E starea noastra. Un mijloc mpot riva ei nu este, trebuie s-o purtam nelund-o n seama; s-o lasam n voia lui Dumnezeu. E nevoie totusi , sa ne nfatisam si sa strigam catre Domnul: Fie voia Ta! Miluieste-ma! Usureaza-ma! Prin urmare, sa nu ne dam deloc batuti, oricare ar fi slabanogirea noastra, altminteri e ceva distr ugator si pieritor. La Sfintii Parinti astfel de stari se numesc racire, secetasi toti le socotesc de n enlaturat n viata traita dupa Dumnezeu, caci fara ele repede ne ngmfam. 317. n timpul uscaciunii trebuie sa ne cercetam, daca nu se afla ceva n suflet, si sa ne caim naintea Domnului si sa ne hotarm ca pe viitor sa ne pazim. De cele mai multe ori asta vine din pricina mniei, nedreptatii, nciudarii, mndriei si celorlalte pacate asemanatoare. Leacul este sa ne ntoarcem din nou n starea harica. Cum nsa, d arul se afla n voia lui Dumnezeu, atunci nu ramne dect sa ne rugam, pentru izbavirea din aceasta uscaciune si din nesimtirea mpietrita. 318. Trupul este creat numai din tarna. El nu a fost trup mort, ci un trup viu cu suflet, de faptura ntr-nsul, un suflet animal. n acest suflet a fost suflat duhul - duhul lui Dumnezeu - cel care are menirea sa-L cinsteasca pe Dumnezeu si n El sa-si afle toata multumirea sa, dar n nimic altceva dect n El. 319. De ndata ce-ti vei trece ncetul cu ncetul nadejdea de la Dumnezeu, atunci toat

a lucrarea ta se va strmba; fiindca Domnul atunci se retrage. ca si cum ar spune: rami dar cu acela n care ti pui tu nadejdea. Dar aceasta, oricum ar fi, este cu desavrsire fara mare nsemnatate. 320. ncearcasi vezi ct e de rece fara de har, si cum sufletul lncezeste si cum sta n cremenit fata de tot ce este duhovnicesc. n starea aceasta se afla pagnii cei buni, cei care sun t credinciosi legii iudaice si aceasta este si stare a crestinilor, celor care traiesc o viata dreap ta, dar care nu se gndesc la viata launtricasi nici la rostul acesteia fata de Dumnezeu. Dar ei nu ncearca chiar o lncezeala, asa cum o ncerci dumneata, pentru ca n-au ncercat simtirea, care napadeste sub act iunea harului.

Iar cum din cnd n cnd mai cade n partea lor si cte o mngiere duhovniceasca, fireasca, i ramn atunci netulburati. Prin ce anume, se pastreaza n suflet darul? Prin smerenie. De ce anume, se retrag e? Dintr-o oarecare pornire spre mndrie, spre parerea de sine si pre ncrederea n sine. De ndata ce darul simte nlauntru ceva din mirosul acela urt al mndriei, se si retrage. 321. Racirea are ca nainte mergator un fel de lipsa nelamurita a inimii de ceva, o anumita stare de ngrijorare, de suparare, de desfatare a simturilor si de risipire a gndurilor! Fer este-te de toate acestea si vei avea mai putine raciri. Inima! Dar unde este viata daca nu n inima? 322. ti-ai fost singur prea binevoitor, ngaduindu-ti sa petreci putin, dar n-ai f ost cu bagare de seama; nu ti-ai pazit nici ochii, nici limba, nici gndurile. De aceea, a fugit ca ldura, iar dumneata ai ramas gol. Asa ceva nu foloseste la nimic. Grabeste-te dar sa nu-ti statornicest i din nou rnduiala launtrica, care se cuvine sa fie n inima, sau cere-o prin rugaciune, nchina-te si roaga-te, mereu sa citesti despre rugaciune, pna cnd luarea aminte se va uni cu Dumnezeu n inimasi pna cnd se va instala acolo duhul zdrobit de umilinta, care propriu-zis trebuieste sa-si ho tarasca daca te afli n rnduiala proprie sau ai iesit din ea. mi pare ca dumneata judeci despre luarea ami nte ca despre o asprime de prisos, pe cnd ea, dimpotriva, este radacina unei vieti duhovnicesti l auntrice. De aceea, vrajmasul se narmeaza mpotriva ei, mai mult dect mpotriva altor virtuli, de aceea, si urmeaza el din toate puterile n fata ochilor sufletesti nalucile sale de nselaciune si de ace ea strecoara gnduri de ngaduinta si petrecere. 323. "Nu este nici o izbnda ". si nici nu va fi niciodata atta vreme ct este ncntarea de sine nsuti si crutarea de sine. Crutarea de sine si ncntarea de sine nsuti marturisesc direct ca n inima stapneste "eul", iar nu Domnul. Iubirea de sine nu este dect pacatul, care vietuie ste n noi si de unde se trage si toata decaderea si care l face pe om pacatos n ntregime, din talpi pna n crestet, atta vreme ct acesta si-a gasit locul n inima. Dar cnd ntreg omul este pacatos, cum v a veni spre el darul? Nu va veni, asa cum nu va veni albina acolo unde e fum. Hotarrea de a l ucra pentru Domnul are doua capatie: unul este lepadarea de tine nsuti, al doilea este: "vino dupa Mine ... ntiul cere o nlaturare a egoismului, sau a iubirii de sine si prin urmare nengaduire a ncntarii de sine nsuti si a crutarii de sine, - nici n cele mici, nici n cele mari. 324. Cel dinti vrajmas al vietii traita n Dumnezeu este grija de multe; iar grija de multe este prghia care pune n miscare activitatea de sine miscatoare si lumeasca. De dimineat a si pna noaptea trziu, n fiecare zi, ea i zugraveste pe ntreprinzatorii lumesti de la un luc

ru spre altul si nu le da nici un moment de odihna. Ei nu au timp sa se ntoarca spre Dumnezeu si sa p etreaca cu El ntr-o naltare patrunsa de rugaciune catre El. Aceasta grija de multe nu are ce cau ta printre monahi. Apoi cei ce si dau seama de starea lucrurilor, tocmai de aceea intra n manastire c a sa scape de aceasta tirana. si scapa, dar dupa caderea grijii de multe, mintea si inima ramn cu desavrsire libere si nu ntmpina nici o piedica n faptul de a petrece cu Domnul si sa se bucure n Dumne zeu. Cei ce-si conduc lucrarea lor monahiceasca cu pricepere, repede sporesc n ea si se nte meiaza n scopul ei. Apoi ramn sa se pazeasca aceasta comoara. Fiece calugar sau calugarita au de n deplinit un anumit program, n cutare si cutare lucru n 24 de ore. Cum nsa aceste lucruri sunt o bisnuite, ele nu

cer o luare aminte deosebita. si se ntmpla ca atunci, cnd minile lucreaza, mintea st a de vorba cu Dumnezeu, si cu aceasta hraneste inima. O asemenea norma de rnduiala launtrica a prescris-o nca Sfntul Antonie cel Mare. Vezi, prin urmare, casi la cei ce au intrat n monahism, e xista o viata activa, care se aseamana cu viata mirenilor; numai ca n vremea ndeplinirii acestor lucrari, ei nu au grija de multe care i roade pe mireni, ci fiind liberi de ele, potrivit cu rnduiel ile vietii de manastire, au putinta sa-si atinga scopul sau sa petreaca fara iesire cu Dumneze u si n Dumnezeu. 325. "Te-ai risipit"! Aceasta este cea dinti navala ce se da din partea vrajmasul ui si se ndreapta asupra rnduielii launtrice. ngrijeste-te sa intri n asa chip n legatura cu altii si sa-ti aranjezi astfel treburile cu ei, nct - odata cu ele - sa-ti amintesti si de Domnul si tot ce faci si vorbesti sa-l faci cu, constiinta ca este aproape si toate sa le ndrepti spre buna lui placere. Pentru a ceea, cnd ntmpini ceva n cale, sa te pregatesti de mai nainte ca n aducerea mai departe a lucrarii sa nu te departezi de Domnul, ci sa fi n prezenta Lui si sa te rogi Lui pentru aceasta. Aceasta o po ti preface ntr-o deprindere, numai sa te hotarasti, ca de aici nainte sa lucrezi ntotdeauna asa. Al doilea dusman al petrecerii launtrice este lipirea inimii- de ceva si robirea de ceva n vremea ntip aririi simlurilor sau n vremea cugetarii asupra vreunui lucru. Acesta este mai rau. Dumneata nu l-ai av ut pe acesta si teai ntors repede la vechi. Dar daca inima dumitale s-ar fi lipsit de ceva, atunci mul ta vreme te-ai fi chinuit. Atunci ar fi trebuit ca mai nti sa smulgi din lucrurile de care s-a lipsi t si sa ai un dezgust pentru ele. Binevoieste sa ai n vedere acest lucru si sa te pazesti pe toate cail e de risipire, ct - si ntr-o masura mai mare - de robirea inimii. Mijlocul este mai sigur: sa nu dai napo i cu luarea aminte din fata Domnului si de la constiinta prezentei Lui. Pentru ce esti trist dupa o lunga convorbire cu cineva? Pentru ca n vremea convorbirii dumneata te ndepartezi cu lua re aminte de Domnul. Acest lucru nu este placut Domnului si El ne face cunoscut acest lucru p rin mhnire. Binevoieste sa te deprinzi sa fi cu Domnul fara abatere, orice lucru ai face si totul sa-l savrsesti pentru El, staruindu-te sa te cumpanesti cu poruncile Lui. 326. De cte ori ti dai seama de datoria pe care ti-o insufla constiinta: sa fi cu Domnul, sa nu preferi nimic n locul Lui. Amintirea acestei datorii ntr-adevar nu pleaca de la dumneata! Sa fie dar si acest lucru n putere la dumneata! Ca doar aici sta scopul nostru. Cnd noi suntem cu Domn ul, atunci si Domnul este cu noi. si totul este luminos. ntr-o camera, cnd toate ferestrele sunt deschise si soarele lumineaza, este foarte luminos. Dar ncearca sa nchizi o fereastrasi ai sa vezi ca se ntuneca, iar cnd vei nchide toate geamurile, va fi bezna deplina. Tot asa se ntmplasi

cu sufletul. Cnd el este ndreptat spre Domnul cu toate puterile si simtirile ntru sine, totul es te luminos, bucuros si linistit. Cnd nsa si ntoarce atentia si simtirea spre altceva, n afara de Domnul, aceasta lumina se micsoreaza. Pe masura ce mai multe lucruri ocupa sufletul, n aceiasi ma sura intra mai mult ntunericul. Iar mai trziu, se face ntuneric bezna. si ntuneca nu att gndurile, ct simtirile; o scurta raspndire a simtirilor nu face ct face o mpatimire catre ceva. Mai mult dect orice ntuneca pacatul facut cu fapta. TREZVIA SI BUNA CERCETARE

327. Un luptator al lui Hristos trebuie sa aibe doua temeri n cele ale vegherii: trezvia si deplina cercetare. Prima e ndreptata catre launtru, iar cea din urma spre afara; cea dinti supravegheaza miscarile ce ies din inima nsasi, iar cea de a doua ghiceste de mai nainte miscari le, care sunt gata sa rasara ntr-nsul potrivit cu nrurirea din afara; legea pentru ntia este: dupa ce ai izgonit din suflet orice gndire prin aducerea aminte de prezenta lui Dumnezeu, stai la usa in imii si observi cu bagare de seama tot ce intrasi ce iese din ea, iar ndeosebi sa nu dai voie sa te n credinteze de mai nainte simtamntul si dorinta, fiindca de aici vine tot raul. 328. Luarea aminte ndreptata spre tine, n inima, cu rugaciunea catre Dumnezeu, str ica toate cursele vrajmasului. Citeste la cuviosul Isichie si nvata-te cum se cuvine a lucr a la aceasta. 329. Aici vrajmasul si are metodele lui. ti voi arata pe cea mai de capetenie. Cnd cineva nteleptindu-se, nu da curs gndurilor si chemarilor spre bine, care par a fi bune, ci ndata, sau dupa propria judecata, sau dupa ndrumarile celor mai ncercati dect el taie, orict de frum oase ar parea ca sunt si lucreaza n acest chip cu luare aminte si cu atta hotarre nct nu se ntrevede putinta sa-l prinda cu aceasta metoda, atunci vrajmasul paraaseste cursa aceasta si ncepe din afara lucrarea sa, prin oamenii pe care i are n stapnire. De data aceasta iar ncepe laudele lingusitoar e, clevetirile, osndirile, asupririle si orice fel de neplaceri. Tocmai acest lucru trebuie sa-l sti dumneata, sa-i astepti si sa te uiti de amndoua partile. Ca sa respingem aceste atacuri nu sta n puterea noastra, dar sta n puterea noastra sa-l tragem pe sfoara pe vrajmas. Principalul este sa rabda m totul, fara sa distrugem pacea si dragostea. Ajutorul este Domnul. Pe El trebuie sa-L rugam sa ne mpaciuiasca inima, si - daca binevoieste - sa potoleasca totul si n afara. Din partea noastra noi nu trebuie sa scapam din vedere, de unde este si de cine este pornita furtuna, si sa ne ndrepta m dusmania nu mpotriva oamenilor, ci mpotriva celui ce, stnd n dosul lor, si aprinde si calauzeste tot mersul lucrurilor. 330. n timpul citirii tinta de capetenie a trairii trebuie s-o avem n minte si tot ul trebuie adunat si adus catre ea. Atunci se va alcatui ceva ntreg, legat si, de aici, si tare. Taria constiintei dobndite si convingerii vor da o tarie si starii morale (sufletului). 331. Nu-ti lua ochii mintii de la inimasi toate cele bune, lasa-le sa traiasca; daca nu sunt bune, trebuie sa le ucizi ndata. Din aceata sa te nveti minte a cunoaste. Care gnd intra mai des n luarea ta aminte, ti arata care patima este mai puternica, si tocmai mpotriva ei ncepe sa lucrezi mai puternic. Totusi, nu nadajdui n tine nsuti si nu te ncrede ca ai sa poti face ceva cu propriile tale osteneli. Leacurile de vindecare si mijloacele le trimite Domnul. Lui te si pred a, - aceasta la fiece

clipa. Straduieste-te si iar straduieste-te; iar tot ce este bun asteapta numai de la Domnul. 332. Multe necazuri ne pricinuieste simtamntul ca suntem drepti. ntipareste-ti n mi nte, ca de ndata ce va apare acest simtamnt, macar ntr-o mica masura, nseamna ca lucrarea dumit ale merge strmb. Cu ct te vei socoti mai pacatos, pe att calea ti va fi mai dreapta. Dar trebu ie sa cautam ca simtamntul nostru de pacatosenie sa se iveasca ntr-un chip firesc din adncul suflet ului; iar nu insuflat din afara prin cugetare sau prin cuvnt strain. Sunt multe simtaminte bune, dar simtamntul nimicniciei este un simtamnt de baza; a sa nct, de ndata ce el lipseste, toate se fac fara de folos. nvata bine acest lucru.

333. Ia aminte la sine-ti si sa te ndeletnicesti mai mult cu inima. Pentru deslus irea miscarilor inimii tale citeste, cugetnd si nsusindu-ti ca pentru tine Scara, pe Isaac Sirul, pe Vars anufie si Ioan, n Filocalia - pe Diadoh, pe Isaia, pe Evagrie, pe Casian, pe Nil. Cnd citesti, nu l asa cele citite la un stadiu de interes general, ci ntotdeauna ntoarce-te catre Dumnezeu, drept rnduiala anume pentru dumneata, care se aplica ndeosebi tie, n timp ce n general, sufere ntotdeauna unele umbre de schimbari. 334. Fugi de saturare. Un astfel de simtamnt - n care inima vicleana n sine nsusi vo rbeste: e destul, nu cere nimic mai mult; te-ai ostenit, te-ai statornicit ntr-o rnduiala, p oti sa-ti faci anumite ngaduinte. Despre Israil se spune: "te-ai ngrasat, te-ai facut rotofei si nu te ma i ncape pielea (Deut. 32, 15). Era nevoie de mai multa multumire? Dar rodul, care a fost el? "s i a parasit pe Dumnezeu". Toate acestea privesc saturarea trupeascasi multumirea cu starea cea din afara. Dar se aplica pe deplin si la saturarea duhovniceascasi la multumirea cu stare l auntrica. si urmarea este aceiasi: parasirea lui Dumnezeu. Cnd toate sunt n ndestulare, pentru ce mai tr ebuie sa ne mai rugam lui Dumnezeu si sa ne mai gndim la El? Cu toate ca la aceasta nu ajung deod ata cei ce sunt multumiti de sine, dar n genere, au tocmai aceasta cugetare. Efectul nemijlocit a l saturarii este slabirea atentiei si nceputul ngaduintelor fata de noi nsine. Cine va lasa sa se iv easca aceasta saturare, se va rostogoli n vale, asa cum se rostogoleste pe un povrnis, de munte, alunecos. Iata, care este nenorocirea. Vegheaza dar. 335. Mi se pare ca n sufletul dumitale se petrece n fiecare clipa cte o judecatasi o hotarre cu privire la altii. Ia-le mai pe ndelete n seama. si chiar daca nu se petrece asa n f iecare clipa, ci numai din cnd n cnd, nenorocirea care vine de aici, totusi, nu este mica. Din parer ea de sine, rasar doua lucruri: trmbitarea de sine, fata de sine si osndirea altora. Iata care este caleasca nebuna care goneste cu noi spre pierzare. Acesti telegari furiosi trebuiesc desh amati si vnduti. Atunci se va ndeplini proverbul umblnd pe ndelete, departe ajungi. Ia seama te rog, mai desavrsit la dumneata nsuti. Osteneala cea cu trupul este buna; iar aceasta ascultare, cnd este facuta din asc ultare, este sfnta. Amintirea lui Dumnezeu, nsa sa nu fuga de la inima dumitale. Asa precum vedem lum ina, asa trebuie sa vedem pe Domnul n fata noastrasi n inima, sa cadem naintea Lui cu simtam inte de umilinta si de zdrobire. Atunci vom cstiga teama cea plina de trezvie. Bine ar fi daca te-ar ocar acolo cineva. Sa te bucuri cnd se va ntmpla acest lucru. E rau cnd te lauda toti cei din jur, si cnd nimeni nu spune adevarul. Crezi ca oare multa vrem e va mai trece

pna ce te vei ncurca? Fara sa vrei, vei ncepe sa te socoti sfnt si vei ncepe sa dai nd rumari la toata lumea. Sa te ntareasca Dumnezeu n bine! Fereste-te; sa nu te abati spre drumul celor ce m erg cu raceala, cu dreapta purtare pe din afara fara simtaminte launtrice, care pot sa lumineze pe om si sa atraga darul lui Dumnezeu. Iar aceasta se va ntmpla de ndata ce vei cadea n bratele parerii de sine si multumirii de sine, a caror firma este slava desarta. 336. Fi cu barbatie! Cnd a scazut n tine caldura duhului, trebuie sa ai grija sati -o statornicesti iar prin toate mijloacele, caznd cu fricasi cu cutremur naintea lui Dumnezeu. Totul vi ne de la El.

Urtul, plictiseala, ngreuierea duhului si trupului vor veni uneori poate, pentru m ulta vreme. Nu trebuie sa ne speriem, ca sa stam cu tarie la locul nostru, ndeplinind cu osrdie p ravilele primite si fara sa asteptam ca sa ajungi sa-ti piara din suflet orice gust si rvna: Nu astep tade asemenea, ca n suflet sa fie ntotdeauna aceeasi caldurasi dulceata. Nu se ntmpla asa ceva niciodat a. Dimpotriva, sa te astepti mereu la schimbari neprevazute. Cnd va veni lncezeala si ngreuierea, sa te gndesti ca acesta esti dumneata, cel adevarat, asa cum esti, iar dulceata duhovniceasca primind-o, s-o socoti ca pe o nemeritata mila! 337. Tu sa privesti la fratii tai ca si cum ai merge pe munte sau pe o culme, ia r tu te afli n prapastie jos de tot. si daca sufletul va ncepe sa vada vreun frate mai jos de el, trebuie sa-ti afli prihana cu putere si sa te grabesti sa ceri de la Domnul iertarea. Aceasta este fum si duho are de iad; nvata-te pe toate caile ca sa te bucuri mai mult atunci, cnd altii se poarta dispretuitor cu tine, cnd te mustra sau chiar te obijduiesc, dect atunci cnd te mngie si-ti aduc maguliri. Aceasta este calea cea mai plina de nadejde, ce duce la smerenie. 338. Oare mai staruie n tine starea de caldura de alta data? Ea trebuie pastrata. Temelia ei este smerenia. De ndata ce se va micsora smerenia, va razbi numaidect raceala. Fiindca atunci cnd sufletul ncepe sa se socoate ca este ceva, Domnul pleaca de ndatasi el a ramas sin gur, singur cu el nsusi, sufletul se raceste. Sa nu zici cu limba: sunt un nimic, ci trebuie sa sim ti aceasta n inima, nimicnicia ta proprie. si pururea Domnul ti va fi aici, El Care a facut toate din nimic si Care mai creaza. Domnul ti va da caldura, dar trebuie sa adaugi si osteneala ta proprie. Aceasta osteneala este, cum s-a spus acum, smerenia si, luarea aminte si caderea la fata Domnului, cu durere, la launtrul inimii - fara ncetare - la orice lucru si cuvnt, n timpui mi scarii si sederii, acasasi la biserica. Domnul sa te ntelepteasca! Citeste Sfintele Carti si tot ceti este de folos. nsuseste-ti-le prin cugetare, nfaptuieste-le n viata si n sufletul tau. 339. n fiecare zi trebuie sa-ti depeni n minte urzeala unui anumit gnd pentru care ai avut tu rvna mai deosebita, si pe care sa-l faci sa-ti cada n inima. Fara aceasta deasa nvatatu ra de a gndi sufletul nostru va slabi. 340. Se spune ca slava desarta este un tlhar de casa, care este n ntelegere cu tlhar ii din afara! El le deschide ferestrele si usile; aceia intrasi savrseste nlauntru o mare pustietat e. Cine stie? Poate ca acea ntunecare, care ti s-a ntmplat si care a trecut repede, ndata ce te-ai rugat , este un viclesug din partea vrajmasului, ca sa dea nastere la gnduri trufase; uite ce puternica es te rugaciunea! De ndata ce te-ai rugat, totusi demonii au fugit. Adu-ti aminte: dupa slava desarta, au fost si gnduri?

Atunci sastii ca vrajmasul vrea ca tu sa te nfumurezi deplin. 341. Ai aflat cartea aceea? Citeste-o, mediteazasi trece-o n trairea ta, cu nfaptu irea. Rodul si scopul citirii este sa-ti treci nvataturile n viata. Daca citesti fara sa faci vre o schimbare a vietii tale proprii, nu-ti va fi de folos, ci mai degraba spre vatamare. n chipul acesta se a duna n minte numai teoriile care nu te nvata sa te preschimbi tu nsuti pe tine, ci sa-i osndesti pe al tii. Aibi urechi si asculta aceasta. De ai Filocalia, cauta-l si citeste-l pe Isichie, unde scrie de spre trezvie. E acolo descrisa povatuirea pentru calauzirea si tocmirea gndurilor. Citeste cu mai multa atentie, primestele cu toata dragostea, tragere de inimasi apoi lucreaza cu cele aratate acolo.

Trebuie sa-ti agonisesti cu orice pret frica de Dumnezeu. Ea este radacina orica rei stiinte si a tot ce este bun. Cnd ea stapneste n suflet, atunci totul merge bine, si nlauntru si n afara. Staruieste mai nti de toate s-o aprinzi n tine n fiecare dimineata. Apoi ea le va ntari pe toate ca un fel de prghie. 342. Totusi, trebuie sa deosebim judecata, osndirea de osndire. Pacatul ncepe atunc i, cnd n inima se naste un dispret pentru cineva, din pricina vreunui rau ce ni s-a facut . Poti judeca, osndi simplu fara nici o condamnare privitoare la cel osndit. Dar daca n acest timp n ini ma se va trezi o compatimire pentru acela care a gresit, dorinta de a se ndrepta si o rugaciune n a cest sens, atunci nu va fi osndire, ci se va face un lucru de dragoste, care este ncuviintat n felul acesta. Pacatul osndirii mai mult n inima se ascunde, dect e pe limba. O vorba despre unul si acela si om poate fi pacat, dar poate si sa nu fie pacat, judecnd dupa simtamntul cu care se rosteste. Simtamntul hotaraste chiar si tonul cuvntului. Dar e mai bine sa ne stavilim n toate chipuril e de la osndiri, ca sa nu cadem noi sub osndas adica sa nu umblam noi pe lnga foc si pe lnga funingine si sa ne negrim pe noi nsine. Mai degraba, e bine sa trecem la osndire si mustrarea noastra proprie. 343. Cnd ai turburare n suflet, dincolo de oricare ar fi.pricina, sa nu crezi ce s pune atunci sufletul tau: minte n tot ce zice. ntr-un asemenea ceas satana l nedumereste si fara ndoiala ca n-o face pentru mntuirea sufletului; iar el sarmanul se zbuciuma din toate puterile. "Mnia omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu". (Iacob 1, 20). Iar ceea ce este de la Dumnezeu pururea, nu vine dect cu pace, cu linistire, cu dulceata si lasa aceasta dulceata n suflet si o revarsa din belsug mprejur, cu toate ca uneori pare ca e si cearta. 344. Sileste-te ca asa sa ornduiesti, nct sa nu te duci cu placere la cineva si sa nu vezi la tine cu placere pe cineva. Staretii scriu, ca atta vreme ct dainuieste placerea de a da si de a primi, sa nu astepti linistea. Aceasta fraza: "sa dai si sa primesti" cuprinde totul, orice f el de legatura cu altii. La aceasta nu se poate ajunge dintr-o data, dar nceputul dintr-o data trebuie pus . Dulceata de a petrece cu Domnul sa-ti daruiasca bunatatea Lui! 345. Judecnd drept nu exista lucruri n lume pentru care s-ar cuveni sa ne suparam. Ce este mai scump dect sufletul si linistea lui? Iar supararea rapeste aceasta liniste. De ac eea, adevaratul clevetitor al omului este el nsusi. si el nsusi si sufla ca dintr-un foc, marind n s uflet nedreptatea altuia. Toate vin dintru aceea ca nu exista o luare aminte de sine; din care pri cina se sfarma zagazele linistii. n inima se afla adnc sadita nsusirea drepturilor noastre de a judeca si d e a pedepsi pentru pacate, pe altii n locul tau. Aceasta e totul. Omul nsa de s-ar vedea pacatos, avnd simtamntul

tuturor urmarilor pacatoase ale lui, nu s-ar apuca sa se supere. 346. mi spui ca uneori n timpul rugaciunii vin, nici nu sti de unde, dezlegari asu pra chestiunilor privitoare la viata duhovniceasca ce intereseaza sufletul. Acest lucru este bun! mi pare rau cati-am mai spus ceva cu privire la aceasta. Asta este adevarata nvatatura crestineasca a adevarului lui Dumnezeu. n acest caz, se mplineste fagaduinta ("toti vor fi nvatati de Dumnezeu"). Aceasta se petrece ntocmai asa.. Adevarurile sunt scrise n inima cu degetul lui Dumnezeu si r amn nesterse si nu sunt supuse nici unui fel de clatinari. Nu-ti ngadui sa lasi fara luare aminte astfel de pecetluiri ale adevarului lui Dumnezeu, ci scrie-le. 347. Sufletul care nu a fost ncercat de necazuri, nu e bun de nimic.

348. Acolo - n mparatia lui Dumnezeu - duce un singur drum: crucea cea de bunavoie sau cea de nevoie. 349. Prietenul dumitale socoteste ca daca s-a lepadat de lume, a mplinit deja tot ul? El stie ca este o lume n inimasi anume: ca traiesti fara vreo atrnare ntr-o proprie multumire de sine ? Sa-l fereasca Dumnezeu de o asemenea stare sufleteasca. si totusi, ea traieste la unii care cr ed ca ei se afla pe drumul cel drept. 350. Ciuda si supararea, care se ivesc cnd cineva ti nimiceste nsingurarea, nu sunt bune la nimic. Aceasta e rodul parerii de sine: sa nu ndraznesti sa ma tulburi. Asa, lnga dumneat a, prinde viata vrajmasul. Hotaraste-te sa nu te lasi bntuit de acest simtamnt. Dusmania si supara rea sunt ngaduite numai atunci, cnd tinta lor sunt gndurile si simtamintele tale rele. 351. A te trezi nseamna sa nu-ti lipesti inima de nimic, afara de Dumnezeu. Aceas ta lipire aduce sufletul ntr-o stare de betie si el ncepe sa faca lucruri de care nu-si da seama s ingur. A veghea nseamna sa privesti cu scrutare ca nu cumva sa nu ti se iveasca n inima ceva rau, nepotrivit. 352. Nu e dect o singura metoda, de care daca nu vom tine cu toata tuarea aminte, rareori se va strecura ceva patimas fara sa bagam de seamasi anume: sa ne judecam gndurile si s imtamintele proprii, ca sa vedem ncotro nclina, sunt din cele placute lui Dumnezeu, sau sunt d in cele placute tie. Asta nu e deloc greu de statornicit. Ia aminte la tine nsui. Sa cunosti ca de ndata ce faci ceva n raspar, fata de placerea de sine nu te vei mai afla n gresala. Un staret a spus ucenicului sau: baga de seama, nu adaposti n tine pe tradator. Dar cine este tradatorul? ntreaba ucenic ul.. Placerea de sine, raspunse staretul. si asa este ntocmai. Ea este pricina tuturor nenorociril or. Daca vei cerceta, vei vedea ca tot raul, pe care l-ai ngaduit, de la ea si afla obrsia. 353. "Nu mai este dragoste si smerenie". si atta vreme ct acestea nu vor fi, nu va exista nimic din cele duhovnicesti. Cele duhovnicesti se nasc si cresc mpreuna cu nasterea si cres terea acestora. Ele sunt pentru suflet ceea ce este urzeala carnii pentru trup. Smerenia se dobndeste prin faptele cele de smerenie, iar dragostea prin faptele cele de dragoste. 354. Priveste singur la amndoua, iata care este masura: cine este smerit, acela n u poate ajunge ca cineva sa se poarte mai prejos de vrednicia ce i se cuvine, fiindca el se socote ste att de josnic pe sine nsusi, nct ninieni nu se poate purta cu el nca mai prejos; oricte ndemnari ar ntr buinta. Aici se afla ntelepciunea. 355. Neputinta naravurilor, Domnul uneori o lasa pentru smerenie. De n-ar fi asa , noi ne-am ridica ndata mai presus de norii cerului si acolo ne-am aseza scaunul. si de aici pierza rea. 356. Nu e nevoie sa-ti mai spun ca arma nebiruita mpotriva vrajmasilor este smere nia. Smerenia se capata cu greutate. Este cu putinta sa ne socotim smeriti, fara sa avem nici mac

ar umbra de smerenie. Cu o simpla cugetare, nu ajungi smerenia. Calea cea mai buna sau adeva rata cale cea buna, care duce la smerenie, este: ascultarea si lepadarea de voie proprie: Fara aceasta poti sa-ti dezvolti o mndrie statornica, smerindu-te n cuvnt si-n nfatisarea trupului. Oprestete, te rog, la acest punct si cerceteaza cu toata frica rnduiala vietii dumitale. Cuprinde ea as cultarea si lepadarea de voie proprie? Dintru tot ce faci, ce faci nu dupa voia ta, judecata si socoti nta proprie? Faci ceva nevrnd, numai pentru cati s-a poruncit, numai din ascultare? Cerceteaza-te, te ro g, si spune-mi. Daca nimic din toate acestea nu se afla, atunci rnduiala vietii dumitale nu te va duce la smerenie.

Orict te-ai smeri n gnduri, fara fapte de smerenie nu va veni smerenia. si ar trebu i sa te gndesti ndeajuns, cum trebuie s-o ntocmesti. 357. Smerenia ta nca nu este smerenie, ci dorinta si cautarea ei. Sa-ti ajute Dum nezeu s-o gasesti. Ea este un duh de nselare, care prin viclesugul sau, nu se stie cum tot da trcoale sufletului si-i ncurca n asa fel cugetele, nct el se socoate smerit; iar nlauntrul sau acopere o pare re de sine plina de mndrie. Iata pentru ce trebuie sa privim cu staruinta n inima. Mai mult dect orice sunt ai ci de folos legaturile noastre cele de afara, care ele se smeresc. Ai cam fost nebagator de seama. Frica de Dumnezeu te-a parasit, iar dupa ea s-a dus si luarea aminte, si ai ajuns la osndire. Spui adevarul, cnd nici ca ai gresit nauntru. Caies te-te ct mai curnd si cere iertare lui Dumnezeu. Pentru aceasta vine pedeapsa, chiar si cea la untrica. Osndirea de sine nu se face numai cu cuvntul, ci si cu miscarea launtrica a inimii. Ea se arata de ndata ce sufletul se va gndi fara bunavointa asupra cuiva. 358. Dumneata te-ai simtit jignit. Ca sa te simti ranit sufleteste pentru o neso cotinta oarecare, nseamna sa te socoti vrednic de atentie si, prin urmare, sa-ti dai un pret mare n inima, cu alte cuvinte sa fi nalt cu inima. Oare e bine asa? Sa nduram chiar o clevetire doar, es te de datoria noastra? Fara ndoiala. Dar cum vom ajunge sa mplinim asa ceva? Daca ni s-a dat por unca sa rabdam, asta nseamna ca trebuie sa suferim cu bucurie orice ntmplare neplacuta, far a sa trecem vreuna din ele si sa suferim cu bucurie fara sa ni se nimiceasca legaturile noas tre pasnice. Domnul a spus: "Cnd te loveste peste obraz, ntoarce-l si pe celalalt"; iar n cazul nostru a zburat doar o musca care ne-a atins cu aripa, iar noi ne-am si ridicat n picioare. Spune-mi est i gata sa mplinesti aceasta porunca data de Domnul cu privire la palma de pe obraz? Fara ndoiala ca v ei spune: sunt gata. Dar ntmplarea de care mi-ai scris nfatiseaza tocmai asa ceva. Lovirea peste o braz nu trebuie nteleasa ndeobste orice purtare a aproapelui prin care, dupa cum ni se pare, nu ni se da, atentia si stima cuvenita, prin care ne simtim njositi, din care pricina, dupa cum se spune, sufera onoarea. Orice purtare de acest fel daca ar fi ct de mica, o privire, o strmbaturasi altele , este o lovire peste obraz; si aceasta palma nu numai ca trebuieste rabdata, ci trebuie sa fim gata p entru o mai mare njosire, ceea ce va corespunde cu ntoarcerea celuilalt obraz. Nu numai ca n-ai ntor s, ci dimpotriva, n loc sa primesti, ai dat. Ai dat ntr-adevar napoi, ai dat sa se nteleag a ca ai ceva. Asadar noi amndoi zicem: nu ma atinge. si atunci mai putem fi buni de ceva? si cu m ne putem socoti mucenicii lui Hristos, cnd nu mplinim poruncile Lui? Dumneata ar trebui num ai sa judeci:

oare meriti o atentie oarecare? Daca n inima ar fi acest simtamnt de nevrednicie, n-ar fi simtit nici un fel de ofensa. 359. Duhul Sfnt ne da adevarata smerenie. Omul, chiar cel mai priceput, daca nu a re n el pe Duhul Sfnt, nu se poate cunoaste pe sine asa cum se cuvine, fiindca fara ajutorul lui D umnezeu, el nu poate vedea starea sa sufleteasca launtrica. Dar Duhul Sfnt salasluindu-se n inima omului, i arata toata saracia launtricasi slabiciunea si descompunerea sufletului si a inimii si departarea de Dumnezeu; si n fata tuturor faptelor bune si n fata dreptatii lui, i arata toate pa catele, lenevirea si lipsa de grija n ale mntuirii si fericirii oamenilor, interesul propriu ce se afla ascuns tocmai n faptele bune, care la cautare par lipsite de interes, grosolana lor iubire de si ne, tocmai acolo, unde el

nici nu banuia. Ca sa spun pe scurt, Duhul Sfnt arata totul n lumina adevaratasi a tunci omul ncepe sa-si piarda nadejdea n propriile sale puteri si fapte bune, se socoteste ce l mai rau dintre oameni. 360. Duhul Sfnt ne nvaia rugaciunea cea adevarata. Nimeni nu se poate ruga cu o as tfel de rugaciune, care sa fie ntr-adevar placuta lui Dumnezeu pna nu va primi pe Duhul Sfn t. Pentru ca, daca cineva, neavnd n sine pe Duhul Sfnt, ncepe sa se roage, atunci sufletul lui se va risipi n diferite parti, de la un lucru catre altul si nu va putea deloc sa-si tina gnduri le la un loc, si pe deasupra, el nu cunoaste asa cum se cuvine fiinta sa proprie, nici nevointele sa le, nici cum si ce trebuie sa ceara lui Dumnezeu, si nu stie cine este Dumnezeu. Dar omul, n care lo cuieste Duhul Sfnt, l cunoaste pe Dumnezeu si vede ca El este Tatal Sau, si cum trebuie sa se ap ropie de El, si cum trebuie sa cearasi ce trebuie sa ceara de la El. n vremea rugaciunii, gndurile lui sunt rnduite, curate si ndreptate catre o singuratinta, spre Dumnezeu; si cu rugaciunea lui el poate ndeplini chiar totul. 361. Nelinistea duhului si patimile strica sngele si vatama n sine sanatatea. Post ul si, n genere viata pustniceasca, este cel mai bun mijloc pentru pastrarea sanatatii si pentru nflorirea ei. Rugaciunea introduce Duhul n regiunile lui Dumnezeu, unde se afla radacina vietii , iar din Duh se mpartaseste si trupul cu aceiasi viata. Duhul zdrobit, simturile pocaite si lacri mile nu micsoreaza puterile ci le adauga, fiindca aduc sufletul la o stare mbucuratoare. Dumneata doresti ca zdrobirea si lacrimile sa.nu le pierzi niciodata. E mai bine sa doresti, ca sa domneasca n dumneata ntotdeauna duhul unei adnci smerenii. Fiindca din ea vin si zd robirea si lacrimile, din ea vine si faptul ca ele nu nfumureaza, fiindca vrajmasul viclenes te n asa fel, nct vrea sa nascasi din aceasta iarba cea otravitoare. n mpletirea cu zdrobirea de sineti vin si duhurile duhovnicesti. Adevarata zdrobir e stie sa nu stnjeneasca o adevarata bucurie si vietuieste prieteneste cu ea, chiar ascunzindu -se ntructva sub ea. Dar cum stai cu pretuirea de sine? Ia, sau tine ntotdeauna sabia smereniei si nim icniciei si taie fara mila capul celui dinti raufacator de-al nostru. 362. Ia aminte la tine nsuti si te lamureste, sau mai bine-zis sa-ti spun din nou ceea ce am grait. Propasirea n viata duhovniceasca ajunge sa fie semnata printr-o constiinta din ce n ce mai mare a netrebniciei proprii, n ntelesul deplin al acestui cuvnt, fara nici un fel de ngradi re; asa nct de ndata ce te pretuiesti pe tine nsuti, n orice privinta ai face-o, ceva merge strmb. si e primejdios. Vrajmasul se va aseza alaturi si va ncepe sa-si ntoarca privirea n alta parte, iar n acest timp el ti

va arunca o piatra n cale, de care te vei putea poticni. Sufletul care si da pret siesi este la fel ca cioara, care a scapat brnza. Sa-ti ajute Dumnezeu sa te desavrsesti n a nu-ti vedea faptele si ostenelile proprii. si mai ngrijeste-te sa ai mai putine nchipuiri n sufletul tau s i mai multe gnduri si simtaminte. Mijlocul prin care se curma curgerea nchipuirilor este rugaciunea mintii pe care ai nceput-o. Va veni o clipa, cnd vei simti ca a stat curgerea lor, cum a stat si cur gerea sngelui la femeia din Evanghelie (Luc. 8,14). 363. Numai Dumnezeu si sufletul iata monahul. Cum poti ajunge pna aici? Cum vrei, numai sa ajungi; fiindca de ndata ce cineva nu este asa, acela nici nu este monah. Dar ori ct de greu ar fi

aceasta, vine duhul rvnei si mprastie toate spaimele. Acest duh nu poate fi stavil it. El se afla, este primit de inimasi pricinuieste mari rasturnari nauntru. De aici se trage obrsia tu turor monahilor adevarali! Ca sa spunem mai drept, monahii nu se fac ei singuri monahi. Sunt nat uri linistite dar care nu sunt vrednice de nevointele cele aspre ale lepadarii de sine. Pentru uni i ca acestia, este mai potrivit sa traiasca smerit, n simplitatea inimii, facnd bine si ajutnd oricui care este n nevoie. DESPRE NSELARE 364. Nu trebuie sa-ti fie teama de nselare. Aceasta napadeste peste cei ce se mndr esc, care ncep sa cugete n sinea lor ca ndata ce le-a patruns caldura n inima au si ajuns la capat ul desavrsirii. Pe cnd aceasta e numai nceputul, care nici el nu este temeinic. Fiindca att caldura ct si mpacarea inimii pot fi si firesti, un rod al concentrarii atentiei. Trebuie nsa sa ne oste nim mereu, sa asteptam mereu, pna cnd ceea ce este firesc va fi nlocuit cu ceea ce vine din dar. n orice ca z, mai bine dect orice, este sa nu socotim niciodata ca am atins ceva, ci ntotdeauna sa ne ved em saraci, goi, orbi si netrebnici. 365. Savrsirea mestesugita a rugaciunii lui Iisus apare odata cu Grigorie Sinaitu l n veacul al XIIIlea si n cele dupa acela. Pna atunci n-a fost vorba. si atunci sa judecam, daca es te cazul sa tiparim ceva n acest sens? De altminteri, ti spun de mai nainte, ca mi-a venit si mie ideea aceasta, sa dau drumul acelor articole, n care se spune despre toate acestea si sa termin culeger ea cu Simeon Teologul. Ca sa facem rugaciunea lui Iisus, asa cum ne deprindem cu totii ca s-o facem, es te un lucru bun. Prin manastiri, acest lucru se cere ca o datorie: Daca aceasta lucrare ar fi fos t primejdioasa ar mai fi impusa? Primejdioasa este savrsirea aceea nemestesugita, care s-a nascocit si s-a adaugat n aceasta rugaciune. Ea i arunca pe unii n nselarea nchipuirilor, iar pe unii, e ciuda t s-o spui, ntr-o nencetata stare de pofta trupeasca. De aceea, nu trebuie sa dam asemenea sfat si sa-i oprim pe acei ce savrsesc n acest chip. Pe cta vreme, ca sa chemam numele cel prea dulce al Domnu lui n simplitatea inimii, trebuie sa-i sfatuim pe toti sa faca asa si pe toti nclinam s pre aceasta lucrare. 366. Dar daca cineva, care nu are rugaciunea, se sileste pe sine nsusi spre rugac iune, ca sa primeasca anume rugaciunea harica, iar spre smerita cugetare, spre dragoste si s pre paza celorlalte porunci ale Domnului nu se straduieste, atunci la cererea lui i se da rugaciunea harica, si ea uneori chiar l umple de odihnasi veselie, dar cu obiceiurile el se aseamana aceluiasi om cu care a fost asemenea si mai nainte. Fiindca el n-are blndete, pentru ca n-a cautat-o cu ostene alasi nu s-a

pregatit sa fie blnd; nu are smerita cugetare, pentru ca n-a cerut-o si nu s-a st raduit s-o dobndeasca; nu are dragoste pentru toti oamenii, pentru ca n-a avut grija de ea s i n-a cautat-o cu staruinta n cererile rugaciunilor sale. Fiecare din cei ce se nevoiesc si se sile sc chiar mpotriva dorintelor inimii, spre rugaciune, trebuie sa se straduiasca n aceeasi masurasi s pre dragoste si blndete si spre toata rabdarea si spre marinimia sufletului sau, si, dupa cum est e scris, acestea cu bucurie, si n acelasi chip sa se sileasca spre micire, n ntelesul ca sa se socoteas ca cel mai rau si mai mic dintre toti, sa nu vorbeasca despre cele ce nu sunt de folos, ci sa nvete pururea din

cuvintele Domnului si ele sa le rosteasca cu gura si cu inima. Mai trebuie sa se straduiascasi sa nu se aprinda de mnie, dupa cum s-a zis: "orice amaraciune si suparare si mnie si izb ucnire si defaimare sa piara de la voi, mpreuna cu orice rautate" (Efes. 4, 31). Pentru ca n felul acesta Domnul, vaznd bunavointa omului, sa-i dea fara ostenealas i cu nlesnire sa savrseasca tot ceea ce mai nainte abia putea sa pastreze prin mare silinta, din pricina pacatului care dainuieste ntr-nsul. si toate aceste nceputuri de fapte bune se vor preface pe ntru el ntr-un fel de natura proprie, pentru ca n cele din urma vine catre el Domnul si petrece ntr-ns ul si mplineste fara ndoiala ntr-nsul poruncile sale fara vreo osteneala umplndu-l de roade duhovnic esti. 367. Daca smerita cugetare si dragostea, simplitatea si bunatatea nu vor fi strns unite cu rugaciunea, atunci nsasi rugaciunea, sau mai bine-zis, aceasta fata falsa a rugac iunii, nu poate aduce dect foarte putin folos. si aceasta o spunem nu numai de rugaciune, dar si despre orice nevointa si osteneala, despre fericire sau post, sau priveghere, sau cntare de psalmi, sau slujire, sau despre orice fel de lucrare, pe care o savrsim pentru virtute. Daca nu vom vedea n noi roadele iubirii, pacii, bucuriei, blndetei si nca vom adauga, ale smeritei cugetari, ale s implitatii, ale sinceritatii, ale credintei, atta ct trebuie, ale marinimiei sufletesti, ale iubir ii de prietenie atunci noi ne-am ostenit fara folos, pentru ca de aceea ne ostenim ca sa ne folosim de road e; dar cnd n noi nu se arata roadele iubirii, atunci fara ndoiala lucrarea este zadarnica. Din care p ricina astfel de oameni nu se deosebesc cu nimic de cele cinci fecioare nebune care, pentru ca nca din viata de aici n-au avut n inima untdelemnul duhovnicesc, adica lucrarea de mplinire duhovniceasc a n faptele bune nsirate mai sus, sunt numite nebune, si ntr-un chip jalnic sunt lasate pe din afara de mparateasca odaie de nunta, nefolosindu-se prin nimic de nevointa fecioriei. Dar precum n lucrarea unei vii se pune toata grija si toata osteneala n nadejdea roadelor si, daca nu sunt roade, lucrarea se dovedeste zadarnica, tot astfel daca nu vom vedea n noi, dupa lucrare a Duhului, roadele iubirii, pacii, bucuriei, tuturor celorlalte numarate de Apostol (Gal. 3, 22) si nu le vom putea recunoaste n noi cu toata gndirea si dupa un cuvnt duhovnicesc, atunci se vor doved i de prisos nevointa fecioriei, rugaciunile, cntarile de psalmi, postul si privegherea. Toate aceste osteneli si nevointa sufleteascasi trupeasca trebuie sa se savrseasca, cum am spus noi, n nade jdea dobndirii roadelor duhovnicesti; iar roada adusa de fapte bune, este bucurie duhovniceasca plina de multumire nestricacioasa, pricinuita n chip negrait de Duhul, n inimile celor cred inciosi si smeriti.

Din care pricina ostenelile si nevointele trebuie sa fie socotite cum sunt ntr-ad evar, drept osteneli si nevointe, iar roadele drept roade. Dar daca cineva din pricina unei constiinte s arace, si va socoti lucrarea si nevointa drept roade ale Duhului, atunci se dovedeste ca el se nsala n chip vadit, nselndu-se pe sine nsusi, iar printr-o asemenea parere se lipseste de roadele mari ale Duhului. 368. Adevaratul nceput al rugaciunii este caldura inimii, care arde patimile, car e face loc bucuriei si mngierii n inima, printr-o iubire neclatinatasi care ntareste inima printr-o adev erire nendoioasa. Tot ce patrunde n suflet, spun Parintii, fie ca vine prin simtire, sau n chip duhovnicesc, daca inima se ndoieste de el, neprimindu-l nu este de la Dumnezeu, c i e trimis de vrajmasul. Cnd de asemenea vei vedea ca mintea ti este trasa n afara sau n sus, de o oarecare putere nevazuta, nu-i da crezare si nu-i ngadui sa fie trasa, ci sileste-o ndata s pre lucrarea ei. Ce este de la Dumnezeu vine de la sine, spune Sfntul Isaac Sirul, atunci cnd nici nu banuiesti. Cu

toate ca vrajmasul ncearca sa nfatiseze ceva duhovnicesc nlauntrul coapselor, n chip nalucitor, punnd n fata una n locul alteia, n locul caldurii aducnd o ardere fara rnduiala, n loc l veseliei trezind o bucurie dobitoceascasi o dulceata umedasi cu toate ca izbuteste sa se acopere n dosul acestor nselari fata de cei nencercati, totusi timpul, experienta si simtirea, de obicei l dezvaluie tuturor celor carora le sunt stiute cursele lui cele rele. "Gustul deosebeste mnc area", spune Scriptura. Tot astfel, gustul duhovnicesc arata totul lamurit, cum este n realita te fara sa cada prada nselarii.

369. Iata care este lupta gndurilor! Dumneata ai auzit anumite cuvntari desarte: e le ti s-au ntiparit n memorie. Vrajmasul ia aceste ntipariri ale memoriei si din ele urzeste o plasa n fata ochilor mintii ca sa-ti ncurce mintea ntr-nsa. n asemenea cazuri, tu coboara-te n inima, ntorc du-ti ochii de la acele desfasuraari nalucitoare ale vrajmasului si cheama-l acolo pe Domnul. 370. Pentru ca sa propasesti n rugaciune si sa scapi de ntelegere, este de trebuin ta lepadarea de sine, care te nvata sa nu cauti n rugaciune nimic altceva dect luarea aminte. Atunc i nevointa rugaciunii se va simplifica si se va usura; se vor usura si ispitele, care totus i ntovarasesc ntotdeauna nevointa. Dar daca cineva cauta sa descopere n sine, mai nainte de vreme , vreo lucrare a rugaciunii inimii, "unul ca acela - spune Prea Cuviosul Nil Sorschi, n acelasi glas si cu alti Sfinti Parinti - este lasat n voia ispitelor grele, mai presus de puteri, celor din part ea demonilor". O asemenea lucrare are la temelie totdeauna o naltare a mintii si o preamarire de s ine, care a luat nfatisarea de osrdie, de rvna. 371. Unii sustin cu tarie ca din exercitiul ce se face n legatura cu rugaciunea l ui Iisus, totdeauna sau aproape totdeauna urmeaza nselarea si ei opresc cu multa putere ndeletnicirea cu a ceasta rugaciune. Cine si nsuseste un asemenea gnd si o asemenea opreliste, savrseste o mare hula mpotr iva lui Dumnezeu, n care e cuprinsa o nselare vrednica de multa mila. Domnul nostru Iisus Hristos este unicul nostru izvor de mntuire, este unicul mijloc pentru mntuirea noastra; numele Lui omenesc a mprumutat din dumnezeirea Lui o putere nemarginita, atotsfnta pentru a ne mntui; cu m deci aceasta putere, care lucreaza spre mntuire, aceasta,unica putere care ne da mntuir ea se poate strica n sine si poate lucra spre pierzare? Asa ceva este fara nteles! Este o amara absur ditate, hulitoare de Dumnezeu si pierzatoare de suflet! Cei ce si-au nsusit un asemenea chip al gnduril or, tocmai ei se afla n nselarea draceasca, nselati de ratiunea cea cu nume mincinos, care purcede d e la satan. Cerceteaza toate scrierile sfinte si vei vedea ca peste tot este preamarit si pr

oslavit numele Domnului, este naltata puterea Lui, care este mntuitoare pentru oameni. Cerceteaza scrierile Sfintilor Parinti si vei vedea ca toti fara o abatere, sfatuiesc si ne poruncesc sa ne ndeletnicim cu rugaciunea lui Iisus; o numesc arma, dect care alta mai puternica nu este n cer, n ici pe pamnt; o numesc ca este data de Dumnezeu, ca este o mostenire, care nu se mai ia napoi, un testament al Celui ce este si Dumnezeu si om; un testament definitiv si mai mult dect toate, c a este o mngiere plina de iubire si plina de dulceata, un zalog vrednic de crezare. n sfrsit, ntoarc e-te catre Biserica drept slavitoare a Rasaritului, care este dupa lege, si vei vedea ca ea a rnduit pentru toti fiii ei nestiutori de carte - att pentru calugari ct si pentru mireni - ca sa nlocuiasca ps almodia si rugaciunea cea glasuita, ce se citeste n pravila de chilie, prin rugaciunea lui I isus. si atunci, fata de

marturisirile Sf. Scripturi si ale Sfintilor Parinti, n fata legiuirilor Biserici i cea a toata lumea, privitoare la rugaciunea lui Iisus, ce mai poate nsemna nvatatura unor orbi ce gra iesc mpotriva, ce se proslavesc si sunt proslaviti de alti orbi asemenea lor? 372. Nebunia se poate pricinui prin rugaciunea lui Iisus numai atunci, cnd savrsin d aceasta rugaciune, nu ne-am lepadat de unele pofte si naravuri decazute, pe care constii nta le osndeste. n acest timp, nlauntru se petrece o dezbinare adnca, care alunga orice din inima. De aici mintea se poate zdruncina, iar priceperea se poate nvalmasi si ncurca deplin. Cuvntul dumitale, la nceput, vorbeste despre un mic foc. Ce este aceasta? Cnd va da Dumnezeu, atunci l vei si ntelege. Atta timp ct nca n-ai gustat din dulceata mierii, nu poti cu noaste ce este aceasta dulceata. Tot astfel este si aici! ti se va descoperi printr-o necurmata traire n fata lui Dumnezeu. 373. Se zice ca rugaciunea mintii te va mntui, dar rugaciunea mintii ea nsasi are o mare nevoie de un povatuitor, atta vreme ct ea este n stadiul de lucratoare sau ostenitoare. Tocma i n aceasta vreme se savrseste rugaciunea lui Iisus fara o mna iscusita care s-o conduca, iar cei mai multi se si abat din cale. 374. Dar nselarea, vazuta de multi n urmarile ei vadite, trebuie sa fie cunoscuta, ajunsa chiar n radacina ei; n gndul cel mincinos, care slujeste drept tocmai temei al tuturor rat acirilor cu privire la starile sufletesti cele pline de neajunsuri. n gndul cel mincinos al mintii sta de mai nainte ntregul trup al nselaciunii, asa cum ntr-un graunte se afla planta, care trebuie sa cresca din el, dupa ce va fi sadita n pamnt. 375. Cel ce pastreaza mereu plnsul cel zdrobit, la rugaciune, are o mare arma mpot riva vrajmasilor, care-l fereste sa cada n parerea de sine cea care i-ar veni din pric ina bucuriei data prin rugaciune. Cel ce va pastra aceasta, "bucurie - tristete", va scapa de orice rau . Rugaciunea adevarata, nenselatoare este aceia n care caldura, mpreuna cu rugaciunea lui Iisus, introduce un foc nlauntrul inimii noastre si arde patimile ca pe niste spini. Ea, prin veselia si pacea ei, lumineaza sufletul si nu vine din partea dreapta sau din partea stnga; nici chiar din cele de sus, ci se nfatiseaza de-a dreptul din inima, ca un izvor de apa, din Duhul cel datator de v iata. Aceasta s-o iubesti si s-o rvnesti si ca s-o aduni n inima ta, pastreaza-ti mintea ntotdeauna f ara nchipuiri. Cu ea sa nu-ti fie frica de nimic, caci Acela, Care a spus: "ndrazniti, Eu sunt; nu va temeti", El nsusi e cu noi. Cel ce rnduindu-se asftel, traieste drept si fara prihana, e strain de do rinta de a fi pe placul oamenilor, si de ngmfare, acela va sta si nu va suferi nici o vatamare, chiar de s -ar ridica mpotriva lui tot legheonul de draci, si ar aduce asupra lui ispite fara numar.

376. Ei, cei ce rvnesc o viata duhovniceasca, scrie Speranschi, ncep cu "Doamne mi luieste", dar si la acestia ca si la noi, rvna repede se curma. Focul, odata nsa aprins, arde singu r si nimeni nu stie cu ce se hraneste acolo. Tocmai aici e taina. Gasesti din nou pe "Doamne miluies te" n gndurile tale, doar n clipa cnd te vei ntoarce iar n sinea ta. Cuvintele acestei rugaciuni sunt: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, m iluieste-ma". Focul despre care s-a amintit nu se aprinde cu usurinta, ci dupa osteneli vadite , cnd se va aprinde caldura n inima care mereu se ntareste si se nflacareaza n vremea rugaciunii mintale . O rugaciune adncita catre Dumnezeu, trezeste caldura. Parintii cei ncercati deosebesc raspicat : o caldura

trupeasca, simpla, ce vine n urma concentrarii puterilor catre inima, prin luarea aminte si ncordare si o caldura trupeasca, desfrnata, care uneori este altoitasi ntretinuta de vrajma s, precum si o caldura duhovniceasca, treazasi curata. Aceasta, si ea este de doua feluri: fire asca, n urma unirii mintii cu inima, si harica. Experienta ne nvata sa le deosebim pe fiecare dintre ele. Aceasta caldura duhovniceasca e plina de dulceata si este de dorit sa fie ntretinuta, att pentru nsasi dulceata aceasta, ct si pentru ca ea comunica o buna stare, o buna rnduiala tuturor celor l auntrice. Dar cel ce se straduieste anume sa ntretinasi sa ntareasca aceasta caldura numai pentru ac ea dulceata, acela va creste n sine nsusi o duhovniceasca iubire de placeri. De aceea, cei trej i se ncordeaza, trecnd cu vederea aceasta dulceata ca sa se statorniceasca numai n ceea ce este n s ine, starea noastra naintea lui Dumnezeu, cu o deplina credinciosie, ca si cum s-ar aseza n min ile Lui; iar ct despre dulceata, care iese din caldura, nu se sprijina pe ea, si nu-si tintuiesc atentia asupra ei. Se poate nsa ntmpla ca tu sa te lipsesti de ea cu toata luarea aminte, si, odihnindu-t e ntr-nsa, ca ntr-o calda liniste sau mbracaminte, s-o ntretii numai pe ea, fara sa-ti tintuiesti gndurile mai sus. Misticii n-au mers mai departe; la ei tocmai aceasta stare e socotita nalta; aici este desavrsita lipsa de ntelegere, scufundata n nu stiu ce vid. Aceasta este starea de contemplare a mi sticilor.

377. Nu te nsela cu dulceturile launtrice, fara cruce, ele sunt lipsite de temei si sunt primejdioase. Socoteste pe tot omul mai bun dect tine. Fara acest gnd, daca cineva ar face minun i, este departe de Dumnezeu. 378. Ma ntrebi pentru ce se ntmpla nselarea n vremea cnd savrseste cineva rugaciunea l i Iisus? Ea se ntmpla nu din pricina ei, ci din felul cum se savrseste, tocmai din pr icina felului despre care se scrie n Filocalie. Acel fel trebuieste ndeplinit numai mpreuna cu ndr umator, care cunoaste aceasta lucrare, si studiat n fata ochilor lui. Dar cine se va apuca sin gur de aceasta lucrare, calauzit numai de simpla ei descriere, acela nu poate ocoli nselarea. Acolo este descrisa numai singura trasatura din afara lucrarii, dar ceea ce este de adaugat de staret, car e vede ceea ce este de trebuinta pentru ndeplinirea rnduielii launtrice, asta nu se afla acolo. Cel ce tr ece printr-o asemenea lucrare fara un povatuitor, care sa fie de fata, ramne n chip firesc numa i lucrarea din afara, ndeplinind cu strasnicie ceea ce i se porunceste referitor la pozitia trup ului, la respiratie si la privirea n inima. si cum acest fel de metode pot duce n chip firesc pna la un anumi t punct, catre concentrarea atentiei si catre caldura, atunci acela neavnd un povatuitor, care s a-i spuna cu o dreapta hotarre ct pret are schimbarea ce se petrece ntr-nsul, ajunge la gndul ca a a

flat ceea ce a cautat, cu alte cuvinte ca l-a luminat darul, n timp ce el nu este; si ncepe sa-si nchipuie ca el are darul, neavndu-l. Tocmai aceasta este nselarea, care mai trziu va schimba tot cursu l urmator al vietii launtrice. Iata pentru ce vedem astazi, ca staretii sfatuiesc sa nu te ap uci deloc de asemenea metode din pricina primejdiilor pe care le scot n cale. Prin ele nsile nu pot da n imic n legatura cu darul, fiindca darul nu se leaga prin nimic din cele din afara, ci se pogoara nu mai asupra rnduielii launtrice. O rnduiala launtrica cuviincioasa va atrage si fara ele lucrarea darul ui. Aceasta rnduiala este ca n timpul rugaciunii lui Iisus, sa traiesti n prezenta lui Iisus, sa ncalzes ti simtaminte de evlavie si frica lui Dumnezeu, sa nu-ti faci nici o ngaduinta, sa asculti totdeau na si n toate de constiinta ta si sa o pazesti nepatatasi pasnicasi sa o predai ntreaga viata -si cea launtricasi cea din afara - n minile Domnului. Din aceste stihii duhovnicesti, darul lui Dumnezeu venind la

vremea sa, topindu-se ntr-o singura putere, aprinde focul duhovnicesc al prezente i darului n inima. Pe aceasta cale, e greu sa cazi n vreo parere. Dar chiar si asa e mai bine sa ai un povatuitor, care sa fie de fata si sa auda glasul. Fiindca acesti doi descopera ceea ce este nlauntru. 379. Cititorul va gasi n Filocalie, n cuvntul lui Simion Noul Teolog, vorbindu-se d espre trei chipuri de rugaciune, n cuvntul lui Nichifor Mohanul si n scrierea lui Xantopolis o ndrumare spre introducerea mintii n chip mestesugit n inima cu ajutorul respiratiei firesti ; cu alte cuvinte, despre mecanismul care mijloceste atingerea rugaciunii mintii. Aceasta nvatatura a Parintilor i-a ncurcat si i ncurca pe multi cititori, cnd de fapt nici nu-i nimic care sa-i ncurce. i sfatuim pe fratii nostri iubiti sa nu caute sa descopere n sinea lor acest mecanism, daca el nu se va descoperi de la sine. si multi voind sa-l cunoasca prin experienta, si-au vatamat plamnii s i nu au ajuns la nici un rezultat. Miezul chestiunii sta n faptul ca sa unesti mintea cu inima n timpul rugaciunii, iar acest lucru l savrseste darul lui Dumnezeu. Mecanismul amintit este pe deplin nlocu it printr-o negrabita rostire a rugaciunii, printr-o scurta pauza dupa fiecare rugaciune, pr intr-o respiratie linistitasi nceata, prin nchiderea mintii n cuvintele rugaciunii. Prin mijlocirea a cestor ajutoare, noi putem cstiga usor luarea aminte ntr-un anumit grad. Inima ncepe sa consimta foa rte repede la atentia mintii n vremea rugaciunii. Consimtirea inimii la minte ncepe sa treaca nce tul cu ncetul la unirea mintii cu inima; si mecanismul propus de Parinti, se va descoperi de la s ine. Toate mijloacele mecanice, care au un caracter material, sunt propuse de Parinti cu unicul scop . ca sa ajute la atingerea mai usoarasi mai grabnica a luarii aminte n vremea rugaciunii, iar nu c a ceva material. nsusirea cea mai de capetenie trebuincioasa rugaciunii este atentia. Fara luare a minte nu este rugaciunea. Adevarata atentie harica apare din omorrea inimii fata de lume. Ajuto arele ramn ntotdeauna numai ajutoare. Unirea mintii cu inima este unirea gndurilor duhovnices ti ale mintii cu simtirile duhovnicesti ale inimii. 380. "Trei lucruri ti se cade sa le pazesti mai nainte de orice lucru, spune Sime on Noul Teolog: lipsa de grija pentru toate, chiar n cele binecuvntate, iar nu numai n cele nebinec uvntate si desarte, sau altfel zis, sa te omori fata de toate - constiinta curata n toate n a sa fel nct ea sa nu te nvinuiasca cu totul n nimic, - si desavrsita nepatimire, pentru ca gndul tau sa nu s e ncline spre nici un lucru lumesc. Stai cu luare aminte nlauntrul tau (nu n cap, ci n inima)". Odata cu aceasta Sfntul Simeon arata unele metode din afara, care i amintesc pe un ii si-i abate de la lucrare, iar altora le strmba iarasi lucrarea. Cum nsa aceste metode, din prici na lipsei de

povatuitori, pot fi nsotite de urmari care sa nu fie bune si cum, n acelasi timp, ele nu dau n esenta, nimic altceva, dect un ajutor din afara pentru lucrarea dinlauntru, noi le trecem cu vederea. Esenta lucrarii este dobndirea deprinderii de a sta cu mintea n inima, n aceasta in ima simtita, dar nu n chip simtit. Trebuie coborta mintea din cap n inimasi asezata acolo sau, cum a spus cineva din stareti, sa unim mintea cu inima. Cum putem ajunge aici? Cautasi vei afla. Mai lesne putem ajunge prin umblarea nai ntea Domnului si osteneala rugaciunii si ndeosebi prin mergerea la biserica.

Dar trebuie satinem minte, ca din partea noastra nu vine dect osteneala, iar nsasi lucrarea, adica unirea mintii cu inima, este darul harului, care se da cnd si cum vrea Domnul. Pi lda cea mai buna este Maxim Causocalivitul. 381. Sa nu te ratacesti, sa nu te opresti la unele metode din afara, n vremea rug aciunii lui Iisus, cea care o faci cu mintea. Pentru unii, ele sunt de trebuinta, dar pentru dumneata nu-ti mai este de trebui nta. A trecut vremea lor. Locul inimii, despre care se vorbeste acolo, tu fara ndoiala, l stii. De cele lalte nu te atinge. Lucrarea lui Dumnezeu e simpla, rugaciunea este vorbirea fiilor cu Tatal lor, fa ra nici un fel de adaugiri. Domnul sa te ntelepteasca pentru mntuire. Cine n-a gasit nca drumul nlauntrul sau, pentru aceasta, umblarea n pelerinaj pe la locurile sfinte, i este de ajutor, dar cine 1la gasit, pentru acela, ele sunt daunatoare, fiindca l scot din centru n afara. Dumneata savrseste-te, acum n petrecerea launtrica, iar pe cea din afara la s-o. 382. Pentru cel ce a primit si si-a nsusit o nenorocita prejudecata mpotriva rugac iunii lui Iisus, fara sa fie ctusi de pulin familiarizat cu ea printr-o exercitare dreapta ndelungata, a r fi mult mai prudent, mult mai ferit de primejdii sa se pazeasca de judecarea ei, sa-si recun oasca o totala necunostinta cu privire la aceasta sfintita nevointa, dect sa-si ia obligatia une i predici mpotriva ndeletnicirii cu rugaciunea lui Iisus, dect sa spuna sus si tare, ca aceasta rugac iune a tot sfnta, slujeste drept pricina nselarii dracesti si pierzarii sufletesti. Pentru prevenir ea lor, gasesc necesar sa spun, ca hula mpotriva rugaciunii ce cuprinde numele lui Iisus, ca atribuirea une i lucrari vatamatoare acestui nume este deopotriva cu hula pe care au rostit-o fariseii mpo triva minunilor savrsite de Domnul. Lucrarea intelectuala a unui ignorant hulitor de Dumnezeu, ndreptata mpotriva ruga ciunii lui Iisus, are ntreg caracterul unei lucrari intelectuale facute de un eretic. 383. Dumneata citesti Filocalia. E bine. Vezi, ca nu cumva sa te ncurci n cuvintel e lui Ignatie si Calist, Grigorie Sinaitul si Nichifor. Cauta, poate vei afla la cineva viata Sfnt ului Paisie de la Neamt. Acolo se cuprind predosloviile la unele cuvinte din Filocalie, alcatuite de staretul Vasile. Aceste cuvinte limpezesc mult nsemnatatea mecanismului n facerea rugaciunii lui Ii sus. Ele ti vor ajuta si dumitale sa ntelegi toate asa cum se cuvine. Eu ti-am mai amintit, ca pe ntru dumneata nu e nevoie de acel mecanism. Ceea ce aceasta poate da, dumneata ai deja, lucrarea n c are ai fost chemat. Sa nu ajungi la cugetarea nedreapta, ca lucrarea rugaciunii dumitale de acum s-a curmat. Cresterea rugaaciunii nu are sfrsit. Daca se opreste aceasta crestere, nseamna ca se opreste viata. Sa te fereasca Dumnezeu si sa te miluiasca! De se poate oare iesi din starea cuv

enita, iar n schimbul starii nsasi, sa-ti ngadui numai amintirea ei, apoi de aceasta Doamne paz este! Simti raspndirea gndurilor: fereste-te! Aceasta este foarte primejdioasa. Vrajmasu l vrea sa te mne ntr-o vizuinasi acolo sa te omoare. Gndurile ncep sa rataceasca din pricina mics orarii n ce priveste frica si din pricina racirii inimii. Iar racirea inimii are multe prici ni. Principala, este multumirea de sine si parerea de sine. Acestea sunt foarte nrudite cu dumneata. C auta de te pazeste si grabeste-te sa-ti recapeti frica lui Dumnezeu si sa-ti ncalzesti inima. 384. Toate scrierile Parintilor greci sunt vrednice de o adnca cinste pentru daru l si pentru ntelegerea duhovniceasca, care traieste n ele si respira din ele din belsug; dar e le sunt scrieri.

Scrierile Parintilor rusi, dupa deosebita limpezime si simplitate cu care sunt e xpuse, dupa marea apropiere de noi cu privire la vreme, sunt mai accesibile noua dect scrierile lum inatorilor greci. Mai ales, scrierile staretului Vasile, este cu putinta si trebuie sa fie recunoscute drept cartea cea dinti catre care este de trebuinta sa se ndrepte n vremea noastra, cel ce vrea sa s e ocupe cu succes de rugaciunea lui Iisus. Tocmai aici sta nsemnatatea ei. Staretul si-a numit scri erile Predoslovii, nainte Cuvntari, sau astfel de scrieri care sa te pregateasca spre citirea Parinti lor greci. 385. Nu fara temei starile sufletesti ale calugarilor, care respingnd ndeletnicire a cu rugaciunea lui Iisus si n genere, lucrarea mintii, se multumesc numai cu rugaciunea cea din afar a, adica, cu participarea regulata la slujbele bisericesti si cu regulata ndeplinire a pravile i din chilie, care alcatuita numai din cntari de psalmi si din rugaciuni verbale, spuse cu gura n auz , - nu fara temei zic, starile sufletesti ale unor astfel de calugari sunt puse n rndul nselarilor de sine, n rndul amagirilor. Ele nu pot scapa de "parere", cum o lamureste aceasta Staretul Vasil ie, de care am amintit, n predoslovia de la cartea Sfntului Grigorie Sinaitul, bizuindu-se mai al es pe scrierile prea cuviosilor, ale acestui Grigorie si ale lui Simeon Noul Teolog. Semnul "parerii" furisate se da pe fata n nevoitori atunci cnd ei cred ca duc o viata cu luare aminte si cnd deseori d in mndrie i dispretuiesc pe altii. Rugaciunea facuta cu gura si n auz, numai atunci este aduc atoare de roada, cnd este ntovarasita de luarea aminte, ceea ce se ntmpla foarte rar, pentru ca noi nv atam sa fim cu luare aminte ndeosebi prin rugaciunea lui Iisus. NVATATURA STARETULUI PAISIE DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS CE SE SAVRSESTE DE MINTE N INIMA Textul acesta este scos din lucrarea lui: S. Cetvericov, asupra lui Paisie, trad usa n romneste de Patriarhul Nicodim, pag. 208 - 236, cap. II, partea IV: "nvatatura staretului Pai sie, despre rugaciunea lui Iisus, care se savrseste de minte n inima". . "Amintirea lui Iisus n inima, fiind dulce, curatasi nencetata, scoate la iveala o luminare negraita". Sf. Marcu, Mitrop. Efesului. nvatatura Staretului Paisie despre rugaciunea lui Iisus, ca si nvatatura lui despr e monahism, este strns legata n aceasta privinta de nvatatorul si prietenul sau, Schimonahul Vasilie , despre rugaciunea lui Iisus, care este vadita de el n predosloviile cartilor Sfntului Gri gorie Sinaitul, Fericitul Filotei Sinaitul si Fericitul Isihie Ierusalimiteanul. Staretul Vasilie si ncepe predoslovia la cartea Sfntului Grigorie, aratnd parerea gr

esita a celor ce cred ca lucrarea mintii este potrivita numai celor desavrsiti, care au ajuns la n epatimire si sfintenie. Cei ce se gndesc astfel; si marginesc rugaciunea numai la o ndeletnicire din afara a cntarilor de Psalmi, a troparelor, a canoanelor, fara sa nteleaga ca o astfel de rugaciune din afara ne este data de

Sfintii Parinti numai ca ceva vremelnic, avnd n vedere neputinta si pruncia mintii noastre, n scopul ca noi, desavrsindu-ne treptat, sa ne ridicam pe treptele lucrarii mintii si sa nu ramnem nicidecum la rugaciunea cea din afara. Dupa cuvintele Sfntului Grigorie, numai pruncii se pot gndi ca, savrsind rugaciunea din afara cu gura, savrsesc un lucru mare, si mngindu-se cu cantitatea celor citite, l cultiva pe fariseul cel dinlauntru. Dupa cuvintele Sfntului Simebn Noul Teolog, acela care se margineste la savrsirea din afara a rugaciunii, nu poate ajunge la pacea launtrica, si sa propaseasca n virtute, fiin dc,a el este asemenea cu cel ce duce razboi cu vrajmasii ntr-o noapte ntunecoasa; el aude glasurile vraj masilor, primeste rani de la ei, dar nu vede lamurit cine sunt ei, de unde au venit, cum si pentru ce se lupta cu dnsul? Dupa cuvintele Sfntului Isaac Sirul si ale Prea Cuviosului Nil Sorschi, daca cine va ar vrea sa abata navala vrajmasilor si sa stea mpotriva vreunei patimi sau vreunui gnd viclean numa i cu rugaciunea din afarasi cu simtirile din afara, acela s-ar dovedi repede nfrnt de m ai multe ori: fiindca demonii - biruindu-l n lupta -si apoi supuindu-i-se din nou de bunavoie si bat joc de el si l ndeamna spre slava desartasi spre ncrederea n sine, ridicndu-l chiar si la treapta d e nvatator si pastor de oi. Din cele spuse, se poate vedea taria si credinta n ce este att rugaciunea mintii ct si rugaciunea din afara. Nu trebuie sa socotim ca Sfintii Parinti, atunci cnd ne opresc de la rugac iune fara masura ce se face pe din afarasi cnd se ndreapta spre rugaciunea mintii, nimicesc prin aceas ta rugaciunea din afara. n nici un chip! Fiindca toate lucrarile sfinte ale Bisericii sunt stat ornicite ntr-nsa de Sfntul Duh, si toate pricinuiesc taina ntruparii lui Dumnezeu Cuvntul. si nu este n imic omenesc n rnduielile Bisericii, ci totul este lucrarea darului lui Dumnezeu, ce nu creste prin vrednicia noastrasi nu se micsoreaza prin pacatele noastre. Dar cum noi nu vorbim despre c ele ale tipicului Sfintei Biserici, ci despre pravila deosebitasi vietuirea n parte a fiecarui dint re monahi, adica despre rugaciunea mintii, ca despre o asemenea lucrare, care de obicei trage cat re sine darul Sfntului Duh prin rvna si prin inima dreapta, iar nu numai prin cuvinte, ce se ros tesc fara luare aminte cu gura si cu limba. si cu aceasta lucrare mintala se poate ndeletnici cu n telepciunea nu numai cel desavrsit, ci chiar si orice nou ncepator si patimas, pazindu-si inima. si de aceia Sfntul Grigorie Sinaitul, ca unul care a cercetat si judecat mai mult dect oricine si pna n cele mai subtiri amanunte, prin darul Sfntului Duh, care traia n el, - vietile si scrierile si nevointele duhovnicesti ale tuturor sfintilor -, ne porunceste sa punem toata st aruinta n rugaciunea mintii.

Tot astfel si Sfntul Simeon al Tesalonicului, porunceste si-i sfatuieste pe arhie rei si pe preoti si pe monahi, si pe mireni sa rosteasca aceasta sfintita rugaciune n orice vreme si n or ice ceas, s-o spuna ca si cum ar fi rasuflarea, fiinca nu este o arma mai tare nici pe pamnt, nici n c er, spune el mpreuna cu Sfintii Apostoli, dect numele lui Iisus Hristos. si sa mai stii, bunule ostenitor al acestei sfintite lucrari, ca nvatatorii si ne numaratii lucratori ai acestei lucrari, n-au trait numai n pustie si n sihastrie singuratici, ci n cele ma i mari lavre si orase. De pilda, Sfintitul Patriarh Fotie, ridicat n scaunul de Patriarh din slujba de s enator, care nefiind monah, a nvatat lucrarea mintii, se afla pe locul sau nalt si a propasit n asa masu ra ntr-nsa, nct

-dupa cuvintele Sfntului Simeon Tesaloniceanul - fata lui era luminata de darul S fntului Duh, ca un al doilea Moise. Dupa cuvintele aceluiasi Sfnt Simeon, Patriarhul Fotie, precum si Sfintii Ignatie si Calist, pe cnd erau ei patriarhi ai aceluiasi tarigrad, atunci si-au scris cartile despre aceas ta lucrare launtrica. Asadar, daca tu vorbind mpotriva rugaciunii mintii vei spune ca nu esti traitor n pustie, ca sa te ndeletnicesti cu aceasta lucrare, atunci te vor nvinui: patriarhul Calist, care a n vatat lucrarea mintii trecnd prin slujba de bucatar ntr-o mare lavra din Athos si patriarhul Foti e, care fiind patriarh, a nvatat mestesugul luarii aminte a inimii. Daca tu te lenevesti sa te ndeletnicesti cu trezvia mintii, dnd vina pe ascultator i, atunci tu esti vrednic de mustrare n chip deosebit, fiindca dupa cuvintele Sfntului Grigorie Sina itul, nici pustia, nici singuratatea nu sunt att de folositoare n vremea acestei lucrari ca o asculta re nteleapta. Daca vei spune ca n-ai un nvatator, care sa te nvete aceasta lucrare, vei vedea ca nsusi Domnul ti porunceste sa te nveti din Sfnta Scriptura, spunnd: "Cercetati Scripturile si n ele veti gasi viata vesnica". Daca tu te tulburi, negasind un loc linistit, te tagaduieste Sfntul Pet ru Damaschinul, care spune: ,;nceputul mntuirii omului sta n faptul de a-si lepada dorintele proprii si de a ndeplini dorintele si ntelegerile lui Dumnezeu si atunci n lumea ntreaga nu se va gasi un lu cru sau un loc de asa fel care sa-i poata pune piedici mntuirii". Daca te tulbura cuvintele Sfntu lui Grigorie Sinaitul, care vorbeste mult de nselare, ce se ntmpla n vremea acestei lucrari, atun ci acelasi Sfnt Parinte te ndreapta spunnd: "Cheama-L pe Dumnezeu, noi nu trebuie nici sa ne temem , nici sa ne ndoim. Fiindca chiar daca unii s-au stricat, vatamndu-si mintea, sasti ca ei au su ferit una ca aceasta din pricina ca ei au nceput lucrarea singuri si cu mintea nalta. Dar daca cineva cauta pe Dumnezeu cu supunere, cu ntrebare si cu smerita cugetare, nu va suferi niciodata vreun rau prin darul lui Hristos. Fiindca cel ce traieste drept si fara prihanasi cel ce fuge d e placerea de sine si de nalta cugetare nu poate fi vatamat, dupa cuvintele Sfintilor aceasta lucrare, nu numai postul, ci si foamea, desavrsita mncare si va fi spre lauda grija lui deosebita de trup; fiindca o vietuire dupa masura nu mai isca aprinderea patimilor. De acord cu aceasta rnduialasi Sfntul Isaac spune: daca ti vei sili trupul tau slab mai presus de puterile lui, vei abate tulburarea asupra sufletului. si Sfntul Ioan Scararul spune: am vazut pe acest vrajmas (pntecele) n tihnasi darui nd mintii trezvia. si n alt loc: l-am vazut topit de post si attnd pofta, aceasta ca sa nu ne punem nadejdea n noi nsine, ci n Dumnezeul cel viu. Acelasi lucru ne nvata si acea ntmplare, pe care o aminteste prea cuviosul Nil: n chiar zilele

acestea ale noastre a fost aflat n pustie un batrn calugar, care vreme de treizeci de ani a fost luptat de dracul desfrnarii. si parintii au hotart, ca pricina acestui razboi al desfrului n-a fost nici mndria, nici hrana, ci faptul ca batrnul nu era nvatat cu trezvia mintii, si cu lup ta mpotriva razboiurilor vrajmase. Tocmai de aceea, Sfntul Maxim Marturisitorul spune: da-i t rupului dupa puterea lui si toata nevointa ndreapt-o spre lucrarea mintii. si Sfntul Diadoh: po stul este vrednic de lauda numai prin sine nsusi, iar nu dupa Dumnezeu: scopul lui este sa-i aduca pe doritori la curatenie.

si de aceea cei ce se nevoiesc n ale evlaviei nu se cuvine sa se gndeasca cele nalt e despre el, ci cu credinta n Dumnezeu, sa asteptam o iesire din ntocmirea noastra trupeasca. n nici u n mestesug, mesterii nu judeca rezultatul muncii din instrument, ci asteapta sa se termine l ucrul, ca sa poata judeca mestesugul dupa lucru. Avnd o asemenea rnduiala n hrana, nu-ti pune toata nadejdea numai n post, ci postind cu masura si dupa putere, tinde spre lucrarea mintii. n felul acesta, tu vei putea scapa si de mndrie si nu te vei scrbi de fapturile bune ale lui Dumnezeu, dndu-i lui Dumnezeu lauda pentru toate. Rugaciunea mintii este o arma puternica cu care nevoitorul i biruie pe vrajmasii cei nevazuti. Unii din Sfintii Parinti dau o regula celor ce au intrat n monahism: odata cu nfap tuirea poruncilor lui Hristos sa savrseasca o ndelungata cntare de psalmi, de canoane si de tropare. Alti Parini, nvatnd cea mai subtire lucrare a ratiunii duhovnicesti, gasesc ca pentru noi ncepat orii nu este de ajuns sa petreaca numai ntr-o unica preocupare trupeasca, ci, predndu-le odata cu n deplinirea poruncilor lui Dumnezeu, cntarea si citirea masurata, stabilesc n locul ndelungatel or cntari de psalmi si canoane, facerea rugaciunii mintii; adaugnd la aceasta ca, daca Duhul S fnt i va cerceta prin lucrarea rugaciunii inimii, atunci fara cea mai mica ndoiala, sa se lase pra vila din afara, caci o ndeplineste rugaciunea launtrica. Cei din a treia categorie, avnd o mare experienta si cunostinta n ce priveste vietile si scrierile sfintilor dar mai ales fiind luminati prin lucrarea si ntelepciunea Sfntului Duh, statornicesc pentru noii ncepatori nvatarea lucrarii rugaciunii mintii n general, iar nu n parte, mpartin d-o n doua nfatisari: lucratoare si contemplativa. Acesti Parinti poruncesc sa avem toata gr ija pentru lucrarea mintii, dnd cntarii, putina vreme, numai n ceasurile de plictiseala, caci dupa cuvi ntele lor, slujbele bisericesti si cntarile de psalmi sunt lasate tuturor crestinilor n gener e, iar nu celor ce voiesc sa se linisteasca. De altfel, si pe calea ndelungatelor cntari de psalmi si prin citirea canoanelor s i troparelor, putem ajunge ntr-o stare de propasire, desi cu multa ncetinealasi cu mari osteneli: dar pe a doua cale mai bine si mai usor, iar pe a treia, mai repede dect pe orice alta cale si, pe deasu pra, cu mngierea si cu deasa venire a Sfntului Duh, care ntareste si linisteste inima, mai ales cnd ea este plina de o staruinta srguincioasasi de o buna dorinta. n masura n care sfnta rugaciune a mintii se arata n paza poruncilor lui Dumnezeu si izgoneste pe draci si patimile, n aceeasi masura, dimpotriva, cel ce neglijeaza poruncile si n u se ngrijeste de rugaciunea mintii, dar se ocupa numai cu cntarea, este trt de patimi. Calcarea poruncilor Domnului este luata n considerare la toti totuna, dar apare n multe feluri, de pilda, cineva si-a pus drept o regula sa nu calce poruncile, sa nu se lase trt de

vreo patima, dar din unele mprejurari sau din pricina unei tulburari, sau din cauza curselor vrajmasul ui se ntmpla sa-l ofenseze cineva, sau sa-l osndeasca sau sa se mnie, sau sa se biruie de slava desa rta, sau sa se certe si sa se ndreptateasca, sau sa vorbeasca n desert, sau sa se minta, sau sa s e mbuibeze, sau sa se mbete, sau sa se gndeasca la lucru spurcat, sau sa savrseasca ceva asemanator. Simtindu-se vinovat naintea lui Dumnezeu, el ncepe sa se nvinovateasca pe sine imed iat, si sa cada cu pocainta naintea lui Dumnezeu cu rugaciunea mintii ce porneste din inima, ca sa-l ierte Dumnezeu si sa-i dea ajutor ca sa nu mai cada n asemenea greseala.

si n felul acesta el pune un nceput n paza poruncilor si n pazirea inimii de atacuri le rele ce vin n vremea rugaciunii, temndu-se ca din pricina lor sa nu piarda mparatia Cerurilor. Un altul nsa traieste simplu, fara sa-si bata capul de cade sau stasi crede ca n v remea de acum nu exista oameni care sa pazeasca poruncile si care sa se teama sa le calce si ca o rice om greseste naintea lui Dumnezeu, cu voie, sau fara voie, si ca este vinovat n unele sau altel e pacate subtiri sau patimi; si de aceea el nu vrea sa se pazeasca de ele, socotind ca este un lucru cu neputinta. Socotindu-se raspunzator numai pentru preacurvie si desfru, pentru crimasi furt, pentru otravire si pacatele asemanatoare si nfrnndu-se de ele, el si nchipuie ca sta. Catre unul ca aces ta se ndreapta cuvintele Parintilor: e mai bun cel ce cade si se ridica, dect cel ce sta si nu se pocaieste. Este vrednic de mirare, cum acesti doi oameni, vinovati n unele si aceleasi pacat e ce se savrsesc n orice ceas, apar n chip felurit, naintea lui Dumnezeu, ba cred casi naintea oamenil or duhovnicesti. Unul nu cunoaste deloc caderea si scularea, cu toate ca l stapnesc patimile; iar c elalalt cade si se ridica, biruie si este biruit, se nevoieste si se osteneste, nu vrea sa raaspund a raului cu rau, dar nu se nfrneaza din pricina vreunui obicei, ce staruie sa nu spuna ceva rau, cnd este ofen sat se ntristeaza, dar, totusi, se prihaneste pe sine pentru ca se ntristeazasi se caiest e de ace st lucru, sau, chiar daca nu se ntristeaza pentru ofensa primita, totusi nici nu se bucura. Toti cei ce se afla ntr-o atare ntocmire sufleteasca sunt potrivnici patimilor, nu vor sa li se spuna, se ntristeazasi se lupta. Dar Parintii au spus ca orice lucru, pe care nu-l dores te sufletul, ramne numai pentru putina vreme. Vreau sa mai spun cteva cuvinte despre cei ce-si dezradacineaza patimile. Sunt un ii care se bucura, cnd primesc ocara, dar pentru ca nadajduiesc sa aiba o rasplata. Un astfel de om, chiar daca face parte din cei ce-si dezradacineaza patimile, totusi, nu lucreaza cu ntelepciune. Un altul se bucura cnd primeste ocara si socoate ca a fost vrednic s-o primeasca; caci el nsusi i-a dat prilej. Un asemenea om si dezradacineaza patimile cu ntelepciune. Un altul, n sfrsit, nu numai ca se bucura atunci cnd este ocart si se socoate vinova t pe sine nsusi, ci se mai si ntristeaza pentru tulburarea celui care l-a ocart. Sa ne povatu iasca Dumnezeu spre o astfel de ntocmire sufleteasca! Pentru o cunoastere mai limpede a unei vietuiri sau altceva, vom mai spune urmat oarele: cel dinti supunndu-se legii si mplineste numai cntarea. Iar cel de al doilea se sileste spre l ucrarea mintii; are ntotdeauna cu sine numele lui Iisus Hristos pentru distrugerea vrajmasului si a patimilor. Acela se bucura numai da ca si ispraveste cntarea. Iar acesta i multumeste lui Dumn ezeu, daca savrseste rugaciunea n liniste, fara sa se tulbure de gndurile rele. Acela doreste cantitatea, acesta

calitatea. La cel dinti, care se grabeste sa-si mplineasca o anumita cantitate de cntari, repede ia fiinta o placuta parere de sine, pe care bizuindu-se, hraneste si-l creste pe fa riseul dinlauntru, daca nu ia aminte la sine. La cel de al doilea, care pretuieste calitatea rugaciunii, ia nastere o cunoastere a neputintelor proprii si a ajutorului lui Dumnezeu. n timpul cnd se roaga, sau mai bine zis, chemnd pe Domnul Iisus mpotriva asaltului v rajmas, mpotriva patimilor si gndurilor rele, ele vede pierzarea lor pricinuita de numele cel nfricosat al lui Hristos si si da seama de puterea si ajutorul lui Dumnezeu. Pe de alta parte, cel ce este napadit si

tulburat de gnduri rele, si cunoaste neputinta, caci nu le poate sta mpotriva numai cu propriile sale puteri. si n aceasta sta toata pravila si ntreaga viata a lui. si cu toate ca vrajmasul i poate insufla si lui o bucuroasa parere de sine si gndu ri de fariseu, totusi, el ntmpina n acest binevoitor o bunavointa de a chema pe Hristos mpotriva tuturor gnd urilor rele si, n felul acesta, nu ajunge la nici o izbnda n cursele sale. Dar va spune cineva, casi cel dinti are putinta sa-L cheme pe Hristos mpotriva ata cului vrajmas. Da, are putinta, dar fiecare stie din experienta, ca n vremea de acum nfaptuitorii pravilei din afara nu au obiceiul sa nvete rugaciunea ce se face mpotriva gndurilor. Astfel de oameni nu vor sa primeasca cuvintele, rostite sau scrise, despre atentia launtrica, n care se cupr inde stiinta rugaciunii ce se face mpotriva gndurilor rele. si nu numai o primesc, ci se si mpotrivesc, si punndu-i nainte pe nvatatorii lor, suslin, ca Sfintii Parinti n-ar fi rnduit pentru noi ncepatorii lucrarea mintii, ci numai cntarea de psalmi, de tropare si canoane rostite cu gura si cu limba. si cu toate ca ei vorbesc si nvata acest lucru n chip gresit, totusi, toti l ascult a, fiindca astfel de rugaciune nu cere nici un fel de nvatatura, sau lepadare de poftele lumesti, ci f iecare, fie ca e monah sau mirean, se poate ruga astfel, e destul sa doreasca numai acest lucru. Pe cnd sfintita lucrare a mintii, fiind o arta slavitasi placuta lui Dumnezeu ntre celelalte arte si cernd nu numai lepadarea de lume cu poftele ei, ci si multe ndrumari si nvataturi, nu gaseste ndeplinitori n snul monahilor. n fata tuturor celor aratate, trebuie sa ne ferim de abaterile ce se fac spre dre apta sau spre stnga, adica de deznadejde si de ncredere n sine. Observnd ca n viata celor ce nvata lucrarea mintii se ntmpla uneori caderi nevrute, ntmplatoare, iar nu intentionate, care sunt numite de Parinti gresale de toate zil ele, nu trebuie sa cadem n ndoiala, caci att propasirea ct si caderea n cele bune spre cele potrivnice s e face dupa masura fiecaruia. Pe de alta parte, auzind despre marea mila a lui Dumnezeu, fata de noi pacatosii , noi nu trebuie sa ne ncredem n noi nsine, ci sa ne apropiem de aceasta sfnta lucrare a mintii cu frica , cu o mare smerenie si mplinirea poruncilor, dupa putere. Dndu-ne seama, ca att mijlocirea n noi nsine, ct si deznadajduirea sunt insuflate de vrajmas, sa fugim cu tarie si de una si de cealalta. si n acest chip cu multa cercetare n ale Sfintei Scripturi si folosindu-ne de sfaturile celor iscusiti, sa nvatam aceasta lucrare ntru smerenie. Sfintii Parinti, care nvata sa biruim patimile si sa curatim inima de patimi rele numai cu poruncile lui Hristos; arata nevoitorilor sa aiba doua din cele mai puternice arme: frica de Dumnezeu si amintirea prezentei de pretutindenea a lui Dumnezeu, dupa cele ce s-au zis: "pri n frica de Dumnezeu oricine se abate de la rau" si "vad pe Domnul pururea naintea mea ca sa nu ma clatin"

afara de aceasta, ei mai propun sa avem amintirea mortii si gheenei, si n plus, c itirea Sfintelor Scripturi. Toate acestea sunt bune pentru barbatii buni si plini de evlavie, dar si pentru cei nesimtitori si mpietriti, chiar de li s-ar descoperi nsasi gheena sau Dumnezeu n chip nevazut, ace ste aratari nu ar trezi n sufletele lor nici un fel de frica.

Dar pe deasupra, nsasi mintea monahilor noi, ncepatori, se toceste repede fata de amintirea unor astfel de lucruri si fuge din fata lor, cum fuge o albina din fata fumului ce se ridica spre ea. Dar cu toate ca amintirea aratata se ntmpla sa fie bunasi folositoare n ceasul razb oiului, totusi Parintii cei mai duhovnicesti si mai iscusiti au aratat, pe deasupra acestui luc ru bun, un bine mai mare si mai neasemanat, care poate veni chiar n ajutorul celor ce sunt foarte sla bi. Cel dinti mijloc poate fi asemanat cu omul, care si macina faina cu rsnita, lucrnd c u propriile sale mini si cu propria lui putere, iar mijlocul din urma, cu omul care si macina faina ia o moara de apa, ce este mnata prin felurite chipuri. Asa cum apa misca de la sine rotile si pietrile, tot astfel preadulcele nume al lui Iisus, dimpreuna cu aducerea aminte de Dumnezeu, care tr aieste n ntregime n Iisus, misca mintea la rugaciune, lucru despre care Isihie cel Mare ntru ale teologiei, spune: "Sufletul care a primit binefacerea si dulceata lui Iisus si trimite cu bu curie, cu dragoste si cu marturisire lauda binefacatorului sau, multumindu-I si chemndu-L cu veselie"; si n alt loc: "Asa cum este cu neputinta sa petrecem aceasta viata fara hranasi bautura, tot a stfel este cu neputinta unui suflet sa ajunga la ceva duhovnicesc si placut lui Dumnezeu ca sa -si elibereze mintea de robia pacatului, fara paza mintii, orict s-ar forta cineva sa nu greseasca de frica muncilor". si nca gndurile ce au patruns n inima noastra, daca noi nu le dorim si ne ntarim si ne m potrivim, pot fi izgonite de rugaciunea lui Iisus, care se rosteste din adncul inimii". Primul mijloc din cele aratate mai sus, chiar daca ajunge la propasire fara lucr area mintii, totusi izbuteste foarte ncet si cu osteneala. Iar prin al doilea mijloc, lucratorul se apropie repede si usor de Dumnezeu. Caci acolo se face numai o rugaciune din afara, o nvataturasi o ndeplinire a porun cilor, pe cta vreme aici este si una si alta, este si paza din afarasi cea launtrica. Cnd un monah nou ncepator, dupa lepadarea de lume si de lucrarea pacatelor mari si de moarte, va da fagaduinta sa se nfrneze nu numai la pacatele mici, ce se savrsesc n fiecare z i si sunt iertabile, ci si de la nsasi patimile si gndurile rele si, intrnd nlauntru catre ini ma, cu mintea sa, va ncepe sa-L cheme pe Domnul Iisus n orice razboi si n orice gnd rau, daca - dupa nepu tinta sa, va cadea atacului vrajmassi va calca poruncile Domnului - va cadea la picioarele Do mnului cu rugaciunea pornita din inima, caindu-se, ostenindu-se si va petrece ntr-o asemene a stare sufleteasca pna la sfrsitul sau, caznd si ridicndu-se, biruind si biruindu-se, cernd zi si noapte razbunarea adversarului sau, - nu va fi pentru el o nadejde de mntuire? Caci dupa cum arata experienta este cu neputinta chiar pentru cei mai mari barba ti sa se pazeasca deplin de pacatele zilnice, care nu sunt de moarte, al caror izvor sunt: cuvinte le, gndul,

necunostinta, uitarea, vointa, nevointa, ntmplarea si care se iarta prin darul lui Hristos cel de toate zilele, dupa cuvintele Sfntului Casian. Daca cineva va spune din putinatatea de suflet, ca Sfntul Casian ntelege, sub cei ce se curata prin darul lui Hristos de pacatele zilnice, numai pe sfinti, iar nu pe noii ncepatori si pe patimasi, atunci tu lasa-l sa-si faca loc si unei astfel de pareri, dar sa ai n vedere n primul rnd judecata si hotarrea pe care o dau despre astfel de lucruri sfintele scrieri, dupa care orice nou ncep ator si patimas se osndeste prin aceste pacate, ce se savrsesc n toate zilele; si din nou poate primi iertarea prin darul

lui Hristos, ca si toti sfintii, printr-o pocainta de tot ceasul si prin marturi sirea naintea lui Domnului. Caci, dupa cum spune Sfntul Dorotei, sunt oameni care slujesc patimilor si sunt o ameni care se mpotrivesc patimilor. Cel ce slujeste patimilor si pierde pacea; cnd aude un singur cuvnt, sau raspunde p rin cinci sau prin zece cuvinte la un singur cuvnt, si dusmaneste ti se tulburasi chiar si mai trziu, cnd si potoleste tulburarea, nu nceteaza sa faca rau celui ce i-a spus acel cuvnt si se nt risteaza ca nu i-a spus mai multe dect cele ce i-a spus si nascoceste cuvinte mult mai rele ca sa-i spunasi zice mereu: pentru ce nu i-am spus asa? O sa-i spun astfel, si tot timpul se mnie. Ast a e o singura ntocmire sufleteasca, cnd starea rautacioasa apare n chip neobisnuit. Un altul, cnd aude un cuvnt, pierde de asemenea linistea si raspunde n acelasi chip si cinci si zece cuvinte si se amaraste ca nu i-a spus nca trei cuvinte mai usturatoare si se ntristeaza, si tine minte raul, dar trec cteva zile si el se mpaca; un altul ramne ntr-o asemenea stare o saptamna, altul peste o zi se linisteste, iar altul ofenseaza, dusmaneste, se tulburasi nda ta se potoleste. Iata ct de felurite ntocmiri sufletesti se afla n om si, atta vreme ct ele ramn n pute e, toate cad sub judecata. Dupa acest exemplu, putem judeca si toate celelalte cazuri; din pr icina carora un patimas nu se poate curati prin darul lui Hristos de pacatele cele de toate zile le, care i se par mici. Sa cercetam acum, cnd pacatele asemanatoare sunt iertate de noii ncepatori si la p atimasi? Acelasi Sfnt Dorotei spune: se ntmpla ca cineva auzind un cuvnt, se amaraste, dar nu pentru ca a suferit un lucru neplacut, ci pentru ca nu l-a rabdat. Aceasta se gaseste n ntoc mirea celui ce se mpotriveste patimei. Un altul se luptasi se osteneste si este biruit de patimi. Un altul nu vrea sa r aspunda raului cu rau, ci se lasa tras de deprindere. Un altul se staruie sa nu raspunda nimic rau, dar se amaraste; pentru ca a fost ocart si se prihaneste pe sine pentru ca se amaraste, dar nici nu se bucura. Toti acestia, sint oameni care stau mpotriva patimei si se amarasc si se nevoiesc . Astfel de oameni, desi sunt patimasi, dar prin darul lui Dumnezeu pot primi iertarea pacatelor ce se savrsesc n toate zilele fara intentie, fara voie, despre care Domnul i-a poruncit sfntului Petru s a ierte de saptezeci de ori cte sapte. Acelasi lucru i spune si Sfntul Atanasie Sinaitul: despre cei ce primesc Sfintele Taine si Sngele Domnului, noi judecam si credem ca daca ai unele pacate mici si vrednice de iert are, cum sunt: pacatuirea cu limba, cu auzul, cu ochiul, sau cu slava desarta, sau cu ntristarea sau cu supararea sau cu altceva asemanator, dar se osndesc si-si marturisesc pacatul lui Dumnezeu si, n acest chip,

primesc Sfintele Taine, atunci pe unii ca acestia Sfnta mpartasanie i curata de pac ate. Asa cum, am spus la -nceput despre bineiscusita biruinta asupra patimilor, ce se savrseste prin rugaciunea mintii si prin porunci, vom arata acum mai limpede nsusi mersul luptei cu patimile. De ne napadeste un atac vrajmas prin vreo patima sau prin vreun gnd rau, lucrator ul rugaciunii cheama asupra lor pe Hristos si diavolul piere cu atacul lui. De va cadea cineva din neputinta, cu gndul sau cu cuvntul, nu cu suparare sau cu p ofta trupeasca, l roaga pe Hristos sa-l ajute marturisindu-I-se si caindu-se.

De este cuprins de deznadejde si de mnie, care i strmbeaza mintea si inima, se agat a de amintirea mortii si gheenii si de atotprezenta lui Dumnezeu si, trudindu-se cu ajutorul lo r, cheama pe Hristos. Apoi dobndind pacea, n urma luptei, din nou l roaga pe Hristos sa-i fie milostiv pe ntru pacatele lui facute cu voie si fara de voie. si ntr-un cuvnt si n ceasul luptei si n cel al p acii duhovnicesti, el alearga catre Hristos, i se face totul pentru toate, att n mprejurarile cele bun e ct si n cele rele. si un astfel de om sa nu se lase dus de parerea de sine, ca si cum el ar ndeplini ceva, rugndu-se sau placnd lui Dumnezeu. Caci unul este sensul rugaciunii de afara, si altul este tlcu l ei launtric. Acela, ndeplinind o cantitate de cuvntari, nadajduieste prin aceasta sa fie placut lui Dumnezeu, iar parasind-o se osndeste pe sine. Iar acesta fiind mustrat de constiinta pentru pac atele sale savrsite n orice ceas si rabdnd atacurile vrajmase, striga ntotdeauna catre Hristos, tinnd n m intea sa cuvintele "chiar de vei urca ntreaga scara de desavrsire, roaga-te pentru iertarea pacatelor". si iarasi: "vreau mai bine sa spun cinci cuvinte cu mintea mea, dect zece mii cu lim ba" si, n felul acesta, fara nici o ndoiala, ndeplineste mpotrivirea la patimi, aratata de Sfntul Do rotei. Daca nsa va spune cineva, ca este cu putinta sa ne curatim de pacate cu darul lui Hristos prin pocainit fara lucrarea mintii, aceluia i vom raspunde astfel: "pune ntr-o parte po runcile lui Hristos, iar n cealalta parte rugaciunea de totdeauna: si ne iarta noua gresalele noastre" . "Da-mi si adevarata hotarre de a nu calca nici o porunca, adica sa nu poftesc, sa nu ma mnii, sa nu osndesc, sa nu clevetesc, sa nu mint, sa ma rog pentru cei ce ma necajesc, sa fug de iubirea de placeri, de iubirea de bani si de gnduri desfrnate, de tristete, de slava desarta, de ngmfare, ntrun cuvnt, de toate pacatele si gndurile rele". si cu astfel de hotarre apropie-te de nvatatura lucrarii cu mintea si baga de seam a cu luare aminte, de cte ori pe zi n ciuda hotarrii tale, ai calcat poruncile si prin ce pacate, pati mi si gnduri rele ai fost ranit. Rvneste la vaduva care-l ruga pe judecator zi si noapte si ncepe sa strigi catre H ristos n orice ceas, pentru fiecare porunca, care ai calcat-o si pentru fiecare patima, pentru fiecare gnd rau, de care vei fi biruit. Adaug la aceasta un bun sfatuitor care este Sfnta Scripturasi petrecnd astfel mai multa vreme, vino si spune-mi ce vei vedea n sufletul tau. Aproape ca vei fi gata sa recunosti tu nsuti, ca toate acestea nu pot ncapea n ruga ciunea cea din afara, ci numai n lucrarea mintii. Caci ea l nvata pe rvnitor toate aceste taine, si i ncredinteaza sufletul ca, lasnd multa cntare de psalmi, canoanele si troparele, si ncredintndu-si toata grija spre rugaciunea mintii, el nu numai ca nu-si pierde pravila,ci o si nmulteste.

Dupa cum n legea Vechiului Testament, puterea si dorinta se cuprindeau n faptul de a-i aduce pe toti la Hristos, desi se parea ca prin aceasta se micsoreaza nsasi legea, tot ast fel si multa cntare l trimite pe lucrator spre rugaciunea mintii, iar aceasta nu se raspndeste asupra nt regii vieti monahale. Caci nsasi experienta, atunci l nvata pe un astfel de nevoitor, cnd n vremea rugaaciu nii observa un oarecare perete de despartire ntre el si Dumnezeu, un perete de arama, dupa cu m spune proorocul, care nu ngaduie mintii sa priveasca limpede spre Dumnezeu n timpul ruga ciunii sau sa

ia aminte de la inima, n care sunt cuprinse toate puterile sufletesti si izvorul gndurilor, att a celor bune, ct si a celor rele. Lucrarea mintii cere fara ndoiala, fricasi cutremur, zdrobire si smerenie si mult a ispitire a Sfintelor Scripturi si sfatuire cu fratii de un gnd, dar n nici un caz, nu cere fuga si nega rea, precum cutezanta si rnduiala de sine. Cel ndraznetsi cutezator, n sine nsusi, tinznd catre ceea ce este mai presus de vred nicia si ntocmirea lui, se grabeste cu mndrie spre rugaciunea contemplativa. Cuprins de nchi puirea de slava desarta, care l ndeamna sa se ridice spre o treapta nalta, patruns de dorinta satanica, iar nu de cea adevarata, un astfel de om usor se lasa prins n laturile diavolesti. si pentru ce sa ne avntam spre o nalta propasire n rugaciunea sfintita a mintii, de care, dupa Sfntul Isaac de abia se nvredniceste unul din zece mii? Este destul, prea destul, pentru noi patimasii, si neputinciosii, sa vedem macar urma linistii mintale, adica rugaciunea mintii cea lucratoare, prin care se alunga din inima atacurile vrajmase si gndurile rele, fapt n care consta nsasi lucrarea noilor ncepatori si a monahilor patimasi, p rin care se poate ajunge, daca va vrea Dumnezeu si rugaciunea contemplativa duhovniceasca. si nu trebuie sa deznadajduim ca putini sunt aceia care se nvrednicesc de rugaciu nea contemplativa, caci la Dumnezeu nu este nedreptate. Numai sa nu lenevim, sa mergem pe calea car e duce spre aceasta rugaciune sfintita, adica pe calea rugaciunii lucratoare savrsita cu mint ea, sa ne mpotrivim atacurilor si gndurilor rele. Mergnd pe aceasta cale, pe care au mers sfintii, noi ne vom nvrednici si de moartea lor, desi nu aici pe pamnt, cum spune Sfntul Isaac si alti multi sfi nti. Rugaciunea mintii este ntovarasita de felurite simtiri trupesti, n mijlocul carora trebuie sa deosebim pe cele adevarate de cele neadevarate, pe cele harice de cele firesti s i de cele ce vin din nselare. Este vrednic de spaimasi de mirare, spune Starelul Vasile, faptul cum unii, stii nd Sfnta Scriptura, nu patrund n ea. Iar altii, fara sa o cunoascasi fara sa ntrebe pe cei ncercati, ndr aznesc bizuinduse pe propria lor ntelepciune - sa se apropie de atentia mintii si, cu acest pril ej, spun ca luarea aminte si rugaciunea trebuiesc savrsite n latura dorintei: asta, zic ei, es te latura pntecelui si a inimii. Astfel este nselarea cea dinti, care se face dupa bunul plac al fiecarui a. Dar nu numai rugaciunea si atentia nu trebuiesc savrsite n aceasta latura poftitoa re a inimii, ci chiar nsasi caldura, care n ceasul rugaciunii vine din latura poftitoare a inimii, nu trebuieste primita n nici un caz. Dupa cuvntul Sfntului Grigorie Sinaitul e nevoie de multa osteneala ca sa ajungi s a-ti pastrezi o curatie limpede fata de ceea ce este potrivnic darului, caci diavolul are obicei ul sa arate noilor

ncepatori nselarea sa sub chipul adevarului, nfatisndu-le raul ca pe ceva duhovnices c, aratnd sub forma unei nchipuiri, una n locul alteia, desteptndu-i nfocarea sa n locul veseli ei, procurndu-i o bucurie fara tlc si o dulceala simtita. De altfel, pentru lucratorul rugaciunii mintii i este de folos sastie si faptul ca nfocarea sau caldura uneori se ridica din coaps e spre inimasi ntrun chip firesc, prin ea nsasi, daca nu este nsotita de gnduri desfrnate. si aceasta, dupa cuvintele Prea Sfinlitului Patriarh Calist nu provine din nselar e, ci din fire.

Dar daca cineva, va socoti aceasta caldura fireasca drept harica, atunci aceasta va fi fara ndoiala, o nselare. De aceea cel ce se nevoieste, nu trebuie sa-si opreasca atentia asupra e i; ci s-o alunge. Dar uneori diavolul, unindu-si nfocarea cu pofta noastra, trage mintea spre gnduri desfrnate. si aceasta este o nselare, fara ndoiala. Dar daca trupul se ncalzeste n ntregime, iar mintea ramne curatasi nepatimasa si parca ntaritasi scufundata n adncul inimii, ncepnd si ispravind rugaciunea n inima; asta este fara ndo iala o lucrare harica, iar nu o nselare. n alta parte, Staretul Vasile spune despre simturile trupesti, care se ivesc n vre mea rugaciunii, urmatoarele: mai nti de toate, dupa cuvintele Prea Sfintitului Calist, vine o cald ura de la rinichi, care parca i-ar nconjura ca un bru si se pare ca este o nselare, dar nu este asa; a ceasta caldura nu vine din nselare, ci din fire, si este o urmare a nevointei rugaciunii. Dar daca cineva socoate ca aceasta caldura este harica, iar nu fireasca; atunci aceasta este fara ndoiala, o nselare. Dar oricum ar fi aceasta caldura, nevoitorul nu trebuie s-o primeasca, ci s-o respinga. Mai vine o caldura de la inimasi daca, n aceasta vreme, mintea cade n gnduri desfrna te, asta este o nendoioasa nselare; dar daca trupul se ncalzeste tot de la inima, iar mintea ramne curatasi nepatimasa, si ntr-un fel parca ntarita n adncul launtric al inimii, atunci aceasta este fara ndoiala din dar, iar nu din nselare. stiind toate acestea, este necesar sa ne deprindem mintea chiar de la nceput sa s tea n ceasul rugaciunii deasupra inimii si sa priveasca n adncul ei, iar nu la mijloc, dintr-o parte si nu la capatul ei, n jos. Trebuie sa facem acest lucru, pentru ca atunci cnd mintea sta d easupra inimii si savrseste nlauntrul ei rugaciunea, atunci ea este ca un mparat, care seznd pe o nalti me, supravegheaza liber gndurile sale, care se trasc n jos, si le distruge ca pe alti p runci din Babilon de piatra numelui lui Hristos. n trupul acesta, fiind ndepartat n chip simtitor de coapse, el poate scapa usor de nfocarea ce tine de pofta, care a devenit prezenta n natura noastra, prin calcarea poruncii savrsita de Adam. Dar daca cineva si aduna luarea aminte pentru rugaciune la jumatatea inimii, atun ci fie din pricina ca se mputineaza caldura din inima, fie ca slabeste mintea si ca se toceste atent ia din cauza unei dese savrsiri a rugaciunii, fie ca sub influenta razboiului desteptat de vrajmas, mintea va cadea de la sine spre coapse si se va amesteca mpotriva voii cu caldura ce tine de pofta. Unii potrivit cu nechibzuinta lor cea mai de pe urma, sau, mai bine zis, potrivi t cu necunostinta lor, ncep sa faca rugaciunea la capatul inimii, n vecinatatea coapselor si, n felul aces ta, atingndu-se cu mintea parte de coapse, parte de inima, cheama ei nsisi nselarea, cum cheama vr ajitorul pe sarpe. Iar altii, suferind de o desavrsita nechibzuinta, nu cunosc nici chiar nsus

i locul inimii si creznd ca se gaseste n mijlocul pntecelui, ndraznesc sa faca acolo rugaciunea cu min tea. Vai si amar de nselarea lor! Tot astfel trebuie sa deosebim si caldura din vremea rugaciunii: caldura care es te un dar firesc, revarsat n inima, ca un mir binemirositor, prin sfntul Botez, si caldura care vine de la neascultarea stramosilor si care este trezita de diavolul. Cea dinti se ncepe numai n inima cu rugaciunea si tot n inima si termina rugaciunea, dnd sufletului linistea si roadele duhovnicesti.

Cea de a doua si are nceputul de la rinichi si spre rinichi si termina rugaciunea, pricinuind sufletului o nasprire, o racealasi o tulburare. Cea de a treia, rasarind dintr-un amestec cu nfocarea ce tine de pofta, nflacareaz a madularele si inima prin ndulciri patimase pline de desfru, robeste mintea cu gnduri spurcate sil trage pe om spre unirea trupeasca. Cel ce este bagator de seama, va cunoaste si va observa n curnd toate acestea: vre mea, experienta si simtirea vor face ca toate sa fie limpezi. Sfnta Scriptura spune: "Doamne, oare n-am semanat samnta buna? De unde au rasarit neghinele"? Este cu putinta ca sa ni se furiseze raul n cele bune; si precum iedera se mpletes te cu pomul, asa se mpleteste nselarea cu lucrarea mintii. nselarea apare din parerea de sine si din rnduiala de sine; si drept leac slujeste , pentru ea, smerenia, cercetarea scripturilor si sfatul duhovnicesc, dar nu abaterea de la nv atatura lucrarii mintii. Caci dupa cuvintele Sfntului Grigorie Sinaitul, noi nu trebuie nici sa ne temem, nici sa ne ndoim, atunci cnd l chemam pe Dumnezeu, caci daca unii s-au si abatut din cale, vat amndu-si mintea, sastii ca ei au suferit una ca aceasta din cauza rnduielii de sine si din pricina unei minti nalte. Iar pricina naltarii mintii, de o parte, este postul fara judecatasi fara masura, cnd cel ce posteste crede ca el savrseste prin aceasta o fapta buna, nestiind ca trebuie sa posteasca n vederea curatiei; iar pe de alta parte, este vietuirea n singuratate. nlaturnd prima cauza, Sfntul Dorotei spune: cel ce se linisteste, trebuie sa se tin a ntotdeauna de calea mparateasca, caci lipsa de masura ntru toate usor este nsotita de parerea de sine, dupa care urmeaza nselarea. Nimicind nsa a doua pricina, spune: numai celor puternici si des avrsiti li se cuvine sa se lupte cu demonii si sa scoata mpotriva lor sabia, care este cuvntul D omnului. nsusi mijlocul si lucrarea nselarii consta n primul rnd: n mpartasirea vrajmasa cu pof tele coapselor dinlauntru si n al doilea rnd: n nalucirile, n nchipuirile mintii. Ferindu-ne de cea dinti, sfntul parinte spune: cu toate ca vrajmasul preface misca rile firesti ale coapselor n aparenta miscari duhovnicesti, trezind n locul caldurii nfocarea sa si n locul veseliei aducndu-i o bucurie fara tlc si silind sa primim nselarea lui drept lucrarea darulu i, dar timpul, experienta si simtirea i dau pe fata amageala. Aratnd a doua primejdie, sfntul parinte nvata astfel: iar tu cnd te linistesti, nu p rimi n nici un caz ceva din cele ce vei vedea n chip simtit sau gndit, nlauntrul tau sau afara de tine: fie chipul lui Hristos, sau al ngerilor, sau al unui sfnt, sau lumina sau foc si altele. Aici din nou va renvia si va nvinui ca lucrarea mintii este o nselare. Caci ei cred ca nselarea nu se amesteca c u cntarea din afara. Totusi, sa fie cunoscut ca n toate: fie n cntare, fie n rugaciune, nselarea ar

e loc egal datorita neiscusintei lucratorilor, cum spune Sfntul Ioan Scararul. Vom ncerca si vom vedea, si vom masura, ce dulceata ne vine n vremea cntarii de la dracul desfrnarii si ce dulc eata vine de la dar si puterea care traieste n noi. si n alt loc: cntnd si rugndu-te, supravegheaza d ulceata care vine, ca nu cumva sa fie amestecata cu otravuri amare. Asadar, tu vezi ca nselarea poate atinge deopotriva att pe cei ce cnta, ct si pe cei ce se ocupa cu rugaciunea. Cum nsa cei ce nu cunosc lucrarea mintii au numai teama de a-si ndepli ni n mod

corect cele cntate si nu mai cauta sa gaseasca gndurile rele si fierberea de pofte , atunci ei nici nu stiu, cnd partea ce tine de pofta fierbe de la sine si cnd este desteptata de mpart asirea vrajmasului si cum trebuie sa scape de toate acestea. Ei aud lupta si primesc rane, dar cine sunt vrajmasii lor si pentru ce ei se lup ta, aceasta ei nu o stiu. Cunoscnd din cele spuse, ca nu lucrarea mintii este pricina nselarii, ci numai rndu iala de sine si naltarea mintii, caci ea nu numai ca nu ne duce n nselare, ci dimpotriva ne deschid e ochii mintii spre cunoasterea ei si spre nteleptire, ceea ce noi n-am stiut niciodata, daca nu ne-am fi nvalat cu aceasta sfintita lucrare a mintii, chiar daca cineva ar fi mare n cele ale postul ui si ale linistii. Dupa ce am facut cunostinta cu nvatatura Staretului Vasile despre rugaciunea mint ii, ne vom ntoarce acum catre nvatatura privitoare la acelasi subiect a Starelului Paisie Vel icicovschi. Dupa cum s-a spus mai sus, Staretul Paisie a fost nevoit sa se nfatiseze cu scrie rile sale, pentru ca sa-i pazeasca pe fratii sai de atacurile ce se raspndeau n acea vreme asupra rugac iunii mintii, desi recunosteau ca problema ce si-au pus-o, ntrece puterea lui de ntelegere. A ajuns pna la mine zvonul, scrie el - ca unele fete din rndul monahilor, bazndu-se numai pe nisipul unei proprii ntelepciuni desarte, - ndraznesc sa huleasca mpotriva dumnezei estii rugaciuni a lui Iisus, care se savrseste de catre minte n inima, printr-o sfintita lucrare. ndraznesc sa spun, ca mpotriva ei lucreaza vrajmasul, pentru ca limbile lui, ca pr intr-o arma proprie, sa prihaneasca aceasta lucrare dumnezeiasca, si prin orbirea mintii lui sa se ntunece acest soare duhovnicesc. Temndu-ma ca nu cumva cineva, ascultnd basmele vrajmasilor sa cada ntr-o hula asema natoare si sa nu pacatuiasca naintea lui Dumnezeu, hulind nvatatura unor att de numerosi Pa rinti purtatori de Dumnezeu, care nvata despre aceasta dumnezeiasca rugaciune si, pe deasupra, ne fiind n stare sa asculte cu nepasare cuvintele ndraznete mpotriva acestei lucrari fara de prihan a, precum de asemenea, fiind convins de rugamintile staruitoare ale rvnitorilor acestei rugaci uni, m-am gndit ca, chemnd n ajutor pe prea dulcele meu Iisus, sa scriu - spre combaterea gndirii m incinoase a celor ce vorbesc n desert si spre ntarirea turmei alese de Dumnezeu, care s-a adun at n manastirea noastra, - cteva cuvinte despre nvataturile Sfintilor Parinti, pentru o puternica, neclatinatasi nendoioasa adeverire ntru dnsa. Prin urmare, eu, care nu sunt dect praf si cenusa, plecndu-mi genunchii gnditi ai i nimii mele n fata neapropiatei maretii ale dumnezeiestii Tale Slave, Te rog, Fiule, unule nas cut si Cuvntul lui Dumnezeu, care ai luminat pe orbul din nastere, lumineaza-mi si mie ntunecata mea minte, daruieste sufletului meu darul Tau, ca aceasta osteneala, sa fie spre slava nume lui Tau si spre

folosul celor ce vor sa se lipeasca de tine cu duhul spre lucrarea rugaciunii mi ntale si sa Te poarte ntotdeauna n inima lor, si, de asemenea, spre ndreptarea celor ce, potrivit cu gros olaniile cele de pe urma, au ndraznit sa huleasca aceasta dumnezeiasca lucrare! Mai departe urmeaza expunerea nvataturii despre rugaciunea mintii n sase capitole. n primul capitol, Staretul scrie ca rugaciunea mintii este lucrarea vechilor Sfin ti Parinti si o apara mpotriva celor ce hulesc aceasta rugaciune sfintita. Sa se stie, ca aceasta lucrare dumnezeiasca a fost permanenta ndeletnicire a vech ilor nostri Parinti purtatori de Dumnezeu si a iradiat ca un soare n multe locuri ale pustiei si n man astirile de obste;

n muntele Sinai, n schitul Egiptului, n muntele Nitriei, n Ierusalim si n manastirile din mprejurimi, ntr-un cuvnt n tot rasaritul: n tarigrad si n Sfntul Munte al Athosului, s n insulele marilor, iar n ultima vreme, si n Marea Rusie. Multi din Parintii nostri purtatori de Dumnezeu, aprinzndu-se de un foc serafic p entru Dumnezeu si aproape, s-au facut prin aceasta lucrare a rugaciunii sfintite, ce se face cu mintea, cei mai rigurosi pazitori ai poruncilor lui Dumnezeu si s-au nvrednicit sa devina vase alese ale S fntului Duh. Multi dintre ei, ndemnati de o inspiratie ascunsa, dumnezeiasca, au scris despre aceasta rugaciune divina n acord cu scrierea dumnezeiasca a Vechiului si Noului Testament, cartile sfintelor nvataturi, pline de ntelepciunea Sfntului Duh. si ei au facut acest lucru dupa deosebita Pronie dumnezeiasca, pentru ca nu cumv a n vremurile ce vor urma sa se dea uitarii aceasta lucrare dumnezeiasca. Dar multe din cartile s crise de ei, prin ngaduinta lui Dumnezeu pentru pacatele noastre, au fost distruse de saracinii car e au pus stapnire pe mparatia greaca, iar altele din mila lui Dumnezeu se pastreaza pna n zilele noas tre. Nimeni dintre drept credinciosi nu au ndraznit vreodata sa rosteasca un cuvnt de h ula mpotriva acestei lucrari dumnezeiesti ce se face cu mintea si mpotriva pazirii raiului din inima, ci toti, n toate timpurile, s-au purtat fata de ea cu o mare cinste si cu o extrema evlavie , ca fata de un lucru care este plin de un mare folos duhovnicesc. Dar ncepatorii rautatii si potrivnicul oricarei lucrari bune, diavolul, vaznd ca, mai ales prin aceasta lucrare a rugaciunii mintii, cinul monahal, alegndu-si partea cea buna, sade cu o nedeslipita dragoste la picioarele lui Iisus, propasind cu desavrsire n poruncile lui dumnezei esti, a nceput sa ntrebuinteze toate sfortarile, ca sa prihaneascasi sa huleasca aceasta lucrare mnt uitoare si, numai daca este cu putinta s-o distruga de pe fata pamntului. El s-a zbatut sa ajunga a ici pe calea nimicirii cartilor, cnd prin mijlocirea amestecului neghinelor ucigatoare de suflete n grul c urat si ceresc, multumita carui fapt, oamenii care nu au judecata, - vazndu-i pe cei ce s-au atin s cu de la sine putere de aceasta lucrare si, dupa naltarea lor, au secerat spini n loc de gru, iar n locul mntuirii au gasit pierzarea - rostesc hula mpotriva lucrarii sfinte. Fara sa se multumeasca cu cele spuse, diavolul a gasit n tarile Italiei un sarpe de Calabria, pe ereticul Varlaam si, salasluindu-se n el cu toata puterea lui, l-a ndemnat sa hule ascasi credinta noastra ortodoxasi aceasta sfintita lucrare a mintii. Bagati de seama dar, prietenilor, cnd ndrazniti sa huliti rugaciunea mintii, nu va faceti cumva si voi partasi acestui eretic si celor de un gnd cu el? Oare nu va cutremurati cu sufletul, cnd va gnditi ca puteti cadea, asemenea lor, s ub anatema bisericii si sa fiti nstrainati de Dumnezeu?

ntr-adevar, ce pricina legiuita aveti voi de huliti aceasta lucrare fara prihanas i de trei ori fericita? Eu nu pot pricepe deloc. Vi se pare ca chemarea numelui lui Iisus este fara de f olos? Dar noi nici nu putem gndi sa ne mntuim prin altceva dect numai n numele Domnului nostru Iisus Hrist os. Sau poate mintea omeneasca cu care se savrseste rugaciunea este cu prihana? Dar n ici aceasta nu este cu putinta, caci Dumnezeu l-a zidit pe om dupa chipul si asemanarea Sa; iar chipul lui Dumnezeu si asemanarea se gasesc n sufletul omenesc, care, ca o faptura dumnezeia sca, este curat

si fara prihana. De aceea, si mintea, acest principal simt al sufletului, asemen ea vazului n trup, este tot fara de prihana. Dar poate ca este vrednica de hula inima, pe care, ca un jertfelnic, mintea litu rgiseste naintea lui Dumnezeu, tainica jertfa a rugaciunii? Nici asta nu este adevarat. Caci si inima este zidirea lui Dumnezeu si, ca ntreg trupul omenesc, este foarte buna. Prin urmare, daca chemare a numelui lui Iisus este mntuitoare, iar mintea si inima omului sunt lucrarea minilor lui Dumnez eu, atunci ce prihana are omul, cnd nalta cu mintea din adncul inimii o rugaciune catre prea Dulc ele Iisus si cnd cere mila de la El? Sau poate ca huliti si respingeti rugaciunea mintii, pentru ca Dumnezeu, dupa pa rerea voastra, nu aude rugaciunea ce se savrseste n inima n chip tainic, ci aude numai acea rugaciune , care este rostita cu gura? Dar asta este o hula mpotriva lui Dumnezeu, caci Dumnezeu vede inimile si gndurile cele mai subtiri ce se afla n inima sau ce sunt pe cale de a se ivi. El stie cu precizie s i stie totul, ca un Dumnezeu a toate vazator. El nsusi cauta chiar n noi o astfel de rugaciune care sa se nalte, n chip tainic, di n adncul inimii, ca o jertfa curatasi fara de prihana, poruncind: "Dar tu, cnd te rogi, intra n cam ara ta si, nchizndu-ti usa, roaga-te Tatalui tau care este ascuns, si Tatal tau care vede ntrascuns, ti va rasplati la aratare" (Mat. 6, 6). Aceste cuvinte ale Domnului, Sfntul Ioan Gura de Aur - gura lui Hristos, luminato rul ntregii lumi, nvatatorul sobornicesc - le raporteaza n omilia 19-a asupra Evangheliei lui Matei, dupa ntelepciunea data lui de Duhul Sfnt, nu la acea rugaciune care se rosteste numai c u gura si cu limba, ci la rugaciunea cea mai tainica, fara glas, ce se nalta din adncul inimii, pe care el ne nvata s-o savrsim nu numai n chip trupesc, nu numai prin rostirea gurii, ci cu cea mai s pontana rvna, cu toata ncetineala si zdrobirea duhului, cu lacrimi launtrice si cu durere sufletea sca, tinnd nchise usile gndurilor. si aduce din scrierile dumnezeiesti ca marturie, cu privire la aceasta tainica r ugaciune, pe vazatorul de Dumnezeu, Moise si pe Sfinta Ana si pe dreptul Avel, spunnd astfel: "Esti ndure rat cu sufletul? Nu poti sa nu strigi, caci celui prea ndurerat i este propriu sa se roage si sa ce ara astfel, cum am spus eu. Caci si Moise fiind ndurerat, s-a rugat astfel si durerea lui a fost auz ita, lucru pentru care Dumnezeu i-a si spus lui: "De ce strigi catre Mine?"; si Ana, cu toate ca glasul ei nici nu se auzea, a capatat tot ce a dorit, asa cum a strigat inima. si Avel care nu s-a rugat tacnd, si nu dupa sfrsitul sau? Sngele lui ridica un glas mai puternic dect o trmbita. Nu te mpiedic sa suspini si tu ca Moise. Sfsie, dupa cum a poruncit proorocul, inima, iar nu vesmintele; cheama-L p

e Dumnezeu din adnc. Din adncuri, a spus el, Te-am chemat, pe tine Doamne! De jos, din inima, nalta glasul, fa-ti din rugaciune o taina". si n alt loc: "Tu nu te rogi oamenilor, ci lui Dumnezeu care este pretutindenea s i care te aude nainte de a-I spune ceva si care stie dinainte ce vei gndi; daca te rogi astfel, v ei primi o mare rasplata. si nca: "El fiind nevazut, vrea ca si rugaciunea ta sa fie tot asa". Vedeti prieteni, ca dupa marturiile stlpului nebiruit al ortodoxiei, mai exista o alta rugaciune, n afara de cea rostita cu gura, una tainica, nevazuta, fara glas, ce se nalta din a dncul inimii catre

Dumnezeu, pe care o primeste Domnul, ca pe o jertfa curata, ca pe o aroma de bun a mireasma duhovniceasca, de care se bucurasi se veseleste, vaznd mintea, care n chip deosebi t trebuie sa fie nchinata lui Dumnezeu, unita cu El prin rugaciune. Pentru ce v-ati narmat limba cu hula mpotriva acestei rugaciuni ocarnd-o, vorbind-o de rau, urnd-o, batjocorind-o, lepadndu-va de ea si ngretosndu-va de ea ca de lucrul cel mai spurcat, si ca sa spun pe scurt, nevoind nici sa auziti de ea? Ma cuprinde groaza si cutremurul, cnd vad un asemenea nceput nebunesc! Dar o sa va mai ntreb ceva: nu huliti aceasta rugaciune pentru ca vi s-a ntmplat poate, sa aveti sau sa auziti, ca cineva din lucratorii acestei rugaciuni ti-au vatamat mintea, sau ca au luat drept adevar o nselare oarecare, sau ca a suferit un oarecare rau sufletesc si voi ati crezut ca pricina tuturor aces tor lucruri a fost rugaciunea mintii? Dar nu! Nu! Sfintita rugaciune a mintii, care lucreaza prin darul lui Dumnezeu, l curata pe om de toate patimile, l ndeamna spre cea mai osrduitoare paza a poruncilor lui Dumnezeu s i l pastreaza nevatamat n fata tuturor vrajmasilor si n fata nselarii. Daca cineva ar ndrazni sa practice aceasta rugaciune cu rnduiala proprie, nu dupa puterea nvataturilor Sfintilor Parinli, fara ntrebare si fara sfatul celor iscusiti, fiind pe deasupra nfumurat, patimassi neputincios, traind fara ascultare si supunere, nemaipetrecnd ntr-o viat a singuraticasi pustniceasca, de care, pentru rnduiala lor proprie, nu este vrednic sa-i vada nic i urma, un astfel de om, ntr-adevar, confirm eu, va cadea lesne n toate laturile si nselarile diavolului . Cum adica? Nu cumva aceasta rugaciune apare ca o pricina de nselare? Sa nu fie! Dar daca voi prihaniti din acest motiv rugaciunea mintii, atunci voi trebuie sa prihaniti si cutitul, daca i s-ar ntmpla unui oarecare copil mic care, jucndu-se cu acest cutit, si-ar pr icinui, din nechibzuinta lui, o rana. Atunci ar trebui sa se interzicasi ostasilor sa poarte sabia ostaseasca, daca i s-ar ntmpla vreunui soldat a se njunghia cu sabia sa. Dar asa, cum nici cutitul, ni ci sabia, nu pot fi socotite vinovate de raul ce li s-a pricinuit, tot astfel nici sabia duhovniceas ca - rugaciunea mintala si sfintita - nu este vinovata ntru nimic. Vinovate sunt nsa rnduiala de sine si mnd ria celor ce ncep lucrarea singuri, n urma carora ei cad ntr-o nselare draceascasi cad victima tu turor relelor sufletesti. De altfel, pentru ce va ntreb att de mult despre pricina hulei voastre mpotriva ace stei sfintite rugaciuni? Eu stiu, o prietenii mei, stiu bine nsasi pricina esentiala a hulei vo astre: mai nti, este citirea sfintelor Scrisori pe care o savrsiti nu dupa poruncile lui Hristos, fara ispitire; al doilea, este nencrederea fata de nvatatura Parinlilor nostri, care nvata despre aceasta rugaciun e dumnezeiasca; al treilea, este importanta voastra extrema, care poate ca, niciodata n-a vazut

scrierile privitoare la acesti Parinti ai nostri purtatori de Dumnezeu, sau, cel putin, n-a nteles deloc puterea cuvintelor nteleptilor lui Dumnezeu - iata unde se cuprinde pricina esentiala a relei voastr e ntelepciuni. Daca nsa voi ati fi citit cu frica lui Dumnezeu si cu deplina luare aminte, cu o credinta nendoielnica, cu o ispitire iubitoare de ostenealasi cu o smerita cugetare cartil e Parintilor, care cuprind n ele toata ntelepciunea vietii evanghelice si care sunt necesare monahilo r spre folosul lor sufletesc si spre ndreptare, spre o adevarata, sanatoasasi smerita cugetare n nfati sarea gndurilor, atunci Domnul n-ar fi ngaduit sa cadeti ntr-o att de adnca hula rea. Ci El v-ar fi nf lacarat cu

darul Sau, prin aceasta lucrare, pentru negraita Lui dragoste, asa nct dimpreuna c u Apostolul, ati fi fost gata.sa strigati: "Cine ne va desparti de dragostea lui Hristos?" (Rom. 8, 35). si voi, nu numai ca n-ati fi rostit vreo hula mpotriva ei, dar ati fi fost gata s a va puneti si sufletul pentru ea, simtind din lucrarea nsasi si din experienta un negrait folos pentru s ufletele voastre, ce vine din aceasta luare aminte a mintii. Pentru izbavirea voastrasi a tuturor celor ce se ndoiesc din mrejele marelui rau sufletesc, eu nu gasesc o lecuire mai potrivita, dect sa va arat, pe ct mi va ajuta Domnul n aceasta privinta, cum Sfintii nostri Parinti purtatori de Dumnezeu, ntemeindu-se pe nezdruncinata piatr a a Sfintei Scripturi, nvata despre aceasta a tot sfnta rugaciune, care se savrseste de catre m inte si inima. Ba chiar voi nsiva, cnd veti vedea limpede si la aratare adevarul nvataturii Sfintilor Parinti, si cnd, cu ajutorul darului lui Dumnezeu, care se va atinge de sufletele voastre, va vet i vindeca de neputinta voastra duhovniceasca, i veti aduce lui Dumnezeu o pocainta sincera de ratacirea voastrasi va veti nvrednici de mila Lui si de desavrsita iertare a pacatului nostru. n al doilea capitol, Staretul Paisie lamureste de unde si trage nceputul rugaciunea lui Iisus ce se face cu mintea si ce fel de marturii, luate din Sfnta Scriptura, aduc despre ea P arintii purtatori de Dumnezeu. Sa va fie cunoscut ca dupa scrierile Sfintilor Parinti, exista doua rugaciuni ce se fac cu mintea. Una este pentru noii ncepatori, care corespunde cu lucrarea; alta este pentru des avrsiti, care corespunde cu vederea. Prima este nceputul, a doua este sfrsitul, caci lucrarea es te naltarea spre vedere. Trebuie sastiti, ca dupa Sfntul Grigorie Sinaitul, exista primele opt vederi, pe care numarndu-le, el spune astfel: "Noi numaram primele opt vederi: ntia - despre Dumnezeu, fara for masi fara nceput, nezidit, pricina tuturor, Unitatea ntreita n Dumnezeu mai presus de cele ce exista; a doua despre puterile gndite, cu ordinea si ntocmirea lor; a treia - alcatuirea celor ex istente; a patra pogoramntul plin de supraveghere a Cuvntului; a cincea - nvierea de obste; a sasea - nfricosata Judecatasi a doua venire a lui Hristos; a saptea - munca vesnicasi a opta - mpara tia Cerurilor care nu are sfrsit. Ma voi starui, acum, dupa puterea slabei mele judecati, sa lamuresc n ce putere t rebuiesc ntelese lucrarea si vederea. Sa fie cunoscut - o spun aceasta celor ce sunt asemenea mie, celor mai simpli ca lugari - ca ntreaga nevointa monahala, cu care cineva, cu ajutorul lui Dumnezeu, se nevoieste n drago stea de Dumnezeu si de aproapele, n blndete, smerenie si rabdare si n toate celelalte porun ci dumnezeiesti si parintesti, n desavrsita supunere - dupa Dumnezeu - cu sufletul si

cu trupul, n post, n priveghere, n lacrimi si n celelalte ohoseli trupesti, n savrsirea plina de o srdie a pravilei de bisericasi de chilie, n exercitiul rugaciunii mintale si tainica, n plns si n cug etarea despre moarte - toata nevointa de acest fel, atta timp, ct nca mintea se conduce de omenea sca putere proprie si de liberul ei arbitru, pe ct se stie, se numeste lucrare; nsa nu se num este n nici un caz vedere.

Dar daca nevointa rugaciunii mintale s-a numit undeva, n scrierile Parintilor, ve dere, asta s-a facut numai din pricina simplitatii cuvntului, asa cum si mintea fiind ochiul sufletulu i, se numeste vedere. Cnd nsa, cu ajutorul lui Dumnezeu, omul si va curati, prin nevointa mai sus aratata , iar mai ales prin cea mai adnca smerenie, sufletul si inima de spurcaciunile sufletesti si tru pesti, atunci darul lui Dumnezeu, mama nbsteasca a tuturor, lund mintea curatita de el, de mna ca pe un pr unc, l ridica ca pe niste trepte spre vederea duhovniceasca amintita, descoperind mintii, pe m asura curatirii lui, taine dumnezeiesti, negraite si neajunse de minte si asta se numeste pe buna dre ptate vedere duhovniceasca; asta este rugaciunea contemplativa sau dupa Sfntul Isaac, rugaciun ea curata, iar din ea iese spaima si vederea. Dar nimeni nu poate intra n aceste vederi cu de la sine putere printr-o nevointa facuta dupa bunul plac, daca nu-l va cerceta Dumnezeu si nu va introduce n el darul Sau. Dar daca cineva va ndrazni sa se ridice la asemenea vederi n afara de lumina darul ui lui Dumnezeu, acela dupa Sfntul Grigorie Sinaitul, sastie ca si tese nchipuiri, si nu a re vederi, fiind nselat de duhul nalucirilor. Punnd nainte aceasta judecata despre rugaciunea lucratoare si contemplativa, e tim pul sa arat acum, de unde si trage nceputul rugaciunea dumnezeiasca ce se face cu mintea. Sa se stie ca dupa nemincinoasa marturie a parintelui nostru Nil, pustnicul din Sinai, care era plin de ntelepciune dumnezeiasca, rugaciunea dumnezeiasca a mintii a fost data nca n rai de catre nsusi Dumnezeu omului celui dinti zidit, ca una ce se cuvenea celor desavrsiti. Sfntul Nil vorbeste astfel: "Dupa ce te-ai rugat cum trebuie, asteapta cele ce se cuvin si stai barbateste, pazindu-ti rodul. Spre aceasta, ai fost numit chiar de la nceput: sa lucrezi si sa pazesti. si de aceea, dupa ce ai lucrat, nu lasa cele lucrate fara paza; daca nsa nu vei face acest lucru, atunci nu vei primi nici un folos din rugaciune". Tlcuind aceste cuvinte Cuviosul Nil, luminatorul Rusiei carele a stralucit ca soa rele n Marea Rusie prin lucrarea rugaciunii mintale, vorbeste astfel: "Aceste cuvinte: sa luc rezi si sa pazesti", Sfntul le-a citat din Vechiul Testament, caci spune Scriptura: Dumnezeu l-a zidit pe Adam si l-a asezat n Rai, ca sa-l lucreze si sa-l pazeasca. Sub lucrare, Sfntul Nil Sinaitul nt elege rugaciunea; sub paza - o necesara supraveghere asupra gndurilor rele ce trebuieste facuta dup a ispravirea rugaciunii". Acelasi lucru l spune si Prea Cuviosul Dorotei, ca omul cel dinti zidit, asezat de Dumnezeu n rai, a petrecut n rugaciune. Din aceste marturii se vede, ca Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanar ea Sa, l-a dus n raiul desfatarilor ca sa lucreze gradinile nemuritoare, adica gndurile dumnezeies ti, cele mai curate

si cele mai desavrsite, cum scrie Sfntul Grigorie Teologul. Asta nu este altceva dect, ca cel dinti om, ca unul ce era curat cu sufletul si cu inima, a avut menirea sa petreaca n rugaciune harica, contemplativa, liturghisita numai de mint e, adica n cea mai dulce vedere a lui Dumnezeu si s-o pazeasca barbateste, ca pe o lucrare para disiaca, ca pe lumina ochiului, pentru ca sa nu plece niciodata din suflet si din inima.

Dar aceasta rugaciune a primit o slava nemasurat de mare, cnd Prea Sfnta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, care e mai Sfnta dect toti sfintii, care e mai cinstita dect Heruvimii si mai slavita fara de asemanare dect Serafimii, petrecnd n Sfnta Sfintelor si ridicndu-se cu rugaciunea mintii pe cel mai nalt pisc al vederii lui Dumnezeu, s-a nvrednicit sa fie un larg salas al Cuvntului lui Dumnezeu nencaput de toata faptura, cum marturiseste acest lucru stlpul nehiruit a l Ortodoxiei, Sfntul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, n cuvntul sau la intrarea Maic ii Domnului n Biserica. El spune ca Prea Sfnta Fecioara, petrecnd n Sfnta Sfintelor si ntelegnd din Sfnta Scri tura pierderea neamului omenesc pentru neascultarea lui si umplndu-se de o nemarginita mila pentru dnsul, a nceput sa se roage cu mintea lui Dumnezeu, pentru o ct mai grabnica milasi mntuire a neamului omenesc. Iata propriile lui cuvinte vrednice de o minte ngereasca: "Cnd copila lui Dumnezeu a auzit si a vazut toate cte s-au petrecut, umplndu-se de mila pentru neamul omenesc si cautnd u n mijloc de vindecare si lecuire, egal n putere cu o asemenea suferint, sa se ntoarca imediat c u ntreaga minte catre Dumnezeu, ncepnd sa se roage pentru noi, ca sa-L sileasca pe Cel ce nu poate sa fie silit si sa-L aplece spre noi, pentru ca El nsusi sa nimiceasca osnda si sa lege cu sine zi direa, vindecnd cele neputincioase". si mai jos: "si neaflnd n toate cele existente nimic mai bun dect aceasta rugaciune potrivita pentru om, ndreptndu-se cu tarie spre rugaciunea pe eare o savrseste cu toata staru inta, Fecioara dobndeste Sfnta liniste, ca una ce este cea mai de trebuinta pentru o convorbire". Orice alta fapta buna este ca un fel de lecuire ce se aplica neputintelor suflet esti si patimilor viclene nradacinate n noi din pricina putinatatii de suflet; pe cnd vederea lui Dumnezeu es te rodul sufletului sanatos, ca un fel de desavrsire definitiva. De aceea, omul se ndumneze ieste nu din cuvinte si nu din lucrarile vazute, prevazute, masurate, caci toate acestea sunt si pamntesti si din cele de jos si omenesti, ci din petrecerea n liniste multamita careia noi ne lepa dam si ne eliberam de cele pamntesti si ne ridicam spre Dumnezeu; si petrecnd pe naltimile vietii lini stite, nevoindune ziua si noaptea cu rabdare, n rugaciuni si cereri, ntr-un fel oarecare ne apropiem si pasim catre firea cea neapropiatasi fericita. si n felul acesta, savrsind cu mare rabdare rugaciunea, care se amesteca ntr-un chi p nelamurit cu Lumina care este mai presus de minte si de simtire, vedem n noi nsine, ca ntr-o ogl inda, pe Dumnezeu, dupa ce ne-am curatit "inima prin sfnta liniste". si mai jos: "Iata pentru ce Prea Curata, lepadndu-se de petrecerea lumeascasi de zgomot, s-a

ndepartat de oameni si a preferat o viata ntru toate nevazutasi nempartasita, petre cnd acolo, unde nu este ngaduit oricui sa intre. Aici lepadndu-se de toate legaturile materiale, renuntnd la orice relatie si drago ste pentru cele lumesti, si ridicndu-se peste orice pogoramnt fata de propriul ei trup, Ea si-a ad unat mintea ntr-o unica legatura cu El, ntr-o petrecere, ntr-o luare aminte si ntr-o nencetata rugaciu ne dumnezeiascasi prin Ea, fiind n Ea nsasi si atintindu-si privirea mai presus de ra zvratirile si gndurile cele de multe feluri, Ea a deschis o cale nouasi negraita catre cer, car e este, ca sa spun asa, tacerea de gnd.

Staruind n aceasta cale si lund aminte cu mintea, Ea ntrece cu zborul ei toate zidi rile si fapturile mai mult dect Moise, vede slava lui Dumnezeu, contempleaza darul dumnezeiesc, dar nu cade n nici o masura sub puterea simturilor, precum si vedenia plina de bucurie si sfnta a sufletelor si a mintilor nespurcate, de care facndu-se partas, Ea se nfatiseaza ca un nor luminos de apa vie, ca zorile unei zile spirituale si ca un cer de foc al Cuvntului". Din aceste cuvinte ale Sfntului Grigorie Palama se vede ca Prea Sfnta Fecioara, pe trecnd n Sfnta Sfintelor, s-a ridicat cu rugaciunea mintii, pe piscul cel mai nalt al veder ii lui Dumnezeu si ne-a aratat prin Ea nsasi, un exemplu de viaa traita cu multa bagare de seama dupa omul cel dinlauntru, prin lepadarea de lume n numele lumii prin sfnta liniste a mintii, pri n tacerea de gnd, printr-o concentrare n dumnezeiasca rugaciune nencetata, si n atentia mintii si pri n suirea prin lucrarea catre Dumnezeu, pentru ca privind la Ea, cei ce s-au lepadat de lume sa se nevoiasca cu osrdie de ostenelile si sudorile mintale pe care le-a aratat, straduindu-se pe ma sura puterilor ca, cu rugaciunile Ei, sa fie imitatorii Ei. si cine poate lauda n chip vrednic dumnezeiasca rugaciune a mintii, a carei savrsi toare a fost nsasi Maica lui Dumnezeu, ndrumata prin povatuirea Sfntului Duh? Totusi, prin ntarirea si ncredintarea nendoioasa a tuturor celor ce se ndoiesc, a ve nit timpul sa arat ce fel de marturii din Sfnta Scriptura aduc cu privire la ea Sfintii Parinti , care au scris dupa cum i-a luminat darul lui Dumnezeu. Dumnezeiasca rugaciune a mintii are nainte de toate o nezdruncinata temelie n cuvi ntele Domnului Iisus: "Tu cnd te rogi, intra n camara ta si, nchiznd usa, roaga-te Tatalui tau, Care este ntru ascuns, si Tatal tau Care vede ntru ascuns, ti va rasplati la aratare". Aceste cuvinte, dupa cum s-a spus, Sfntul Ioan Gura de Aur le tlcuieste cu privire la rugaciunea ce se nalta din adncul inimii, fara glas, n chip tainic. Iar stlpul de foc, gura de foc a Sfntului Duh, ochiul Bisericii. Sfntul Vasile cel Mare, tlcuind cuvintele Sfintei Scripturi:"Voi binecuvnta pe Domnul n toata vremea, lauda Lui va fi pururea n gura mea", nvata foarte frumos despre gura de gnd si despre lucrarea mintii, adica despre rugaciunea mintii. n privinta aceasta citam cuvintele lui ntocmai: "Lauda Lui este pururea n gura mea" . S-ar parea ca nu este cu putinta ceea ce spune proorocul: n ce chip lauda lui Dumnezeu poate fi ntotdeauna n gurile oamenilor? Cnd omul se afla ntr-o ohisnuita convorbire asiipra vietii, el n u are n gura lauda lui Dumnezeu; cnd doarme, tace, desigur; cnd manncasi bea, cum poate gura lui sa savrseasca lauda? La aceasta raspundem ca este o gura de gnd, a omului celui mai dinlauntru, prin m ijlocirea careia omul devine partas cuvntului de viata al lui Dumnezeu, care este pinea, ce S-a cob

ort din cer. Despre aceasta gura spune proorocul: "gura mea am deschis si am tras duh". Domnu l ne cheama sa deschidem tocmai aceasta gura ea sa primim hrana adevarata: "Deschide - zice El - gura ta si Eu o voi umplea". Cteodata, gndul despre Dumnezeu, nsemnat si tiparit n cugetui sufletulu i, se poate numi lauda, care petrece ntotdeauna n suflet, de la Dumnezeu. Cel staruitor poate savrsi dupa cuvntul Apostolului, toate ntru slava lui Dumnezeu, caci orice faptasi orice cuvnt si orice lucrare

mintala, are putere de lauda. Dreptul, fie ca mannca, fie ca bea, sau altceva ce face, toate ntru slava lui. Dumnezeu le face: inima lui vegheaza, chiar atunci cnd el doarme". Din aceste cuvinte ale Sfntului Vasile, reiese limpede ca, afara de gura trupeasc a, mai exista o gura de gnd si o actiune gnditasi o lauda ce se savrseste n chip gndit n omul dinlauntru, s oarele Egiptului, sau mai bine zis al Universului, care a stralucit mai luminos dect soa rele prin darurile Sfntului Duh. Marele Macarie spune, n cuvintele sale despre aceasta rugaciune, ast fel: "Crestinul trehuie sa aiba ntotdeauna amintirea despre Dumnezeu caci scris este: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta", pentru ca sa-L iubeasca pe Domnul nu numai at unci cnd intra, n casa de rugaciune, ci si atunci cnd umbla, cnd sta de vorba, cnd manncasi bea, sa a iba aducerea aminte de Dumnezeu si dragostea si dorinta"; caci s-a zis: "Unde este c omoara voastra, acolo va fi si inima voastra" (Mat. 6, 21). Iar Preacuviosul si purtatorul de Dumnezeu parinte de demult, Sfntul Isaia pustni cul, citeaza cu privire la nvatatura tainica, adica la rugaciunea lui Iisus, ce se savrseste n tain a cu gndul, urmatoarele cuvinte din Scriptura dumnezeiasca, ca marturie: "nlauntrul meu s-a a prins inima mea"; "n gndurile mele un foc arde cu vapaia" (Ps. 39, 4). Prea Cuviosul Simeon, care a stralucit n orasul mparatesc ca un soare prin rugaciu nea mintii si prin negraitele daruri ale Prea Sfntului Duh, si care, prin acest lucru a primit de la ntreaga Biserica denumirea de Noul Teolog, scrie n cuvntul sau despre cele trei chipuri de rugaciun e, urmatoarele: "Sfintii nostri Parinti", auzind cuvntul Domnului, care spune ca din inima purced gndurile rele, uciderile, preacurviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele, si ca ace stea sunt care spurca pe om (Mat. 15, 19) si care nvata sa se curete paharul pe dinlauntru, ca sa fie cura t, si pe dinafara (Mat. 25, 26), lasnd gndurile despre orice alta lucrare, s-au nevoit n aceasta paza a inimii, stiind n chip nendoios, ca odata cu paza inimii ei vor pazi fara multa truda orice alta l ucrare si ca fara ea nici o fapta buna nu se poate mentine". Aceste cuvinte ale Prea Cuviosului arata limpede ca vorbele Domnului citate mai sus, au fost recunoscute de Parinti drept marturie si temelie pentru paza inimii, adica pentr u chemarea gndita a lui Iisus. Acelasi Prea Cuvios aduce ca marturie n sprijinul dumnezeiestii rugaciuni mintale si alte cuvinte din Sfnta Scriptura: "Bucura-te tinere de vrsta ta si mergi n caile inimii tale far a de prihanasi alunga mnia din inima ta" (Ecl. 11, 9, 10) si "daca mnia stapnitorului se ridica mpo triva ta, nu te clinti din locul tau" (Ecl.10, 4). si Apostolul Petru spune: "Fiti treji, priveghiati, potrivnicul vostru, diavolul , racnind ca un leu, umbla cautnd pe cine sa nghita" (I Petru, 5,8)

si Apostolul Pavel scrie n chip batator la ochi despre paza inimii, Efesenilor: " Caci lupta noastra nu este mpotriva sngelui, ci mpotriva domniilor, mpotriva stapniilor, mpotriva capeteniil or acestui ntuneric" (Efes. 6,12). Prea Cuviosul Isihie presbiterul, teologul si dascalul Bisericii din Ierusalim, scriind o carte n doua sute de capitole despre chemarea de gnd a lui Iisus n inima, adica despre rugaciun ea mintii, aduce cu privire la ea urmatoarele marturii din Scriptura dumnezeiasca: "Fericiii cei curati cu inima, ca

aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Mat. 5, 8), si iarasi: "P'zeste-te ca sa nu se str ecoare n inima ta vreun gnd necuviincios" (Deut.15, 9). si Apostolul spune: "Rugati-va nencetat" (1, Tes. 5, 17) si nsusi Domnul spune: "F ara de Mine nu puteti face nimic. Cel ce petrece ntru Mine si Eu ntru el, acela va aduce roada mu lta". Dumnezeiescul si de Dumnezeu purtatorul Parintele nostru Ioan Scararul citeaza d espre aceasta sfintita rugaciune si adevarata liniste a mintii urmatoarele marturii din Sfnta S criptura: "Cel mare ntre cei mari si ntre cei desavrsiti n ale rugaciunii" a spus: "Vreau sa rostesc cin ci cuvinte cu mintea mea si celelalte" (Cnt. 5, 2); si iarasi: "Eu dorm, dar inima mea vegheaza "; si din nou: "Din toata inima strig" (Ps.118, 145). De Dumnezeu purtatorul Parintele nostru Filotei, egumenul manastirii Rugul Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, de pe Sinai, alcatuind o carte mica de nepretuite margar itare de ntelepciune dumnezeiasca cu privire la paza inimii, pune la temelia nezdruncinata a nvataturii sale cuvintele Sfintei Scripturi: "n dimineti voi ucide pe toti pacatosii pamntului" (P s. 100, 8), si: "mparatia lui Dumnezeu este nlauntrul vostru"(Luca 17,12), si: "asemanatu-s-a mpara tia lui Dumnezeu cu un graunte de mustar si cu margaritarul, si cu aluatul", si iarasi: "Pazeste-ti inima cu toata paza". Sfntul Grigorie Sinaitul, care prin nvataturasi savrsirea acestei ruga ciuni n Muntele Athos si n alte locuri, care a alcatuit prin ntelepciunea divina o ntreita cntare, c e se cnta n toata lumea n fiecare saptamna, care a compus de asemeni si canonul Crucii de viata faca toare, citeaza cu privire la aceasta dumnezeiasca rugaciune urmatoarele marturii din Scriptura dumnezeiasca: "Pricepe pe Domnul Dumnezeul tau pururea" (Ecl.11, 6); si iarasi: "Dis-de-dimine ata seamana samnta ta si seara nu-ti lasa mna pe tnjeala" (Ecl.1 l, 6); si iarasi: "Daca ma rog cu limba, duhul meu se roaga, iar mintea ramne fara rod; ma voi ruga prin urmare, cu gura, dar ma voi ruga si cu mintea si vreau mai bine sa spun cinci cuvinte cu mintea" si altele. Ca martor l aduce pe Ioan Scararul, care de asemenea raporteaza aceste cuvinte, r ugaciunii. Cel ce a calcat pe urmele Apostolilor, stlpul nebiruit al credintei ortodoxe, cel ce a rupt eresul latin al luptatorilor mpotriva Duhului Sfnt al soborului florentin ca pe o plasa de paia njen prin sabia Duhului si prin adevarul dogmelor ortodoxe, prea nteleptul si prea cuvntatorul Mit ropolit Marcu al Efesului, scrie despre rugaciunea lui Iisus cea dumnezeiasca: "s-ar cuveni, p otrivit cu porunca, sa ne rugam nencetat, si sa naltam nchinare lui Dumnezeu cu duhul si cu adevarul, dar n clinarea spre gndurile vietii si greutatea grijii de trup i abat si-i ndeparteaza pe multi d e mparatia lui Dumnezeu, care se afla nlauntrul nostru, si-i mpiedica sa petreaca la jertfelnicul de gnd si sa

aduca din ei nsisi duhovnicesti si cuvntatoare lui Dumnezeu, dupa dumnezeiescul Ap ostol care a spus ca noi suntem templul lui Dumnezeu, Care traieste n noi si ca Duhul lui Dumn ezeu traieste n noi nu e nimic de mirare, daca cineva petrece de obicei cu cei multi care traies c dupa trup, dar noi vedem si pe unii monahi, care s-au lepadat de lume, cum sunt nviforati n chip gndit prin lucrarile patimilor; cum sunt, ca urmare acestui lucru, cuprinsi de aceasta mare tulburare , care ntuneca partea rationala a sufletului si din care pricina nu poate ajunge, cu toata dori nta lor, la adevarata rugaciune. Amintirea lui Iisus n inima, fiind dulce, curatasi nencetata, scoate la iveala o lumina negraita".

Prea Cuviosul Parintele nostru Nil Sorschi al Rusiei, alcatuind o carte despre p aza gndita a inimii, se foloseste de urmatoarele cuvinte din Sfnta Scriptura: "Din inima ies gndurile r ele; acestea sunt cele care spurca pe om (Mat.15,19) si se cuvine sa ne rugam Tatalui cu, duhul si cu adevarul", si altele. Un alt luminator al Rusiei, Sfintitul lui Hristos Dimitrie, Mitropolitul Rostovu lui, alcatuind un cuvnt despre savrsirea rugaciunii launtrice n chip gndit (care este citat n ntregime l a nceputul acestei culegeri), citeaza urmatoarele locuri din Sfnta Scriptura: "tie ti vorbest e inima mea": l voi cauta pe Domnul, fata mea Te va cauta, voi cauta Doamne, fata Ta; si iarasi: "As a cum doreste cerbul izvoarele apelor, asa nseteaza sufletul meu din Tine, Duhul cu orice rugac iune si cerere". Toate aceste euvinte el, mpreuna cu Sfntul Ioan Scararul, cu Grigorie Sinaitul si cu Prea Cuviosul Nil Sorschi, le refera la rugaciunea mintii. Tot astfel si tipicul bisericesc, expunnd pravilele bisericesti despre rugaciune si nchinaciuni, citeaza cu privire la aceasta dumnezeiasca rugaciune, urmatoarele cuvinte din du mnezeiasca Scriptura: "Dumnezeu este Duh: si cel ce I se nchina, se cuvine sa I se nchine cu duhul si cu adevarul" (Ioan, 4, 24). Citeaza de asemenea si marturiile Sfintilor Parinli, din acea parte a nvataturii lor, care se refera la rugaciunea mintii si dupa aceasta spune: "Aici noi punem capat cuvntului despre s fnta si sfintita si pururea pomenita rugaciune a mintii", si mai departe trece catre singura ruga ciune sfintita pentru toti, care este aratata de rnduiala bisericeasca. n felul acesta, ni s-a aratat prin darul lui Dumnezeu, ca Parintii purtatori de D umnezeu, nteleptiti de Sfntul Duh, si pun temelia nvataturii lor despre sfnta lucrare de gnd, ce se savrse ste n chip tainic prin rugaciunea omului launtric, pe nezdruncinata piatra a dumnezeiestilo r Scripturi ale Vechiului si Noului Testament, de unde ca dintr-un izvor nesecat si mprumuta.numer oasele marturii. n capitolul al treilea al Epistolei sale despre rugaciunea mintii, Staretul Paisi e spune: ca aceasta rugaciune este o arta duhovniceasca. Se stie, scrie el, ca dumnezeiestii Parinti numesc aceasta sfintita lucrare a ru gaciunii de gnd, o arta. Astfel, Sfntul Ioan Scararul n cuvntul al 27-lea despre liniste, spune: "Daca tu te -ai nvatat n experienta cu acest mestesug, atunci stii despre ce vorbesc. seznd pe naltime, sup ravegheaza, daca esti n stare; si atunci vei vedea cum si cnd si unde si ct si ce fel de furi vin sa -ti fure strugurii. Cnd acest strajer este trudit, atunci el se scoalasi se roaga, iar pe urma, iaras i se aseazasi-si continua barbateste prima lucrare". Sfntul Isichie; presviterul Ierusalimului, spune despre aceeasi sfintita rugaciun e: "Trezvia este o

arta duhovniceasca, care-l izbaveste cu desavrsire pe om, cu ajutorul lui Dumneze u, de gndurile patimase si de cuvintele si de faptele viclene". Sfntul Nichifor Pustnicul spune despre aceeasi lucrare: "Veniti si eu va voi dese operi un mestesug, sau mai bine zis, o stiinta despre viata cereasca vesnica, care l introduce pe sa vrsitorul ei n limanul nepatimirii fara ostenealasi sudoare". Parintii numese aceasta sfnta ruga ciune drept o arta, socot eu, arta nu poate fi nvatata de omul singur fara artist, tot astfel si acea sta lucrare de gnd a rugaciunii, nu poate fi deprinsa fara de ndrumatorul iscusit.

nsusirea ei, dupa Sfntul Nichifor, vine pentru cei mai multi si chiar pentru toti din nvatatura, nsa rari sunt oamenii care primesc de la Dumnezeu fara nvatatura, prin lucrarea durer oasasi caldura credintei. n capitolul patru al epistolei se vorbeste despre pregatirea pe care trebuie s-o aiba acela care vrea sa nvete aceasta lucrare dumnezeiasca. n masura n care aceasta rugaciune este mai presus de orice alta nevointa monahalas i este ncununarea tuturor ostenelilor, izvorul faptelor bune si o lucrare a mintii din c ele mai subtiri si ascunsa n adncul inimii, n aceiasi masura vrajmasul nevazut al mntuirii noastre raspn deste mpotriva ei laturile feluritelor ademeniri si naluciri care sunt nevazute, subtir i si de-abia ajunse de mintea omeneasca. De aceea, cel ce doreste sa nvete aceasta dumnezeiasca lucrare, trebuie, dupa Sfnt ul Simeon Noul Teolog, sa se predea cu deplina ascultare, n minile unui om, care se teme de Dumne zeu, care pazeste cu osrdie poruncile lui dumnezeiesti, care sunt pline de experienta n acea sta nevointa de gnd, care poate arata ucenicului sau drumul drept spre mntuire. Prin smerenia ce se naste din ascultare, un astfel de om poate scapa de toate ad emenirile si laturile diavolesti si sa se exerciteze ntotdeauna n aceasta lucrare n chip potolit, linisti t, fara nici o vatamare si cu o mare izbnda pentru sufletul sau. Dar daca, dupa ce a intrat sub ascultare, el n-ar gasi n parintele sau un ndrumato r iscusit prin propria lui lucrare si experienta n aceasta rugaciune dumnezeiasca, caci n vremea de astazi s-au mputinat cu desavrsire ndrumatorii ncercati ai acestei lucrari, atunci el, cu toate acestea nu trebuie sa cada n deznadejde, ci continund sa petreaca dupa poruncile lui Dumnezeu n adevarata ascultare si smerenie si cu frica lui Dumnezeu, iar nu ntr-un trai cu rnduiala pro prie si arbitrara fara ascultare, dupa care de obicei urmeaza nselarea si, punndu-si toata nadejdea n Dumnezeu, sa se supuna, mpreuna cu parintele sau, nvataturii prea cuviosilor Parinti, care l nvat a n chip subtire pe fiecare aceasta lucrare dumnezeiasca, si de la ei sa se nvete aceasta rugaciun e si n orice caz, darul lui Dumnezeu se va grabi si-l va ndruma, cu rugaciunile Sfintilor Parinti s a se nvete fara nici un fel de ndoiala n aceasta lucrare dumnezeiasca. n capitolul cinci se cuprinde nvatatura despre ceea ce este aceasta sfintita rugac iune, dupa calitatea si lucrarea ei. Sfntul Ioan Scararul spune n cuvntul al 28-lea despre sfintita si f ericita rugaciune: "Rugaciunea, dupa calitatea ei, este petrecerea si unirea omului cu Dumnezeu; ia r dupa lucrarea ei, ea este ntarirea pacii, mpacarea cu Dumnezeu, mama si totodata fiica lacrimilor, m ilostivire pentru pacate, pod pentru trecerea ispitelor, perete care apara de necazuri, nimicirea razboaielor, lucrarea ngereasca, hrana tuturor puterilor netrupesti, veselia viitoare, lucrare fara sfrs

it, izvorul faptelor bune, pricinuitoarea darurilor, propasirea nevazuta, hrana sufletului, luminarea mintii, secure pentru deznadejde, aratarea nadejdii, nimicirea tristetii, bogatia monahilor, comoara l inistitorilor, mblnzirea mniei, oglinda cresterii duhovnicesti, cunoasterea propasirii, manifestar ea ntocmirii sufletesti, prevesitoarea rasplatii viitoare, steagul evlaviei". Rugaciunea celui ce se roaga cu adevarat este judecata, loc de judecatasi scaunu l Judecatorului nainte de Judecata cea nfricosata.

Iar Sfntul Grigorie Sinaitul scrie n capitolul 113: "La noii ncepatori rugaciunea e ste ca un foc de veselie, care izbucneste din inima; iar la cei desavrsiti, este ca o lumina bine mirositoare, ce lucreaza nlauntrul lor. Sau, iarasi: rugaciunea este predica Apostolilor, lucrare a credinlei, iar mai bine zis, o credinta nemijlocita, temelia ncrederii, nviorarea iubirii, miscarea ng ereasca, puterea celor fara trupuri, lucrarea si veselia lor, Evanghelia lui Dumnezeu, vestirea i nimii, nadejdea mntuirii, steagul luminarii, simbolul sfinteniei, cunoasterea lui Dumnezeu, manif estarea Botezului, sau curatirea n baia unei existente pasnice, logodirea Duhului Sfnt, bucuria lui I isus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul mpacarii, pecetea lui Hristos, raza soarelu i n gnd, luceafarul inimilor, ntarirea crestinatatii, aratarea mpacarii lui Dumnezeu, darul lui Dumnezeu, iar mai bine zis nceputul ntelepciunii proprii, aratarea lui Dumnezeu, lucrarea caluga rilor, traiul celor ce se linistesc, pricina linistii, semnul vietii ngeresti. si pentru ce sa vorbim att de mult? Rugaciunea este Durnnezeu, Care lucreaza n toti, ntruct una este lucrarea Tatalui s i a Fiului si Sfntului Duh, care lucreaza toate ntru Hristos Iisus. Fericitul Macarie cel Mare spune despre rugaciune: "Ceea ce este principal n oric e buna staruinta si ceea ce este cununa meritelor, e petrecerea plina de osrdie n rugaciune. Prin ea p utem dobndi zilnic si celelalte fapte, de le vom cere de la Dumnezeu. De aici, la cei ce se n vrednicesc, se produce o legatura de sfintenie cu Dumnezeu n realitatea duhovniceascasi o unire sacra de o negraita dragoste catre Dumnezeu, prin nclinarile mintii. Caci cine se sileste zi lnic sa petreaca n rugaciune, acela se nflacareaza prin duhovniceasca dragoste pentru dumnezeiasca p artasie si nflacarata dorinta si primeste darul desavrsirii duhovnicesti care l lumineaza" (Omilia, 40, cap. 2, pag.158). Sfntul Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului spune despre aceiasi rugaciune sfintita : "Aceasta rugaciune dumnezeiasca, care consta n chemarea Mntuitorului", este urmatoarea: "Do amne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!" Ea este si rugaciune si fagaduinta si marturisire de credinta datatoare de Duh Sfnt si de daruri dumnezeiesti, curatitoare de inimi, a lungarea demonilor, salasluirea lui Iisus Hristos, ntelegerea celor duhovnicesti si izvoru l gndurilor dumnezeiesti, lasarea de pacate, lecuitoarea sufletelor si trupurilor, comoara m ilei dumnezeiesti, mijlocitoarea descoperirilor de Taine dumnezeiesti, singura mntuitoare ca una ce poarta n sine numele Mntuitorului nostru Dumnezeu, numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu chemat asupra noastra" (cap. 296). Tot astfel si ceilalti Parinti purtatori de Dumnezeu, scriind despre aceasta sfnt

a rugaciune, marturisesc despre lucrarea ei si despre negraitul folos ce provine din ea, si d e propasirea ce se face prin ea n darurile dumnezeiesti ale Sfntului Duh. Dar cine este acela care vaznd cum aceasta sfnta rugciune l aduce pe nevoitor spre o comoara cereasca de felurite fapte bune, nu se va nflacara de rvna dumnezeiasca pentru o s avrsire nencetata a acestei rugaciuni, pentru ca prin ea, sa pazeasca ntotdeauna n suflet s i n inima pe prea dulcele Iisus si sa pomeneasca necontenit n el nsusi acest nume mai scump dect toat e, nflacarndu-se prin el n chip negraitor sa-l iubeasca pe El! Numai acela nu va simti o fierbinte dorinta sa se apropie de aceasta lucrare de gnd, care este cuprins de gnduri patimase pentru cele lumesti, care e legat cu lanturile grijii de trup, care abat si

ndeparteaza pe multi de la mparatia lui Dumnezeu, care este nlauntrul nostru, care n-a gustat prin nsasi lucrarea si experienta proprie cu gura sufleteasca dulceata negraita dumnez eiasca a acestei lucrari ntru toate folositoare; care n-a nteles ce folos ascuns duhovnicesc cuprin de nlauntrul ei acest lucru. Dar cei ce vor sa fie uniti prin dragoste cu prea dulcele Iisus, scuipnd peste to ate frumusetile lumii acesteia si peste toate placerile ei, si peste odihna trupului, nu vor voi sa ai ba n aceasta viata nimic altceva, dect sa se ndeletniceasca mereu n lucrarea paradisiaca a acestei rugaciuni . n ultimul capitol, al saselea, noi vom cita, n locul predosloviei, o scurta nsemnar e ce apartine unui nevoitor din zilele noastre, care scrie urmatoarele: "Scopul rugaciunii mintii e ste unirea cu Dumnezeu, Care este Duh, si care unire din aceasta pricina poate sa fie numita d uhovniceasca". n ce priveste metodele din afara, ntrebuintate de unii nevoitori n vremea ndeletnicir ii n aceasta rugaciune, ele au desigur, o nsemnatate secundara. La cei desavrsiti, sufletul omului se conformeaza cu trupul, spun Sfintii Parinti . De aceea, linistea sufleteasca trebuie sa fie precedata de linistea trupeasca, adica de buna lui rnd uiala, cum spune Ioan Scararul. si pentru adunarea mintii, necesara rugaciunii, de asemenea pot fi potrivite une le conditii din afara n legatura cu locuinta si chiar cu pozitia trupului. Dar ar fi o ratacire sa cred em, ca nevointa cresterii n rugaciunea duhovniceasca atrna de conditiile si de metodele din afara. Un lucru este nendoios, ca odata cu esenta rugaciunii, care consta n a ne ruga cu mintea n inima, atunci n conformitate cu acest fapt si mintea noastra trebuie sa fie ndreptata n in ima. Iar toate celelalte au o nsemnatate secundar. De aceea, n Filocalia rusa tot ce aminteste despre metodele din afara sunt trecut e cu vederea (Teofan, episcopul Tambovului). Dupa aceasta observatie prealabila ne vom ntoarce catre Epistola Staretului Paisi e. El scrie: "ntruct n vremurile stravechi lucrarea rugaciunii mintale nflorea n multe l ocuri, unde Sfintii Parinti si aveau petrecerea lor si ntruct pe atunci erau multi nvatatori pen tru aceasta lucrare duhovniceasca, scriind cu privire la acest subiect, ei spuneau numai des pre folosul duhovnicesc, ce provenea dintr-nsa, fara sa aibe nevoie sa scrie despre nsusi mijl ocul acestei lucrari, care este de cuviinta noilor ncepatori. Dar cnd ei au vazut ca povatuitorii adevarati si departati de nselare au nceput sa se rareasca, atunci, ndemnati de Duhul lui Dumnezeu, pentru ca adevarata nvatatura despre nceput ul acestei rugaciuni sa nu saraceasca, au descris nsusi nceputul si mijlocul, cum trebuie sa n vete aceasta rugaciune un ncepator nou si cum trebuie sa intre cu mintea n partile inimii si sa

savrseasca acolo n chip nenselat rugaciunea cu mintea. Sfntul Simeon Noul Teolog spune astfel despre nceputul acestei lucrari: "Adevarata si nenselata atentie si rugaciune consta n faptul ca n vremea rugaciunii mintea sa pazeasca ini ma si sa se ntoarca ntotdeauna nlauntrul ei si sa-si nalte cererea catre Dnmnul din adncul ei. Gu stnd aici ct este de bun Domnul, mintea nu se departeaza de locuinta inimii, si spune mpreun a cu Apostolul: "Bine este noua sa fim aici" si privind ntotdeauna locurile de acolo, izgoneste gndurile semanate de vrajmas".

Mai departe el spune mai lamurit acelasi lucru: "seznd ntr-o chilie linistita, n vr eun colt singuratic, fa cu luare aminte ceea ce ti voi spune: nchide usa, abatndu-ti mintea de la orice desertaciune, apasa-ti barbia pe piept, ndreptndu-ti mpreuna cu mintea si ochiul si mtit. ncetineaza-ti respiratia, ca sa nu respiri prea liber si ncearca sa gndesti n chip gn dit nlauntrul pieptului, locul inimii, unde n chip firesc le place tuturor puterilor sufletesti sa-si aiba petrecerea si, nti de toate, vei gasi acolo un ntuneric si o grosime nemicsorata. Dar cnd tu vei continua si vei savrsi acest lucru zi si noapte, atunci vei dobndi O, minune! - o nencetata veselie. Caci de ndata ce mintea va afla locul inimii, va vedea numaidect ceea ce n-a vazut niciodata; va vedea n mijlocul inimii un aer si pe sine nsusi se va vedea lu minos si plin de judecata. si din acel moment, ori de unde ar rasari vreun gnd, nainte de a trece n fapta, sau de a deveni un idol, el este alungat si distrus prin chemarea lui Iisus Hristos. De aici mintea, avnd o rautate mpotriva demonilor pusa n miscare contra lor, o mnie fireascasi, izgonindu-i, i doboara la pamnt pe potrivnicii de gnd si vei nvata mai multe alte lu cruri, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin paza mintii, tinndu-L pe Iisus n inima" (Cuvnt despre c ele trei chipuri de luare aminte si rugaciune). Prea Cuviosul Nichifor Pustnicul, nvatnd mai limpede despre intrarea mintii n inima , vorbeste astfel: "nainte de orice sa-ti fie traiul linistit, fara de griji si n pace cu tot ii. Apoi, intrnd n camara ta, nchide-te, si, aseaza-te n vreun colt oarecare, fa ceea ce ti voi spune: stii c a rasuflarea cu care rasuflam este aerul acesta, si nu-l respiram dect numai prin inima. Tocmai ea est e pricina vietii si caldura trupului; iar inima atrage aerul pentru ca ea prin mijlocirea respiratie i, sa-si sloboade afara caldura ei si sa-si procure o racoreala, un aer proaspat. Iar ca unealta pentru asemenea lucrare sunt plamnii, care fiind facuti de Ziditorul cu pori, introduc si scot afara mereu aer ul nconjurator ca un foi. n felul acesta inima ndeplineste n chip nemiscat acea menire, multumita careia ea s-a ntocmit pentru bunastarea organismului. Asadar, tu aseaza-te si, adunndu-ti mintea, s-o i ntroduci pe calea pe care merge aerul spre inima, si sileste-o sa se coboare n inima odata cu inspi ratia aerului. Iar cnd ea va intra acolo, atunci ceea ce va urma nu va fi lipsit de veselie si de bu curie. Mai departe el scrie: "De aceea, frate, deprinde-ti mintea sa nu iasa repede de acolo, caci la nceput ea se plictiseste foarte mult din pricina nchiderii si strmtorarii launtrice. Dar cnd se va desprinde, nu va mai voi sa ramna n ratacirea de afara: mparatia cerurilor este nlauntrul vostr u. Cnd noi o cercetam acolo si o cntam printr-o rugaciune curata, atunci toate cele din afara, ni se nfatiseaza n chip mizerabil si urcios. Prin urmare, daca, dupa cum am spus, tu vei intra deoda ta cu inima n

locul inimii, de care li-am spus, multumeste-i lui Dumnezeu si proslaveste-L si bucura-te si tine-te ntotdeauna de aceasta lucrare si ea te va nvata ceea ce nu stii. Se cuvine nsa sast ii si acest lucru: cnd mintea se va afla acolo, ea nu trebuie sa ramna tacutasi desarta, ci trebuie s a-si aiba drept lucrare si nvatatura permanenta, rugaciunea: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma" si nu trebuie sa-ti ntrerupi niciodata aceasta ndeletnicire. Ea retine mintea de la naltare, o face inaccesibilasi de neprins pentru lanturile vrajmase si o ridica spre dragostea lui Dumnezeu. Dar daca, trudindu-te multa vreme, nu vei putea sa intri n partile inimii, fa asa cum ti voi spune si, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei dobndi cele cautate.

stii tu oare ca principiul rational al fiecarui om se afla n pieptul lui? Tocmai aici, chiar atunci cnd tace gura, noi si vorbim, si judecam si savrsim rugaciuni si multe altele. Tocmai acestui principiu rational, nlaturndu-i orice gnd (daca vrei, asta o poti fa ce), da-i libertatea sa spuna: "Doamne, Iisuse Hristoase, F'iul lui Dumnezeu, miluieste-ma " si sileste-te sa strigi ntotdeauna nlauntru aceasta unica rugaciune n locul oricarui alt gnd. Daca tu te vei tine de aceasta fagaduiala un timp oarecare, atunci ti se va desc hide intrarea inimii, cum ti-am scris, n afara de orice ndoiala, asa cum am cunoscut noi nsine din experi enta. Odata cu luarea aminte cea doritasi dulce va veni la tine si ntreaga ceata de fapte bune; dragostea, bucuria, pacea si celelalte". Dumnezeiescul Grigorie Sinaitul, nvatnd de asemenea cum trebuie sa lucreze cu mint ea n inima chemarea cea mai mntuitoare a Domnului, spune: "seznd dimineata pe scaun timp de u n sfert de ceas, coboara-ti mintea n inimasi tine-o acolo". nclinndu-te cu ncordare, cheama nenc etat cu mintea sau cu sufletul: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!" Cnd deasa repetare va deveni prea strnsasi dureroasa, poate chiar lipsita de dulce ata (ceea ce se ntmpla din cauza unei hrane uniforme a Celui ntreit cu numele, des mcata, caci "cel c e mannca" se zice "va fi mai flamnd" (Sir. 24, 23) atunci, mutndu-ti mintea cu cealal ta jumatate, spune: "Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma". si rostind de multe ori aceasta jumatate, nu trebuie sa le schimbi adesea din pr icina lenevirii, pentru ca, pomii care se rasadesc adesea, nu prind radacina. Dar retine-ti cu respiratia plamnilor, ca sa nu fie prea sloboda. Caci rasuflarea aerului, care iese din inima, ntuneca mintea, mpiedicnd-o sau nengaduindu-i sa se pogoare spre inima, si vnt ura gndul. Nengaduindu-i sa intre n inima, ea l face prizonierul uitarii sau l predispune sa nvete altceva, iar nu ceea ce trebuie, lasndu-l saa petreaca n chip nesimtit n casa ce nu trebuie. Daca vei vedea necuratia gndurilor viclene, adica gndurile care razbesc sau ti se zugravesc n mintea ta, nu te spaimnta, nu te mira; dar dacati se vor ivi si unele ntelegeri bune ale unor lu cruri, nu lua aminte de ele, ci retinndu-ti respiratia dupa putinta si nchizndu-ti mintea n inimasi lucrnd mereu si des prin chemarea Domnului Iisus, tu le vei, zdrobi si le vei distruge repede, ranin du-le n chip nevazut cu numele lui Dumnezeu, cum spune si Scararul: "Cu numele lui Iisus bate-i pe os tasi, pentru ca nici n cer nici pe pamnt nu este o rana mai puternica". Mai departe acelasi sfnt, nvatnd despre liniste si rugaciune, continua: "Iar sedere a ta trebuie sa fie ntru rabdare, pentru Cel ce a spus, ca n rugaciune trebuie sa rabdam (Luca 16, 1 ), si sa nu te ridici repede, mputinndu-te cu sufletul din pricina grelelor cereri si chemarile m intii si a desei ncordari mintale. De aceea, plecndu-te n jos, si adunndu-ti mintea n inima, cheama-L n ajutor

pe Domnul Iisus. Simtind durerea n umere, avnd adeseori dureri n cap, rabda toate acestea, cautndu-L pe Domnul n inima: celor ce se silesc le apartine mparatia cerurilor "si silitorii o rapesc pe ea" (Matei 11,12 si celelalte). Acelasi parinte spune si despre felul cum trebuie sa savrsim rugaciun ea: Asa au spus Parintii: unul - "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma", to ata; altul nsa pe jumatate: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma -si asta e mai potrivita din p ricina prunciei mintii si din cauza neputintei, caci nimeni nu poate sa-L numeasca pe Domnul Iisus, n ch ip tainic, de sine,

curat si desavrsit, "fara numai n Duhul Sfnt" ( Cor.12, 3); dar, ca un prunc neputi ncios el nu poate nca savrsi aceasta rugaciune, mpartita n parti. Din pricina slabiciunii el nu trebuie sa schimbe des chemarea numelui, ci rar, pentru retinerea lui. Iarasi: unii nvata sa se rosteasca rugaciunea cu gura, altii nsa cu mintea, iar eu ngadui si una si alta. Caci uneori, mintea din cauza plictiselii, nu poate rosti cu gura. Totusi, trebuie sa chemam n liniste si fara tulburare, pentru ca simtamntul sufletesc si atentia mintii, tulb urata de glas sa nu se departeze, pna cnd mintea, desprinzndu-se nu va propasi n lucrare, nu va primi puter e de la Duhul de a se ruga tare si n orice chip. Atunci ea nu va mai avea nevoie sa vorbe asca cu gura, ba chiar nu va putea, fiind n stare sa savrseasca rugaciunea n chip desavrsit numai cu mintea". Din cele spuse se vede, ca Parintii nostri pomeniti mai sus ne dau nvatatura foar te limpede despre mijloacele nvataturii lucrarii mintii lor pentru unii ncepatori. Din nvataturile lo r putem ntelege ndrumarile despre aceasta lucrare pe care ni le dau si alti nevoitori cu toate ca acestia din urma nu si-au exprimat gndurile cu mai putina claritate. Cu aceasta se termina epistola Staretului Paisie despre rugaciunea mintala a lui Iisus. TAINA MNTUIRII DESCOPERITA PRIN RUGACIUNEA NENCETATA Cum trebuie sa ne mntuim? Aceasta ntrebare a evlaviei crestine se naste n chip fire sc n mintea fiecaruia, ca o urmare a stricarii si slabirii firii omenesti si a nazuintei cat re adevar si dreptate, ramasa ntr-nsa dintru nceput. Fiecare om, care crede macar ctusi de putin n nemurire si n rasplata vietii vesnice, se ntlneste nevrnd cu gndul care l ntreaba cum trebuie sa se mntuiasca, atunci cnd si ntoarce privirea catre cer. ntmpina greutati n dezlegarea acestei proble me, el ntreaba, privitor la acest subiect, pe oamenii bine priceputi si informati, apoi dupa aratarile lor citeste cartile de ndrumare scrise de scriitorii duhovnicesti cu privire la aceas ta tema, staruindu-se sa urmeze n chip neabatut adevarurile si rnduielile, att cele auzite ct si cele citi te. n toate aceste ndrumari, el gaseste, el ntlneste ca pe niste conditii necesare pentru mntuire, care i sunt puse la aratare, urmatoarele fapte bune: o viata plina de evlavie, nevointele si ostenel ile asupra noastra nsine, pentru o hotarta lepadare de sine, care ne conduce spre nfaptuirea faptelor bune, spre necurmata ndeplinire a tuturor poruncilor lui Dumnezeu, care marturisese o credin ta nezdruncinata si tare. Mai departe i se predica, cum ca toate aceste conditii ce duc spre mntui re, trebuie sa fie ndeplinite n chip necesar cu cea mai adnca smerenie si toate laolalta, fiindca ntruct toate fapteIe bune atrna una de alta, ele trebuie sa se sprijine una de alta si sa se nsufleteas

ca asemenea razelor soarelui, care numai atunci si arata puterea si prnduc flacara, cnd se concentreaz a ntr-un punct. Iar altminteri, "cel ce este nedrept pentru putin, este nedrept si ntru mult". Ca un adaos la toate acestea, pentru o mai mare convingere despre necesitatea ac estei activitali multiple si ntr-una adunata, el aude o nalta lauda pentru frumusetile faptelor bun e si o osrdie hotarta pentru josnicia si saracia viciilor. Toate acestea sunt pecetluite cu o n emincinoasa fagaduinta sau cu o mareata rasplata, sau cu o pedeapsa plina de chinuri si de n evoi n viata vesnica. Acesta este ndeosebi caracterul predicii din timpurile mai noi!

ndreptat spre calea cea buna, crestinul care doreste cu nfocare sa-si mntuiasca suf letul se apropie n chipul acesta, cu bucurie, de mplinirea ndrumarilor si de punerea n practica a tut uror celor auzite si citite. Dar vai! Chiar la nceput, la cel dinti pas, facut n avntul sau, el nu-si gaseste putinta sa-si atinga scopul, prevaznd si chiar experimentnd ca firea lui vatamatas i slabita va birui convingerile lui rationale, ca libera lui vointa este legata, nclinarile sunt cor upte, iar puterea duhului este neputincioasa. n timpul cnd si da seama prin propria experienta de nep utinta lui, el trece n chip firesc la ideea, daca nu s-ar gasi unele mijloace, care sa usureze mp linirea celor prescrise de legea Domnului, celor cerute de cucernicia crestinasi a celor ce au fost mplinite de toti cei ce s-au nvrednicit sa dobndeasca mntuirea si sfintenia. Ca urmare cu neputinta puterilor de ndeplinire, el se ndreapta din nou catre cei ce predica mntuirea, cu ntrebarea: cum trebuie sa ma mntuiesc? Ce raspuns voi da, pentru ca nu pot ndeplini conditiile de mntuire? Dar o are acei ce practica aceste lucruri sunt n stare ei nsisi sa mplineasca fara nici o abatere tot ce-i nvata pe altii? "Cere de la Dumnezeu, roaga-te lui Dumnezeu ca sa-ti ajute!" si atunci n-ar fi o are o lucrare mai rodnica daca, ceva mai de cu vreme sau ntotdeauna sau n orice stare am fi, am caut a sa nvatam rugaciunea ca pe una ce este pricinuitoare tuturor faptelor care trebuiesc mplini te, prin care se dobndeste mntuirea si pe care le cere o viata traita n evlavie? Astfel si ncheie vorb a cel ce se ntreabasi odata cu aceasta se apuca sa nvete rugaciunea sa citeasca, sa mediteze, sa judece nvatatura celor ce au scris pe aceasta tema. si ntr-adevar, gaseste acolo multe id ei luminoase, cunostinte adnci si expresii puternice. Unul, de pilda, vorbeste minunat despre n ecesitatea rugaciunii; altul despre puterea ei, despre lucrarea ei binefacatoare, despre da toria de a ne ruga, despre staruinta n rugaciune, despre luarea aminte, despre caldura duhului, curat enia gndurilor, mpacarea cu vrajmasii, smerenia, nfrngerea inimii si alte stari cum trebuie sa nsote asca rugaciunea. Dar ce este rugaciunea n ea nsasi si cum trebuie n fond sa ne rugam? ntruct la aceste ntrebari, care desi sunt cele dinti si cele mai de trebuinta, totusi, numai rareori se pot gasi lamuriri cuprinzatoare si pe ntelesul tuturor, atunci cel ce doreste rugaciunea cu multa rv na, din nou ramne sub acoperamntul tainei. Din citirea facuta n linii generale, i se va nradacin a n memorie o parte a rugaciunii care, desi e plina de evalvie, totusi nu este dect pe dinafa rasi atunci el va ajunge la urmatoarea ncheiere sau concluzie: ca sa te rogi, trebuie sa te duci la biserica, sa-ti faci cruce, sa te nchini, sa stai n genunchi, sa citesti psaltirea, canoanele, acatiste

le. Aceasta conceptie generala despre rugaciune o au cei ce nu cunosc scrierile desp re rugaciunea launtricasi lucrarile despre contemplatie ale Sfintilor Parinti. n cele din urma, cel ce cauta gaseste cartea ce se numeste "Filocalia" n care cei 25 Sfinti Parinti au aratat stiinta r ugaciunii adevarate si esentiale, care este rugaciunea inimii, ntr-un chip ct se poate de limpede. Aici t aina mntuirii si a rugaciunii noastre ncepe - pentru el - sa-si ridice valul ca, pentru a te ruga cu adevarat nseamna sati ndrepti mintea si memoria spre o nencetata aducere aminte de Dumnezeu, sa umbli n p rezenta Lui prin mijlocirea cugetarii de Dumnezeu si sa-ti unesti numele Domnului cu res piratia si cu bataile inimii, conducndu-te spre toate acestea la chemarea, facuta mai nti cu gura , a Prea Sfintitului nume al lui Iisus Hristos sau de rostirea nencetata a rugaciunii lui Iisus n orice timp si loc, indiferent de ocupatia pe care o ai. Cu toate ca aceste adevaruri stralucit oare luminnd

constiinta celui ce cauta rugacrunea si deschizndu-i calea spre nvatarea si nsusire a ei, l vor convinge sa treaca ndata la mplinirea acestor ndrumari ntelepte, totusi n timpul expe rientelor lui, lucrnd n rastimpuri periodice, nu va ramne lipsit cu totul de greutati, pe cnd un ndr umator ncercat nu-i va descoperi (din aceiasi carte "Filocalia") ntreaga tainasi anume ca numai repetarea deasasi nencetata a rugaciunii (oricui s-ar rosti la nceput) este singurul mijloc puternic att pentru desavrsirea rugaciunii launtrice, ct si pentru mntuirea sufletului. Deci, o asa rep etare a rugaciunii este temelia sau fundamentul, care tine tot cercul lucrarii de mntuire, asa cum c onfirma Sfntul Simeon Noul Teolog: "Acela, zice el, care se roaga nencetat si-a ntrunit aici, ntrun singur manunchi, toate faptele bune". si atunci ndrumatorul, ca sa expuna adevarul asupra acestei descoperiri n plinatat ea lui, l dezvolta n chipul de mai jos: pentru mntuirea sufletului e necesara mai nti adevarata credint a. Sfnta Scriptura spune: "Fara credinta nu este cu putinta sa fim placuti de Dumnezeu" ( Evr.11, 7); "Cel ce nu va crede, se va osndi" (Marcu 16,16). Din aceiasi Sfnta Scriptura, se vede ca omul singur nu poate da nastere n sinea lu i unei credinte macar de marimea unui graunte de mustar, ca nsasi credinta nu vine de la noi, ci e un dar de la Dumnezeu si ca, credinta - ca un dar duhovnicesc, - se da de catre Duhul Sfnt. n asemenea caz, ce este de facut? Cum putem mpaca nevoia de credinta cu neputinta omului de a o naste n sinea lui? n aceiasi carte sfnta este descoperit mijlocul n aceasta privin ta si sunt aratate cteva pilde: "Cereti si vi se va da voua" (Luca 11, 9). Apostolii n-au fost n star e sa trezeasca n ei nsisi, cu propria lor putere, o credinta desavrsita, dar L-au rugat pe Iisus Hrist os: "Doamne, mareste-ne credinta". Iata un exemplu n care se arata cum trebuie cautata credint a. De aici se vede, ca credinta se dobndeste prin rugaciune. Pentru mntuirea sufletului, ntr-o credinta adevarata, sunt necesare si faptele bun e, caci "credinta fara de fapte este moarta", fiindca din fapte este ndreptatit omul, iar nu numai din credinta si "de vrei sa intri n viata, pazeste poruncile: sa nu ucizi, sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu marturisesti strmb, sa-l cinstesti pe tatal si pe mama ta, si sa iubesti pe aproapele tau ca p e tine nsuti" (Matei, 17-19). si aceste porunci trebuiesc mplinite toate deodata. "Ca cine va pazi toat a legea, dar va gresi ntr-o singura porunca, s-a facut vinovat de toate poruncile". Asa nvata Sfntul Apos tol Iacov (2, 10). Iar Sfntul Apostol Pavel, aratnd slabiciunea nmeneasca zice: "din faptele legii ni ci un om nu se va ndrepta" (Rom. 3, 2I1). stim cu adevarat ca legea e duhovniceasca, dar eu sunt de

carne, vndut, sub pacat. Fiindca de voit, voiesc; dar de lucrat binele, nu-l lucrez: ci raul p e care nu-l voiesc, pe acela l savrsesc. Ca, dupa omul cel launtric, ma bucur de legea lui Dumnezeu, dar vad n madularele mele o alta lege, care se lupta mpotriva mintii mele si ma face rob al legii pacatului" (Rom. 7, 14-23). n ce chip, am putea prin urmare, sa mplinim faptele cerute de leg ea lui Dumnezeu, cnd omul e neputincios, nu are putinta sa nmanuncheze n sine poruncile? Nu are putinta numai atta vreme ct nu o cere, ct nu se roaga lui Dumnezeu ca sa i-o dea. "Nu aveti porunca, nu cereti" (Iac. 4, 2), ne arata pricina Apostolul. Dar chiar nsus i Iisus Hristos spune: "Fara Mine nu veti putea face nimic" (Ioan 15, 5). si cum trehuie sa facem, mpreu na cu Hristos, Mntuitorul ne nvata astfel: "Ramneti ntru Mine si Eu ntru voi", "Ca, cine ramne ntru M ne si

Eu ntru el, acela va aduce roada multa". Iar sa rami ntru El, nseamna sa simti nencet at prezenta Lui, nencetat sa te rogi ntru numele Lui: "Orice veti cere de la Tatal va va da vo ua ntru numele Meu". Asadar, putinta de a savrsi fapte bune se dobndeste prin rugaciune: Pilda o vedem n nsusi Apostolul Pavel, care de trei ori s-a rugat sa biruiasca ispita, plecndu-si genun chii n fata Tatalui Ceresc, ca sa-i ntareasca omul launtric, si n sfrsit, pnruncind fratilor ca, mai nai nte de toate, sa se roage si sa se roage nencetat, chiar pentru orice. Din tot ce s-a zis mai sus, ur meaza ca ntrega mntuire sufleteasca atrna de rugaciune si de aceea, ne este cea dinti necesara, nain tea oricarei fapte, fiindca multumita ei prinde viata credinta, prin ea se mplinesc toate fapt ele hune. ntr-un cuvnt, n vremea rugaciunii, toate sunt ncununate de succes, fara ea nici o fapta cr estineasca de pietate nu se poate savrsi. Iata pentru ce numai rugaciunii, se cerea ca un ce de nelipsit; sa fie nentrerupt a, de-a Pururea; celelalte fapte si au timpul lor, iar cnd e vorba de rugaciune, Evanghelia ne poru nceste sa ne ndeletnicim fara ntrerupere: "nencetat va rugati". Se cuvine, prin urmare, sa ne ru gam ntotdeauna, sa ne rugam n orice vreme, n orice loc. Adevarat, rugaciunea si are cond itiile ei: ea trebuieste adusa n fata lui Dumnezeu cu gndurile si cu inima curata, cu o nflacarat a staruinta, cu o puternica luare aminte, cu o evlavie plina de cutremur si cu cea mai adnca smer enie. Dar, daca se gaseste cineva, care nu e mpacat cu constiinta lui curata, care vede ca, departe de conditiile adevaratei rugaciuni, nfatisate mai sus, ca si ndreapta rugaciunea mai mult de nevo ie, mai mult de sila, dect bunavoie, cnd sufletul este atras dintr-o placere, dintr-o dragoste spr e rugaciune? Chiar nsasi Sfnta Scriptura marturiseste: ca omul nu este n stare sa stea mpotrivasi sa-si curete cu desavrsire mintea de gnduri necuviincioase: "Omul este nclinat spre gnduri rele nca d in tineretea lui", ca singur Dumnezeu ne da alta inimasi un duh nou. Iar "ca sa voi ti si ca sa savrsiti" (Filip, 2,13) tot de la Dumnezeu este. si nsusi Apostolul Pavel a spus: "duhul me u (adica glasul meu) e n rugaciune, dar mintea mea e neroditoare (1 Cor. 14, 14). "Caci sa ne rug am cum trebuie, nu stim" (Rom. 8, 26), confirma tot el. Din toate acestea urmeaza, ca n rugaciune a noastra noi nu putem scoate la iveala nsusirile ei esentiale! si atunci, n fata unei astfel de neputinte, care a pus stapnire pe orice om, ce ma i poate face el, din partea vointei si puterii lui, pentru mntuirea sufletului sau? El nu-si putea dobn di credinta, fara rugaciune, precum nu poate face nici o fapta buna fara ea. Ba chiar la urma urme i, nu este nici n stare sa se roage cu adevarat. Ce a mai ramas deci, de partea lui? Ce mai poate, face el, din propria

lui putere si libertate, ca sa nu piara, ci ca sa se mntuiasca? Asa cum n fiecare lucru este o calitate, Domnul si-a rezervat-o aceasta vointei s i darului sau. si pentru ca sa arate mai limpede atrnarea omnlui de voia lui Dumnezeu si ca sa-l af unde si mai adnc n smerita cugetare, Domnul n-a lasat voii si puterilor omenesti dect cantitate a rugaciunii, poruncind sa se rosteasca nencetat si n orice loc. si tocmai prin aceasta se desco pera mijlocul tainic ce duce catre dobndirea adevaratei rugaciuni, iar odata cu ea vine si cred inta si mplinirea poruncilor si mntuirea. Asadar, partea omului este cantitatea. De aceea, rostirea rugaciunii este datasi lasata la voia lui. Tocmai despre aceasta nvata si Parintii Bisericii. Sfntul Macarie cel Mare spune: "sa te rogi oricum (dar des) atrna de vointa noastra, iar ca sa te rogi cu adevarat, este

lucrarea darului". Prea Cuviosul Isihie spune ca rugaciunea deasa aduce deprinde rea care mai trziu se face una cu natura si ca fara deasa chemare a lui Iisus este cu neputinla sati cureti inima. Prea cuviosii Calist si Ignatie ne dau sfatul ca, nainte de a purcede, pe calea n evointelor si a faptelor bune, sa ncepem rugaciunea n numele lui Iisus Hristos, des, nencetat, caci deasa repetare curata nsasi rugaciunea cea necurata. Fericitul Diadoh confirma, ca daca omul ar chema numele Domnului ct se poate mai des, adica s-ar ruga, n-ar cadea n greseala. Ce plina de experienta, de nlelepciune si ce aproape de inima noastra sunt aceste ndrumari practice ale Parin tilor! n simplitatea lor plina de experienta, el arunca o lumina asupra cailor si mijloa celor de desavrsire sufleteasca. Ce nalta contradictie se afla ntre ei si ndrumarile morale ale ratiuni i teoretice! Mintea cauta sa ne convinga: fa cutare si cutare fapta buna, narmeaza-te cu barbatie, ntr ebuinteaza puterea vointii, convinge-te de bunele urmari ale faptelor bune, de pilda, curata mintea si inima de gnduri desarte, umple locul cu meditatii pline de nvatatura, fa binele si vei fi respect at si linistit, traieste asa cum cere ratiunea si constiinta. Dar vai, n ciuda tuturor staruintelor, toate acestea nu-si ating scopul fara o,deasa rugaciune, fara ca sa se atraga printr-nsa puterea lui Dumnez eu. Dupa aceasta, vom mai deschide nvataturile Parintilor si vom vedea ce vorbesc ei despre curatir ea sufletului, de pilda. Sfntul Ioan Scararul scrie: "Cnd ti se ntuneca sufletul cu gnduri necurate, biruiest e-i pe potrivnicii tai cu numele lui Iisus, repetndu-l ct mai des. O arma mai puternicasi mai plina de izbnda nu vei gasi nici n cer nici pe pamnt". Sfntul Grigorie Sinaitul nvala: "sastii ca nimeni nu-si poate tine mintea n fru prin propriile puteri si de aceea; cnd te napadesc gndurile necurate, cheama numele lui Iisus ct m ai des si de ct mai multe ori si atunci gndurile se vor linisti de la sine". Ct de simplu si de n demnatec, n acelasi timp, si plin de experienta este acest mijloc, care sta n contradictie cu sfatul ratiunii teoretice, ce cauta sa dobndeasca o curatenie sufleteasca printr-o nalta parere de sine si printr-o ratiune proprie! Cumpanind aceste ndrumari - ntemeiate pe experienta - ale Sfintil or Parinti, ajungem la urmatoarea sincera ncheiere si anume: ca mijlocul cel mai important pe ntru dobndirea faptelor ce tin de mntuire si de desavrsirea duhovniceasca, este repetarea deasa, nencetata a rugaciunii, orict ar fi de neputincioasa. Iubite suflet de crestin! Daca tu nu gasesti n tine puterea de a te nchina lui Dum nezeu n duh si adevar, daca inima ta nu simte nca gustul dulce si caldura n timpul rugaciunii min tale si launtrice, atunci jertfeste pe altarul rugaciunii ceea ce poti, ceea ce atrna de vointa ta, ceea ce este pe masura

puterilor tale. nsa mai nti sa se nrudeasca gura cu chemarea deasasi neabatuta din c alea rugaciunii; lasa acest organ grosolan sa cheme nencetat si ct mai des puternicul n ume al lui Iisus Hristos. Aceasta nu constituie o munca grea si sta n puterile fiecaruia. Pe deasu pra, aceasta o cere porunca plina de experienta a Sfntului Apostol: "sa aducem ntotdeauna jertfa lui D umnezeu rodul gurii, care marturiseste numele Lui". Repetarea deasa a rugaciunii va aduce neaparat deprinderea si se va transforma n natura, va atrage cu timpul mintea si inima n starea cuvenita. nchipuieste-ti odata cu aceasta, daca omul ar mplini, fara nici o scapare din vedere, aceasta unica porunca dumnezeiasca despre rugaci unea nencetata, atunci el ar mplini toate poruncile printr-una singura, fiindca daca el ar savrsi necontenit

rugaciunea, n orice vreme, si n orice ocupatii sau lucruri, daca ar chema n chip ta inic numele dumnezeiesc al lui Iisus Hristos, cu toate ca la nceput o va face fara nici o cal dura sufleteascasi fara osrdie, ci numai de sila, totusi, n acest rastimp n-ar mai avea ragazul trebu incios pentru placerile.simtite si pacatoase. Orice gnd ar ntlni, n calea lui de raspundere, o pie dica, orice fapta pacatoasa, n-ar mai putea fi judecata cu atta rodnicie, cum e gndita ntr-o minte de sarta. S-ar curma sau s-ar nimici cu totul vorba multasi zadarnicasi orice fapta s-ar curati ndata de puterea plina de har a numelui lui Dumnezeu chemat att de des. Deasa practicare a rugaciu nii ar abate sufletul de la faptele pacatoase si l-ar atrage spre o esentiala cunoastere de s ine, spre unirea cu Dumnezeu! ti dai seama acum, ct e de trebuincioasa cantitatea de rugaciune? Deasa repetare a rugaciunii este singurul mijlnc de dobndire a unei rugaciuni curate si adevarate, este cea mai buna, cea mai lucratoare pregatire pentru rugaciune si cea mai dorita cale pentru atin gerea scopului ce duce, prin rugaciune, la mntuire! Pentru o ct mai buna ncredintare despre necesitatea si rodnicia repetarii rugaciun ii, ct se poate mai des si mai tare, observa: 1. ca fiecare trezire, fiece gnd despre rugaciune, nu este dect lucrarea Duhului S fnt si glasul ngerului tau pazitor; 2. ca numele lui Iisus Hristos, chemat n rugaciune nchide n sine, o binecuvntata put ere de sine statatoare si de aceea, 3. nu te tulbura din pricina necurateniei sau uscaciunii rugaciunii tale, ci cu multa rabdare asteapta roadele ce vin din deasa chemare a numelui lui Dumnezeu. Nu asculta vorbele lips ite de experienta si de sens ale unei lumi desarte care cauta sa ne ncredinteze ca simpla chemare a numelui lui lisus, chiar cnd este facuta cu toata staruinta, nsa cu raceala, ramne o polologhie nefolo sitoare. Nu! Puterea numelui lui Dumnezeu si deasa lui chemare si vor aduce roadele la timpul lor! Un scriitor duhovnicesc vorbeste despre acest lucru ntr-un chip foarte frumos: "s tiu, spune el, ca pentru mutli filozofi care si nchipuie ca sunt duhovnicesti prin mincinoasa lor nte lepciune; care cauta peste tot o marime nselatoare si - s-ar parea - exercitii nobile n ochii rat iunii si mndriei, stiu, prin urmare, ca pentru ei exercitiul des, dar simplu, oral si singuratec, nu are dect o mica nsemnatate, si nu este dect o ocupatie josnica sau un lucru de nimic. Dar ei se nse ala, nenorocitii, si uita cuvntul de ndrumare al lui Iisus Hristos. "De nu va veti ntoarce ca sa fiti ca pruncii, nu veti intra n mparatia cerurilor" (Mat. 18, 3). Ei alcatuiesc pentru ei nsisi un fel de s tiinta n jurul rugaciunii ridicata pe firavele temelii ale ratiunii naturale. Dar oare e nevoie de multa nvatatura, de

minte sau de constiinta ca sa spui cu o inima curata: "Iisuse Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma"? Oare nu astfel de rugaciuni dese au fost laudate de nsusi Dumnezeiescul nostru nva tator? Oare nu prin aceste rugaciuni rostite n scurte cuvinte, dar repetate adesea, au fost dobnd ite si savrsite minunile? Ah! Iubite suflet de crestin! Vegheazasi nu tacea, cnd e vorba de chema rea nencetata n rugaciunea Domnului!. si daca strigatul tau ar iesi dintr-o inima nca raspnditasi pe jumatate plina de lume, n-ai nevoie! Trebuie numai s-o continui, sa nu taci si sa nu te n elinistesti, strigatul se va curati prin el nsusi de partasia lui cu cele lumesti. Nu uita niciodata ca, "m ai mare este Cel ce este n voi, dect cel ce este n lume"... (1 Ioan, 4, 4). "Dumnezeu este mai mare dect inima noastra si stie toate", zice Apostolul.

Asadar dupa toate aceste ncredintari, ca repetarea deasa a rugaciunii, n ciuda tut uror slabiciunilor, este att de puternica, ca este fara nici o discutie accesibila omului si sta n dep lina lui voie libera, hotaraste-te sa ncerci macar o zi, de prima data, n vegherea asupra ta nsuti, ntr-o repetare deasa a rugaciunii tale n asa fel ca la chemarea lui Iisus Hristos, facuta n rugaciune, sa fie ntrebuintata mult mai multa vreme din zilele tale dect la alte ocupatiuni. si aceasta ntietate a rugaciunii fata de lucrurile vietii ti va arata negresit la timp, ca ziua n-a fost pierduta, ci e cst igata pentru mntuire si ca n cumpana dreptei judecati dumnezeiesti rugaciunea deasa ridica n sus scndura sl abiciunilor si faptelor tale, stergnd pacatele acelei zile din cartea amintirilor sadite n consti inta, asezndu-te pe treapta dreptatii si daruindu-ti nadejdea sa primesti o lumina n viata vesnica. NVTATURA STARETILOR DIN VALAAM DESPRE RUGACIUNE 1. "Despre rugaciunea graita". Cu un cuvnt, prescurtat, ea se spune astfel: "Doam ne miluieste" " Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul"! Iar n forma ei deplina se zice astfel: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul": La nceput, ea se rosteste n cea mai mare parte n chip silit si fara placere si, pe masura ndeletnicirilor si silirii de sine, numai daca exista intentia ca, prin mijlocire a rugaciunii sa se micsoreze, cu ajutorul darului lui Dumnezeu, patimile multilaterale, ea se va fa ce printr-o deasa exercitare, pe masura micsorarii patimilor, din ce n ce mai usoara, mai placutasi mai de dorit. n vremea rugaciunii graite trebuie sa ne straduim n tot chipul sa ne tinem de cuge tarea n cuvintele rugaciunii, sa le spunem fara graba, sa ne concentram toata atentia n gndurile exp rimate prin cuvinte, iar cnd mintea va fi trasa spre gnduri straine, sa o introducem din nou f ara tulburare n cuvintele rugaciunii (Scara, cuvntul 28, cap.17). Mintea nu capata repede nerisipirea si nu atunci cnd vrem noi, ci atunci cnd ne vo m smeri si cnd ne va binecuvnta Dumnezeu. Acest dar dumnezeiesc nu se constata prin durata timpului, nici prin cantitatea rugaciunii, ci prin smerenia inimii si prin darul lui Iisus Hristos si prin silirea de toate n lucrar ea ei. Din rugaciunea graita atent, se face trecerea spre rugaciunea mintala, care se n umeste astfel atunci, cnd ne atintim spre Dumnezeu numai cu mintea, sau l vedem pe Dumnezeu. 2. "Despre rugaciunea mintii". n timpul cnd facem rugaciunea mintii, n chip necesar trebuie sa tinem luarea aminte n inima naintea Domnului. Pe masura osrdiei noastre si grijii n oastre smerite n rugaciune, daruieste Dumnezeu mintii noastre ntiul dar, care este adunarea si con centrarea n rugaciune! Cnd atentia catre Dumnezeu se face neraspndita, atunci ea este o atenti e harica, iar propria noastra atentie este ntotdeauna silita. De la o asemenea rugaciune mintal

a se face trecerea spre rugaciunea launtrica a inimii, numai daca este un nvatator experimentat, foa rte potrivit si liber. Cnd suntem uniti cu Dumnezeu prin simtamintele inimii, iar dragostea pentru Dumne zeu ne umple inimile, atunci o astfel de rugaciune se numeste a inimii. 3. "Despre rugaciunea launtrica a inimii". n Evanghelie scrie: "Cine vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine si sa-si ia crucea sa". Daca am aplica aceste cuvinte la lucrarea rugaciunii, atunci ele

ar avea urmatoarea semnificatie: cine vrea sa se nevoiasca dupa lege n nevointa r ugaciunii, sa se lepede mai nti de voia sa si de propriile ntelegeri, iar apoi sa-si aduca osteneala sufleteascasi trupeasca, de care nu scapam n aceasta nevointa. Lasndu-ne n ntregime n grija neadorm ita a lui Dumnezeu, trebuie sa nduram n chip smerit si cu blndete aceasta osteneala pentru bi nele adevarat care se daruieste de la Dumnezeu unui rugator plin de osrdie, la timpul sau, cnd D umnezeu prin darul sau va pune hotare mintii noastre si o va aseza n chip nemiscat cu pomenire a lui Dumnezeu n inima. Cnd o astfel de stare a mintii devine ceva firesc si permanent, primeste la Parinti denumirea unirea mintii cu inima; ntr-o astfel de ntocmire, mintea nu mai are dori nta sa fie n afara inimii, ci dimpotriva, daca dupa anumite mprejurari sau prin vorba multa ea va fi tinuta n afara de atentia inimii, atunci i se trezeste o neretinuta dorinta sa se ntoarca din nou nlauntrul sau cu un fel de sete duhovniceascasi sa se ocupe iarasi cu o osrdie cu zidirea casei sale launtrice. ntr o asemenea ntocmire a inimii din capul omului, toate trec nlauntrul inimii si atun ci parca o lumina de gnd l lumineaza tot launtrul sau, si orice ar face, ar vorbi, ar cugeta, totul se face cu deplina constiinta si atentie. Atunci el poate vedea lamurit, ce fel de gnduri, ce fel de intentii s i dorinti vin spre el si si sileste cu placere mintea, inima si vointa spre ascultarea de Hrist os, pentru ndeplinirea oricarei porunci dumnezeiesti si parintesti; dar orice abatere de la ele, el o n etezeste prin simtamntul unei pocainte, ce se face din inima, si prin zdrobirea nascuta dintr-o prefacuta parere de rau pentru pacate si pentru caderea la picioarele lui Dumnezeu cu o smerita nd urare, cernd si asteptnd ajutor de sus pentru neputinta sa. si Dumnezeu privind la o asemenea sme renie, nu-l lipseste de darul Sau. Sa va fie cunoscut, ca rugaciunea mintii si a inimii vine la unii repede n inima, iar la altii, trziu: eu cunosc trei persoane: la unul a venit de ndata ce a spus-o, chiar n ceasul acela. La altul i-a venit peste sase luni; iar al treilea, peste zece luni; iar unui mare staret peste doi ani. si pentru ce se ntmpla una ca asta, o stie singur Dumnezeu. Sa mai stili, ca nainte de nimicirea patimilor, rugaciunea se face ntr-un fel, si altfel se savrseste dupa curatirea de patimi. Prima este ajutatoare n vremea cnd se curata de patimi; iar a doua este ca un fel de arvuna duhovniceasca a fericirii viitoare. Faceti asa: cnd veti simti c a mintea intra n inimasi veti simti lucrarea rugaciunii; atunci dati-i o deplina libertate unei a stfel de rugaciuni, ndepartnd de la ea tot ce nu este bine placut si atta vreme ct va exista, nu faceti nimic altceva.

Cnd nsa nu simtiti o astfel de absorbire, atunci rugati-va cu o rugaciune graita ns otita de nchinaciuni, staruindu-va prin toate mijloacele satineti luarea aminte n inima nain tea Domnului. Inima se va ncalzi chiar n vremea unui asemenea chip de rugaciune. Fiti treji si vegheati, iar mai ales n vremea rugaciunii ce se face cu mintea si cu inima. Nimeni nu este asa de placut lui Dumnezeu ca cel ce se ndeletniceste n chip drept cu rugaciu nea mintii si a inimii. Cnd nu va este la ndemna, sau nu aveti vremea sa va ndeletniciti cu rugaciun ea, atunci cu orice chip pastrati n orice ndeletnicire v-ati afla, un duh de rugaciune,adica sal aveti n memorie pe Dumnezeu, si ncordati-va pe toate caile sa-L vedeti cu ochii mintii pe El naint ea voastra cu fricasi cu dragoste si, simtindu-I prezenta naintea voastra cu o evlavioasa supun ere, lasati-va cu toate treburile voastre n minile Atotiitorului, Atotputernicului, Atoatevazatorulu i si Atotcunoscatorului n asa fel nct tot lucrul, cuvntul si gndul sa fie amintit de Dumne zeu si

Sfnta Lui voie. Iata pe scurt, n ce consta duhul de rugaciune! Un iubitor de rugac iune trebuie sa aiba n chip necesar acest duh si, pe ct i este cu putinta, cu luare aminte de ntotde auna a inimii sasi puna ntelegerea proprie sub ntelegerea lui Dumnezeu si sa i se supuna cu umilinias i cu evlavie; tot astfel sa-si punasi dorintele si vointele sale sub vointa lui Dumnezeu si sa se predea n ntregime ntelegerii lui Dumnezeu si vointii lui Dumnezeu. Trebuie sa stam prin toaate mijl oacele mpotriva duhului arbitrar, sau dorintelor sau chemarilor de a lucra fara sa fim strmtorati de nimic. Acest Duh ne sopteste: asta nu sta n puterile mele, nu-mi ajunge timpul sa fac asta, sau nca nu e timpul sa ma apuc si de acest lucru; trebuie sa mai astept, sau ma mpiedica obligaliile ascult arii si multe altele asemanatoare. Cine l asculta acela nu-si va dobndi niciodata deprinderea rugaciuni i. n strnsa prietenie cu acest duh, se afla duhul ndreptarii de sine, care se apropie si ncepe sa lucreze dupa ce cineva, ademenit de duhul rnduielii de sine placuta, dupa bunul plac, va face cev a pentru care constiinta lui, l nelinisteste. Atunci duhul ndreptarii de sine ndrepteaza diferite dibacii ca sa-si nsele constiinta si sa-si nsele constiinta si sa-si arate nedreptatea n lumina drep tatii. Dumnezeu sa va pazeasca de aceste duhuri rele! Schimonahul Agapie II. Apostolul scrie: "lauda noastra este constiinta curat". Simeon Noul Teolog sp une: "pentru aceasta ne da rugaciunea mintii si a inimii, dar fara aceasta omul nu propaseste n nici un fel de nevointa". Igumenul Varlaam III. Savrseste rugaciunea cu numele lui Iisus cu evlavie, n chip tainic, n felul ur mator: "Doamne. (isuse Hristoase, Fiu1 lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". Staruieste-te sa adncesti aceasta rugaciune n sufletul si inima ta; Fa-o cu mintea si cu gndul, nu o lasa sa se departeze de gura ta nici pentru cel mai scurt timp; uneste-o, pe ct p oti, cu respiratia si staruieste-te, pe ct te tin puterile, sa te silesti pe tine nsuti spre zdrobirea i nimii, ca sa nu te caiesti de pacatele tale fara lacrimi. Daca nu ai lacrimi, atunci sa ai, cel putin, zdro birea si suspinele inimii. Igumenul Nazarie INDICELE SI RECAPITULAREA CARTII "LUCRAREA MINTII" Un scurt cuprins al fiecarui cuvnt n parte, cu aratarea autorului, denumirea carti i, paginei sau a scrisorii de unde s-a ndrumat fiece punct citat n culegerea de fata. De la alcatuitor. Despre rugaciunea omului, nsingurat n camara inimii sale, se nvata si se roaga n taina. Cuvnt nainte.

Capitolul I. Despre ndoitul nteles al omului, al nvataturii, al rugaciunii si al ca marii. Capitolul II. Despre rugaciune, care ncalzeste pe om si care l uneste cu Dumnezeu n dragoste.

Capitolul III. Rugaciunea rostita cu gura, dar fara luare aminte din partea mint ii, este nula. Capitolul IV. O rugaciune scurta, dar des facuta e mai folositoare dect cea lunga . (Lucrarea celui dintre sfinti Parintelui nostru Dimitrie, Mitropolitul Rostovulu i si al Ierosalvului, facatorul de minuni. Tiparita n tipografia Chievo-Pecersca, n anul 1853). RUGACIUNEA 1. Rugaciunea lui Iisus este calea grabnicasi lucratoare ce duce la curatirea de patimi. Deprinderea acestei rugaciuni si nradacinarea ei n fiinta noastra este cel mai usor mijloc de n altare catre starea nentrerupta de rugaciune. Treptele rugaciunii. . (Ep. Teofan, Calea spre mntuire, editia din anul 1894, pag. 243). 2. Cel ce nu are rugaciunea launtrica a mintii, acela nu are nici un fel de ruga ciune, bine placuta lui Dumnezeu. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane despre diferite subiecte de credin ta si despre viata. Editia din anul 1892, pag. 381). 3. Nimeni nu poate ocoli rugaciunea mintii, caci Dumnezeu este o fiinta rational a. (Ep. Teofan, ibidem, pag. 381- 383). 4. Puterea rugaciunii nu sta n cuvinte, ci n faptul ca trebuie sa o savrsim. (Ep. Teofan, Tlcuirea epistolei Sf. Ap. Pavel catre Coloseni si catre Filimon. Ed . an 1892, pag. 211- 315). 5. Denumirea psalmodiilor bisericesti. (Ep. Teofan, Tlcuirea epistolei Sf. Ap. Pavel catre, Efeseni, ed. an,1893, pag. 4 07- 411). 6. Rugaciunea mintii si a inimii. Masura de curatire a inimii, este masura de nvi orare a simtirii pentru Dumnezeu. (Ep. Teofan, Tlcuirea epistolei Sf. Ap. Pavel catre Coloseni, pag. 218 - 219). 7. Simtirea de Dumnezeu, chiar cnd e fara cuvinte, este o rugaciune. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, ed.1898 -1903 vol. III, scrisoarea nr. 516). 8. Pastrati darul caldurii launtrice pentru Dumnezeu mai mult dect prin orice, pr in smerenie, atribuind toate darului. (Ep. Teofan, ibidem, scrisoarea nr. 517). 9. Rugaciunea e proba tuturor. (Ep. T. ibid. scris. nr. 796). 10. Orice categorie de oameni sau orice treapta de apropiere catre Dumnezeu si ar e rugaciunea ei si regulile sale proprii. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata duhovniceasca; ed. an:1882, pag.133 -135). Ce este rugaciunea? si n ce raporturi se atla cu rugaciunea lui Iisus fata de rug aciunea obsteasca?

11. Rugaciunea care este starea mintii n fala lui Dumnezeu, e nsotita de simtamint e si de miscari duhovnicesti. n osteneala de formare a deprinderii n ale rugaciunii ne ajuta mai b ine dect orice rugaciunea tui Iisus. Caldura harica, duhovniceascasi caldura trupeasca, de snge: Deosebirea lor. (Ep. Teofan, Adunare de scrisori, II nr. 244). 12. Trei chipuri de rugaciune: rugaciunea care se da omului, rugaciunea care se afla de la Dumnezeu si extazul de rugaciune sau rapirea. (Ep. Teofan, idem, IV, nr. 746). 13. Mijlocul cel mai usor de ridicare catre starea nencetata de rugaciune este de prinderea rugaciunii lui Iisus si nradacinarea ei n noi nsine. (Ep. Teofan, Calea spre mntuire, ed. 7-a,1894, pag. 243). TREPTELE RUGACIUNII 14. Cele patru trepte de rugaciune ce duc spre atingerea rugaciunii nencetate ce se face cu mintea si cu inima si rugaciunea nencetata. (Ep. Teofan, Adunare de scrisori, II, nr. 243). 15. Rugaciunea are felurite trepte: rugaciunea facuta dupa cartile de rugaciuni; rugaciunea miniii si a inimii; rugaciunea mintii si a inimii cea lucratoare si rugaciunea contemplati va. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata duhovniceasca, pag. 47). 16. Cum trebuie sa fie rugaciunea cu care ne putem ruga n orice vreme, si n orice loc, ca sa fie auzita? (Ep. Teofan, Tlcuirea epistolei Sf. Apostol Pavel catre Efeseni, pag. 486). 17. Trebuie ca mai nti prin cuvintele rugaciunii lui Iisus sa curatim mintea si in ima si, n felul acesta, sa ne ridicam la cntarea facuta cu mintea. (Viata si scrierile Staretului moldovenesc Paisie Velicicovschi,1892, pag. 81). 18. Despre rugaciunea facuta prin cuvinte si cu mintea. (Ep. Teofan, Adunarea de scrisori, V, nr. 908). 19. Lucrarea rugaciunii. Puterea nu sta n cuvinte, ci n gnduri si simtiri. (Ep. Teofan, idem, V, nr. 910). 20. Rugaciunea lui Iisus. Miezul rugaciunii este ca sa fim ntotdeauna cu amintire a lui Dumnezeu. n vremea rugaciunii lui Iisus, cugetarea de Dumnezeu este necesara. (Ep. Teofan, idem, I, nr.12). 21. Cugetarea de Dumnezeu poate fi nlocuita cu rugaciunea lui Iisus, dar nu e nev oie de asa ceva, caci ele amndoua sunt acelasi lucru. (Ep. Teofan, idem, I, nr.113). 22. Savrsirea rugaciunii lui Iisus este simpla: sa stai cu luarea aminte n inima na intea fetei Domnului si sa-l chemi. (Ep. Teofan, idem, I, nr. i88). 23. Osteneala cu rugaciunea lui Iisus. (Ep. Teofan, idem, IV, nr. 598).

24. Se poate sa unesti rugaciunea lui Iisus cu respiratia. Respiratia tine locul mataniilor. (Ep. Teofan, idem, IV, nr.634). 25. Adnceste-te n rugaciunea lui Iisus, att ct te tine puterile. (Ep. Teofan, idem, V, nr. 770). 26. Rugaciunea lui Iisus este mai puternica dect toate rugaciunile numai prin ato tputernicul nume al lui Iisus, Domnul si Mntuitorul nostru, cnd este chemat cu deplina credinta. (Ep. Teofan, idem, V, nr. 827). 27. Rugaciunea nceteaza de a mai fi rugaciune, cnd atentia pleaca din cuvintele ru gaciunii. (Ep. Teofan, idem, IV, nr. 615). 28. Puterea rugaciunii vine din credinta n Domnul si din adnca unire a inimii si m intii cu El. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata duhovniceasca, pag.143). 29. Pacea temeinica din gnduri este un dar de la Dumnezeu. (Ep. Teofan, "Ce este viata duhovniceascasi cum trebuie sa ne zidim n ea", ed. II I-a, 1891, p.187). 30. "Trebuie sa nchidem mintea cu sila n cuvintele rugaciunii", spune Sfntul Ioan S cararul. (Ep. Teofan; idem, pag.187). 31. Daca vei savrsi ntotdeauna rugaciunea cu osrdie, ea va merge bine. Rugaciunea e ste radacina tuturor. (Ep. Teofan, idem, pag. ... nr. 271, 273). 32. Rugaciunea nencetata; calea spre ea. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, I, pag. 293). 34. Rugaciunea nencetata; "rugati-va nencetat"; rugaciunea trebuie sa strabata pri n toata viata; taina ei sta n dragostea pentru Dumnezeu. (Ep. Teofan, Tlcuirea epistolei Sfntului Apostol Pavel catre Filipeni si Tesalonic eni, I-a si a II-a, Ed. a doua,1895, pag. 386). 35. Rugaciunea nencetata a Sfintilor Apostoli. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, IV, pag. 555). 36. Simlamntul permanant pentru Dumnezeu pe care d putem avea ntotdeauna si oriund e. (Ep. Teofan, idem, pag. 694). 37. Rugaciunea nencetata sta n faptul ca sa stam ntotdeauna cu evlavie naintea lui D uranezeu. (Ep. Teofan, idem, I, pag. 2). 38. Rugaciunea nencetata. Roadele ei. Cel ce se roaga nencetat, petrece nencetat cu Dumnezeu. (Ignatie; Opere, vol. II, pag.194,195; ed. II-a,1896). 39. Rugaciunea mintii sta n faptul ca sa ne aflam n inima naintea lui Dumnezeu. Ea se savrseste n doua stari: ostenitoare si de sine miscatoare. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata duhovniceasca, pag. 51). 40. Este cu putinta sa faci rugaciunea lui Iisus n inima; fara sa misti limba. As ta e rugaciunea cea mai buna. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, V, pag. 907). 41. Esenta rugaciunii mintii este sa umblam naintea lui Dumnezeu.

(Ep. Teofan, IV, pag. 704). 42. Rugaciunile: graita, gnditasi a inimii. Din ce pricina se face aceasta mpartir e a rugaciunii n partile ei. (Ep. Teofan, traducere, Spre fericita pomenire a Staretului Nicodim Aghioritul, Razboiul nevazut, ed. IV,1904, pag.194). 43. Rugaciunea mintii sau cea launtrica. Funia acestei rugaciuni. (Ep. Teofan, idem, pag.193). 44. Rugaciunea mintii. Calea catre Domnul a celui ce s-a pocait este calea launt rica, ce se savrseste n minte si n inima. (Ep. Teofan, Tlcuirea psalmului 33, ed. II-a, pag. 47). 45. Grija de a sta cu mintea n fata lui Dumnezeu. Cautati si veti afla. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, IV, nr. 572). 46. Rugaciunea inimii miscata de duhul. Ea este partea celor desavrsiti, este acc esibila tuturor si nencetata. (Ep. Teofan, Razboiul nevazut, pag.194). 47. Rugaciunea inimii; ostenitoare si miscatoare de sine. Lucrarea acestor doua chipuri de rugaciune n inima: mintea este cnd lucratoare, cnd contemplativa. Prin lucratoare ea biruie p atimile, iar prin contemplativa l vede pe Dumnezeu. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata duhovniceasca, pag.198). 48. Cnd rugaciunea inimii, cea launtrica, va prinde putere, atunci ea va ncepe sa dirijeze rugaciunea verbala. De aici se va nflacara rvna pentru rugaciune, caci atunci raiul va fi n suflet. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 408). 49. Rugaciunea de sine miscatoare este de doua feluri: ntr-unul omul are puterea sa se supuna sau nu duhului de rugaciune, iar n celalalt, nu are puterea sa faca nimic, ci este ra pit de rugaciune si este tinut acolo ntr-nsa de o alta putere. (Ep. Teofan, Scrisori despre viaia duhovniceasc, pag.145). 50. Rugaciunea miscata de duhul: se ntmpla atunci, cnd tragerea spre rugaciune te a fla singurasi te obliga sa te rogi si nu-ti da pace pna cnd nu se va revarsa rugaciunea n ntregime . (Ep. Teofan, Tlcuirea primelor opt capitole din Epistola Sf. Apostol Pavel catre Romani, ed. IIa, 1890, pag. 522 - 523). Rugaciunea lui Iisus 51. Ce este rugaciunea lui Iisus, ca una ce poarta n sine numele Mntuitorului nost ru Dumnezeu? (Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, Filocalia, ed.1899, vol. V, pag. 481- 482) . 52. Sa nu creada nimeni ca numai faptele cinului preotesc si monahii au datoria sa se roage nencetat si ntotdeauna, iar nu si mirenii. (Sf. Grigorie Palama, Filocalia, vol. V, pag. 516 - 519).

53. n lucrarea rugaciunii lui Iisus trebuie sa intram mai repede nlauntru si aici sa ncalzim duhul rvnei, iar nici cea din afara nu trebuie lasata; una si alta trebuie sa mearga mpr euna, ntr-o supunere reciproca, dupa vrednicia lor specifica. (Ep. Teofan, Calea spre mntuire, pag. 222 - 223). 54. Trebuie sa ne ntoarcem catre Domnul, coborndu-ne cu atentia mintii n inimasi ac olo sa-L chemam. ntrindu-ne mintea n inima sa stam naintea Domnului. (Ep. Teofan, Ce este viata duhovniceasca, pag. 326). 55. Despre rugaciunea lui Iisus, altoirea ei n inima. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. V, nr. 787). 56. Amintirea lui Dumnezeu si frica de Dumnezeu de se afla n inima, atunci toate rodesc spre bine. (Ep. Teofan, idem, vol. V, nr. 782). 57. Luarea aminte pentru ceea ce este n inimasi iese din ea, este lucrul principa l. Dar la atentie trebuie sa adaugam ntotdeauna judecata. (Ep. Teofan, idem, vol. V, nr. 764). 58. Din deprindere si din deasa repetare, mica rugaciune se leaga n asa chip de l imba, nct ea o repeta de la sine; prin aceasta se lipeste si gndul de rugaciune, iar prin ea si de cugetarea lui Dumnezeu. Rugaciunea mintii si lucrarea mintii. 59. Pentru ca n vremea savrsirii rugaciunii mintii sa nu cadem n nselare, sa nu ngadu im nici un fel de nchipuiri, nici un fel de chipuri si de vedenii. (Prea Cuviosul Nil, rnduiala lui despre viata de schit, 1902, pag. 36). 60. Rugaciunea lui Iisus este o ndeletnicire ascunsa: pastreaza-ti inima ntr-o ndel etnicire ascunsa si mintala prin psalmi sau prin aceasta rugaciune. (Gradina de flori, pag. 24; idem; povestire despre Avva Filimon, Filocalia V, II I, pag. 364-365). 61. Rugaciunea mintii si a inimii se poate nradacina adnc n inima, fiind cuprinsa n umai de starea dinaintea lui Dumnezeu. (Ep. Teofan, Scrisori despre viala duhovniceasca, pag.142). 62. Sfntul Ioan Gura de Aur nvata ca rugaciunea sa se rosteasca nencetat nlauntrul i nimii prin cuvintele: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma"! (Calugarii: Calist si Ignatie. Filocalia, vol. V, pag. 341). 63. n timpul cnd ne paraseste Dumnezeu, n noi se scurge tot ce este vatamator; prec um n vremea prezentei Lui se alunga tot ce este potrivnic. (Calugarii: Calist si Ignatie, Filocalia, vol. V, pag. 341). 64. ndrumarea Prea Cuviosului Isihie al Ierusalimului, despre rugaciunea lui Iisu s. (Filocalia, vol. II, pag.198,182, ed.1895). 65. Lucrul principal n savrsirea rugaciunii lui Iisus este starea si umblarea naint ea lui Dumnezeu, cu strigarea ce se face catre El din inima. Chipul gresit n savrsirea acestei rugaciuni si mijlocul de trecere catre rugaciune a cuviincioasa. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, V, pag. 911). 66. Micul foc de rugaciune se dobndeste cu ostenealasi nu se da prin nici un fel de mestesug. (Ep. Teofan, idem, V, pag. 912).

67. Gustarea din roadele lucrarii rugaciunii apartine darului lui Dumnezeu si es te treaba darului Domnului. De aceea, ntoarce-te catre Domnul si El ti va da; un alt mijloc de a pri mi cele cautate nu exista. (Ep. Teofan, Tlcuirea psalmului 118, II-a,1891, pag.167)! 68. Despre mijloacele cum trebuie aprins permanentul foc mic duhovnicesc sau cal dura n inima. Trasatura deosebitoare a acestei stari, cnd se ncalzeste acest foc. (Ep. Teofan, Scrisori despre viala duhovniceasca, pag. 66, 68, 88, 89). 69. Transfigurarea suftetului si trupului dupa duhul vietii traita n Hristos, sau nduhovnicirea ior si starea de curatenie. (Ep. Teofan, idem, pag.1212). 70. naltarea spre Dumnezeu: rugaciunea cititasi personala, rugaciunea ostenitoare , lucratoare si rugaciunea de sine miscatoare nu este dect un prias care murmura. (Ep. Teofan, idem, pag.137 -141). 71. Ceea ce am primit ntru Hristos Iisus la sfintul Botez se descopera printr-o nd eplinire plina de osteneli a poruncilor si prin nencetata chemare a Domnului Iisus. Primul mijloc e ste puternic, dar al doilea este si mai puternic. De aceea, sa ne grabim sa deprindem lucrarea rug aciunii, care este fara chip si fira nchipuire. (Ep. Teofan, pag.197). 72. ntietatea rugaciunii lui Iisus. Deprinderea din afarasi launtrica a acestei ru gaciuni. Ca sa scapam de greseli, sa aveai un povatuitor, iar personal sa lucram n simplitate, c u mare smerenie si fara sa ne aratam izbnda. (Ep. Teofan, Razboiul nevazut, pag. 207 - 211). 73. ndurerarea, este un semn adevarat al unei bune nevointe. Cel ce umbla fara de durere, nu va dobndi roade. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata duhovniceasca, pag. 203). Roadele rugaciunii 74. Cele dinti roade ale rugaciunii sunt luarea aminte si umilinta. (Ep. Ignatie, vol. I, pag: 290). 75. Rodul rugaciunii este concentrarea atentiei n inima. Rugaciunea inimii este nc eputul lucrarii. Prin ntarirea ei n inima se coace lucrarea lui Dumnezeu. (Ep. Teofan, idem, I, pag.12). 76. Roadele firesti ale rugaciunii launtrice. Ele trebuie sa fie nsotite prin ven irea darului. (Ep. Teofan, idem, I, pag.12). 77. Concentrarea atentiei n inimasi caldura sunt roadele rugaciunii. Raportul rug aciunii lui Iisus cu rugaciunea mintii si a inimii. (Ep. Teofan, idem, II, nr. 320). 78. Miezul lucrarii rugaciunii lui este starea constienta n prezenta Domnului cu t'rica, cu credinta si cu iubire.

(Ep. Teofan, idem, II, nr. 321). 79. Pentru dobndirea rugaciunii adunate si calde este necesara osteneala. Rana din inima. (Ep. Teofan, idem, II; nr. 32b). 80. Lamurirea asupra simtamintelor dulci din vremea rugaciunii. (Ep. Teofan, idem, nr. 291). 81. Cum trebuie sa pastram n noi nsine caldura si cum se cuvine sa fugim de parere a de sine. (Ep. Teofan, idem, II, pag. 312). 82. Primul rol al caldurii dumnezeiesti este adunarea gndurilor ntr-un singur punc t si ndreptarea lor fara iesire catre Dumnezeu. (Ep. Teofan, idem, II, nr. 315). 83. Roadele harice ale rugaciunii si conditiile de pastrare a lor. (Ep. Teofan, idem, nr. 706). 84. Pe limba sa fie rugaciunea lui Iisus, n minte vederea lui Dumnezeu, n inima se tea de Dumnezeu. (Ep. Teofan; idem, vol. III, nr. 339). 85. Orice rugaciune trebuie sa iasa din inima, cu att mai mult astfel trebuie sa iasa din inima, cu att mai mult astfel trebuie sa fie rugaciunea lui Iisus. (Ep. Teofan, idem, vol. V, nr. 917). 86. Stai cu mintea n taina naintea fetei Domnului si cheama-L: Doamne, Iisuse Hris toase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul. Aceasta este lucrarea si osteneala rug aciunii. (Ep. Teofan, idem, vol. V, nr. 922). 87. Starea neiesita naintea Domnului, n inima cu luarea aminte. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, nr. 361). 88. Providenta, roadele si mijloacele de ntretinere a rvnei duhovnicesti. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. III, nr. 384). 89. mplinind cu osrdie pravila sa pazim trezvia miniii si caldura inimii, Dar este nevoie si de smerenie si de credinciosie n pravilasi mai mult dect orice de trezvie. (Ep. Teofan, idem, IV, nr. 7272). nvatatura tainica "Sub numele de nvatatura, recare gnd duhovnicesc scurt, cu care useasca mintii si simtirii n locul oricarui (Operele Ep. Ignatie, vol. Sfintii Parinti nleleg o oarecare scurta sau chiar un oa ei s-au deprins si pe care ei s-au straduit sasi le ns gnd. II, pag.189).

90. nvatatura tainica se cuprinde, prin altele, n rugaciunea lui Iisus. Roadele du hovnicesti ale nvataturii tainice. (Ep. Ignatie, idem, vol. II, pag.195).

91. Tainica nvatatura este calea cea mai dreapta spre rnduiala dreapta mntuitoare. Putem lasa toate si sa ne ocupam numai cu aceasta tainica lucrare. (Ep. Teofan, Calea spre mntuire, pag. 221). . 92. Fi nlauntrul tau si aibi tainica nvattura n inima. (Ep. Teofan, idem, pag. 221). 93. Aduna-te si savrseste tainica nvatatura n inima. (Ep. Teofan, idem, pag. 221). 94. Cnd inima li se va ncalzi prin caldura lui Dumnezeu, acel mic foc va nduhovnici totul. Mijloacele pentru aprinderea acestui foc duhovnicesc. Lupta cu patimile este de nenlaturat. Aducerea aminte de Dumnezeu este viata duhului. (Ep. Teofan, Ce este viala duhovniceasca, pag. 202 - 204). 95. Lucrul principal pe care l-au cautat nevoitoru, parintii si nvatatorii nostri , consta n faptul ca sa arda inima nencetat numai pentru Domnul. Dumnezeu ne cere inima pentru ca n ea se afla izvorul vietii. Unde este inima, acolo este tot sufletul. (Ep. Teofan, Scrisori despre viala duhovniceasca, pat.170 -172). 96. Cei ce au reusit sa se ntareasca n formalismul din afarasi s-au racit n deprind erea cu rnduielile facute dupa tipic, mai au nca o scapare, lucrarea mestesugita a rugaciu nii catre Dumnezeu. (Ep. Teofan, idem, pag.182 -184). 97. Fara rugaciunea lucratoare ce se face cu mintea, nimeni nu poate scapa de ac tiunea patimilor si de alcatuirea gndurilor viclene. (Viata si scrierile staretului moldovean Arhim. Paisie Velicicovschi, ed.1892, p ag. 95). 98. Rugaciunea lui Iisus se afla n numarul mijloacelor de reusita n deprinderea de a umbla naintea lui Dumnezeu. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. V, pag. 895). 99. ncotro trebuie sa ne ndreptam luarea aminte si ce trebuie sa cautam n vremea ru gaciunii. Unde trebuie satinem atentia n dreptul rugaciunii. (Ep. Teofan, idem, vol. V, nr. 8t). 100. Organizarea duhovniceasca n timpul savrsirii rugaciunii lui Iisus. Praiasul ca re murmurasi strajerul plin de nadejde. (Ep. Teofan, idem, VI, nr. 997 si 979). 101. Ce trebuie cautat prin rugaciune? (Ep. Teofan, Raspunsuri la ntrebarile unui calugar despre rugaciune,1910, pag. 47 ). Despre aducerea aminte de Dumneuu 102. Reamintiri despre aducerea aminte de Dumnezeu (matericom,1908, pag. 206). 103. Pune-ti drept lege: sa stai acasa, n camara inimii si sa convorbesti cu Dumn ezeu. (Ep. Teofan, Ce este viata duhovniceasca, pag.164,176,177). 104. Restabilirea duhului n drepturile lui. (Ep. Teofan, idem, pag.177).

105. Vrei sa intri mai repede n acest rai? Iata ce trebuie sa faci. (Ep. Teofan, idem, pag. 200 si 201). 106. Despre amintirea lui Dumnezeu. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. VI, nr. 955). 107. Umbla cu amintirea lui Dumnezeu, care este de fata oriunde. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 702). 108. Atentia trebuie tinuta ntotdeauna asupra Domnului: aceasta deprindere nu ne va lasa sa ne scrbim, caci ea aduce sufletului o deplina multumire. (Ep. Teofan, idem, vol. V, nr. 916). 109. Calea spre starea de rugaciune, deprinderea de a ne aminti ntotdeauna de Dum nezeu. Sa fugim pe toate caile de racire. Viata desarta! (Ep. Teofan, idem, vol. II, nr. 25S). 110. n vremea nencetatei aduceri aminte de Dumnezeu, sa nu uitam sa ncalzim si fric a plina de evlavie. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 412). 11. Rugndu-te, trebuie sa izgonesti toate chipurile din cap. (Ep. Teofan, Coleclia de scrisori, vol. III, nr.1150). Fiinta vietii crestine 112. Educatia crestina. Evlavia din afarasi cea launtrica. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata duhovniceasca, pag.19 - 23). 113. Viata depinde de unirea cu Domnul. (Ep. Teofan, idem, pag. 92). 114. Rvnitorul se ntoarce nlauntru si ce gaseste aici? (Ep. Teofan, idem, pag. 57 - 67). 115. Cnd devine puternic duhul omului neputincios? (Ep. Teofan, Tlcuirea epistolei Sf. Apostol Pavel catre Efeseni, pag. 233). 116. Cel ce cauta mparatia lui Dumnezeu, cea launtrica se gndeste numai la Dumneze u. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata duhovniceasca, pag. 31). 117. Tragerea catre Dumnezeu: (Ep. Teofan, idem, pag. 34). 118. Aflarea inimii, mparatia lui Dumnezeu vine nlauntru. (Ep. Teofan, idem, pag. 25). 119. Osteneala deprinderii cu rugaciunea mintii. nduhovnicirea sutletului si trup ului. mparatia lui Dumnezeu se zamisleste n noi, cnd mintea se uneste cu inima. (Ep. Teofan, idem, pag. 59 si 62). 120. Neornduiala launtrica n gnduri si dorinte. (Ep. Teofan, idem, pag. 64). 121. Necurmata ardere a inimii. Venirea Domnului n inima.

(Ep. Teofan, idem, pag.120). 122. T'rei chipuri de legaturi cu Dumnezeu. (Ep. Teofan, Calea spre mntuire, pag.177). 123. Darul lui Dumnezeu l despica pe om; constiinta dedublarii si neputintei. (Ep. Teofan, idem,186 si 197). 124. Ochii mintii trebuiesc ndreptati spre Dumnezeu; acesta este punctul de pleca re al ntregu vieti placute lui Dumnezeu. (Ep. Teofan, idem, pag.188 -190). 125. Prima samnta de viata noua este unirea libertatii si a darului. (Ep. Teofan, idem, pag.192). 126. Starea sufleteasca esentiala a celui ce se pocaieste. (Ep. Teofan, Calea spre mntuire, pag. 193). 127. Darul si pacatul nu se ascund n minte. (Ep. Teofan, idem, pag. 201). 128. Aratarea ndeletnicirilor care mijlocesc ntarirea puterilor sufletesti si trup esti ale omului n bine. (Ep. Teofan, idem, pag. 222 si 224). 129. Darul Iui Dumnezeu curata si ndreapta pe om. (Ep. Teofan, idem; pag. 225 si 226). 130. De se desparte duhul nostru de Dumnezeu, atunci si puterea data omului de l a Dumnezeu va fi luata de la el. (Ep. Teofan, idem, pag. 232). 131. Legatura cu Dumnezeu trebuie sa fie o stare permanenta, necurmata a omului. (Ep. Teofan, Schitarea credinlei si nvataturii crestine, ed. II-a,1895, pag. 36). 132. Darul intra nlauntru prin tine. (Ep. Teofan, idem, pag. 53). 133. Viata cu adevarat crestina este viata harica. (Ep. Teofan, idem, pag. 63). 134. Ce mparatie a lui Dumnezeu este aceasta? (Ep. Teofan, Scrisori despre viata duhovniceasca, pag. 37). 135. Pilda despre aluat. Tragerile involuntare nlauntru. (Ep. Teofan, idem, pag. 39). 136. Launtrica stapnire de sme. (Ep. Teofan, Tlcuirea primelor 8 capitole din epistola Sfntului Apostol Pavel catr e Romani, pag. 478). 37. Osteneste-te n deprinderea cu rugaciunea lui Iisus. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 370). 138. Cine este nlauntrul sau, pentru acela este descoperitasi lumea duhovniceasca . (Ep. Teofan, Calea spre mntuire, pag. 220 si 221). 139. Lucrarile pentru puterile sufletului.

(Ep. Teofan, idem, pag. 245). 140. Sufletul cu mintea lui trebuie sa petreaca n inima. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata cea vesnica, ed.1888, pag. 41). 141. Camara inimii. Omul launtric. (Ep. Teofan, Calea spre mntuire, pag. 207). 142. Vederea altei lumi. (Ep. Teofan, idem, pag. 213). 143. Starea n lumea lui Dumnezeu. (Ep. Teofan, idem, pag. 213). 144. Pentru ce s-a mpietrit inima? (Ep. Teofan, idem, pag. 218). 145. E de mare importanta sa te afli ntr-o stare de simtire. (Ep. Teofan, pag. 220). 146. Ce sens au cuvintele: Umpleti-va cu "Duhul". (Ep. Teofan, Tlcuirea epistolei Sf. Apostol Pavel catre Efeseni, pag. 406). 147. n inima e viata, deci acolo trebuie sasi traim. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. II, nr. 334). 148. I.ocul inimii. Unirea mintii cu inima. (Ep. Ignatie, Opere, vol. V, ed. III-a, 1905, pag.115 -116). 149. Inima este omul cel dinlauntru. (Ep. Teofan, Tlcuirea celor opt capitole din epistola Sfntului Apostol Pavel catre Romani, pag, 97). 150. Duhul ntelepciunii si al descoperirii. Omul launtric, sau omul ascuns al ini mii. (Ep. Teofan, Tlcuirea epistolei Sfntului Apostol Pavel catre Efeseni, pag.106). 151. Prghia care pune lucrarea n miscare, este inima. (Ep. Teofan, Tlcuirea primei epistole a Sfntului Apostol Pavel catre Corinteni, ed . II,152. Menirea duhului. Vederea duhului si vederea mintii. (Ep. Teofan, Tlcuirea epistolei catre Efeseni, pag.107). 153. Cnd constiinta si libertatea sunt de partea duhului, omul este duhovnicesc. (Ep. Teofan; Tlcuirea primelor opt capitole ale epistolei Sfntului Apostol Pavel c atre Romani, pag. 444). 154. Cum putem pastra darul harului? (Ep. Teofan, Scrisori catre diferite persoane, pag. 425). 155. Cum putem pazi nerisipirea launtrica n toiul grijilor? (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. III). 156. Nu putem petrece n lume cu Dumnezeu, fira o nentrerupta pocainta. Conditiile pacii cu Dumnezeu. (Ep. Teofan, Schitarea credintei si a nvataturii crestine,1895, pag. 367 - 378). Arderea duhului

157. Prin ce se stinge si se aprinde duhul? (Ep. Teofan, Tlcuirea epistolei Sfntului Apostol Pavel catre Filipeni si Tesalonic eni, vol. I, si II, pag. 371- 373). 158. Iata semnele duhului! (Ep. Teofan, Tlcuirea cap. IX - XVI din epistola catre Romani, ed. II,1890. pag. 235). 159. "Arzator cu duhul". Pentru ce nu putem spune ca ardem cu duhul? (Ep. Teofan, idem, pag. 232 - 234). 160. Doua ntoarceri ale libertatii: mai nti n miscarea spre sine, iar mai trziu la si ne spre Dumnezeu. (Ep. Teofan, Calea spre mntuire, pag.131). 161. Darul nu leaga libertatea omului. Unirea libertatii cu darul. (Ep. Teofan, idem, pag.132). 162. Dorinta gndita, consimtitasi lucratoare. (Ep. Teofan, iaem, pag.134). 163. nsingurarea, rugaciunea si meditatia. (Ep. Teofan, idem, pag.136). 164. Trecerea dintr-o simtire la alta. (Ep. Teofan, pag.136).. 165. Definitiva nimicire de sine. (Ep. Teofan, idem, pag.136 ) Ce nseamna sa ne concentram mintea cu inima 166. Inima pastratoarea gndurilor. (Sf. Grigorie Palama, Filocalia, vol. V,1899, pag. 317). 167. Intra n tine nsuti, petrece n inima ta; caci acolo e Dumnezeu. (Arhiepiscopul Serghie, nvatatura ortodoxa despre mntuire,1910, pag.129). 168. Trebuie sa coborm n inima. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata crestina, pag. 8 - 59). 169. n inima e viata, acolo deci, trebuie sa traim. (Ep. Teofan, idem, pag. 53). 170. Sa ne concentram mintea n inima. Aici este toata taina vietii duhovnicesti. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. IV, pag. 584 si 589). 171. Fara Dumnezeu, inima niciodata nn este satula. (Ep. Teofan, Ce este viata duhovniceasca? pag. 263). 172. Darul Sfntului Duh se afla n toti. (Ep. Teofan, idem, pag. 265).

173. Lucrul de capatenie este ca atentia sa nu se abata de la Domnul. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. IV, nr. 591). 174. Cautati pe Domnul, dar numai n sine. (Ep. Teofan, idem, vol. V, nr. 762). 175. Pastrati petrecerea nlauntru si nsingurarea inimii. Feriti-va de multumirea d e sine, de pretuirea de sine, de parerea de sine. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 697). 176. Ce nseamna sa fii cu mintea n inima? (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 331). 177. Norma cuvenita comportarii fata de Dumnezeu. (Ep. Teofan, idem, Pag. 395). 178. Trebuie sa cautam raiul pierdut, pentru ca mai trziu sa-I proslavim pe cel d obndit. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. III, nr. 453). 179. Cnd suntem n inima, atunci suntem acasa; cnd nu suntem n inima. nu suntem acasa . (Ep. Teofan, idem, VIII, nr.1283). 180. Unirea mintii cu inima si petrecerea neiesita acolo naintea fetii Domnului. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 359). 181. Rana din inima. (Ep. Teofan, idem, pag. 356). 182. Sunt lucruri savrsite n chip vazut de trup si sunt lucruri gndite nevazute. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, V, nr.142,161). 183. Orice crestin adevarat trebuie satina minte ntotdeauna si sa nu uite nicioda ta, ca ti este de trebuinta sa se uneasca cu Domnul, si Mntuitorul nostru, cu toata fiinta lui. (Ep. Iustin, Ce este viata si cum trebuie sa traim? 1891, pag.144 -145). 184. Sa stam deasupra inimii, sa stam cu mintea n inima, toate acestea sunt unul si acelasi lucru. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. II, nr. 315). 185. Cnd se va nradacina rugaciunea lui Iisus n inima? (Ep. Teofan, idem, III, nr. 512). 186. Ia aminte de sine si cauta sa nu iesi din inima. (Ep. Teofan, idem, VIII, nr.1449). 187. Cnd mintea sta n inima fara sa iasa de acolo. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 371). 188. Rugaciunea lui Iisus si uneste mintea cu inima. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata duhovniceasca, pag. 58). 189. Care sunt roadele nainte si dupa unirea mintii cu inima. (Ep. Teofan, idem, pag. 95 si 104). 190. Rugaciunea mintii este principala putere de miscare si de conducere n viata duhovniceasca. (Ep. Teofan, idem, pag.129 si 133). . 191. ndeletnicirea cu rugaciunea lui Iisus are doua perioade principale. (Ep. Ignatie, Opere, vol. I, pag. 268).

192. Silintele proprii n rugaciunea lui Iisus n prima perioada. (Ep. Ignatie, idem, pag. 268). 193. Darul 1ui Dumnezeu lucreaza n chip simtit n perioada a doua a rugaciunii lui Iisus. (Ep. Ignatie, idem, pag. 269). 194. Att n prima ct si n a doua stare sufletul si scopul rugaciunii trebuie sa fie p ocainta. (Ep. Ignatie, pag. 270). 195. Experientele silintelor pentru atragerea darului. (Ep. Teofan, Calea spre mntuire, pag.124). 196. mplinirea poruncilor pnasi dupa unirea mintii cu inima. (Ep. Ignatie, Opere, vol. V, pag.115). 197. Atta vreme ct pornirile duhului izbucnesc: fragmentar, n ele nu este viata. (Ep. Ignatie, Calea spre mntuire, pag.131). 198. Lucrarea darului si puterii contrare. (Ep. Teofan, Scrieri despre viata crestina, pag. 216). 199. Pastreaza cu cea mai mare bagare de seama darul lui Dumnezeu. 200. Rezidirea prin Sfntul Duh. (Ep. Ignatie, idem, vol II, pag. 320). 201. Pregatirea vasului, Rezidirea. Reunirea mintii si a inimii si scufundarea n Dumnezeu. (Ep. Ignatie, idem, vol. II, pag. 319). 202. Un cuvnt mare despre lucrarile duhului spus de gura unui pacatos. (Ep. Ignatie, idem, vol. II, pag. 318). 203. nlocuirea mecanismului printr-o grabita rostire a rugaciunii. (Ep. Ignatie, idem, vol. V, ed.1905, pag.114). 204. nsusirea esentiala, necesara rugaciunii, este luarea aminte. Fara luare amin te nu este rugaciune. (Ep. Ignatie, idem, vol. V, pag.115). 205. Ce nimiceste unirea mintii cu inima. (Ep. Ignatie, vol. V, pag.1116). Cum putem sta cu luarea aminte in inima 206. Abaterea atentiei de la inima este abaterea atentiei de la calea lui Dumnez eu. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata duhovniceasca, pag.153 - 155). 207. Despre cele trei chipuri ale rugaciunii. (Ep. Teofan, idem, pag.184 -188). 208. Sfntul Ioan Scararul zugraveste calea noastra de naltare catre Domnul sub chi pul unei scari cu patru trepte. (Ep. Teofan, idem, pag.194 - 195). 209. Patimile se micsoreazasi se mblnzesc prin paza inimii si prin atentie. (Ep. Teofan, Despre cele trei chipuri ale luarii aminte si ale rugaciunii, ed. I I-a, 1894, pag.13).

210. n cap este viata plina de mbulzeala, acolo nu ne putem ruga lui Dumnezeu. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol: IV, nr. 602). 211. Atta vreme ct se afla n cap, mintea nu se poate statornici nici asupra unei si ngure cugetari despre Dumnezeu. Numai cnd mintea se uneste cu inima ne putem astepta la reusitas i n ce priveste aducerea aminte de Dumnezeu. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 325-328). 212. Coboara-te n inimasi ndata te vei pretui. (Ep. Teofan, pag. 342). 213. Principalul este sa stam cu mintea n inima n fata Domnului. (Ep. Teofan, Scrisori din viata crestina, pag. 59). 214. nsingurarea launtrica. (Ep. Teofan, idem, pag. 66). 215. 'I'ine-ti atentia n cap si nu n cer, ci numai n inima (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. IV, nr. 647). 216. Stai n inima cu credinta, casi Dumnezeu este aici, dar cum este sa nu-ti (Ep. Teofan, idem, vol. V, nr. 897 si 898). 217. Miezul lucrarii este sa stai cu mintea n inima naintea lui Dumnezeu. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata crestina, pag. 227). 218. Concentrarea atentiei n inima este punctul de plecare al rugaciunii ce se (Ep. Teofan, idem, pag.135). 219. Ce vrea sa arate introducerea mintii n inima pe calea respiratiei. (Ep. Teofan, idem, pag. 210). 220. n vremea rugaciunii trebuie ca duhul sa se uneasca cu mintea si sa rosteasca rugaciunea mpreuna cu ea. (Ep. Ignatie, Opere, vol. I, pag. 266). 221. Rugaciunea mintii, rugaciunea inimii si rugaciunea sufleteasca; deosebirea lor hotartoare. (Ep. Ignatie, idem, vol. II, pag. 218-219). 222. Sa stai cu atentia n inimasi sa stai acolo naintea Domnului cu evlavie. Acest a este nceputul ntelepciunii duhovnicesti. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 340). 223. Ce este "rana din inima", dupa cuvntul Staretului Partenie? (Ep. Teofan, idem, pag. 365). 224. Pe limba sa fie rugaciunea lui Iisus, n minte vederea Domnului naintea noastr a, n inima setea de Dumnezeu. Daca toate acestea vor fi n mod permanent, Domnul ne va da cele ceru te. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. III, nr.1338). 225. Cea mai nalta menire a rugaciunii este adncirea gndirii si simtirii n Dumnezeu. Cnd va veni acest lucru, sufletul se va ntari constient n Dumnezeu si se va face toate po trivit cu voia lui Dumnezeu. (Ep. Teofan, idem, vol. VI, nr. 957). 226. Sa stai n inima cu mintea n fata Domnului si sa te rogi.

(Ep. Teofan, idem, vol. V, nr. 902). 227. nsingurarea omului n sine nsusi nu se poate face astfel dect prin mijlocirea un ei rugaciuni atente, mai ales prin rugaciunea lui Iisus. (Ep. Ignatie, vol.I, pag. 203, 204, 208 si 210). 228. Miezul chestiunii este sa stam cu mintea n inima, n aceasta inima simtita, da r nu n chip simtit. (Ep. Teofan, Filocalia, vol. V, ed.1889, pag. 507). Lupta cu patimile 229. A chema nencetat numele lui Dumnezeu, este o doctorie care ucide nu numai pa timile, ci chiar nsasi lucrarea lor. (Prea Cuviosul Varsanufie cel Mare si Ioan. ndrumarea spre viata duhovniceasca ca raspunsuri la ntrebarile ucenicilor,1905, rasp. 421). 230. E nevoie de multa nevointa si osleneala n rugaciuni ca sa ajungem la starea netulburata a gndurilor. (Prea Cuviosul Ioan Carpatinul. Filocalia, vol. V, pag. 268). 231. "Lucrarea mintii" si paza ei. (Ep. Petru, Despre trezvie,1904, pag. 29). 232. Diavolul a primit ngaduinla sa clatine n chip gmdit puterea cugetatoare a fie carui om; si nu ne putem ngradi altfel n fata acestui atac, dect printr-o aducere aminte de Dumnezeu. (Prea Cuviosul Simeon, Noul Teolog, Filocalia, vol. V, pag. 259). 233. Patimile sunt aceleasi cu necazurile si pleaca la chemarea lui Dumnezeu. (Prea Cuviosul Varsanufie si Ioan, rasp. 301). 234. Uitarea, lenevia si nerecunostinta sunt cei trei uriasi care lucreaza celel alte patimi rele. 235. Tlharii de gnd. (Idem, pag. 245). 236. Razboiul cu satana. (Prea Cuviosul Macarie cel Mare, Filocalia, vol. V, pag. 248). 237. Cel ce petrece ntotdeauna n inima sa este departe de toate lucrurile frumoase ale acestei vieti. (Prea Cuviosul Diadoh, Filocalia, vol. V, pag. 246). 238. Cauta de intra n comoara launtricasi vei vedea comoara cereasca. (Prea Cuviosul Isaac Sirul, vol. V, pag. 247). 239. Doua puteri au nrurire asupra noastra: puterea binelui si puterea raului. (Preot Ioan Serghiev, Krondtadtschi, "Viata cea ntru Hristos", vol. IV, ed.1903, pag. 79). 240. Curatirea inimii de patimi. (Ep. Teofan, Calea spre mntuire, pag.144-146). 241. Miscarea sufletului spre sine se face prin trei acte. (Ep. Teofan, idem, pag.147-148). 242. "Sa nu dati loc diavolului".

(Ep. Teofan, Tlcuirea epistolei Sfntului Apostol Pavel, catre Efeseni, pag. 344-34 7). 243. Cum lucreaza ispitele vrajmase. (Ep. Teofan, idem, pag. 471). 244. Ca sa nu rostesti un cuvnt de mnie, este o mare desavrsire. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. II, nr. 544). 245. Sensul pildei despre fata frumoasa cu purtare necuviincioasa. (Ep. Teofan, Ce este viata duhovniceasca? pag. 227). 246. Masura celor ngaduite. (Ep. Teofan, idem, pag. 289). 247. Ce trebuie sa facem ca sa nu rataceasca gndurile si ca sa nu-i osndim pe alti i. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. V, nr. 800). 248. Ca o ngradire n fata gndurilor rele trebuie sa ne pregatim din timp n inima un loc linistit la picioarele Domnului. (Ep. Teofan, Scrisori despre viala crestina, pag. 37). 249. Cnd omul patimas este potrivnic lui Dumnezeu si cnd nu? (Ep. Teofan, idem, pag. 39). 250. n ce consta toata lucrarea razboiului launtric? (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. III, nr. 475). 251. Chemarea Domnului n inima alunga tot ce este netrebnic. (Ep. Teofan, idem, vol. V, pag. 314). 253. Demonii nu ne pot stapni darul sau trupul prin ceva, atta vreme ct nu ne vom l ipsi de gnduri sfinte. (Prea Cuviosul Casian Romanul,1892, pag. 317) 254. Pravila monahala principala e ca sa fii nedespartit cu mintea si cu inima d e Dumnezeu. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. III, pag. 434). 255. nsusirea rugaciunii mintale este sa descopere patimile si acea robie n care n e gasim sub stapnirea duhurilor cazute. (I. Socolov, Ep. Ignatie Breanceaninov, partea II-a, apendice, pag.104). 256. "Rana" din inima. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 368). 257. Legea postului. (Ep. Teofan, idem, pag. 369). 258. Sa vorbim cu altii despre viata duhovniceasca? (Ep. Teofan, idem, pag. 393). 259. Darul lucreaza prin nevointa, dar nu nevointele curata firea noastra, ci da rul. (Ep. Teofan, Calea spre mntuire, pag. 230). 260. Saturarea si multumirea ce vine din nevointe este semnul neadevaratelor sal e (Ep. Teofan, idem, pag. 231). 261. Prima biruinta asupra noastra nsine sta n nfruntarea vointii si n predarea n mini le lui Dumnezeu, prin lepadarea de tot ce este pacatos.

(Ep. Teofan, idem, pag. 266-268). 262. ntorcndu-va catre Domnul sa nu plecati de la El cu luare aminte; din aceasta stare vrajmasul va fugi fara ntrziere. (Ep. Teofan, Ce este viata duhovniceasca, pag. 223). 263. Razboiul de rnd, pus n legatura cu cel de fapta, nimiceste faptele cele dinla untru ct si cele din afara. 264. Cerinta nevointei trebuie sa iasa dinlauntru. (Ep. Teofan, idem, pag. 28). 265. Lupta gnditasi lucratoare cu patimile. (Ep. Teofan, Ce este viata duhovniceasca? pag. 240). Cum trebuie sa ne cunoastem? 266. "Nu sunt ca ceilalti? Acest viclesug al sufletului nostru aproape ca nu se observa: asa este de ascuns. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. I, nr.119) 267, Simtamntul ascuns toate le ntoarce spre viata (E.T. idem, vol. I, nr.120). 268. Sa nu ne gndim placerea de sine n cele mari, nici n cele mici. 269. Pretuirea de sine, este vicleana ca demonii. (Ep. Teofan, idem, vol. I, nr.132). 270. Cei ce au intrat n slujba lui Dumnezeu, ncep sa aiba ispite deosebite. (I. Socolov, Ep. Ignatie, Breanceaninov,1915, partea II, apendice, pag. 241). 271. Adevarata cunoastere de sine este vederea clara a neajunsurilor si neputint elor proprii. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 373). 272. naltarea spre desavrsire se petrece n chip nevazut de rvnitori. Calea spre desavrsire, lacrimile nencetate. 273. Cum trebuie sa ne pregatim pentru ocari? (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. I, nr. 315). 274. Impresiile, care nu sunt de acord cu rnduiala duhovniceasca, trebuiesc sters e imediat. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 671). 275. Pune-ti drept lege: sa nu-ti ngadui nici un gnd, nici o simtire, nici o dorin ta patimasa, ci sa le izgonesti cu o ura deplina. (Ep. Teofan, Ce este viata duhovniceasca?, pag. 222). 276. Necazurile sunt cel mai puternic mijloc de curatire si, dupa puterea lor, s e aseamana cu un povatuitor. (Ep. Teofan, Calea spre mntuire, pag. 294). 277. Lasa sa te osndeasca lumea toata, dar daca Dumnezeu te ndreptateste prin cons tiinta, toate osndirile nu valoreaza nimic. (Ep. Teofan, Ce este viata duhovniceasca, pag. 261).

Lucrarea dinlauntru si din afara 278. Daca lucrarea launtrica nu ne va ajuta, atunci zadarnica este lucrarea din afara. (Prea Cuviosul Varsanufe si Ioan, rasp. 210). 279. Osteneala trupeasca sunt frunzele, iar paza inimii este rodul. (Filocalia, vol. V, pag. 243). 280. Lucrarea din afarasi cea dinlauntru trebuie sa se faca cu ntelepciune. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. I, nr.113). 281. Sanatatea nu atrna numai de hrana, ci mai mult de linistea sufleteasca. (Ep. Teofan, idem, vol. III, nr. 514). 282. Sunt doua cai care ne duc la starea sa fim una cu Domnul: calea lucratoare si cea contemplativa. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 554). 283. Lupta cu patimile, cea gnditasi cea lucratoare. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 557). 284. Nimic nu ncalzeste rugaciunea launtrica mai mult ca biserica lui Dumnezeu. (Ep. Teofan, idem, vol. V, nr. 761). 285. Cauta o astfel de stare sufleteasca nct sa fi ntotdeauna cu duhul, ntotdeauna c u Domnul. (Ep. Teofan, idem, vol. VIII, nr.1463). 286. Tainuirea nevointelor este de o mare trebuinta. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 702). 287. Nevointele si ostenelile din afara sunt mijloace, dar nu scopuri. (Ep. Teofan, col. IV, nr. 703). 288. ndreapta-ti toata atentia spre lucrarea mintii. (Ep. Teofan, idem, IV, nr. 705). 289. Adevarata ascultare pentru Domnul. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 724). 290. Cu minile sa lucrezi, iar cu mintea si cu inima sa fii cu Dumnezeu. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 739). 291. Ascultarea savrsita fara crtire mpotriva gusturilor noastre e mai scumpa dect t oate nevointele. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 471). 292. Noroiul vindecator. (Ep. Teofan, idem, vol. V, nr. 919). 293. Nu te risipi prea mult cu munca, caci ti se va tulbura mintea si inima. (Ep. Teofan, Scrisori catre viata crestina, pag. 99). 294. Oboseala trupeasca smereste si nu lasa gndurile sa rataceasca. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. II, 291). 295. Nu trebuie sa ne mpatimim de patimi, ci un singur lucru sa avem n intentia no astra: cum am putea face sa nu plecam din fata lui Dumnezeu cu atentia.

(Ep. Teofan, idem, vol. II, nr. 312). 296. Munca nu trebuie sa ne distraga de la lucrurile launtrice. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 407). 297. ti-ai ndeplinit rau ascultarea! (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. IV, 740). 298. Fa asa ca aceasta sa se ncalzeasca, iar nu sa raceasca inima. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 351). 299. E rau sa te mpatimesti de citit; asta nu te duce la bine. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. V, nr. 912). 300. Mijloacele prin care se distrug n noi patimile. (Ep. Teofan, Calea spre mntuire, pag. 296). 301. Trebuie sa ne unim negresit vederea mintii cu lucrarea. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 401). 302. Oricine sa se nvete pe sine si sa-si insufle adevarul cuvintelor lui Hristos si El va salaslui n tine. (Ep. Teofan, Tlcuirea epistolei Sf. Apostol Pavel catre Coloseni si catre Filipen i, 1892, pag. 208). 303. Sa facem toate n numele Domnului. (Ep. Teofan, idem, pag. 220 - 222). nsingurare 304. Viata omului pe pamnt este un lant de suferinte. (I. Socolov, Ep. Ignatie, partea II-a, apendicele, pag.117). 305. La manastire, la singuratate. (Ep. Teofan, Scrisori din viata crestina, p. 69). 306. Experienta lepadarii launtrice. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. V, p. 794). 307. Trebuie sa ne folosim de momentele de nsingurare. (Ep. Teofan. idem, vol. VIII, nr.1323). 308. Sihastria launtrica. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 298). 309. Lipsa rnduielii launtrice. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. IV, nr. 562). 310. Cum trebuie sa ne conducem cele launtrice, pentru ca sa ne bucuram de pacea sufleteasca? (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 671). 311. E mai bine sa ne nsinguram n noi nsine. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 779 si 780). 312. Sihastria launtrica va cere sihastria din afara. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 359). 313. nsingurarea din afara va veni de la sine, cnd se va statornici cea launtrica.

(Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. IV, nr. 738). Domnul se retrage sufletul se pustieste 314. Petrecerea sufletului cu Domnul, aici sta tot miezul lucrarii launtrice. 315. Racirea este o stare amarasi periculoasa. (Ep. Teofan, idem, vol. I, nr.113). 316. Racirea si uscaciunea sunt de nenlaturat ntr-o viata traita dupa Dumnezeu; ca ci fara ele repede ne ngmfam. (Ep. Teofan, idem, vol. I, nr.187). 317. Nesimtirea mpietrita. (Ep. Teofan, idem, vol. I, pag.190). 318. Trupul, sufletul, duhul. (Ep. Teofan, idem; vol. II, nr. 264). 319. De ndata ce va puteti abate nadejdea, macar, ctusi de putin de la Domnul, atu nci Domnul se va retrage. (Ep. Teofan, idem, vol. III, nr. 449). 320. Prin ce se mentine darul n suflet si pentru ce mai mult se retrage? (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 350). 321. De ce se ntmpla racirea? (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. IV, nr. 602). 322. Atentia este radacina vietii duhovnicesti launtrice. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 413). 323. Atta vreme ct exista placerea de sine si mila de sine, nu vei avea izbnda. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. II, 316). 324. Vraajmasul cel mai de seama pentru viata traita n Dumnezeu, este grija de mu lte. (Ep. Teofan, Scrisori catre diferite persoane, pag. 316). 325. Risipirea este cel dinti asalt dusmanos pe care vrajmasul l da mpotriva rnduiel ii launtrice. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. III, nr. 518). 326. Cnd noi suntem cu Domnul si Domnul este atunci cu noi. (Ep. Teofan, idem, vol. III, nr. 519). Trezvia si buna cercetare 327. Un ostas al Domnului trebuie sa aiba doi strajeri veghetori: trezvia si bun a cercetare. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata crestina, pag. 226). 328. Luarea sminte de sine, savrsita cu inima, cu rugaciunea catre Domnul. (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 394). 329. Vrajmasul mntuirii noastre are metodele lui. (Ep. Teofan, idem, pag. 395).

330. tinta de capetenie a trairii, ce trebuie avuta n minte n timpul cititului. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. IV, nr. 703). 331. Nu-ti scoate ochiul mintii din inima. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 707). 332. Multe necazuri ne pricinuieste simtamintele dreptatii. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 707). 333. Ia aminte de sine si ai treaba mai mult cu inima! (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 707). 334. Fugi de saturare! "V-ati saturat, v-ati ngrasat, v-ati latit!" (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 708). 335. Iata caleasca nebuna, care goneste cu noi spre pierzare. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 709). 336. Cnd slabeste caldura duhului, mbarbateaza-te! (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 710). 337. naltarea, slava desartasi osrdirea este un fum si o putoare infernala. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 711). 338. De ndata ce se va micsora smerenia, va da navala racirea. (Ep. Teofan, vol. IV, nr. 712). 339. Fara ncordarea gndurilor, sufletul se va ntepeni. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 715). 340. Slava desarta este un tnar de casa. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 714). 341. Sa citesti, sa cugeti si sa-ti aplici tie, este scopul si rodul citirii. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 717). 342. Pacatul osndirii. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 731). 343. Tulburarea. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata crestina, pag. 90). 344. Atta vreme ct ai placerea sa dai si sa iei, nu astepta pacea. (Ep. Teofan, idem, pag.100). 345. Judecnd drept, n lume nu exista lucruri, pentru care s-ar cuveni sa ne supara m. (Ep. Teofan, idem, pag.133). 346. Este o adevarata nvatatura crestina. 347. Suftetul fara necazuri nu este nimic. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. IV, nr. 745). 348. Calea spre mparatia lui Dumnezeu e crucea. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 746). 349. Pacea din inima nseamna sa traiesti n propria multumire. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 726). 350. Supararea si ciuda este rodul parerii de sine.(Ep. Teofan, idem, vol. III, nr. 1476).

351. Ce nseamna sa te trezesti si ce nseamna sa te pazesti. (Ep. Teofan, Ce este viata duhovniceasca, 207). 352. Placerea de sine este un tradator launtric. (Ep. Teofan, idem, pag. 211). Smerenia si dragostea 353. Prin ce se dobndeste smerenia si dragostea? (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. II, nr. 315). 354. Neputinta naravului ne sunt lasate uneori pentru smerenie. (Ep. Teofan, idem, vol. II; nr. 356). 355. Neputintele naravului ne sunt lasate uneori pentru smerenie. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 556). 356. Smerenia este o arma nebiruita mpotriva vrajmasului. Singura cale adevarata ce duce spre smerenie. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 702). 157. Smerenia de sine nsusi nca nu este o smerenie, ci dorinta si cautarea ei. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 730). 358. Inima naltata. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 744). 359. Pentru ce i osndim pe altii? (Viata monahiei Magdalena din manastirea de maici, Eletchi Znamenschi, pag. 2436 0. Sfntul Duh ne da adevarata smerenie). (Inochentie, Mitropolitul Moldovei, Aratarea caii spre mparatia cerurilor, 1912, pag. 361. Nelinistea duhului si patimile strica sngele si vatama sanatatea). (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. IV, nr. 694). 362. Propasirea n viata duhovniceasca se cunoaste dintr-o constiinta din ce n ce m ai adnca despre netrebnicia proprie. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, pag. 705). 363. Numai Dumnezeu si sufletul, iata ce este monahul. (Ep. Teofan, idem, vol. IV, nr. 726). Despre nselare 364. Nu e nici un motiv sa ne temem: ce se ntmpla la cei ce s-au mndrit. (Ep. Teofan, idem, vol. II, nr. 322). 365. Despre savrsirea mestesugita a rugaciunii lui Iisus catre toti. (Ep. Teofan, idem, vol. VII, nr.1102). 366. Oricine dintre cei ce se straduiesc n acelasi chip spre nimicire. (Sfntul Macarie cel Mare. Omilii duhovnicesti, ed.1820, pag. 468 - 469).

367. Daca smerita cugetare si dragoste, simplitatea si bunatatea, nu vor fi strns legate cu rugaciunea, atunci rugaciunea singura ne poate aduce prea putin folos. (Sfntul Macarie cel Mare, idem, pag. 374). 368. Ce este de la Dumnezeu vine de la sine, atunci cnd, nici un gndesti. (Sfntul Grigorie Sinaitul, Filocalia, vol. V, pag. 252). 369. Iata care este pricina gndurilor! (Ep. Teofan, Scrisori despre viata crestina, pag. 64). 370. Pentru propasirea n rugaciune si pentru fuga de nselare e nevoie de o lepadar e de sine, care ne nvata sa cautam n rugaciune numai luarea aminte. (I. Socolov, ep. Ignatie, Breanceaninov, partea II-a, Apendice, pag. 242). 371. Unii sustin ca din ndeletnicirea cu rugaciunea lui Iisus urmeaza, nselarea. n n susirea unei asemenea pareri se cuprinde o grozava hula mpotriva lui Dumnezeu, se cuprinde o ns elare vrednica de compatimire. (Ep. Ignatiev, Opere, vol. I, pag. 215, 217). 372. Nebunia din pricina rugaciunii 1ui Iisus se poate produce atunci, cnd savrsin d aceasta rugaciune, cineva nu se leapada de pacate si de obiceiurile pacatoase. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. IV, nr. 912 si 913). 373. n vremea savrsirii rugaciunii mintale, atta vreme ct ea este de sine ostenitoar e, sau lucratoare, cei ce nu o conduc cu o mna iscusita se si abat n cea mai mare parte d in cale. (Ep. Teofan, Scrisori din viata duhovniceasca, p.136). 374. Rugaciunea adevarata nenselata. (Ep. Teofan, Scrieri despre viata duhovniceasca, pag. 207-208). 375. Deosebirea caldurii din inima n vremea rugaciunii mintale. Parintii plini de experienta, care deosebeau raspicat o caldura de alta, se ncordeaza sa se statorniceasca numai n st area dinaintea Domnului, cu o deplina lasare n minile Lui. (Ep. Teofan, idem, pag. 236 -238). 377. Nu te nsela cu dulceata launtrica, fara cruce e primejdioasa. (Viata monahiei Magdalena, pag.15). 378. Din ce pricina se ntmpla nselarea n vremea savrsirii rugaciunii lui Iisus? (Ep. Teofan, Scrisori catre felurite persoane, pag. 415). 379. ndrumare despre introducerea mestesugita a mintii n inima cu ajutorul respira tiei naturale, care mijloceste dobndirea rugaciunii mintale. (Ep. Ignatiev, Opere, vol. V, pag.114-115). 380. nainte de orice trebuie sa pazesti trei lucruri: lipsa de griji, constiinta curatasi nepatimirea. Fiinta lucrarii launtrice. (Prea Cuviosul Simeon Noul Teolog, Filocalia, vol. V, pag. 507). 381. Nu te abate spre unele metode din afara n vremea cnd savrsesti rugaciunea lui Iisus. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. IV, nr. 718 si 721).

382. Hula mpotriva rugaciunii ce se face cu numele lui Iisus; atribuirea unei luc rari rele si vatamatoare pe seama actiunii ce o savrseste acest nume, sunt egale cu hula, pe c are au rostit-o fariseii mpotriva minunilor facute cu Domnul. 383. Cauta, nu se afla la cineva Viata Staretului Paisie de la Neamtu? Acolo se cuprind predosloviile alcatuite de Staretul Vasile. Aceste articole limpezesc mult nsemna tatea mecanismului n lucrarea rugaciunii lui Iisus. Ele ti vor ajuta si dumitale sa ntele gi totul asa cum se cuvine. (Ep. Teofan, Colectia de scrisori, vol. IV, nr.732). 384. Scrierile Parintilor rusi, mai ales scrierile Staretului Vasile, se poate s i trebuie sa fie recunoscute drept prima carte catre care trebuie sa se adreseze cei ce vor sa se ocupe cu succes, cu rugaciunea lui Iisus. (Ep. Ignatiev, Opere, vol.II, pag.254, ed. 1905). 385. Calugarii care, respingnd ndeletnicirea cu rugaciunea lui Iisus, si, n genere, lucrarea mintii, se multumesc cu rugaciunile din afara, nu pot scapa de "parere!", asa cum ne lam ureste Staretul Vasile de care am pomenit. (Ep. Ignatievc, Opere, vol. I, pag.255). nvatatura Staretului Paisie despre Rugaciunea lui Iisus ce se savrseste de catre minte n inima Protoiereul Serghie Cetvericov. Din istoria staretilor ortodocsi. Staretul moldo vean Paisie Velicicovschi. Viata lui, nvatatura si nrurirea asupra monahismului ortodox, 1836. Taina mntuirii descoperita prin rugaciunea nencetata (Din povestirile unui pelerin despre lucrarea harica a Rugaciunii lui Iisus, Ed. Lavrei Serghie, cu hramul Sfintei Treimi, 1911, pag. 40). (Fragmentul este luat din numerele revistei "Troilcoe Slovo" din anul 1911, de s ub redactia Episcopului Nicon). nvatatura despre rugaciunea staretilor din Valaam Schimonahul Agapie Schimonahul Varlaam Schimonahul Nazarie

Indice alfabetic asupra autorilor extraselor ce s-au facut de Sfintii Parinti si de nevoitorii din zilele noastre, ce au intrat in culegerea de fata. Diadoh sfintitul: 237 Efrem Sirul, prea cuv. 67 Filimon, prea cuv. avva: 60 Grigore Palama, sfintitul: 52,166, 252 Grigorie Sinaitul, sf. parinte: 379, 368 Ignatie Breanceaninov, episcop: 37, 74, 90,148,191-194,196,199, 200-205, 220, 22 1, 227, 255, 270, 307, 370, 304, 371, 374, 379, 382, 384, 385 Ignatie si Calist Xantopolis: 65 Inochentie, mitrop. Moscovei: 360 Ioan Gura de Aur: 62 Ioan Carpatinul: 230 Ioan Casian Romanul: 253 Ioan prea cuv.: 299, 233, 278 Ioan Serghiev, Kronstadtschi: 239 Isaac Sirul: 238 Isaia, avva:102 Isihie presb. Ierusalimului: 64 Iustin, episcopul:185 Macarie cel Mare: 236, 366, 367 Magdalena monahia: 359, 377 Marcu Pustnicul, sf. parinte: 234, 235 Nil Sorschi, prea cuv.: 59 Paisie Velicicovschi, arhim.: 17, 97 Petru episcopul: 231 Serghie, arhiep. fost patriarh: 167 Simeon Noul Teolog: 51 Simeon Tesaloniceanul: 51 Teofan, episcopul: 1-6, 18-37, 39-50, 53-58, 61-62, 65-73, 75-89, 91, 96, 98, 14 7, 149-165, 168182, 184-190, 195, 197, 198, 206-219, 222-226, 228, 240, 251, 206-219, 254, 256, 269, 271-277, 280-303, 305-358, 361-369, 372-373, 375-376, 378, 381, 383 Varsanufie si Ioan, prea cuv.: 229, 235, 278 n afara de Parintii citati mai sus n indicele alfabetic, n nvataturile despre rugaci une ale Arhimandritului Paisie Velicicovschi si ale Schimonahului Vasile, se afla extras e din operele urmatorilor Sfinti Parinti: Atanasie Sinaitul

Grigorie Palama Grigorie Sinaitul Diadoh Dimitrie al Rostovului Dorotei, avva Filotei Sinaitul Fotie patriarhul Ignatie si Calist Hantopolis Isaac Sirul Isaia pustnicul Isihie presbiterul Ioan Gura de Aur Ioan Casian Romanul Ioan Scararul Macarie cel Mare Marcu Efeseanul Maxim Marturisitorul Nichifor Pustnicul Nil Sorschi Petru Damaschinul Simeon Noul Teolog Simeon Tesaloniceanul Vasilie cel Mare AL LUI NICHIFOR CEL DIN SINGURATATE CUVNT DESPRE TREZVIE SI PAZA INIMII DE NETAGADUIT SI PREA MULT FOLOS SCARA de cele cuprinse n cartea aceasta care este: CUVNT PENTRU CUMPATUL SI PAZA INIMII I. ndemn sub flacara sabiei de foc

Aici, prea fericitul Nichifor, marele dascal din Singuratate, cuvnteaza catre cei cautatori, sa-i nvete maestria maestriilor si stiinta stiintelor; care partasi ne face la preamar ita cuviinta si ndumnezeitoare slava a lui Hristos. II. Calauziri duhovnicesti de la Parintii sinaiti Din viata Parintelui nostru Antonie Din ale Sfntului Teodosie ncepatorul vietii de obste Din ale Sfntului Paul din Latras Din cele ale vietii Sfntului Sava Din cele ale vietii Sfntului Agaton Din cele ale lui Avva Marco catre Nicolaie Din ale lui Ioan Scararul Dintre ale lui Avva Isaia De la Macarie cel Mare Din cele ale lui Diadoh de Foticeia Din ale Sfntului Arsenie Din cele ale lui Isaac Sirul Din cele ale lui Ioan Scarpantos Din Simeon Noul Teolog III. nvatatura de ntrebare si raspuns a preafericitului Nichifor despre luarea ami nte. IV. Unde a spus pe scurt minunatul mestesug al rugaciunii inimii, dupa cum l-a a ratat si l-a povatuit Avva Nichifor cel din Singuratate. I. NDEMN SUB FLACARA SABIEI DE FOC Cti din dragoste va mistuiti de dorul de a va nvrednici de preamarita cuviinta si dumnezeiasca straluminare a Mntuitorului nostru IISUS HRISTOS; Cti din izbucnirea inimii voastre va ndemnati pe voi nsiva a primi ntru adncul nlelege rii voastre Focul cel mai presus de ceruri; Cti cu simtirea "ncercatei trairi" va srguiti a cstiga mpacarea cu Dumnezeu; Cti nazuiti a ajunge si agonisi comoara cea adnc ascunsa ntru tarina inimii voastre , tagaduiti toate cele ce sunt ale lumii; Cti rvna aveti sa va aprindeti si spre sarbatoare sa va mpodobiti cu facliile cele duhovnicesti; lepadati de la voi, cu totul, pe cele de fata; Cti aveti voire tare ca prin "ncercata traire" si prin arcana cunostinta sa va cuc eriti mparatia Cerurilor, pe care la launtrul vostru o purtati, veniti darasi cu amanuntul va v oi lamuri pe voi fara de ncetare, despre aceasta minunatastiinta, mai mult dect doctrina -stiinta a viet ii ceresti - prin a carei mestesugire, cel ce o lucreaza pe ea, lesne ajunge, n chip launtric; pna la limanul Isihiei, al linistei despatimite. Prin aceasta nsa, fara de trudasi dincolo de sudoare o vei afla tu, dar nu scutit de anumite rataciri si de putin a nselarii de la diavol; de care, nsa, numai atunci urmeaza sa ne fie nou a teama, cnd vom

umbla n afara vietii acesteia, pe care aici o descopar voua, prin vorbirea ce am n ceput sa rostesc, fiind abatuti departe de la ascultare. Asa precum, mai de mult, nsusi omul cel dinti - Adam - defaimnd porunca si pe nsusi Dumnezeu, s-a ntovarasit sarpelui si, credincios socotindu-l pre acesta, s-a ndest ulat pna la saturare de roada nselaciunii lui, ademenindu-se n adncurile mortii si ntunecimile s i stricaciunile cele mai ticaloase, singur surpndu-se pe sine nsusi si mpreuna cu dnsul si pre toti urmasii sai. ntoarceti-va dara de la aceasta; sau a zice mai potrivit si mai spre folos tuturo ra: fratilor, n tot chipul scrba sa ni se faca de sfatuirea de sarpe si de ratacirea catre cele ce ne luneca spre afara. mpacarea cu Dumnezeu, precum si unirea cu El nu putem ntru alt chip a o dobndi, de nu ne vom ntoarce, mai nti, catre noi nsine, - atta ct ne este noua cu putinta aceasta -si mai m ult nca, de nu vom intra pe "Calea dreapta de sus", rupndu-ne de ratacirea lumii si din grija cea desarta a veacului si mintea de nu o vom tine atintita, fara clintire catre mparatia Ceruri lor, care nlauntrul nostru se afla. De altminteri, pentru aceasta, petrecerea cea monahiceasca este numita: maiestri e a maiestriilor si stiinta a stiintelor. Fiindca, aceasta rnduiala sfnta nimic nu are asemanator cu mestesugurile si asezamn turile cele obisnuite ale oamenilor. Toate fiind asa rnduite, nct mintea noastra deplin ntoarsa chiar si de la cele mai b une ale inimii, dintru totul de cele pamntesti sa se lepede. Unul ca acesta, auzi-va din nou: Duhul sufla unde vrea! si daca de unele ca acestea, ce sunt numai ale lucrarii de traire n duh, ne putem ndoi n asa chip, necrezndu-le, atunci cum se va putea oare revarsa peste noi ntelegerea celor ale v ederii n duh, fiindca lucrarea trairii duhovnicesti treapta de temelie a vederii n duh este. II CALAUZIRI DUHOVNICESTI DE LA PARINTII LINISTII Deoarece, despre unele ca acestea unora nu le este cu putinta a se da biruiti fa ra dovezi din Scripturi, si noi aducem din vietile sfintilor asemenea dovezi si, anume pe acel ea pe care ni le-au lasat pecetluite ei nsisi n scris. O frntura de la Marele Antonie si n urmasirag, una cte una, fapte si cuvinte preama rite, vrednice de a fi aduse spre crezare pentru cele marturisite de noi. Din viata si petrecerea Sfntului si parintelui nostru Antonie Doi frati au mers odata la Avva Antonie pe cnd traia el n munte. Pe cale fiind ei si lipsindu-se de apa, unul dintr-nsii a murit. Celalalt se sfrsea si el n chinuri si neputnd merge ma

i departe si

astepta moartea. Stnd n muntele sau, Avva Antonie a strigat deodata catre cei doi monahi ce se ntmplau sa fie atunci pe acolo, si cu graba i ndemna: luati un ulcior cu apasi reped e umblati pe calea Egiptului. Doi frati veneau ncoace; unul din ei a murit acum, celalalt moar e si el ndata daca nu veti srgui. Uite mi s-a facut descoperirea aceasta chiar acum cnd stateam la rugaciune. Au purces calugarii aceia si au aflat asa precum le-a spus sfntul. Pre cel mort l -au ngropat, iar pe cel sleit de puteri, dupa ce l-au ntarit cu apa, l-au dus batrnului. si era departarea acelui loc de o zi. Se va ntmpla poate sa ntrebe cineva: pentru ce Antonie nu a vorbit mai nainte ca cel dinti sa fi murit? O ntrebare ca aceasta e nepotrivitasi nselatoare. Nu sta n puterea marelui Avva sa faca judecata de moarte cuiva. Lui Dumnezeu numai i se cuvine aceasta; cel ce a si hotart asa, pentru unul, sa moara, iar lui Antonie sa-i arate sfrsitul aceluia ct si primejduirea celuilalt. Ceea ce e de minune, e aceasta: e vrednicia lui Antonie, care n munte departat af lndu-se statea n veghe tare cu inima lui, rugndu-se si atunci Dumnezeu i-a aratat lui n vedere minu nat acele ce se petreceau ntr-o asa depanare; da, ntru inima lui, acolo, Dumnezeu s-a descoperit p e sine. Cu adevarat, asa cum si Ioan al Scarii zice: La nceput l-a curatit cu postul Sau pre iubitorul, stralucindu-i apoi mintea prin lumina Lui si facndu-l, prin ndumnezeire, asemenea cu El. Tocmai despre aceasta vom afla nteles n cele ce urmeaza: Dintru ale Sftului Teodosie ncepatorul vietii de obste Att era de ranit de sageata dragostei celei ce se pastra n catusele iubirii, nct cu el aflam mplinita prin nfaptuire, acea naltasi dumnezeieasca porunca: pre Domnul Dumnezeul tau iubes te-L din tot sufletul tau, din toata puterea ta si toata inima ta. Iara aceasta nu a putut-o ajunge fara numai pururi atintindu-si toate puterile f iresti ale sufletului sau, catre nimic altceva din cele de fata, dect catre Acela, Atotziditorul nostru. Puterile sufletului; pre cele ale ntelegerii, pre acestea le numesc eu nsusirile d e temei ale sufletului. si el n acestea se ntemeia, pe multi ndrumnd, iar pre multi mustrndu-i, deopotriva tu turor si ntrun chip sanatos nfricosat dar si binevoitor si blnd ntru toate. si cine oare avea, cu cei multi, vorbiri obstesti mai pline de folos dect acestea ? si cine, era asa de puternic ca el, ntru adunarea din afara a simturilor si ntru luare aminte a ntoarce rii spre cele mai dinlauntru? si cine mai destoinic n folosirea lor acolo? Asa nct mai linistit l afli cu linistea mintii lui, n zgomotul celor mai tumultoase adunari, cu cei multi, dect de linistea de care. s-ar fi bucurat un altul din sihastria cea mai ns emnata. Fiindca el,

cu nimic nu era mai putin nsingurat, n plin alai al celor multi, dect n petrecerea c ea din plinul pustietatii.

si n acest chip, barbatul acesta, marele Teodosie, prin strngerea simturilor si pr in ntoarcerea ntregii luari aminte spre launtrul mintii, pe care a nvatat-o printr-o prea lunga osteneala, s-a ridicat la o att de suita treapta a desavrsitei iubiri de Dumnezeu, nct adevarat s-a putut z ice despre el ca a fost un ranit al dragostei. Dintru ale Sfintului Arsenie Cu privire la preaminunatul Arsenie sa ne amintim acestea: el nu a trimis cuiva nici ntrebari n scris si nici raspunsuri n epistole nu a dat. Fireste, nu fiindca i-ar fi fost lui lipsa darul de a scrie sau cel de a vorbi c u podoaba, ntruct la acestea era om desavrsit. A cuvnta n chip ales lui mai usor i era dect altora graiul cel obisnuit. De cele ce am zis erau n el hotarte din straduinta ce o punea spre a-si agonisi ta cerea si din smerenia care-l mpingea sa departeze orice dare n vileag. Din pricina aceasta chiar si n biserica sau la adunari, el se silea, cu grija cea mai ntreaga, sa se fereasca de a face vadit, sau de a fi privit de cineva, ci dupa un stlp sau a!ta adapostire, se aseza si se acoperea pre sine, sau n amestecul cu altii se tinea nevazut. Din acestea el a cstigat anume si mai mare putere de a fi cu luare aminte catre s ine si de a se atinti necurmat asupra sa nsusi, ca sa ajunga astfel mai cu lesnire sa se rapeasca n Dumn ezeu. Aducem darasi altora, drept izvod, pilda acestui mare barbat, pe care cu ndreptat ire l-a numit cineva nger pamntesc, ca ne-a aratat noua cum sa ne fie mintea adunatasi ntocmita a sa ca sa se suie fara greutate la Dumnezeu. Dintre cete ale Sfntului Pavel, cel din Latras Asa era dumnezeiescul Pavel: locuind n munti si n laturi pustii, folosindu-se de f iarele salbatice ca de vecini si de tovarasi. Dar s-a ntmplat odata, cobornd din Lavra, de s-a nvoit sa primeasca a fi ndrumatorul fratilor. si sfatuia el si i nvata sa-si alunge teama, ca nu cumva din putinatatea sufletului f ratii sa se nstraineze de lucrarea virtutilor grele, fiindca el nu dorea sa lase mai prejos v reuna din ele. Asa, n toate, cu grijasi masura, nrurea n chip staruitor si avea dorirea sa vietuiasca dup a ntelegerea evangheliceasca, cu nsufletire crtind mpotriva duhului stricaciunii. O! Cum nvata acest dumnezeiesc parinte pre ucenicii sai sa cunoasca metoda! Sa po ata ndeparta prin aceasta toate razboirile patimilor. Fiindca ntru aceasta sta izbnda metodei si ntru nimic altceva. Dintre cele ale vietii Sfntului Sava

Dumnezeiescul Sava calauzea pe monahi dupa canonul acesta: Nu ngadui sa locuiasca n Lavrasi sa aiba chilie deosebita numai aceluia care nvata pe de rost rnduiala monahiceascasi care era n stare sa-si puie paza mintii si sa-si izgoneasc a gndurile vrajmase si saa-si spulbere din cugetul sau toata amintirea celor pamntesti, dove dindu-se totodata, zdravan si sanatos cu trupul. Iar de se afla vreunul care sa ntreaca pe ceilalti prin vlaga madularelor si a vo iniciei lui, i daruia loc sa-si zideasca singur chilia. Iata,.asa, acest mare avva cerea, mai nainte de toate, paza mintii de la toti fra tii pe care i ngaduia sub obladuirea sa; nu le dadea, altminteri, dreptul la chilie ca sa se poata nvre dnici a sluji lui Dumnezeu n liniste. Ce vom face noi, dara, stnd n chilii? Nefolositori si trndavi vom sta? Sau oare ne vom deprinde si noi, dupa duhovniceasca ndrumare, ntru pazirea mintii? ntrebat-a pe Avva Agaton un oarecare frate, zicnd: "Spune-mi parinte, ce este mai mare: truda cea cu trupul sau pazirea launtrica a sufletului?" si batrnul a raspuns: "Omul e asemenea cu pomul, srguinta cea trupeasca frunzele s unt; veghea cea dinlauntru roada este. si fiindca, asa precum e scris: "Tot pomul care nu ad uce rod bun se va taia si n foc se va arunca", este vadit ca toate ostenelile noastre vor trebui sa ne d uca catre legarea rodului, adica paza mintii". O anume nsemnatate o aflam nsasi n folosirea frunzelor, aceasta pentru fala si nvesmn tarea pomului. Avva, astfel, nu a vestejit stradania noastra cu trupul, ntruchipata n frunze, ci ne-a descoperit, printr-un ales chip, cum trebuie noi sa ne-o nsusim. Ct de minunat ne-a aratat sfntul aceasta, ca sterpi iesiti de la credinta adevarul ui sunt toti acei ce, fara paza mintii fiind, se lauda pe sine numai cu viata lor de nfaptuire, pe unii fara paza mintii si care neavnd nimic, fara numai frunzele, munca lor de nevointa adica, nu se vor li psi de a fi retezati si focului aruncati. Grozav, o, parinte, este acest cuvnt al tau Dintre cele ale lui Awa Marco catre Niculaie Oare, tu fiule, ti doresti tie nsuti o proprie si casnica faclie a luminii tale cu getatoare si anume marea stiinta duhovniceasca pe care sa o poti avea pururea aprinsasi straluminat oare ntru launtrul tau si dintru folosinta careia sa poti fara primejdie umbla prin noaptea cea adnc a a veacului acesta? Asa, pasii tai se vor calauzi sub obladuirea Domnului, nct sa doresti drumul Evang heliei, ca sa pot, aupa cuvntul proorocului, sa ti arat tie calea cea minunatasi care anume acea sta este: prin credinta nvapaiata, prin dorire tare si prin rugaciune, tu sa te faci urmator si

partas poruncilor Bunei-Vestiri a Domnului, care desavrsirea ne nvaia, si de asemenea ca: descoperir ea maestriei duhovnicesti nu are nevoie de truda razboirilor cu trupul, ci ne cere numai sing ur razboiul sufletului

si al mintii adunate ntru necurmata luare aminte, din frica si dragostea lui Dumn ezeu; prin care maestrie si mestesug, usor vei putea sa nfrunti haita viciilor si duhurilor vrajm ase. Biruinta voiesti asupra viciilor? Atunci cauta adunat fiind ntru tine, prin rugac iune si cu ajutorul lui Dumnezeu - patrunznd ntru adncul inimii tale - sa te poti ntlni cu acesti trei uriasi : uitarea ta zic, usuratatea ta si nestiinta ta, pe care se sprijina puterea filistenilor din tine, cei ce sunt sprijinul strainilor cugetatori si prin care viciile odata ntoarse n sufletele din care fuse sera izgonite, cu aceste ramasite ale lor, lucreaza prin ele, traiesc din ele si stapnesc pe acele suflete ce iubesc placerea. Fiindca prin pazire si veghea mintii, cu ajutorul cel de sus, noi descoperim luc ruri ce multora sunt necunoscute si numai asa prin multa trezvie si prin rugaciune vei ajunge tu sa t e liberezi de tirania acestor trei uriase rele. Fiindca prin cunoasterea adevarului, prin pomenirea nlauntrul nostru a Logosului, Cuvntului lui Dumnezeu, prin buna rvna a vointii noastre unita cu puterile de har, de ne vom si li fara clintire a ramne n inimasi cu toata grija pe aceasta a o pazi, se va nimici dintre noi toata urma uitarii, nestiintei si usuratatii. Fa darasi tu o asa ostenealasi vezi ct de bine se mpaca ntre ele toate zicerile ace stea duhovnicesti; priveste ct de lamurit te ndeamna ele spre a cunoaste trezvia. Iata, aceasta este zestrea noastra de mostenire si acestia sunt Parintii nostri n aintasi, precum si felul n care graiau ei odinioara. Din ale lui Ioan al Scarii Omul linistii duhovnicesti, isihastul, adica, este acela care straduieste ca par tea lui cea netrupeasca n casa trupului sa o cuprinda, pastrnd-o acolo, ceea ce este mai presus de nteleger e, paradox. Acela este un linistitor, un isihast, care poate zice precum sfnta cntare: "Eu dor m, dar inima mea vegheaza" (Cnt. Cnt. V, 2). nchide, dara, usa la camara trupului tau si usa la sunetul limbii tale, iar nlaunt rul tau, pre poarta duhurilor. ntocmit la adnc ntru asa chip, ia seama de sus - de stii ntr-adevar sa o faci aceasta - si atunci sedea-vei cum si cnd, de unde si cti si n ce fel se silesc furii sa vina sati rapeasca poama viei tale celei duhovnicesti. Atunci straja cea cu grija mult veghetoare se va scula grabnic si va face rugaci une, apoi seznd iara la aceiasi lucrare a sa, de mai nainte, o tine pre aceasta cu barbatie. Una este, dara, veghea gndurilor si alta este trezvia mintii. si precum este de nd epartat rasaritul soarelui, pe atta mai naltasi mai grea este aceasta de a doua fata de cea dinti. Fiindca dupa cum tlharii nu mai au ndrazneala sa mai dea navala cu usuratate de nda ta ce au zarit atrnata undeva pe armura cea mparateasca, tot asa nu cu usurinta se va prada de tlh

arii cei duhovnicesti ai sai, acel ce si-a legat n inima armura rugaciunii. ntelegi dara tu, din marturisirea aceasta, despre lucrarea cea minunata a acestui mare avva ca o limpede dovada mai presus de dovada cuvintelor?

De una ca aceasta sa ne apropiem, noi ce umblam prin ntuneric, pentru ca mai naint e de aceste izbavitoare de suflet ale Duhului, noi nefiind ascultatori petrecem ca ntr-un raz boi din toi de noapte. Ci iata ceea ce mostenim de la cei de alta data, calauzirile lor catre nsingurare , toate acestea, cte Parintii ni le-au lasat noua drept pravile de temelie. Dintre cele ale lui Avva Isaia Cnd cineva s-a despartit pe sine de calea cea de-a stnga, care duce la pierzare si si-a descoperit cu limpezime toate pacatele pe care le-a facut fata de Dumnezeu, prin aceasta nu-si poate vedea, totusi, pe deplin, pacatele si nici seama nu-si poate da despre toata rautatea lor, cta v reme nu din pocainta amara a ajuns la despartirea de ele. Numai cei ajunsi la masura aceasta, acestia pot afla plngerea, rugaciunea si pre umplerea de rusine naintea lui Dumnezeu, numai amintirea stricatei iubiri pe care o purtau viciilor. Sa ne luptam dara fratilor, pre noi nsine asa dintru toata puterea noastrasi Dumn ezeu va lucra cu noi, dupa mare mila sa. Iara daca inima noastra nu o putem pazi asa precum Parintii nostri, sa ne silim cel putin atta ct ne este puterea, sa ne pazim fara pacat madularele, asa precum Dumnezeu o cere, sa avem ncrederea, ca dupa vremea de foamete venita asupra noastra, Domnul se va milui, asa precum a facut-o cu sfintii Sai. Prin toate acestea, marele Avva mngie nespus pre cei slabi, cnd le zice: "Pre inima noastra de nu o vom pazi precum Parintii, cel putin madularele trupului sa le pazim, asa precu m o cere Dumnezeu, iara El si va face mila de noi".' Mare este ngaduinta si pogoramntul acestui Avva. De la Macarie cel Mare Dreptarul de nceput, stapnitor asupra luptatorului celui din aria duhovniciei aces ta este: n inima intrnd sa pornim razboi asupra satanei, sa-l urm pre el si fara preget sa n e mpotrivim nruririlor lui, batalie dnd asupra-i. Daca nsa cineva si pazeste trupul sau de stricaciune si desfrnare numai dintr-o cal auzire de afara, a celor ce se vad, dar la launtrul cu gndurile preacurveste si se desfrneaza nainte a lui Dumnezeu, nimic nu foloseste dintru acestea, trupul sau, chiar pastrndu-si-l feciorelnic. Fiindca este scris: "Oricine se uita la femeie poftindu-o pe ea, a si preacurvit cu dnsa n inima sa" (Matei, V, 28). Este o desfrnare pe care cu trupul o mplinim; dar mai este o alta desfrnare pe care o desavrsim cu sufletul, cnd acesta s-a unit cu satana.

Ar parea aici ca acest parinte preamarit se rosteste ca mpotriva celor ce nca mai sus aduse de catre Avva Isaia. Dar nu este asa. Fiindcasi el ne porunceste asa precum nsusi Dumnezeu o cere; trupurile sa le pazim de la toata ntinarea. Dar el nu numai curatenia trupului o cauta, ci si pre cea a cugetelor si asa por nind de la poruncile Evangheliei, tot ntru acestea ne statorniceste. Din cele ale lui Diadoh de Foticeia Cel ce a ajuns sa locuiasca pururea ntru inima sa, a iesit cu totul de la cele de sarte ale vietii. Fiindca unul ca acesta umblnd n duh nu poate sa mai fie cunoscut de dorintele trupesti. El drumurile si le strabate prin cetatea virtutilor, avnd nsasi aceste virtuti ca pre niste portari. Iata de ce atunci uneltirile pe care diavolii le ridica asupra sa devin zadarnic e. Dreapta graire are sfntul: ca uneltirile vrajmasilor se fac zadarnice cnd ne salas luim ntr-un anume fel, la adncul inimii noastre si o pazim pre aceasta prin trezvie, n toata vremea ct petrecem acolo. Dar iata, nu avem mai mult ragaz pentru destainuirea de fata, deoarece nazuim sa aducem rnduit, si din toate celelalte ale sfintilor Parinti. De aceea, dupa ce aducem pomenire n sc urt despre una sau alta, repede cuvntul ni se curma. Dintre cele ale lui Isaac Sirul Intra ntru tainita ta cea mai dinlauntru si acolo vei descoperi si tainita cereas ca. Amndoua numai una si aceeasi sunt, printr-o aceeasi poarta ntr-amndoua patrunzi. Scara acestei mparatii ceresti se afla tainuita nlauntrul tau si anume n suflarea t a. Boteaza-te; asa dara, pre tine nsuti de pacate si afla-vei acolo, n adncimea cea di n suflet, scara pe care vei putea sa te nalti. Din ale lui Ioan din Scurpantos Timp ndelungat si grea osteneala avem trebuinta la rugaciune, spre a afla ntru sta tornicia netulburata a mintii pre acel alt cer din inima n care Hristos locuieste, asa pre cum Apostolul zice: "Au nu-va cunoasteti pre voi nsiva bine, ca Hristos este n voi? numai, daca nu v-a ti dovedit cumva nevrednici" (II, Cor. XIII, 5). Din Simeon, Noul Teolog

ndrazneala aflat-a Lucifer dimpreuna cu toti diavolii sai, ndrazneala prin care a viclenit izgonirea omului, prin neascultare, din Rai de la Dumnezeu; ndrazneala sa tulbure si sa mun ceasca partea cea cugetatoare a omului si noaptea si ziua - n chip gnditor, aceste ntttelese, - adica n vremea

uscaciunii ct si n vremea plinatatii. Cugetul unuia, iar al altuia putin si nca al altuia cu toata puterea clatinndu-l: mpotriva acestor viclenii nu este alt chip de a fi ntarit; fara numai prin de-a pu rurea pomenirea lui Dumnezeu. Asadar, prin puterea Crucii, de s-a pecetluit n inima dumnezeiasca Lui pomenire, mintea se va ntemeia ntru neclintire. Spre aceasta dealtminteri tinteste si toata straduinta razboiului duhovnicesc, p e care fiecare crestin trebuie sa-l duca; adica, a se nevoi catre stadiul desavrsirii lui Hristos, iar d e nu asa, n zadar se lupta. n acest razboi stasi toata pricina felurimii nevointelor si a ntregii grele suferi nte a ascezei pentru Dumnezeu. Iara acestea toate sunt numai ca sa plece din cumpana ndurarilor Celui Bun si sai dea din nou spre slava cea dinti si Hristos sa se pecetluiasca n partea lui cugetatoare - adica n la tura sa duhovniceasca, asa cum Apostolul graieste si el: Fratilor, nvatati-va.dara, - dintru acestea - ca avem la ndemna un mestesug, o maes trie duhovniceasca, o anume metoda; care duce repede spre lucratorul ei la despatimir e si la vederea lui Dumnezeu. Sa fiti ncredintati ca toata lucrarea cea din afara, precum frunzele pomului fara rod, asa este socotita naintea lui Dumnezeu, iar tot sufletul, care nu are paza mintii se osten este n zadar. Sa ne pazim, prin urmare, ca nu cumva sa ne sfrsim viata fara rod, si de prisos, sa ne caim apoi n vesnicie. III. SI AU ZIS ASCULTATORII UCENICI si au zis ascultatorii ucenici: Din cele aduse pna aici am putut afla: cum este trairea celor ce sunt placuti Dom nului; si ca este o anumita lucrare, care unita cu dragostea, de Dumnezeu, libereaza sufletul de pat imi ntr-un timp scurt; precum si despre ceea ce are trebuinta acel ce da lupta ntru Hristos. Da, de toate acestea noi nu ne mai ndoim acum, ci ne aflam ncredintati despre ele. . Dar ne rugam nca a ne mai nvata: ntrebare: Ce este luarea aminte si cum se nvredniceste cineva a o afla pre ea? Despre o astfel de lucrare suntem cu totul nenvatati. Raspuns:

ntru numele Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce a zis: "Fara de Mine nu veti pu tea face nimic". Pre El chemndu-L ajutor si mpreuna lucrator, ma voi ispiti si eu, dupa putinta mea , a va arata voua ce anume este aceasta luare aminte si cum, de va voi Dumnezeu, ea se va put ea lucra de catre voi nsiva. Unii dintre sfinti au zis despre luarea aminte ca este paza mintii, iar altii pa zirea inimii. Altii: trezvie, ntr-alt chip. Toate acestea nsa, numai pre una, si aceeasi arata. Asa pre cum cineva voind a spune ceva despre pine, ar zice felie sau mbucatura. Asa sa ntelegem si despre acea sta. Asculta darasi tu si nvata cu de-amanuntul ce este luarea aminte si care sunt des lusirile ei limpezi. Luarea aminte este cugetarea curata spre pocainta adevarata. Luarea aminte este sufletului chemarea cea de a doua oara. Luarea aminte este urciunea de lume si zalogul nezdruncinat al ntoarcerii la Dumne zeu. Luarea aminte este dezbracarea de pacat si nsusirea din nou a virtutilor desavrsit e. Luarea aminte este ridicarea faradelegilor noastre si chezasia de nendoielnica nso tire cu Dumnezeu. Luarea aminte este temelia dumnezeiestii vederi si nca mai vrtos pricinuitoarea ac estei vederi. Prin ea, Dumnezeu descoperindu-si fata, se arata mintii n chip lamurit. Luarea aminte este desturbarea mintii, sau mai curnd statornicirea ei, cu care su fletul a fost daruit din mila lui Dumnezeu. Luarea aminte spargere gndurilor este, ntr-un anume chip, precum si palat si viste rie mparateasca a pomenirii de Dumnezeu si a bunurilor ce din ea ne vin. Luarea aminte nascatoarea credintei este, precum si a dragostei. Din pricina aceasta, cineva de nu va lua aminte la sine nsusi, nu va putea sa ndur e pre toate cele din afara ce se napustesc asupra lui si nici sa primeasca aceste amaraciuni cu b ucurie si fara sa cada n apostazie. Fiindca nici unul din cei ce nu iau aminte la sine nsusi nu va putea zice Domnului: "Tu sprijinitorul si scaparea mea esti"! si daca nu-si va pune scaparea n Cel Pre a nalt nu se va putea face nici primitorul Dragostei, ntru cele dinlauntru ale inimii. De aceea, acest ndreptar, aceasta prea mare dintru cele mari ndrumari, pentru cei multi si chiar pentru toti, se face mai ales prin rnduiala de dascal si nvatatura. Rar de tot sunt aceia ce au primit aceasta de-a dreptul, de la bunatatea lui: Du mnezeu, fara vreo nvatatura calauzitoare, numai din sila lucrarii si din fierbinteala credintei sal e. Iar ceea ce este rar, nu este lege! IV. INDREPTAR CELUI LIPSIT DE NDRUMATOR Povatuitor de nu vom putea nsa afla, se cade atunci cu durere a cauta. si numai d e nu vei putea n nici un chip a-l afla, cheama pe Dumnezeu ntru nfrngerea duhului tau si cu lacrimi, precum si nstrainarea, de la dragostea de lucruri si lepadndu-te de toate si rugndu-L mereu p

e Acela, fa cum ti zic:

Sa-ti fie mai nti viata linistita, straina de orice griji desarte si n sine cu mpaci uire fala de toti. Intrnd apoi n camara ta, ncuie-te pe tine nsuti si seznd ntr-un ungher mplineste pe ac stea pe care li le spun: Tu cunosti suflarea pe care noi o sorbim. Aceasta vazduh este. Iar organul prin care noi nfaptuim aceasta suflare nu este altceva dect inima. Inima ne este pricinuitoarea vietii s i a fierbintelii noastre de trup. Inima, prin urmare, trage spre sine duhul ca sa-si potoleasca prin rasuflare ars ura din sine. ntradevar, pentru ca viata sa dainuiasca este nevoie ca vapaia caldurii sa fie scazuta cu mp reunarea racorelii: asa nct vazduhurile acestea - cel ncins n adncul inimii si cel racoros ce vine din afara unul prin altul sa se potoleasca potrivindu-si astfel un stadiu prielnic de cald ura care sa poata fi purtat. Pricina acestei primeniri de vazduhuri, sau mai nimerit a zice, mijlocitorul ei, este plamnul, care fiind ntemeiat de catre Ziditorul ales, asemenea unor foale, face sa intre si sa iasa aerul nconjurator. n acest chip inima si are folosul, tragnd spre ea prospetimea si dnd afara arsita si pastreaza astfel credincios ordinea, rnduiala aceasta pentru care a fost ea rnduita spre statornici a fapturilor noastre vii. Prin urmare tu, asezndu-te jos, si linistindu-ti sufletul, aduna-ti laolalta mint ea. Mna-o launtric aceasta minte a ta, prin trecatoarea aceea anume a nasului, pe unde duhul dumnez eiesc al mintii patrunde n inima. Cu imbold aducnd-o astfel pe aceasta, sileste-o sa se pogoare mpr euna cu duhul sorbit acolo nlauntru. Folosul ndeletnicirii acesteia este mare, fiindca venirea acestui oaspete ntru tin e, o vei simti ca pe o rodire negraita. Mintea, odata intrata aici, ceea ce urmeaza din aceasta nu po ate fi dect nveselire si dulceata. Asemenea acelui barbat plecat de acasasi care daca se va ntoarce din calatorie, nu va sti ce sa faca de bucurie fiindca s-a nvrednicit sa-si vada copiii si sotia. Tot asa si mintea de se va mpreuna cu sufletul se va umple de nepovestita desfatare si bucurie. Tu, frate al meu, deprinde-ti dara mintea ta sa nu iasa de aici cu grabire si srg uitoare fa-ti inima ta, ca sa staruie ntr-o atta de folositoare liniste si sa nu se nvoiasca n nici un chip, ca tu sa te desprinzi de acolo. nvinge primejdia nceputului prin focul sufletului tau rvnitor de mbelsugare. Deoarec e astfel, semnele de plictiseala grozavasi de temere ce se ivesc la nceput, din pricina ace stei ncuieri la launtrul mintii, precum si din oarecare alte strmtori si ispite, le vei birui pri n aceasta virtute viteaza. Atunci, usoare si limpezi, dintr-odata se vor arata, de ndata de-ti vei agonisi a

stfel de obisnuinla. Srguinta ta se va preschimba pe de-a-ntregul n ndulcire, asa nct nici una din dorinte le tale nu va avea dragostea sa petreaca n zadarnicile risipiri din afara, fiindca ntr-adevar, mp aratia Cerurilor nlauntrul nostru este. Pe care mparatie, prin rapirea cea de gnd, - contemplarea ad ica -si cautnd a o ajunge prin rugaciune curata ca ea sa-ti fie ceva propriu si vesnic al tau, atunci toate cele ce te mpresoara din afara le voi socoti drept vrednice de scrbasi urte.

Cauta, prin urmare, numai asa precum ti-am spus, ca sa patrunzi la cea dinti intr are si sa te silesti nlauntrul, sa te apropii de fundul cel mai adnc si mai tainuit al inimii tale. Iar daca tu vei ajunge cu mintea ta acolo la locul pe care ti l-am descoperit ti e, slavasi multumita sa fie data! Preamareste-L si saltasi Domnului da lauda! si lipeste-te pe tine nsuti cu totul de ndeletnicirea aceasta, staruind n ea fara contenire; iar ea te va nvata pre tine si toate, toate celelalte pe care tu acum nca nu le stii din necunostinta ta. Se cade nsa ca tu sastii ncasi acestea: Mintea ta daca a patruns la locul inimii, tu nu trebuie sa te pastrezi n tacere s i ncremenire, ci sa ai ca lucrare si nencetata nvatare a strigatului acesta: "Doamne, Iisuse Hristoase, m iluieste-ma pe mine" si pururea-pururi sa nu te curmi de la aceasta. Fiindca, asa, cu aceasta neclintire n Dumnezeu, chemarea aceasta a ta, pastrndu-ti mintea atintita si nevatamata, tu vei ridica vrajmasilor mntuirii tale orice nadejde de biruinta si vei ajunge ca ntru liniste - neatinsa de asupririle lor - sufletul tau sa se bucure de o preaferici ta pace, suind din zi n zi mai mult n dragostea si dorirea Domnului. Iar daca, o, fratele meu, potrivnic ostenelilor tale, tu nu vei izbuti sa patrun zi n tinutul inimii tale, dupa sfatul ce ti l-am dat, atunci fa nca tot ce ti-am spus. si vei afla tot ceea ce cauti, Dumnezeu dimpreuna cu tine lucrnd. Tu stii ca puterea gnditoare, la tot omul, se afla n pieptul sau, fiindca buzele n oastre cnd sunt pecetluite tacerii, noi nlauntrul pieptului acolo gndim si ne chibzuim cu noi nsine si rugaciuni rostim acolo si psalmi, precum si alte asemenea. Pe aceasta putere cugetatoare, deci, dezleaga-o de tot gndul, -si aceasta o poti face daca vei voi -si singur acest lucru porunceste-i sa lucreze, adica sa-ti daruiascatie mereu pe: " Doamne Iisuse.Hristoase, miluieste-ma". si sileste-o pre ea, ca n loc de orice alta icoa na de gnduri, numai pe acest chip sa-l tinteasca, strignd la launtrul tau de-a pururi, numai zicerea aceasta. Aceasta daca vei izbndi, fara ndoiala, prin toate straduintele voii tale, ti se va deschide tie intrarea inimii, cu strigarea aceasta si din adncul ei, adnc al ostenelilor tale, tot asa c um prin "ncercata noastra traire" ni s-a facut cunoscutasi ne-a nvatat si pre noi nsine de a putea mp artasi si altora. Iara cu aceasta prea dulce si att de dorita srguinta a trezviei tale, ti se va ada uga si tot alaiul virtutilor, dragostei, bucuriei, pacii, precum si celelalte prin care vei avea mp linite si toate cererile tale cele ntru Iisus Hristos. Cu care si Tatalui si mpreunasi Duhului Sfnt, slava, putere, cinste si nchinaciune, acum si pururea si n vecii vecilor, AMIN! CUVNT AL PARINTELUI IOAN CEL STRAIN

catre UCENICII SAI

Multumire Domnului Care n chipul acesta a binevoit catre noi. Pentru a ntari n chip temeinic mintea si inimile voastre n fata unirii nemijlocite a sufletelor cu Domnul si pentru ca sa nu slabeasca credinta voastra n Pronia cea dumnezeiasca a Lui, precum si nici n "strainul" Sau pe care voi l-ati aflat ntr-un chip nenteles, pe calea care e ste aceea a mntuirii sufletelor Lui. Cu ajutorul lui Dumnezeu, va voi arata voua, deocamdata numai amintindu-va pe sc urt, cteva semne si clipe razlete si atta ct se poate strecura prin tlcul scrisului. Va marturisesc cu tarie despre lucrarea Proniei lui Dumnezeu care s-a savrsit si se savrseste cu mine, ct despre mplinirea milelor Sale dumnezeiesti, care se revarsa asupra noastr a a tuturor acestora, ct si asupra acelora pe care Domnul nca i va alege, pe cai nepatrunse si n chipuri asa de deosebite, ca drept uneltele Sale spre slava Sfntului Nume al Sau. Fericiti sunt cei care nu s-au ndoit de mine saracul vostru parinte si duhovnic s i care ma aflu "strain trimis". Nu eu, ca faptura, am ceva deosebit; fiind om cu nsusiri ale firii si cu toate li psurile, ci voia lui Dumnezeu, care este minunata. Voia lui Dumnezeu m-a ales pe mine dincolo de vred nicie; ea ma calauzeste si ea salasluieste n mine, robul Sau. nca de pe cnd eram tnar, dumnezeiasca lucrare a Proniei a avut fata de inima mea si pe calea mntuirii mele m-a daruit cu binecuvntarea harica cea data prin mostenire. M-a daru it de asemenea cu un ndrumator duhovnicesc sub har, care avea o mare traire. si iarasi, m-a daru it de-a dreptul cu spiritul Sau haric prea ntelept si foarte tare, pe aceasta cale a pribegiei mele spirituale. Despre aceasta v-am vorbit prin cuvnt viu de mai multe ori si cu amanunt si nca va voi mai arata. Iata, nca noi "multe vom grai si nu vom ajunge, dar sfrsitul cuvintelor noastre es te Domnul ntru toate", asa vorbeste, ca pentru acestea, fiul lui Sirah n Cartea ntelepciunii (43, 31). si el adauga att de nimerit: "Preamarindu-L, noi ce vom putea"? Cu neputinta mea pururi i voi multumi ca pe scara de suire a propasirii duhovnice sti El mi-a dat de attea ori adevaruri si ntariri de har, att de puternice! Da, precum zice mparatul Prooroc Solomon: "ntelepciunea lui Dumnezeu este mai frumoasa dect soarele si dect ornduirea stelelor : daca o pui alaturi de lumina, o ntrece" (7, 29, ntelep.). Dar prin cei slabi si nestiutori lucreaza puterea Sa. "Ct de maret este Numele Ta u, Doamne", zice psalmistul, "Prin gura nepriceputilor, prin gura copiilor si a pruncilor care su g, ai savrsit Tu lauda si puterea Ta" (Ps. 8, 2, 3). Asa m-a daruit Domnul cu ceea ce se numeste "nmnarea harica a unei mosteniri duhov nicesti, precum si ncredintarea conducerii spre mntuire a sufletelor oamenilor". ntorcndu-ma napoi sa vad ntinderea strabatuta, iar eu sunt calatorul care umbla de 6 4 de ani prin

aceasta viata, vad napoi cum Domnul s-a grabit dintru nceput, prin alegerea Sa dum nezeiasca, sa toarne n inima mea o nebiruita dragoste de foc catre El.

Binecuvntez pe Domnul ca El s-a grabit sa umple nlauntrul meu si sa ma covrseasca c u milele Sale negraite. M-am smerit ntru plinatatea acestor daruri care sunt mai presus de toate bunatatile pamntesti si pe care lumea si mintea omeneasca nu le pot patrunde. Binecuvntez, pe Domnul ca din anii cei dinti m-a dus prin caile tainice pna la izvo arele nesecate care se revarsa cu mbelsugare harul si pe care le pazeau batrnii Parinti n sihastri i, n munti sau unghere nestiute. Binecuvntez pe Domnul, Care din pragul fraged al barbatiei a facut sa se topeasca la un loc; n ncaperea inimii mele tinere belsugul darurilor din care si acum traiesc si ma nnoi esc si pe care suferintele si trunchiatul drum al vietii mele, totusi nu l-a pierdut, ci l-a pa strat cu grijasi cu teama si a cautat sa nu-l mputineze. Ci, nca, dimpotriva, duhovniceste vorbind, pot mart urisi n chip nensetat ca eu, smeritul, darul cel adevarat al Proniei, dincolo de slabiciunea m ea, l-am facut partasit multora dintre acei care n chip sincer au cautat. Da, El singur S-a mpart asit pe Sine ntotdeauna tuturor acelor calatori ai calatoriei noastre pe care Domnul i-a adus pe felurite carari ale nsasi vietii lor pamntesti, pentru potolirea setii sufletesti a lor. Setea Domnului este necovrsitasi prin nimic nu se poate umple, iar Domnul prin Da rul Lui, cu ct se revarsa, cu att mai mult creste si umple. Asa este. Fie mila Domnului si Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi toti. AMIN! Ioan, "parintele cel strein" NOTA ASUPRA EDITIEI Lucrarea de fata vede lumina tiparului pentru prima data n limba romna n Editura Ep iscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, initiativa apartinnd Prea Sfntului Episcop Andrei. Ca oric e carte si cea de fata a trecut prin faze diferite, fiecare avnd partea ei de greutati datorate pe de o parte manuscrisului care ne-a oferit un text greu de descifrat de catre culegator, iar pe de alta, lipsei unui al doilea manuscris dintr-o alta sursa, pentru a da posibilitatea compararii tex telor. Cu toate acestea s-a cautat sa se asigure acuratetea textului cartii, fiind prezentat ntr-o forma placuta, accesibila tuturor. n general, s-a respectat modul de prezentare a textului din manuscris, ajungndu-se doar la schimbarea unor cuvinte pentru a asigura o mai buna ntelegere a sensului frazei c are este foarte bogat n continut, dar greu de perceput si asimilat, datorita profunzimii gndirii c elui care l-a alcatuit. . ntruct n manuscris au fost constatate frecvent cuvinte lamuritoare, nchise n parantez e si avnd n vedere densitatea textului, pentru a usura cititul si ntelegerea gndirii teologic e adnci, am recurs

la eliminarea parantezelor, lasnd cuvintele explicative asa cum au fost n text.

tinnd, apoi, seama de faptul ca unele cuvinte nu ncadrau cu caracterul duhovnicesc al lucrarii, am ajuns la mbunatatirea si chiar nlocuirea unor cuvinte, pentru a face textul mai ac cesibil cititorilor, fara a-l "sminti" pe cititor. Date fiind citarile frecvente din unii parinti cu viata mbunatatita, acestea au f ost lasate asa cum au fost gasite si ndeosebi litera "Q" des ntlnita, urmata de o cifra care indica citar ea dintr-o lucrare sau alta a vreunui sfnt parinte, litera "Q" - "Questio" nefiind altceva dect cuvntu l "ntrebare" n limba latina. O problema care a fost evidentiata n text .a fost si aceea a scrierii numelor si calitatii persoanelor de care se face amintire n lucrare. Dndu-le cinstirea cuvenita, numele si ranguril e acestora au fost scrise cu litera mare ca de exemplu: Sfintii Parinti; Sfntul Teofilact; Sf. Cipri an; Sfntul Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului etc. Citarile facute din Sf. Scriptura le-au fost pastrate textele asa cum au fost n m anuscris ca dealtfel si prescurtarile cartilor vechi si noutestamentare. De se vor fi strecurat n lucrare unele greseli, rugam cititorii sa socoata ca nu cu rea vointa s-au facut acestea, ci se datoreaza slabiciunii firii noastre omenesti. Cu toate acestea socotim ca lucrarea, prin continutul pe care-l are, va aduce n s ufletele osrduitorilor ntru cele duhovnicesti, un spor de evlavie si de mbogatire sufleteasc asi prin aceasta realizarea unei trairi n fagasul spiritualitatii ortodoxe traditionale. Pr. Petru Plesa Consilier cultural DIN PARTEA EDITORULUI Manastirea Valaam a editat n anul 1936 un "Sbornic despre rugaciunea lui Iisus", dorind prin aceasta sa "lamureasca mijlocul de a lucra rugaciunea lui Iisus, sa arate lipsa si necesitatea ei n lucrarea noastra de slujire a lui Dumnezeu, ntr-un cuvnt, - sa aminteasca att monah ismului contemporan, ct si tuturor celor ce rvnesc la mntuirea sufletelor, vechea nvatatura patristica despre lucrarea sufletelor si despre lupta cu patimile". Dupa ce a iesit la lumina, aceasta carte a atras att atentia presei, ct si a citit orilor. Prezentam aici cteva din nsemnarile primite de noi si din care se poate vedea prin ce anume carte a noastra a atras atentia si simpatiile obstesti. "Stimate parinte Igumen! Cartea pe care mi-ati trimis-o, "Sbornicul despre rugac iunea lui Iisus", am primit-o si Va multumesc pentru ea, pentru rvna Dv. si pentru rugaciunile, de care mereu am nevoie. Cartea publicata de Dv. corespunde noii necesitati vitale a timpului si de aceea a fost ntmpinata cu o simpatie generala. Mnastirea Valaam de mult a fost un far luminos pe ntru ntregul monahism rus; si publicatia Dv. dovedeste ca ea (manastirea), cu toate zg

uduirile suferite, urmeaza sa-i continue misiunea de mai nainte pna azi. "Mitropolitul Atanasie".

"Aceasta carte e frumoasasi de suflete mntuitoare si va fi pentru multi povatuire si mngiere spre folosul sufletelor. Societatea noastra contemporana putin cunoaste si pricepe n a ceasta lucrare" Mitropolitul Evloghie. "Va exprim sincerele multumiri pentru cartea Dv. foarte folositoare, ce mi-ati t rimis-o, "Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus". Mitropolitul Alexandru (Estonia). "Prin cuprinsul sau multilateral, Sbornicul va fi o nchinare frumoasa pentru cei ce cauta nevointe duhovnicesti, usurndu-le studierea problemei rugaciunii lui Iisus. Un mare servic iu va face cartea aceasta si unui predicator, fiindca el va gasi n ea o multime de date, si le va g asi foarte usor, datorita sistematizatiei materialului. Rasplatita sa fie osteneala Dv. prin nevo intele duhovnicesti ale acelora care vor fi mpinsi spre ele de cartea Dv.; le va da un nou imbold spre de zvoltarea vietii lor launtrice". Arhiepiscopul Gherman (Serdobol). "Va aduc multe multumiri pentru frumoasa Dv. carte despre rugaciunea lui Iisus. Respectabilul Dv. nume cu multumire se va pomeni printre mesterii duhului". Episcop Alexandru (Vbor g-Vilpuri). "De demult nu s-a tiparit o carte ca a Dv. cu un astfel de continut si stil patr istic. Pentru mine a fost o mare placere duhovniceasca sa citesc cartea Dv. si sa inspir mireasma cea buna a lumii de sus, pe care nu o poti atinge dect numai prin repetarea linistita, concentrata, nemasurat de dulce pentru inimasi suflet, n lucrarea mintii a rugaciunii: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lu i Dumnezeu, miluieste-ma". Sa va rasplateasca Dumnezeu nsutit pentru acest lucru bun; de a da celor multi posibilitatea "stnd n inima cu luare aminte, sa stai cu mintea n inima naintea Domnu lui Iisus si sa strigi: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma", si sa sim ti tarie n Domnul ..." Episcopul Andrei (Bulgaria). "Cartea Dv. e o contributie folositoare la literatura asceticasi poate fi o cart e de nelipsit de pe masa persoanelor care s-au nchinat pe sine acestei lucrari duhovnicesti." Arhimandritu l Meletie (Ierusalim). "Din tot sufletul va mullumesc pentru trimiterea cartii despre rugaciunea lui Ii sus. Ea e bunasi folositoare nu numai pentru noi monahii, ci si pentru orice lucrator al mintii nt ru Duhul Sfnt." Arhim. Varsanufie (Monaco). Extrase din recenziile revistelor religioase Manastirea Valaam nu demult (n anul 1936) a publicat n prima editie o noua carte: "Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus". n timpurile noastre tulburi, n zilele unei asteptari

aproape generale si a unei presimtiri de mare furtuna, care se abate asupra lumii ntregi, foarte mult i, dar mai ales poporul rus, cauta caile spre a afla un liman oarecare linistit si mntuitor. Majo ritatea acestor cautatori evlaviosi si cauta limanul dorit n sfnta Biserica Ortodoxa. Organizndu-si asezarea sa sufleteasca, ntemeiata pe principii profund religioase, acesti cautatori de Dumne zeu se intereseaza foarte mult de problemele rugaciunii lui Iisus, despre care toti, mai mult sau m ai putin, au auzit, caci cu ajutorul acestei rugaciuni multi stareti, nduhovniciti, nevoitori ai duhu lui si sfinti placuti ai lui Dumnezeu, faceau si savrseau lucruri si minuni mari. De aceea, acum nu arareo ri, poti auzi de

la fete bisericesti, de la monahi si monahii, de asemenea si de la mireni, ntreba ri, cum sa ne rugam cu ea, cum sa ne apropiem de ea, daca trebuie facute si metanii si alte felurite ntrebari legate de interesul fata de aceasta rugaciune. Cartea pomenita mai sus, cum nu se poate ma i bine, corespunde interesului ce s-a trezit n societatea celor credinciosi si atentiei - fata de ru gaciunea lui Iisus. De aceea, Sbornicul a aparut cum nu se poate mai bine la timpul sau. Sbornicul aces ta poate fi recomandat, ca cea mai buna ndrumare, pentru toti cei ce se intereseaza de proble mele legate de rugaciunea lui Iisus si de aplicarea ei practica n viata noastra. Redactia "Pamntu l Sfnt" (Sviatia Zemlea) recomanda insistent acest "Sbornic despre rugaciunea lui Iisus" ("Sviati a Zemlea", No.1, 1937, Ierusalim). Cartea, frumos editata ca exterior, e pretioasasi dupa continutul sau despre fol osul rugaciunii lui Iisus. Materialul s-a adunat ani de zile si e mprumutat din ncercarea personala a nevoitorilor, din operele Sf. Parinti si Bisericii si asa mai departe. n prezent, cartea aceasta po ate fi socotita drept cea mai completasi mai cuprinzatoare n ce priveste taina "lucrarii rugaciunii lui Iisus" nainte ("Pinea cea cereasca" Helbnebesnai No. 1, 1937, Hesbin). Manastirea Valaam (n Finlanda) a editat nu demult o carte sub un titlu ndoit: "luc rarea mintii", "Despre rugaciunea lui Iisus" culegere de nvataturi ale Sf. Parinti si nevoitoril or cunoscuti si Bisericii Ortodoxe despre rugaciunea lui Iisus si despre nsemnatatea ei pentru un crestin. Sbornicul alcatuit de Igumenul Hariton va fi folositor n timpurile noastre de saracie duhov niceascasi de nepasare pentru rugaciune. De aceea l putem recomanda nu numai monahismului conte mporan si pastorilor, ci si tuturor care si aprind n inima darul de rugaciune si care rvnesc la mntuirea sufletului". ("Buletinul Fratimii Teologilor", Varsovia, No. 3, 1936). "Despre rugaciunea lui Iisus". Un sbornic (culegere) de nvataturi ale Sf. Parinti si lucratorilor ncercati ai rugaciunii lui Iisus, frumos editat de Manastirea Valaam. Noul Sbornic atrage luarea noastra aminte printr-o bogatie exceptionala de cuvin te din Sf. Parinti si printr-un sir ntreg de nvataturi despre rugaciunea lui Iisus. Pe buna dreptate ace st Sbornic nou e numit de cineva "Mica Filocalie", lucrarea mintii - rostirea necurmata a rugaciu nii lui Iisus " Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" - e acel tip de mistica ortodoxa, unde se subliniaza mai ales importanta numelui lui Dumnezeu, c hemat n timpul rugaciunii. Nevoitorii marturisesc ca numele cel prea dulce al lui Iisus cuprind e n sine puterea prezentii lui Dumnezeu. Numele lui Iisus, petrecnd n inima omului i mpartaseste lui puterea de ndumnezeire (Theozie), care ni-i daruita noua de rascumparatorul." ("Credinta si Viata", Vera i jizni, Riga, No. 6, 1937).

"Lucrarea mintii". Despre rugaciunea lui Iisus. Culegere de nvataturi ale Sf. Par inti si ale lucratorilor ei ncercati". Aceasta mica "Filocalie Rusa" trebuie sa fie cartea de pe masa nu numai a fiecarui monah, ci si a fiecarui madular al Bisericii care iubeste pe Dumnezeu, rvneste la mntuirea sa si care-si cunoaste raspunderea sa dinti, cea a rugaciunii, pentru destinele B isericii si lumii. Pretul mic (40 centi americani, fara expediere) usureaza cunoasterea acestei car ti pretioase, contributia manastirii Valaam la literatura rusa ascetica." (Foile Sf. Serghie Serghievschie Listici No.102, 1937, Prof. B. I. Sova).

"Sbornicul". Cartea are 298 pagini si cuprinde vreo 400 de cuvinte ale Sf. Parin ti si nevoitori si, afara de acestea, nvataturi ntregi ale fetelor ncercate n nevointa rugaciunii, ca: S f. Ierarh Dimitrie al Rostovului, arhimandritul Paisie Velicicovschi, staretul Vasilie si altii. nva taturile si cuvintele din "Sbornic" ale Sf. Parinti si nevoitori, cinstiti de Biserica, cu o plinatate desavrsita, lamuresc si arunca lumina asupra vechei nvataturi patristice despre "lucrarea mintii" si desp re lupta cu patimile. Fiecare cuvnt din "Sbornic" e nsotit de aratarea operei de unde e mprumut at. Aceasta pretioasa lucrare "Sbornicul" e o carte de informatii foarte pretioase n vasta li teratura ascetica rusa. nsa, fiind astfel, "Sbornicul" n acelasi timp e o carte foarte edificatoare pentru fiecare care rvneste la mntuirea sufletului, cuprinznd n sine ndrumarile ntelepte si sfaturile oame nilor de un duh nalt crestin si de o mare iscusinta n nevointa rugaciunii. ("Zorile de dimi neata" Utrenneaie Zarea - No.12, 1936, Serdobol). "Sbornicul" despre rugaciunea lui Iisus; de la cea dinti privire cartea aceasta e destinata pentru monahi, nevoitori, fete bisericesti. nsa lucrarea rugaciunii este cea dinti lucrar e a fiecarui crestin, zice Ep. Teofan, ideile si cuvintele caruia nu odata le citeaza alcatuitorul Sbo rnicului. Rugaciunea e respiratia duhului. Este respiratia n trup - trupul e viu; de se curma respiratia - se curma viata. La fel si n duh. Este rugaciune - duhul e viu; nu-i rugaciune - duhul n-are viata. I ar cnd nu-i viata duhovniceasca, omul traieste o viata trupeasca psihica. Armonia, plinatatea viet ii, lipseste, omul se chinuieste si nu pricepe ca numai n comuniune cu Prototipul sau el poate afla arm onia pierduta, poate afla multumirea tuturor nazuintelor sale. Att timp ct nu avem mpartasirea cu Dumnezeu, att timp acest lucru nu se simte, omul trebuie sa recunoasca, ca se afla n afara s copului sau, n afara de destinatia sa nalta. nsa lucrarea rugaciunii este o ntreagastiinta, este a rta dintru arte, dupa cum ne spun despre acest lucru Sfintii Parinti. Ce este rugaciunea, care este mi ezul ei, care sunt treptele ei, cum sa ne cstigam deprinderea rugaciunii, ce fel de conditii sunt tr ebuitoare pentru a ne agonisi adevaratul duh de rugaciune, care sunt roadele rugaciunii - la toate ace ste ntrebari da raspunsuri "Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus" prin cuvintele si vorbele par intilor nlelepti, mesteri ai duhului. Pentru cititorul contemporan acest lucru e foarte pretios, f iindca acum numai n bibliotecile manastiresti s-au mai pastrat astfel de carti ca Filocalia, Operele Episcopului Teofan Zavortul, Ep. Ignatie Breanceaninov si ale altor nvatatori si lucratori ai rugaciu nii lui Iisus. De aceea, Sbornicul Igumenului Hariton trebuie sa-l aibe fiecare care tinde sa viet uiasca potrivit destinatiei spre care e chemat omul." ("Revista Prieteniei" - Jurnal Sodrujestka , No. 2,1937,

Vborg-Vilpuri). Din toate nsemnarile citate mai sus, se vede ca "Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus" corespunde, cum nu se poate mai bine interesului si atentiei ce s-au trezit printre credinci osi fata de rugaciunea lui Iisus, ca "Sbornicul" a aparut foarte la timp", ca n prezent, aceasta carte poate fi socoti ta cea mai completasi mai cuprinzatoare n ce priveste taina lucrarii rugaciunii lui Iisu s n minte" si ca "aceasta mica Filocalie Rusa trebuie sa ajunga cartea de capati nu numai a fiecarui monah, ci s i a fiecarui madular al Bisericii". nsa lucrarea rugaciunii este o stiinta ntreaga, arta printre arte, mestesug ntre me stesuguri, dupa cum vorbesc despre acest lucru Sf. Parinti.

Ep. Ignatie zice: "Azi e cea mai mare nevoie de o rugaciune dreapta, nsa tocmai p e aceasta n-o cunoaste lumea. N-o mai cunoastem ca ea trebuie sa fie o armasi o expresie a poc aintii, ci lumea cauta dulceata si bucurii, se maguleste si prin arma, care ne e data spre mntuire, ucidem suflet ele noastre. Binenteles, trebuie o ntelegere cuvenita rugaciunii n timpurile noastre! E a este n timpurile noastre cel mai de seama, unicul nostru ndrumator spre mntuire. N-avem p ovatuitori! Acelasi lucru l spune si Ep. Teofan: "Rugaciunea este totul: credinta, buna cinst ire, mntuire. Prin urmare, despre ea putem vorbi att de mult nct nu vom sfrsi niciodata. Ar fi de dorit ca cineva sa alcatuiasca un manual de rugaciune, dupa nvatatura Sf. Parinti. Aceasta ar fi ca si o ndrumare spre mntuire". Manastirea Valaam, avnd o bogata colectie din operele Sf. Parinti n biblioteca sa, de care nu se pot folosi toti; si vaznd lipsa literaturii patristice din societatea crestina co ntemporana, a gasit de cuviinta sa mplineasca macar n parte acest gol, publicnd a doua carte Despre lucrar ea mintii sau Despre rugaciunea lui Iisus, dndu-i o forma de dialog ntre un monah si un preot de mir. Aceasta carte e completarea si lamurirea celei dinti. Ea cuprinde numeroasele nvataturi de spre rugaciune ale Sf. Parinti ai Bisericii din vechime, traducerea deplina rusa a scrierilor D espre rugaciunea lui Iisus a staretului de la schitul Poiana Marului, schimonahul Vasile, schiarhiman dritului Paisie, staretul de la Manastirea Neamtului, nvataturile Cuviosului Serafim de Sarov, ale Ep. Teofan, Ep. Ignatie, ale staretilor de la Optina si Valaam, ale Par. Ioan de Kronstadt, si s e dau raspunsuri la ntrebarile pline de nedumerire ale oamenilor laici despre lucrarea rugaciunii. Valaam, 21 Aprilie 1938 PREFATA Nu stiu de se va gasi cineva care sa spuna, ca n societatea noastra laica nu ar f i o nclinare spre viata religioasa. Bisericile la sarbatori aproape totdeauna sunt pline, ba chiar si n zilele de lucru mai totdeauna sunt nchinatori. Stiu sa se roage fierbinte. Se spovedesc sincer, f ierbinte, cu lacrimi. Unii se mpartasesc adesea. Se intereseaza de problemele religioase. Majoritatea s tau drz pentru o Ortodoxie riguroasasi osndeste toate "ereziile" si "inovatiile". Se intereseaza de literatura religioasa, se plng de lipsa lecturii religioase si cu atentie urmaresc publicati ile si conferintele religioase ce apar; frecventeaza prelegerile si conferintele religioase, se duc la "acatiste"; le place foarte mult sa cerceteze manastirile aducndu-si aminte de ele; multi tin drept da

torie sa viziteze pe cei bolnavi din spitale si sa-i ajute cu ce pot; altii i viziteaza pe cei saraci, aduna pentru ei ofrande n bani sau lucruri; n fiecare numar de ziar poti gasi familia sau initialele donat orilor pentru cei bolnavi si nevoiasi; nici o chemare de ajutor nu ramne fara de raspuns, orice suf erinta data n vileag ndata gaseste un rasunet plin de osrdie. Multi lucreaza perctru copii, n col onii, n lagare s.a.m.d.

nsa, alaturi de acestea noi vedem n aceeasi societate fenomene de alt ordin - noi vedem neornduieli casnice, minciuni, vorbire de rau, osndire, vrajba, rautate, ura, truf ie, slava desarta si asa mai departe; dimineata se roaga fierbinte n biserica, nsa dupa ce au iesit din biserica vorbesc de rau, osndesc, se mnie, se cearta, nsala; seara se duc la cinema, sau n al ta parte; azi se caiesc si plng la spovedanie, mine din nou se nfurie, urasc, mint, clevetesc. Nu mai vorbim apoi despre alte laturi ncasi mai ntunecoase ale vietii personale, familiare, soci ale. Se produce un fel de nvrstare, o oarecare neornduire n viata noastra cea duhovniceascasi cea de dinafara; principiul religios, crestin nu e un motor ndrumator al vietii, ci e numai unul d in fenomenele acestei vieti alaturi de alte felurite fenomene, chiar ntunecoase si de osndit. Ex ista un fel de a fi, n care, fara de ndoiala, un anumit loc ocupa latura religioasa, nsa nu-i viata cres tina ca o problema crestina realizata dupa un anumit plan, ca o slujire crestina lui Dumne zeu, plina de raspundere. De un astfel de caracter ndoit al vietii ne fereste Domnul Iisus Hris tos cnd zice: "Nu puteti sluji lui Dumnezeu si Mamonei" (Matei 6, 24), iar la noi aceasta slujba l ui Dumnezeu si lui Mamona e un fenomen obisnuit si frecvent al vietii noastre. Ce sa facem cu acest fenomen? Trebuie el socotit drept o proprietate inevitabila a vietii omenesti si sa ne mpacam cu e l, sau sa-l socotim drept un rau al vietii noastre cu care trebuie sa ne luptam? Iar daca e sa ne lu ptam apoi cum? n predici se vorbesc multe, sunt si carti cu continut religios; copiii de mici nvat a rugaciunile si religia, nsa toate acestea, influenteaza oarecum putin. Poate casi nruresc, nsa nu s e vede nici o schimbare. Biserica, fara de ndoiala, are mijloace harice de o influenta binefaca toare asupra sufletului omenesc si aceste mijloace si au nrurirea lor - rugaciunea casnica, citi rea cuvntului 1ui Dumnezeu, cercetarea slujbelor bisericesti si a locurilor sfinte si mai ales , primirea sfintelor Taine, a Spovedaniei si mpartasirii cu Sf. Taine ale lui Hristos lasa o urma adnca si binefacatoare n sufletul credinciosilor. nsa Biserica mai are nca un mijloc haric d e nrurire asupra sufletului omenesc, la care putini dintre laici si-au ntors atentia, care n sa are deosebirea pretioasa ca este totdeauna la ndemna omului, care doreste sa se foloseasca de el, si acasa, si n bisericasi n cale, si la lucru. Acest mijloc e cuprins n chemarea launtrica de rug aciune si de pocainta a numelui Domnului Iisus Hristos. Chemat cu credinta acest nume are o mare putere mntuitoare. Despre el s-a spus ca Dumnezeu "Ia dat lui un nume mai presus de orice nume, ca naintea numelui lui Iisus sa se plec e tot genunchiul celor ceresti, celor de pe pamnt si celor de dedesubt". (Filip, 2, 9 -10). " Oric ine va chema numele

Domnului se va mntui" (Fapt. 2, 21). "Nu este alt nume sub cer dat oamenilor ntru care trebuie sa ne mntuim" (Fapt. 4, 12). Miezul chemarii lui Iisus Hristos se cuprinde nu numai n rostirea cuvintelor, ci n tr-o necurmata pomenire de rugaciune a lui Iisus Hristos, ntr-o chemare necurmata de rugaciune a dresata Lui, pentru care chemare de rugaciune nsusi cuvintele rugaciunii lui Iisus: "Doamne, I isuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul (sau pacatoasa)" nu sunt dect o exprimare n afara gn durilor si simtamintelor cuprinse n ele. Rugaciunea lui Iisus, lucrata mereu, apropie, nrudes te si uneste pe cel ce o rosteste cu Domnul Iisus Hristos Mntuitorul, si aceasta necontenita pome nire de rugaciune a lui Hristos Mntuitorul ajunge ca un paznic al vietii noastre, launtri c, al gndurilor si simtamintelor noastre, care nu ngaduie sa se salasluiasca n sufletul nostru nimic necurat si

nedemn. Luarea aminte, care se obisnuieste sa fie pururea cu Domnul Iisus Hristo s, ne ajuta sa nvingem raspndirea si risipirea gndurilor, curata (gndirea) mintea de gndurile cele d esarte care o scie, pazeste inima de miscarile necurate, salasluieste nlauntrul nostru, cu ratia si o buna ornduire a gndurilor si simtamintelor, ntareste credinta si rugaciunea. Aceasta ornd uire launtrica a sufletului se oglindeste n toate lucrarile cele de dinafara ale omulu i n toate vorbele si faptele lui. Noi citam n epigraf cuvintele minunate ale Sf. Isichie, presbiterul din Ierusalim, ucenicul Sf. Grigorie Teologul "Daca omul nu va face voia 1ui Dumnezeu si nu va pazi poruncile lui nlauntrul inimii, apoi el nu va putea face acest lucru nici n afara": Aceste c uvinte ne arata limpede unde se afla tot raul n viata noastra religioasasi cum trebuie sa ne lupt am cu el. Raul acesta se cuprinde n neornduiala noastra launtricasi n nedisciplinarea noastra. Dac a noi nu vom pune stapnire pe inima si pe gndurile noastre, daca nu vom ajunge la o unitate si la o ornduire buna nlauntrul nostru, apoi nu vom ajunge la ele nici n lucrarile noastre cele din afara. n aceasta cea mai de seama lucrare a vietii noastre religioase, un ajutor de nenlo cuit poate da sfnta rugaciune a lui Iisus, sau mai bine zis, Domnul nostru Iisus Hristos, chema t prin aceasta rugaciune si Care prin ea se apropie de noi si ajunge locuitor de totdeauna al i nimii noastre. nsa cum sa nvatam rugaciunea lui Iisus? Ca raspuns la aceasta ntrebare e cartea de fata care e un rezumat al celor ce au vorbit si au scris despre rugaciunea lui Iisus si n gen ere despre lucrarea launtrica Sf. Parinti si nevoitorii Bisericii Ortodoxe. Noi acum vom spune pe scurt despre lucrarea rugaciunii numai cteva cuvinte lamuri toare. De rugaciunea lui Iisus trebuie sa te apropii cu evlavie si cu un duh de pocainta si sa o faci cu luare aminte, fara grabire si cu o simplitate mare, fara sa te silesti ca sa storci di n inima ta anumite simtaminte. Rugaciunea se numeste graita cnd ea e rostita prin cuvinte, cu glas s au fara glas. Astfel, ea poate fi rostitasi cu gura si nlauntrul pieptului si n inima. Se numest e rugaciunea mintii cnd nedespartit de ea se leaga luarea aminte a mintii si rugaciunea inimii, sau a mintii din inima, cnd se face n inima. Cnd facem rugaciunea lui Iisus nu este att de importanta cantit atea ct calitatea. Totusi, trebuie sa-ti hotarasti pentru fiecare zi un anumit numar de rugaciuni, ca o pravila pentru totdeauna, ca sa n-aiba loc bunul plac sau ntmplarea. Cel ce face r ugaciunea lui Iisus trebuie satina minte, ca el prin aceasta se aseaza ntr-o anumita apropiere de Domnul si potrivit cu aceasta asezare a sa, va trebui sa-si schimbe viata, - sa se nfrneze d e tot ce nu e vrednic de starea lui si sa faca toate ce-i sunt cu putinta ca sa fie demn de ea . Asezndu-se ntr-o

astfel de stare, se cere ca sa savrsim cu rabdare nevointa noastra n rugaciune, la sndu-ne cu totul n voia Domnului si fara sa ne gndim la cine stie ce nfaptuiri, ci socotindu-n e pururea niste robi netrebnici. Iata pe scurt tot miezul rugaciunii lui Iisus. Trebuie sa ncepem de la rugaciunea graita, care fiind rostita cu evlavie si fara de grabire, ntru zdrobirea inimii, trece singura n cea a mintii, iar cea a mintii la cea din inima . Treptat rugaciunea cuprinde sufletul si aduce n el o stare de pace; de liniste, de odihna, de curati e, de rnduialasi de bucurie, si o "stare" launtrica necurmata naintea Domnului. Cnd a aparut cu ctiva ani n urma cartea atragatoare: "Marturisirea unui pelerin"; n care acela povesteste cum a nvatat el rugaciunea lui Iisus, multi laici ncntati s-au aruncat a supra acestei carti si pretutindeni se vorbea numai de rugaciunea lui Iisus. A trecut nsa numai ctva timp si

vorbele au ncetat. De rugaciunea lui Iisus parca au uitat. Poate chiar sa nu fi u itat, nsa au vazut ca rugaciunea lui Iisus nu se face asa de usor cum parea la nceput. Dar mai cu se ama s-a vazut ca ea cere rabdare, smerenie si timp. Iar pentru acestea nu toti au statornicie si putere. E drept, casi acea cale pe care a mers pelerinul nu poate fi numita o cale obsteasca pentru to ti. Aceasta este calea lui personala, proprie, care poate fi nfaptuita numai ntr-o anumita stare de pelerin. Nu fiecare, dupa conditiile vietii sale, poate face zilnic cte trei, cte sase, cte dou asprezece mii de ori rugaciunea lui Iisus. Nu fiecare poate ntrebuinta pentru sine si acele mijloace d e a cobor mintea n inima, care erau recomandate de parintii-nevoitori sihastrilor din Athos, n seco lul al XIV sau XV. nsa toate acestea nici nu sunt obligatorii, dupa cum ne nvata lucratorii si ndr umatorii rugaciunii lui Iisus, cei mai apropiati de noi - Episcopii Teofan Zavortul, Ignat ie Breanceaninov sau Cuviosul Serafim de Sarov si altii. Rugaciunea lui Iisus o putem nvata mult m ai simplu si mai lesne, dupa cum se vede acest lucru, din povetele acestor nevoitori. n cartea de fata, noi am ntrebuintat forma de dialog (convorbire) ntre un staret sihastru -si un preot de mir, tinnd seama ca aceasta forma, n primul rnd, nvioreaza povestirea, iar n al doilea rnd, da posibilitatea mai lesne sa limpezim cutare sau cutare problema din mai mu lte puncte de vedere. Cartea a iesit ca volum mult mai mare dect se astepta. Acest lucru s-a petrecut, pentru ca autorii nu s-au putut opri de la dorinta de a epuiza, cu toata plinatatea posibila, pret ioasele nvataturi despre rugaciune ale Sf. Parinti si ale nevoitorilor Bisericii ortodoxe, att din timpurile vechi ct si din cele noi. Sa dea Dumnezeu ca aceasta carte, cu toate lipsurile din expunerea ei, sa aduca folos cititorilor care cauta mntuirea si ornduirea launtrica a vietii lor duhovnicesti. Valaam, 25 Martie 1938 "Nu puteti sluji lui Dumrezeu si Mamonei" (Mat. 6, 24). "Din inima ies gndurile cele rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisaguri le, marturiile mincinoase, hulele. Acestea sunt care spurca pe om" (Mat. 15, 19 - 20). "Daca nlauntrul inimii, omul nu va face voia lui Dumnezeu si nu va pazi poruncile lui, apoi nu va putea face acest lucru nici n afara" (Sf. Isichie Ierusalimleanul). "Trebuie sa simti adnc primejdia starii n care te afli, si nca o primejdie peste se ama, de la care nai alta scapare dect n Domnul Iisus Hristos" (Episcopul Teofan). "Doua puteri, cu desavrsire protivnice ntre ele, nruresc asupra mea: puterea binelui si puterea raului, puterea purtatoare de viata si puterea aducatoare de moarte. Fiindca sunt puteri duhovnicesti, amndoua sunt nevazute. Puterea cea buna, dupa rugaciunea mea liberasi sincera, to tdeauna o

alunga pe cea rea, si puterea cea rea are tarie numai prin rautatea ascunsa n min e. Ca sa nu se mai atinga de noi raceala necurata ce vine din partea duhului rau, trebuie ca nenceta t sa avem n inima rugaciunea lui Iisus; "Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma". mpotriva vrajmasu lui celui nevazut (diavolului) - lupta Dumnezeu cel nevazut, mpotriva celui puternic se razboieste Cel Atotputernic." (Protoiereu I. Serghiev de Kronstadt).

"A spune lucrarea printr-un cuvnt simplu poate fiecare si e lesne. Asa de pilda, fiecare poate spune ca pinea e facuta din gru; nsa ca sa spui amanuntit cum se pregateste, nu stie fiec are si acest lucru l pot face numai cei ncercati. La fel, a spune ceva simplu despre nepatimire si de savrsire nu e greu si e la ndemna; nsa a cunoaste acest lucru, nseamna ca prin nsasi lucrarea si ntr-adev ar sa pricepi cum se cstiga desavrsirea". (Sf. Macarie cel Mare). INTRODUCERE Monahul: Parinte draga! Ma bucur foarte mult ca ati venit n Sfnta noastra Manastir e. Nadajduiesc ca veti ramne la noi mai mult si vom avea putinta sa ne vedem mai des si sa vorbi m cu Dv. Preotul: Da, si eu sunt foarte fericit, ca Domnul m-a adus la Dv. Pentru noi, pr eotii de mir, e de foarte mare nsemnatate sa vizitam, din cnd n cnd, Sfintele manastiri si aici, n linis te, singuratate si rugaciune, sa faci rnduiala n sufletul tau obosit. Nu va puteti nchipui, n ce mas ura se pustieste si se zvnta sufletul n desertaciunea lumeasca cea de toate zilele. Monahul: E straniu, pentru mine, sa aud de la Dv aceste cuvinte. Sunteti un preo t al lui Dumnezeu si ndata vorbiti despre pustiirea sufletului dv. Att de des stati n fata scaunului lui Dumnezeu (Sf. Prestol - Sf. Masa), va rugati, va mpartasiti cu Sf. Taine ale lui Hristos. Or, a cest lucru e un izvor nesecat al vietii harice si al ntaririi si mngierii duhovnicesti. Preotul: E adevarat n totul, parinte. Slujbele dese, rugaciunea si mpartasirea cu Sf. Taine ale lui Hristos sunt un izvor de viata haricasi de tarie duhovniceasca. Si cu toate aces tea, faptul trist e de fata. n parte din propria noastra nepasare si lipsa de luare aminte, n parte fiind ca suntem ngrijorati de felurite lucruri de nenlaturat de dinafara, rugaciunea noastra adesea e risipi tasi slaba, gndurile se mprastie si vagabondeaza, inima ajunge rece. ncetul cu ncetul aluneci n jos; te o bisnuiesti cu o ndeplinire formala a ndatoririlor tale si pierzi acel simtamnt launtric de adunare si evlavie, acea frica de Dumnezeu, care trebuie sa fie cea mai de seama dispozitie (asezare). S-ar parea ca toata lumea lui Dumnezeu, ce ne nconjoara, ar trebui privita de noi ca un mare si necuprins templu al lui Dumnezeu, unde pururea e de fata nsusi Domnul, Creatorul si proniatorul ei. Si privind n lume, slava si maretia Lui, si de la aceasta rvnire patrunzndu-ne cu simtamntul evlaviei celei mai adnci, noi ar trebui sa privim si sa ornduim viata noastra de p e pamnt si toate faptele noastre cele pamntesti n lumina acestui simtamnt evlavios, supunnd cele vrem elnice celor vesnice si cele pamntesti, celor ceresti. n realitate nsa se petrece cu totul altfel. Noi uitam cu desavrsire, ca deasupra no astra e Dumnezeu, si suntem izgoniti, cu totul, de lucrarile noastre trecatoare, de cele sociale si de stat, iar uneori, pur si simplu, de fleacurile marunte ale vietii noastre, de minciuni, de

patimile noastre, n asa masura, ca cuvintele despre vesnicie, viata viitoare, nu gasesc nici un rasu net n sufletul nostru, parca n-ar avea nici o legatura cu viata noastrasi cu lucrarile noastre de pe pa mnt. Cu totul altfel, ntr-un chip ce tinde spre desavrsire, e privita viata n manastiri. Desigur, si acolo petrec nu numai sfinti ci si oameni pacatosi si slabi; la fel ca noi, si acolo o amenii sunt bntuiti de patimi si de grijile lumesti, nsa acolo toate merg altfel. Acolo mereu se simte c a petrec n fata lui

Dumnezeu, n asteptarea trecerii de nenlaturat de la cele vremelnice la cele vesnic e, si a judecatii celei drepte a lui Dumnezeu, care vine si e de nenlaturat, si a rasplatii pentru fiecare lucru, fiecare cuvnt, fiecare gnd, si acest simtamnt de care e patrunsa viata de manastire, i adaug a vietii acesteia o trasatura naltasi luminoasa a umblarii necontenite naintea lui Dumnezeu , simtamnt pe care lumea aproape ca l-a pierdut. Aceasta deosebire a vietii din manastire, se simte de mireni, se simte ca ceva ce le lipseste lor, si fara de care ei se sufoca duhovniceste. Iat a de ce o ia lumea spre manastiri, ca macar un pic sa petreaca n acest aer curat si nviorator al umblarii vii naintea lui Dumnezeu, si pe urma sa se ntoarca n obisnuita desertaciune a vietii noita duhovnic este, nviorata, ntaritasi parca ntinerita. Si ceea ce este mai de pretsi mai nsemnat e ca aceasta nsemnatate nvioratoare si mntuitoare a manastirilor o simt nu numai cei vrstnici, ci si tineretul, care de asemenea tinde ncoace, si venind aici chiar pentru un timp scurt, pleaca de aici noit si duhovniceste ntarit si luminat. Un mare bogdaproste, pentru aceasta, sfintelor ma nastiri! De aceea, parinte, nu va mirati ca eu, preot al lui Dumnezeu, am venit la Dv. n manastire, sa caut odihna pentru sufletul meu obosit si nviorarea simtamintelor slabite de frica lui Dumnez eu, de credinta, de rugaciune si de pocainta care, stingndu-se, sufletul tnjeste, se sufocasi moare. nsa eu am si alta pricina, care m-a facut sa vin aici. Desigur, ca va e cunoscuta cartea publicata nu de mult de Manastirea Valaam: "Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus". Aceasta c arte a atras luarea aminte a presei si a cititorilor. Toti vorbesc de ea cu cuvinte de laudasi din t oata inima multumesc pe cei ce s-au ostenit cu alcatuirea si publicarea ei. O astfel de simpatie largasi atentie fata de aceasta carte e produsa, dupa ct mi se pare, anume de acea mprejurare, despre care numai ce am vorbit. Ea a rasunat printre mireni ca u n glas dulce de clopot, ca un glas venit din alta lume, departat si totodata aproape si nrudit cu noi. Ea a fost un fel de patrundere n viata noastra lumeascasi desarta, a ntelesului manastiresc, sau ma i bine zis, al celui cu adevarat ortodox al vietii, ca o stare de rugaciune si de pocainta naint ea fetei lui Dumnezeu. n forma simplasi nemestesugita a extraselor din cartile de nduhovnicire citite, e nfatisata mirenilor o problema de o nsemnatate si importanta covrsitoare - problema rugaciunii ca temelie si miez de viata crestina. Rugaciunea, e privita ca centru de viata cres tina. Unde nu e rugaciune, acolo nu e nici viata crestina. Un adevar, dupa ct se vede, limpede si nendoios, nsa uitat de foarte multi si aruncat afara din viata cea de toate zilele. Pe cnd pent ru unii problema aceasta a rugaciunii ramne o problema dureroasasi chinuitoare. E o sete de rugaci une, nsa oamenii nu sunt obisnuiti si nici nu stiu sa se roage. Rugaciunile citite dupa

Ceaslov sau Carte de rugaciuni nu gasesc nici un rasunet n inima cea pustiitasi rostite numai cu gura, nu se lipesc de inima, care ramne rece si nepasatoare. Cartea aparuta, lamurind miezul si nsemnata tea rugaciunii, ne ajuta sa iesim din aceasta stare nesanatoasasi chinuitoare. n aceasta e cuprin sa ntreaga ei valoare si nsemnatate. Ca si altii, si eu am citit cartea, cu mare interes, folos si mngiere. nsa atragndu-te catre rugaciune, aceasta carte naste n suflet o multime de ntrebari, n c e priveste rugaciunea lui Iisus, miezul ei, nsemnatatea, necesitatea si lucrarea ei n practic a. Desi sunt preot, nsa trebuie sa recunosc ca eu nu fac parte din lucratorii rugaciunii lui Iisus. E u, n privinta aceasta, se poate spune, ca nu stiu absolut nimic. Si iata ca am venit aici, ca recunoscnd nestiinta mea, sa

caut sa lamuresc problema rugaciunii lui Iisus, n toata plinatatea posibila, ce-i cu putinta. Eu va voi multumi foarte mult daca ma veti ajuta n: aceasta lucrare. Monahul: Ceea ce ati spus despre feluritele atitudini, n ce priveste viata, care sunt n lume si n manastire, eu le-am ascultat cu toata luarea aminte si daca lucrurile ntr-adevar stau astfel, apoi nu poti sa nu rami pe gnduri. Problema aceasta e foarte mare si serioasasi remarca bo ala de capetenie a timpurilor noastre. n ceea ce priveste problema rugaciunii si rugaciu nea lui Iisus n special, apoi trebuie de spus ca aceasta problema, ca si problema vietii crestin e n genere, nu este de ajuns s-o lamuresti numai prin convorbiri teoretice. n temeiurile sale cele mai a dnci si n miezul sau, crestinismul se cunoaste, mai cu seama, prin ncercarea treptat agonisita a v ietii crestine si sporirea duhovniceasca a mintii si inimii. Ca sa cunosti viata crestina, iar nu numai formele si manifestarile ei de dinafa rasi ca sa nu te marginesti numai la o cunoastere teoretica, formala a adevarurilor crestine, tre buie sa cunosti crestinismul pe cale de traire, de ncercare, de nevointa duhovniceasca plina de o steneli, urcndu-te ncet de pe o treapta de vietuire crestina pe alta, mai nalta. Sa luam aceeasi prob lema, pusa de Dv., a rugaciunii. Se pot avea despre rugaciune cele mai complete si cele mai adnci cu nostinte teoretice, se poate da cea mai exacta definitie a rugaciunii, se poate arata ce fel de nvata tura, despre rugaciune, are cutare, sau cutare slujitor bisericesc, si ce fel de povete se da u pentru a spori n rugaciune, si cu toate aceste vaste cunostinte teoretice despre rugaciune, singu r sa nu te poti ruga. Astfel, cunoasterea teoretica, numai cu mintea, a unui adevar religios, se poate sa nu coincida deloc cu cunoasterea lui prin ncercare, prin traire. Acelasi lucru se poate spune si de spre toate celelalte adevaruri ale crestinismului si chiar adevarul fundamental al existentei lui Dum nezeu nu face exceptie. Cele spuse se potrivesc si rugaciunii lui Iisus. Ea se cunoaste nu num ai prin nvatarea pe dinafara, ci printr-o lucrare de ncercare. Pentru oamenii cu o inima simplasi cre dincioasa folosirea ei nu ne nfatiseaza greutati, si de aceea Tipicul bisericesc, celor fara de carte , le recomanda sa nlocuiasca, prin aceasta rugaciune, toate rnduielile statornicite pentru rugaciune . Iar pentru cei ce n-au o credinta simplasi nemijlocitasi care petrec o viata mai rationalasi abstr acta, ntr-adevar, nu e usor sa patrunda n aceasta traire a lucrarii de rugaciune n inima. nsa acest lucr u nu trebuie sa ne tulbure. Caci, totusi, de la aceasta lucrare nu e oprit nimeni. La ntrebarea daca rugaciunea mintii ne da tuturor, staretul de la Optina, Leonida, n schima Leon, a raspuns: "Pe cine-l va cerceta Domnul cu o ncercare grea, necaz, pierderea celui iubit dintre ai sai, acela, fara sa vr ea, se va ruga cu toata inima, si cu tot cugetul sau, cu toata mintea sa. Prin urmare, izvorul rugaciuni

i l are fiecare, nsa el se deschide prin adncirea n sine, dupa nvatarea Sf. Parinti, sau de ndata printr-o s fredelire a lui Dumnezeu". (Biografia staretului ieroschimonahul Leonida de la Optina, Ed. 1890, pag.178). Rugaciunea lui Iisus, lucrata n practica cum se cuvine, dupa ndrumarile Sf. Parint i, si povatuitorilor ncercati n lucrarea rugaciunii, este anume acea "treptata adncire a omului n sine" despre care vorbeste staretul Leonida. Ea ajuta ca sa se deschida inima, acest i zvor de rugaciune vie, pururea miscatoare, care, fiind o unire cu Domnul Iisus Hristos, se asaza la paz a inimii omului, mpotrivindu-se oricarei miscari necurate din partea lui, si mpartasindu-i o pace a dncasi o tarie duhovniceasca, si ornduind, prin aceasta, ntreaga viata launtricasi cea dinafara a omului. n

aceasta se cuprinde ntreaga nsemnatate a rugaciunii lui Iisus, pentru viata duhovn iceasca a unui crestin. Nu pot sa spun ca sunt un lucrator ncercat si povatuitor al rugaciunii lui Iisus. nsa eu, cu placere, va voi mpartasi Dv. tot ce stiu despre ea din scrierile Sf. Parinti si povatuitor ii ncercati ai acestei rugaciuni. Si de aceea va rog sa-mi puneti ntrebari si astfel vom ncepe convorbire a noastra despre, rugaciunea lui Iisus. DIALOGUL I (Convorbirea ntia) Ce e rugaciunea lui Iisus dupa forma si continutul ei, despre perioada ei de luc rare cea dinti sau ostenitoare, despre conditiile necesare unei cuvenite lucrari a rugaciunii si despre roadele ei Preotul: Cuvintele Dv. cele din urma parca descopar taina rugaciunii lui Iisus. Daca aceasta rugaciune, dupa cum spuneti, ntipareste n inima o pomenire de rugaciuni a Domnului nostru Iisus Hristos si uneste cu El inima noastrasi ajunge ca un paznic al inimii de toate m iscarile necurate si pacatoase, iar, prin aceasta, ornduieste ntreaga viata a crestinului, apoi acest l ucru e cel mai de seamasi cel mai trebuincios, n lucrarea de traire crestina. Cele mai vaste cunost inte teologice, cunoasterea literaturii patristice si a cartilor de ritual, daca toate acestea r amn numai un avut al mintii si memoriei si nu ajung pna n adncul inimii, nu crmuiesc viata omului si toat e faptele lui, apoi toate acestea ramn o comoara moartasi nefolosita. Si desigur, n acest caz, ru gaciunea lui Iisus devine mai nsemnatasi mai trebuincioasa dect acele cunostinte teoretice. Ace st fapt strneste n mine un anumit interes fata de aceasta rugaciune. Si eu va rog sa ma iertati, d aca, punndu-va ntrebarile mele, voi vorbi despre lucruri, parca limpezi si lesne de priceput, ca re nu cer nici o lamurire si sunt cunoscute tuturor; nsa eu voi face acest lucru numai pentru ca, n aceasta problema att de importantasi peste masura de interesanta, sa nu scap din vedere nici un am anunt, cu att mai mult, ca eu v-am prevenit deja de necunoasterea mea totala n aceasta problema. Deci, ntrebarea mea cei dinti ar fi urmatoarea: ce nevoie e de rugaciunea lui Iisu s, cnd Biserica Ortodoxa are o multime neuumarata de rugaciuni pentru folosinta casnicasi biseri ceasca, ntocmite din inspiratia Sf. Duh de scriitorii de cntari, sfinti dupa viata si eminenti dupa daruri - Ioan Damaschin, Cosma Maiumul, Roman Dulce cntatorul, Andrei Criteanul, Iosif scriitor ul de cntari si altii, precum si de sfintii Parinti cei Mari - Vasilie cel Mare, Ioan Gura de Aur, Efrem Sirul si altii, si, afara de aceasta, date noua de nsusi Domnul Iisus Hristos si de Preacu rata Sa Maica? n

toate rugaciunile acestea, tropare, canoane si stihiri, e un cuprins att de adnc, miscator si felurit, nct n ele se poate oglindi orice sentiment religios omenesc, dispozitie, trebuinta, nevoie, orice necaz si orice bucurie, orice rugaminte si orice multumire; ele pot nvata, ntelept i, hrani, ncalzi, mngia, lumina, nsufleti, ndrepta si ndruma orice suflet. Deci, de ce n loc sa ne folos im de aceasta felurita bogatie duhovniceasca a Bisericii, sa ne marginim la rugaciunea de pocainta a vamesului, ca si cum ntreaga viata religioasa s-ar reduce numai la pocainta? Iert ati-ma pentru ntrebarea mea poate ca naiva, nsa sa nu va dati n laturi de a ma lamuri.

Monahul: n ce priveste cuvintele Dv. despre reducerea tuturor rugaciunilor numai la rugaciunea de pocainta a vamesului, apoi chiar daca acest lucru ar fi asa, n aceasta n-ar fi nimic de smintealasi potrivnic Evangheliei. Caci pocainta e temelie ntregii vieti crestine. Cine va nva ta pocainta, acela va nvata viata crestina. Iisus Hristos si-a nceput propovaduirea Sa prin predicare a pocaintei. "De atunci a nceput Iisus sa propovaduiascasi sa zica: Pocaiti-va, ca s-a apropiat mpa ratia Cerurilor (Matei 4,17). Fericirile, prin care a nceput Iisus Hristos predica Sa de pe munte , i fericesc mai nti pe cei amarti si pe cei ce plng. nsa acum nu e vorba despre aceasta. ntrebarea Dv. v ine de la o nentelegere vadita. Se vede, ca Dv. socotiti ca prin rugaciunea lui Iisus se prop une sa nlocuim toate rugaciunile si cntarile, casnice si bisencesti, ce le avem astazi. Cu desavrsire nu. Nimeni nu ndrazneste sa faca acest lucru. Tot ce avem n Biserica are o origine dumnezeiasca, e rnduit pentru mntuirea noastrasi nu poate fi nlocuit nicidecum! Rug aciunea lui Iisus nu nlocuieste nimic si urmareste numai sa ajute aceeasi lucrare a mntuirii p entru care sunt toate n Biserica. "Sa nu socoti, scrie unul din lucratorii si povatuitorii rugaci unii lui Iisus, ca ndemnnd a nvata lucrarea mintii, Sf. Parinti aduc vreo stirbire Psalmilor si canoan elor. Sa nu faci aceasta! Caci toate acestea sunt date Bisericii de Duhul Sfnt. Si toate slujbele ei cuprind n sine ntreaga taina a iconomiei Dumnezeu-Cuvntului pna la a doua Lui venire si pna la nvier ea noastra. Si n asezamintele bisericesti nu e nimic omenesc, ci totul e lucrarea Ha rului dumnezeiesc care nu sporeste n urma vredniciei noastre si nici nu se mputineaza de pacatele no astre. (Viata si scrierile staretului moldovenesc Paisie Velicicovschi, Ed. 1847, pag.107). "Biserica lui Hristos", scrie un alt lucrator al rugaciunii lui Iisus, "zidita p e temelia Apostolilor si Proorocilor, fiind piatra cea din capul unghiului nsusi Iisus Hristos", (Efes, 2, 20) va sta neclintita pna la sfrsitul veacului, pe temelia sa cea vesnica, Care este Iisus Hristos. Totu l din ea, ce este ntemeiat de Duhul Sfnt, trebuie mplinit de noi fara de nici o mpotrivire, ca o lucra re a lui Dumnezeu asezata pentru a noastra mntuire. Deci vorba este nu despre ndepartarea s au nlocuirea unor oarecare asezaminte bisericesti, ci despre un anumit ajutor prin lucrarea r ugaciunii, care statornicind si ntarind unirea launtrica, din inima, prin rugaciune; cu Domnul Ii sus Hristos, nu numai ca nu pune piedica rugaciunii noastre casnice sau bisericesti, ba nca o aju ta ca sa fie mult mai adunata, adncitasi lucratoare. E drept, ca celor nestiutori de carte, Tipicul le propune sa nlocuiasca rugaciunile, pe care nu le pot spune, prin rugaciunea lui Iisus, nsa ac est lucru e cerut de o nevoie vadita, de neputinta lor de a se folosi de cartile de ritual.

Pustnicii si sihastrii, prin rugaciunile lui Iisus, nlocuiesc toate slujbele bise ricesti, n parte tot din acest motiv, n parte din pricina caracterului anumit al nevointelor lor duhovnice sti. Preotul: Va multumesc pentru aceasta lamurire. Sa fiti asa de bun sa-mi dati o d efinitie precisa ce numiti Dv. rugaciunea lui Iisus. Doar fiecare rugaciune, adresata Domnului Iisus Hristos poate fi numita rugaciunea lui Iisus, iar rugaciuni de acest fel sunt o multime. As vrea sastiu cum se rosteste drept rugaciunea lui Iisus? Monahul: Noi numim rugaciune a lui Iisus, nu altceva dect o chemare evlavioasa al numelui mntuitor al Domnului nostru Iisus Hristos - n orice timp, la orice ndeletnicire si n orice loc. De obicei, rugaciunea aceasta se spune prin urmatoarele cuvinte: "Doamne Iisuse Hri stoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul (sau pacatoasa)". Mai pe scurt se poate spune asa:

"Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma". n aceasta forma ea corespunde ntocmai c uvintelor Sf. Ap. Pavel: "Vreau sa zic cinci cuvinte cu mintea mea, dect zece mii cu limba" (I, Cor. 14, 19). Se poate spune si mai scurt: "Doamne, miluieste!" Preotul: Cum se explica ca n rugaciunea de a ne milui, nu ne adresam Prea Sfintei Treimi, nu lui Dumnezeu-Tatal si nici Sfntului Duh, ci Fiului lui Dumnezeu? Monahul: Stiti, desigur, ca noi ne adresam cu rugaciuni Prea Sfintei Treimi ("Prea Sfnta T reime, miluieste-ne pre noi ..."), si lui Dumnezeu-Tatal ("Tatal nostru") si Sfntului Du h ("mparate Ceresc"). nsa n cazul de fata noi ne adresam Fiului lui Dumnezeu. Pricina acestui lucru e limpede. Noi ne adresam Fiului lui Dumnezeu, desigur, nu pentru ca Fiul lui Dumnezeu ar a vea o ntietate n uniunea treimica a Dumnezeirii, ci pentru ca El ne-a cstigat pe noi lui Dumnezeu si Tatal prin Cinstit Sngele sau si este Mntuitorul si mpaciuitorul nostru cu dragostea cea dumne zeiasca. El a primit, n ipostaza Sa Dumnezeiasca, firea noastra, ne-a rascumparat de pacat ele noastre, prin viata, moartea si nvierea Sa, a suferit pentru noi osnda care era de nenlaturat asu pra noastra, pentru pacatele noastre cele stramosesti si ale noastre personale. Si de aceea, pentru buna dreptate, trebuie sa ne rugam Lui, ca unui Mntuitor al nostru; numai prin El, rugaciunile n oastre si capata puterea lor si avem apropiere de Tatal cel ceresc: "Daca veti cere ceva de la Ta tal, ntru numele Meu va da voua." (Ioan, 14 -13). Fara nici o ndoiala, casi oricare alta rugaciune adresata Domnului Iisus Hristos, alcatuita de Sf. Parinti, e insuflata de Dumnezeu, e dumnezeiascasi plina de putere harica, pe ma sura comportarii noastre cuvenite, nsa fiind mai mult sau mai putin complicata n-are acea ndemnare u soara, ca s-o poti spune mereu, n orice timp, la orice ndeletnicire si n orice loc. Totusi, fiind scurtasi simpla, rugaciunea lui Iisus cuprinde totul ce apartine Fiului lui Dumnezeu, att dupa ico nomia mntuirii noastre ct si dupa starea Sa ipostatica Dumnezeiasca. Marturisindu-L pe El Domn s i Fiu al lui Dumnezeu, noi l recunoastem Dumnezeu adevarat, de o fiinta cu Tatal si cu Sfntul D uh; iar numindu-L Iisus Hristos si cerndu-I "Miluieste-ne pre noi", marturisim taina icon omiei, pe care El a binevoit sa o savrseasca "pentru noi oamenii si pentru a noastra mntuire"; noi l recunoastem pe El drept Mntuitorul nostru si ca numai El ne poate mntui. nsa dupa cte stim n aceasta se si cuprinde miezul credintei noastre crestine, a Evangheliei si a ntregii nvataturi a lui Hristos. Sf. Ioan Teologul, ncheindu-si Evanghelia sa, zice: "Iar acestea s-au scris, ca sa cr edeti, ca Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si creznd viata sa aveti ntru numele Lui" (Ioan, 20,21 ). ntr-un cuvnt

-rugaciunea lui Iisus ne uneste cu Fiul lui Dumnezeu n chipul cel mai strns si n El ne face partasi ai vietii cele de veci. Dupa cuvntul aceluiasi Apostol: "n acela viata era" (Ioan 1, 4). Preotul: Cuvintele Dv. m-au lamurit deocamdata ndeajuns n ce priveste rugaciunea l ui Iisus, si acum vom trece la ntrebarea cea mai de seama: care este nsemnatatea rugaciunii lui Iisus pentru viata duhovniceasea a crestinului si cum trebuie facuta aceasta rugaciune. Monahul: Noi, n parte, n-am atins aceasta problema. Acum, cu ajutorul lui Dumneze u,. o vom cerceta mai adnc si mai amanuntit. Rugaciunea noastra poate fi de trei feluri. Ne loveste vreo nenorocire, boala, necaz mare, sau ncurcaturi grele de ale vietii, cnd noi nu vede m nici o iesire spre bine, si atunci, sufletul nostru, chiar la oamenii cei nepasatori fata de r eligie, de la sine se deschide pentru o rugaciune fierbinte catre Dumnezeu pentru ajutor. Sau ne vine o bucurie

neasteptata, se petrece o cotitura prielnica n boala unei fiinte dragi, sau se ga seste o iesire dintr-o situatie, din care parea ca nu mai scapi, si inima noastra din nou se aprinde, d e la sine, ntr-o rugaciune de multumire Domnului. Si ntr-un caz si n altul, rugaciunea se aprinde n sufletul nostru fara voia noastrasi e sincerasi fierbinte. Acesta este unul din felurile rugaciu nii noastre. nsa trece momentul, care a strnit aceasta izbucnire de rugaciune a inimii noastre, si noi, din nou, ne putem scufunda n nepasarea si raceala noastra obisnuita fata de rugaciune. Este o alta rugaciune, care e facuta mereu dupa o anumita rnduiala. Dimineata si seara, noi ne facem o anumita pravila de rugaciune, citim rugaciunea nainte si dupa masa, n zile le de sarbatoare ne ducem la slujbele de la biserica. Facem acest lucru sau pentru ca gasim n el o multumire sufleteasca, sau din simtu l datoriei, sau din obisnuinta. Facndu-ne rugaciunea, noi uneori retraim acele sentimente religioase si stari sufletesti despre care se vorbeste n rugaciunea citita sau ascultata, iar uneori ramnem cu to tul nepasatori, fara nici o luare aminte, adnciti n gndurile noastre proprii. Desigur, stiti ct de p utin e legata aceasta rugaciune casnica sau bisericeasca a noastra de felul nostru de viata, d e gusturile noastre, ba chiar de felul nostru de a gndi. Citind, nsa nu totdeauna cu luare aminte, rugaciunile noastre cele de dimineata s au de seara, ducndu-ne la privighere sau Liturghie, noi socotim ca ne-am facut datoria fata de Dumnezeu "am dat lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu" si de acum suntem cu o inima cur atita, fara sa ne mai aducem aminte de Dumnezeu si ne dedam numai treburilor si nevoilor lumesti, vorbelor fara nici un rost, osndirii aproapelui, clevetirii si distractiilor, fara sa ne gndim c a ar trebui sa ne potrivim viata noastra cu voia lui Dumnezeu. Astfel, ntre rugaciune si viata nu e nici o legatura. ntre ele e o deosebire oarecare. Rugaciunea nu numai ca nrureste viata noastra, nu numai ca ne-o ndrumeaza, ba suntem gata sa socotim ca o astfel de nrurire si o astfel de ndrumare nici nu trebuie sa fie, caci astfel viata ar deveni searbada daca ne-am gndi mereu la Dum nezeu. nsa o astfel de ruptura ntre rugaciune si viata nu corespunde deloc duhului crestinatat ii. Crestinismul cere unitatea si integritatea credintei si a vietii. Iar n noi roiesc gnduri, ca ceea c e capatam (daca capatam numai) n rugaciunea noastra casnica sau de la biserica irosim prin felul nostru de viata si prin obisnuintele noastre. Si de aceea nu vedem n noi nici un rod duhovnicesc, ni ci o crestere duhovniceasca, nici o sporire si mbunatatire n viata noastra duhovniceasca, - ba c hiar rugaciunea nsasi se transforma ntr-o ndeletnicire formala, plictisitoare. Preotul: Ceea ce spuneti Dv, e foarte drept si e un mare raspuns al vietii noast re din lume, si eu, ca

un preot de mir, pot sa confirm adevarul celor spuse de Dv. Ba voi spune chiar m ai mult - noi nsine, pastorii, adesea pacatuim prin a despica viata n doua jumatati - duhovnicea scasi lumeasca, cu alte cuvinte slujim n acelasi timp si lui Dumnezeu si lui Mamona. nsa care e ie sirea din aceasta stare de lucruri? Monahul: Iesire este. Ea se cuprinde n urmatoarele: trebuie ca n inima noastra sa se alcatuiasca oarecare legatura duhovniceasca de nedespartit necurmata de rugaciune cu Dumneze u, sa se statorniceasca o unire de nedespartit, prin rugaciune cu Domnul Iisus Hristos, s i de acolo n inima ar iesi o putere care ar misca si ar ndrepta ntreaga noastra viata launtricasi de din afara potrivit cu duhul si poruncile Sf. Evanghelii.

Preotul: nsa cum putem nchega n inima noastra o astfel de legatura, dupa cum spunet i, cu Domnul, sau o petrecere necurmata mpreuna cu El prin rugaciune? Monahul: La aceasta ntrebare Biserica raspunde cu nvatatura sa despre rugaciunea l ui Iisus facuta cu mintea n inima. Gresala toata a noastra a tuturor e ca noi nu ne folosim de ru gaciune ca de o putere duhovniceasca de totdeauna, care ndrumeaza viata noastra duhovniceasca. Eu spun acest lucru nu numai despre rugaciunea lui Iisus, ci si despre oricare rugaciune a noa stra. Noi privim rugaciunea numai ca un bir oarecare datorat lui Dumnezeu. Am platit acest bir, a m citit sau am ascultat rugaciunile rnduite, nseamna ca am ndeplinit totul ce se cere de la mine. Acum pot trai si lucra, cum mi place. Va veni postul, ma voi pocai, si o iau iarasi de la capat. N oi nu privim rugaciunea ca pe o nsotitoare (tovarasa) si o sprijinitoare a bunului mers al vie tii noastre crestine, celei dinlauntru si celei dinafara; nu o privim astfel, desigur, pentru ca n-ave m nici o grija de a ne orndui viata noastra crestineasca. Iar ca viata noastra sa fie ornduita crestinest e, apoi se cere ca mai nti de toate inima noastra sa fie ornduita crestineste, caci din ea tsnesc toate izvoarele vietii noastre celei duhovnicesti. Tocmai ca sa ajungi la aceasta dreapta asezare sau o rnduire a inimii, ne ajuta rugaciunea lui Iisus, care prinznd radacini n inima ncepe sa crmuiasca de acol o ntreaga noastra viata. Aici anume se si descopera al treilea fel de rugaciune, ca o lucr are launtrica de rugaciune necurmata, care are ca scop, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ntipareasca n inima noastra pomenirea de necurmata rugaciune a Domnului Iisus Hristos, cu ajutorul caruia se nving toate miscarile necurate ale inimii si se statorniceste, n inima, o viata duhovniceasca crestina adevarata. Aceasta nsemnatate a rugaciunii lui Iisus nu este ceva nou - ea totdeauna a fost cunoscuta n Biserica Ortodoxa. Si desi toate rugaciunile noastre pot avea aceeasi nsemnatate ca si rugaciunea lu i Iisus, nsa n-au aceeasi nlesnire. Rugaciunea lui Iisus, fiind scurtasi putnd fi folosita n orice nde letnicire, n orice loc si n orice timp, precum si dupa nsusi cuprinsul ei are n aceasta privinta o anumita ntietate, ntrebuintarea ei e consfintita chiar de Evanghelie: aduceti-va aminte de femeia hananeianca, de orbii din Ierihon si alte cazuri. Si de aceea, ea, n acest scop, a fost ntrebuintata n Biserica Ortodoxa, n toate timpurile si pretutindeni, si era recomandata de Sf. P arinti si de nevoitori. Se ntrebuintau, e drept, n timpurile de mai nainte si alte rugaciuni scu rte, care aratau una sau alta din starile de suflet crestin si care erau ndreptate spre aceeasi ti nta. Rostindu-le des, tare, sau fara de glas n inima, credinciosii mentineau n sine amintirea necurmata de Dumnezeu si o comuniune evlavioasa de rugaciune cu El. Sf. Casian zice ca, n Egipt, pe timpuril

e lui, rugaciunea scurta, obisnuita era versetul 2 al Psalmului 69: "Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte; Doamne, ca sa-mi ajuti mie, grabeste"! Despre Sf. Ioanichie cel Mare se scrie, n viata lui, ca totdeauna spunea printre citirea psalmilor o astfel de rugaciune: "Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperitorul meu este Duhul Sfnt". Altul oarecare si avea drept rug aciune necurmata aceste cuvinte: "Eu ca un om am gresit, iar Tu ca un Dumnezeu ndurat, m iluieste-ma"! Altora le placeau alte rugaciuni scurte. nsa, dupa cum s-a spus, din timpurile ce le mai vechi foarte multi alegeau rugaciunea: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste -ma pe mine pacatosul", care mai trziu a ajuns la o ntrebuintare obsteascasi chiar si n Tipicul bisericesc. Despre ea ne vorbesc Sf. Efrem Sirul, Sf. Ioan Hrisostom, Sf. Isaac Sirul, Sf. I sichie, Sfintii

Varsanufie si Ioan, Sf. Ioan Scararul. Sf. Ioan Gura de Aur zice despre ea asa: "Va rog, fratilor, niciodata sa nu calcati si sa nu dispretuiti rnduiala acestei rugaciuni. Un monah e dator - fie de mannca, sau bea, casade sau slujeste, sau calatoreste, sau orice altceva ar face - sa strige nencetat: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma! Pentru ca numele Domnu lui nostru Iisus Hristos, cobornd nlauntrul inimii, sa-l smereasca pe balaurul care se afla a colo, iar pe suflet sa-l mntuiascasi sa-i dea viata. Prin urmare, tu sa petreci pururea cu numele Dom nului Iisus, pentru ca inima ta sa-L nghita pe Domnul, iar Domnul pe inima ta si acesti doi un a vor ajunge", si n alt loc: "Nu va despartiti inima de Dumnezeu, dar petreceti cu E1, si inima paz iti-o cu pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos pna cnd numele Domnului se va nradacina nlauntrul inim ii si ea nu va mai cugeta la nimic altceva, pentru ca sa se slaveasca Hristos n voi"! La fel scrie si Sf. Ioan Scararul: "Pomenirea lui Iisus sa se uneasca cu rasufla rea ta". n Pravila lui Pahomie cel Mare, data lui de catre un nger, alaturi de alte rugaciu ni sunt aratate si o suta de rugaciuni de ale lui Iisus. Sf. Ignatie Teoforul, barbat apostolic, pe c are n pruncia lui, Domnul Iisus Hristos l-a pus drept pilda de smerenie ucenicilor sai, a primit de numirea de "Teofor" -purtator de Dumnezeu - pentru ca, dupa spusele lui chiar, el pururea purta n ini ma sa numele Domnului Iisus Hristos. Si Dv. singuri bine stiti ct de multe minuni au savrsit cu numele sfnt al lui Iisus Hristos si ct de multi au suferit pentru acest nume Sfintii Apostoli si ucenicii lui Hristos. . Preotul: Dv. ati spus, parinte, citind cuvintele Sf. Ioan Gura de Aur ca el, cu n demnul sau despre rugaciunea lui Iisus, se adresa monahilor. Poate ca aceasta lucrare duhovniceasc a a rugaciunii lui Iisus e att de naltasi de grea si cere o astfel de nstrainare de toate cele lumesti , ca mirenii (laicii) nici nu trebuie sa se ndeletniceasca cu ea, ci numai monahii? Monahul: Deloc nu. Lucrarea rugaciunii lui Iisus e mntuitoare pentru toti. Ascult ati ce spune despre acest lucru Episcopul rus ortodox Justin: "Orice crestin adevarat trebuie satina minte totdeauna si sa nu uite niciodata ca are nevoie sa se uneasca cu Domnul Iisus Hr istos cu toata fiinta lui - trebuie sa-I faca loc Mntuitorului, ca sa se salasluiasca n mintea si n inima noastra, ca i este de trebuinta sa nceapa sa traiasca viata Lui preasfnta. El a primit trupul nostru, iar noi trebuie sa primim si trupul si prea Sfntul Sau Duh; sa le primim si sa le pastram pentru tot deauna. Numai o astfel de unire cu Domnul nostru ne va aduce acea pace si acea bunavoire, acea l uminasi acea viata pe care le-am pierdut n Adam cel dinti si care ni se ntorc prin persoana lui Adam c elui de al doilea, prin Domnul nostru Iisus Hristos. Dar ca sa ajungi la o astfel de unire

cu Domnul, dupa mpartasirea cu Trupul si Sngele ste rugaciunea lui Iisus, care se face cu mintea ase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma"! Dar oare u mireni, sau numai pentru calugari? Negresit ca este -a spus la nceputul acestui cuvnt de nvatatura, are aceasta unire, drept cel mai bun mijloc slujeste iunea lui Iisus, Q 183).

Lui, mijlocul cel mai bun si mai plin de nadejde e si care se spune astfel; "Doamne Iisuse Hristo este obligatorie rugaciunea lui Iisus si pentr obligatorie pentru ca orice crestin, asa cum s nevoie sa se uneasca cu Domnul n inima, iar pentru rugaciunea lui Iisus". (Sbornicul despre rugac

Sf. Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, porunceste si-i ndeamna pe arhierei, pre oti si toti monahii si mirenii, n orice vreme si clipa sa rosteasca aceasta sfnta rugaciune, avnd-o ca pe o rasuflare a vietii. La Sf. Grigore Palama citim: "Nimeni sa nu creada, fratii mei crestini, ca numai fetele chipului sfintit si monahii ar avea n datoria lor sa se roage nencetat, iar nu si mirenii. Nu, nu, noi crestinii avem toti datoria sa petrecem necurmat n rugaciune. Si Grigorie Teologul i nvata pe toti crestinii, spunndu-le ca mai des li se cuvine sa pomeneasca, n rugaciune, numele lui Dumnezeu , dect sa sorbim aerul cu rasuflarea. Iar odata cu acestea, se cuvine sa avem n vedere si m ijlocul prin care se face rugaciunea, cum este cu putinta sa ne rugam nencetat - si anume, cum sa ne r ugam cu mintea. Fiindca atunci cnd lucram cu minile si cnd umblam si cnd mncam si cnd bem, totdeauna putem sa ne rugam cu mintea. Cu trupul vom lucra, dar cu duhul ne vom ruga ..." (Sbornic, Q 52). Prea sfintitul Episcop Ignatie, n volumul 11 al operelor sale, la pag. 257, zice: "Prin hotarrea Sfintei Biserici, e hotart tuturor celor ce nu stiu carte si nici Sfintele Script uri pe dinafara, sa nlocuim rugaciunea cu cntarea de psalmi prin rugaciunea lui Iisus". Si n alt loc: " Toti crestinii pot si trebuie sa se ndeletniceasca cu rugaciunea lui Iisus pentru a se pocai si a ch ema pe Domnul ntrajutor, sa se ndeletniceasca cu frica de Dumnezeu si cu credinta, cu cea mai mare luare a minte la gndurile si cuvintele rugaciunii, cu zdrobirea duhului. Acelasi lucru i spune si Episcopul Teofan Zavortul si toti ceilalti povatuitori ai rugaciunii lui Iisus. Binenteles, monahii au nlesnirile lor, n lucrarea rugaciunii lui Iisus - viata lor n singurata, nstrainarea lor de grijile lumesti, mediul prielnic rugaciunii, ndrumare ncercata. n sasi printre mireni, cu toata grija lor lumeasca, se pot vedea, desi rar, cazuri de sporire na lta n rugaciunea lui Iisus, lucru despre care puteti citi n scrisorile staretului de la Optina, Ierosc himonahului Ambrozie (Colectia de scrisori, vol. 11, Scrisoarea No. 399, pag. 119). Despre pildele cum si faceau mirenii rugaciunea lui Iisus, pe timpul lui, vorbest e si Episcopul Ignatie Breanceaninov (Opere, vol. 1, pag. 207). Dar si noi am putea arata cazur i asemanatoare. Noi nsa nu putem sa nu amintim, ca povatuitorii rugaciunii lui Iisus fac deosebire ntr e ncepatori si mireni pe de o parte si cei ce au sporit mai mult pe de alta parte, si destul de aspru ne opresc de la nazuinta cea din capul nostru, trufasa si nainte de vreme spre treptele cele mai nalte ale rugaciunii. Nu nsa am sarit putin nainte, nsa deoarece am nceput, apoi o voi spune. Acelasi epis cop Ignatie scrie: "ndeletnicirea cu rugaciunea lui Iisus trece prin doua vrste principale sau doua perioade. n perioada cea dinti, rugatorul este nevoit sa se roage numai prin propriile sale p uteri; fara ndoiala ca harul lui Dumnezeu lucreaza mpreuna cu cel ce se roaga, dar nu-si vadeste prez

enta. n perioada cea de-a doua, darul lui Dumnezeu si arata prezenta si lucrarea Lui, ntr-un chip s imtit, unind mintea cu inima, dndu-i putinta sa se roage, nempartit, sau, ceea ce este totuna, fara risipire, cu aprindere si cu plns n inima. Att n prima stare ct si n cea de-a doua, sufletul si sco pul rugaciunii trebuie sa fie pocainta. Iar la pocainta, pe care o aducem numai cu p ropriile noastre silinte, Dumnezeu ne adauga, n dar, la vreme potrivita, pocainta harica." (Sborni cul despre rugaciunea lui Iisus, QQ 191, 192,193,194). Rugaciunea din perioada cea dinti se numeste lucratoare sau ostenitoare si de poc ainta; rugaciunea din a doua perioada - harica, de sine miscatoare, ramnnd totodatasi de pocainta, c um trebuie sa

ramna totdeauna. Spre ndeletnicirea cu rugaciunea de felul nti si pentru a spori n ea , Sf. Parinti i cheama pe toti crestinii. nsa ei opresc strict pe cei ncepatori sa se sileasca sa patrunda cu mintea, nainte de vreme, n sanctuarul inimii, pentru o rugaciune harica, pna cnd aceasta nca nu ne este daruita de Dumnezeu. Cnd va veni vremea, Domnul nsusi l va ridica acolo pe lucrator ul rugaciunii. "Harul lui Dumnezeu", scrie Ep. Ignatie, "singur de la sine, la un a numit timp, dupa bunavoirea sa, l muta pe nevoitorul rugaciunii de la felul cel dinti al rugaciunii la cel de-al doilea. Daca Dumnezeu va binevoi sa-l lase pe nevoitor la rugaciunea ncepatoare a pocaint ei, apoi el sa ramna n ea, sa nu caute alta stare mai nalta, sa n-o caute, fiind ferm ncredintat ca ea nu se cstiga prin silinta omeneasca, ci se daruieste de Dumnezeu. Petrecerea n pocainta este o arvuna a mntuirii. Sa fim multumiti cu aceasta stare; nu vom cauta o stare mai nalta. O ast fel de cautare este un semn sigur al trufiei si parerii de sine; o astfel de stare nu aduce la sporire, ci la poticniri si la pierzare. Pentru ca sa ne agonisim rugaciunea inimii, trebuie o pregatire nsem nata" (Opere, Ep. Ignatie, vol.11, pag. 257). Eu ma tem, ca am atins nainte de vreme problema treptelor rugaciunii lui Iisus si prin aceasta am calcat ordinea convorbirii noastre. Va rog sa ma iertati pentru aceasta. nsa pe d e alta parte, aceasta prevenire va va usura priceperea mersului de mai departe a rugaciunii lui Iisus. n legatura cu cele spuse, trebuie sa mai adaug cteva cuvinte. Sa nu socotesti ca treptele rugaciunii lui Iisus e ceva ce s-a rnduit n chip mestesugit. Aceasta este o proprietate a oricarei cresteri organ ice firesti. Rugaciunea este o lucrare a vietii; ea e nabusita nu printr-o discutie abstracta, ci prin ncercarea vietii si prin osteneala. Cunoscnd o stare de rugaciune din ncercare, cel care se roaga trece la urmatoarea, la cea mai nalta, numai daca pentru aceasta va fi voia lui Dumnezeu, iar nu dupa silinta proprie. n aceasta lucrare e cu neputinta sa sari peste o treapta intermediara, s au sa iei treptele de-andaratul. E la fel ca ntr-o crestere fizica, omul trece, pe nesimtite, de la pruncie la cop ilarie, de la copilarie la adolescenta si asa mai departe. Ajungnd la treapta cea mai nalta, el se simte deja altfel, nu pe treapta inferioara. Adolescentul nu mai e copil, si niciodata nu se va mai ntoarce nici la copilarie, nici la pruncie. nsasi pentru copil nu e nimic suparator, pentru ca nu e adolescent; nca nu i-a venit vremea. La fel si n viata cea duhovniceasca sunt treptele sale duhov nicesti, care trebuie suite la vreme, si nu e nimic suparator de a sta pe felurite trepte. Si nimeni n u se poate plnge, ca el n-a ajuns acolo unde a ajuns altul. Fiecare trebuie sa-si primeasca vrsta sa, cu smerenie, fara vreo pretentie trufasa si nainte de vreme la o vrsta mai mare, care la urma urmei nici nu-i dupa puterile

lui. Preotul: Cuvintele Dv. despre vrstele din rugaciunea lui Iisus, pe mine, ntr-adeva r, m-au interesat. Nu puteti sa-mi spuneti despre aceasta ceva mai amanuntit? Ce fel de vrste sunt a cestea? Prin ce se deosebesc? Daca se poate afla numarul lor? Care e ordinea lor? Cum trebuie sa te sui pe ele? Monahul: Aveti putina rabdare, parinte. Despre toate veti afla la vremea lor. Sa tineti minte numai ca despre vrstele din lucrarea rugaciunii trebuie sastii nu numai pentru a-ti sat isface curiozitatea mintii, caci asa nu va fi de nici un folos; ci ele trebuie cunoscute prin ncercar e proprie si prin osteneala rugaciunii, dupa cum i da Dumnezeu fiecaruia. nsa sa revenim si sa conti nuam convorbirea noastra. Vom privi mai de aproape rnduiala rugaciunii lui Iisus, cond itiile lucrarii celei binefacatoare din noi, si acele roade duhovnicesti pe care ea le poate adu ce chiar de la

nceputul lucrarii sale drepte. Dupa cuvintele Ep. Teofan, rugaciunea lui Iisus es te mai nainte de toate o rugaciune ca si toate celelalte rugaciuni. Tot asa ea nu poate fi facuta n afara de legatura cu trupul nostru. La fel e nsotita de semnul crucii, de nchinaciuni pna la bru si matan ii. Buzele noastre si limba rostesc cuvintele rugaciunii, mintea noastra, care e adunata n c ap, ia aminte la cuvintele rugaciunii, inima noastra simte aceste cuvinte si le da raspuns. Dintr -o unire dreapta (potrivita) a tuturor acestor elemente, se capata o rugaciune dreapta. Episcopul Teofan arata de la nceput conditiile n care trebuie sa se lucreze orice rugaciune a noastra, nu numai cea a lui Iisus. El zice: "Trebuie sa ne rugam nu numai cu cuvn tul, ci si cu mintea; si nu numai cu mintea, ci si cu inima, pentru ca astfel mintea sa vada l impede si sa nteleaga ceea ce se rosteste prin cuvnt, iar inima sa simta ce cugeta, n vremea aceasta, mi ntea. Toate acestea, mbinate laolalta, ntemeiaza rugaciunea cea adevarata, si daca, n rugaciune a ta, lipseste ceva din toate acestea, atunci sastii ca nu este o rugaciune desavrsita, sau nu e ste deloc o rugaciune. Datorita nepocaintei noastre, se ntmpla uneori ca limba sa rosteasca cu vintele sfinte ale rugaciunii, iar mintea ratacita cine stie unde; iar alteori se ntmpla chiar ca min tea sa nteleaga cuvintele rugaciunii, dar inima sa nu le raspunda cu simtirea ei. Rugaciunea deplinasi adevarata se savrseste atunci, cnd, mpreuna cu cuvntul rugaciun ii, se aduna ntreolaltasi simtirea ei. Cum sa deprindem o astfel de rugaciune? Chiar nain te de a ncepe rugaciunea, asaza-te n prezenta lui Dumnezeu, ca sa-L recunosti si sa-L simti cu o frica plina de evlavie, si aprindeti n inima o credinta vie, ca Dumnezeu te vede si te aude, ca El nu se ntoarce de la cei ce se roaga, ci priveste binevoitor spre ei si spre tine n ceasul rugaciun ii acesteia, si naripeaza-te cu nadejdea, ca El e gata sa mplineascasi ntr-adevar va mplini cererea ta, daca ea e de folos pentru sufletul tau. Ornduindu-te astfel, rosteste-ti rugaciunile tale, adncindu-le cu toata umilinta si ngrijindu-te, n fel si n chip, ca ele sa purceada din inima, ca si cum ar fi ale tale proprii. Nu ngadui luarii tale aminte sa se abatasi gndurilor tale sa zboare n alta parte. Cnd ti vei da seama ca s-a petrecut acest lucru, ntoarce-ti gndurile nlauntru si ncepe-ti i arasi rugaciunile de la locul unde ti s-a abatut luarea aminte. Nu-ti ngadui sa te grabesti la rost irea rugaciunilor, ci du-le pna la capat; pe toate, cu evlavie si cu rabdare, ca pe un lucru sfnt." (Raz boiul nevazut, pag.1444). Aceasta rnduiala pentru toate rugaciunile se aplicasi la rugaciunea lui Iisus, ca re, ca si celelalte rugaciuni, poate fi facuta drept sau gresit. Gura poate rosti cuvintele lui Iisu s, iar luarea aminte la rugaciune poate sa lipseasca, mintea poate sa rataceasca cine stie unde sau sa s e ntineze cu gnduri

straine de rugaciune. Se mai poate ca mintea sa fie n locul ei si sa ia aminte la cuvintele rugaciunii, iar inima sa ramna rece. Pentru ca rugaciunea lui Iisus sa fie dreapta, se cere c a n timpul cnd o rostim, mintea sa ia aminte la cuvintele rugaciunii, iar inima sa simta aceasta rugaciune. Aceste lucruri se cer ca rugaciunea lui Iisus sa fie lucrata drept. Acum sa trecem la alte lucruri razlete, partiale, de care depinde lucrarea ei bi nefacatoare, n noi. Ce anume se cere de la noi, pentru ca rugaciunea lui Iisus sa aduca un rod bun n ini mile noastre? Noi am amintit deja ca rugaciunea lui Iisus, pe orice treapta s-ar afla, neaparat tr ebuie sa fie venita cu simtamntul de pocainta. Acest lucru l cere chiar continutul ei. Doar noi cerem n ea sa fim "miluiti". Despre necesitatea simtamntului de pocainta n viata, toti povatuitorii rugaciunii lui Iisus

spun: "Nu poti petrece n pace, cu Dumnezeu, fara o nentrerupta pocainta." Apostolu l Ioan pune urmatoarea conditie de pace cu Dumnezeu: "Daca inima noastra nu ne socoate vinov ati" (I, Ioan, 3, 21 ). Daca nu avem nimic pe constiinta putem avea ndraznealasi intrare la Dumneze u, n simtamntul pacii, dar daca avem, atunci pacea se nimiceste. Se ntmpla sa avem uneor i ceva pe constiinta, din cauza ca ne dam seama de un pacat oarecare. Dar, dupa acelasi Ap ostol, noi niciodata nu suntem fara de pacat si asta este att de hotart nct cel ce gndeste si si mte altfel este mincinos (I Ioan, 1, 8). Urmeaza atunci ca nu este clipa n care cineva sa nu aiba ceva pe constiinta, cu voie sau fara voie, si de aceea nu este clipa n care sa nu se tulbure pacea lu i Dumnezeu. De aici urmeaza ca e cu totul de trebuinta sa ne curatim pururea constiinta ca sa fim mpa cati cu Dumnezeu. Iar constiinta se curata prin pocainta; prin urmare trebuie sa ne caim nencetat. Caci pocainta spala orice spurcaciune din suflet si-l face curat (I Ioan,1, 9). Aceasta pocainta nu sta numai n cuvintele: iarta-ma, Doamne! miluieste-ma, Doamne; ci odata cu ele sunt de nenlaturat toate actiunile, care conditioneaza lasarea pacatelor, adica sa recunosti ca-ti sunt hotart necurate gnd ul, privirea, cuvntul, sminteala sau altceva, sa-ti recunosti vinovatia si savrsirea lor, si sa nu cauti sa raspunzi printr-o ndreptare, ci sa te rogi, sati se ierte greselile pentru Domnul, pna cnd s e va mpaca duhul. Ct despre pacatele mari, acestea trebuie imediat marturisite parintelui du hovnicesc, care sati dea dezlegare de ele, fiindca acestea nu pot mpaca duhul printr-o simpla pocainta zilnica. n chipul acesta, datoria unei nencetate pocainte este totuna cu datoria de a tine c onstiinta curatasi fara urma de nvinuire (Sbornic Q 156). "Apropiindu-ne de rugaciune", scrie un alt povatuitor al rugaciunii lui Iisus, " trebuie sa-L rugam pe Domnul ca sa ne dea sa ne vedem starea noastra pacatoasa, nenorocitasi neputinta noastra absoluta n a lucra binele, ca sa ne dea sa avem o inima zdrobitasi ndureratasi sa simtim ne voia de ajutorul Lui cel dumnezeiesc si atotputernic, pe care sa-l si cerem printr-o rugaciune ne curmata." "Rugaciunea lui Iisus", continua el, neaparat trebuie sa fie scufundata n simtami nte de pocainta; aceasta stare nu trebuie curmata o viata ntreaga, dupa cum nvata despre acest lucr u toti Sfintii Parinti. ndeletnicindu-ne cu rugaciunea trebuie sa ne curatim inima de pacate si de mpatimirile pamntesti, si prin aceasta, sa ne pregatim ca sa-L primim pe Domnul Iisus, ntr-o r ugaciune curata, cereasca, neraspndita, unde se si petrece mpacarea noastrasi mpartasirea duhovnicea sca cu El. Si numai aici si anume ntr-o inima curata, n cea mai adncasi mai sincera smerenie, uni ta cu dragostea fata de aproapele, se si pot ntocmi si pot lucra masurile cele mai nalte ale adevaratei

rugaciuni din inima, care ne uneste pe noi cu Dumnezeu, si ne da sa gustam n El, din viata cea vesnica.". Acelasi lucru l scrie despre necesitatea duhului de pocainta n timpul lucrarii rug aciunii lui Iisus si Ep. Ignatie Breanceaninov: "Lucrarea rugaciunii lui Iisus trebuie luata de la nce put, iar nu de la mijloc sau de la sfrsit. O ncep de la mijloc acei care, fara nici o pregatire, se silesc sa se suie cu mintea n templul inimii si de acolo sa nalte rugaciunea. De la sfrsit ncep cei care, de ndata, cauta sa afle n sine dulceata harica a rugaciunii si celelalte lucrari harice ale ei. nsa trebuie luata de la nceput, adica sa faci rugaciunea cu luare aminte si cu evlavie, cu scop de a t e pocai, ngrijindu-te numai ca aceste trei lucruri sa fie de fata laolalta n rugaciune" (Opere, vol. 1, pag. 223).

n alt loc, Ep. Ignatie scrie: "de la orice pas gresit, de la orice ratacire sau ns elare si amagire, de la orice simtamnt fals si nesanatos, de la nceputul lucrarii rugaciunii lui Iisus, ne scapa numai un singur lucru - pocainta sau plnsul. Cnd ne ndeletnicim cu rugaciunea lui Iisus si n genere cu rugaciunea, apoi suntem p aziti pe deplin si cu toata siguranta de acel fel de smerenie, care se numeste plns. Plnsul este simtamntul pocaintii din inima, ntristarii mntuitoare pentru pacatosenie si neputintele felur ite si multe la numar ale omului. Plnsul este duhul umilit, inima nfrntasi smerita, pe care Dumneze u nu o va urgisi, adica nu o va lasa n stapnirea si batjocura dracilor, dupa cum le este las ata o inima trufasa, plina de parerea de sine, de ncrederea n sine si slava desarta. Plnsul este singura jertfa, pe care o primeste Dumnezeu de la Duhul omenesc cel cazut, pna la noirea duhului omenesc de catre Duhul cel Sfnt al lui Dumnezeu. Deci sa ne fie rugaciunea noastra patrunsa de simtamntul pocaintii, sa fie ea nsotita de plns si nselarea niciodata nu va izbuti asupra noastra" (Opere, v ol. 1, pag. 226). nca cu mai multa insistenta cere de la ucenicii sai, simtamntul de pocainta si ndurerarea inimii, n timpul cnd se lucreaza rugaciunea, marele staret moldovean schiarhimandritul Pais ie Velicicovschi. El insista ca ei sa-si petreaca osteneala de rugaciune cu o "inim a nfrnta". El le aminteste cuvintele Sf: Ioan Scararul, care zicea: "Daca noi vom duce o viata ch iar nalta, dar nu ne vom agonisi o inima ndurerata, apoi toate acestea sunt o prefacatorie si o desert aciune." Si Sf. Grigorie Sinaitul zice: "ndurerarea inimii si smerenia si osteneala ascultarii, d upa masurile fiecaruia, cu neprihanirea inimii savrsesc lucrarea adevarului." Si tot el din no u: "Orice lucrare trupeascasi duhovniceasca, careia i lipseste osteneala inimii, nu aduce vreodata rod celui ce o savrseste, caci mparatia lui Dumnezeu se ia cu sila si numai cei ce se silesc o aj ung, dupa cum a spus Domnul. Deci, chiar de s-ar fi ostenit cineva multi ani fara durere, sau se osteneste, nsa nu se ngrijeste de pocainta, acela e strain de curatie, si nu e partas Duhului Sfnt." Si nca: "Cine se osteneste cu nepasare si lenevie, desi s-ar parea ca lucreaza mult, nu capata ni ci un rod, ca cei ce pasesc pe o cale lipsita de dureri, cad din pricina trndaviei n griji nefolositoar e si se ntuneca". Acelasi lucru l spune si Sf. Simeon Noul Teolog: "Cine nu urmeaza patimilor lui H ristos prin pocainta, lacrimi, smerenie, ascultare si rabdare, dar mai ales prin saracie si necazuri, defaimare si batjocura, si nu ajunge partas la moartea Lui cea de batjocura, acela nu poate f i partas la nvierea Lui cea duhovniceasca de aici si nu poate primi harul Sf. Duh, caci dumnezeiescu l Pavel zice: "daca patimim mpreuna cu El, apoi ne vom si preaslavi mpreuna cu El. Caci fara de

pocainta si fara de lacrimi, dupa cum am spus, nimic din cele spuse nu poate fi cndva si nu v a fi nici n noi nici n altii." Tot el, n alt loc, zice: "Nimeni nu poate dovedi din dumnezeiestile Scripturi, ca ar putea sa se curete de patimi, fara de lacrimi si fara o umilinta de totdeauna, s i ca cineva ar fi putut ajunge la sfintenie, sau sa primeasca pe Duhul Sfnt, sau sa-L vada pe Dumnezeu, s au sa-L simta nlauntru, n inima sa, fara o pocainta si umilinta de mai nainte, caci numai pe masura lacrimilor, ntristarii si pocaintii, toate acestea pot aprinde focul cel dumnezeiesc al umili ntii." Si din nou zice: "Paziti-va ca sa nu-L pierdeti pe Hristos, voi, si sa nu plecati din viata aceas ta, cu minile goale si atunci veti plnge si va veti boci." Citind aceste cuvinte ale Sf. Parinti, staretul Paisie, cu lacrimi, i ndeamna pe f rati sa mplineasca poruncile lui Hristos si sa-si cstige o inima nfrntasi smerita.

Avnd o inima ce se pocaieste, cel ce se apropie spre lucrarea rugaciunii lui Iisu s trebuie sa se ngrijeasca, ca si viata lui sa fie potrivita cu aceasta sfnta lucrare si sa nu-i v orbeasca nimic mpotriva. Aceasta este o a doua conditie ca rugaciunea lui Iisus sa fie facuta dr ept. Sfntul Macarie cel Mare scrie: "Pe ct de mari si negraite sunt bunatatile fagaduite de Dumnezeu, pe att de multe se si cer, osteneli si nevointe, lucrate din nadejde si cu dragoste. Si acest lu cru e limpede din urmatoarele: "De voieste cineva sa-Mi urmeze, sa se lepede de sine si sa-si ia c rucea sa si sa-Mi urmeze." (Matei 16, 24). Si nca: "De nu va ur cineva pe tatasi pe mama, si pe frat e si pe nevasta, si pe copii, pnasi sufletul sau, nu poate fi ucenicul Meu" (Luc.14, 26). nsa cea m ai mare parte dintre oameni sunt att de nepriceputi, ca doresc sa primeasca mparatia, sa mostene asca viata cea de veci, sa mparateasca vesnic mpreuna cu Hristos (lucru foarte mare si mai presus de orice pricepere), nsa traiesc dupa poftele lor, le urmeaza lor, mai bine zis, urmeaza a celuia care seamana n el astfel de gnduri desarte si vadit vatamatoare: (Cuv. Macarie Egipt. Cuv. IV, Cap. 22). "Cine se sileste pe sine din rasputeri, numai si numai pentru rugaciune, nsa nu se ostenes te pentru a-si cstiga smerenie, dragoste, blndete si ntreaga ceata a celorlalte virtuti, nu le adnc este n sine n chip silit", scrie acelasi Sf. Macarie "acela poate sa ajunga numai pna acolo, ca uneori, n urma cererii lor, se atrage de el harul lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu, din bunatat ea Sa fireasca, daruieste cu iubire de oameni, celor ce cer, lucrul pe care l vor ei. nsa, daca ce l ce primeste nu se deprinde cu celelalte virtuti pomenite de noi si nu se obisnuieste cu ele, apoi, sau ne lipseste de harul primit, sau naltndu-se, cade n trufie, sau, ramnnd pe o treapta mai de jos, nu mai sporeste si nu creste. Tron si odihna, asa sa zicem, pentru Sf. Duh, sunt: smerenie, drag oste, blndete si, treptat-treptat, toate poruncile lui Hristos." (Sf. Macarie cel Mare). Acelasi Sf. Macarie scrie: "Daca ne vom mpodobi cu smerita cugetare, cu simplitat ea sufletului si cu bunatate, apoi numai forma rugaciunii nu ne va aduce nici un folos." Si nu nu mai despre lucrurile cele bune de dinafara trebuie sa se ngrijeasca un lucrator al rugaciuni i lui Iisus, ci si pentru ca sa ajunga la curatia dinlauntrul inimii. "Cum poate sa zica cineva des pre sine: fiindca postesc, petrec n pustiu, mi mpart avutul, apoi sunt sfnt? nsa oare poate fi sfnt acel a care nu sia curatit pe omul sau cel dinlauntru? Si nu numai prin oprirea de la rau se ajunge la curatie, ci curatia cea adevarata se stinge numai prin nimicirea raului din constiinta sa. D eci intra, oricine ai fi tu, la sufletul tau, care e un captiv de razboi si un rob al pacatului, si cerce teaza-ti pna n strafund, gndurile tale si adncimea cugetelor tale o urmareste, Si vei vedea pe balaurul ce se traste si se

cuibareste n snurile sufletului tau, care te-a omort pe tine, prin otravirea unor p arti din sufletul tau. Caci inima este o bezna nemasurata: daca tu l vei omor pe acest balaur, apoi atunci sa te lauzi, naintea lui Dumnezeu, cu curatia ta. Iar de nu, apoi smereste-te ca un neputincio s si pacatos, rugndu-te lui Dumnezeu pentru cele ascunse ale tale." (Cuv. Macarie cel Mare, Cuv .1 Cap.1). "Mai nainte de celelalte virtuti, simplitatea att de inima ct si n vorbe, dragostea unuia fata de altul, si bucuria si smerenia, sa fie, neaparat, pusa drept o temelie n Fratime, ca sa nu zadarnicim osteneala noastra naltndu-ne unul n fata altuia si crtind unul asupra altuia." (Cuv. Macarie cel Mare). Cel ce doreste sa se apropie de Domnul si sa se nvredniceasca de viata cea de vec i, si sa ajunga casa lui Dumnezeu si vrednic de Duhul Sfnt, ca sa faca, fara de prihanasi curat, rodurile dupa

poruncile Domnului, trebuie sa nceapa astfel. nti, sa creada, cu tarie, n Domnul, si sa se lase n seama cuvintelor din poruncile Lui, si n toate sa se lepede de lume, ca mintea sa nu se lege de vreunul din lucrurile cele vazute, si pururea sa petreaca, fara de sovaiala, n ru gaciuni si sa nu deznadajduiasca n asteptare, ca Domnul va cauta spre el si i va ajuta oricnd. Pe ur ma, mereu sa se ndemne pe sine spre orice lucru bun si spre toate poruncile Domnului, desi pacatu l, ce petrece n inima, n-ar dori acest lucru. Adica sa te silesti spre smerenie, n fata tuturor o amenilor, sa te socoti mai rau si mai mic dect toti, fara a-ti cauta cinste sau lauda, sau slava, dupa c um cere, acest lucru Evanghelia, ci pururea sa ai naintea ochilor numai pe Domnul si poruncile Lui si sa te silesti sa-I placi numai Lui. La fel sa te silesti spre blndete; desi inima s-ar mpotrivi acest ui lucru. De asemenea sa fii milostiv, binevoitor, compatimitor, bun, silindu-te spre acestea pe ct e cu putinta. Si sa ai mereu naintea ochilor tai si smerenia si viata si purtarea Domnului, tinn du-le pururea minte, fara uitare, ca pe o icoanasi o pilda pentru tine. Si din rasputeri sa te silesti sa petreci necurmat n rugaciune, mereu creznd si cernd ca Domnul sa vinasi sa faca locas n el s i sa-l povatuiascasi sa-l ntareasca ntru toate poruncile Sale, si cu sufletul lui sa ajun ga casa pentru Iisus Hristos. Si astfel lucrnd acum toate din silasi mpotriva voii inimii, el se va obi snui pe urma cu orice lucru bun, cu pomenirea de totdeuna a Domnului, cu asteptarea de totdeauna a marelui sau Har si a dragostei. Si atunci Dumnezeu, vaznd o astfel de osteneala a lui si o si lire spre bine, i va da lui adevarata rugaciune a lui Hristos, i va da un adnc de ndurerare, o adevarata iubire de oameni, si ca sa zicem mai simplu, i va da lui toate roadele duhovnicesti. (Cuv. Macarie cel Mare, Cuv. 1, Cap.13). Noi am aratat calitatile pe care trebuie sa le ntareasca n sine un lucrator al rug aciunii lui Iisus, nsa trebuie sa mai aratam si lucrurile cu care el trebuie sa se lupte nlauntrul sau; acestea sunt: raspndirea luarii aminte, greutatea cu care se aduna n cuvintele rugaciunii, ratac irea gndurilor, precum si cugetele straine ce patrund mereu n cap. Toate acestea la cei ncepatori se nving nu prin puterile proprii, ci prin smerita scapare sub acoperamntul lui Dumnezeu, prin luc rarea rugaciunii lui Iisus. Pe masura ce aceasta rugaciune se ntareste tot mai mult si mai mult n i nima, si cu ct simtamntul de "stare" naintea lui Dumnezeu devine tot mai viu si mai adnc, cu att ru gaciunea ajunge mai curatasi mai sloboda de raspndire si cugete. La Ep. Ignatie Branceaninov gasim, urmatoarea lamurire despre mpartirea cugetelor dupa originea lor: "Cel ce a pasit cu mintea la nevointa rugaciunii, trebuie sa se lepede mere u si mereu se va lepada att de toate cugetele si simtirile firii cazute, precum si de toate cugete

le si simtirile aduse de duhurile cele cazute, orict de frumoase la chip ar fi si unele si altele din cuge te si simtiri; el trebuie sa mearga mereu pe acea cale strmta a rugaciunii, ce se face cu cea mai mare luar e aminte, fara sa se abata la stnga sau la dreapta. Abaterea spre stnga eu o numesc parasirea rugaci unii de catre minte, ca sa stea de vorba cu cugetele cele desarte si pacatoase; iar abaterea s pre dreapta, eu numesc parasirea rugaciunii de catre minte ca sa stea de vorba cu cugetele care par bun e. Patru feluri de cugete si simtiri lucreaza asupra celui ce se roaga; unele rasar din harul lui D umnezeu, sadit n fiecare crestin ortodox, prin Sf. Botez, altele ne sunt propuse de ngerul-Pazitor , altele se ivesc din firea cea cazuta, n sfrsit, altele sunt aduse de duhurile cele cazute. Cugetele ce lor doua feluri dinti; mai drept, amintirile si simtirile sporesc rugaciunea, o nvioreaza, ntaresc luarea aminte si

simtamntul de pocainta, aduc umilinta, plnsul din inima, lacrimile, dezvaluiesc nai ntea privirilor celui ce se roaga, ct e de mare pacatosenia lui si adncimea caderii omului, i aduc aminte de moarte, de care nu poate scapa nimeni, ca ceasul ei, care nu ne este cunoscut, d e nefatarnica si nfricosata judecata a lui Dumnezeu, de munca cea vesnica, care e asa de cumplita n ct ntrece orice pricepere omeneasca. n cugetele si simtirile firii cazute, binele e amestec at cu raul, iar n cele dracesti raul adesea e acoperit prin bine, lucrnd uneori si ca rau descoperit. Cu getele si simtirile celor doua feluri de pe urma lucreaza mpreuna din pricina legaturii si partasiei duhurilor cazute cu firea omeneasca cea cazuta, si cel dinti rod al lucrarii lor e ngmfarea, iar n rugac iune, raspndirea. Dracii, aducnd ntelesuri care par duhovnicesti si nalte, ne abat, prin e le, de la rugaciune, strnesc o bucurie plina de slava desarta, o ndulcire, o multumire de si ne, pentru ca a-i fi descoperit cea mai tainica nvatatura crestina. Dupa teologia si filozofia draceas ca patrund n suflet cugete si naluciri desarte si nfricosate, care rapesc, nimicesc rugaciunea, destr ama buna asezare a sufletului. Dupa roade se cunosc si simtirile care par numai bune." (Opere, vol. 1, pag. 211). Ma veti ntreba - daca se observa n aceasta perioada de la nceput vreun fel de roade ale acestei lucrari? Fara ndoiala ca se observa, daca cineva ndeplineste cu staruinta conditii le de mai sus, adica daca se roaga cu luare aminte, cu evlavie si cu un simtamnt de pocainta. Ep. Teofan socoteste drept cel mai nsemnat rod al lucrarii de rugaciune - nu dulc eata, ci frica de Dumnezeu si zdrobirea (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, 226). Episcopul Ignatie astfel vorbeste despre roadele rugaciunii: "Cele dinti roade al e rugaciunii le capatam aflnd noi luarea aminte si smerenia. Aceste roade se arata naintea celorla lte, n orice rugaciune savrsita asa cum se cuvine, dar mai ales din rugaciunea lui Iisus, a ca rui lucrare sta mai presus dect cntarea de psalmi si dect celelalte rugaciuni graite. Din luare aminte se naste umilinta; iar din umilinta se adnceste luarea aminte. Ele se mputernicesc nascndu-s e una pe alta; ele aduc rugaciunii o adncime, dnd, cu ncetul, viata inimii, ele i aduc curatenie, nl aturnd raspndirea si visarea. Ca si adevarata rugaciune, luarea aminte si umilinta sunt daruri ale lui Dumnezeu (Sbornicul despre rugaciunea Iui Iisus, Q 74). Acelasi lucru I spune si Episcopul Teofan: "Roadele rugaciunii sunt concentrarea atentiei n inima si caldura. Aceasta este o lucrare fireasca. Oricine poate ajunge aici. Si orici ne poate face aceasta rugaciune, nu numai monahul ci si mireanul." (Sbornicul despre rugaciunea lui Ii sus, Q 77). La Ep. Ignatie citim, mai departe, urmatoarele cuvinte despre roadele rugaciunii , atunci cnd ramnem statornici n ea: "Sa ne rugam nencetat, cu rabdare, insistent. Dumnezeu, la vremea sa, va

da rugaciunea harica curata acelui care se roaga fara lenevire si nencetat cu rug aciunea sa pacatoasa, care nu paraseste, din pricina putinatatii de duh, nevointa rugaciuni i, atunci cnd rugaciunea nu i se daruieste un timp mai ndelungat. O pilda de reusita rugaciunii insistente a lui Iisus o vedem n Evanghelie. Cnd Domnul, urmat de ucenici si de o multime de popor, iesea din Ierihon, atunci orbul Bartimeu, care sedea lnga cale si cersea milostenie, aflnd c a Domnul trece alaturi, a nceput sa strige: Iisuse, Fiul lui David, milueste-ma! l opreau sa stri ge, nsa el mai vrtos striga. Urmarea acestui strigat nencetat a fost vindecarea orbului de catre Domnu l. Asa sa strigam si noi cu toate cugetele si simtirile pacatoase ce se ridica din firea noastra c ea cazutasi sunt aduse si de diavol, ca sa ne mpiedice strigatul nostru de rugaciune -si fara de ndoiala vom capata mila."

"Din rugaciunea cea nencetata, nevoitorul ajunge la saracia cea duhovniceasca: nva tnd sa ceara necontenit ajutorul lui Dumnezeu, pe nesimtite si nimiceste ncrederea n sine; nct, da ca face ceva bun, nu vrednicia lui va vedea el, n aceasta fapta, ci mila lui Dumnezeu, pe care nencetat i-o cere Celui Prea nalt. Rugaciunea cea necurmata duce pe om la dobndirea credintei, pentr u ca el neconteni se roaga, ncepe sa simta nencetat prezenta lui Dumnezeu. Simtirea aceast a poate creste ncet-ncet si n asa masura se poate ntari, nct ochiul mintii sa poata vedea mai limpede pe Dumnezeu, n Pronia Lui, dect cum vede ochiul simtit lucrurile materiale ale lumii; iar inima poate ajunge sa simta prezenta lui Dumnezeu. Cel ce l vede n chipul acesta pe Dumnezeu s i i simte prezenta, nu poate sa nu creada n El, cu o credinta vie, care se adevereste prin fapte. Rugaciunea nencetata nimiceste viclenia prin nadejdea n Dumnezeu, calauzeste duhul catre sfnta simplitate dezobisnuind mintea de gndurile cele cu multe si felurite chipuri, de ncoltirea ac elor nceputuri de gnd, cu privinta la noi nsine si la aproapele, pastrndu-ne pururea mintea la saraci e si smerenia ntelesurilor ce alcatuiesc dumnezeiasca nvatatura. Cel ce se roaga nencetat, se dez vata treptat de deprinderea de a visa si de a se mprastia cu mintea; el se leapada de grija de ce le multe si desarte, cu att mai mult cu ct nvatatura cea sfntasi smerita i se va adnci n suflet si se va nr dacina ntr-nsul. n sfrsit, el poate ajunge catre starea de pruncie, cea poruncita de cuvntul Evangheliei, sau sa se faca nebun ntru Hristos, adica sa arunce ntelepciunea lumii, cea cu nume mincinos, primind de la Dumnezeu o ntelepciune duhovniceasca mai presus de fire. Prin rugac iunea nencetata, se spulbera duhul iscodirii, al fricii, al nencrederii. Toti oamenii nce p sa para mai buni; iar dintr-un asemenea zalog, pe care ti l-ai pus n inima, fata de oameni, se nast e dragostea pentru ei. Cel ce se roaga nencetat ntru Domnul, l cunoaste pe Domnul ca pe Domnul, dobndeste f rica Lui Dumnezeu, cu fricasi curatenie intra ntru curata dragoste dumnezeiasca. Iubirea l ui Dumnezeu si umple astfel biserica cu darurile Duhului." (Sbornicul despre rugaciunea lui Iis us, Q 38). "Rodul rugaciunii e o privire din ce n ce mai larga la greselile sale si la pacat osenia sa, din care pricina sporeste umilinta si se preface n plns. Plns e numita o umilinta prea mbelsu gata, nsotita de ndurerarea unei inimi zdrobite si smerite, care izvoraste din adncul inimii si cuprinde sufletul. Pe urma vin simtirile prezentei lui Dumnezeu, amintirea vie a mortii, frica de j udecatasi de osnda. Toate aceste roade ale rugaciunii sunt nsotite de plns si, la vremea sa, sunt umbr ite de o simtire sfnta, duhovniceasca a fricii de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu e o simtire cu totul noua. Din ndemnurile acestei lucrari minunate ncep sa se topeasca patimile, mintea si inima n

cep sa fie atrase catre o ndeletnicire nencetata cu rugaciunea. Dupa o sporire oarecare, vine simtirea linistii, smereniei si dragostei fata de Dumnezeu si aproapele, fara osebirea celor buni d e cei rai, rabdarea necazurilor, ca unor ngaduiri si lecuiri din partea lui Dumnezeu, de care are nea parat nevoie pacatosenia noastra. Dragostea de Dumnezeu si aproapele, care vine treptat din f rica de Dumnezeu, e pe deplin duhovniceasca, nelamurit de sfnta, subtire, smerita, se osebeste cu o osebire nesfrsita de dragostea omeneasca cea din starea ei obisnuita; nu poate fi asemanata cu nic i un fel de dragoste, care se misca n firea cea cazuta, orict de dreaptasi sfnta ar fi aceasta dragoste f ireasca. E ngaduita legea firii, care lucreaza n timp; nsa legea cea vesnica, legea cea duhovn iceasca e cu att mai presus de ea, cu ct Sfntul Duh e mai presus de duhul omului. Despre roadele de mai departe si despre urmarile rugaciunii celei cu numele cel Prea Sfnt al Domnului Iisus, ma opresc de a mai

vorbi, ncheie Ep. Ignatie cuvintele sale: "fericita ncercare sa ma nvete si pe mine si pe altii aceste lucruri." (Opere, pag. 290 - 291). Astfel sunt roadele rugaciunii lui Iisus, ce se daruiesc de Dumnezeu si se cstiga treptat de lucratorii ei staruitori, dupa marturisirea ncercatilor ei povatuitori. Cu acestea vom ncheia convorbirea noastra cea dinti despre rugaciunea lui Iisus, s i data viitoare vom continua convorbirea noastra att despre rugaciunea lucratoare, ostenitoare, ct si despre rugaciunea lui Iisus, de sine miscatoare si despre acele greutati si greseli car e se ntmpla n timpul acestei lucrari cu mintea (sau a mintii). DIALOGUL II (Convorbirea a doua) Continuarea convorbirii despre rugaciunea lui Iisus cea lucratoare; despre mijoa cele prin care se nvata aceasta rugaciune, despre greutatile, nedumeririle si greselile ce se ivesc n timpul acestei rugaciuni si despre rugaciunea harica, de sine miscatoare Monahul. Cu binecuvntare, sa continuam convorbirea noastra. Preotul. Iertati-ma, parinte, dar eu vreau sa amintesc fagaduinta Dv. de a-mi la muri deosebirea ntre treptele rugaciunii lui Iisus, potrivit cu vrsta cea duhovniceascasi cu sporirea celor ce lucreaza aceasta rugaciune. Monahul. Dv. va interesati de aceasta latura a problemei numai dintr-o dorinta d e a sti teoretic acest lucru sau pentru ca, prin ncercare, ati cunoscut cei dinti pasi ai acestei lucrari de rugaciune si cautati ndrumari pentru mai departe? Daca chestiunea aceasta va intereseaza numai din punct de vedere teoretic, apoi raspunsul la aceasta ntrebare, fiind doar un cstig al mintii si memoriei Dv. nu va va aduce cine stie ce folos. Eu mi amintesc un caz, cnd un ucenic se plngea staretului sau, ca, dupa ce a citit cartea Sf. Ioan Scararul, n mintea lui n-a ramas nimic. Staretul i-a raspuns: "Aceasta carte o po ti tine n minte numai lucrnd-o. mi vine n minte si alt caz petrecut cu cuviosul Pavel cel Preaprost , care l-a rugat pe Sf. Antonie sa-l nvete Psaltirea. Si cnd Antonie a rostit cele dinti cuvinte: "F ericit barbatul, care n-a umblat n sfatul necredinciosilor", apoi cuviosul Pavel l-a oprit si a zi s: "Asteapta, celelalte mi le vei spune cnd voi nvata sa le mplinesc pe cele spuse de tine." Din aceste pilde, Dv. vedeti castiinta vietii celei duhovnicesti se nvata nu prin tr-o nsusire teoretica cu mintea, ci prin ncercarea practica a vietii. Preotul. Va multumesc, parinte, pentru aceasta lamurire, nsa eu totusi as dori sa stiu ct mai multe despre rugaciunea lui Iisus, chiar nainte de a ncepe s-o lucrez practic, ca sa-mi pot vedea ct mai limpede vrsta mea cea duhovniceascasi locul unde stau duhovniceste, precum si ntre aga cale a rugaciunii ce-mi sta nainte, si astfel sa pasesc pe aceasta cale mai constient, m ai linistit si mai

sigur.

Monahul. Ei bine, fie cum ziceti Dv. Va amintiti ca data trecuta am vorbit despr e ceea ce se numeste rugaciunea lui Iisus, ce nsemnatate are n viata noastra duhovniceasca ndele tnicirea cu aceasta rugaciune, ce conditii sunt trebuincioase pentru lucrarea ei binefacatoa re, si ce fel de roada aduce ea n sufletul nostru. Convorbirea de acum va completa, n parte, cele ce n-au fost spuse data trecuta, iar, n parte, vom continua sa adaugam si alte lucruri noi; anume vom vor bi, cum trebuie sa ne deprindem cu rugaciunea lui Iisus si ce, fel de greutati, nedumeriri si grese li ni se pot ntmpla, si numai dupa aceea vom vorbi despre rugaciunea harica. Dupa cum s-a spus deja data trecuta, n lucrarea rugaciunii lui Iisus, e foarte im portant sa se tina seama de pastrarea unei ordini si continuitati. Orice grabire, nerabdare, saritu ri nainte, dorinte de a ajunge la rezultatele cele de pe urma ale rugaciunii, fara a trece cale premerga toare nceatasi dureroasa, nu numai ca nu se mpaca cu simtamntul de evlavie, n ce priveste rugaciun ea, ci nca l sortesc pe lucrator la o deplina nereusitasi nerodire a ostenelilor lui, ba ncasi mai mult, ajung o pricina de nselare de sine si amagire, care duc si pna la vatamarea mintii. Sa fer easca Domnul pe lucratorul rugaciunii lui Iisus de aceasta cale falsasi pierzatoare! De aceea, p ovatuitorii acestei lucrari si cer de la ucenicii lor sa nu se smuceasca de capul lor nainte, ci cu l uare aminte, ce-i cu putinta, cu evlavie, cu un simtamnt de pocainta si cu osteneala necurmata, sa ndeplineasca lucrarea de la nceput a rugaciunii, asteptnd cu rabdare pna cnd nsusi Domnul, cnd va g asi ca e nevoie, sa-i ridice pe ei pe treapta urmatoare. Aceasta este singura rnduiala dre apta a unei sporiri n rugaciune. E cu putinta sa te apropii de aceasta lucrare mult mai simplu si mai sincer, fara a te ncorda si fara a te sili sa storci din tine cutare sau cutare simtaminte, lasnd to ate acestea n voia lui Dumnezeu. Sa nu te gndesti deloc ca ncepi un lucru oarecare mare, deosebit, prin c are sa te deosebesti de ceilalti oameni. Numai un singur lucru trebuie - sa te socotesti n fata lui Dumnezeu un pacatos, care cauta mntuirea si ornduirea sufletului si vietii sale, prin lucra rea sfintei rugaciuni a lui Iisus. Trebuie sa ai n inima ta o credinta sincera, mica macar ct un graunte de mustar, ca Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si adevaratul Dumnezeu - este ntradevar Mntuitorul nostru, Izbavitorul nostru, al lumii, Cel fagaduit, care sigur poate s a faca viu si sufletul meu si sa aprinda n el o viata adevarata, curatasi sfnta. Fara o astfel de credint a, chiar rugaciunea e cu neputinta. Ea ajunge o vorba goala, desartasi fara de rod. Pe masura ce luc ram rugaciunea lui Iisus, credinta noastra cea slaba se va ntari si se va nflacara si, n sfrsit, va ocu pa n inima noastra cel dinti si cel mai de seama loc. Mai departe trebuie sa ne silim sa mplinim tot ce ne-a poruncit

Domnul Iisus Hristos n sfnta Sa Evanghelie, ca sa facem, prin fapte sa ne dovedim credinta, sa avem dragoste nefatarnica catre aproapele, sa ne socotim mai rai dect toata faptu ra si printr-o inima ndureratasi zdrobita sa ne simtim pacatele noastre. De la lucrarea rugaciun ii lui Iisus, luarea aminte se va aduna, gndurile nu se vor mai mprastia, gndurile cele desarte si necur ate si vor pierde din obraznicia lor. n ordinea continuitatii, vom ncepe aceasta convorbire prin a expune acele sfaturi practice, pe care le da Ep. Teofan, tuturor celor ce doresc sa deprinda o rugaciune dreapta. De la nceput, el vorbeste despre rugaciune n general, iar pe urma despre rugaciunea lui Iisus, aparte. Sfat urile lui sunt cuprinse n urmatoarele, pentru rugaciune n general: 1. Alege-ti pravila de rugaciune - cea de dimineata, cea de zi si cea de seara.

2. Pravila sa fie mica de la nceput, ca sa nu-l ndeparteze pe omul ce nu-i obisnui t cu aceasta lucrare si cu osteneala duhului. 3. Trebuie facuta totdeauna cu frica (cu evlavie), cu siguranta (staruinta) si c u luare aminte. 4. Se cere sa stai n picioare, sa faci matanii, sa ngenunchiezi, sa faci semnul cr ucii, iar uneori sa cnti. 5. Cu ct mai des te asezi la aceasta rugaciune cu att e mai bine ... nu mult, ci ct mai des. 6. Ce fel de rugaciuni sa citesti, e aratat n cartea de rugaciuni. Dar e bine sa o deprinzi pe una, ca ncepnd-o pe ea, de ndata sa se aprinda duhul. 7. Pravila de rugaciune e simpla: stnd la rugaciune, rosteste-o cu fricasi cu cut remur (cu evlavie) ca la urechile lui Dumnezeu, nsotind-o de semnul crucii, nchinaciuni, cadere cu fa ta la pamnt, potrivit cu miscarile duhului. 8. Pravila luata trebuie ndeplinita neparat totdeauna, nsa acest lucru nu te mpiedi ca ca sa mai adaugi, daca te ndeamna inima. 9. Citirea si cntarea n auz sau pe soptite, sau n tacere, e la fel, caci Domnul est e aproape. nsa, uneori e mai bine sa faci toata rugaciunea ntr-un fel, iar alteori altfel. 10. Cu tarie satii minte tinta rugaciunii (scopul), celei de pe urma. Acea rugac iune e buna care se termina cu caderea plina de simtire naintea lui Dumnezeu: "cu judecatile pe care le sti, mntuiestema". 11. Sunt trepte ale rugaciunii: cea dinti treapta e rugaciunea trupeasca, cu mai mult citit, cu stare n picioare, cu matanii. Luarea aminte fuge, inima nu simte, placere nu e; aici e rabdare si osteneala. Cu toate acestea nsa hotaraste-te si la rugaciune. Aceasta e rugaciunea lucratoar e. A doua treapta e rugaciunea cu luarea aminte; mintea se aduna la ora de rugaciune si poate s-o ro steasca toata n mod constient fara risipire. Luarea aminte se uneste cu cuvntul cel scris si-l ro steste ca pe al sau. A treia treapta e rugaciunea simtita; de la luare aminte se ncalzeste inima si ce e acolo n gnd aici ajunge simtire. Acolo cuvntul e zdrobitor, iar aici e zdrobirea. Cine a ajuns la simtire, acela se roaga fara cuvinte, caci Dumnezeu este un Dumnezeu al inimii. De aceea acest luc ru este si culmea cresterii n rugaciune - asezndu-te la rugaciune sa treci de la simtire la simtire. 12. Dar orict de desavrsit s-ar socoti pe sine, n rugaciune, pravila de rugaciune n u trebuie parasita niciodata, ci trebuie facuta, dupa cum s-a aratat mai sus, si totdeauna trebuie nceput de la rugaciunea lucratoare. Cu aceasta trebuie unitasi cea a mintii, iar dupa ele va veni si cea a inimii. Fara cea dinti (lucratoare) pierde si aceasta de pe urma, si omul va socoti ca se roaga, iar de fapt acest lucru nu se va petrece. 13. Cnd simtamntul de rugaciune va ajunge sa fie necurmat, atunci ncepe rugaciunea cea din duh, care e un dar al Duhului lui Dumnezeu, Care se roaga pentru noi - ultima tr eapta de rugaciune

ce poate fi atinsa. nsa este, se zice, o rugaciune ce nu poate fi atinsa cu minte a, sau care depaseste hotarele constiintei (asa la Sf. Isaac Sirul), (Ep. Teofan, Calea catre mntuire, pag. 240 - 241). Aceasta este ordinea lucrarii de rugaciune n general. Multe din ndrumarile date de Ep. Teofan pentru rugaciunea cea de obste, de dimineata ori seara, se potrivesc si pentru r ugaciunea lui Iisus, dupa cum lesne poate vedea fiecare. nsa cele spuse aici, Ep. Teofan le completeaz asi cu alte sfaturi, care sunt potrivite numai pentru rugaciunea lui Iisus.

"Deprinderea rugaciunii lui Iisus, scrie el, pe dinafara e ca sa ajungi ca ea, d e la sine, sa se miste nencetat pe buze, iar, pe dinlauntru, sa se adune mintea n inimasi sa stai nencetat n fata Domnului, unind cu aceasta o caldura a inimii, care poate fi de diferite trepte, si parasind toate celelalte cugete, dar mai ales sa cazi cu zdrobire si smerenie naintea Domnului Mn tuitor. nceputul acestei deprinderi se pune printr-o rostire, ct e cu putinta mai deasa, a acestei rugaciuni n inima. Rostirea deasa aduna mintea la un loc, ca sa stea naintea Domnului. Stato rnicirea acestei rnduieli nlauntru e nsotita de ncalzirea inimii si de alungarea cugetelor, chiar cel or mai simple, nu numai celor patimase. Cnd n inima va ncepe sa licareasca focul alipirii noastre de Dumnezeu, atunci odata cu el se va statornici nlauntru o asezare pasnica a inimii, cu o cad ere zdrobitasi smerita a mintii naintea Domnului. Pna aici ajunge osteneala noastra proprie, cu a jutorul harului lui Dumnezeu. Iar cele ce se vor petrece n rugaciune, mai presus de acestea, acel ea vor fi numai un dar al harului. La Sf. Parinti se pomenesc acestea numai pentru ca cineva, ajungn d la limita aratata, sa nu socoata, ca mai mult n-are ce dori si sa nu-si nchipuie ca e la culmea desa vrsirii celei de rugaciune, sau celei duhovnicesti. Deci, iata lucrul tau cel dinti - sa rostesti des, ct se poate mai des, rugaciunea lui Iisus, pna cnd te vei deprinde s-o spui nencetat. Fa acest lucr u astfel: 1. Hotaraste-ti, n pravila ta de rugaciune, o parte si pentru rugaciunea lui Iisu s. Fa aceasta rugaciune de cteva ori la nceputul pravilei de rugaciune, si de cteva ori la sfrsitu l ei. Daca ai rvnasi dupa fiecare rugaciune din pravila ta, fa la fel. 2. Numarul, de cte ori se rosteste rugaciunea aceasta, de fiecare data, hotaraste -ti-l singur, sau n urma sfatului parintelui tau duhovnicesc. Numai sa nu-ti rnduiesti multe de la nce put; pe urma nsa, dupa ce te obisnuiesti cu aceasta rugaciune, mai adauga cte putin. Daca vreodata ti vine dorinta sa mai rostesti odata numarul hotart, apoi nu te lep ada fara nsa a-ti face pravila din aceasta, ci numai pentru data aceasta. Si ori de cte ori ti-ar c ere inima acest lucru, nu te lepada. 3. Nu te grabi sa rostesti o rugaciune dupa alta, ci rosteste-le cu aceeasi masu ra de durata, nsa sa nu te ngrijesti numai de cuvinte, ci mai ales ca mintea sa fie n inimasi sa stea n fat a Domnului, ca si cum ar fi de fata, cu o constiinta deplina a maretiei, harului si dreptatii Lui. 4. Daca esti slobod, apoi ntre o rugaciune si alta, rnduieste-ti sa te opresti ca si cum, de obicei, te asezi la rugaciune, si nalta catre Domnul aceasta rugaciune de cteva ori. Iar de n u esti slobod, apoi intercaleaza aceasta rugaciune printre faptele si chiar vorbele tale. 5. Facnd aceasta rugaciune n timpul pravilei, sau n afara de ea, asaza-te cnd o faci n pozitie de

rugaciune; cnd o rostesti, de fiecare data, fa o nchinaciune - de zece ori pna la b ru, iar dupa aceasta, odata o metanie pna la pamnt -si asa pna vei ispravi. Desigur, ca tu ai au zit sau ai citit, ca Parintii, n pravilele lor de rugaciune, rnduiesc multe metanii. Unul din ei a z is: nu e mplinita rugaciunea, daca cineva nu-si va osteni trupul sau prin matanii. Daca tu vei hot ar sa urmezi, dupa puterea ta, acest lucru, apoi, n curnd, vei vedea rodul ostenelilor tale de a depr inde rugaciunea lui Iisus. 6. Despre ndrumarile, nvataturile si prevenirile de mai departe, n ce priveste ruga ciunea lui Iisus, citeste n Filocalie - pe Simeon Noul Teolog, Grigorie Sinaitul, Nichifor monahul, Ignatie si Calist precum si nvataturile tuturor celorlalti Parinti despre rugaciunea launtrica ce s e potrivesc si pentru

rugaciunea lui Iisus. Baga de seama: n nvataturile Sf. Parinti de mai sus, tu vei gasi povete, cum sa sezi, cum satii capul si cum sa lucrezi cu rasuflarea. Aceste mijloace, dupa cum au spus Calist si Ignatie, nu sunt neaparat trebuincioase, ci sunt numai niste acomodari de dinafa ra, care nsa nu sunt potrivite pentru toti. Pentru tine e deajuns sa fi cu luare aminte n inima, n fata Domnului, si sa-ti nalti aceasta scurta rugaciune cu evlavie si smerenie, cu matanii cnd ti faci pravi la, si cu nchinaciuni de gnd, cnd faci acest lucru printre ndeletniciri. 7. Baga de seama nsa: sa fii cu luare aminte n inima, sau n piept, cum zic unii par inti - anume ceva mai sus de snul stng - si acolo sa rostesti rugaciunea lui Iisus. Cnd ncepe sa te doara inima de ncordare, atunci fa cum ne sfatuieste Nichifor Monahul: asaza-te cu luare amin te si cuvntul de rugaciune acolo unde de obicei vorbim cu noi nsine, sub gtlej, n susul pieptului. D upa aceea, iarasi te vei cobor deasupra snului stng. Nu nesocoti aceasta observatie, orict de s implasi de putin duhovniceascati s-ar parea. 8. La Sf. Parinti vei gasi multe avertizari. La toate le-au dat prilejuri ncercar ile unei lucrari gresite. Ca sa scapi de aceste greseli, sa ai drept sfatuitor pe parintele tau cel duhovn icesc, sau sa stai de vorba cu un frate de acelasi gnd cu tine si ncredinteaza-le lor toate cele ce ti s e ntmpla n timpul ostenelii tale. Iar tu, totdeauna lucreaza cu cea mai mare simplitate, cu cea ma i mare smerenie si sporul sa nu ti-l atribui tie. Sastii ca sporul adevarat se petrece nlauntru, pe nesimtite, fara sa iasa la iveala, cum se petrece si cu cresterea trupului. De aceea, cnd vei auzi nlauntr ul tau, A, iat-o! Sa sti ca acesta este glasul vrajmasului care si nchipuie ceva aparent n locul celor a devarate. Aici e nceputul nselarii de sine. nabusa de ndata acest glas; altfel, el ca o trmbita va ras una ntru tine, hranind parerea ta de sine. 9. Nu-ti hotar un timp care ti-ar trebui pentru a spori n rugaciune. Hotaraste-te numai sa te ostenesti si sa te ostenesti. Vor trece luni si ani pna cnd se vor arata slabele r oade ale reusitei. Unul dintre Parintii din Athos spunea despre sine, ca au trebuit doi ani pna cnd i s-a ncalzit inima, iar la altul oarecare, acest lucru a venit peste opt luni. La fiecare, ac est lucru se petrece pe masura puterilor si rvnei lui fata de acest lucru." (Ep. Teofan, Razboiul nevazut , pag. 207 - 212). Astfel sunt mijloacele cele de dinfara a deprinderii rugaciunii lui Iisus. Odata cu aceasta, Ep. Teofan aratasi rnduiala cea dinlauntru a rugaciunii. El zice: rugaciunea este o lucrare launtrica. Cel mai de seama lucru, de care trebuie sa te ndeletnicesti, este pomenirea lui Dumnezeu sau umblarea n prezenta Iui Dumnezeu. Staruiti-va sa va cstigati deprinderea de a va da seama si de a simti ca sunteti mereu sub privirea ochiului lui Dumnezeu, care patrunde ntregul adnc al in

imii voastre si care vede toate miscarile voastre cele dinlauntru." "Radacina unei bune asezari launtrice este frica de Dumnezeu. Ea trebuie sa nu ne paraseasca niciodata. Ea va tine totul ncordat s i nu va lasa nici madularele, nici gndurile sa slabeasca, zidind o inima veghetoare si un gnd treaz. nsa trebuie de tinut minte si de simtit totdeauna ca propasirea din viata cea duhovniceascasi d in toate manifestarile ei este un rod al harului lui Dumnezeu. Viata cea duhovniceasca to ata e de la Duhul cel Prea Sfnt al lui Dumnezeu". "Cautati si veti afla," a fagaduit Domnul. Ce tre buie sa cautam? O comuniune vie si simtita (pipaibila) cu Domnul. Acest lucru l da harul lui Dumnez eu, nsa trebuie si noi sa ne ostenim pentru acest lucru. ncotro ne ndreptam ostenelile? ntr-acolo c a sa pomenim pururea pe Domnul, ca si cum ar fi aproape, ba chiar n inima noastra. Asaza-te de ci cu luare aminte

n inima n fata Domnului si zi: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milues te-ma, pe mine pacatosul. ntreaga lucrare n aceasta se cuprinde, si n fond mai mult nu se cer e nimic.". (Din scrisorile Ep. Teofan catre un monah). Cnd facem rugaciunea lui Iisus, o nsemnatate deosebita are ntrebarea unde trebuie s a fie adunate, n timpul rugaciunii mintea si luarea aminte a celui ce se roaga. Dupa cuvintele t uturor povatuitorilor rugaciunii lui Iisus, luarea aminte a mintii trebuie sa fie aduna ta nu n cap, ci n inima. Ep. Teofan scrie: pna cnd nu se va aseza sufletul cu mintea sa n inima, pna a tunci nu se vede si de nimic nu-si da seama cum trebuie (Sbornicul despre rugaciunea lui Iis us, Q 140). Trebuie sa ne coborm din cap n inima. Acum gndirea dumitale despre Dumnezeu este n c ap. Iar nsusi Dumnezeu parca s-ar afla pe dinafara, si reiese ca aceasta este o lucrare d inafara. Atta vreme ct vor ramnea n cap gndurile nu se vor aseza n liniste, ci se vor framnta mereu, ca fu lgii de zapada iarna, sau ca roiurile de gze vara (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 168). "Mi-ai scris ca din pricina atentiei te doare chiar capul. Da, daca lucrezi numa i cu capul, asa se ntmpla, dar cnd te vei cobor n inima, nu va mai fi nici o osteneala; capul se va dese rta si gndurile se vor sfrsi. Ele toate sunt n cap, alearga unele dupa altele si este cu n eputinta sa le stapnesti. Dar daca vei afla inima si vei sti sa stai n ea, atunci, de fiecare dat a, cnd vor ncepe sa te tulbure gndurile, e deajuns numai sa cobori n inima, si gndurile se vor mprastia n toate partile. Acesta va fi un mic ungher plin de tihna, un liman fara de primejdii. N u lenevi sa cobori. n inima se afla viata; acolo, prin urmare, trebuie sa vietuim. Sa nu socotesti ca lucrul acesta este al celor desavrsiti. Nu. Acesta este un lucru al tuturor celor ce ncep sa-L caute pe Dumnezeu" (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 169). Cum trebuie nteleasa expresia "sa-ti concentrezi mintea n inima?" Mintea este acol o unde este atentia. Ca s-o concentrezi n inima, nseamna sa-ti statornicesti atentia n inimasi sa-L vezi, n chip gndit, pe nevazutul Dumnezeu, care este de fata naintea ta, adresndu-te Lui cu evla vie, cu multumire si cu cerere, bagnd de seama, totodata ca nimic din cele straine sa nu intre n inima. Aici e toata taina vietii duhovnicesti". (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 170). Si Episcopul Teofan si Episcopul Ignatie socot inima drept centrul vietii celei superioare duhovnicesti a omului. Ep. Teofan, asa zice despre inima: "Inima este omul launt ric, sau duhul unde ne dam seama de noi nsine, unde se afla constiinta, ideea despre Dumnezeu cu simt amntul atrnarii noastre de El, precum si toata viata duhovniceasca cu pretul ei vesnic" (Sbornicul, Q 149). La fel scria, ba chiar mai lamurit, si Ep. Ignatie: "Citind la Parinti despre lo

cul inimii, pe care l dobndeste mintea, prin rugaciune, trebuie sa ntelegem puterea cuvntatoare a inimii, pusa de Creator n partea de sus a inimii, puterea prin care inima omului se deosebeste de inima dobitoacelor si care au si ele puterea vointii sau dorintii si puterea rvnei sau a mniei; n aceeasi masura ca si oamenii. Puterea de cuvntare se exprima n constiinta sau n constiinta duhului nostru, fara ca sa fie partasa si judecata noastra, n frica lui Dumnezeu, n iubirea duhovniceasca de Dumnezeu si aproapele, n simtirea pocaintii, smereniei, blndetii, n zdrobirea duhul ui sau ntr-o adnca ntristare de pacate, si n alte simtiri duhovnicesti, care sunt straine dobito acelor. Puterea sufletului este mintea, care desi e duhovniceasca, totusi si are locul sau de pet recere n creierul capului; tot astfel, puterea cuvntului, sau duhul omului, cu toate ca e duhovnice asca, totusi si are

locul sau de petrecere n partea de sus a inimii, care se gaseste sub snul stng al p ieptului, lnga sn si putin mai sus de el. Unirea mintii cu inima este unirea gndurilor duhovnices ti ale mintii cu simtirile duhovnicesti ale inimii (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 148) . Dupa nvatatura Ep. Ignatie, n omul cel dinti zidit, mintea, inima si trupul erau n u nire deplinasi armonie. Dupa caderea n pacat, ele se afla dezbinate, despartite, luptndu-se una mp otriva alteia. Ele se unesc din nou, prin harul lui Dumnezeu. "Din atingerea minilor Lui de ntrea ga mea fiinta, mintea, inima si trupul s-au unit ntru ele, au alcatuit ceva unitar si ntreg; apoi s-au cufundat n Dumnezeu, unde petrec att timp ct i tine acolo mna nevazuta, nenteleasa, atotputernic a ..." (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 201 ). n vremea rugaciunii este nevoie ca duhul sa se uneasca cu mintea si sa rosteasca rugaciunea mpreuna cu ea, n care timp, mintea lucreaza prin cuvinte, rostite numai n gnd sau pr in participarea glasului, iar duhul lucreaza prin simtamntul umilintei sau al plnsulu i. Unirea se daruieste la timpul potrivit, de darul lui Dumnezeu, iar pentru un nou ncepator, este suficient, daca duhul va simti si va lucra mpreuna cu mintea. Att timp, ct luarea aminte va fi pazi ta de minte, duhul va simti negresit umilinta. Duhul de obicei se numeste inima, asa cum n loc ul cuvntului minte, se ntrebuinteaza cuvntul cap. (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 220 ). Dupa cuvintele Ep. Ignatie: "Nu numai orice simtire de pacat si orice gnd de paca t, ci chiar toate gndurile si simtamintele firesti, orict de subtiri ar fi si orict de mascate ar fi, printr-o aparenta neprihanire, distrug unirea mintii cu inima, le pun ntr-o lucrare potrivnica una cu alta. n timpul unei abateri de la calea duhovniceasca, pe care ne-o vadeste Evanghelia, sunt de prisos toate ajutoarele si mecanismele: mintea si inima nu se vor uni ntre ele". (Sbornicul de spre rugaciunea lui Iisus, Q 205). De aceea: "Daca tu ai simtit ca mintea ti s-a unit cu sufletul si cu trupul, ca nu mai esti farmitat de pacat n mai multe parti, ca alcatuiesti ceva unitar si ntreg, ca s fnta pace a lui Hristos adie peste tine, atunci pastreaza darul lui Dumnezeu cu cea mai mare gri ja" (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 199). Unirea laolalta a mintii si a inimii, n lucrarea rugaciunii lui Iisus, pentru cei neiscusiti e una din cele mai mari greutati ale acestei lucrari, care atrage dupa sine, cnd nu te pric epi sa lucrezi, mari greseli n aceasta lucrare, depre care povatuitorul lucrarii mintii vorbesc amanun tit. De aceea, ni se cere privegherea necurmatasi sfatul unui ndrumator ncercat. nsa sa pasim mai depart e, pentru a cerceta rnduiala lucrarii launtrice a rugaciunii lui Iisus, dupa nvatatura Ep. Teo fan. "Ca mintea, dupa cteva rugaciuni, fuge din inimasi se leapada de pomenirea lui Dumnezeu, aces

t lucru e din slabiciunea luarii aminte si din nepasare fata de rugaciune. Sufletul nu pretuie ste rugaciunea, si se grabeste ct mai degraba sa scape de ea, mormaind-o oarecum. Cauta frica de Durnne zeu si cu ea apropie-te de rugaciune, si te roaga, tinnd luarea aminte la ntelesul cuvintelor d in rugaciune. Rugaciunile scurte si rugaciunile lui Iisus, tocmai de aceea se si ntrebuinteaza, ca sa pironeasca atentia, altoind inimii o simtire de Dumnezeu. Iar daca vom fi nepasatori fata d e rugaciune, apoi niciodata nu vom spori n ea. Tine minte de asemenea, ca rugaciunea nu ajunge sing ura la desavrsire, ci mpreuna cu toate virtutile. Pe masura desavrsirii virtutilor se desa vrseste si rugaciunea (dupa cum a fost vorba n prima noastra convorbire). Virtutile cele mai de seama sunt: frica de Dumnezeu, ntreaga ntelepciune, smerenia, zdrobirea, mortificarea carnii, rabdarea,

dragostea. Cnd vor fi acestea, apoi vor veni si toate celelalte, iar mpreuna cu el e si rugaciunea". Lucrarea rugaciunii lui Iisus cere chiar de la nceput o mare luare aminte, rabdar e si statornicie. Cu ea nu te poti ndeletnici, oricum batnd din buze. Luarea aminte fuge - trebuie adun ata; cugetele cu obraznicie patrund n constiinta, atta nchipuirea - trebuie nlaturate, se strnesc pati mile - se tulbura inima - trebuie domolite; lipsa de roade, aparenta a lucrarii nsa ne si a duce trndavie, strneste plictiseala - trebuie sa rabzi si sa te rogi. Din gresala, din nestiinta , din rnduiala de sine, din nselarea de sine, se fac pasi gresiti, trebuie sa ne caim si sa ne ndreptam. S i pe lnga toate acestea, trebuie sa ne smerim, sa nu crtim, sa nu curmam (oprim) lucrarea rugaciu nii si toata nadejdea s-o pui n ajutorul lui Dumnezeu. O astfel de stare poate dura nu luni, c i ani, pna cnd nu se va aprinde n inima focul mic necurmat al rugaciunii harice, de sine miscatoare . n convorbirea trecuta, noi am aratat deja aceasta lupta nencetata de nenlaturat, cu feluritele greutati de la lucrarea rugaciunii lui Iisus. nsa, eu socot ca e nevoie ncasi nca s a amintim despre aceasta, de a preveni despre aceste greutati si de a ndemna, ca atunci cnd vom ncer ca aceasta lupta, sa nu cadem cu duhul, sa nu ne nselam pe noi nsine, sa nu socotim ca aceast a lucrare de rugaciune se face asa de lesne si de simplu, cum se prepara, la farmacie, doctor ia dupa reteta unui doctor. Noi am amintit, mai sus, ca chiar unirea mintii cu inima, poate ncurca si strni ne dumeriri. Nu demult am primit o scrisoare de la un monah, un lucrator evlavios al rugaciunii lui Iisus, care a fost tulburat de cuvintele Ep. Ignatie, care opreste pe cei ncepatori, sub amenintarea caderii n nselare, sa patrunda cu rugaciunea n latura inimii si a vazut n aceasta o oprire, o contraz icere a cuvintelor staretului moldovenesc Vasile si Ep. Teofan, care spun ca la rugaciunea lui Iisu s neaparat trebuie sa stam cu luarea aminte n inima. nsa cercetnd mai de aproape cuvintele Ep. Ignatie, n u aflam nici o nepotrivire ntre Ep. Ignatie si alti povatuitori ai rugaciunii lui Iisus. Pricina nedumeririi e n deosebirea expresiilor, ntrebuintate de nevoitori, pentru a nsemna una si aceeasi idee, si n deosebirea momentelor despre care vorbesc ei. Si Ep. Ignatie nu tagaduieste nece sitatea de a participa si inima la rugaciunea celor ncepatori si patimasi, nsa exprima ideea ac easta din cuvintele: "cu consimtamntul inimii", iar altii se exprima prin alte cuvinte. Asa , staretul schimonah Vasile scrie despre rugaciunea celor ncepatori: "Sf. Apostol zice: vreau sa zic c inci cuvinte cu mintea mea, dect zece mii cu limba." De aceea, trebuie mai nti, prin aceste cuvinte , cinci la numar, sa cureti mintea si inima, zicnd nencetat n adncul inimii: "Doamne, Iisuse Hr istoase,

miluieste-ma", si prin aceasta sa te ridici la cntarea ntelegatoare. Cnd fiecare nce pator si patimas poate sa savrseasca aceasta rugaciune, cu ntelegere, pazindu-si inima, iar cntarea nu o poate face cu ntelegere pna cnd nu se va curati mai nainte prin aceasta rugaciune". (Viata si s crierile lui Paisie Velicicovschi. Ed. an.1847, pag.107). n alt loc, staretul Vasile zice nca mai lamurit despre putinta unei rugaciuni cu i nima la cei ncepatori si patimasi. Rasturnnd parerea celor care socot lucrarea rugaciunii lui Iisus potrivita numai pentru cei sfinti si nepatimasi, staretul scrie: "Cea dinti treapta a spori rii monahilor celor ncepatori se cuprinde n nputinarea patimilor prin trezirea mintii si paza inimii, a dica prin rugaciunea mintii, potrivita celor lucratori. (Operele Ep. Ignatie, vol. I, pag. 219).

Astfel, ceea ce staretul Vasile numeste rugaciune facuta "cu ntelegere, pazindu-s e inima" (sau n adncul inimii), care se face de cei ncepatori si patimasi, corespunde cu rugaciune a Ep. Ignatie, facuta cu mintea si cu consimtamntul inimii" si ngaduita nu numai celor ce au spor it, ci si celor ncepatori. La Ep. Teofan acestor expresii le corespunde: "Sa stai deasupra inimii , sa stai cu mintea n inima, sa te cobori din cap n inima - toate acestea, dupa spusele lui: e unul si acelasi lucru. Miezul problemei sta n concentrarea atentiei si n starea n fata Domnului Celui neva zut, dar nu n cap, ci nlauntrul pieptului, catre inimasi n inima" (Sbornicul despre rugaciunea l ui Iisus, Q 184). Cuvintele "sa stai n inima" nsusi Ep. Teofan le lamureste astfel: "Stii unde este inima? Deci; opreste-te acolo cu atentia si stai fara sa iesi dinlauntru si vei fi cu mintea n inima; mintea este nedespartita de atentie, unde este mintea, acolo este si atentia" (Sbornicul des pre rugaciunea lui Iisus, Q 176). n alt loc, Ep. Teofan, nca mai lamurit, arata locul inimii: "acolo unde raspunde s i se simte ntristarea, bucuria, mnia si altele, acolo e inima, acolo sa stai cu luare aminte" . Deci scrie monahul, dezlegnd nedumerirea sa, daca n timpul rugaciunii e necesar "consimtamntul inimii", iar unde este consimtamnt acolo este si atentie, iar unde e atentia acolo e si mintea - apoi reiese, ca la toti trei povatuitorii, deosebirea e numai n cuvin te, iar n fond ei vorbesc despre unul si acelasi lucru si anume: casi cei ncepatori si patimasi si care nca nu s-au curatat de patimi pot si trebuie sa se roage n inima cu rugaciunea lui Iisus pent ru a curati inima de patimi. Aceasta ncheiere e ntaritasi de cuvintele Ep. Teofan: "Roadele rugaciunii sunt con centrarea atentiei n inimasi caldura. Aceasta este o lucrare fireasca." Oricine poate ajung e aici. Si oricine poate face aceasta rugaciune, nu numai monahul, ci si mireanul. Aceasta nu este un lucru prea nalt, ci un lucru simplu. Iar rugaciunea lui Iisus, ea n sinea ei, nu este vreo rugaciu ne facatoare de minuni, ci e ca orice alta rugaciune scurta, graita, si, prin urmare, din afara. Dar ea poate trece la rugaciunea mintii si a inimii, tot pe cale fireasca. Ceea ce vine de la dar, tre buie asteptat, iar ca sa luam acest dar, asta n-o putem face prin nici un mijloc de acest fel. Ceea ce vam scris, ca mai nti trebuie sa va curatati de patimi, asta se refera la rugaciunea nalta, contemplati va; pe cnd aceasta e o simpla rugaciune, n stare totusi sa va aduca la nalta rugaciune." (Sbornicul des pre rugaciunea lui Iisus, Q 77). Noi ne-am apropiat de punctul, unde rugaciunea ncepatoare, lucratoare sau ostenit oare, se atinge de rugaciunea harica, care depinde deja nu de silintele noastre, ci de harul lui Du mnezeu. Silintele

noastre, aici, se reduc numai la a nu mpiedica harul lui Dumnezeu sa lucreze n noi . Toti povatuitorii de rugaciune ne feresc de cautarea rugaciunii celei mai nalte, cea d in capul nostru si mai nainte de vreme. Ep. Ignatie scrie: "Una este sa te rogi cu luare aminte, lund parte si inima, alta este sa te cobori cu mintea n templul inimii, si de acolo sa aduci rugaciune a tainica, plina de putere si harul lui Dumnezeu. A doua iese din cea dinti. Atentia mintii, din timp ul rugaciunii atrage inima spre consimtamnt, ntarindu-se atentia; consimtirea mintii cu inima se preface n unirea inimii cu mintea; n sfrsit, atentia altoindu-se rugaciunii, mintea se coboa ra n inima, pentru cea mai adnca sfnta slujba a rugaciunii. Toate acestea se lucreaza sub ndrumarea ha rului lui Dumnezeu, dupa bunavointa si planul ei. Nazuinta spre cea de a doua, fara sa o a tingi pe cea dinti,

nu numai ca e fara folos, ci poate fi pricina de cea mai mare vatamare". (Opere, vol. II, pag. 263). Acelasi lucru l spune si schimonahul Vasile. Recunoscnd ca posibila, pentru cei nce patori, rugaciunea inimii cea lucratoare, el ne fereste de cautarea cea din capul nostru si mai nainte de vreme a rugaciunii celei vazatoare, zicnd: "Cel plin de ndraznealasi ncrezut, cautnd ceea ce e mai presus de vrednicia si ornduirea Lui, cu trufie cauta sa ajunga mai nainte de vreme la rugaciunea cea vazatoare. Daca cineva, n parerea de sine viseaza sa ajunga la cel e nalte, fiind cuprins de o dorinta satanica dar nu adevarata, pe unul ca acesta, ca pe o sluga a sa, diavolul repede l prinde n mrejele sale". (Viata si scrierile lui Paisie Velicicovschi, ed. an 184 7, pag.112). Oprind cautarea cea fara de vreme si nainte de vreme, ca sa descoperi, n tine, luc rarea vadita a harului, Ep. Ignatie ntareste cuvintele sale cu mustrarea groaznica a Sf. Grigori e Sinaitul, citata de asemenea si de cuviosul Nil Sorschi: "Pomenirea lui Dumnezeu, adica rugaciunea m intii, e mai presus de toate lucrarile, e culmea virtutilor, ca dragoste (iubire) de Dumnezeu . Cine, n chip nerusinat si obraznic va vrea sa intre la Dumnezeu si sa vorbeasca cu El curat, cine se sileste sasi-L agoniseasca pe El n sine, acela lesne e omort de draci, daca va fi ngaduit acest lu cru, ca unul care a cautat n chip obraznic si trufas sa ajunga la cele ce sunt mai presus de vredni cia si ornduirea (asezarea) lor". Se naste ntrebarea, oare nu extinde Sf. Grigorie Sinaitul aceasta amenintare a sa si asupra acelor ncepatori si patimasi care, dupa cuvintele staretului Vasile, prin savrsirea rugac iunii lui Iisus "n adncul inimii lor" tind sa-si curete inima de patimi? Raspunsul la aceasta ntrebare l gasim la Sf. Grigorie, n nvatatura lui despre lupta cu cugetele; aici noi patrundem ntr-o astfel de latura a lucrarii rugaciunii lui Iisus, care e mai aproape si mai pe nteles monahilor, nsasi mirenilor nu le strica sa aiba o ntelegere (o idee) oarecar e despre ea; acest lucru poate fi si lor de folos. Sfntul Grigorie Sinaitul arata felurite mijloace de lupta cu cugetele: unele pent ru cei puternici si, desavrsiti, altele pentru cei slabi si ncepatori. El zice: "Celor puternici si des avrsiti li se cuvine sa se lupte pururea numai singuri si sa ntoarca nencetat mportiva lor (cugetelor) sabi a duhului care este cuvntul lui Dumnezeu (Efes. 6,17); iar cei neputinciosi si ncepatori se folos esc de fuga ca de o cetatuie, cu evlavie si cu frica ferindu-se de lupta mpotriva, si neavnd ndraznea la sa intre n lupta nainte de vreme, scapa astfel de moarte". "Pentru aceasta cel ncepator trebu ie sa ia aminte la lucrarea din inima ca la ceva fara de ratacire (adica sa faca rugaciunea lui Iis us cu luare aminte n inima), iar toate celelalte sa nu le primeasca, pna nu se vor potoli patimile." D

intre cei ncepatori, nimeni niciodata nu va putea sa izgoneasca cugetul, daca nu-l va izgoni Dumnezeu . Numai cei puternici sunt n stare sa se lupte cu ele si sa le izgoneasca. nsasi ei nu le izgo nesc cu de la sine putere, ci sunt ntariti la lupta cu ele de Dumnezeu, ca unii ce sunt mbracati n toa te armele Lui. Iar tu, cnd vin cugetele, cheama pe Domnul Iisus, des si cu rabdare, Si ele vor fugi; caci nesuferind caldura inimii, ce este data prin rugaciune, ele vor fugi parca arse de foc. Pri n numele lui Iisus, zice Scararul, bate pe vrajmasi; caci Dumnezeul nostru este un foc care mistuieste ra utatea. Iar cel ce nare lucrarea rugaciunii, le biruieste cu altele, urmnd lui Moise. Caci, atunci cnd se va scula si va ridica minile si ochii sai spre cer (Exod 17, 11), Dumnezeu le izgoneste. Pe urma iarasi se asazasi ncepe rugaciunea cu rabdare! Iata ce mijloc ntrebuinteaza cei ce nca nu si-au agoni sit lucrarea

rugaciunii. Dar si cel ce are lucrarea rugaciunii, cnd se ridica patimile trupest i, lenevia sau curvia, patimile cumplite si grele, adesea sculndu-se tinde minile spre ajutor mpotriva lor . nsa din pricina nselarii nu face mult acest lucru, si iarasi se asaza, ca nu cumva vrajma sul sa-i amageasca mintea, aratndu-i vreo nalucire. Caci a avea mintea neprimejduita de cadere chiar , si sus si jos si n inimasi pretutindeni neprimejduita de vatamare, e numai al celor curati si desavr siti." Din aceste cuvinte ale Sf: Grigorie Sinaitul se vede ca amenintarea lui, pe care am citat-o mai sus, nu-i priveste pe cei care cu luare aminte n inima fac rugaciunea lui Iisus mpotriv a cugetelor; ea i priveste pe acei care, cu o rnduiala de sine si nainte de vreme, tind la rugaciune a contemplativa sau, fiind patimasi, intra singuri n lupta mpotriva cugetelor dracesti, pe cnd lor li se cuvine sa stea cu luarea aminte n inimasi sa strige, ntru numele lui Dumnezeu, dupa ajutor mpotriv a vrajmasilor. La fel zice si Sf. Varsanufie cel Mare la ntrebarea unui ucenic: "Da ca un cuget patimas va patrunde n inima, cu ce sa-l nlaturam? Sa-i vorbim mpotriva, sau sa rostim o opr ire (un blestem), ca si cum ne-am mnia pe el, sau sa alergam la Dumnezeu si sa aruncam nai ntea Lui toata neputinta noastra?" - Staretul a raspuns: "Patimile sunt aceleasi necazuri , si Domnul nu le-a deosebit pe ele, ci a zis: cheama-ma n ziua necazului tau si te voi izbavi, iar t u Ma vei proslavi (Ps. 49, 15). Si de aceea, n ce priveste orice patima, nu e nimic mai de folos dect sa chemi numele lui Dumnezeu: A le vorbi mpotriva, nu se potriveste tuturor, ci numai celor puternici n Dumnezeu, carora li se supun dracii. Dar daca le-ar vorbi cineva din cei slabi, apoi draci i si vor bate joc de el, pentru ca le sta mpotriva, nefiind n stapnirea lor. De asemenea si a-i opri (a-i bl estema) - e lucrul barbatilor mari, care au putere asupra lor. Oare multi dintre sfinti l certau pe diavol, asemenea Arhanghelului Mihail, care a facut acest lucru pentru ca avea putere. Noua nsa, n eputinciosilor, nu ne ramne dect sa alergam la numele lui Iisus; caci patimile, dupa cum s-a spus, su nt demonii (de la chemarea acestui nume) - pleaca" (ntrebarea 301). Acelasi lucru l citim noi si la Sf. Isichie: "Daca, ncepnd a petrece n atentia minti i, vom uni cu trezvia si smerenia si cu mpotrivirea prin vorbire vom uni rugaciunea, apoi vom m erge cu bine pe calea cea ntelegatoare, ca si cu o faclie de lumina; cu numele sfnt si nchinat al l ui Iisus, pe de o parte maturnd si curatindu-ne de pacat, iar pe de alta parte, dereticnd si mpodobin du-ne casa inimii noastre. nsa daca vom nadajdui spre trezvirea sau luarea noastra aminte, a poi n curnd vom suferi de navala vrajmasilor si vom cadea, prabusindu-ne. Si atunci ntru toate ne vor nvinge pe noi acesti prea vicleni uneltitori de rele, iar noi tot mai mult si mai mult vom fi m piedicati de poftele

cele rele, ca de niste mreje, sau vom fi njunghiati foarte lesne de ele, neavnd n n oi sabia cea purtatoare de biruinta - numele lui Iisus Hristos. Caci numai aceasta sabie sfnta , fiind nvrtita nencetat ntr-o inima desertata (golita) de orice nchipuire, va putea sa-i puna pe f ugasi sa-i taie, sa-i arda, sa-i mistuie, cum mistuie focul paiele". (Isichie, Q 152). Deci, cei puternici ntru Dumnezeu, cu aceasta sabie sfnta ies la lupta cu vrajmasu l, iar cei neputinciosi, scapnd cu fuga n inima lor, striga de acolo dupa ajutor catre Domnul Iisus, si astfel se izbavesc de vrajmas. nsa, nu e nimic mai primejdios dect, ascultnd de cugete si caznd n pacate grele, sa l e mpreunezi pe acestea cu rugaciunea lui Iisus. Ep. Ignatie scrie despre acest lucr u asa: "Stiu ca unii oameni bine intentionati, nsa caznd n pacatul curviei chiar cu fapta, fiindca dintr -o obisnuinta

nenorocita nu se pot opri de la caderi, ncearca sa se ndeletniceasca cu rugaciunea lui Iisus. Oare poate fi ceva mai fara de judecata, mai fara nesocotinta, mai cu ndrazneala, dect acest nceput?" Iar Ep. Teofan zice: "Nebunia se poate pricinui prin rugaciunea lui Iisus numai atunci cnd, savrsind aceasta rugaciune, nu ne-am lepadat de unele pacate si naravuri decazute , pe care constiinta le osndeste. n acest timp nlauntru se petrece o dezbinare adnca, care alu nga orice pace din inima. De aici mintea se poate zdruncina; iar priceperea se poate nvalmasi si ncurca deplin" (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 372). Desigur, ca de pildele citate nu e de vina rugaciunea lui Iisus, ci e de vina ne potrivirea ngaduita ntre felul pacatos de viata si lucrarea de rugaciune. Sufletul nu se poate mpaca cu o astfel de nepotrivire launtricasi cu astfel de duplicitate, si dezechilibrul duhului si mu strarile de fiece clipa ale constiintei, duc la un dezechilibru sufletesc. Din toate cele spuse e cu desavrsire limpede, ca amenintarea de mai sus si mustra rile Sf. Grigorie Sinaitul si ale Cuviosului Nil Sorschi nu-i privesc pe cei ce, desi sunt nvaluiti de patimi si de cugete, dar cu o simtire de pocainta, cu evlavie si cu luare aminte ntru o smeren ie adnca cauta mntuire si curatire de patimi n rugaciunea lui Iisus. Amenintarea i priveste numai pe cei care, din rnduiala de sine si cu ndrazneala, tind nainte de vreme, fara a se curati de patimi , spre rugaciunea cea mai nalta, contemplativa, sau pe cei care, fiind stapniti de patimi, si fara a se ngriji de curatirea inimii, ncearca sa ntruneasca cu acestea si lucrarea rugaciunii lui Iisu s. Unul ca acesta poate chiar sa iasasi din minti. Sunt si alte feluri gresite de apropiere spre r ugaciunea lui Iisus, pe care trebuie sa le cunoasca cel ce se roaga. Si desi ele, la fel i privesc pe cal ugari, nsa nu strica sa le stie fiecare lucrator al rugaciunii lui Iisus. Astfel, de pilda, sunt greseli le din rugaciune, despre care vorbeste Sf. Simeon Noul Teolog n cuvntul sau despre cele trei chipuri de lua re aminte si rugaciune. nainte de acest cuvnt, el da urmatoarele povete de nvatatura: "Sunt trei chipuri de luare aminte prin care se nalta si propaseste sufletul, sau se doboarasi se pierde. Cine ntrebuinteaza aceste trei feluri (chipuri) la vremea sa si cum se cuvine, acela p ropaseste; iar cine le ntrebuinteaza fara de pricepere si nu la timp, acela se prabuseste. Luarea aminte astfel trebuie sa fie legatasi nedespartita de rugaciune, dupa cum e legat si nedespartit trupul de su flet. Luarea aminte trebuie sa mearga nainte si sa-i pndeasca pe vrajmasi, ca un pndar oarecare; ea, di nti; trebuie sa intre n lupta cu pacatul si sa stea mpotriva cugetelor, care patrund n suflet, iar, pe urmele luarii aminte sa vina rugaciunea, care nimiceste si omoara de ndata toate cugetele rele, cu care pna acum, dusese razboi luarea aminte: caci ea singura nu le poate omor. De acest raz

boi al luarii aminte si al rugaciunii (cu cugetele) atrna viata si moartea sufletului. Daca pri n luare aminte pazim rugaciunea curata, apoi sporim, iar daca nu luam aminte ca s-o pazim curata, ci o parasim fara de paza, si el (sufletul) se ntineaza de cugetele rele, apoi ajungem niste netrebnic i si fara de rod". Dupa aceste cuvinte, Cuviosul Simeon trece la chipul cel dinti al luarii aminte s i al rugaciunii, n care un loc mai de seama, gresit l ocupa nchipuirea (imaginatia). Citnd cuvintele Cuviosului Simeon, Ep. Teofan da naintea lor cteva observatii de-al e sale: "n ordinea fireasca, sau a desfasurarii puterilor noastre, n trecerea de la cele din afara la cele dinlauntru (adica spre inima) sta nchipuirea. Trebuie sa ne ferim de ea ct mai desavrsit cu pu tinta, pentru ca sa putem ajunge n chip multumitor la adevaratul loc dinlauntru. Din pricina unei lipse de atentie, s

ar putea sa ne mpotmolim ntr-nsa si, ramnnd acolo, sa alunecam la ncredintarea ca am i ntrat nlauntru n timp ce ea nu este dect tinda dinafara. Ba, asta nca n-ar fi nimic; dar a ceasta stare este aproape totdeauna nsotita de o nselare de sine, iar din ea rasare nalucirea (vizio narismul) cu toate urmarile ei daunatoare. Este stiut, zice Ep. Teofan, ca toata grija rvnitorilor, cu privire la o viata duhovniceasca, e ndreptata spre telul ei de a ne pune ntr-o legatura cuviincioasa cu Dumnezeu. Aceasta se straduieste si se ncearca vadit n rugaciune. Ba este calea de ridicare catre Dumnezeu si treptele ei sunt treptele aprecierii duhului nostru de Dumnezeu. Cea mai simpla lege a rugaciunii e sa nu ne nchipuim nimic, si adunndu-ne cu mintea n inima, sa stam patrunsi ca Dumne zeu este aproape, vede si ia aminte si cu aceasta ncredintare sa cadem n fata Lui, care est e nfricosat ntru maretia Lui si apropiat ntru bunul Lui pogoramnt fata de noi. El trebuie cugetat c a cel mai pur Duh, care n-are nici un chip sau nfatisare. Numai o astfel de cugetare ne da haru l, cnd inima ncepe sa aiba simtire fata de Dumnezeu. Pna atunci cugetarea noastra despre Dumnez eu este nedesavrsita, amestecata cu o forma oarecare. De pilda, proorocul zice: "Vazut-am pe Domnul naintea mea pururea caci de-a dreapta mea este." Aceasta este un chip. n fel si ch ip trebuie sa ne straduim ca sa ne rugam lui Dumnezeu fara a-L nchipui pe El. Stai n inima cu credi nta casi Dumnezeu e acolo, nsa cum nu-ti nchipui. Pe cnd unii, iata ce fac n timpul rugaciuni i. Mai departe urmeaza cuvintele Sf. Simeon: "Cnd stau la rugaciune, si nalta ochii si min tea spre cer si si nchipuiesc n mintea lor, cugetari dumnezeiesti, bunuri ceresti, cetele Sf. ngeri si locasurile Sfintilor, printr-un cuvnt, tot ce se vorbeste n Sf. Scriptura despre aceste lucru ri si le rnduiesc n timpul rugaciunii, silindu-se sa-si miste simtirea; lucru pe care uneori le si r euseste, si nfierbnteaza inima, spre a dori cele dumnezeiesti, se umilesc si plng." Preotul. Parinte, dar cei ce se roaga astfel sunt si printre enoriasii mei. La a cest fel de a se ruga ei vad o adevarata manifestare a asezarii lor religioase, o pretuire, o cauta, si cn d ajung la ea, socot ca au ajuns la rugaciunea cea adevaratasi se tem sa nu o piarda. Unii n acest chip v ad chiar lumina de la icoane, sau zmbetul chipurilor de pe icoanasi alte lucruri asemanatoare, pe ca re ei le socot harice. Monahul. Ascultati mai departe si veti vedea n ce masura au dreptate si n ce grese sc. A nchipui lucrurile dumnezeiesti sub aceleasi forme, si continua vorba sa Ep. Teofan, dupa cum ne sunt date n Scriptura, nu e nimic rau nici primejdios; noi nici nu putem judeca despre ele altfel dect mbracnd notiunile n chipuri, nsa niciodata sa nu socotim ca chiar asa este de fapt, dupa cum ni se arata aceste chipuri si deci cu att mai mult sa nu ne oprim asupra acestor chipur

i n timpul rugaciunii. n timpul meditatiilor evlavioase sau n timpul cugetarii despre Dumneze u aceste lucruri sunt potrivite, dar n timpul rugaciunii nicidecum. Imaginile tin luarea aminte af ara, orict de sfinte ar fi ele, si n timpul rugaciunii atentia trebuie sa fie nlauntrul inimii; concent rarea atentiei in inima este punctul de plecare al unei rugaciuni facute dupa cum se cuvine. Si ntruct rug aciunea este calea pe care ne suim la Dumnezeu, apoi abaterea atentiei, de la inima, este o a batere de la aceasta cale. Prin urmare, cei ce ntrebuinteaza acest fel de nchipuiri n timpul rugaciunii, chiar de la nceput si pun piedici n lucrarea de care s-au apucat cu atta rvna. nsa gresala aceasta este numai nceputul primejdiei care duce spre ceva mai rau si mai primejdios. Fiindca acest zbor sau plutire a mintii n sferele ceresti e usor si, din pricina legaturii ce o are inima cu nchipu irea, ndata lasa o

urma a nchipuirii sale n magulirea simturilor, adica cel ce se ndeletniceste astfel , ndata ncepe sa viseze la sporul lucrarii sale si la desavrsirea sa. "Unuia ca acesta , zice Sf. Simeon, "ncetul cu ncetul i se ngmfa inima; caci el si nchipuie ca cele lucrate de el si cele ce se petr ec n el sunt de la harul cel dumnezeiesc spre mngierea lui. De aceea, el l si roaga pe Dumnezeu sai dea sa petreaca pururea ntr-o astfel de stare; iar ea nu este o stare buna, ci o nselare" . Astfel calea lui spre propasire e curmata de la nceput, caci cele cautate sunt socotite ca ajunse, pe cn d atingerea (realizarea) lor nca nici n-a nceput. De aceea, un astfel de om "niciodata nu poat e sa vina la ntelegere si sa ajunga la virtute sau nepatimire". Mai departe, parerea de sine nc asi mai mult i aprinde nchipuirea, si ea repede si faureste alte tablouri, ncadrnd n nalucirile sale personalitatea celui ce viseaza, si nchipuind-o ntr-un fel atragator, n apropiere de Dumnezeu, de n geri si sfinti. Cu ct mai mult viseaza el astfel, cu att mai mult se nradacineaza convingerea ca el de acum, ntradevar, e prietenul lui Dumnezeu si al ngerilor, vrednic de o apropiere mai pipaibila (si mtita) cu ei si de anumite descoperiri. Pe aceasta treapta ncepe nalucirea, si ca o boala fire asca a sufletului, dar si mai mult, ca o lucrare a vrajmasului, ce nu doarme. "n acest fel multi s-au nselat. Vaznd luminasi stralucire, cu ochii trupului, miros ind miresme cu nasul lor, auzind glasuri, cu urechile s.a.m.d. Unii din ei ramneu smintiti la mi nte si umblau din loc n loc ca niste iesiti din minti. Altii, primind pe dracul, ce li se arata n chip d e nger al luminii, pna la sfrsit ramneau nendreptati si nu primeau sfat de la nici un frate; altii, ndemnat i de draci, se sinucideau, se aruncau n prapastii, se spnzurau. Si cine poate enumera toate nselar ile n care i arunca vrajmasul pe unii ca acestia! Daca din cei ce se roaga n acest fel nu fiec are sufera vatamare, apoi scapa mai cu seama acei care petrec n manastiri mpreuna cu alti frati. Dar to tusi si ei si duc o viata fara de nici o propasire." Sunt vedenii si adevarate, continua Ep. Teofan; cei ncercati le pot deosebi de nascocirile nchipuirii si de nalucirile dracesti; nsa fiindca de fapt o amenii neiscusiti sunt mai multi dect cei iscusiti si, pe de alta parte, vrajmasul e prea viclean, apoi s-a rnduit n genere (vietii celei duhovnicesti) sa nu acceptam nici un fel de vedenii si sa n u ne ncredem n ele. "Ia aminte la tine cu srguinta, chivernisitorule al lucrului lui Dumnezeu", scrie Sf. Grigorie Sinaitul, "si cu pricepere savrseste-ti lucrarea ta." Daca vei vedea lumina sau f oc, n afara de tine sau nlauntru, sau vreun chip oarecare, pe Hristos, de o pilda, sau un nger, sau al tcineva, nu-l accepta ca sa nu suferi vatamare. Si mintii tale sa nu-i ngadui sa-si faca astfel de nchipuiri; acesta e un lucru de din afarasi duce la nselare. Si daca vei baga de seama ca cineva pa rca trage mintea ta

spre astfel de nchipuiri de dinafara, nu te lasa, tine-te nlauntru si savrseste-ti lucrarea luarii aminte catre Dumnezeu fara nici un fel de nchipuiri". Sa trecem acum la al doilea chip gresit a rugaciunii. Dupa cum am spus mai sus, cel dinti chip gresit al rugaciunii, pe care o putem numi rugaciune visatoare, vine de la faptu l ca unii lucreaza n ei mai mult cu nchipuirea si cu fantezia. Aceste puteri sunt prima etapa n miscarea de dinafara spre launtru, care ar fi tr ebuit sa fie ocolite, n schimb nsa se opresc aici. A doua vama, pe drumul ce duce nlauntru si de care tre buie sa ne ferim, ne-o pune n fata ratiunea, gndirea, mintea, luata n sine cu putere cugetatoa re si de judecata, si de aceasta trebuie sa trecem fara a ne opri n ea. Trebuie, dimpotriva, sa cobo rm n inima mpreuna cu ea. Cnd unii se opresc la ea, apoi se ajunge la al doilea chip nendrepta tit al rugaciunii

ce are drept trasatura deosebitoare faptul ca mintea, ramnnd n cap, vrea singura sa puna n rnduialasi sa le crmuiasca pe toate cele din suflet, nsa din ostenelile ei nu iese nimic. Ea alearga dupa toate, nsa nu poate nvinge nimic, ci sufera numai nfrngeri (Ep. Teofan, Scrisor i, despre viata duhovniceasca, pag.184). Aceasta stare a sarmanei noastre minti e foarte deplin descrisa de Simeon Noul T eolog. El scrie: "Al doilea chip este astfel, cnd cineva si coboara mintea sa spre sine, abatnd-o de la cele simlite, si pazeste simtirile sale si aduna toate cugetele sale, ba ia aminte la cuvintele r ugaciunii rostite, ba si ntoarce spre sine cugetele sale, daca ele, robite de diavol, s-au lipit de ceva d in cele desarte si rele, ba din nou cu mare ostenealasi staruinta si vine n fire, daca a fost cuprins si nvi ns de vreo patima. (Si pe cnd n cap se produce o framntare, inima merge si ea pe acelasi drum; ea nu e pazita de nimeni si asupra ei navalesc grijile si miscarile patimase. Atunci si mintea uit a de sine, si fuge la obiectele grijilor si patimilor, si daca si mai vine n fire vreodata". (Ep. Teofan . Scrisori despre viata cea duhovniceasca, pag. 172). Cu o astfel de nevointa si astfel de razboi dinlauntrul sau, el niciodata nu poate fi n pace, sau sa gaseasca timp pentru a lucra virtutea si sa capete cununa dreptatii. Caci el este asemenea celui ce se lupta cu vrajmasii sai noaptea pe nt uneric, aude glasurile vrajmasilor si capata rani de la ei, nsa nu-i poate vedea limpede cine sunt si de unde au venit si cum si pentru ce se lupta cu el. Fiindca ntunericul din mintea lui si fu rtuna din cugete i aduc aceastastirbire, el deloc nu poate scapa de vrajmasii gndului sau ca sa nu-l zdrobeasca"; si duce o mare osteneala, nsa de rasplata se lipseste, caci e furat de slava cea des arta, fara sa simta acest lucru si crede despre sine ca e cu luare aminte; si de multe ori, din truf ie, i dispretuieste pe altii si i osndeste si se socoate, ntru nchipuirea sa, ca poate fi pastor si calauza pentru oi, asemanndu-se cu orbul care ncearca sa-i conduca pe alti orbi. Acesta este cel de a l doilea chip al luarii aminte, si cine-si doreste mntuirea, trebuie sa fie foarte atent si sa obs erve vatamarea; pe care si-o pricinuieste sufletul. nsa chipul acesta al doilea (de rugaciune) e mai bun dect cel dinti, dupa cum noaptea cea cu luna e mai buna dect cea fara luna". Ep. Teofan numeste acest fel de rugaciune al mintii din cap, deosebindu-l de cel de al treilea - al mintii - din inima sau al inimii unita cu mintea. "Al treilea chip de luare aminte si rugaciune, citeaza Ep. Teofan cuvintele Sf. Simeon, este un lucru ntr-adevar preaslavit si greu de lamurit, ba chiar de necrezut, pna cnd cineva nu-l ncearca prin nfaptuire. Si n zilele noastre nu-l vei gasi la multi. Aici nu e nimic ce ar putea preocupa mintea cu nchipuirea lucrurilor ceresti, sau tinnd mintea n cap, sa alergi, fara nici un rost

, dupa cugete, lasnd inima sa fie nfrnta, la voia ntmplarii. nsa ce este acest lucru? Ca pregatire pe ntru acest fel de rugaciune, e ascultarea desavrsita fata de parintele sau cel duhovnicesc, n sotita de o lipsa de griji si paza constiintei sale ca sa fie curata naintea lui Dumnezeu, naintea pari ntelui duhovnicesc, naintea tuturor oamenilor si fata de toate lucrurile. A-ti pazi constiinta ta cur ata n fata lui Dumnezeu, nseamna sa nu faci nimic din cele ce stii ca sunt placute si nu sunt du pa voia lui Dumnezeu; a-ti pazi constiinta curata naintea parintelui duhovnicesc nseamna - nic i mai mult, nici mai putin - sa nu faci nimic mpotriva celor poruncite de el; a-ti pazi constiinta curata naintea altor oameni nseamna sa nu le faci nimic din cele ce nu vrei sa-ti faca ei tie; a-ti pa zi constiinta curata fata de lucruri, nseamna sa te feresti de abuzuri (de reaua ntrebuintare), si toat e sa le ntrebuintezi

n chipul cuvenit - mncarea, bautura, mbracamintea si celelalte. Pe scurt: trebuie s a le faci pe toate ca si naintea lui Dumnezeu, pentru ca constiinta sa nu te mustre de nimic, ca n-a i facut bine cutare sau cutare lucru. Deci, ajungnd la o astfel de ntocmire, sa te apropii de al treil ea chip al luarii aminte si al rugaciunii, care se cuprinde n urmatoarele: mintea, n timpul rugaciun ii, sa petreaca fara de iesire nlauntrul inimii, si de acolo, adica din adncul inimii, sa-si nalte rugaciunile catre Dumnezeu. (Aici e tot miezul lucrarii! Ep. Teofan). Si cnd va gusta ea din adncul inimii, ct de bun este Domnul, si ea se va ndulci de acest lucru, apoi nu va mai iesi din locul inimii, zicnd ca si Petru, oarecnd, bine este sa fim noi aici, ci pururea va privi nlauntrul inimii si va petrece acolo, gasind un mijloc oarecare de a izgoni toate cugetele semanate acolo de vrajmas. Celor care nca nau cunoscut aceasta lucrare mntuitoare, acest lucru li se pare greu si stingherit or; iar cei ce au gustat din dulceata lui, n adncul inimii lor, striga cu Apostolul Pavel: "Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Dumnezeu" (Rom. 8, 35). Sfintii nostri parinti, auzind cuvntul Domnului, ca din inima ies cugetele cele r ele - uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele -si spurca pe om, auzind de asemenea porunca Lui, sa curatim dinti cele dinlauntru ale paharului, ca sa fie c urate si cele dinafara, au parasit orice alta lucrare, si toata rvna, toata nevointa lor au ntor s-o spre paza inimii, cunoscnd, cu dinadinsul, ca prin aceasta lucrare e usor de a cstiga orice alta vir tute; iar fara ea nu vor reusi n niciuna. Aceasta lucrare era numita de unii Parinti - de linistire a inimii, altii - luare aminte, altii - trezvie, altii - paza mintii. Ei toti s-au ndeletnicit cu aceasta si s-au nvrednicit cu darurile ceresti. Cine vrea sastie aceste lucruri, sa citeasca pe Marcu Pustnicu l, Ioan Scararul, Cuviosul Isichie, Filotei Sinaitul, Avva Isaia, Varsanufie si altii. Iata cum trebuie facute aceste lucrari. Mai nainte de orice trebuie pazite trei l ucruri: nti lipsa de grija despre orice lucru, binecuvntat, sau nebinecuvntat; al doilea - constiinta c urata ntru toate, astfel ca ea sa nu te mustre de nimic, si al treilea, nepatimirea desavrsita, ca, cugetul tau sa nu ramna mpatimit de nimic din cele lumesti. ntarindu-le pe toate acestea n inima ta, s ezi ntr-un loc linistit, singur, ntr-un ungher, nchide usa, aduna-ti mintea departnd-o de la orice lucru vremelnic si vanitos, apasa barbia pe piept, opreste-ti putin rasuflarea, coboara-ti minte a n inima ta ntorcndu-ti acolo si ochii, privirile trupului; si lund aminte la inima, tine-ti ac olo mintea ta, si ncearca sa gasesti locul unde se afla inima ta, ca si mintea sa stea acolo cu des avrsire. De la nceput vei gasi acolo ntuneric si asprime, nsa pe urma, daca-ti vei urma aceasta lu crare a luarii aminte zi si noapte, apoi vei gasi acolo o veselie nencetata. Mintea nevoindu-se n

tru acestea, va gasi locul inimii si acolo, n curnd, va vedea ceea ce n-a vazut si n-a cunoscut ni ciodata - se va vedea pe sine luminata, plina de buna pricepere si de socotinta. Si de atunci nai nte, ori de unde rasare si s-ar ivi vreun cuget, nainte de a patrunde el n inimasi de a se ntipari n ea, l va izgoni de acolo si-l va nimici cu numele lui Iisus, zicnd: "Doamne, Iisuse Hristoase, milui este-ma!" Si de atunci mintea omului ncepe sa aiba o tinere de minte a raului si o ura fata de dr aci, si o lupta nencetata se ridica mpotriva lor, mnia fireasca, si-i izgoneste, si-i biciuieste, s i-i nimiceste. Iar celelalte ce se petrec n acest timp, le vei cunoaste pe urma, cu ajutorul lui Dum nezeu, prin ncercare, prin luare aminte a mintii tale, tinnd n inima pe Iisus, adica, rugaciune a de mai sus: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!"

Nu uita, n acest timp, urmatoarea povata nteleapta a Sf. Ioan Scararul. El aseaman a lucrarea mntuirii cu o scara care are patru trepte si zice: unii domolesc si slabesc patim ile, altii cnta, adica se roaga cu buzele lor, altii se ndeletnicesc cu rugaciunea mintii, iar altii se suie spre vedere. Cei ce vor sa se ridice pe aceste patru trepte, nu pot ncepe de sus, ci trebuie sa nceapa de jos; si calcnd pe treapta cea dinti, de pe aceasta urca pe urmatoarea, apoi pe a treia si n sfrsit , pe a patra. Pe aceasta cale fiecare se poate ridica de la pamnt si sui la cer. Si de la nceput tr ebuie sa te voiesti n mblnzirea patimilor si mputinarea lor; apoi sa te ndeletnicesti cu psalmodierea (cnta re de psalmi), adica sa te obisnuiesti a te ruga cu gura si cnd se vor mputina patimile, atunci rugaciunea chiar din firea sa ne aduce veselie si dulceata limbii si ajunge sa fie placuta lui Dumnezeu. Mai departe trebuie de rugat cu mintea, si, n sfrsit, a ne sui spre vedere. Si lucrarea cea dinti este pentru ncepatori; a doua - pentru cei ce cresc pentru p ropasire, a treia pentru cei ce au ajuns la sfrsitul propasirii, si a patra - pentru cei desavrsiti. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata cea duhovniceasca, pag.195). Preotul. nvatatura Cuviosului Simeon Noul Teolog, despre cele trei chipuri de lua re aminte si de rugaciune, e plina de o adncime, subtirime si limpezime n descrierea starii launtr ice a omului si a chipurilor n care se lucreaza rugaciunea. Nu mi-a dat alte ntelesuri despre acest lucru, pe care nu le-am avut pna acum. nsa mie mi se par stranii si de prisos acele mijloace mecanic e de dinafara de a aduna atentia mintii n inima, pe care ele le recomanda ucenicilor sai. nsa nu nu mai pe mine ma tulbura aceste sfaturi n ce priveste lucrarea rugaciunii lui Iisus. Eu cunosc oam eni care, nu numai cu nedumerire dar chiar cu dispret, privesc aceste mijloace de dinafara; din pri cina acestor mijloace de dinafara ei nu vad nsusi miezul rugaciunii lui Iisus, pe care att de amanuntit mi-o explicati mie, si au o atitudine negativa fata de aceasta rugaciune. Acest lucru, dupa cum se v ede, l-a simtit si Ep. Teofan care, n traducerea sa a "Filocaliei", a socotit ca este cu putinta sa omit a (sa scoata) descrierea acestor mijloace de dinafara, de a concentra atentia mintii n inima. Monahul. Dv. n-aveti dreptate, tulburndu-va de cuvintele si sfaturile Cuviosului Simeon Noul Teolog, precum si ale altora dintre vechii Parinti ai Bisericii, despre mijloace le cele de dinafara de a face rugaciunea lui Iisus. Ep. Teofan, ntr-adevar, n Filocalie, a omis descrierea acestor mijloace, nsa n cartea "Scrisori despre viata cea duhovniceasca" le descrie amanuntit. N-ave m de ce sa ne tulburam. Mai nainte de toate, trebuie satinem minte ca aceste mijloace de dinafa ra, dupa cum spun chiar nevoitorii, nu alcatuiesc partea esentiala din lucrarea rugaciunii lu i Iisus si sunt numai un mijloc auxiliar ca sa putem afla locul unde trebuie sa fie concentrata atentia m intii n timpul

rugaciunii lui Iisus. Se stie ca viata noastra duhovniceasca e strns legata de vi ata trupului nostru. Si dupa cum duhul nrureste asupra trupului nostru, astfel si invers, trupul nostru nrur este asupra duhului nostru. Arhiepiscopul Teofan de Poltava, ntr-una din scrisorile sale zice , ntre altele, ca buna rnduiala a trupului din timpul rugaciunii nrureste buna rnduiala a duhului. Mediul ce ne nconjoara de dinafara poate ajuta sau mpiedica starea de rugaciune. D e pilda, linistea, ntunericul si chiar pozitia trupului pot ajuta la concentrarea atentiei . Parintii Bisericii stiu ca odata cu schimbarea locului fizic, se schimbasi simtirea de sine a trupului, iar n legatura cu aceasta se schimbasi caracterul rugaciunii si ea poate capata nuante nedorite si chiar primejdioase. Si cu att mai mult ei erau nevoiti sa se ngrijeasca de a ne arata precis locul und e trebuie sa

concentram atentia n timpul rugaciunii, cu ct unii monahi simpli nici idee n-aveau despre rugaciunea inimii si erau gata sa socoata drept inima ntreaga regiune a pntecelui, bizuindu-se pe Evanghelia lui Ioan, 7, 38 si a altor locuri asemanatoare din Sf. Scripturasi ad unndu-si acolo atentia, strneau n sine cele mai nedorite simtiri fizice. Nu uitati nici faptul ca toata aceasta osteneala a lucrarii de rugaciune, att din punctul de vedere duhovnicesc si cel fizic, trebuie sa se savrseasca, dupa nvatatura Parintilor, sub supravegherea neslabitasi sub ndrumarea staretilor ncercati, prin care fapt se asigura dreapta e i lucrare. Iar lucrarea ei, dupa a sa rnduiala (rnduiala de sine, din capul tau), fara o ndrumare iscusita, poate sa ne duca la rezultate triste, att n cele duhovnicesti ct si n cele fizice. Daca nu mai ramne loc pentru nici o ndoiala, dati-mi voie sa trec la cercetarea ma i departe a lucrarii rugaciunii lui Iisus. Tinndu-se de ordinea, pe care o urmeaza Ep. Teofan , n cartea sa "Scrisori despre viata cea duhovniceasca" eu va voi opri atentia asupra nvataturi i Cuviosului Grigorie Sinaitul despre rugaciune. "Trebuie ca noi, scrie Sf. Grigorie, sa vorb im cu Domnul cu o rugaciune curata, din inima, ca si heruvimii; nsa noi nepricepnd maretia, cinstea si slava harului, care ne-a renascut, si nengrijindu-ne ca sa crestem duhovniceste, prin mplinirea p oruncilor, si sa ajungem pna la starea de contemplare cu mintea, ne dam la nepasare si prin aceast a cadem n deprinderi patimase si astfel suntem doborti n bezna nesimtirii si a ntunericului. Se ntmpla chiar ca noi abia ne putem aducem aminte - exista oare Dumnezeu; iar cum ar trebui sa fim noi ca niste fii ai lui Dumnezeu dupa har, despre aceasta adesea nu stim nimic. Credem nsa, cu o c redinta nelucratoare si dupa noirea duhului la Botez, nu mai ncetam sa traim tot trupeste. Daca uneori, caindu-ne, chiar ncepem sa pazim poruncile, ori le mplinim numai pe dinafara, iar nu duhovniceste si de aceea ramnem n urma n viata duhovniceasca. Astfel, pna la moarte ramnem morti cu duhul, traind si lucrnd nu ntru Hristos si nu corespundem hotarrii, ca cee a ce se naste din Duh trebuie sa fie duhovnicesc. Cu toate acestea, ceea ce am primit noi ntru Hristos Iisus, n sfntul Botez, nu se nimiceste, ci se afla numai ngropat, asa cum se afla ngropata n pamnt o comoara. Att dreapta socoteala ct si recunostinta cer ca sa ne ngrijim s-o descoper im si s-o simtim la aratare aceasta comoara. Urmatoarele mijloace duc la aceasta: nti, darul acesta se descopere printr-o ndeplinire, cu truda, a poruncilor. n masura n care mplinim porun cile, n aceeasi masura darul si descopera lumina si stralucirea lui. n al doilea rnd, darul acesta iese cu totul la ivealasi se dezvaluie deplin printr-o chemare nencetata a Domnului Iisus , sau, ceea ce e totuna, printr-o necurmata aducere aminte de Dumnezeu. Si mijlocul cel dinti e pu

ternic, dar cel de-al doilea e si mai puternic, astfel nct chiar si cel dinti primeste de la cel de -al doilea puterea lui ntreaga. De aceea, daca, cu sinceritate, voim sa descoperim samnta cea de dar, ascuns sadita de noi, apoi sa ne nsusim ct mai grabnic deprinderea lucrarii inimii si satinem asa n inima mereu aceasta mica lucrare a rugaciunii, ca fara de chip si de nchipuiri, pna ce ea ne v a aprinde inima si ne-o va nflacara pna la dragostea cea negraita catre Domnul. Lucrarea acestei ruga ciuni din inima se face n doua feluri: uneori mintea merge nainte, lipindu-se n inima de Domnul pri ntr-o nencetata pomenire; uneori lucrarea rugaciunii, miscndu-se singura, prin focul ves eliei, atrage mintea n inimasi o leaga de chemarea Domnului Iisus si de starea cea evlavioasa d e dinaintea Lui (la aceste cuvinte ale Sf. Grigorie, Ep. Teofan lamureste - "Rugaciunea cea dinti e ostenitoare, a

doua e de sine miscatoare"). n cel dinti caz, lucrarea ncepe sa se descopere, dupa m putinarea patimilor, prin mplinirea poruncilor, prin caldura inimii, n urma chemarii staruit oare a Domnului Iisus; n al doilea, Duhul atrage mintea spre inimasi o pironeste acolo n adnc, opri nd-o de la vagabondarea obisnuita. Si atunci ea nu mai este ca trta din Ierusalim la asirieni , ci, dimpotriva, si savrseste stramutarea din Babilon la Ierusalim, strignd cu proorocul: "Tie ti se cuvine cntarea, Dumnezeule, n Sion, si Tie ti se va da lauda n Ierusalim". De la aceste do ua feluri (chipuri) de rugaciune si mintea e cnd lucratoare, cnd contemplatoare; prin lucrar e, ea, cu ajutorul lui Dumnezeu, nvinge patimile si prin contemplare, l vede pe Dumnezeu, n ce masura acest lucru e ngaduit omului. Rugaciunea mintii din inima, cea lucratoare, se face astfel: sezi pe un scaun de o palma, coboara-ti mintea din cap n inimasi tine-o acolo; apoi ncovoaie-ti pieptul, umerii si gtul, nct sa simti o mare durere (de la ncordarea muschilor) si striga cu mintea n inima: "Doamne, Iisu se Hristoase, miluieste-ma!" n acest timp retine-ti rasuflarea, nu respira cu ndrazneala, pentru ca acest lucru ti poate mprastia gndurile. Daca vei vedea ca se ivesc cugete, nu lua aminte la ele, desi ar fi simple si bune, iar nu numai desarte si necurate. Retine-ti respiratia pe ct ti este cu p utinta, nchide mintea n inimasi chemnd pe Domnul Iisus des si cu rabdare, n curnd le vei zdrobi si le vei nimici, lovindu-le nevazut cu numele cel dumnezeiesc. Sfntul Ioan Scararul zice: "Cu nume le lui Iisus biruieste-i pe vrajmasi, caci mai puternica arma nu e nici n cer, nici pe pamnt". "Cnd, ntr-o astfel de osteneala va slabi mintea, se vor ndurera trupul si inima din pricina pornirii dese a chemarii Domnului Iisus, n asa fel nct lucrarea aceasta va nceta sa veseleasc asi sa ncalzeasca, lucru, prin care se sprijineste rvna si rabdarea nevoitorilor n aceasta osteneala, atunci scoala-te si cnta, singur sau cu ucenicul tau, sau ndeletniceste-te cu cugetarea l a vreun text din Scriptura, sau cu amintirea mortii, sau ocupa-te de citire sau rucodelie, sau cu altceva, ca sa-ti obosesti trupul tau". (Lamurirea Ep. Teofan: Acest lucru e scris pentru cel ce s e linisteste. Altora li s-ar cuveni de spus, n privinta aceasta, astfel: atunci scoala-te, apuca-te de tr eburile tale obisnuite cu frica de Dumnezeu si cu luare aminte la sine, fara sa parasesti ndeletnicirile cele duhovnicesti, ce se obisnuiesc n astfel de cazuri - citirea si meditatia). "Cnd te vei apuca de aceasta lucrare, atunci se cuvine sa citesti numai astfel de carti, n care se expune nvatatura despre viata cea launtrica, despre trezvie si rugaciune, anume: Scara, Cuvintele lui Isaac Sirul, Scrisorile ascetice ale lui Maxim Marturisitorul, Simeon Noul T eolog, Isichie, Filotei Sinaitul si alte scrieri asemanatoare. Toate scrierile de alt gen, paras este-le un timp, nu

pentru ca ele n-ar fi bune, ci pentru ca sa nu te ocupi de ele nelalocul lor, avn d o astfel de stare si de nazuinta. Sa nu citesti mult, nsa adncind si nsusind lucrurile. Mintea, ntarinduse prin aceasta, prinde putere de a se ruga cu trezvie si cu veghe. Citirea multa (si mai ales ci tirea cartilor straine) slabeste si ntuneca mintea si o face neputincioasasi risipita n rugaciune. Iar n ce priveste faptele tale, apoi ia aminte la sine si privegheaza n fiecare clipa dupa intentiile si sc opurile tale, lamurindute bine unde tind ele - pentru Dumnezeu, oare, si pentru binele nsusi si pentru mntui rea sufletului faci tu toate cte le faci, ca nu cumva sa fi furat, fara sastii si sa te afli num ai n aparenta pe placul lui Dumnezeu iar n suflet sa fi pe placul oamenilor. Vrajmasul ncearca sa fure ori ce lucrare, ca ea sa nu fie facuta dupa Dumnezeu. nsa de ar lupta el fara de slabire si de ar naval i fara de nerusinare,

-tu tine-ti gndul sincer de a placea lui Dumnezeu, tare si fara schimbare, si nu vei fi furat. Desi uneori, gndul, fara sa vrea, s-ar risipi spre alte scopuri cnd slabeste atentia, acest lucru are o dezvinovatire si se iarta numai pentru acea singura intentie mai de seamasi acea nazuinta a inimii pe care o vede cel Atotputernic. Trebuie de stiut: semnul adevarat al nevointii si totodatasi conditia propasirii , ce se face printr-nsa, este suferinta ncercata (lucrul despre care am vorbit n convorbirea noastra cea di nti). Cel ce umbla fara suferinta nu va primi roade. ndurerarea cu inima si osteneala trupeasc a pun n lumina darul Duhului Sfnt, ce se da fiecarui credincios la Botez si care, din pricina ne pasarii noastre fata de mplinirea poruncilor, se ngroapa n patimi, dar care din negraita mila dumnezeias ca nvie din nou ntru pocainta. Deci, nu fugi de osteneli din pricina durerilor cu care vin el e ntovarasite, ca sa nu fi osndit pentru nerodire si sa nu auzi: "Luati de la el talantul". Orice nevo inta trupeasca sau sufleteasca care nu este nsotita de suferinta si care nu cere osteneala nu aduce roade: "mparatia cerurilor se ia cu navalasi navalitorii pun mna pe ea" (Matei 11, 12). Multi s-au ostenit ani ndelungati fara durere si nca se ostenesc, dar din lipsa acestei lipse de suferint a s-au aflat straini de la curatirea nsasi si n-au fost partasi Duhului Sfnt, ca unii ce au nlaturat dureri lor cruzimea lor. Cei ce sunt n stadiul de lucratori, se pare ca se ostenesc mult n nepasarea si sla banogirea lor, dar nu aduna nici un fel de roade, din pricina ca nu ncearca nici o suferinta. Daca, potrivit proorocului, nu se va zdrobi grumazul nostru, slabind din pricina ostenelilor postului, si da ca nu vom ridica n inima simtamintele pline de durere ale zdrobirii, si nu ne vom ndurera ca femeia care e gata sa nasca, nu vom putea da nastere duhului de mntuire pe pamntul inimii noastre. Minte a n-o poate opri nimeni, dect numai Duhul. Alunecnd n cadere, mintea s-a ndepartat de Dumnezeu s i umbla pretutindeni ca o prizoniera. Nu se poate aseza din nou, daca nu se va supune lu i Dumnezeu si daca, unindu-se din nou cu El, nu va fi tinuta de El n rugaciune. Cnd vine lucrarea ruga ciunii, atunci o va tine lnga sine cu veselie si nu-i va ngadui sa fie robita spre risipire. Cnd nav alesc cugetele si ne abat de la rugaciune, nu te lupta cu ele singur cu armele tale, ci n loc de or ice arme, cheama pe Domnul Iisus, des si cu rabdare, -si vor fugi. Nesuferind caldura inimii, care v ine de la rugaciune, ei fug, ca si cum ar fi arse de foc. Dumnezeul nostru e un foc care mistuie raut atea. Grabnic spre ajutor, El ndata va face izbndire celor ce, cu osrdie, striga catre El zi si noapte . Daca nu va fi deajuns aceasta lucrare launtrica, scoala-te si, urmnd lui Moise, ridica-ti minile si ochii tai spre cer, si Dumnezeu i va lovi pe vrajmasii tai. Aceasta lucrare a chemarii lui Dumnezeu, asupra cugetelor, e zugravita de unul d

in Parinti, n asemanarea urmatoare: "Eu, zice el, sunt asemenea unui om care sade sub un copac mare si vede ca de el se apropie o multime de fiare si de serpi. Daca el nu li se poate mpotrivi, atunci se urca n copac si scapa. Asa si eu: sed n chilia mea si vad cugetele cele rele ce se ridic a asupra mea; cnd nam putere sa ma mpotrivesc lor, alerg la Dumnezeu prin rugaciune si scap de vrajm as". Nu-ti parasi nici pravila de rugaciune. n privinta aceasta asa fac toti la fel: u nii tin o pravila de rugaciune mare, altii parasesc Molitfenicul cu totul, rugndu-se Domnului numai cu rugaciunea mintii. Iar tu alege-ti cele de la mijloc; nu-ti aduna multe rugaciuni, caci de aici vine tulburarea; dar nici nu le parasi cu desavrsire, n caz de boala sau neputinta. Daca vezi ca rugaci unea lucreaza n tine si nu nceteaza de a se misca n inima ta, apoi nu o parasi si nu te apuca de m olitfelnic. Caci

aceasta ar nsemna sa-L parasesti pe Dumnezeu nlauntru, sa iesi de acolo si sa-I vo rbesti de dinafara. Iar cei care nca n-au lucrarea rugaciunii, trebuie sa citeasca multe ru gaciuni si chiar peste masura, ca sa petreaca nencetat n multe si felurite rugaciuni, pna cnd de la o astfe l de nevointa a rugaciunii, plina de dureri, se va ncalzi inima, si va ncepe n ea lucrarea rugaciun ii. Iar cine va gusta n sfrsit din acest har, acela trebuie sa faca rugaciunea graita cu masura, ns a sa petreaca mai mult n rugaciunea mintii, dupa cum au poruncit Parintii. n caz de slabire, trebuie din nou sa rostim rugaciuni graite, sau sa citim scrierile Parintilor. ntrebuintarea vslelor e de pr isos, cnd vntul a umflat vetrilele; ele trebuie numai cnd scade vntul si se opreste barca. O mare arma mpotriva vrajmasilor are acela, care n timpul rugaciunii e cuprins de un plns cu zdrobire, ca sa nu cada n parere de sine de bucuria pe care o da rugaciunea. Cel ce pastreaza aceasta ntristare plina de bucurie, va scapa de orice vatamare. Rugaciune adevara tasi fara de amagire e aceea n care caldura, mpreuna cu rugaciunea lui Iisus, sadeste focul n pa mntul inimii noastre si arde patimile ca pe niste spini. Ea umbreste sufletul cu veselie si c u pace, si nu vine nici din dreapta, nici din stnga, nici chiar de sus, ci odrasleste n inima ca un izvor de apa ce vine de la Duhul cel facator de viata. Numai pe aceasta singura s-o iubesti si s-o rvnesti, ca sati-o agonisesti n inima ta; pazeste-ti mintea fara naluciri. Cu ea sa nu te temi de nimic, caci c el care a zis: "ndrazniti, Eu sunt, nu va temeti", El nsusi e cu noi. Cine, ntocmindu-se astfel vi etuieste drept si fara de prihana, strain de a lucra dupa hatrul oamenilor si strain de ngmfare, acel a va rezista si nu va suferi nici o vatamare, desi ntreaga ceata de draci s-ar ridica asupra lui si ar aduce asupra lui ispite nenumarate." Aceasta este nvatatura Sf. Grigorie Sinaitul, despre rugaciunea lui Iisus: Dupa c um vedeti, ea aduce amanunte noi, care lamuresc lucrarea rugaciunii. Mai nfatisez atentiei Dv. nca o descriere, cea de pe urma, a lucrarii ce ne preocu pa, dupa nvatatura lui Calist, patriarhul Constantinopolului si Ignatie cel de o taina cu el, folosindu-ma de cartea Ep. Teofan "Scrisori despre viata cea duhovniceasca" (pag. 266). nceputul vietii celei dupa Dumnezeu este rvna si staruinta plina de osrdie de a vie tui dupa poruncile mntuitoare ale lui Hristos: iar sfrsitul - aratarea n desavrsire a celor c e au fost ntiparite de dumnezeiescul har la Botez, sau, care e totuna, lepadndu-se de omul c el vechi si cu poftele lui, sa ne mbracam n omul cel nou, duhovnicesc, adica n Domnul Iisus Hristo s, dupa cum zice dumnezeiescul Pavel: "Copiii mei, pentru care sunt iarasi n dureri, pna cnd nu se va ntipari n voi Hristos" (Gal. 4,19). "Cnd ne botezam, zice Sf. Hrisostom, atunci sufletul nostru straluceste mai mult dect soarele,

fiind curatit de Duhul Sfnt. Dupa cum argintul cel curat, care sta n fata razelor soarelui, sloboade si el raze, nu dupa firea sa, ci din pricina ca e stralucit de soare: astfel si sufletul curatit de Botez primeste raze de la slava Duhului si nlauntru devine si el slavit. Dar, vai! Slav a aceasta negraitasi nfricosata, o zi sau doua petrece n noi, iar pe urma o stingem, ndreptnd asupra ei f urtuna grijilor lumesti si lucrurilor patimase". "n pntecele cel dumnezeiesc, adica n scaldatoarea cea sfnta, noi n dar primim dumneze iescul Har cel desavrsit. Daca, dupa aceasta noi l acoperim sub ntunericul grijilor lumest i si patimilor, ne vom restabili si curati prin pocainta si prin mplinirea poruncilor lui Dumnezeu si putem vedea

stralucirea Lui cea mai presus de fire. Acest lucru se face pe masura credintei fiecaruia si pe masura caldurii din rvna de a vietui dupa credinta, dar mai ales dupa bunavointa Domnulu i Iisus Hristos. Sf. Marcu zice: "Hristos, fiind Dumnezeu desavrsit, a daruit celor ce s-au boteza t harul desavrsit al Sf. Duh, care nu cere de la noi nici o adaugire, iar el, descoperit si aratat , se face n noi pe masura mplinirii poruncilor, pna cnd vom ajunge la masura vrstei plinirii lui Hristos". "Deci, ntruct nceputul si radacina lucrarii mntuitoare e ca sa vietuiesti dupa porun cile Domnului, iar sfrsitul si roadele ca sa restabilesti harul cel desavrsit al Sf. Duh, daruit noua la nceput, prin Botez, si care petrece n noi, caci darurile lui Dumnezeu ramn neschimbate, nsa e ngr opat n patimi, si se descopera din nou prin mplinirea poruncilor lui Dumnezeu, apoi ni s e cuvine sa rvnim la mplinirea acestor porunci, ca sa curatim si sa vedem mai limpede darul Sf . Duh cel din noi. Ioan, cel ce a stat cu capul pe pieptul Domnului, ne spune ca cel ce pazest e poruncile Domnului, cu Domnul petrece si Domnul cu el. nsusi Domnul nca mai deplin ni le exp une: "Cel ce are poruncile Mele, zice El, si le pazeste pe ele, acela este cel ce ma iubes te; iar cel ce Ma iubeste, iubit va fi de Tatal Meu, si Eu l voi iubi pe el si Ma voi arata lui nsum i. De ma iubeste cineva, cuvntul Meu l va pazi, si Tatal meu l va iubi pe el, si vom veni la el si l acas la el vom face" (Ioan 14, 21, 23). mplinirea aceasta amanuntita a poruncilor mntuitoare e cu neputinta pentru noi, fa ra Domnul Iisus Hristos, fiindca El nsusi spune: "Fara Mine nu puteti face nimic", si, dupa cum a marturisit Apostolul, ca ntru nimeni altul nu este mntuirea, El este pentru noi "Calea, Adeva rul si Viata". De aceea, slavitii nostrii povatuitori si nvatatori, cu Duhul cel Prea Sfnt ce petrec e ntru ei, prea ntelept ne nvata sa ne rugam Domnului naintea oricarei alte lucrari si sa ne cerem de la El, fara ndoiala, milasi sa avem si sa purtam pururea prea sfntul si prea dulcele lui nume si n inima, si n minte, si pe buze; sa petrecem cu El nencetat, si sa dormim, si sa veghem, si sa umblam, si sa mncam, si sa bem. Caci, dupa cum n timpul cnd ne lipseste aceasta chemare, se scurg n noi toate cele rele si vatamatoare, asa si atunci cnd El petrece n noi, se izgonesc toate ce le potrivnice, nimic din cele bune nu ne mputineazasi nu e nimic pe care nu i-am putea mplini, caci nsus i Domnul a zis: "Cine va ramne ntru Mine si Eu ntru el, acela va face rod mult" (Ioan 15, 5). Deci, dndu-ti seama de neputinta ta si aruncndu-ti toata nadejdea spre Domnul, iar poruncile iubindu-le ntr-att nct sa fi gata sa-ti dai mai curnd viata dect sa calci pe vreuna di n ele, ndreapta-ti toata staruinta, ca sa te obisnuiesti si sa te ntaresti ntr-aceasta nenc etata chemare a numelui celui mntuitor al Domnului, care e nimicitor pentru orice rau si ziditor pentru orice bine.

Voi pune nainte, aici, mestesugul firesc al prea minunatului Nichifor, despre int rarea n inima pe calea respiratiei, care ajuta mult la adunarea gndurilor. Rnduiala aceasta e urmatoarea: sezi ntr-un loc nsingurat si adunndu-ti mintea, bag-o , pe calea respiratiei, n inima, oprindu-te acolo cu luare aminte, striga nencetat: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!" Fa astfel, pna aceasta chemare se va altoi n ini masi va ajunge necurmata. Si totusi, Sf. Parinti au nvatat astfel; Hristos nvata: "Va rog, fratilor, sa nu nc etati de a ndeplini rnduielile (pravilele) acestei rugaciuni". n alt loc: "Se cuvine fiecaruia, fie ca mannca, sau bea, ca sade sau slujeste, sau calatoreste, sau orice altceva ar face, sa strige nencetat : "Doamne, Iisuse

Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma" pentru ca numele Domnului Iisus Hris tos, cobornduse n adncul inimii, sa-l smereasca pe balaurul cel pierzator, iar pe suflet sa-l mntui ascasi sa-i dea viata. Prin urmare, tu sa petreci pururea n chemarea numelui lui Iisus Hristos, p entru ca inima sa-L nghita pe Domnul, iar Domnul inima, si acesti doi una vor ajunge". Si nca: "Nu va despartiti inima de Dumnezeu, sa pastrati n ea, pururea, pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos, pna cnd numele Domnului se va nradacina nlauntrul inimii si sa nu va gnditi la nimic altcev a, dect numai ca sa se slaveasca Hristos n voi". Sf. Ioan Scararul de asemenea nvata: "Pomenirea lui Iisus sa se uneasca cu rasufl area ta ". Si Sf. Isichie scrie: "Daca doresti gndurile tale cu rusine sati le acoperi, si sa te tr ezvesti cu inima fara de mpiedicare, rugaciunea lui Iisus sa fie lipita de rasuflarea ta si n putine zile v ei vedea dorinta ta mplinita". Stiut sa fie, ca daca ne vom deprinde mintea noastra ca sa se coboare, mpreuna cu rasuflarea n inima, apoi vom vedea ca ea ramne unitarasi goala, tinndu-se numai de pomenirea si chemarea Domnului nostru Iisus Hristos; si dimpotriva, iesind de acolo si aruncndu-se asup ra lucrurilor de dinafara, fara sa vrea se mparte n multe reprezentari si amintiri. Pentru a pazi a nume aceasta simplitate si integritate a mintii, ni s-a si pomenit de Parintii ncercati si ace asta lucrare, ca acel, care a rvnit sa-si cstige deprinderea de a se trezvi cu mintea n inima, sasada ntr-u n loc linistit si fara de lumina, mai ales la nceputul acestei nevointe bune. Caci vederea lucruril or de dinafara, fireste, ca e o pricina de raspndire a gndurilor; iar cnd o odaie linistitasi ntunec ata ascunde de noi cele de dinafara, gndul nceteaza de a se mai raspndi si se aduna n sine mai lesn e, dupa cum zice Vasilie cel Mare: "mintea nerisipita de simturi asupra lumii, se ntoarce spr e sine". "Baga de seama cu staruinta, ca miezul acestei nevointe este chemarea cea cu un singur gnd n inima, curata si nerisipita; cu credinta Domnului nostru Iisus Hristos, dar nu numai coborrea n inima pe calea respiratiei si sederii ntr-un loc linistit si ntunecos. Toate acestea si celelalte asemanatoare au fost nascocite de Parinti nu pentru altceva dect pentru ca ei, n aceste lucruri, vedeau un ajutor oarecare la adunarea gndurilor si ntoarcerea lor spre sine din obisnuita risipire. Iar de l a deprinderea de a fi adunat si sa iei aminte, se naste si deprinderea de a se ruga cu mintea n inima, curat si fara de risipire". Sastii si acest lucru, sunt poruncite toate aceste miscari si asezari ale trupul ui, rnduite de pravile amanuntite si sunt socotite de trebuinta pna cnd nu ne-am agonisit nca rugaciunea c ea curatasi nerisipita din inima. nsa, cnd, prin bunavointa si harul Domnului nostru Iisus Hri stos, vei ajunge

la aceasta, atunci, parasind lucrurile multe si felurite, vei petrece unit mai p resus de cuvnt numai cu Domnul n rugaciunea inimii, curatasi nerisipita. Putini nsasi abia unul dintr-o mie se nvrednicesc sa ajunga la aceasta ntocmire, prin harul lui Hristos; iar ca sa pases ti mai departe si sa te nvrednicesti de rugaciunea cea duhovniceascasi sa gusti de mai nainte din taine le veacului viitor, abia de se va gasi cineva din neam n neam, vrednic de aceasta. Deci, de v rei cu fapte nsuti sa te nvrednicesti de viata cea ntru Hristos Iisus, sileste-te ca sa ajungi ca n or ice ceas si n orice clipasi la orice lucru sa te rogi Domnului n inima, curat si fara risipire, ca sa poti astfel, de la vrsta de prunc sa ajungi barbat desavrsit, ntru masura plinirii vrstei lui Hristos. Pe lnga acestea, sa nu uiti ca atunci cnd din timp n timp ti va veni rugaciunea cea de sine miscatoa re, curata, tu,

sub nici un motiv, sa n-o strici prin pravilele tale de rugaciune. Astfel nvata F ilimon: "Noaptea sau ziua, de te va nvrednici pe tine Domnul, sa simti n tine o rugaciune curatasi neri sipita, lasa atunci toate pravilele tale, si ct poti tinde sa te lipesti de Domnul Dumnezeu, si El va lumina inima ta n lucrarea cea duhovniceasca. Iar cnd te vei nvrednici de a petrece fara de iesire r ugaciunea din inima, dupa cum zice Isaac Sirul, atunci tu ai ajuns la sfrsitul virtutilor si ai devenit locas Sfntului Duh; atunci rugaciunea nu va nceta, de sezi sau de umbli, de mannci sau de bei, sa u altceva de faci; chiar n timpul somnului celui mai adnc, miresmele rugaciunii se vor nalta din inima, fara de nici o osteneala; si chiar de va tacea ea n somn, nsa nlauntru, n taina, pururea se va savrsi cu sfintenie fara de ncetare". (Scrisori despre viata cea duhovniceasca, pag. 226). Aducnd toate aceste citate din Sf. Parinti-nevoitori despre rugaciunea mestesugit a a lui Iisus, Ep. Teofan le nsoteste de urmatoarele observatii, care necesita atentia noastra: "Apr oape n toate articolele Filocaliei despre o stare a mintii naintea Domnului, eu am luat numai pe acei dintre nvatatori, care amintesc si despre niste mijloace trupesti, pe lnga aceasta lucrar e, sau despre o adaptare mestesugita la ea. Ei toti socotesc folositoare si pna la o vreme trebui ncioasa aceasta acomodare trupeasca, nsa miezul lucrarii nu-l socot sa fie n ea. Toata atentia lor e ntoarsa spre a da o ndrumare pentru o ct mai reusita deprindere n lucrarea rugaciunii din minte, s au chiar pentru aceasta stare cu mintea n inima, naintea Domnului, n care e si cuprins miezul lucra rii. Nu va fi ceva strain de ntelesul prescriptiilor lor sa spunem: fa cum vrei, numai sa ajung i sati-o agonisesti pe aceasta din urma. Noi nsa ti aratam astfel de asezari ale trupului, pe care leam avut noi, si de la care am capatat folos. Sunt, nsa, printre aceste lucrari trupesti si unele care p arca s-ar uni cu rugaciunea mintii si niciodata nu se departeaza de la ea. Trebuie neaparat sa stai cu luare aminte n inima, trebuie tinut tot trupul ntr-o s tare de ncordare a muschilor si sa nu ngadui atentiei ca ea sa se ia si sa se risipeasca cu impresii le dinafara ale simturilor. Aceste conditii, n orice forma vrei si poti, n aceea le mplinesti. Un l oc ntunecat si nsingurat e socotit trebuincios pentru ndepartarea impresiilor de dinafara; dar da ca tu te poti nstraina de aceste impresii, chiar si n mijlocul multimilor, apoi rami unde vrei. A sedea pe un scaun mic, a-ti strmtora respiratia, a simti durerea n spate, la grumaz, n piept, s e sfatuie pentru a se aseza trupul ntr-o stare de trezvie; dar daca poti face acest lucru altfel cum va, sau sa-l faci numai printr-o ncordare launtrica a muschilor, fa cum socoti ca e mai lesne, nsa nu da s labire madularelor corpului. Prin coborrea mintii n inima pe calea respiratiei, se arata numai locul unde sa te opresti cu atentie, sau unde-ti este inima, n caz ca nu stii acest lucru; iar dacasi fara

acestea stii cum sa-ti gasesti inima, apoi fa cum stii, numai sa te asezi n inima. Se arata ca chemam pe Domnul prin aceste cuvinte: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!" nsa tu poti prescurta si schimba si aceste cuvinte, sau sa le nlocuiesti cu altele, sau chiar fara cuvi nte sa stai cu mintea naintea Domnului, caci puterea nu e n cuvinte, ci n ntocmirea mintii si a inimii. St iind nsa toate acestea, nu trebuie sa nesocotesti pozitia aratata trupului. Oricum, trupul treb uie sa ia o pozitie dar daca ncercarea ne-a aratat ca cutare, sau cutare, pozitie a trupului e potrivita pentru lucrarea rugaciunii mintii si pentru propasirea ei, apoi ce nevoie este ca sa le parasest i, sau sa nascocesti altele noi? Cu att mai mult cu ct, dupa ce ai sporit n rugaciune, ele ntr-o masura o arecare se ndeparteaza singure, dupa cum se iau schelele, cnd e zidita o casa.

Eu socot de folos sa va fac cunoscute aceste rezerve si lamuriri ale Ep. Teofan, ca sa subliniez nca odata ideea ca toate mijloacele de dinafara din lucrarea rugaciunii lui Iisus, a u o nsemnatate numai auxiliara rugaciunii lui Iisus, si acest lucru trebuie sa-l tina minte oricare l ucrator al rugaciunii mintii, ca sa nu primesti pe cele secundare drept lucrurile cele mai de seama. Tot ce am vorbit noi pna acum, priveste rugaciunea lui Iisus cea lucratoare sau o stenitoare, adica acea rugaciune unde predomina eforturile celui ce se roaga, cnd el se sileste spr e rugaciune, se lupta cu risipirea atentiei, cu ratacirea (vagabondarea) gndului, cu navalirea cu getelor si patimilor, ncearca sa se statorniceasca cu atentia n inima. Aceasta rugaciune nsa n-are o cura tie desavrsita, nu e sloboda de risipirea gndurilor si de navalirea cugetelor si patimilor, nca nu e concentrata cu desavrsire n Dumnezeu. Si asa e rugaciunea marei majoritati a celor ce se roaga cu rugaciunea lui Iisus. Cei mai multi ajung cu ea pna la sfrsitul vietii lor pamntesti. nsa, dupa cum am spus, la rugaciunea curata ajunge unul dintr-o mie. De aceasta mprejurare trebuie satina s eama si s-o tina minte cel ce se roaga, si el nu trebuie sa fie tulburat de aceasta. Caci, cu toa te greutatile, rugaciunea lucratoare nu-si pierde nsemnatatea sa, ci ntareste inima celui ce se roagasi-l pr egateste pentru o alta rugaciune mai nalta, despre care lucru Ep. Teofan spune asa: "Osteneste-te, sileste-te, cautasi vei afla, bate si ti se va deschide. Nu slabi si nu deznadajdui. Dar cu toate ac estea tine minte ca aceste osteneli alcatuiesc numai staruintele ce se fac din partea noastra pentru atragerea darului, iar nu nsasi lucrarea pe care noi nca o cautam. Ne lipseste lucrul cel mai nsemnat, tre zirea harica. ti dai foarte bine seama, ca ori de cugeti, ori de te rogi, sau altceva de faci, pa rca nghesui n inima ceva strain, ceva din afara. Uneori se ntmpla ca, potrivit cu puterea de ncordare, o oarecare lucrare ce porneste din aceste osteneli si coboara pna la o adncime anumita n inima , dar mai trziu din nou este aruncata afara de acolo, dupa nu stiu ce elasticitate a inimii , care nu este supusa si deprinsa cu aceasta lucrare, asa cum este aruncat un tt cufundat vertical n apa . Iar dupa aceasta ndata simte o noua racealasi greutate n suflet, care e un semn vadit ca aici n-a a vut loc o lucrare harica, ci numai osteneala si staruinta noastra. De aceea sa nu te linistesti nu mai cu aceste simple lucrari si sa nu-ti gasesti odihna n ele, ca si cum tocmai ele au si fost cele ce trebuie cautate. E o primejdioasa ratacire! Tot asa de primejdios este sa te gndesti ca n aceste ostene li se cuprinde meritul pentru care este necesar sa se trimita de sus darul. Nu-i deloc asa: ast a nu e dect o pregatire pentru primire; pe cta vreme nsasi daruirea atrna cu desavrsire de voia Celui ce o mp arte. Astfel, printr-o staruitoare ntrebuintare a tuturor mijloacelor aratate mai sus, cautatorul trebuie sa

mearga mai departe n asteptarea cercetarii lui Dumnezeu, care astfel nu vine dupa socoti ntele noastre si nimeni nu stie din ce parte vine. Numai cnd acest dar trezitor va veni , numai atunci va ncepe adevarata lucrare de schimbare launtrica a vietii si a obiceiurilor noastre . Fara el nici nu trebuie sa ne asteptam la vreo izbnda, fiindca toate cte le vom face nu vor fi dect niste ncercari neizbutite. Un martor n privinta aceasta este Fericitul Augustin, care multa vrem e s-a obisnuit cu sine nsusi, dar care nu s-a chinuit pe sine dect numai atunci cnd l-a luminat darul . Tu ostenestete, asteptnd cu o nadejde plina de credinta. Cnd va veni darul, toate le va rndui". (Sb ornicul despre rugaciunea lui Iisus Q 195). Sa trecem acum la o descriere mai amanuntita a starilor din timpul rugaciunii lu i Iisus. Starea ntradevar harica trebuie deosebita de starea aparent-harica, nchipuita. La Ep. Teofan citim : "Trebuie

sa deosebim strict viata launtrica ntru Hristos, cea autentica, de misticismul fa ls si de pietism, care este o odraslire a unei religiozitati gresit ndrumate. n misticismul fals, oamenii ademeniti de el cauta un lucru bun - o comuniune vie cu Dumnezeu, nsa o cauta nu pe acea cale. Da r mai cu seama nadajduiesc, prin eforturile lor si socotindu-se ndreptatiti sa puna stapnire pe c ele ce trebuie asteptate de la mila lui Dumnezeu si care trebuie primite ca un dar al acestei m ile. n aceste eforturi ale lucrarii pline de ncredere n sine, se nflacareaza imaginatia si se ivesc niste asteptari pline de naluciri care, ca unele ce sunt dorite cu fierbinteala, n curnd par si sunt socoti te ca mplinite si scopul ostenelilor atins. Toate acestea sunt zugravite n culorile cele mai atraga toare si sunt nchipuite n imagini nselatoare, n contemplari nalucitoare de dincolo de nori. nsa ade varata viata ntru Hristos este o viata ascunsa, tainica. Apostolul Pavel o numeste pe ea viata cea ascunsa mpreuna cu Hristos n Dumnezeu (Col. 3, 3). Apostolul Petru - omul cel ascuns al in imii (1, Petru 3, 4); nsusi Mntuitorul - mparatia lui Dumnezeu cea dinlauntrul nostru (Luca 17, 21 ). nsa n aratarea sa, ea e foarte simpla. Inima ei, Ep. Teofan o descrie astfel: "Nu se s tie cum vine Duhul si ne ndeamna spre pocainta. Savrsita aceasta transformare launtrica El pe urma ntr-ar meaza inima cea credincioasa la o lupta plina de multe osteneli, cu patimile, ne ndrumeaza n t impul ei, ne ajuta. Aceasta lupta e la fiecare mai mult sau mai putin ndelungatasi ndurerata: ea nu du ce la curatirea inimii, pentru care ostenitorul cel credincios se nvredniceste de o patrundere ma i limpede n adevarul lui Dumnezeu si de cea mai dulce simtire a uneia si a alteia, n astfel d e trasaturi care sunt nsirate limpede n Evanghelii si n scrierile Apostolilor. Aceasta de pe urma apare n umai spre sfrsitul multor osteneli si multor ncercari ca o cununa de rasplata. Iar misticii se agata direct sau de preferinta de acest punct culminant al desavrsirii si l zugravesc astfel cum li se naluceste n imaginatiile lor, totdeauna n culori false. Adevarul nsa poate fi spus numai prin n cercare, numai dupa ce ai gustat din bunatatile cele duhovnicesti prin fapta nsasi, iar misticii prin nalucirile lor, si nchid numai drumul ntr-acolo. Dimpotriva, n scrisorile Parintilor, mai putin dect de spre orice se vorbeste despre aceste stari nalte, ci de ostenelile pocaintei, luptei cu patimil e si feluritele ntmplari din timpul lucrarii lor. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata cea duhovnice asca, pag.13 15). "Sunt stari", continua Ep. Teofan, "cnd vrei tare sa te rogi, sau cnd te trage spr e rugaciune. Acest lucru l ncearca toti, ntr-o masura mai mare sau mai micasi pe pragul trecerii de la cautarea unei vii comuniuni cu Dumnezeu numai prin ostenelile tale si dupa ce ai ajuns-o pe ac easta. Starea aceasta se aseamana cu aceea n care se afla un om dus pe gnduri. Cel dus pe gnduri

se duce nlauntrul sau si se concentreaza n sufletul sau, fara sa ia aminte la mediul nconju rator de dinafara, la persoane, la lucruri, la evenimente. La fel e si aici; numai ca acolo e o luc rare a mintii, iar aici a inimii. Da peste tine o atractie spre Dumnezeu, sufletul se aduna nlauntru si se asaza n fata lui Dumnezeu si si varsa naintea Lui toate nadejdile sale si durerile inimii, ca si An a, mama lui Samuel, sau sta naintea Lui n uimire, cum adesea statea Sf. Apostol Pavel, sau l sl avosloveste ca si Prea Sfnta Fecioara Maria. Aici toate lucrarile personale - gndurile si planuri le - se curmasi toate cele de dinafara pleaca din atentie. Chiar sufletul nu vrea sa se ocupe de altceva strain. Acest lucru se ntmplasi n bisericasi chiar la pravila de rugaciune, sau la citire si medi tatie, poate si n timpul unor oarecare ndeletniciri de dinafarasi n societate. Cel ce a ncercat odata aceasta atractie

poate tine minte de ea, poate dori repetarea ei, poate sa nazuiasca spre ea, nsa singur, prin puterile sale, nu va atrage-o pe ea; ea vine singura. La bunul plac ramne numai un singur lucru: cnd va veni, nu-ti ngadui s-o destrami, ci ngrijeste-te pe ct ai putere ca sa-i dai ragaz ct mai mult ca sa petreaca n tine. Acest lucru poate fi numit manifestarea adevaratului duh de ruga ciune, sau simtiri ale apropierii lui Dumnezeu, care se afla n minile harului. n ele ni se arata ce tr ebuie sa cautam si pentru ce sa ne staruim si totodata se marturiseste ca ostenelile cautarii, supo rtate pna acum, nu se pierd degeaba si prin aceasta se ncalzeste rvna spre o cautare din cele mai nepoto lite. Iar sfrsitul cautarii este ca aceasta stare vremelnica sa ajunga nencetata, nu n acea forma, de sigur, nsa n acelasi miez al lucrarii. Cnd va veni acest lucru, atunci n suflet se va savrsi des coperirea mparatiei lui Dumnezeu" (Scrisori despre viata cea duhovniceasca, Ep. Teofan). "Ce fel de mparatie a lui Dumnezeu este aceasta? mparatia lui Dumnezeu este n noi, cnd Dumnezeu mparateste n noi, cnd sufletul, n adncul sau, l marturiseste pe Dumnezeu stap al sau, si I se supune Lui cu toate puterile si Dumnezeu lucreaza cu putere n el. nce putul acestei mparatii se pune n momentul hotarrii de a lucra lui Dumnezeu ntru Domnul Iisus Hrist os, prin Harul Sf. Duh. Atunci omul-crestin nchina lui Dumnezeu constiinta si libertatea s a, n care, propriu-zis, se si cuprinde fiinte omenesti, iar Dumnezeu primeste aceasta jertf a, si astfel se face legamntul (unirea) omului cu Dumnezeu si a lui Dumnezeu cu omul, se statorniceste din nou legamntul cu Dumnezeu ntrerupt prin cadere si care se mai ntrerupe si prin pacatele voite. Aceasta unire launtrica se pecetluiese, se ntareste, ajunge n stare sa stea si sa pazeasca singura, prin puterea harului n dumnezeiestile taine ale botezului, iar pentru cei ce cad dupa botez - n taina pocaintei, si pe urma mereu se ntareste n Sfnta mpartasanie. Vorbind despre mparatia lui Dumnezeu n noi, trebuie adaugat totdeauna: n Domnul Iisus Hristos, prin harul Sfntu lui Duh. n aceasta e pecetea unei mparatii crestine a lui Dumnezeu din noi. Dumnezeu este mpa rat peste toti, ca un Ziditor si Proniator; dar n suflete, El mparateste ntr-adevar si n suflete se marturiseste ntradevar mparat numai dupa ce se restabileste unirea sufletelor cu El, ntrerupta prin cader e; iar acest lucru se face prin Duhul Sfnt ntru Domnul Iisus Hristos, Mntuitorul nostru" (Scriso ri despre viata duhovniceasca, pag. 38, Ep. Teofan). mparatia lui Dumnezeu nu se statorniceste n inima noastra dintr-odatasi pentru tot deauna. "mparatia lui Dumnezeu de la nceput se tine ascunsa n noi, n sfrsit, se descopera; sa u se arata ntru putere. Ea se descopera prin atractiile launtrice fara de voie, aratate mai sus, spre Dumnezeu. Aici sufletul nu mai e stapn pe sine, ci e supus unei nruriri straine. Cineva l ia s

i-l baga nlauntru. Acesta e Dumnezeu, Harul Sf. Duh, Domnul si Mntuitorul. Pna cnd aceste tra geri nu se arata, iar ele nu se arata de ndata, omul parca lucreaza mai mult singur, cu a jutorul ascuns al harului. El se sileste sa fie nlauntru cu luare aminte si cu bunele intentii, saL tina minte pe Dumnezeu, sa departeze vorbirea desartasi gndurile rele si sa faca orice lucru bu n; se ncordeaza si se osteneste pna la oboseala, nsa nu reuseste deloc sa sporeasca ntru acestea; s i gndurile lui se risipesc, si miscarile cele patimase l biruiesc, si n faptele lui sunt neornduieli si greseli; toate acestea se petrec pentru ca Dumnezeu nca nu-si arata puterea sa de stapnire asupra sufletului. Iar cnd se va arata aceasta, iar ea se arata numai cnd sunt tragerile spuse, dendata to ate cele dinlauntru se pun n rnduiala. Aici, se ntelege, nu e o stare oarecare neobisnuita, ci una care e la

fel pentru toti si care se afla la toti cei ce nu ramn nepasatori fata de mntuire. Numai ca ea e cu diferite trepte de putere si de durata, dar n fond e una si aceeasi, ncepnd de la m iscarile usoare, care trec n curnd, pna la starile launtrice netulburate naintea lui Dumnezeu, care u neori dureaza ceasuri ntregi. Cine va ntelege chemarea si o va cauta, apoi tragerile acelea vor veni mai des si se vor prelungi pna cnd vor ajunge la o statornicire necunoscutasi neschimbata n inima . Cnd va pleca aceasta stare; apoi iarasi va ncepe vagabondarea gndurilor si apropierea mis carilor patimase. Sufletul se coboara din cer iarasi pe pamnt, din lumina n ntuneric, dintr-o odihna usoara ntr-o lucrare cu multe osteneli. Rabdasi asteapta, pna cnd va veni iarasi aceasta aratar e a mparatiei lui Dumnezeu din inima. Asa va fi pna va binevoi Dumnezeu sa ntareasca aceasta petrecere sadita nlauntru, p entru totdeauna, si s-o faca neiesitasi neschimbata. Cautarea mparatiei lui Dumnezeu es te cautarea acestui din urma lucru; iar aratarea lui este descoperirea mparatiei" (Ep. Teofan , Scrisori despre viata cea duhovniceasca, p. 42). Episcopul Ignatie completeaza cele spuse de Ep. Teofan, prin urmatoarele cuvinte : "Lucrarea dumnezeiasca e nemateriala: nu se vede, nu se aude, nu se asteapta, nu poate fi n chipuita, nu poate fi lamurita prin nici o asemanare mprumutata din veacul acesta; ea vine, lucreaza n chip tainic. De la nceput i arata omului pacatul, pe care l creste n ochii omului si pe care l tine n toata grozavia lui, nencetat n fata ochilor lui; aduce sufletul n starea de a se osndi pe sine nsusi , i arata caderea noastra, aceasta prapastie pierzatoare, groaznica, ntunecoasa, adnca, n care a cazu t tot neamul omenesc prin pacatul strabunicului nostru; apoi, ncetul cu ncetul i daruieste o adnc a luare aminte si o inima nfrnta n timpul rugaciunii. Pregatind n felul acesta vasul, se stinge ful gerator, pe neasteptate, n chip nematerialnic de partile sparte si ele se aduna ntr-o unitate. Cine s-a stins? Nu pot lamuri acest lucru! Eu n-am vazut nimic, n-am auzit nimic, dat ma vad schimb at, m-am simtit astfel, pe neasteptate, dintr-o lucrare cu autoritate absoluta. Ziditorul a lucr at n vremea zidirii celei dinti." "Din atingerea minilor Lui de ntreaga mea fiinta, mintea, inima si trupul s-au uni t ntre ele, au alcatuit ceva unitar si ntreg, apoi s-au scufundat n Dumnezeu, unde, pentru att tim p ct i tinea acolo mna nevazuta, nenteleasa, atotputernica." (Sbornicul despre rugaciunea lui I isus, Q 201 ). Ordinea, aratata mai sus, a ivirii vietii duhovnicesti harice, din noi, sau a de scoperirii mparatiei lui Dumnezeu din noi, e nsotita de ivirea n noi a unei arderi a duhului sau a unei cal duri duhovnicesti. Dupa cuvintele Ep. Teofan, odata cu aceasta nu numai mintea se uneste cu amintir ea de Dumnezeu

si se patrunde des, ci si ntreaga noastra fiinta duhovniceasca intra ntr-o comuniu ne vie cu Dumnezeu: Dumnezeu este un foc (Evr.12, 29). Si iata caldura si arderea duhului se salasluieste din clipa descoperirii mparatiei lui Dumnezeu din noi. Aceasta trasatura e mai simtit a dect toate, e mai pe nteles si ne nlesneste mai mult lamurirea manifestarilor vietii celei duhov nicesti. Se stie ca atunci cnd omul e n simtire, el e de-a ntregul ncatusat de aceasta simtire si e gata , si e n stare sa faca fara de mpotrivire totul la ce l ndeamna simtirea. Simtirea se aseamana cu o pr ghie, sau cu o crma, n dirijarea celor dinlauntru ale omului. Ea este cautata, ea se si da. Ce-l n grijoreaza mai mult pe cel ce cauta, apoi e acea neornduiala din gnduri si dorinti; ntreaga lui rvn a e ndreptata ca sa nlature aceasta neornduiala. Pentru acest lucru nu-i alt mijloc dect sa dobnde sti aceasta

simtire duhovniceasca sau aceasta caldura a inimii pe lnga amintirea lui Dumnezeu . De ndata ce se va naste aceasta caldura gndurile se potolesc, atmosfera dinlauntru se potoles te, ncep sa fie vazute toate nceputurile de miscari bune sau rele ale sufletului si se primeste o putere pentru a alunga pe acestea din urma. Si aceasta lumina launtrica se raspndeste si asupra c elor de dinafarasi ne da posibilitatea si acolo sa deosebim cele cuvenite de cele necuviincioase, mp artasindu-ne si taria de a ne statornici n cele dinti, oricare ar fi piedicile; ntr-un cuvnt, atunci ncepe viata cea duhovniceasca adevarata, lucratoare, care pna acum era numai n cautare, si chiar d e se arata apoi numai fragmentar. Iar acum, nascndu-se n inima, caldura ramne neiesitasi neiesitati ne lnga sine si atentia mintii. Cnd mintea e n inima - aceasta si este unirea mintii cu in ima, care arata integritatea organismului nostru celui duhovnicesc. (Scrisori despre viata cea d uhovniceasca, pag. 65, Ep. Teofan). Lamurind aparitia caldurii din inima, Ep. Teofan ntrebuinteaza asemanarea: dupa c um lumea fizica freaca lemn de lemn si capata caldurasi chiar foc; sau tine un lucru la soare si el se ncalzeste, iar daca s-ar concentra mai multe raze, apoi se si aprinde, la fel se petrece si n lu mea duhului; frecarea sunt ostenelile nevointei, tinerea la soare - rugaciunea lui Iisus. Cnd le vei fa ce toate acestea cu osrdie, fara lenevire si fara ntrerupere - milostiv este Domnul - se va aprinde un mic foc n inima care va marturisi despre nasterea vietii duhovnicesti celei dinlauntru, n punctul central al firii noastre, sau despre mparatia Domnului din noi (Ep. Teofan, Scrisori despre viata cea duhovniceasca, pag. 66). Totodata, dupa cuvintele Ep. Teofan, "Constiinta pe de-a ntregul se concentreaza n inimasi sta n fata Domnului, varsnd n fata lui simtamintele sale, iar mai mult dect orice, caznd c u durere naintea Lui cu simturi smerite de pocainta, nsotite de o hotarre de a-ti nchina toat a viata ta spre slujirea numai Lui, Unuia. Odata cu alcatuirea acestei ntocmiri, se curma toata neornduiala care domnea nlaunt rul pna la clipa aceasta, n perioada cautarii; n aceasta stare transitorie de chin. Framntarea nenfrnata a gndurilor se curma; atmosfera sufletului devine curatasi fara de nori; ramne numai un singur gnd si amintirea de Domnul. De aici lumina n toate cele dinlauntru. Totul e limped e acolo; orice miscare e vazutasi pretuita cum se cuvine, n lumina mintii, care purcede de la fa ta Domnului contemplata. Din pricina aceasta orice gnd rau si orice simtire rea, care se atin g de inima, ntmpina chiar n genere o mpotrivire si sunt alungate. Aici se mplineste, ce ne sfatui este Filotei Sinaitul: "Stai de dimineata la intrarea n inimasi cu numele lui Iisus loveste pe vrajmasii ce se

apropie". Aceasta izgonire a relelor poate fi o clipa, nsa poate dura ceasuri, zi le si ani; pe cnd miezul lucrarii e unul si acelasi, anume, nu e ngaduit nimic sa ajunga n inima, ci ntmpina o izbitura hotarta n momentul cnd e recunoscuta rautatea lui, si aceasta alungare nu n ceteaza pna cnd nu se va deserta inima de rautate. Dupa aceasta, orice s-ar gndi, orice s-ar s imti, orice s-ar dori, orice se vorbeste si se face - se gndeste, se simte, se doreste, se vorbest e si se face dndu-se bine seama ca toate acestea nu jignesc pe Domnul cel contemplat necurmat, ca-I s unt placute Lui si sunt potrivite cu voia Lui. Dar daca, mpotriva vointii noastre se va strecura cev a din cele potrivnice, apoi ndata, cu smerenie va fi marturisit Domnului si se curata prin p ocainta cea launtrica, sau prin marturisirea cea de dinafara, astfel ca constiinta este pazi ta pururea curata

naintea Domnului. Drept rasplata pentru o astfel de osteneala launtrica, se da o n drazneala catre Dumnezeu n rugaciune, care licareste nencetat n inima. Caldura nencetata a rugaciuni i este duhul acestei vieti, astfel ca odata cu ncetarea acestei licariri, nceteazasi miscarea v ietii celei duhovnicesti, cum, cu ncetarea rasuflarii nceteaza viata trupului". (Ep. Teofan, S crisori despre viata cea duhovniceasca, par. 88). Continund sa descrie lucrarile harului lui Dumnezeu, Ep. Teofan scrie: "El, harul , este prezenta Domnului nostru n noi. "Fara de Mine nu puteti face nimic"; aceasta si este princ ipiul harului. De asemenea, n acest sens anume, Apostolii si cei dinti crestini, l numeau pe Iisus Hr istos numai Domn. Cea mai stralucitoare demonstratie a unui adevar matematic, care se poate asemana n evidenta cu lucrarile harului, cnd inima e deschisa pentru el prin pocainta? Pna l a nasterea vietii launtrice sau pna la aratarea bucuriei simtite a harului si a comuniunii cu Dumne zeu, omul adesea nca mai face cte ceva si singur si ncordeaza spre aceasta puterile sale. nsa sleindusi puterile fara rost, el paraseste, n sfrsit, toata lucrarea cea dupa capul lui (sau cu rnduia la de la sine) si cu tot sufletul se lasa n seama lucrarii totale a harului. Atunci l cerceteaza Domnul cu mila Sa si aprinde n el focul vietii duhovnicesti dinlauntru. Ca n aceasta mare transformare, eforturile lui nu nseamna nimic, acest lucru l stie din ncercare. Pe urma, prin ndepartari mai mult sa u mai putin dese, harul lui Dumnezeu pecetluieste n el o ncredintare tot din ncercare, casi men tinerea acestui foc al vietii nu este lucrarea silintelor proprii. Pe urma, venirea deasa a gndur ilor si initiativelor bune, adumbririle dese ale duhului de rugaciune, care nu se stie cum si de unde vin, asisderea l lasa sa se convinga, din ncercare, casi tot binele nu-i posibil pentru el altfel dect d in lucrarea harului lui Dumnezeu, care l nsoteste (pe bine), din mila Domnului, care mntuieste pe cei c e se mntuiesc. El se lasa pe seama Domnului si Domnul lucreaza totul n el. ncercarea ara ta ca numai atunci merg toate cu spor, cnd el e plin de aceasta predare de sine. El se preda lucrarii totale a harului si harul lucreaza n el. Acest adevar pentru el nu numai ca e mai evident dect orice adevar matematic, ci si dect orice ncercare de dinafara, caci el deja a ncetat sa mai viet uiasca n afarasi pe de-a ntregul e concentrat nlauntru". (Ep. Teofan; Scrisori despre viata cea duh ovniceasca, pag.140). "Prin aceste putine cuvinte a spus totul ce aduce cu sine statornicirea mparatiei nlauntru, sau cu alte cuvinte, fericitul foc care se aprinde, n sfrsit, n inima; tot prin aceasta se aratasi fiinta vietii duhovnicesti celei adevarate sau functiunile ei cele esentiale. Desigur ca toate acestea se arata n puterea cuvenita nu de ndata - se ntmplasi abateri, si greseli, si slabiri; nsa se a

re n vedere anume acest lucru, din timpul cnd mintea se uneste cu inima si, ntarindu-se nlauntr u se asaza la slujba naintea Domnului". (Ep. Teofan, Scrisori din viata cea duhovniceasca, pag. 90). Din acest moment, cel ce se roaga trebuie sa aiba numai o singura grija: "sa fie totdeauna credincios harului din el." Infidelitatea l jigneste harul si el se departeaza sau si scurtea za lucrarea sa. Credinciosia sa harului sau Domnului, omul o marturiseste prin faptul ca nici n gn duri, nici n simtiri, nici n fapte, nici n cuvinte, el nu ngaduie nimic din ce-si da seama ca e potrivnic Domnului si, dimpotriva, de ndata ce-si da seama ca pentru aceasta e voia lui Dum nezeu. Acest lucru cere uneori multa osteneala, siliri de sine si mpotriviri de sine dureroase ; nsa el e bucuros sa le aduca pe toate jertfa Domnului, caci dupa fiecare jertfa de acest fel, el cap ata o rasplatire

launtrica: pace, bucurie si o deosebita ndrazneala n rugaciune. Prin aceste acte d e credinta fata de har, se si ncalzeste darul harului n legatura cu rugaciunea, care, n acest timp, e deja neiesita. Cu ct mai mult se nradacineaza n inima, rugaciunea lui Iisus, cu att mai mult se ncal zeste inima si cu att mai miscatoare de sine devine rugaciunea; astfel ca, focul vietii celei duhovnicesti din inima se aprinde si arderea ei ajunge nencetata, pe masura ce rugaciunea lui Iisu s va cuprinde inima ntreagasi va ajunge sa se miste nencetat. (Ep. Teofan, Scrisori despre viata cea duhovniceasca, pag.141). n privinta caldurii care e n inima n timpul rugaciunii lui Iisus, Ep. Teofan ne pre vine ca trebuie deosebite diferite feluri de calduri - caldura fireascasi caldura harica. "Cel d inti rod al caldurii este adunarea gndurilor laolaltasi ndreptarea lor neiesita spre Dumnezeu. Daca gndurile obosesc si nu te lasa sa te statornicesti cu luare aminte naintea lui Dumnezeu, apoi caldura din acest timp nu e a lui Dumnezeu, ci e a ta" (Ep. Teofan, Scrisori din viata cea duhovniceasca, p. 142). Cnd nsa luarea aminte se va cobor n mima, atunci ea va trage acolo ntr-un singur punct toat e puterile sufletului si ale trupului. Aceasta concentrare a ntregii vieti omenesti ntr-un si ngur loc, trezeste acolo o simtire deosebita, si aceasta simtire este chiar nceputul viitoarei caldu ri. Simtirea noastra, care la nceput este usoara, abia ca o adiere, sporeste mereu, se mputerniceste, pa trunde n adnc, si din rece cum era la nceput, trece ntr-o simtire calda, prinzndu-se ntreaga luare ami nte ntr-nsa. Si de aceea, la nceput se ntmpla, ca luarea aminte nu poate fi tinuta n inima, dect p rin ncordarea vointii, dar mai trziu, aceasta putere a atentiei naste n suflet o caldur a, care ne tine apoi luarea aminte, fara o deosebita ncordare a vointii. Dupa aceasta, ele se sprijina una pe alta si trebuie sa petreaca nedespartite, fiindca mprastierea mintii raceste caldura, iar micsora rea caldurii slabeste luarea aminte. De aici legea vietii celei duhovnicesti: tine inima n simtirea lui Dumnezeu si totdeauna vei petrece n aducerea aminte de Dumnezeu. Oare aceasta caldura e duhov niceasca? Nu, nu e duhovniceasca, ci obisnuita, fireasca, a sngelui. nsa, fiindca ea tine luarea aminte n inimasi prin aceasta ajuta ia dezvoltarea acolo a miscarilor duhovnicesti aratate mai su s, apoi ea se numeste duhovniceasca, nsa numai n cazul ca ea nu este nsotita de simtirile poftelor, chiar usoare de ar fi ele, ci tine sufletul si trupul ntr-o stare de trezvie. De aici urmeaza ca de ndat a ce caldura, care nsoteste rugaciunea lui Iisus, nu e nsotita de simtiri duhovnicesti, apoi ea nu tr ebuie numita duhovniceasca; ci pur si simplu caldura a sngelui; si ea fiind astfel, nu e rea, daca e numai legata, dupa cum s-a spus, de miscarile poftelor. Iar daca e legata, apoi e rea si trebu ie alungata. De aceea e

gresit sa te multumesti sau sa te marginesti la numai o singura simtire a caldur ii, fara sa te ngrijesti de simtirile duhovnicesti, chiar despre aducerea aminte de Dumnezeu, ci numai ca sa fie caldura; acest lucru trebuie observat si ndreptat; caci n acest caz va ramne numai caldura sn gelui, cea animalica. Aceasta caldura nu trebuie socotita duhovniceasca sau harica. Ea poat e fi numita duhovniceasca numai cnd e nsotita de miscari duhovnicesti de rugaciune. Cine o num este duhovniceasca fara de acestea, acela ngaduie o nedreptate. Cine o numeste harica, e nedrept nca mai mult. Caldura harica e cu totul alta, si ea, propriu-zis, este duhovniceasca . Ea e despartita de trup, si n trup nu produce schimbari observate, si este marturisita printr-o subt ire simtire dulce. Dupa aceste simtiri, fiecare poate defini si deosebi caldura. Acest lucru trebui e sa-l faca fiecare

singur. Un strain aici n-are nici n clin, nici n mneca (n-are nici loc nici ce lucr a). (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 11). Asemenea Episcopului Teofan, ne fereste de a primi caldura fireascasi Ep. Ignati e: "Caldura care vine de la o nevointa materialnica fortata e la fel materialnica. Aceasta e o ca ldura trupeasca, a sngelui, e n latura firii cazute. Un nevoitor neiscusit, simtind aceasta caldura, neaparat si va nchipui ceva despre ea, va gasi n ea o placere, o ndulcire, care cuprinde n sine un n ceput de nselare de sine. Nu numai ca nu trebuie sa gndesti ceva deosebit despre aceasta ca ldura, ci dimpotriva trebuie sa iei anumite masuri de paza mpotriva ei, atunci cnd ea se ive ste. Paza aceasta e necesara din pricina ca aceasta caldura, fiind a sngelui, nu numai ca se poate muta n alte parti ale pieptului, ci foarte usor se poate lasa si mai jos, si poate strni niste misc ari nedorite de trup". "Prin rugaciunea lui Iisus nu trebuie sa cautam, ca sa simtim n inima o caldura f izica, ci trebuie de cautat ca n inima sa picure focul harului si sa nceapa rugaciunea cea necurmata, p rin care fapt se si determina starea harica. Trebuie stiut ca rugaciunea lui Iisus, cnd va cadea scnte ia lui Dumnezeu n inima, o atta ntr-o flacara, nsa ea singura nu da aceasta scnteie, ci numai ajuta p rimirea ei. Cu ce ajuta? Cu aceea ca aduna gndurile laolaltasi-i da posibilitatea sufletului sa stea n fata Domnului si sa umble n prezenta Lui. Cel mai de seama lucru e sa stai si sa umbli n fata lui Dumnezeu, strignd catre El n inima. Asa facea Sf. Maxim Cavsocalivitul". Arderea cea duhovniceasca a inimii spre Domnul este dragostea fata de El. Ea se aprinde de la atingerea Domnului de inima. Fiindca El n ntregime este dragoste, apoi si atingere a Lui de inima, ndata aprinde dragostea fata de El. Iar de la dragoste, aprinderea inimii pentru El. Ei, iata acest lucru trebuie sa fie tinta cautarilor. Lucrarea rugaciunii lui Iisus este numai o unealta pentru aceasta sau, mai bine zis, numai o osteneala care arata o dorinta puternica a sufletului de a-L afla pe Domnul." Episcopul Teofan mai scrie despre caldura: "Cnd inima noastra se va aprinde de ca ldura Domnului Dumnezeu, apoi din acel timp va ncepe prelucrarea voastra launtrica. Focul acela mic va mistui totul din voi si-l va topi; vorbind altfel, va ncepe sa nduhovniceasca totul, pna cn d te va nduhovnici cu desavrsire. Pna cnd nu va veni acel foc mic, nduhovnicirea nu se va fac e, orict v-ati sili spre cele duhovnicesti. Prin urmare, acum ntreaga lucrare e sa capeti acel foc mic. nsa sa stiti aceasta, ca focul cel mic nu se va arata, pna cnd patimile sunt n putere, des i nu li se face hatrul. Patimile sunt ca si umezeala din lemne: lemnele umede nu ard. Trebuie adu se lemnisoare uscate din alta parte si apoi sa le aprinzi. Ele arznd, ncep sa usuce umezeala si pe masura ce le

usuca, aprind si lemnele cele umede. Astfel, focul cu ncetul izgonind umezeala si aprinzndu-se, va cuprinde cu flacarile si toate lemnele cele puse. Lemnele sunt toate puterile su fletului nostru si toate functiile trupului. Ele toate, pna cnd omul nu ia aminte la sine, sunt patrunse de umezeala patimi, si pna cnd patimile nu vor fi izgonite, cu ndaratnicie se mpotrivesc focului celui duhovnicesc. Ele patrund si n suflet si n trup si prin aceasta robesc chiar duhul - constiinta si libertatea si, astfel, domnesc asupra ntregului om. Fiindca ele sunt n legatura cu dracii, apoi, prin ele, si dracii domnesc asupra omului, care totusi si nchipuie ca el singur si este stapn". (Sbornicul,Q 94).

Nu trebuie de uitat nsa, ca afara de caldura cea fireascasi harica, mai poate fi, n timpul rugaciunii, si o a treia caldura - draceasca. Despre ea va fi spus mai amanuntit n alt loc, n scrierile staretului schimonah Vasile, care vorbeste despre ea n predosloviile la cartile Sf. Grigorie Sinaitul, Filotei Sinaitul si Isichie Ierusalimeanul. Ca un exemplu izbitor al caldurii harice, ce se iveste n inima, vreau sa va comun ic povestirea Sf. Grigorie Sinaitul despre Maxim Cavsocalivitul, de care ne vorbeste att de des Ep. Teofan. Eu va voi transmite povestirea Sf. Grigorie Sinaitul despre Maxim Cavsocalivitul pe deplin, cum este expusasi n Filocalie. Din ea veti cunoaste nu numai cum s-a aprins n sufletul lui Maxim focul haric si s-a ivit rugaciunea lui Iisus necurmata, de sine miscatoare, ci naintea voastra se vor descoperi, ntr-o masura oarecare, si tainele cele mai nalte ale starilor de rugaci une, de care noi nu ne putem atinge n convorbirea noastra, pur si simplu pentru ca tema aceasta e mai presus de vrsta noastra duhovniceascasi de ntelegere. nsa a sti ca aceste stari nalte de rugaciune exista ne este de folos, ca sa nu socotim ca ntregul cuprins al vietii de rugaciune este epuizat pr in acele stari de rugaciune pe care le traim noi nsine. Deci, trec la povestirea Sf. Grigorie Sinaitul, asezata n volumul cinci al Filoca liei, sub denumirea: "Din viata Cuviosului parintelui nostru Maxim Cavsocalivitul. Despre rugaciunea mintii cea harica". "Dumnezeiescul Grigorie Sinaitul, ntlnind odata pe Sf. Maxim si vorbind cu el, ntre altele, l-a ntrebat: te rog, pe tine, prea cinstite parinte al meu, spune-mi; daca tu ai ruga ciunea mintii. Acela, plecndu-si putin capul i-a raspuns: nu vreau sa ascund de tine, cinstite parinte, minunea Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, care s-a petrecut cu mine. Din tinerete, eu avea m o mare credinta n Stapna mea Nascatoarea de Dumnezeu si o rugam cu lacrimi sa-mi dea acest har al rugaciunii mintii. ntr-o zi, venind n biserica, dupa cum aveam obiceiul, o rugam pentru acest lucru cu o caldura a inimii fara de masura, si cnd, pe urma, am sarutat cu dragoste icoana E i cea sfnta, ndata am simtit n pieptul meu si n inima mea o anumita caldura oarecare si o flacara, ca re a iesit de la sfnta icoana, si care nu ma ardea, ci ma recorea si ma ndulcea, si aducea n sufletu l meu o mare umilinta. Din clipa aceea, parinte al meu, inima mea a nceput dinlauntrul sau sa faca rugaciune, si mintea mea se ndulceste din aducerea aminte de Domnul meu Iisus Hristos si de Pre a Sfnta Stapna mea de Dumnezeu Nascatoare, si mereu petrece n aceasta aducere aminte de ei ; si din timpul acela, rugaciunea nu s-a mai curmat n inima mea - iarta-ma. i zice lui Sf: Grigorie: spune-mi, sfinte parinte, s-a mai petrecut cu tine ceva n timpul cnd ti

spuneai rugaciunea Doamne Iisuse Hristoase si celelalte; vreo schimbare oarecare dumnezeiasca sau traire, sau alt oarecare rod al Sf. Duh? - Dumnezeiescul Maxim i-a raspuns: da; si pentru aceasta, parinte, eu plecam n locurile pustii si totdeauna iubeam tacerea deplina , ca sa ma ndulcesc ntr-o masura mai mare de rodul rugaciunii, adica de o dragoste prea mbelsugata cat re Dumnezeu si de o rapire a mintii catre Domnul. Sf. Grigorie l-a ntrebat pe el: rogu-te, parinte, spune-mi, mai ai tu acelea desp re care mi-ai vorbit? Dumnezeiescul Maxim, lasndu-si ochii n pamnt, i spune: nu ma cerceta pe mine despre nselarile mele.

Atunci Sfntul Grigorie i-a zis: O, de mi-ar da si mie Dumnezeu astfel de nselare, pe care o ai tu, sfinte parinte! Totusi, te rog sa-mi spui: n clipa cnd mintea ta e rapita la Dumne zeu, ce vede ea cu ochii sai launtrici? Si poate oare mintea atunci sa nalte rugaciune laolalta cu i nima? Sf. Maxim i-a raspuns: nu, nu poate. Caci, cnd harul Sfntului Duh vine n om, cu ajutorul rugaciun ii atunci rugaciunea se curma, pentru ca mintea atunci e toata cuprinsa de harul Sf. Duh s i nu mai poate lucra cu puterile sale proprii, ci petrece fara de lucrare si se supune numai Duhului Sfnt, si unde voieste Duhul Sfnt acolo o duce, sau n aerul nematerialnic al luminii celei dumnezeiesti, sau n alta oarecare contemplare negraita, sau, dupa cum se ntmpla adesea, ntr-o convorbire dum nezeiasca, si ca sa spunem pe scurt, cum voieste Mngietorul Sf. Duh, asa i mngie pe robii sai; c ui si ce dar i trebuie pe acela li-l si da. Acestea, pe care le vorbesc eu, le poate vedea fiecare, limpede, n Proroci si Apostoli care s-au nvrednicit sa aiba tot felul de vedenii, desi oamen ii si bateau joc de ei, si-i socoteau nselati si beti. Astfel, proorocul Isaia a vazut pe Domnul pe u n scaun nalt, preanaltat si nconjurat de serafimi. ntiul mucenic Stefan a vazut cerurile deschise si pe Domnul Iisus Hristos de-a dreapta Tatalui si celelalte. La fel si acum robii lui Hristo s se nvrednicesc a vedea felurite vedenii, pe care unii nu le cred si nu le socot deloc adevarate, ci le socot nselari, si pe cei care le vad i numesc cuprinsi de nselare. De unii ca acestia ma mir mult si ne dumiresc, ce fel de oameni sunt ei, si cum de au orbit, de sunt chiar ca niste orbi; nu vad si nu le cred pe acelea pe care le-a fagaduit Dumnezeul cel nemincinos, prin buzele proorocului Ioil, anume ca chiar pe acestea le va da Domnul celor credinciosi, zicnd: "Turna-voi din duhul Meu peste tot trupul si vor proorocii" (Ioil, 2, 28) - pe care har Domnul l-a trimis asupra ucenicilor Sai, si pe care l dasi acum si-l va da pna la sfrsitul veacului, dupa fagaduinta Sa tuturor credinciosilor Sai robi. Deci, cnd acest har al Sfntului Duh se va cobor asupra cuiva, apoi nu-i arata obisnuit din l ucrarile lumii acesteia simtite, ci arata ceea ce omul niciodata n-a vazut si nu si-a nchipuit. Atunci, mintea unui astfel de om nvata de la Duhul Sfnt tainele cele mai nalte si mai ascunse, pe care dupa dumnezeiescul Pavel, nici ochiul omului nu le poate vedea, nici mintea nu le poa te pricepe, niciodata, de la sine (1 Cor. 2). Si ca sa ntelegeti cum le vede mintea noastra p e ele, apoi ia aminte la cele ce-ti voi spune. Ceara, cnd se afla departe de foc, e tare, si poate fi l uatasi tinuta, dar de ndata ce vei arunca-o n foc se topeste, si acolo n foc se aprinde si arde, si e pe de-a ntregul lumina, si astfel se mistuie toata n foc. Asa si mintea omului, cnd ea petrece sin gura de la sine, fara sa se ntlneasca cu Dumnezeu, atunci pricepe, dupa cum se obisnuieste, toate c

ele din jurul ei dupa puterea sa, dar cnd se apropie de focul Dumnezeirii si de Duhul Sfnt, atunci pe de-a ntregul e cuprinsa de focul cel dumnezeiesc si e pe de-a ntregul lumina, si acolo, n flaca ra Sf. Duh se aprinde si se revarsa n cugetari dumnezeiesti si nu poate deloc, n mijlocul foculu i Dumnezeirii, sa cugete la ale sale sau despre cele ce vrea. Dupa aceasta, Sf. Grigorie i-a amintit lui: se ntmpla, cavsocalivite al meu, si al tceva, asemenea cu acestea, care este totusi o lucrare a nselarii. La aceasta, acel Mare Maxim i-a r aspuns: se ntmpla, nsa fiecare din aceste lucrari are semnele sale anumite, unele sunt semnele nselar ii si altele sunt semnele harului. Cnd duhul cel rau al nselarii se apropie de om, apoi i tulbura min tea si o face salbatica, inima i-o mpietreste si o ntuneca, aduce asupra ei temere si fricasi tr ufie, i perverteste ochii, tulbura creierul, aduce tot trupul la cutremurare, n chip nalucitor i aduce naintea ochilor o

lumina, nu luminoasasi curata, ci rosietica, mintea o face furioasasi ndracita, s i gura e silita sa vorbeasca cuvinte netrebnice si hulitoare; cel care vede pe acest duh al nselarii , de cele mai multe ori se suparasi e plin de mnie, nu cunoaste deloc smerenia, plnsul cel adevarat si lacrimile, ci mereu se laudasi se mareste n zadar cu frumusetile sale, totdeauna se lasa mnat fa ra fru si frica de Dumnezeu de miscarile patimilor si, n sfrsit, iese din minti si ajunge la pierz anie desavrsita. De o astfel de nselare sa ne izbaveasca Domnul cu rugaciunile tale, cinstite pari nte. Iar semnele harului sunt urmatoarele: cnd intra n om harul Sf. Duh, apoi i aduna mi ntea si-l face atent si smerit, i aduce aminte de moarte si de pacatele lui, de judecata viitoar e si de chinurile cele vesnice, i umple sufletul de o umilinta cu zdrobire si-l misca spre plns si lacrim i, i face ochii mai blnzi si plini de lacrimi si cu ct se apropie (harul) mai mult de om, cu att mai mu lt i mpaca sufletul lui si-l mngie prin patimile sfinte ale Domnului nostru Iisus Hristos si prin nemarginita lui iubire de oameni; si mintea i-o umple de vederi (contemplari) nalte: a) a put erii lui Dumnezeu celei neajunsa cu mintea, cum El printr-un singur cuvnt, toate dintre nefiinta ntr u fiinta le-a adus; b) a puterii lui celei nemasurate prin care toate le tine, toate le chivernisest e si de toate poarta grija; c) a Sfintei Treimi celei neajunse si a adncului celui necurmat al fiintei lui Du mnezeu si celelalte. Atunci mintea omului ramne ncntata de acea lumina a lui Dumnezeu si se lumineaza de lumina cunostintei de Dumnezeu, inima devine linistitasi blndasi izvoraste din belsug ro adele Duhului Sfnt; bucuria, pacea, ndelunga rabdare, bunatate, ndurerare, dragoste, smerenie si celelalte (Gal. 5, 22) si sufletul lui primeste o veselie negraita. Auzind acestea, Sf. Grigorie Sinaitul a venit ntru uimire, mirndu-se de cele ce vo rbea Cuviosul Maxim, si mai mult nu-l numea om ci nger pamntesc. n cuvintele Cuviosului Maxim sunt aratate stari de rugaciune care stau dincolo de hotarele unei rugaciuni obisnuite si accesibile oamenilor, att a celei lucratoare ct si a celei de sine miscatoare. La aceste stari de rugaciune, omul nu poate ajunge prin eforturile sale si nici nu trebuie sa nazuiasca spre acestea. Acolo l duce pe om Duhul Sfnt. Si atunci i se descopera omului, pe ct e el n stare sa primeasca, taine ceresti si vederi (contemplari) pe care el nu poate nici sa le redea prin cuvinte omenesti. Despre aceste stari de rugaciune, Ep. Teofan scrie: "n ce priveste contemplarea, apoi la niciunul din Sf. Parinti nu gasim ca am putea ajunge la ea singuri, si prin urmare, am pu tea face ceva si din partea noastra ca sa facem ceva. Contemplarea, dupa cuvintele lor, se dadea numa i acelora care au reusit sa-si curete inima cu desavrsire si s-au unit strns cu Domnul. Dintr-o mie, numai unul

reuseste sa-si cstige rugaciunea curata; iar rugaciunea cea duhovniceasca sau, ce ea ce e tot una, contemplativa, abia de se afla cte unul din neam n neam (din generatie n generatie) ca s-o aibe (Scrisori despre viata cea duhovniceasca, pag.223). Noi am ajuns pna la punctul unde trebuie sa ncheiem convorbirea noastra cea genera la despre rugaciunea lui Iisus si vom trece acum la acea parte a convorbirii, unde vor fi expuse povetele despre rugaciunea lui Iisus ale celor mai vechi Sf. Parinti si nevoitori ai Bise ricii Ortodoxe. DIALOGUL (Convorbirea a treia)

Povatuirile despre lucrarea launtricasi despre rugaciunea lui Iisus, ale Sf. Par inti ai Bisericii Ortodoxe, ale celor din vechime: Vasilie cel Mare, Macarie cel Mare, Ioan Gura d e Aur, Efrem Sirul, Ioan Scararul, Isichie Ierusalimneanul, Filotei Sinaitul, Varsanufi e si Ioan, Isaac Sirul si Cuviosul Serafim de Sarov Monahul. Convorbirile noastre anterioare au avut mai mult sau mai putin caracter ul unei expuneri consecvente si sistematice a nvataturii Bisericii Ortodoxe despre ceea ce este ru gaciunea lui Iisus, care este nsemnatatea ei n viata cea duhovniceasca a crestinului, cum trebuie lucr ata, care sunt n noi, conditiile lucrarii ei binefacatoare, ce greutati si ce greseli se pot ivi n timpul ndeletnicirii cu aceasta rugaciune si asa mai departe. n dorinta de a lamuri ct mai deplin si pe toate fetele cele spuse n convorbirile an terioare, vreau, spre a completa cele spuse, sa expun n convorbirea de acum nvatatura despre rugaci unea lui Iisus si despre rugaciune n genere, a unora dintre Sf. Parinti si nevoitori ai Biserici i Ortodoxe, care au scris sau au nvatat despre lucrarea mintii. Din totalitatea povatuirilor lor se va capata o descriere mult mai adncasi multil aterala a lucrarii mintii si, eu socot ca acest lucru ne va fi de folos si ne va da o cunoastere mu lt mai dreapta, mai largasi mai adnca n aceasta lucrare. Vom ncepe cu Parintii Bisericii cei mai din vechime si treptat vom trece la povat uitorii cei mai apropiati de noi, dupa timp, ai rugaciunii lui Iisus. Ce veti zice de aceasta, draga parinte? Preotul: Ce pot sa spun eu? Eu voi asculta tot ce-mi veti spune cu cea mai mare multumire si interes, fiindca din acestea voi capata o noua lamurire si mngiere. Monahul. Deci, cu binecuvntare, sa continuam convorbirea. Prea Sfintitul Episcop Teofan, nainte de a ncepe tiparirea traducerii sale patrist ice "Filocalia", n prefata ne arata nsemnatatea si necesitatea cunoasterii literaturii patristice, n u numai pentru calugari, ci si pentru mireni, care pretuiesc unitatea, integritatea si plinatat ea conceptiei crestine despre lume si a vietuirii crestine. Pentru cunostinta pe care vrem s-o facem cu literatura patristica si ascetica despre rugaciunea lui Iisus si despre rugaciunea n genere, predoslovi a Ep. Teofan la Filocalie e o introducere foarte potrivita. Dupa cuvintele lui: "Viata cea ntr-ad evar crestina, ascunsa n Domnul nostru Iisus Hristos, ncepe, se desfasoarasi ajunge la desavrsire, n masura sa pentru fiecare, dupa bunavointa lui Dumnezeu Tatal, cu lucrarea harului Prea Sfnt ului Duh, care este n toti crestinii, sub ndrumarea nsusi a lui Hristos Domnul, care ne-a fagaduit sa petreaca cu noi, nedespartit, n toate zilele. Harul lui Dumnezeu i cheama pe toti spre o astfel de viata si ea nu numai ca e posibila pentru toti, dar e si obligatorie, pentru ca n ea e tot miezul crestinismului. De aceasta viat

a nu se mpartasesc toti cei chemati, iar partasii si cei adevarati nu toti se mpartasesc n aceeasi ma sura. Cei alesi patrund adnc n ea si pe treptele ei se urca sus. Manifestarile ei, precum si bogatiile domeniului, n care ea se desfasoara, nu sun t mai putin mbelsugate si felurite dect manifestarile vietii celei mai obisnuite. Si daca ar p utea fi nteles

limpede si descris pe nteles tot ce se petrece acolo: navalirile si ispitele vraj masului, luptele si nvingerile, caderile si ridicarile, nasterea si ntarirea feluritelor fenomene ale vietii duhovnicesti, treptele sporirii generale si starea mintii si a inimii potrivita fiecareia din trepte, lucrarea cea dimpreuna a libertatii si a harului ntru toate simtirile apropierii, sau departar ii lui Dumnezeu, simtirile atotputerniciei proniatoare si asezarea noastra - definitivasi fara nto arcere - n mna cea dreapta a Domnului, cu parasirea tuturor mijloacelor de lucrare proprie, nsotite totusi de o lucrare necurmatasi ncordata (a rugaciunii, n. tr.), - daca toate acestea si multe altele ar fi putut fi descrise limpede si lesne de nteles, apoi ar nfatisa un tablou care s-ar asemana cu o calat orie prin univers. Calatorii scriu ntr-un jurnal de calatorie despre tot ce ntlnesc n cale, care merita o atentie oarecare. Au scris notele lor si alesii lui Dumnezeu, care au urmarit toate cara rile vietii duhovnicesti n toate directiile, despre tot ce ntlneau si ncercau n aceasta calatorie a lor plina de multe osteneli. nsa soarta si destinatia unora si a altora dintre note nu e aceeasi. Cei ce n-au mijloace de a calatori si fara a se misca din loc pot sa-si faca o i dee si o imagine aproximativa despre tarile straine, prin citirea notelor de calatorie ale altor calatori, pentru ca formele de viata ale tuturor fapturilor mai mult sau mai putin se aseamana unele cu altele, ori n ce tari s-ar manifesta. nsa n ce priveste ncercarile de viata duhovniceasca, acest luc ru se petrece altfel. ncercarile acestea pot fi pricepute numai de cei ce pasesc pe calea acest ei vieti. Pentru cei ce n-au pasit pe ea, acest lucru e o stiinta cu totul necunoscuta; nsasi cei ce au p asit pe ea nu pot ntelege totul de ndata. Notiunile si imaginile lor se limpezesc pe masura mersului si adncirii n tara duhului. Pe masura ce se nmultesc ncercarile proprii de viata duhovniceasca d evin tot mai limpezi si mai de nteles aratarile ncercarilor facute de catre Sfintii Parinti n sc rierile lor. nsa, cu toate acestea, descrierea diferitelor manifestari ale vietii duhovnicesti , care se cuprinde n scrierile patristice, nu este un dar cu totul zadarnic chiar si pentru toti ceil alti crestini. Ea i da sa nteleaga fiecaruia, ca daca el nca n-a ncercat cele despre care se vorbeste n aceast a descriere, apoi nseamna ca felul de viata ce s-a statornicit pentru el, cu toate ca, cu el i se mpaca constiinta lui de crestin, nu este o desavrsire definitiva, afara de care nu ne mai ramne nim ic de dorit si mai sus de care n-avem unde sa mergem, dndu-ne de nteles acest lucru, ea (descrierea) nu poate sa nu ne trezeasca rvna spre propasire, nu poate sa nu ne atraga nainte (sa nu ne cheme) , aratndu-ne mereu ceva mai bun dect ceea ce avem, mai sus, tot mai sus. Pentru cei care au pasit pe calea spre mai bine si mai desavrsit, ea le da ndrumar ile necesare n cazurile de ndoieli si nedumeriri, atunci cnd de fata ti lipseste o ndrumare iscusit

asi cnd anume acest lucru ntmpina ncurcaturi, care nu ngaduie sa se dea o dezlegare definitiva, ca re ar nlatura orice sovaiala n cel ce merge. E foarte important sastii cum si unde sa calci n an umite cazuri, ca sa nu faci vreo greseala. Si iata o expresie oarecare patristica risipeste ntuner icul, stralucind, n noapte, cu raza unui fulger. n genere, acest lucru e ca o sera duhovniceasca, n care cel credincios, citind ndru marile despre fenomenele vietii duhovnicesti, patrunde cu constiinta si cu inima si fiind supu s acolo unor nruriri simtitoare ale contemplarilor strnite, simte ca el pluteste n aceste clipe ntr-o oa recare alta atmosfera, purtatoare de luminasi purtatoare de viata. Acestea sunt clipe pline de bucurie si de obicei ct dureaza ele atunci ncoltesc si ajung la maturitate anumite odrasliri pe pomul vietii

duhovnicesti. Si de aceea nu-i nimic de mirare, daca cel ce a ncercat acestea, de ndata ce are o clipa sloboda, se grabeste spre descrierile de ncercari ale vietii celei duhovnic esti, asa cum se grabeste un iubitor de cstiguri spre locurile ce promit un cstig, si cel ce iubest e placerile, spre locurile de placeri. n acest timp, el adesea doreste sa respire un aer duhovnices c nviorator si ntremator. Si totusi, aici nu este o curiozitate zadarnica. Nu, aici este o lucra re de o necesitate din cele mai de seama, pentru sporirea si buna stare a duhului nostru. Iata de ce, printre crestinii cei adevarati, totdeauna s-a simtit si se simte ne voia de a avea la ndemna scrierile Sf. Parinti despre viata cea duhovniceasca. nsa, pe ct este de laud abila simtirea acestei nevoi, pe att e de obligatorie satisfacerea ei din partea acelora care au datoria si puterea spre aceasta. Ea a si fost pururea satisfacuta prin editarea acestor scrieri att n ntregime - de pilda ale Sfintilor Macarie, Isaac si Efrem Sirianii, ale Scararului si ale multor alt ora, ct si a unor culegeri din ele. Din numarul acestor culegeri e si cunoscuta tuturor Filocalie, ca cea mai buna dintre ele". (Ep. Teofan, Primul volum al Filocaliei. Introducere). Urmnd ndemnul Prea Sfintitului Teofan, si noi pasim n aceastatara (latura) a vietii celei duhovnicesti, careia si sunt nchinate paginile cartilor lasate noua de Sf. Parint i si nevoitori ai Bisericii Ortodoxe. Noi vom expune nvatatura lor prin cuvintele lor proprii si n a ceeasi ordine cum e redata n cartea Ep. Teofan: "nvataturile Sf. Parinti despre rugaciune si trezvir e..." (Ed. 2-a Moscova,1884) si completnd-o, n caz de nevoie, cu extrase din operele lor. Sfntul Vasilie cel Mare Sa ncepem cu Sf. Vasilie cel Mare, "Stlpul cel de foc, gura cea de foc a Duhului S fnt, ochiul bisericii (dupa expresia staretului Paisie Velicicovschi). Sf. Vasilie cel Mare, tlcuind cuvintele dumnezeiestii Scripturi -"Bine voi cuvnta pe Domnul n toata vremea, lauda Lui puru rea n gura mea", nvata foarte frumos. Socot ca este cu neputinta ceea ce spune proorocul, ca ci cum poate lauda lui Dumnezeu sa fie pururea n gura omului? Cnd omul petrece n vorbire omeneas ca obisnuita, apoi n gura lui nu e lauda lui Dumnezeu; cnd doarme, desigur ca nu; cnd mannca sau bea, poate gura lui sa rosteasca lauda? Raspundem la aceasta - ca este gura duho vniceasca a omului celui dinlauntru, prin care el primeste Cuvntul lui Dumnezeu cel de viata facator , ca pe o pine ce se coboara din cer. Despre aceasta gura, prorocul zice: "deschis-am gura si am t ras Duh", si Domnul ne cheama ca pe aceasta gura s-o avem deschisa spre primirea hranei celei adevarate: "deschide", zice, "gura ta si o voi umple pe ea". Caci se poate casi un gnd despr e Dumnezeu, rasarit si ntiparit n mintea sufletului sa se numeasca lauda, care pururea vine de la Dumnezeu n

suflet; poate si dupa Apostol, cel grijuliu sa le faca toate spre slava lui Dumn ezeu. Fiindca fiecare lucru si fiecare cuvnt si fiecare miscare a mintii are putere de lauda. Si de ace ea, de mannca dreptul sau bea, sau altceva de face, toate acestea el le face spre slava lui Du mnezeu; inima lui vegheazasi n timpul somnului (Din viata si scrierile staretului Paisie, Ed.1847, pag. 214). Episcopul Teofan, n Sbornicul sau "Despre trezvie", citeaza urmatoarele cuvinte a le Sf. Vasile: "Cum sa ajungem la neraspndire n timpul rugaciunii? Fara ndoiala, neredintndu-ne ca Dumnezeu e naintea ochilor...; cel ce se roaga cu o astfel de convingere, va avea mintea neabatuta

de la Cel ce cerceteaza inimile si rarunchii, mplinind cele scrise: "ridicnd mini c uvioase fara de mnie si ndoiala" (1 Tim. 2, 8) (nvataturile Sf. Parinti, 26). Se poate oare ajunge la neraspndire ntru toate si n orice loc -si cum se poate ajun ge la acestea? Ca acest lucru se poate, ne-a aratat acela care a zis: "ochii mei pururea spre D omnul" (Is. 24, 15), si "vazut-am pe Domnul pururea naintea mea, caci de-a dreapta mea este, ca sa nu ma clatin" (Ps.15, 8). Iar pentru ca acest lucru sa fie cu putinta, despre aceasta s-a spus mai sus si anume: pentru aceasta nu trebuie dat sufletului ragaz ca sa fie desert de gndurile despr e Dumnezeu si despre lucrurile si darurile lui Dumnezeu, la fel si de marturisirea pentru toat e". (nvataturile Sf. Parinti, Q 7). "Din ce pricina omul pierde aducerea aminte necurmata despre Dumn ezeu? Daca el nu tine minte de binefacerile lui Dumnezeu" (Q 10). Rugaciunea trebuie preferata tuturor lucrurilor. Marta primeste pe Domnul (si st aruie sa-L ospateze), iar la picioarele lui sade Maria. Amndoua surorile au o osrdie frumoasa ; nsa tu osebeste lucrarea. Domnul a aprobat osrdia amndorura femeilor; nsa pe Maria a prefe rat-o Martei. Marta e imaginea unei slujiri active pentru altii; Maria e imaginea unei stari contemplative n fata lui Dumnezeu, n rugaciune. Alege ce vrei; si prin una si prin alta ti vei cst iga rodul mntuirii; totusi cea din urma e mai nalta dect cea dinti. "Maria partea cea bunasi-a ales" (Luca 10, 42). Daca vrei si tu sa fi tainuitor al lui Hristos, asaza-te la picioarele Lui si petreci n contemplarea Lui prin rugaciune (Q 11). "Daca vei fi osndit de constiinta ta, ca un dispretuitor al poruncilor lui Dumnez eu si daca vei sta la rugaciune cu raspndire, atunci cnd ai fi putut sta si fara de raspndire, apoi sa nu ndraznesti sa stai naintea Domnului, ca rugaciunea ta sa nu se prefaca n pacat. Iar daca tu te s traduiesti, nsa nu reusesti sa te rogi fara de raspndire, apoi sileste-te, din rasputeri si continua sa stai n fata lui Dumnezeu, ndreptndu-ti mintea spre El si adunndu-ti mintea nlauntrul tau, si Dumneze u te va ierta; ca nu din nepasare, ci din neputinta n-ai putut sa stai n fata lui Dumneze u, cum se cuvine" (Q 16). Trebuie cu toata paza sa ne ferim mintea (Pilde, 4, 23), ca sa nu piarda deloc gn dul despre Dumnezeu si aducerea aminte de minunile Lui sa n-o ntinam prin imaginile celor de sarte, ci gndul cel sfnt despre Dumnezeu, sa-l purtam pretutindeni cu noi, ca pe o pecete de nast ere ntiparita n sufletele noastre, printr-o amintire necurmatasi curata. Caci astfel cstigam noi dragostea catre Dumnezeu, care ne si ndeamna spre mplinirea poruncilor lui Dumnezeu si totodatasi ea e pazita de ele, ajungnd necurmatasi neclintita (Q 25).

"De unde e raspndirea si gndurile? Si cum sa le punem rnduiala? Raspndirea vine de l a trndavia mintii care nu se ocupa de cele necesare. Iar mintea ramne n trndavie si ne pasare din pricina necredintei n prezenta lui Dumnezeu, Cel ce cearca inimile si rarunchii. Caci daca cineva va crede acest lucru, apoi, fara ndoiala, va face acest lucru: "Vazut-am pe Domnu l naintea mea, caci de-a dreapta mea este ca sa nu ma clatin" (Ps.15, 3). Iar cine a ajuns la a cestea si la cele asemenea lor, acela niciodata nu va ndrazni si nici nu va avea timp sa gndeasca ce va ce nu e spre zidirea credintei, desi acest lucru ar parea bun, iar nu numai ceva oprit si nep lacut lui Dumnezeu (Q 27).

Sfntul Macarie Egipteanul De la Vasilie cel Mare trecem la marele Macarie Egipteanul, pe care staretul mol dovean Paisie Velicicovschi l numeste "Egiptean" sau mai bine zis soare ecumenic (a toata lumea ), care a stralucit n darurile cele negraite ale Sf. Duh mai luminos dect soarele. Iata ce scrie Macarie cel Mare despre raporturile sufletului omenesc cu Dumnezeu ; eu citez cuvintele Sf. Macarie dupa Filocalie (vol.1, ed. 3-a): "Nu este o alta apropiere si legatura cum e cea dintre suflet si Dumnezeu si ntre Dumnezeu si suflet. Dumnezeu a zidit fapturi felurite; a facut cerul si pamntul, soarele, lun a, apele, pomii cei roditori, toate felurile de animale. nsa n nici una dintre aceste fapturi nu odihn este Domnul. Orice faptura este n stapnirea Lui, nsa n nici una din ele nu si-a ntarit tronul Sau si nu a statornicit o comuniune cu ele; a binevoit numai n om, intrnd n comuniune cu el. Oare vezi aici nr udirea lui Dumnezeu cu omul si a omului cu Dumnezeu? De aceea, sufletul ntelegator si binepriceput, nconjurnd toate zidirile, nicaieri n u-si afla odihna dect numai n unul Dumnezeu. Si Domnul nu binevoieste att de mult fata de nimeni, ca fata de om numai". (Q 1). nsa Domnul nu atinge libertatea omului, cu care l-a nzestrat. "Firea omeneasca, lesne schimbatoare, nclina cnd la rau, cnd dimpotriva, la frumos si din aceasta pricina are puterea de a se nvoi cu orice fapte ar vrea. De aceea, firea noastra e lesne primitoare si de bine si de rau: si pentru harul lui Dumnezeu si pentru puterea cea potrivnica . nsa ea nu poate fi silita de nevoie (fara de voie)". (Q 16). Pacatul s-a nradacinat adnc n sufletul omului: "Intrnd n sufletul omului, pacatul a c uprins pajistile sufletului pna la ascunzisurile lui cele mai adnci si s-a transformat n o bisnuinta si convingere, ce creste n fiecare din pruncie, ce cultivasi-l nvata pe om cele rele" (Q 30). "Lumea cea vazuta, de la mparati si pna la cei saraci, toata e n tulburare, n neorndu iala, n lupta, si nimeni din ei nu stie pricinile acestui lucru. Pacatul ce a patruns, ca un fe l de putere gndita (ntelegatoare) si esenta satanica, a semanat tot raul; el lucreaza tainic asupra omului celui dinlauntru si asupra mintii si se lupta cu el prin gnduri; iar oamenii nu stiu ca fac acest lucru ndemnati de o putere straina; dimpotriva, socot ca acest lucru e firesc si ca fac acest lucru dupa judecata lor proprie. Dar cei ce au pacea lui Hristos chiar n minte si luminarea lui Hristos, cunosc de unde se ridica toate acestea" (Q 36). Si totusi pacatul nu l-a robit pe om n ntregime: "A ramas n om libertatea, pe care i-a dat-o Dumnezeu de la nceput. Dupa cum cel desavrsit nu e legat de bine prin vreo necesit ate, asa nu e

legat de rau cel afundat n pacat si care se face pe sine vas al diavolului" (Q 43 ). "Tu esti liber, si daca vrei sa pierzi, apoi firea ta se schimba lesne. Cine vre a, acela se supune lui Dumnezeu si merge pe calea neprihanirii si-si stapneste poftele, caci o minte ca aceasta se lupta mpotrivasi printr-un cuget puternic poate birui toate nazuintele cele pacatoase s i dorintele cele scrboase" (Q 44). nsa numai prin puterile sale, omul nu poate nvinge pacatul pe deplin.

"n zadar, totusi, ngmfndu-se, socoate prin libertatea sa sa nlature prilejurile de pa catuire. Libertatea, posibila pentru om, se extinde si asupra faptului ca trebuie sa te mp otrivesti diavolului, dar ca pe lnga aceasta posibilitate, neaparat sa ai si putere asupra patimilor" ( Q 45). Despre legatura pacatului cu firea omeneasca, Sf. Macarie scrie: "n noi lucreaza raul cu toata puterea si cu toata sensibilitatea, sugerndu-ne toate dorintele cele necurate, nsa se uneste cu noi nu asa cum spun unii acest lucru despre amestecarea vinului cu apa, dar dupa cum pe acelasi ogor cresc si grul pe de o parte si neghina pe alta parte, sau cum ntr-o casa se afla de o pa rte tlharul iar pe de alta parte stapnul casei". (Q 46). "Izvorul sloboade o apa curata, nsa la fundul lui e noroiul. Daca cineva ar tulbu ra noroiul - izvorul ntreg se face tulbure. Astfel si sufletul cnd e tulburat, se amesteca cu pacatul. Si satana devine parca una cu sufletul nostru; amndoua duhurile n timpul curviei sau uciderii alcat uiesc ceva unitar. Iar n alta vreme, sufletul independent lucreaza singur de la sine si se c aieste de faptele sale, plnge, se roagasi-si aduce aminte de Dumnezeu" (Q 48). Vindecarea unui suflet omenesc atins de pacat este cu putinta sa vina numai de l a Dumnezeu. "Un suflet, ranit de la nceput cu o rana de nevindecat a ranilor celor purtatoare de vatamare, nimeni n-a putut sa-l vindece pna cnd n-a venit Mntuitorul, adevaratul doctor, Carele tama duieste n dar si Care se da pe sine pret de rascumparare pentru neamul omenesc. Numai El a savr sit marea si mntuitoarea rascumparare si vindecare a sufletului; El a slobozit-o si a scos-o d in robie si din ntunerec". (Q 53). Domnul nostru Iisus Hristos pentru aceasta a si venit ca sa schimbe, sa transfor me si sa noiasca firea si acest suflet dobort de patimi din pricina caderii n pacat, sa-l rezideasc a, unindu-l cu dumnezeiescul Duh. El a venit ca sa-i faca pe cei ce cred n El, o minte noua, un suflet nou, ochi noi, auz nou, limba duhovniceasca noua, ntr-un cuvnt oameni noi" (Q 58). "Domnul nencetat bate n usile inimilor noastre, ca sa-l deschidem si El sa intre s i sa odihneascasi lacas sa-si faca la noi. Caci zice: "Iata, stau la usa si bat; daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el" (Apoc. 2, 20). Pentru aceasta a binevoit a patimi mult, dnd u-si trupul Sau la moarte si rascumparndu-ne pe noi din robie, ca, venind la sufletul nostru, sa fac a n el locas. Caci si hrana si bautura si mbracamintea si acoperamntul si odihna Lui e n sufletele noa stre. De aceea nencetat bate la usa, dorind sa intre la noi. Sa-L primim deci si sa-L introducem nlauntrul nostru; pentru ca pentru noi, El este si hranasi bauturasi viata vesnica. Si orice sufle t care nu L-a primit pe El n sine si nu L-a odihnit n sine acum, sau mai bine zis singur nu s-a odihnit n E l, nu poate avea mostenire cu Sfintii ntru mparatia Cerurilor si nu poate intra n Cetatea cea cereas

ca. Tu nsuti, Doamne Iisuse Hristoase, du-ne pe noi ntru aceea!"(Q 65). Mntuirea omului desi se savrseste de Dumnezeu, nsa nu si fara voia omului nsusi. "Omul din fire are initiativasi anume pe ea o cauta Dumnezeu. De aceea, porunces te ca omul de la nceput sa priceapa, pricepnd sa iubeascasi sa ia initiativa cu vointa. Iar ca sa p una gndul n lucrare sau sa suporte osteneala, sau sa savrseasca lucrarea, acest lucru harul D omnului i-l da celui ce a dorit si a crezut. De aceea viata omului parca ar fi o conditie necesara. U nde nu este vointa nsusi Dumnezeu nimic nu face - desi, dupa libertatea Sa ar putea-o face. De aceea , savrsirea faptei de catre Duhul, depinde de vointa omului. Iarasi daca nu dam vointa noastra pe d eplin, apoi

Dumnezeu cel minunat ntru toate si cu mintea necuprins (necugetat cu desavrsire) n e atribuie noua ntreaga lucrare" (Q 67). "Dupa cum albina lucreaza fagurul n stup, n taina, as a si harul, n taina, produce dragostea sa n inimi si amaraciunea o preface n dulceata, iar impie trirea inimii ntr o inima moale" (Q 188). "Omul nu se face vrednic de partea cea buna de ndata ce aude cuvntul lui Dumnezeu. Afirmnd contrariul, i rapesti omului vointa si negi existenta puterii celei potrivnice, c are lupta mpotriva mintii. Iar noi spunem, ca cel ce asculta cuvntul vine ntru zdrobire si pe urma nce pe sa se ndeletniceascasi sa se nvete pentru lupta, se nevoieste si se straduieste mpotriva satanei; si dupa o hartuialasi lupta ndelungata, nvinge si ajunge crestin (adica se hotaraste sa fie un urmas riguros al lui Hristos). (Ep, Teofan, 76). "Patrunde n esenta cea gnditoare a sufletului si patrunde nu usor. Sufletul cel ne muritor e ca un fel de vas pretios. Uita-te ct e de mare cerul si pamntul si n-a binevoit pentru ele D umnezeu, ci numai pentru tine. Priveste la nobletea si vrednicia ta, caci nu pe ngeri a trimi s Dumnezeu, ci nsusi Domnul a venit mijlocitor pentru tine, ca sa cheme pe cel pierdut, ranit, sa-ti dea tie napoi cel dintru nceput al lui Adam cel curat. nsusi Dumnezeu a venit sa te apere si sa te s cape de moarte. Deci stai si nchipuie-ti ct de mare e purtarea de grija pentru tine" (Q 77). nca de aici, de pe pamnt, trebuie sa nceapa renasterea sufletului si unirea lui cu Duhul Sfnt. "Dupa cum viata din trup nu e de la el nsusi, ci de la acela care e n afara de el, adica din pamnt, si fara de cele existente n afara de el i este cu neputinta sa vietuiasca, astfel, da ca sufletul nca de pe acum nu se va renaste n acel pamnt al celor vii si nu se va hrani acolo duhovnices te si nu va creste duhovniceste, sporind naintea Domnului si nu-l va mbraca Dumnezeirea n vesmintele c ele negraite ale podoabei ceresti, apoi fara acea hrana i este cu neputinta sa traias ca singur de la sine ntru ndulcire si odihna. Caci firea lui Dumnezeu are si pinea vietii, pe acela Care a zis: "Eu sunt pinea vietii" (Ioan 6, 35) si "apa cea vie" (Ioan 4, 10) si "vinul care veseleste inima omului" (Ps. 103, 15) si "untdelemnul bucuriei" (Ps. 44, 8) si hrana cea de multe feluri a Du hului celui ceresc si vesmintele cele ceresti purtatoare de lumina, care se daruiesc de Dumnezeu. n ace asta se si cuprinde viata cea cereasca a sufletului. Vai de trup cnd el se opreste numai asu pra firii sale, fara sa aiba mpartasire cu dumnezeiescul Duh, pentru ca moare fara sa se nvredniceasca de viata dumnezeiasca cea vesnica. Cum cad n deznadejde cei bolnavi, cnd trupul lor nu mai poate sa primeasca mncare si plng pentru ei cei de aproape, prietenii, rudele si cei iubiti de ei, astfel si

Dumnezeu si Sfintii ngeri socot vrednice de lacrimi acele suflete care nu gusta d in hrana cea cereasca a Duhului si nu vietuiesc ntru nestricaciune" (Q 86). Pazindu-si sufletul omul trebuie sa duca o lupta cu barbatie mpotriva Satanei. "Se ntmpla ca Satana vorbeste cu tine n inima: "Vezi cte rele ai facut tu; vezi de ct a furie e plin sufletul tau; esti att de mpovarat de pacate nct nu te mai poti mntui". Iar acest luc ru l face ca sa te arunce ntru deznadejde, pentru ca lui i este neplacuta pocainta ta. Caci de ndat a ce, prin caderea n pacat, a intrat pacatul, n fiecare clipa el vorbeste cu sufletul cum vorbeste un om cu altul. Raspunde-i si tu: "Am n Scriptura Domnului marturia: nu voiesc moartea pacatosulu i, ci pocainta, ca el sa se ntoarca de la calea lui cea vicleanasi sa fie viu (Iez. 33, 11). Caci El pentru aceasta s-a

cobort ca sa-i mntuiasca pe cei pacatosi, sa-i nvieze pe cei morti, sa-i faca vii p e cei omorti, sa-i lumineze pe cei ce se afla n ntunerec" (Q 98). nchipuie-ti tabara Persilor si tabara Romanilor. Si iata au iesit din ei doi tine ri naripati de vitejie si cu puterea la fel si duc lupta. La fel si puterea cea potrivnicasi mintea sunt d e aceeasi tarie ntre ele si au o putere egala precum Satana sa ne nduplece si cu nselaciune sa trasca suflet ul la voile sale; la fel iarasi si sufletul a vorbi mpotrivasi a nu i se supune lui ntru nimic; pent ru ca ambele puteri pot numai sa ndemne dar nu sasi sileasca spre bine si rau. Unei astfel de hotarri de buna voie i se da ajutorul lui Dumnezeu, si ea poate sa capete arme din cer si cu ele sa biruia scasi sa dezradacineze pacatul; pentru ca sufletul se poate mpotrivi pacatului, dar fara d e Dumnezeu nu poate sa biruiasca sau sa dezradacineze raul. Iar cei ce afirma, ca pacatul e as emenea unui urias puternic iar sufletul e asemenea unui copil, vorbesc rau. Caci daca ar fi o astf el de potrivire si pacatul ar semana unui urias iar sufletul unui copil, apoi ar fi nedrept legiuit orul care a dat omului lege - sa duca razboi cu Satana (Q 99). "Sunt foarte putini aceia care cu un nceput bun au unit si sfrsitul bun, fara de p oticnire au ajuns la tinta, nu numai o singura dragoste fata de unul Dumnezeu si s-au lepadat de toat e celelalte. Multi ajung la umilinta, multi se fac partasi harului ceresc, se ranesc de dragostea c ea cereasca; nsa nesuportnd feluritele lupte ce li se ntlnesc n cale, nevointele, ostenelile si ispit ele de la viclean, ntruct fiecare are dorinta sa iubeasca ceva n lumea asta si sa nu se lepede deloc d e dragostea sa, ntorcndu-se la dorintele lumesti felurite si cu fel de fel de chipuri, din slabici une si din nelucrare, sau din timiditatea propriei vieti, sau din dragostea fata de ceva pamntesc, au r amas n lume si s-au scufundat n adncimea ei" (Q 105). "... Pentru o dragoste oarecare pamnteascasi trupeasca, prin care omul se leaga p e sine din propria sa vointa, l prinde pacatul, devine pentru el catuse, lanturi, povara grea, care l neacasi-l apasa n acest veac viclean, fara sa-l lase sa-si adune puterile si sa se ntoarca spre Dum nezeu. De acest lucru depinde si echilibrul si nclinarea, si preponderenta pacatului; prin aceasta e is pitit ntregul neam omenesc, sunt ispititi toti crestinii, care petrec n cetati sau n munti, n manastir i sau pe cmp, sau n locuri pustii; pentru ca omul prins de vointa sa proprie ncepe sa iubeasca ceva; dragostea lui e legata de ceva si nu mai este n dreapta ntregime spre Dumnezeu. De pilda, unul a i ubit mosii, iar altul aurul si argintul, iar altul ntelepciunea lumeasca cea cu multa nvatatura pe ntru slava omeneasca; iar altul a iubit maririle, altul - slava, altul iubeste adunarile ce le nelalocul lor; altul ziua ntreaga petrece n raspndire si placeri; altul se lasa nselat de cugetele desarte, al tul pentru slava

omeneasca iubeste sa fie parca un nvatator de lege; altul se desfateaza prin nelu crare si nepasare; altul e legat de mbracaminte, altul se deda la grijile pamntesti, altul iubeste so mnul sau glumele, sau mncarile. Prin ce e legat cineva de lume, de mic sau de mare, aceea l si opres te si nu-l lasa sasi adune puterile; pe acea patima cu care nu se lupta omul cu barbatie, pe aceea o iubeste si ea l stapneste, si-l mpovareazasi devine pentru el catuse si-i mpiedica mintea lui ca sa se ntoarca spre Dumnezeu, bine sa-i placa Lui si, slujindu-i numai lui Unuia, sa ajunga vre dnic pentru mparatie si sa primeasca viata cea de veci" (Q 107). "Iar sufletul care ntr-adevar tinde catre Dumnezeu, n ntregime si cu totul si tinde dragostea sa catre El, si pe ct poate se leaga numai de El, prin buna voia sa, si n aceasta luc rare capata ajutorul

harului, se leapada de sine nsusi si nu vrea sa urmeze vrerile mintii sale; pentr u ca ea (mintea), din pricina raului care e nedespartit de noi si care ne ademeneste, umbla cu vicleni e. Astfel, de ndata ce sufletul a iubit pe Domnul, se desprinde din mreje prin propria sa credinta si prin srguinta mare, iar mpreuna cu ajutorul de sus, se nvredniceste de mparatia cea vesnicasi iubind-o ntr-a devar pe aceea, din propria sa vointa si cu ajutorul Domnului, nu se va mai lipsi de viata cea vesnica" (Q 108). Crestinul trebuie nu numai sa doreasca bunurile si darurile ceresti, ci sa fie g ata sa sufere pentru ele osteneli si necazuri. "Cnd citim Scripturile, sau despre vreun drept oarecare, cum e placut lui Dumneze u, cum a ajuns prieten si mpreuna vorbitor cu Dumnezeu, sau despre toti Parintii, cum au ajuns s i prieteni si mostenitori ai lui Dumnezeu, cte necazuri au suferit, ct au patimit pentru Dumneze u, cte fapte si nevointe vitejesti au savrsit; atunci l fericim si vrem sa ne nvrednicim de daruri si de vrednicie ca si ei; cu placere dorim sa capatam acele slavite daruri, fara de ostenelile, nev ointele, necazurile si suferintele lor; a ne agonisi acea cinste si vrednicie pe care le-au primit ei d e la Dumnezeu, dorim staruitor, iar istovirile, ostenelile si nevointele lor nu le luam asupra noastr a. nsa ti spun tie, ca pe toate acestea le doreste si le rvneste fiecare om; si desfrnatii si vamesii, si oa menii nedrepti, ar fi vrut sa capete mparatia asa de usor, fara de osteneli si nevointe. De aceea le si stau nainte pe cale ispite, multe ncercari, necazuri, lupte si varsare de sudori, ca vaditi sa se fac a acei care ntr-adevar de buna voie si din rasputeri, chiar pna la moarte au iubit pe unul Domnul, si pe lnga o astfel de dragoste fata de El, n-au avut nimic mai mult de dorit. De aceea, dupa dreptate, intra ei ntru mparatia cerurilor, lepadndu-se de ei nsisi, dupa cuvntul Domnului, si iubind numai pe unul Domnul, mai mult dect rasuflarea proprie; si de aceea, pentru aceasta dragoste a lor, ei vor fi rasplatiti cu puteri ceresti nalte" (Q 112). "Cine vine catre Dumnezeu si ntr-adevar doreste sa fie urmas al lui Hristos, acel a trebuie sa vina cu gndul ca sa se schimbe, sa se arate om mai bun si nou, care n-a oprit n sine nimic din cele ce sunt ale omului celui vechi. Caci este scris: "daca e cineva ntru Hristos, acela este faptura noua" (2 Cor. 5, 17). (Q 113). "Cel ce se apropie de Domnul trebuie sa se sileasca pe sine spre tot binele; sa se sileasca spre dragoste, daca cineva n-are dragoste; sa se sileasca spre blndete, daca n-are blnd ete; sa se sileasca sa fie milostiv si sa aiba o inima nduratoare; sa se sileasca sa rabde dispretuir ea si cnd este dispretuit sa fie marinimos; cnd este defaimat sau batjocorit sa nu se supere, du pa cele scrise: "nu va razbunati prin voi nsiva, prea iubitilor" (Rom.12, 19); trebuie sa se sileasca

spre rugaciune, daca cineva n-are rugaciune duhovniceasca. n acest caz, Dumnezeu, vaznd ca omul se nevoieste att si se sileste mpotriva vointei inimii sa se nfrneze, i va da o adevarata rugaciun e duhovniceasca, i va da o adevarata dragoste, o adevarata blndete, adncul ndurarilor, o adevarata bunatate, ntr-un cuvnt, l va umple de rodurile cele duhovnicesti" (Q 132). "Unii zic, ca Domnul cere de la oameni numai roadele cele vadite, iar cele de ta ina le savrseste nsusi Dumnezeu. nsa de fapt nu e asa; dimpotriva, cu ct se ngradeste cineva pe sine dupa omul cel dinafara, pe att el trebuie sa se lupte si sa duca razboi cu gndurile; pentru ca Dumnezeu cere de la tine ca tu singur sa te mnii cu cugetele cele pacatoase si sa nu te ndulcest i cu ele" (Q 141).

Sufletul trebuie sa se mpotriveasca, sa lupte mpotrivasi sa biruie. Voia ta cea li bera, luptnd mpotriva, petrecnd n osteneli si necaz ncepe, n sfrsit, sa biruie; ea cade si se ridic a; pacatul din nou o doboara; n zece si n douazeci de lupte nvinge si doboara sufletul, nsasi sufle tul, cu timpul, biruieste si el undeva pacatul. Si iarasi, daca sufletul sta cu tarie si nu va s labi ntru nimic, apoi ncepe sa capete ntietate, sa hotarasca lucrul si sa obtina biruinte asupra pacatulu i. Astfel nving oamenii si ajung biruitorii lui" (Q 142). "Se descopera o oarecare putere ascunsasi subtire a ntunericului, care petrece n i nima. Si Domnul e aproape de sufletul si trupul tau si, privind la lupta ta, ncepe sa sadeasca n t ine cugete ascunse ceresti si, n taina, ncepe sa te odihneasca pe tine. nsa pna cnd te lasa totusi sub nv ataturasi chiar pentru necazurile tale se ngrijeste de harul cel pentru tine. Si cnd vei aju nge la odihna, ti va da sa-L cunosti pe El, si ti va arata ca tot pentru folosul tau ti-a ngaduit sa fi n lupte. Dupa cum fiul unui om bogat, care are un povatuitor (pedagog), pna cnd povatuitorul l pedeps este si nvatatura si ranile si loviturile i se par grele si acest lucru se petrece pna cnd ajunge barbat, si atunci ncepe sa multumeasca pedagogului, astfel si harul cu grija te nvata pna cnd v ei ajunge a fi barbat desavrsit" (Q 146). "Cea mai de seama arma pentru luptator si nevoitor e ca, intrnd n inima el sa faca razboi cu Satana, sa se urasca pe sine nsusi, sa se lepede de sufletul sau, sa se mnie pe el , sa-l ocarasca, sa se mpotriveasca dorintelor sale obisnuite, sa se certe cu cugetele sale, sa se lupte cu sine nsusi" (Q 165). "Adevarata temelie a rugaciunii e astfel: - sa fi atent la gnduri si sa-ti faci r ugaciunea ntr-o mare liniste si pace. Omul care se roaga trebuie sa-si ndrepte toata staruinta spre gnd uri si sa curme ceea ce le da hrana, iar cu mintea sa tinda spre Dumnezeu, si sa nu mplineasca vr erile gndurilor, ci gndurile care sunt risipite sa fie adunate laolalta, deosebindu-le pe cele firest i de cele viclene. Sufletul sub pacat se aseamana unei paduri mari de pe un munte, sau unei stufari i de lnga ru, sau unui desis de spini si de copaci; de aceea, cei ce au de gnd sa treaca prin aseme nea locuri, trebuie sa ntinda minile cu staruinta si cu osteneala sa nlature crengile dinaintea lor. Astfel si sufletul e nconjurat de o padure ntreaga de cugete sugerate de puterea cea potrivnica; de ace ea se cere o mare grijasi luare aminte a mintii, ca omul sa poata osebi cugetele straine, sug erate de puterea cea potrivnica. Cei cu luare aminte la gnduri, ntreaga nevointa a rugaciunilor o savrse sc nlauntru. Unii ca acestia, prin priceperea si chibzuinta lor pot spori, birui cugetele ce se ridica asupra lor si umbla n voia Domnului" (Q 161). De la aprinderea duhului se face vie si inima.

"Urmeaza Mariei - urmeaza, fara sa ai n vedere altceva, ci privind numai spre ace la, Care a zis: "Foc am venit sa arunc pe pamnt si cum as vrea sa se aprinda mai degraba" (Luca 1 2, 49). Caci aprinderea duhului face inimile vii. Focul cel nematerialnic si dumnezeiesc sfin teste sufletele si le ncearca, ca pe aurul cel curat n topitoare, iar pacatul l arde, ca pe spini si paie ; pentru ca Dumnezeul nostru este un foc mistuitor (Evr.12, 29). Cautnd lucrarea acestui foc, fericitul David a zis: "ncearca-ma, Doamne, si ma ispiteste, aprinde maruntaiele mele si inima mea" (Ps. 25, 2) (Q 175).

"Acest foc ncalzea inima lui Cleopa si a nsotitorului sau cnd Mntuitorul vorbea cu e i dupa nviere. Si ngerii si duhurile cele slujitoare se mpartasesc de lumina acestui foc, dupa cele spuse: "Cel ce face ngerii sai duhuri si slugile Sale para de foc" (Evr. l, 7). Acest fo c arznd surcica din ochiul cel launtric (brna), l face curat ca, recapatndu-si vederea cea clara, nencet at sa vada minunile lui Dumnezeu, asemenea celui care zice: "Deschide ochii mei si voi ntele ge minunile din legea Ta" (Ps. 118, 18). De aceea, focul acesta alunga pe draci si nimiceste pac atul" (Q 176). "Domnul stie neputinta cea omeneasca, ca omul se nalta degraba; de aceea l opreste si-i ngaduie sa fie ntr-o necurmata ndeletnicire si nvaluire, caci dacasi atunci cnd primesti cev a mic devii nesuferit pentru toti si te ngmfezi, cu ct mai mult te vei face de nesuferit, dacati vor da sa te saturi dintr-o data. nsa Dumnezeu, cunoscnd neputinta ta, dupa iconomia Sa ti trimi te necazuri, ca sa devii smerit si sa-L cauti pe Dumnezeu mai cu rvna (Q 194). Cei care au ajuns la o sporire adevarata nu-si vad desavrsirea lor si se socot pe sine nimic. "Cei iscusiti bine n fata lui Dumnezeu singuri se recunosc pe sine foarte mici si peste masura de neiscusiti n bine si pentru ei a devenit un lucru firesc si necesar sa se socoata pe sine umiliti si chiar nimic. Oare acestia nu stiu ca lor li s-a adaugat ceea ce ei n-aveau si ca au cst igat ceva neobisnuit pentru firea lor? Spunndu-ti ca ei nu se socot pe sine iscusiti si sporiti, ei nu stiu ca au cstigat ceea ce n-au avut. Harul care se coboara peste unii ca acestia, singur i nvata ca ei ch iar sporind sa nu-si socoata sufletul de pret, ci fireste sa se recunoasca pe sine ca nu pretuiesc ni mic. Si fiind de pret n fata lui Dumnezeu, ei nu socot astfel pentru sine; cu toata sporirea lor si cu t oata cunoasterea lui Dumnezeu, ei se socot pe sine ca si cum n-ar sti nimic si bogati fiind n fata lui Dumnezeu, lor li se pare ca sunt saraci" (Q 197). De aceea, crestinii singuri trebuie sa staruie sa nu osndeasca deloc pe nimeni, n ici pe desfrnata cea vadita, nici pe cei pacatosi, nici pe oamenii cei fara de rnduiala; sa-i priv easca pe toti cu o bunavointa simpla, cu un ochi curat, ca pentru om sa ajunga ceva firesc si de ne aparata trebuinta sa nu defaime pe nimeni, sa nu osndeasca, sa nu dispretuiasca pe nimeni si sa nu fac a nici o deosebire ntre oameni" (Q 207). "Dupa cum negustorii care plutesc pe mare, desi vor afla si vntul prielnic si mar ea linistita, nsa pna cnd nu vor intra n port mereu sunt cu frica, ca de ndata se poate ridica un vnt p otrivnic, se poate nviora marea si primejdui corabia, astfel si crestinii, desi simt n sine ca sufla vntul prielnic al Sfntului Duh, nsa totusi sunt cu frica ca nu cumva sa se ridice si sa sufle vntu l puterii celei potrivnice si sa nu ridice n sufletele lor vreo tulburare sau nvaluire. De aceea t rebuie mare

staruinta ca sa intri la limanul odihnii, n pacea cea desavrsita, n viata cea de ve ci si desfatarea cea vesnica, n cetatea sfintilor - n Ierusalimul cel ceresc, n Biserica celor nti nascuti (Evr. 12, 23). Iar cine n-a trecut prin treptele amintite, acela are nca multe pricini de teama, ca nu cumva puterea cea vicleana, n timpul acestei pasiri, sa nu-i puna n cale vreo cadere" (Q 211). "Nu e om mpotriva caruia vrajmasul sa fi ncetat sa tabarasca. Satana este nendurato r si-i uraste pe oameni, de aceea nu se leneveste a tabar asupra fiecarui om; nsa dupa ct se vede, n u navaleste asupra fiecaruia cu aceeasi staruinta. Unii sufera un razboi puternic si sfsieri din partea pacatului, nsa se ntaresc n aceste razboaie, dispretuind puterea cea potrivnicasi n-au nici o primejdie n aceasta privinta, pentru ca sunt neclintiti si siguri de mntuirea lor, fiindca sau ndeletnicit si au

ajuns ncercati n razboiul cu rautatea si nsusi Dumnezeu e cu ei; ei sunt ndrumati si odihniti de Dumnezeu. Iar altii, fara sa se fi ndeletnicit, de ndata ce vor cadea n necaz si se va ridica razboiul asupra lor, ndata sunt aruncati n necaz si pierzare" (Q 241). "S-a spus: gustati si vedeti ce bun este Domnul (Ps. 33, 9); iar gustarea aceast a este, fara ndoiala, puterea cea lucratoare a Duhului care-si savrseste slujirea n inima. Caci cei ce s unt fii luminii si ai slujirii Noului Testament ntru Duhul Sfnt, nimic nu se nvata de la oameni, fiindca sunt nvatati de la Dumnezeu. nsusi harul scrie n inimile lor legile Duhului. De aceea nu numai n Sc ripturile nsemnate cu cerneala ei trebuie sa-si gaseasca o adeverire pentru sine, ci si pe tablele inimii harului lui, Dumnezeu scrie legile Duhului si tainele cele ceresti; pentru ca inima, n ntr eaga alcatuire a trupului, e stapnasi mparateasa. Si cnd harul va pune stapnire pe pajistile inimii, atunci el domneste peste toate madularele si cugetele; caci acolo e mintea si toate cugete le si asteptarile sufletului. De aceea, harul si patrunde n toate madularele trupului" (Q 255). "Desi harul petrece nencetat mpreuna, se nradacineazasi lucreaza ca un aluat n om, d in vrsta tineretelor, si acest lucru care petrece mereu n om devine parca ceva firesc si n edespartit, parca o singura fiinta cu el, totusi harul, dupa cum ti place, n fel si chip schimba lucra rile sale din om, spre folosul lui. Uneori acest foc se aprinde si se nflacareaza mai puternic, iar uneo ri parca mai slab si mai linistit; n unele timpuri lumina aceasta se aprinde si straluceste mai mult, iar uneori se micsoreazasi se ntuneca; si faclia aceasta, arznd si luminnd pururea, uneori devine mai limpede, se aprinde mai mult de la mbatarea cu dragostea lui Dumnezeu, iar n alta vreme str aluceste mai restrns si lumina ce este unita cu omul e mai slaba" (Q 262). Sf. Ioan Gura de Aur Sfntul Ioan Gura' de Aur, "Buzele lui Hristos, luminatorul lumii ntregi, nvatatorul ecumenic (cel a toata lumea)", scrie despre rugaciunea lui Iisus urmatoarea povata, care i priv este, n chip cel mai apropiat, pe monahi, care are nsa nsemnatate si pentru mireni: "Va rog pe voi, fra tilor, sa nu parasiti niciodata pravila de rugaciune, sau sa o nesocotiti; caci eu am auzit cn dva pe parintii care ziceau: ce fel de monah este acesta, daca el nesocoteste pravila sau o calca pe ea? nsa el trebuie, de mannca sau bea, de sade acasa sau calatoreste, sau altceva de face, nencetat sa st rige: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!" ca aceasta pomenire a numelu i Domnului nostru Iisus Hristos sa-l atte la razboi mpotriva vrajmasului. Prin aceasta pomeni re, sufletul care se sileste pe sine spre acest lucru, poate sa afle n sine totul, si cele rele si cele bune; mai nti are el de vazut nlauntru, n inima sa cele rele, iar mai pe urmasi pe cele bune. Pomenirea aceasta are sa

puna n miscare pe balaurul si tot pomenirea aceasta are sa-l si smereasca. Pomeni rea aceasta poate sa puna n miscare toata puterea vrajmasului din inimasi pomenirea aceasta o poate birui si dezradacina pe ea, ncetul cu ncetul; numele Domnului Iisus Hristos, cobornd ntru adnc ul inimii va smeri pe balaurul care stapneste pajistile inimii, iar pe suflet l va mntui si-l va face viu. nsa nencetat sa petreci cu numele Domnului Iisus, ca sa nghita inima pe Domnul si Domn ul pe inima si vor fi doi ntr-una. nsa lucrarea aceasta nu este lucrarea unei sau doua zile, c i a multor ani si a unui timp ndelungat, caci se cere o mare nevointa si de multi ani ca sa fie izgonit vrajmasul si sa se salasluiasca Hristos" (Filocalia, vol. 5, p. 369).

Si iarasi; "Trebuie sa te nchizi n tine si sa-ti crmuiesti mintea si sa o nfrnezi, si orice gnd si orice lucrare a celui viclean s-o dobori prin chemarea Domnului nostru Iisus Hri stos". Si nca: unde sta trupul, acolo sa fie si mintea, ca nlauntru, ntre Dumnezeu si inim a, sa nu fie nimic altceva, ca un zid sau perete de despartire, care umbreste inima si depart eaza mintea de Dumnezeu. Daca nsa uneori ceva va rapi mintea, nu trebuie sa zabovesti n gnduri, ca tocmeala cu ele sa nu-ti fie socotita drept o fapta pacatoasa n ziua judecatii, naintea Domnul ui, cnd va avea sa judece Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor. Desertati-va deci totdeauna (de cuge te, n.t.) si petreceti mpreuna cu Domnul Dumnezeu, pna cnd ne va milui. Si nimic altceva nu caut ati la Domnul slavei afara de aceasta mila pentru noi; cautnd nsa mila, cautati-o cu inim a smeritasi umilitasi de dimineata pna seara strigati, iar de este cu putinta si toata noaptea: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!" si siliti mintea spre aceasta lucrare chiar pna la moar te. Caci mare silinta cere acest lucru, pentru ca ngusta e usa si strmta este calea care duce la viata si numai cei ce se silesc intra n ea, caci a acestora care se silesc este mparatia cerurilor (Mat. 7, 14; 11, 12). Deci, va rog nu va ndepartati inimile voastre de Dumnezeu, ci luati aminte si le paziti pr intr-o pomenire necurmata a Domnului nostru Iisus Hristos, pna cnd numele Domnului se va nradacina n launtrul inimii voastre, si ea nu se va mai gndi la altceva dect numai cum sa fie marit Hri stos n voi (ibidem pag. 370). Despre puterea launtrica a rugaciunii inimii, Gura de Aur scrie asa: "Dintru adnc uri am strigat catre Tine, Doamne" (Ps. 129, 1). Ce nsemneaza dintru adncuri? Nu simplu cu gura; nu simplu cu limba, caci cuvintele se pot rosti si fara gnd, nsa din adncul inimii, cu mare osrdi e si rvna, chiar din strafundurile sufletului. Astfel de rugaciuni au o mare putere si tari e, nu se risipesc si nu se clatina, desi diavolul ar tabar asupra lor cu mare ndrazneala. Dupa cum un copac t are, care si-a nfipt radacinile foarte adnc n pamnt si i-a cuprins snurile lui, tine mpotriva oricare i izbituri de vnt, iar copacul care se mentine doar la suprafata e rasturnat la cea mai usoara suflare de vnt, e smuls din radacini si cade la pamnt, la fel sunt si rugaciunile care ies din adncu l sufletului si cu radacini n adncul lui, ele ramn tari si fara de slabire si nu se clatina, chiar de ar tabar nenumarate gnduri si toata ostirea diavolului; iar rugaciunile care pleaca numai de pe buze si de pe limba, nsa nu vin si din adncul sufletului, nu se pot sui la Dumnezeu, pentru ca la ele nu i a parte si inima. Cine se roaga astfel, buzele aceluia dau sunet, nsa inima este goala, iar mintea desarta" (Ep. Teofan, Despre rugaciune si trezvire, Q 89). Despre puterea rugaciunii inimii, exprimata fara de cuvinte rostite, Gura de Aur

scrie nca ntr-un loc: "Cnd te rogi intra n camera ta" (Matei 6, 6). nsa, nca nainte de a nchide usa camerei tale, Domnul vrea ca tu sa nchizi usile mintii si inimii tale. Cnd te apropii de rugaciu ne, atunci, parasind toate, priveste numai la acela Unul, care are putere sa-ti dea tie cele cerute de tine. Iar daca tu, parasindu-L vei rataci pretutindeni si te vei risipi cu mintea, apoi vei ple ca cu minile goale. Daca acest lucru se va petrece cu tine, apoi desi vei intra n camerasi vei nchide usa, nu vei avea nici un folos. Sa nu marginim pozitia numai la pozitia trupului, ci s-o trimitem mai cu seama dintr-o inima arznda, cu toata linistea, zdrobirea umilitasi cu lacrimi. nsa tu bolesti cu sufletul si nu poti sa strigi? nsa celui necajit, mai ales, i se cuvine sa se roage astfel, dupa cum am spus eu. Si Moise

era ntristat cu sufletul, nsa se ruga n acest chip si a fost auzit; de aceea i-a si zis lui Domnul: Ce strigi catre Mine? Si Ana iarasi, cu toate ca nu i se auzea glasul, a cerut ce a vrut pentru ca inima ei striga. Suspinasi tu - ca si ei - nu te opresc. Sfsie-ti, dupa cum a zis proorocu l, "inima, iar nu haina" (Ioil, 2, 13). Din adncul sufletului chiama pe Domnul, urmnd Sf. David care zice: "Dintru adncuri am strigat catre Tine, Doamne!" (Ps.129, 1). Dintru adncul inimii ridica-t i glasul, facndu-ti rugaciunea ta ascunsa. Tu stai n corul ngerilor, partas esti Arhanghelilo r si cnti mpreuna cu serafimii. nsa toate cetele acestea pastreaza o buna rnduiala pentru Dum nezeu, mparatul tuturor, cu cutremur naltnd inimile lor cele ascunse. Rugndu-te numara-te p e tine mpreuna cu ele si rvneste mpreuna cu ele la bunavointa lor cea tainica. Nu oamenilo r te rogi, ci lui Dumnezeu, Care este pretutindeni si Care aude si cunoaste tainele inimii tal e, nainte de a striga tu. ntruct El nsusi este nevazut, apoi vrea, ca astfel sa fie si rugaciunea ta" (Q 100). Rugaciunea launtrica poate fi facuta n orice loc, n timpul oricarei ndeletniciri si n orice chemare (dregatorie). "Oamenii aud numai acest glas al sunetelor, iar Dumnezeu mai nainte de acestea, a ude si ceea ce se striga dinlauntru. De aceea este cu putinta sa fi auzit si fara strigare, si umb lnd prin piata, te poti ruga cu mintea, cu toata ograda si, seznd cu prieteni, sau altceva facnd, sa-L che mi pe Dumnezeu cu un strigat tare - launtric nteleg, fara sa vadesti acest lucru cuiva dintre ce i ce stau de fata" (Q 72). "Sa nu ne acoperim cu pretexte, spunnd ca n-avem casa de rugaciuni prin apropiere . Harul Sf. Duh binevoieste pe noi nsine sa ne faca temple ale lui Dumnezeu, daca ne vom trezvi, asa ca avem o nlesnire deplina de a ne ruga pretutindeni; oriunde ai fi, poti ridica un altar, aratndu-ti numai starea de trezvie, locul nu te mpiedica, nu mpiedica nici timpul; si desi nu vei p leca genunchii, desi nu te vei bate n piept, nici minile nu le vei ntinde spre cer, ci numai ti vei arata caldura simtirii catre Dumnezeu - tu ai savrsit cum se cuvine lucrarea rugaciunii. Poate si femeia , care sta la furca de tors sau la razboiul de tesut, sa priveasca cu mintea spre cer si cu caldura sa cheme pe Dumnezeu. Poate si un barbat, care a venit n piata, sau merge undeva singur, sa f aca rugaciuni staruitoare. Si acel care sade n pravalie si coase ceva pielarie, poate sa se nalt e cu sufletul sau catre Dumnezeu. Si sluga cnd cumpara ceva, sau se suie sau se coboara jos, slujind pe s tapnul casei, sau de sta naintea focului la bucatarie, poate face rugaciuni staruitoare n inima, daca n-are cnd sa se duca la biserica. Dumnezeu nu se rusineaza de locul unde-ti faci rugaciunea, ci un singur lucru cauta - o inima caldasi un suflet cu ntreaga ntelepciune (curat)" (Q 75).

"Iata felul de rugaciune placut lui Dumnezeu. Apropiindu-te de Dumnezeu cu minte a plina de trezvie, cu sufletul umilit si cu praie de lacrimi, nu cere nimic lumesc, cauta c ele viitoare, roaga-te pentru cele duhovnicesti, nu te ruga mpotriva vrajmasilor si nu tine minte asupra nimanui, izgoneste din suflet toate patimile, tnguieste-te pentru pacate, tine n ornduiala c ele dinlauntru, fi gata pentru orice ngaduinta si ca sa-ti ntrebuintezi limba numai spre vorbele cele bune despre altii, nu te amesteca n nici o afacere, nici cu nvoirea nici cu participarea, sa n-ai nim ic comun cu vrajmasul cel de obste al lumii ntregi, adica cu diavolul. Caci numai astfel vei fi drept; iar fiind drept, vei fi auzit, avnd dreptatea drept sprijinitoare tie." (Q 79).

"Astfel este nsusirea focului celui duhovnicesc, scrie Sf. Ioan despre caldura ru gaciunii harice din inima, ca el (focul) nu ngaduie nici o mpatimire fata de ceva din cele de aici, ci ne umple pe noi de dragoste fata de cealalta lume. Cel ce l-a iubit pe el (focul), desi ar trebui p entru el sa-si paraseasca toata avutia, desi ar trebui sa se desparta de toate mngierile si slava, desi ar t rebui chiar sufletul sau sa-si dea, el le va face pe toate acestea cu placere si fara nici o zabovire . Caci caldura acestui foc, patrunznd n suflet, ndeparteaza povara leneviei, si-l face pe fiecare mai usor dect puful. Unul ca acesta, n sfrsit, nesocotind totul, petrece ntr-o nencetata tnguire si umilin ta, izvornd ntotdeauna izvoare mbelsugate de lacrimi si gasind n acest lucru o mngiere dulce. Nim ic nu ne lipeste de Dumnezeu si nu ne uneste cu El ca lacrimile. Unul ca acesta si n mijlo cul cetatii, petrece ca si n pustiu n munti; n pesteri, fara sa ia aminte la cele de fata si nesaturndu-se de plns si de lacrimi, chiar de le varsa pe ele pentru sine, nu pentru altii". (Q 99). "Nu zice: sunt pacatos si n-am ndrazneala, nu pot sa ma rog. Acela are ndrazneala care socoate ca n-are ndrazneala, dupa cum, dimpotriva, cine socoate ca are ndrazneala, lipseste nd razneala de putere ca si furiosul. Cine se socoate pe sine lepadat si fara de ndrazneala, ace la va fi ascultat mai mult dect vamesul. Vezi cte pilde ai pentru aceasta: - pe Sirofeniceanca, pe vames ul, pe tlharul de pe cruce, pe prietenul din pilda, care a cerut trei pini si le-a primit nu din pricina prieteniei, ci pentru staruinta cererii. Amintindu-ne de toate acestea, sa ne rugam nencetat cu trezvie, cu ndrazneala, cu multa staruinta, cu buna nadejde. Sa ne rugam si pentru vrajmasi s i pentru prieteni si de sigur, vom primi cele spre buna trebuinta. Caci iubitor de oameni este Datato rul si nu dorind noi primim att ct vrea El sa ne dea" (Q 58). Cum sa-L nduplecam pe Domnul spre mila? Iata cum: sa nradacinam rugaciunea n inima noastra si la ea sa adaugam smerenia si blndetea. Caci Domnul zice: "nvatati-va de la Mine , ca blnd sunt si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre" (Matei 11, 29). Si D avid a cntat: "Jertfa lui Dumnezeu duhul umilit, inima nfrntasi smerita, Dumnezeu nu o va urgisi" (Ps. 5 0, 19). Nimic nu iubeste Domnul att de mult ca sufletul blnd si smerit. Vezi, frate, si nu alerg a la oameni cnd ceva pe neasteptate te apasa pe tine, ci, ocolindu-i pe toti, alearga cu gndul ta u la doctorul sufletelor. Caci inima numai El o poate vindeca, El, care a zidit deosebi inimil e noastre si cunoaste toate lucrurile noastre (Ps. 32, 15). El poate patrunde n constiinta noastra, sa se atinga de mintea noastra, sa mngie sufletul. Daca nu va mngia El inimile noastre; mngierile omenesti su nt de prisos si fara nici un rost; dupa cum, dimpotriva, cnd mngie El, apoi desi oamenii ne-ar pricinui strmtorari nenumarate, nici un fir de par nu ne vor putea vatama. Cnd ne va ntari E

l inima, nimeni nu o va putea tulbura. Stiind acestea, prea iubitilor, sa alergam pururea catre Domnul, Cel ce voieste si poate sa mprastie norii necazurilor ce ne-au nvaluit". (Q 23). "Rugaciunile sunt nervii sufletului. Dupa cum trupul e tinut n rnduiala de nervi s i traieste, se miscasi se tine tare; nsa daca cineva l va taia, atunci ntreaga armonie a trupului se destrama, astfel si sufletele - prin sfintele rugaciuni sunt bine rnduite, capata tarie si merg usor pe calea bunei credinte. Dar daca te vei lipsi de rugaciune, apoi vei face n suflet ceea ce face n trup taierea nervilor; el va amorti, sau, dupa alta asemanare, acest lucru va fi la fel cu pe stele scos din apa; caci dupa cum pentru peste viata este apa, asa si pentru sufletul tau este rugaciunea . Cu ea poti trece prin aer ca si prin apa, si sa te sui la ceruri si sa stai aproape de Dumnezeu" (Q 44 ).

S-ar mai putea completa zeci de pagini cu nvataturile Sf. Ioan Gura de Aur, att de pretioase, despre rugaciune, despre lucrarea ei launtrica din inima, nsa trebuie sa dam cuvnt ul si altor Sf. Parinti ai Bisericii si de aceea trecem la Sf. Efrem Sirul. La Sf. Efrem gasim nv ataturi care privesc att paza gndurilor ct si rugaciunea inimii. Sfntul Efrem Sirul "Stnd la rugaciune sasti naintea cui stai, catre El sa fie ndreptate ntreg sufletul si ntreaga inima ta. ntelegi ce-ti vorbesc? (Ep. Teofan, Despre rugaciune si trezvie. Sf. Efrem Si rul Q 5). "Intrnd n casa lui Dumnezeu sa nu ne risipim cu mintea, dimpotriva, omul nostru ce l dinlauntru sa se ndeletniceasca cu contemplarea si rugaciunea. Iar rugndu-ne sa zicem: Tatal nos tru, Carele esti n ceruri, ca nici un fel de cugete sa nu mai tulbure mintea noastra" (Q 4). Din toate partile ngradeste-ti casa sufletului tau printr-un zid al atentiei plin e de trezvie, si nu lasa nici o crapatura la ograda, ca vrajmasul, patrunznd prin ea, sa-ti jefuiasca casa si tu sa fi vinovat de pieirea ta" (Q 3). "O mica nepasare naste pacatul si putina trezvie nlatura o vatamare mare" (Q 10). "De ce uneori sufletul e biruit de gnduri? Pentru ca nu li se mpotriveste, ci le ng aduie sa patrunda nlauntru si ele gasindu-si acolo hrana, cu ncetul destrama sufletul" (Q 22). "Pna a nu se nradacina patima n tine, smulge-o din tine, si pna n-a dat odrasle, smu lge-o cu radacina, chiar din adncime. Caci daca i vei ngadui sa se nradacineze n tine, apoi ea va pune stapnire pe tine" (Q 23). "Atta timp ct cineva se teme de Dumnezeu, nu va pacatui. Vrei sa nu pacatuiesti? P azeste frica de Dumnezeu" (Q 33). "Sa iubim evlavia; lasa sa-si bata joc de noi, lasa sa ne loveasca; noi nu o vom parasi. Caci aceasta este o comoara plina de bunatati. Ea l ndupleca pe Dumnezeu sa priveasca spre acel a care si-a agonisit-o, dupa cum este scris: "Spre cine voi privi? Numai spre cel blnd si tac ut, si care tremura de cuvintele Mele" (Ps. 66, 2). Si fericit este cel ce le dispretuieste pe toate pentru evlavie" (Q 42). "Frica de Dumnezeu sa fie pururea naintea ochilor tai si pacatul nu te va stapni. Nu zice: "voi pacatui astazi si ma voi pocai mine". Caci nu esti sigur de ziua de mine. Sa ne po caim astazi, iar de ziua de mine se va ngriji Domnul" (Q 35). "Crede cu toata inima ta n Domnul si n orice vreme vei afla harul Lui. Daca petrec i n E1, apoi nuti vei pierde plata ta" (Q 37). Nu te opri asupra gndurilor necurate, ca sa nu te duca la ndeplinirea lor cea rusi noasasi cu fapta; ci scrbeste-te de ele si le izgoneste din tine, ca mintea ta sa fie ntru odihna. R oaga-te Domnului, ca sa-ti lumineze ochii inimii tale; caci cele cu neputinta la om, cu putinta sunt la Dumnezeu (Q 44).

"Dacati s-a mpietrit inima ta, plngi naintea Domnului, ca El sa izvorasca asupra ta stralucirea cunostintii" (Q 49). "Nu slabi din pricina gndurilor ce-ti vin. nsa cnd ti va veni un cuget viclean, stri ga catre Domnul cu lacrimi, zicnd: Doamne, milostiv fi mie pacatosului si iarta-ma pe mine, Iubit orule de oameni! Departeaza de la noi, Doamne, pe cel viclean! Dumnezeu e stiutor al inimilor si cunoaste cugetele cele ce vin de la naravul cel rau, nsa cunoaste si cugetele ce ne vin din rautate a dracilor. nsa sasti,

ca n ce masura te vei lupta si vei rabda slujind Domnului, n aceeasi masura se va curati si mintea ta si cugetele tale" (Q 56). "n loc de scut, ngradeste-te pe tine cu cinstita Cruce, pecetluind cu Ea madularel e si inima ta. Si nu numai cu mna pune pe tine semnul Crucii, ci si n minte pecetluieste cu el orice ndeletnicire a ta, si scularea ta, si patul tau, si orice slujire ai face, pecetlueste-o mai nti (cu semnul Crucii) n numele Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh" (Q 63). "Multa luptasi osteneala tainica, nevazuta trebuie; trebuie pururea sa-ti faci c ercetarea cugetelor si sa-ti ndeletnicesti nencetat simturile sufletesti cele slabite, n osebirea binelui si raului, si madularele sufletului cele slabite sa le ncalzim prin ridicarea mintii spre Dumne zeu si prin srguinta, lipindu-ne totdeauna cu mintea noastra de El, ci cu ajutorul harului lu i Dumnezeu, dupa zisa Apostolului, sa fim un Duh cu Domnul. Si aceasta lupta tainica, cugetare de Dumnezeu si osteneala, trebuie s-o avem noi toti -si zi si noapte si n orice mplinire a porunc ii lui Dumnezeu, de ne rugam, sau slujim, de mncam, sau bem, sau altceva de facem" (Q 67). "Cel ce doreste sa petreaca nencetat n rugaciune, trebuie sa-si ia nevointa cea ma i larga, osteneala mare si o staruinta necurmata; pentru ca petrecerea lui ntr-o rugaciune necurmata are o multime de piedici pacatoase: somnul, trndavia, ngreuierea trupului; risipirea gndurilor, neorn duiala miniii, nepasarea, nerabdarea, slabanogirea si alte ndemnuri subtiri ale rautatii; dupa a ceasta urmeaza necazurile, scularea duhurilor celor mai viclene care duc razboi cu sufletul, ca re n realitate nencetat l cauta pe Dumnezeu, lupta (duhurile) mpotriva lor (sufletului) pna la snge si-l opresc sa se apropie de Dumnezeu. De aceea, trebuie sa te mbarbatezi cu toata trezvia si srguinta si cu toata silinta sufleteascasi trupeasca ntru rabdare de tot felul. Ca acel ce ntr-ad evar si duce crucea, necurmat sa petreaca n luptasi n mare ostenealasi n plns si n necaz, pentru mparatie, fara slabire si fara a se lasa risipit de gndurile cele pacatoase, sau de somn, sau de trndavie, sau de slabanogire, sau de tulburarea mintii si sa nu te gndesti la ceva necuviincios si sa nu te multumesti numai cu ngenunchierea trupeasca, pe cnd mintea s-ar afla n tulburare si risipire" (Q 70). "Cine se teme de Dumnezeu, acela e mai presus de orice frica; el s-a ndepartat pe sine si a lepadat departe n urma sa toate grozaviile acestui veac. "Vazut-am pe Domnul pururea naint ea mea, ca sa nu ma tem si sa nu ma clatin", zice David cel plin de frica de Dumnezeu (Ps. 15, 8). Nici n fata grozaviilor lumii acesteia, nici n fata nfricosarilor celui viclean, nu-i vine fri casi cutremur celui ce se teme de Dumnezeu. Chiar Satana se teme de acela care se teme de Dumnezeu si o stile lui se zguduie naintea aceluia care mplineste poruncile lui Dumnezeu" (Q 73). "Cetatea de scapare pentru noi astazi e pocainta. Si ea nu e departe, ci aproape

; fiecare sta la usile ei. Mult trebuie sa alerge evreul pna la cetatea de scapare si abia de scapa el, iar uneori nu scapa. Iar aceasta cetate a scaparii noastre singura se grabeste ntru ntmpinarea pacatosil or. Binecuvntat este cel Bun, Care te-a daruit noua pocainto, spre cetatea noastra de scapare" ( Q 75). "Pe Tine, Te rog, Doamne, n usile Tale bat, Bunule! Deschide-mi mie, dupa fagadui nta Ta cea nemincinoasa; "bateti si vi se va deschide voua" (Mat. 7, 7). Iata, Te rog, dupa cum am fost nvatat de Tine; daruieste-mi, Doamne, dupa cum ai fagaduit. Nu cer aur. Stergerea pacat elor e mai buna dect aurul, iertarea e mai de pret dect comorile" (Q 77).

"mparatia lui Dumnezeu nlauntru este" (Luca,17, 21). Intra nlauntrul tau, cauta mai cu staruinta si fara osteneala vei afla. Departeaza-te de la raspntia distractiilor, de pe cal ea cea pierzatoare a poftelor, din desisul iubirii de avutie si de la tovarasiile, cele vatamatoare. Intra nlauntrul tau, petreci n tine nsuti, n prea frumoasa camara a duhului tau si cauta acolo mparatia, dupa cum ne-a nvatat Mntuitorul nostru. Dar daca ea nu e n tine, apoi striga: Tatal nostru, vie mp aratia Ta! si ea va veni cnd vei chema-o. mparatia e n tine. Deci ntra n tine, petreci n inima ta, caci acolo e Dumnezeu. El nu te paraseste pe tine, nsa tu l parasesti pe El" (Q 88). Atta timp ct inima petrece n bine si Dumnezeu petrece n ea, pna atunci ea e izvor de viata; pentru ca numai atunci din ea ies cele bune. Dar de ndata ce ea se departeaza de Dumnezeu si lucreaza fara lege, apoi devine izvor de moarte, pentru ca atunci din ea ies cel e rele. Inima e locasul lui Dumnezeu; de aceea are nevoie sa fie pazita, ca cele rele sa nu patrunda n ea si Dumnezeu sa nu se ndeparteze de ea" (Q 98). "Minunat este acest lucru si vrednic de mirare; e de nepatruns pentru cele de su s si negrait pentru cele de jos. Cel nepatruns de orice minte, patrunde n inimasi salasluieste n ea; C el ascuns de cei n chipul focului se afla n inima; Pamntul nu poate suferi pasii Lui, iar inima cea c urata l poarta n sine. Cerul e mic pentru schioapa (palma) Lui, iar inima e locasul Lui. ntreaga f aptura nu-L cuprinde n hotarele sale; dar daca inima l va cauta, apoi si o inima mica l poate c uprinde pe El. Un loc mic si alege Dumnezeu n om pentru locuinta Sa si devine omul templul lui Du mnezeu, n care salaslueste si petrece Dumnezeu. Sufletul e templul Lui, iar inima este alt arul cel sfnt, pe care se aduc jertfele cele de laudasi de slavoslovie, iar preot e mintea, care stasi slujeste cele sfinte acolo" (Q 90). "n inima ta se pastreaza o comoara. Deci cauta-ti un paznic care necurmat sa stea lnga usile tale, ca sa nu te jefuiasca tlharii, sa nu te fure oamenii cei rai. Dar ntruct tu nu te ng rijesti de sufletul tau, nu-ti cauti paznici pentru el, apoi navalesc n el duhurile cele necurate si rapitorii si l destrama pna la sfrsit. Avutia, care nu e proprietatea ta, tu o pazesti cu staruinta; iar s ufletul tau, proprietatea ta, tu nu-l pazesti. La vii, la gradinile de maslini, la ogoarele ns amntate, tu pui paznici, iar mostenirea lui Dumnezeu o lasi fara de paznici care ar pazi-o. Avut ia ceea vremelnica fiecare o pazeste cu bagare de seama, iar sufletul, mostenirea lui Dumnezeu cea mai scumpa, o rapesc si o jefuiesc dracii si nimeni nu se ndurereazasi nu se ntristeaza de acest lucru. Cel viclean intra n noi si duce la neornduialasi inima si mintea; de aceea, fiecare, mpotriva v oii sale merge n desis (lume) si rataceste acolo" (Q 91). "Sufletul e mult mai placut lui Dumnezeu dect toate fapturile zidite de El. Iar p

acatul l face pe el mort si tu nici nu pricepi acest lucru, pacatosule. Tnguieste-te pentru tine, pen tru Dumnezeu, casi Lui i pare rau de tine. Prin pacat e omort sufletul tau, ntoarce-l spre viata prin lacrimi. Bucura-te de Dumnezeu si sa se veseleasca El, ca tu ti-ai ntors sufletul tau spre viata" (Q 94). "Fii si templu si preot lui Dumnezeu, slujeste lui Dumnezeu n templul tau, dupa c um El a fost pentru tine si preot si jertfasi junghiere. De aceea, fi si tu pentru El templu si preot si jertfa. ntruct duhul tau este templu, apoi nu ngadui n el nici o curatie" (Q 105). "Nu ngadui n casa lui Dumnezeu nimic din cele urte de Dumnezeu, dimpotriva, mpodobes te casa lui Dumnezeu cu tot ce I se cuvine lui Dumnezeu" (Q 105).

Cuviosul Ioan Scararul De la Cuviosul Efrem Sirul trecem la marele egumen al Muntelui Sinai, Cuviosul I oan Scararul. 1 "Lupta-te nencetat cu risipirea gndurilor tale si cnd mintea e risipita, adun-o, ca ci de la ncepatori Dumnezeu nu cauta o rugaciune fara risipire. De aceea nu te mhni, cnd ti se risipe sc gndurile, ci ndrazneste si nencetat aduna-ti mintea, caci gnduri nerisipite au numai ngerii" (Cuv . 4, Q 92). "Celor ce stau la rugaciune, acest duh viclean le reaminteste despre treburile n ecesare si ntrebuinteaza orice viclesug numai ca sa ne abata de la convorbirea cu Dumnezeu, printr-un prilej oarecare potrivit" (Cuv.13, Q 7). "Loveste-i pe potrivnici cu numele lui Hristos Iisus, caci nu este arma mai pute rnica nici n cer, nici pe pamnt" (21, 7). "De la radacina si maica cea rea rasare cel mai rau pui, adica de la spurcata tr ufie se naste hula cea nespusa. Acest lucru nu e ceva de mica nsemnatate, ci cel mai cumplit dintre vraj masii si potrivnicii nostri . Si ceea ce e nca mai ngrozitor e, ca noi nu voim asa de lesne sa descoperim, sa marturisim doctorului celui duhovnicesc aceste cugete. De aceea, ele adesea i-au aruncat pe multi n deznadejde, nimicind toata nadejdea lor, asemenea unui vierme de lemn" (23, 39). "Adesea, n vremea dumnezeiestii Liturghii si chiar n ceasul nfricosat al savrsirii t ainelor, aceste gnduri urte hulesc pe Domnul si 1 Se citeaza dupa Editia Sihastriei Optina din an. 1901 jertfa cea sfnta, care se savrseste. De aici se vede limpede ca aceste nelegiuite, nepatrunse si de nelamurit, dinlauntrul nostru, nu le rosteste sufletul nostru, ci dracul, cel ce uraste pe Dumnezeu, care a si fost aruncat din cer, pentru casi acolo a ncercat sa huleasca pe Dumnez eu" (23, 40). "Nici un gnd nu e asa de greu de marturisit ca acesta; de aceea, n unii, el a petr ecut chiar pna la batrnete, caci nimic nu-i ntareste pe draci si pe cugetele cele rele, mpotriva noas tra ca faptul ca noi nu le marturisim, ci le tainuim si le nutrim n inima" (23, 411). "Acest tiran viclean si fara de omenie, pe multi i-a departat de la rugaciune; p e multi i-a despartit de Sf. Taine; trupurile unora le-a chinuit prin ntristare, pe altii i-a istovit post ul fara sa le dea vreo slabire" (23, 46). "Cel suparat de duhul hulei si care vrea sa scape de el sastie, fara nici o ndoia la, ca nu sufletul lui e vinovat de aceste cugete, ci dracul cel necurat, care a zis cndva Domnului: "toat e acestea ti le voi da tie daca, caznd, te vei nchina mie" (Mat. 4, 9). De aceea, si noi dispretuindul si socotind drept nimic gndurile trimise de el, sa-i zicem: napoia mea, Satano! Domnului Dumnezeului meu ma voi nchina si numai Lui Unuia i voi sluji; iar boala ta si cuvintele tale sa se ntoarca

pe capul tau si pe crestetul tau sa se coboare hula ta si n veacul de acum si n cel ce va sa vie" (Ps . 7,17) (23; 48). "Cine ar ncerca sa nvinga pe dracul hulei altfel, acela ar fi asemenea celui ce ar ncerca sa prinda fulgerul cu mna. Caci cum l va prinde, sau l va certa, sau se va lupta cu acela car e, de ndata, ca vntul, intra n inima, ntr-o clipita, si rosteste cuvntul si ndata dispare? Toti ceilal ti vrajmasi

stau, se lupta, zabovesc si le dau ragaz celor ce se lupta mpotriva lor. Iar aces ta nu-i asa: de ndata ce s-a aratat, s-a si departat; a vorbit si a pierit" (23; 49). "Sa ncetam de a judeca si de a osndi pe aproapele si noi nu ne vom teme de gndurile hulitoare: caci pricina si radacina celor de al doilea sunt cele dinti" (23; 51). "Cine dispretuieste pe acest vrajmas, acela scapa de tirania lui; iar cel ce ncea rca altfel sa se lupte cu el, pe acela l va stapni. Cel ce vrea sa nvinga duhurile prin cuvinte, e asemene a celui ce se sileste sa ncuie vnturile" (23; 53). "Un monah silitor, suferind navalirile acestui drac, douazeci de ani si-a chinui t trupul sau cu post si priveghere; nsa, neprimind nici un folos de la acesta, descriind pe hrtie ispita s a, s-a dus la un oarecare barbat sfnt si ncredintnd lui aceea hrtie, a cazut cu fata la pamnt, fara sa ndrazneasca a privi la el. Batrnul citind aceasta scrisoare a zmbit si ridicnd pe frate, i zice: "Fiule, pune mna ta pe grumazul meu. Iar cnd fratele a facut acest lucru, apoi marele barbat i-a z is lui: "Pe grumazul meu, frate, sa fie pacatul acesta, ori cti ani ar fi tinut sau ar tinea el n tine, iar tu sa-l socoti drept o nimica". Dupa aceea, monahul acesta ne ncredinta, ca nca nu dovedise el sa iasa di n chilia batrnului, ca patima si pierise. Acest lucru mi l-a povestit chiar cel care a fos t n ispita, aducnd multumire lui Dumnezeu. Preotul. Eu va multumesc foarte mult, parinte, ca v-ati oprit att de amanuntit as upra acestui pacat gndurile cele hulitoare. E greu sa-ti nchipui toata urtenia acestor cugete care pat rund n suflet, chiar n clipele cele mai sfinte, de pilda, n timpul spovedaniei. Chiar un astfel d e drept mare si rugator ca Parintele Ioan Cronstadt spune despre sine, ca el nu era slobod de el e, chiar n timpul savrsirii Tainei euharistice. Si ceea ce face aceste cugete sa fie mai chinuitoare, e faptul ca cei care sufer a de ele, atribuindu-le pe ele n ntregime numai stricaciunii lor pacatoase si creznd ca numai ei pacatuesc cu acestea, se rusineaza sa le spuna chiar la marturisire si prin aceasta nu scapa de ele, ci c ontinua sa le poarte chiar n inima lor. Cuvintele si lamuririle Cuviosului Ioan Scararul vor ridica o povara grea de pe multe suflete chinuite. Monahul. Sa continuam citatele noastre din cartea marelui povatuitor al rugaciun ii. "Cine cere de la Dumnezeu mai putin dect este el vrednic, neaparat va primi mai m ult dect este n stare. Despre acest adevar marturiseste vamesul care si-a cerut iertarea pacatel or si a primit ndreptare; tlharul la fel s-a rugat numai ca Domnul sa-l pomeneasca ntru mparatia Sa , nsa el, cel dinti, a primit ntreg raiul spre mostenire" (25; 56). "Toti cei care cer ceva de la Dumnezeu si nu primesc, fara de ndoiala ca nu prime sc pentru una oarecare din aceste pricini: sau pentru ca cer nainte de vreme; sau pentru ca nu cer dupa vrednicia

lor si pentru slava desarta; sau pentru ca primind cele cerute, sa nu se mndreasc a sau sa cada n nepasare" (26; 60). "Cnd asemanam relele apoi trebuie sa o alegem pe cea mai mica. De pilda, ni se ntmp la, ca atunci cnd stam la rugaciune, sa ne vina fratii; si atunci suntem siliti sa alege m una din doua: sau sa parasim rugaciunea, sau sa lasam fratele fara de raspuns si sa-l ntristam. nsa dragostea e mai mare dect rugaciunea, caci rugaciunea este o virtute partiala, iar dragostea este o virtute atotcuprinzatoare" (26; 69).

"Dupa cum cei ce au simtul mirosului sanatos, pot sa simta aromatele, desi cinev a le-ar avea ascunse la el, astfel si sufletul curat cunoaste n altii si mirosul pe care l-au primit ei de la Dumnezeu si putoarea cea rea de care ei s-au izbavit cu desavrsire, desi altii ni ci nu simt acest lucru" (25; 81). "Aducerea aminte de Iisus sa se uneasca cu respiratia ta" (27 Q 61). "Credinta ntraripeaza rugaciunea si fara credinta rugaciunea nu se poate sui la c er" (28 Q 26). "Rugaciunea, dupa calitatea sa, este petrecerea si unirea omului cu Dumnezeu; ia r dupa lucrare, ea este ntarirea lumii, mpacarea cu Dumnezeu, maica si totodatasi fiica lacrimilor, p odul, pentru a trece ispitele, zidul care ne apara de necazuri, sfaramarea razboaielor lucrarea ngerilor, hrana tuturor celor fara de trup, veselia cea viitoare, lucrarea cea fara de sfrsit, iz vorul virtutilor, pricinuitoarea darurilor, sporire nevazuta, hrana sufletului, luminarea mintii, securea deznadejdii, aratarea nadejdii, nimicirea ntristarii, bogatia monahilor, comoara celor ce se l inistesc, mblnzirea mniei, oglinda apropierii duhovnicesti, cunoasterea sporirii, descoperirea asezar ii sufletesti, prevestitoarea rasplatirii viitoare, semnul slavei. Rugaciunea este, pentru cel ce se roaga, o judecata, judecatorie si scaunul judecatorului nainte de judecata cea dreapta" (28; 1). "Cnd mergi sa te nfatisezi naintea Domnului, sa-ti fie haina sufletului tau tesuta din fire sau, mai bine zis, din arvuna netinerii de minte a raului. Altfel nu vei capata nici un f olos de la rugaciune" (28; 4). "ntreaga tesatura a rugaciunii tale sa nu fie din multe cuvinte; caci vamesul si fiul cel risipitor printr-un cuvnt au milostivit pe Dumnezeu" (28; 5). "Mai nainte de toate sa nchipuim pe pagina (hrtia) rugaciunii noastre, o multumire curata lui Dumnezeu; marturisirea pacatelor si zdrobirea sufletului ntru simtire, dupa aceas ta sa nfatisam mparatului tuturor, toate cererile noastre. Felul acesta de rugaciune este cel ma i bun, dupa cum i-a fost descoperit unuia dintre frati de catre ngerul Domnului" (28; 7). "Nu ntrebuinta n rugaciunea ta expresii ntelepte; caci, adeseori, gunguritul simplu si fara de viclesug al copiilor a fost placut Tatalui lor cel ceresc" (23; 9). "Nu te sili sa spui multe, cnd stai de vorba cu Dumnezeu, ca mintea ta sa nu se i roseasca ntru cautarea cuvintelor. Un singur cuvnt al vamesului l-a milostivit pe Dumnezeu si o vorba plina de credinta l-a mntuit pe tlhar. Vorba multa din timpul rugaciunii, adesea risipeste mintea si o umple de naluciri, iar un singur cuvnt de obicei o aduna" (28; 10). "Daca, n vreun cuvnt al rugaciunii vei simti o dulceata oarecare, sau umilinta, ap oi opreste-te asupra lui; caci atunci si cugetul nostru pazitor se roaga mpreuna cu noi" (28; 1 1). "De te-ai fi suit pe toata scara virtutilor, ncasi atunci roaga-te pentru iertare a pacatelor, auzind ce zice Sf. Pavel despre cei pacatosi; din care cel dinti sunt eu" (1, Tim.1,5). (28

; 13). "Staruieste-te sa-ti aduci mintea ta napoi, care fuge, sau, mai bine .zis, nchideo n cuvintele rugaciunii. Daca ea, pentru pruncia ta, va obosi si se va risipi, apoi bag-o iar asi n cuvintele rugaciunii, caci nestatornicia este o nsusire a mintii noastre. nsa, acela Care e n stare sa le ntareasca pe toate, poate sa dea statornicie si mintii noastre. Daca tu te nevoie sti n aceasta lucrare fara de slabire, apoi si la tine va veni Cel ce pune hotar marii mintii tale sii va zice el n rugaciunea

ta: "pna aici vei merge si nu vei trece" (Iov, 38, 11). E cu neputinta sa legi du hul; iar unde se afla Ziditorul acestui duh, acolo i se supun toate" (28; 17). "nceputul rugaciunii este ca sa izgonesti cugetele cele ce-ti vin, de ndata ce se ivesc; iar mijlocul ei - ca mintea sa fie nchisa n cuvintele pe care le rostim sau le gndim, iar desavrs irea rugaciunii este rapirea catre Dumnezeu" (28; 19). "Lucratorul cel mare al rugaciunii celei mari si desavrsite zice: "vreau sa vorbe sc cinci cuvinte cu mintea mea" (1, Cor.14, 19) si altele. nsa pentru cei prunci o astfel de lucrare este cu neputinta. De aceea, noi, ca cei nedesavrsiti cu calitatea rugaciunii, sa mpreunam si cantitatea , pentru ca cea dea doua este pricina celei dinti. Caci este zis: cel ce da rugaciunea celui ce se roaga fara de lenevire, desi nu tocmai curat, nsa cu osteneala" (28; 21). "Una este ntinarea rugaciunii, alta este nimicirea acesteia, alta este jefuirea s i alte meteahne (prihanirea) rugaciunii. ntinarea rugaciunii se petrece, cnd omul, stnd n fata lui D umnezeu, se gndeste la lucruri necuviincioase si necurate. Nimicirea rugaciunii e cnd omul e r obit de gnduri nefolositoare. Iar jefuirea rugaciunii cnd mintea celui ce se roaga se risipeste pe nesimtite si meteahna rugaciunii este asupreala oricarui gnd, ce se apropie de noi n timpul rug aciunii" (28; 22). "Petrecnd mai mult n rugaciune si neavnd rodul, nu zice: eu n-am cstigat nimic. Caci chiar aceasta petrecere n rugaciune este deja o agoniseala; si care bine e mai nalt dect acesta, ca sa te lipesti de Domnul si sa petreci ntr-o unire cu El? (28; 29). "Ornduirea (ntocmirea) ta ti-a aratat rugaciunea, caci teologii spun ca rugaciunea este oglinda monahilor" (28; 34). "Daca cineva ti cere sa te rogi pentru el, apoi, desi nu ti-ai agonisit darul de rugaciune, nu te lepada. Caci adesea credinta celui ce-ti cere rugaciunea va mntui pe acela ce se roaga pe ntru el, cu nfrngerea inimii" (28; 36). "Sunt tari si temeinice cele agonisite ani de-a rndul prin rugaciuni" (28; 40). "n timpul rugaciunii sa nu primesti nici o nalucire a simturilor, ca sa nu cazi n nebunia mintii" (28; 42). "nstiintarea ca rugaciunea noastra a fost auzita de Dumnezeu, o primim chiar n tim pul rugaciunii. nstiintarea este nlaturarea ndoielii; nstiintarea este o descoperire vrednica de cre zare a necunoscutului" (28; 43). "Cere cu plns, cauta cu ascultare, bate cu ndelunga rabdare. Astfel, "cel ce cere, va lua, cel ce cauta va afla, si celui ce bate i se va deschide" (Mat. 7, 8):(28; 56). "Marturisind Domnului pacatele tale, nu intra n amanuntele faptelor trupesti, asa cum s-au petrecut ele, ca sa nu ajungi vrajmastie nsuti" (28; 58). "n timpul rugaciunii sa nu privesti la lucrarile cele trebuincioase si chiar la c ele duhovnicesti. Altfel vei pierde pe cele mai bune" (28; 39).

"Daca tu, nencetat, te rogi mparatului ceresc, mpotriva vrajmasilor tai, n toate nav alirile lor, apoi sa fi cu buna nadejde, caci nu te vei osteni mult. Pentru ca ei, singur de la si ne, n curnd se vor departa de la tine, caci aceste duhuri necurate nu vor sa vada ca tu primesti cu nuni, pentru lupta cu

ele prin rugaciune si peste toate acestea, ei vor fi siliti sa fuga, fiind arsi de rugaciune ca de un foc" (28, 63). "Fi cu barbatie n toate ntmplarile si nsusi Dumnezeu va fi povatuitorul tau n toate r ugaciunile. Prin cuvinte nu te poti nvata sa vezi; caci acest lucru e o putere fireasca; astf el si bunacuviinta rugaciunii n-o poti cunoaste numai din nvatatura. Caci ea are, n sine, nvatator pe Dumnezeu, Care-l nvata pe om ntelepciune, Care da rugaciune celui ce se roagasi Care binecuv inteaza anii celor drepti" (Ps. 93,10;1. Imp. 2, 9). (28 Q 64). Cuviosul Isichie Ierusalimneanul Trecem acum la nvataturile despre trezvie, lupta cu gndurile si despre rugaciune a le Cuviosului Isichie, presbiterul din Ierusalim, unul din cei mai renumiti si mai adnci Parint i nevoitori care, n tinerete, a fost ucenicul Sf. Grigorie Teologul si care s-a savrsit n primul patra r al secolului al cincilea. 1 "Luarea aminte este o linistire a inimii necurmata de nici un gnd, n care ea (luar ea aminte) numai prin Hristos Iisus, Fiu al lui Dumnezeu si Dumnezeu si numai prin El singur totd eauna, necurmat si nencetat respira, numai pe El l cheama, numai cu El se osteneste cu barbatie mpotri va vrajmasilor si numai Lui, care are putere a ierta pacatele, I le marturiseste (pacatele). Un astfel de suflet, adesea n ascuns, l cuprinde prin chemare pe Hristos, singurul care cerceteaza inimile, ia r de ceilalti oameni n fel si chip ncearca sa-si ascunda desfatarea sa si nevointa sa launtrica, ca nu cumva vrajmasul cel viclean, sa-l ndemne, n ascuns, spre vreun pacat si sa nu-i nimiceas ca lucrarea lui cea frumoasa" (Q 5). "Trezvia este o nradacinare temeinica a cugetului (mintii) si asezarea lui la usa inimii, astfel ca el vede cum se apropie gndurile cele straine, acesti tlhari jefuitori, aude ce vorbes c si ce fac acesti pierzatori si ce fel de chip i deseneazasi-i contureaza dracii, ncercnd sa-i trasca mintea n naluciri, s-o ademeneasca. Daca o astfel de lucrare o vom petrece cu iubire de o steneli, apoi ea, daca vrem, cu multa pricepere ne va arata noua mestesugul razboiului de gnduri" ( Q 6). "Frica ndoita, pe de o parte din pricina ca ne paraseste Dumnezeu, iar pe de alta parte din pricina ispitelor povatuitoare prin ntmplarile din viata, de obicei, naste desimea priviri lor n mintea omului, care vrea sa puna opreliste izvorului cugetelor si faptelor celor rele. Pentru aceasta se ntmpla parasirile si ne trimit ispite neasteptate de la Dumnezeu spre a ne ndrepta viata noastra, mai ales cnd cineva a gustat din 1 Citam dupa cartea Ep. Teofan: nvataturile Sf. Parinti despre rugaciune si trezv ie.

dulceata odihnei ce vine de la acest bine; de la atentie si trezvie si pe urma a cazut n nepasare. De la aceasta desime se naste obisnuinta; de la aceasta - o continuitate oarecare a trezviei, iar de la aceasta, dupa osebirea ei, ncetul cu ncetul, se naste vederea razboiului, dupa car e urmeaza o rugaciune catre Iisus, plina de rabdare (nsotita de osteneli), o mpacare dulce si fara de naluciri a mintii si o stare (minunata) ce vine de la Iisus (din unirea cu El)" (Q 7).

"Gndul care stasi cheama pe Hristos asupra vrajmasilor si care alearga spre El, e asemenea unei fiare care nconjurata de cini, sta cu barbatie mpotriva lor, ascunzndu-se ntr-o ngradi re oarecare. Vaznd de departe uneltirile de gnd ale nevazutilor vrajmasi, el nencetat se roaga mpotriva lor lui Iisus, facatorul de pace si prin aceasta ramne neranit de ele" (Q 8). "Cel care se nevoieste nlauntru, n fiecare clipa trebuie sa aiba urmatoarele patru lucrari: smerenia, luarea aminte peste masura (atentie), mpotrivirea cu cuvntul (cugetelor) si rugaci unea. Smerenia, pentru razboiul lui cu niste potrivnici ca diavolii cei trufasi, mereu sa aiba n mna inimii ajutorul lui Hristos, caci Domnul uraste pe cei mndri. Atentie pentru ca satina inima sa f ara vreun cuget, de ar parea el chiar bun. mpotrivirea cu vorba, pentru ca de ndata ce vei pricepe cu agerimea mintii cine a venit, sa-i vorbesti mpotriva celui viclean cu mnie, dupa cum se zic e: "si voi raspunde cuvnt celor ce ma ocarasc" (Ps. 118, 42) - Au nu lui Dumnezeu se va supu ne sufletul meu? (Ps. 61, 1). Rugaciunea, pentru ca, dupa mpotrivirea cu vorba, sa strigi din adncul inimii, catre Hristos, ntru suspinuri negraite. Si atunci, cel ce se nevoeste, singur va vedea cum vrajmasul lui se va risipi cu toata nalucirea lui si va fi izgonit de numele cel nchinat al lui Iisus, ca praful de vnt sau va pieri ca fumul" (Q 20). "Cine n-are o rugaciune curata de gnduri, acela n-are arma pentru razboi - acea r ugaciune, zic, care s-ar lucra nencetat n ascunzisurile cele mai dinlauntru ale sufletului si ar biciu i si ar arde pe vrajmasul ce lupta ntr-ascuns, prin chemarea Domnului Iisus Hristos" (Q 21). "Ti se cuvine, prin privirea agerasi ncordata a mintii, sa te uiti nlauntru ca sai cunosti pe cei ce intra. De ndata ce-i vei cunoaste, prin vorbire mpotriva zdrobeste capul balaurulu i si totodata striga cu suspinare catre Hristos. Si atunci vei capata simtirea prin ncercare a sprijinului dumnezeiesc si prea limpede vei vedea neprihanirea inimii" (Q 22). "Ca si cel ce tine o oglinda n mnasi sta printre multi altii, privind n oglinda si v ede si fata sa cum este si pe altii care privesc n aceeasi oglinda, asa si cel ce n ntregime s-a c obort n inima se vede n ea si starea sa proprie, vede si fetele negre ale arapilor celor de gnd" (Q 23). "Mintea nu poate nvinge nalucirea draceasca numai singura prin sine; sa nu ndrazne asca la aceasta niciodata. Caci vrajmasii nostri sunt sireti si prefacndu-se nvinsi, adeseori, de acolo de jos, prin slava cea desarta, i prabusesc pe luptatori. Iar mpotriva chemarii lui Iisus nu po t suferi nici o clipa ca sa stea si sa unelteasca mpotriva ta" (Q 24). "Baga de seama, sa nu cazi n parere de sine, asemenea lui Israel cel de demult; a ltfel vei fi dat si tu vrajmasilor celor de gnd. Caci acela, fiind izbavit de egipteni, de catre Dumneze ul tuturor, si-a nascocit siesi un sprijinitor - idolul turnat" (Q 25).

"Sub idolul turnat ntelegi mintea noastra cea slaba care, att timp ct cheama pe Iis us Hristos asupra duhurilor rautatii, cu usurinta le izgoneste pe ele si cu o pricepere pli na de iscusinta pune pe fuga puterile cele ostitoare ale vrajmasului, dar de ndata ce, fara de socotinta, a ndraznit sa se bizuie pe sine, apoi cade si se sfarma asemenea acelui, asa zis, cu zborul repede " (Q 26). "Dupa cum e cu neputinta ca Marea Rosie sa apara pe taria cerului printre altele si dupa cum e cu neputinta omului, care umbla pe pamnt, sa nu respire aerul de aici, la fel si nou a ne este cu neputinta sa ne curatim inima de cugetele cele patimase si a izgoni din ea pe to ti vrajmasii cei de gnd, fara de chemarea deasa a numelui lui Iisus Hristos" (Q 28).

"Sa fugim deci de volnicie, ca de o otrava aducatoare de moarte; iar agonisirea cea rea a uitarii, cu toate cele ce ies din ea, s-o lecuim cu o foarte aspra pazire a mintii si prin c hemarea nencetata a Domnului nostru Iisus Hristos, caci fara de El nu putem face nimic" (Q 32). "Dupa cum ploaia, cu ct mai mult cade pe pamnt, cu att mai mult l nmoaie, asa si pamnt ul inimii noastre se bucurasi se veseleste de numele lui Hristos, rostit de noi, cu ct mai des este chemat acest nume" (Q 41). "Cel ce nu poate sa paseasca pe calea duhovniceasca, nu se ngrijeste de cugetele cele patimase, ci e ocupat numai de trup, sau e lacom cu pntecele, sau se desfrneaza sau se ntristeaza, se mnie si tine minte raul si prin aceasta, si ntuneca mintea sa, apucndu-se de osteneala pest e masura, si destramasi si prosteste gndirea" (Q 49). "Dupa cum cel ce vatama maduva plantei o usuca pe aceasta, toata, asa sa pricepi lucrurile si n privinta inimii omenesti. n fiecare clipa trebuie luat aminte, caci rapitorii nu dormiteaza" (Q 78). "Daca omul nu va face voia lui Dumnnezeu si legea Lui, nlauntrul pntecelor, adica n launtrul inimii, apoi nici n afara nu le va ndeplini cu usurinta" (Q 88). "Dupa cum sarea cea simtita ndulceste pinea si orice mncare, pastreaza carnea de st ricaciune si o pazeste ntreaga mult timp, astfel pricepe si despre pazirea cu mintea a dulcetii de gnduri si a lucrarii celei minunate din inima. Caci si ea, dumnezeieste l ndulceste si pe omul cel dinlauntru si pe cel de dinafara, izgoneste duhoarea (putoarea) cugetelor celor rele si ne tin e mereu n bine" (Q 87). "Cu ct mai cu staruinta vei lua aminte la mintea ta, cu att te vei ruga lui Iisus cu o dorinta mai calda; si iarasi cu ct vei supraveghea mintea mai cu nepasare, cu att te vei depar ta de Iisus. Si dupa cum cea dinti, cu putere, curata vazduhul mintii, asa si aceasta din urma, a baterea de la trezvie si chemarea cea cu dulceata a lui Iisus, de obicei, o ntuneca cu totul. E firesc, ca acest lucru sa se petreaca asa dupa cum am spus si altfel nici nu se petrece. Acest lucru l v a cunoaste din ncercare, cnd l vei ncerca cu fapta. Caci virtutea si mai ales o astfel de despartir e plina de dulceata si nascatoare de lumina de obicei nici nu se nvata altfel dect prin ncercare" (Q 90 ). "Se naste n minte, o oarecare stare dumnezeieasca de la aducerea aminte nencetatas i de la chemarea Domnului nostru Iisus Hristos, daca nu vom fi nepasatori fata de ruga c ea de totdeauna din suflet catre El, fata de necurmata trezvie si despre singurul lucru neaparat trebuincios. Si ntradevar, noi trebuie sa avem un singur lucru, totdeauna savrsit n acelasi fel - de a-L chem a pe Iisus Hristos Domnul nostru, strignd cu o aprindere de inima catre El, ca sa ne dea sa ne mpartasim si sa gustam din Sfnt numele Lui. Caci ndesirea este maica obisnuintii, att n ce prives

te virtutea, ct si n ce priveste pacatul; iar obisnuinta stapneste dupa aceea, ca si o fiara. Aj ungnd ntr-o astfel de stare, mintea singura si cauta pe potrivnici, dupa cum cinele de vnatoare cauta iepurele n tufis; nsa acesta l cauta ca sa-l nghita, iar acela ca sa loveascasi sa mprastie" ( Q 97). "Deci, de fiecare data cnd ni se ntmpla sa se nmulteasca cugetele cele viclene n noi, sa aruncam n mijlocul lor chemarea Domnului pentru Iisus Hristos si ndata vom vedea ca ele nce p sa se mprastie ca fumul n aer, dupa cum ne-a nvatat ncercarea. Cnd dupa acestea, mintea va ramne singura (fara cugetele care o tulbura), sa ne apucam iarasi de luarea aminte nec urmatasi de chemare. Astfel vom face, de fiecare data, cnd suferim o astfel de ispita" (Q 98) .

"Cnd noi ticalosii ne vom nvrednici cu fricasi cu cutremur sa ne mpartasim de dumne zeiestile si preacuratele taine ale lui Hristos Dumnezeu si mparatul nostru, atunci sa aratam mai multa trezvie, paza a mintii si o luare aminte riguroasa, ca focul acesta dumnezeiesc, adica tr upul Domnului nostru Iisus Hristos, sa nimiceasca pacatele noastre si ntinaciunile noastre, cele mici si cele mari. Caci, patrunznd n noi, el ndata izgoneste din inima pe duhurile cele viclene ale rautatii si ne lasa noua pacatele de mai nainte; si atunci mintea noastra ramne sloboda de sciala nelinistita a cugetelor celor viclene. Daca dupa aceasta, stnd la usa inimii, vom pazi cu staruinta minte a noastra, apoi cnd ne vom nvrednici iarasi de Sfintele Taine, dumnezeiescul trup, tot mai mult si mai nalt, ne va lumina mintea noastrasi o va face sa straluceasca asemenea unei stele" (Q 101). "Uitarea stinge de obicei paza mintii, dupa cum apa stinge focul. nsa rugaciunea nencetata a lui Iisus, cu o trezvie fara de slabire, pna n cele din urma, o izgoneste (pe uitare) din inima. Rugaciunea are nevoie de trezvie, ca si o candeluta mica de lumina unei lumnari" (Q 102). "Razboiul de gnd, trebuie dus ca si razboiul cel obisnuit. Cel dinti lucru e luare a aminte; pe urma, cnd vom vedea ca s-a apropiat un cuget vrajmas, sa aruncam asupra lui cu mnie cuvi nte de blestem din inima; al treilea lucru dupa aceasta - sa ne rugam mpotriva lui, ndrep tndu-ne inima spre chemarea lui Iisus Hristos, ca sa se risipeasca aceasta nalucire draceasca de ndata, ca sa nu cumva mintea sa se duca dupa aceasta nalucire, ca un copil momit de un scamator iscusit" (Q 105). "Dupa cum nu poti petrece viata aceasta fara mncare si bautura, la fel fara de pa za mintii si curatia inimii, ceea ce e si se numeste trezvie, e cu neputinta sa ajunga sufletul la ce va duhovnicesc si placut lui Dumnezeu, sau sa se izbaveasca de pacatul de gnd, desi cineva prin fri ca de chinuri s-ar sili pe sine sa nu greseasca" (Q 109). "nsasi acei care, dintr-o silinta oarecare, se nfrneaza cu fapta de la pacat, sunt fericiti naintea lui Dumnezeu, naintea ngerilor si oamenilor, pentru ca ei sunt silitori care rapesc mpa ratia cerurilor (Mat. 11,12), (Q 110). "Chipul nevointelor simtite, trupesti, de dinafara, este Vechiul Testament, iar Sfnta Evanghelie care este Noul Testament este chipul luarii aminte, sau al curatiei inimii. Si d upa cum Vechiul Testament nu ducea la desavrsire, nu multumea si nu ncredinta pe omul cel dinlaunt ru ca placut lui Dumnezeu, caci legea, zice Apostolul, n-a adus nimic la desavrsire (Evr. 7,19 ), ci mpiedica numai pacatele cele grosolane; astfel sa ntelegi si despre neprihanirea cea trupe ascasi despre nevointele trupului, despre post, zic, despre nfrnare, culcatul pe pamnt, starea n p icioare, priveghere si celelalte, care privesc de obicei trupul si odihnesc partea cea pa timasa a trupului, de

miscarile cele pacatoase. Desigur ca sunt bune si toate acestea, dupa cum este s pus si despre Vechiul Testament (ca legea este buna); pentru ca serveste la obisnuirea (nvatare a) omului nostru celui de dinafarasi la pazirea de faptele cele patimase. nsa nevointele acestea n u sunt paznici si de pacatele cele de gnd sau opritorii lor, adica nu sunt n stare sa ne izbaveasca pe noi de pizma, de mnie si celelalte" (Q 112). "Iar curatia inimii, adica pazirea si pastrarea mintii, a carei chip este Noul T estament, daca e pazit de noi cum se cuvine, toate patimile si tot raul l curma din inimasi l dezradacine azasi n locul lui aduce n inima bucurie, buna nadejde, zdrobirea, plnsul, lacrimile, cunoasterea de sine si a

pacatelor sale, aducerea aminte de moarte, adevarata smerenie, o dragoste nemasu rata catre Dumnezeu si oameni si oarecare ndulcire dumnezeieasca din inima (Q 113). "Dupa cum celui ce umbla aici pe pamnt i este cu neputinta sa nu spintece acest ae r, asa-i cu neputinta si inimii omenesti sa nu fie nencetat luptata de demoni, sau sa nu fie supusa nruri rii lor celei ascunse, desi cineva si-ar petrece nevointele trupesti cu asprime" (Q 114) . "Cu amaraciune de la otrava gndurilor celor rele ce umple inima noastra cnd noi, n engrijindu-ne din pricina uitarii, suntem, pentru mult timp, ndepartati de la luarea aminte si rugaciunea lui Iisus. nsa cnd, din dragostea fata de cele dumnezeiesti, cu osrdie tare, cu rnduiala, vom nc epe n lucratoria cea de gnd (adica n atelierul gndurilor, n inima) sa savrsim acolo cele sp use mai sus, adica luarea aminte si rugaciunea, apoi ea (inima) iarasi se umple de dulceata, n tr-o simtire de desfatare cu o bucurie oarecare fericita. Abia atunci luam noi hotarri ferme de a umbla pururea ntru linistirea inimii si nu pentru altceva, ci pentru dulceata si bucuria placut a ce o simtim de la ea n suflet" (Q 120). "Stiinta a stiintelor si arta a artelor este priceperea de a-ti crmui gndurile cel e raufacatoare. Cel mai bun mijloc mpotriva lor si cea mai de nadejde tragere a lor pe sfoara e ca n D omnul sa te uiti, cnd apare asupreala lor si sa-ti pazesti mereu gndul curat, dupa cum pazim ochiul cel trupesc, cu el nsusi privind cu toata agerimea ca sa nu se apropie de el ceva care l-ar putea vatama si n fel si chip sa nu lasi sa ajunga pna la el nici cel mai mic firicel de praf" (Q 121). "Dupa cum zapada nu va naste flacara, apa nu va naste foc, spinul - smochine - a stfel si inima fiecarui om nu va scapa de cugetele, de cuvintele si de faptele cele dracesti, d aca nu va curati cele dinlauntru ale sale, nu va uni trezvia cu rugaciunea lui Iisus si nu va merge cu toata staruinta, grabindu-se spre cele ce sunt nainte. Un suflet care nu-si ia aminte de sine" nea parat va fi neroditor n ce priveste gndurile cele bune si fara de prihana, asemenea unui catr fara de rod pentru ca el nu are nici priceperea ntelepciunii celei duhovnicesti. ntr-adevar, chemarea numelui lui Iisus si golirea de cugetele cele patimase este o lucrare dulce, care statorniceste pacea sufletului" (Q 122). "Mintea se ntunecasi devine neroditoare, cnd monahul sau va vorbi cu cineva despre lucrurile lumesti, sau n gnd va palavragi despre ele, sau cnd trupul cu mintea cu desertaciun e se vor ocupa de ceva din cele simtite, sau cnd, n genere, el se deda la cele desarte: caci, n ac est caz, imediat dupa aceasta, el pierde caldura, zdrobirea, ndrazneala catre Dumnezeu si cunoaste rea (adica cunoasterea ordinei divine si aducerea aminte de Dumnezeu; cade n uitarea de Dumn ezeu si de rnduielile Lui); asa nct lund aminte la mintea noastra, ntr-att ne luminam si ntruct

ascultam de minte, ntr-att ne ntunecam" (Q 127). "Cugetele ce apar mpotriva vointii noastre stau n inima; de obicei, sunt sterse de rugaciunea lui Iisus cea cu trezvie, cea din adncurile gndurilor inimii" (Q 137). Dupa cum fara de o corabie mare nu poti trece peste adncurile marii, astfel, fara chemarea lui Iisus Hristos, e cu neputinta sa izgonim momeala unui cuget viclean" (Q 142). "Vorbirea mpotriva mpiedica mersul de mai departe al cugetelor, iar chemarea (nume lui lui Iisus Hristos) le izgoneste din inima. De ndata ce se formeaza n suflet momeala, prin nch ipuirea unui lucru simtit, bunaoara a omului care ne-a batjocorit, sau a unei frumuseti femei esti, sau a argintului si aurului, sau cnd toate acestea una dupa alta vor trece prin mintea noastra, at unci de la sine se va

vedea, ca mintea noastra e gata sa mplineasca cugetele sau ale tinerii de minte a raului, sau ale curviei, sau ale iubirii de argint. Deci, daca mintea noastra e ncercatasi nvatata , nct sa se poata pazi de momeli si sa vada limpede ca ziua nalucirile ademenitoare si nselarile ce lor vicleni, apoi, ndata, cu o izbitura prin mpotrivirea cu cuvinte si prin rugaciunea lui Iisus Hris tos, usor stinge sagetile aprinse ale diavolului prin mpotrivirea cu cuvinte, nengaduindu-i sa se i a pe urma nalucirilor, de ndata ce ele vor aparea, nici cugetelor noastre sa se nsoteasca pr in consimtire cu nalucirea momelii, sau sa vorbeasca prietenos cu ea, sau sa se nsoteasca cu ea n z gomotul gndurilor multe, dupa care lucru, cu o oarecare necesitate, ca zilele dupa noapte , urmeazasi faptele cele rele" (Q 143). "Prea aspru si prea greu le pare oamenilor ca sa se linisteasca cu sufletul de o rice cuget. Si, ntradevar, acest lucru e greu si dureros; caci nu numai celor ce nu sunt initiati n tainele razboiului duhovnicesc le este greu pna la durere ca sa nchidasi sa opreasca cele fara de tru p n casa trupului, ci si acelora care s-au iscusit n razboiul cel nematerialnic dinlauntru . nsa cine, prin rugaciunea cea nencetata, l are n piept pe Iisus, acela, dupa Proorocul, nu se va o steni urmndu-I Lui si ziua omului nu o va pofti (Ier. 17, 16), pentru frumusetea, placerea si d ulceata lui Iisus si de vrajmasii sai - dracii cei necurati - care umbla n jurul lui nu se va rusina, ci le va grai lor n portile inimii (Ps.126, 6) si cu Iisus i va izgoni ndarat" (Q 148). "Sufletul, zburnd dupa moarte n vazduh spre portile cerului si nici acolo nu se va rusina de vrajmasii sai, avnd dupa sine pe Hristos, ci si atunci ca si acum, cu ndrazneala, va grai catre ei n porti. Numai ca pna la iesirea sa (din lume), sa nu se plictiseasca zi si noapte a striga catre Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu si El va face izbavirea lui n curnd, dupa fagaduinta Sa dumnezeieasca cea nemincinoasa, pe care a rostit-o n pilda despre judecatorul cel nedrept; adev ar va spun voua, ca va va face izbndire n curnd (Luca, l8, 8), si n viata aceasta si la iesirea din trup " (Q 149). "Daca ncepnd a vietui ntru atentia mintii, cu trezvia vom nsoti si vom reuni si cu v orbirea mpotriva vom uni rugaciunea, apoi vom merge bine pe calea cea a gndurilor, ca cu o faclie de lumina, cu numele cel nchinat si sfnt al lui Iisus Hristos, pe de o parte maturnd s i curatind, iar pe de alta, mpodobind si dereticnd casa inimii. Dar daca ne vom bizui numai pe trezvi e sau luare aminte, apoi, n curnd, suferind navalirea vrajmasilor, vom cadea, fiind doborti. Si vor ncepe atunci ntru toate a ne dobor pe noi acesti misei uneltitori de rele, iar noi vom nc epe tot mai mult a ne nfasura de poftele cele rele, ca cu niste mreje; sau si la o junghiere desavrsi ta din partea lor lesne ne vom supune, daca nu vom avea n noi aceasta sabie purtatoare de biruinta

a numelui lui Iisus Hristos. Caci numai aceasta sabie sfnta, fiind nvrtita necontenit, ntr-o inima golita de orice chip, poate sa-i puna pe fugasi sa-i taie, sa-i arda, sa-i mistuie, dupa cum mis tuie focul paiele" (Q 152). "Dupa cugetele cele simple si nepatimase urmeaza cele patimase, dupa cum am cuno scut noi din ncercarea si observatia ndelungata; si cele dinti sunt intrare pentru cele din urma , cele nepatimase pentru cele patimase" (Q 163). "Corabia nu se va misca nainte fara apa; nu va spori deloc nici paza mintii fara de trezvia cea cu smerenie si cu rugaciunea cea de totdeauna a lui Iisus Hristos" (Q 168).

"Temelia unei case sunt pietrele; iar pentru aceasta virtute, paza mintii si tem elie si acoperis e Sfntul si nchinatul nume al Domnului nostru Iisus Hristos. n curnd si lesne va scufu nda corabia, n timpul furtunei, crmaciul cel nepriceput care va concedia pe corabieri, vslele si pnzele le va arunca n mare, iar singur se va pune pe somn; nsasi mai degraba va fi scufundat de draci sufletul care, la momelile ce ncep, va fi nepasator n ce priveste trezvia si chemarea numel ui lui Iisus Hristos" (Q 169). "Ce stim, aceea transmitem prin scris si ce am vazut, mergnd pe cale, despre acea sta marturisim celor ce doriti, daca vreti sa primiti cele spuse voua. nsusi Domnul a zis: cine nu va petrece ntru Mine, se va arunca afara ca mladita si se va usca; si o adunasi o baga n foc si a rde. Iar cine va petrece ntru Mine si Eu ntru el, acela va face rod mult (Ioan 15, 5-6). Dupa cum e cu neputinta ca soarele sa straluceasca fara de lumina, asa e cu neputinta ca inima sa se curate asca de ntinaciunea cugetelor pierzatoare, fara de chemarea numelui lui Iisus. Daca acest lucru e ad evarat, dupa ct vad, sa-l ntrebuintam pe El ca pe respiratia noastra. Caci El (numele lui Iisus Hristo s) e lumina, iar acelea (cugetele cele ntinate) sunt ntuneric; si El este Dumnezeu si Stapnul, iar a celea - slugile dracesti" (Q 170). "Vai celui dinlauntru de la cel de dinafara, caci cei dinlauntru sufera mult de la simturile din afara. nsa suferind ceva, el trebuie sa ntrebuinteze biciurile mpotriva acestor simturi de dinafara. Cel ce le-a mplinit pe acestea care privesc latura lucratoare a vietii, ncepe deja sa pri ceapasi pe cele ce privesc latura ei cea contemplativa" (Q 172). "Daca omul nostru cel dinlauntru se trezveste, apoi dupa cuvintele Parintilor, e l e n stare sa-l pazeascasi pe cel de dinafara. Tot dupa cuvintele lor, noi si cu raufacatorii dr aci mpreuna savrsim pacatele; aceia n cugete sau n chipuri nalucitoare ne zugravesc pacatul naintea min tii cum vor, iar noi si n cugete - nlauntru - zugravim pacatul si cu fapta l savrsim n afara. Dracii, neavnd trupuri grosolane si ntocmind uneltirile si nselarile numai prin cugete si lor si noua pregatesc munca. Dar daca acesti prea netrebnici, n-ar fi fost lipsiti de trupul grosolan, apoi ar fi pacatuit nencetat si cu faptele, mereu avnd n sine o vointa rea, gata sa faca faradelegi." ( Q 173). "nsa rugaciunea cea din inima catre Domnul, dintr-un singur cuvnt (adica dintr-o s ingura propozitiune), i sfarmasi le risipeste nselarile lor. Caci Iisus, Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu, chemat nencetat si fara de lenevire, deloc nu le ngaduie chiar sa bage pacatul n no i - ceea ce e numita momeala - nu le ngaduie sa ne arate nici un fel de chip, n oglinda cea de gn d, nici sa ne vorbeasca vreun cuvnt n inima. nsa, daca nici un chip nu se va strecura n inima, apo i ea va fi

goala (desarta) si de cugete, dupa cum am spus-o noi; pentru ca dracii de obicei vorbesc ntr-ascuns si arata n viata raul prin cugete" (Q 174). "De la rugaciunea cea nencetata vazduhul gndurilor din noi devine curat de norii nt unecosi si de vnturile duhurilor rautatii. Iar cnd vazduhul inimii e curat, apoi nimic nu mai mpi edica sa straluceasca n el lumina cea dumnezeieasca a lui Iisus, numai daca nu ne vom ngmfa prin slava cea desarta, prin parerea de sine, prin dorinta de a ne arata, daca nu ne vom al unga dupa cele nepipaite si nu vom fi lipsiti, pentru aceasta, de ajutorul lui Iisus; pentru ca Hristos uraste totul ce este de acest fel, fiind pilda de smerenie" (Q 175).

"Sa ne apucam deci de rugaciune si de smerenie - de aceste doua arme - cu care, m preuna cu trezvia, ca cu o sabie de foc, se narmeaza razboinicii mpotriva dracilor. Daca ne vom petrece astfel viata noastra, apoi n fiecare zi si n fiecare ceas vom avea n tarina, n inima, o sar batoare" (Q 176). "Daca ntr-adevar vrei sa acoperi, cu rusinea, cugetele, sa te linistesti cum se c uvine si sa nu te trezesti cu inima fara de osteneala, apoi rugaciunea lui Iisus sa se lipseasca d e respiratia ta -si n cteva zile vei vedea lucrul acesta nfaptuit" (Q 182). "Curatirea inimii, pentru care smerenie ca si oricare bine ce se coboara de sus are loc n noi, nu este altceva dect ca sa nu ngadui sa intre n inima cugetele, care patrund pna acolo" (Q 1 93). "Paza mintii, lucrata cu ajutorul lui Dumnezeu si pentru unul Dumnezeu, statorni cindu-se n suflet, i procura mintii ntelepciunea de a duce nevointele dupa Dumnezeu; ea l nzestreaza, p e cel ce se mpartaseste din ea, cu o putere, nu mica, ca sa-si ntocmeascasi lucrurile de dinaf arasi cuvintele dupa Dumnezeu, cu o chibzuinta ireprosabila" (Q 194). "Fericit ntr-adevar e acela, care s-a lipit cu gndul de rugaciunea lui Iisus, stri gnd catre El, nencetat n inima, dupa cum aerul se atinge de trupurile noastre, sau flacara de lu mnare. Soarele trecnd pe deasupra pamntului aduce ziua, iar sfntul si vrednicul de cinstire nume a l Domnului Iisus, stralucind nencetat n minte, naste o multime nenumarata de gnduri, cu chipul ca soarele" (Q 196). Cuviosul Filotei egumenul din Sinai Trecem la Cuviosul Filotei, egumenul din Sinai, timpul vietuirii si sfrsitul caru ia nu ne este cunoscut, dar despre opera caruia se spune n Filocalie ca e "ca o mare luare amin te; daca cineva ar fi numit-o tlcuire exactasi pravila dreapta de trezvie, de paza mintii si de cura tia inimii, apoi n-ar fi pacatuit mpotriva adevarului." "Se cuvine de dimineata sa stai cu barbatie si necurmat la usa inimii, cu aducer e aminte tare despre Dumnezeu si cu rugaciunea nencetata a lui Iisus Hristos n inimasi cu aceasta straj a a gndurilor sa ucizi pe toti pacatosii pamntului; adica cu o aducere aminte de Dumnezeu, dreapta , ntaritasi rapitoare, spre cele de sus, sa tai, pentru Domnul, capetele cugetelor celor put ernice si attatoare de razboi" (Ep. Teofan, Despre rugaciune si trezvie, Cuviosul Filotei, Q 2). "Unde e smerenie, aducerea aminte de Dumnezeu cu trezvie si cu luare aminte si r ugaciunea deasa ndreptata mpotriva vrajmasilor, acolo e locul lui Dumnezeu, sau cerul inimii, unde ostirea draceasca se teme sa stea, pentru ca n acest loc trece Dumnezeu" (Q 4).

"Cnd ne vom agonisi o obisnuinta oarecare de a ne nfrna si a ne ndeparta de relele c ele vazute, pricinuite de cele cinci simturi 1, apoi dupa aceasta vom putea sa ne pazim si i nima cu Iisus si sa ne luminam n ea de la El si cu o oarecare stare de caldura sa gustam cu mintea din b unatatea Lui. Pentru ca n-am primit pentru altceva legea de a ne curati inima, dect pentru ca a tunci cnd norii cugetelor celor rele vor fi izgonili din atmosfera inimii si alungati printr-o l uare aminte necurmata, noi sa putem, ca ntr-o zi luminoasa, sa vedem limpede pe Soarele Dreptatii - pe I isus - si ntructva sa ne luminam n minte de cuvintele maretiei Lui; caci, de obicei, ele (cuvintele) , nu se descopar tuturor, ci numai acelora care si curata mintea lor" (Q 8). "Noua nu ne trebuie mare smerenie, daca avem o grija sincera despre paza mintii n tru Domnul, mai nti, fata de Dumnezeu si (al doilea) fata de oameni. Noi, pururea n fel si chip, tr ebuie sa ne zdrobim inima, nascocind si nfaptuind totul ce ar putea sa o smereasca. Iar o zdr obeste si o smereste pe inima, dupa cum se stie, amintirea vietii noastre de mai nainte, daca ea este amintita, cum se cuvine. La fel si aducerea aminte de toate pacatele din tinerete, cnd cine va le cerceteaza cu mintea, amanuntit, de obicei se smereste si naste lacrimi si ne misca spre o mul tumire lui Duinnezeu din toata inima, precum si aducerea aminte de moarte, mereu lucratoare, care nas te si plnsul plin de bucurie, de dulceata si trezvia mintii. Dar mai ales se smereste cugetarea noastrasi ne face sa plecam ochii n pamnt, aducerea aminte de patimile Domnului nostru Iisus Hristos, cn d cineva le trece prin minte si le aminteste cu deamanuntul. Acest lucru ne dasi lacrimi. Pe deasupra acestora, ntr-adevar, smeresc sufletul si marile binefaceri ale lui Dumnezeu, anume fata de noi, cnd cineva le enumerasi le cerceteaza amanuntit, caci noi avem razboi cu dracii cei trufasi (care nu multumesc lui Dumnezeu)" (Q 13). "Nu te feri, din iubire de sine, de aceste doctorii sufletesti, mntuitoare, daca tu esti ntr-o astfel de stare ca ai nevoie de ele. Caci altfel, tu nu esti ucenicul lui Hristos si nici urmasul lui Pavel, care zice despre sine: nu sunt vrednic a ma numi Apostol (1, Cor.15, 9); iar n alt loc recunoaste ca mai nainte a fost hulitor, prigonitor si dosaditor (1, Tim. 1, 13). Care vezi, trufas ule, iata chiar un sfnt, dar nu-si uita viata sa de mai nainte. Desi toti sfinti, de la nceputul zidirii si pna acum, se mbracau n aceasta cea mai din urma haina a lui Dumnezeu (adica n smerenie). nsusi Do mnul nostru Iisus Hristos, fiind Dumnezeu nepatruns, incognoscibil (de necunoscut) si negrait (inefabil), n cursul ntregii Sale vieti celei din trup, a fost mbracat n smerenie, astfel ca sfnt a smerenie pe dreptate trebuie sa se numeascasi virtutea dumnezeiascasi poruncasi haina a Domn ului, a Stapnului. De asemenea si ngerii si toate acele puteri dumnezeiesti luminoase, luc

reazasi pazesc aceasta virtute, cunoscnd prin ce fel de cadere a cazut Satana, care s-a mndrit, s i cum el vicleanul, spre pilda, cum trebuie sa se ngrozeasca de cadere (n acest pacat), ngerii si oamen ii. Zace n bezna (n adnc) pentru mndria sa, aratat ca cel mai fara de cinste naintea lui Dumnez eu, dect orice alta faptura. De asemenea noi cunoastem si prin ce fel de cadere a cazut A dam din mndrie. Avnd naintea ochilor astfel de pilde ale acestei virtuti naltatoare, mereu sa ne sm erim n fel si chip din rasputeri, folosindu-ne de doctoriile aratate mai sus. Sa ne smerim cu sufletul si cu trupul si n cugetare si n dorinta, si n vorbe si n gnduri si la chipul de dinafarasi n afarasi n auntru. Dar mai ales trebuie sa ne ngrijim ca Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, c are petrece n noi, sa nu stea mpotriva noastra. Caci Domnul celor mndri le sta mpotriva, iar celor sme riti le da dar

(Pilde 3, 34). nvatati-va de la Mine, ca blnd sunt si smerit cu inima, zice Mntuito rul (Matei 11, 29)" (14). "Sufletul (cel iubitor de pacate), fiind ngradit si nconjurat de duhurile rautatii , ca de un zid, se leaga de lanturile ntunericului si din pricina ntunerecului ce-l nconjoara, nu se p oate ruga cum ar trebui; caci e legat de el (de ntunerec), n taina (n ascunzisurile si adncimile sale , sau nici singur nestiind cum), si orbecaieste cu ochii dinlauntru. nsa cnd va pune nceputul alergar ii de rugaciune catre Dumnezeu si se va trezvi dupa putere n rugaciune, atunci ncetul cu ncetul ncep sa se deslege, prin puterea rugaciunii; altfel, el n-are nici o posibilitate de a se d ezlega de ntunerec. n acest timp, el cunoaste ca nlauntru, n inima, este o astfel de nevointa, o alta lu pta mpotriva, ascunsa, un alt razboi n cugete strnite de duhurile rautatii, dupa cum marturisest e si Sf. Scriptura cnd zice: de se va sui peste tine duhul celui puternic, sa nu lasi locul tau (Ecl .10, 4): Iar locul mintii este sa stea ea neclintita n virtute si trezvie. Este n stare si n viata cea cu virtuti si n cea pacatoasa. Caci Scriptura zice: Fericit barbatul care n-a intrat n sfatul necredi nciosilor si n calea pacatosilor n-a statut. (Ps.1, 1). Si Apostolul nvata: Stati, ncingndu-va mijloacel e voastre cu adevarul" (Efes. 6,14), (Q 19). "Din rasputeri sa-L tinem pe Hristos; caci nu sunt putini cei ce ncearca, n fel si chip, sa-L ia din suflet. Si nici noi nu vom ngadui ca Iisus sa se dea n laturi fiind norod (multime ) de cugete n locul sufletului (Ioan 5, 13). nsa ca sa-L retinem pe El, e cu neputinta fara o ostenea la plina de durere a sufletului. Sa ne ostenim, sa pipaim (sa simtim, n. tr.) urmele vietuirii Lui n t rup, ca si viata noastra sa o petrecem cu smerenie. Sa primim n simtire patimile Lui, pentru ca rvnind Lui cu rabdare sa suferim toate necazurile. Sa gustam din negraitul Lui pogoramnt cel plin de purta re de grija.pentru noi, ca de la aceasta dulce gustare cu sufletul sa cunoastem ct de bun este Domnu l. Iar mai presus de toate acestea, sau nainte de toate acestea, sa-L credem fara nici, o ndoiala, nt ru toate ce ne spune El si n fiecare zi sa asteptam purtarea Lui de grija, ndreptata spre noi si orice ni s-ar ntmpla, orice am ntmpina, sa primim cu multumire, cu dragoste si cu o bucurie mbelsug ata, ca sa ne nvatam sa privim spre unul Dumnezeu, Care le crmuieste pe toate, dupa legile cele dumnezeiesti ale ntelepciunii Sale. Cnd vom face toate acestea, apoi nu vom fi dep arte de Dumnezeu. Buna credinta este o desavrsire fara de sfrsit, dupa cum a spus un oarec are dintre barbatii cei purtatori de Dumnezeu si desavrsit n Duh" (Q 20). "Aducerea aminte, plina de dulceata, de Dumnezeu, adica de Iisus, cu mnia din ini masi cu amaraciunea cea mntuitoare, de obicei, strica tot farmecul cugetelor, feluritelor ndemnuri, cuvinte

naluciri, nchipuiri ntunecoase si pe scurt spus, totul cu ce se narmeazasi cu ce ie se obraznic vrajmasul cel a toate pierzator, cautnd sa nghita sufletele noastre. Iisus fiind c hemat, pe toate le arde cu usurinta. Caci n nimeni altul n-avem mntuire afara de Iisus Hristos. Aceas ta a spus-o si nsusi Mntuitorul, zicnd: fara de Mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 5), (Q 22). "Pazeste-ti mintea cu cea mai mare ncercare a luarii aminte. De ndata ce vei obser va un cuget, sa-i vorbesti mpotriva, dar totodata sa te grabesti sa chemi pe Hristos Domnul spre iz bndire (razbunare), Iar prea dulcele Iisus, nca pe cnd vei vorbi tu, ti va spune: Iata-ma, sunt cu tine ca sa-ti dau un sprijin. nsa tu si dupa ce toti acesti vrajmasi vor fi domoliti, pentru rugaciune a ta, continua din nou

cu staruinta, ca sa fi cu paza n minte. Iata din nou valurile (cugetelor), mult m ai multe dect cele de mai nainte, unele dupa altele se vor arunca asupra ta, asa ca din pricina lor, pa rca se scufunda sufletul ca ntr-un adnc si e gata sa piara. nsa Iisus, iarasi ndemnat de ucenic, ca un Dumnezeu opreste vnturile cele rele. Iar tu, scapnd de navalirile vrajmasului, pentru un ce as sau o clipa, proslaveste pe Cel ce te-a scapat si adnceste-te n cugetarea despre moarte". (Q 26 ). Sa nu ne lepadam nsasi de ostenelile nevointelor trupesti; caci dupa cum grul din pamnt, asa si din ele rasare bucuria cea duhovniceascasi ncercarea n bine. Sa nu ndepartam de la noi cerinta constiintei, printr-o filosofare mincinoasa, caci ea ne ndeamna spre cele mntuitoa re si lucratoare si totdeauna ne arata care e datoria noastrasi la ce suntem obligati, mai ales cnd e ste (ea) curatita printr-o trezvie vie, lucratoare si subtire a mintii. n acest caz, din pricina cu ratiei sale, de obicei, rosteste o judecata limpede, cuvenitasi hotarta, care exclude orice ndoiala. Pentr u toate acestea, nu trebuie de ratacit n drum prin filosofari false caci ea (constiinta) nlauntru n e vesteste o viata placuta lui Dumnezeu si mustrnd cu asprime sufletul daca el si-a ntinat mintea pri n pacate, ne arata mijlocul de a ndrepta greselile, ndemnnd inima cea cazuta sa se pocaiascasi a ratndu-i doctoria cu o convingere plina de dulceata" (Q 28). "Fumul care iese de la lemne e usturator pentru ochi, dar pe urma le arata lumin asi-i ndulceste pe aceia, carora mai nainte le-a pricinuit neplacere. Si atentia, tinnd nencetat ochii mintii n ncordare, oboseste si ngreuneaza capul. nsa Iisus, cel chemat n rugaciune, venind, l umineaza inima. Aducerea aminte de El, mpreuna cu stralucirea (noastra) launtrica ne procu rasi binele suprem (adica pe Domnul nsusi)". (Q 29). "Multi dintre frati cunosc nselarea mintii, pe care o sufar de la draci. Ei se si lesc ca sa fie harnici n toate lucrarile, fara sa se ngrijeasca de minte si petrec viata cu simplitate si fara de viclesug. Socot, ca negustnd din curatia inimii, ei nu cunosc deloc ntunerecul patimilor dinlauntru . Acei care nu cunosc razboiul despre care vorbeste Sf. Pavel, nu s-au calificat (mbunatatit), p oate, prin ncercare si bine si socot drept caderi numai pacatele cele savrsite cu fapta, fara a se ti ne socoteala de nfrngerile si biruintele cele de gnd, pe care nu le vede ochiul cel simtit, pentru ca ele sunt ascunse si cunoscute numai unui Dumnezeu, ntemeietorul nevointelor si constiintei celui ce se nevoieste. Catre unii ca acestia, mi se pare a spus urmatorul cuvnt al Scripturii . Ei zic: pace, pace si nu era pace (Iez.13,10). Pentru acei frati, care, din simplitate, se afla ntro astfel de stare, trebuie sa ne rugam, si sa-i nvatam, pe ct se poate, ca ei sa se departeze nu numai de fap tele rele cele nevazute, ci si de acel rau care lucreaza n inima. Iar cei care au dorinta cea du

mnezeasca - sa-si curete ochiul cel sufletesc (propriu-zis vederea sufletului), una este lucrarea lui Hristos si altceva este o taina." (Q 57). Cu acestea terminam cu citatele din Cuviosul Filotei Sinaitul si trecem la marii stareti Varsanufie si Ioan, care s-au nevoit n Palestina n secolul al saselea. Preotul. ngaduiti-mi, parinte, sa va opresc si sa va pun cteva ntrebari. Raspundeti -mi asa, cum ati fi raspuns unui mirean simplu, de rnd, care nu pricepe nimic n problemele vietii d uhovnicesti dinlauntru. Parintii acestia doi din urma, cuviosul Isichie si cuviosul Filotei, vorbesc despre trezvia launtrica, despre paza mintii si a inimii. Cea dinti ntrebare care mi se iveste es te ntrebarea despre cugete. Parintii zic ca trebuie sa tindem a ne curati de cugete si nu numai de c ele rele, ci n genere

de cugete. Cum trebuie nteles acest lucru? Sau ele trebuie deosebite? Si atunci c um trebuie nteles cuvntul "cugete"? Aceasta-i ntrebarea mea cea dinti. A doua ntrebare e: exista oare vreo legatura ntre curatirea de cugete si rugaciunea lui Hristos? Monahul. Dv. bine ati facut ca ati spus nedumeririle ce vi s-au ivit. Acest lucr u ne da prilejul sa ne deslusim mai bine si mai cu luare aminte, n problema cugetelor. Cugetele si gnduri le nu sunt una si aceeasi, desi n unele cazuri ele se apropie. Gndul sta foarte aproape de cuvntul gndire, cugetare, care este o lucrare fireascasi necesara a ratiunii daruite noua de Dum nezeu, faptuita de noi, n chip liber. Prin gndire noi ne adncim n cunoasterea Iumii ce ne nconjoarasi a noastra nsine si rezolvam felurite probleme, n legatura cu ntocmirea (organizarea) vietii n oastre, att personale, ct si sociale. Aceasta activitate a mintii noastre, noi o si numim luc rare a gndului, nsa nu o putem numi lucrarea cugetului. Puterea (aptitudinea) de gndire, face o parte necesara din fiinta noastra cea duhovniceasca, ca si puterea de simtire si puterea lucrarilor , sau vointa. Alt lucru sunt cugetele. Cugetele sunt ivirea, n constiinta noastra, a unor sau altor imagi ni, chipuri, presupuneri, intentii, dorinti, amintiri s.a.m.d., care nu depind de vointa noas tra. Aici cugetul se apropie de gnd. Si noi, nu rareori, ntrebuintam si un cuvnt si altul, fara deosebir e: "mi-a venit un gnd, mi s-a ivit un cuget". n acest caz, gndul, ca si cugetul este ceva care se iveste n minte fara de voie, da r nu o activitate liber cugetatoare a mintii. Cugetele sunt de mai multe feluri. ntr-o convorbire a nterioara, noi am adus o clasificare a cugetelor, de catre Episcopul Ignatie Breancianinov. El deo sebeste patru feluri de cugete. Trasatura caracteristica a tuturor acestora e ca ele se ivesc n consti inta noastra fara de voie. Dupa cuvintele Episcopului Ignatie "unele (cugete) rasar din harul lui Dum nezeu, sadit n fiecare crestin ortodox, prin sfntul Botez; altele ne vin de la ngerul-pazitor; al tele rasar din firea cea cazuta; iar altele sunt aduse de duhurile cele cazute. Cugetele celor doua f eluri dinti, sau mai drept, amintirile si simtirile, ajuta la rugaciune, o nvioreaza, ntaresc atentia s i simtul de pocainta, aduc umilinta, plnsul inimii, lacrimi s.a.m.d. n cugetele si simtirile firii cazut e, binele e amestecat cu rau, iar n cele demonice, raul adesea e camuflat cu bine, desi uneori lucreaza si ca rau descoperit". Daca povatuitorii, lucrarii launtrice, ne sfatuesc sa ne luptam nu numai cu cugetele cele rele, ci n genere cu cugetele, apoi acestea nseamna numai ca crestinul sa nu se la se n stapnirea cugetelor care rasar n constiinta lui fara de voie. El trebuie sa se ngrijeasca de curatia si de limpezimea constiintei sale. Caci, n realitate, mai adesea devenim robi ai cugete lor si nu putem scapa de ele deloc. Ele patrund n lucrarea mintii noastre, strica limpezimea, cur

atia, continuitatea, puterea si fecunditatea lucrarii ei, inunda constiinta cu felurite imagini, tabl ouri, amintiri fara de nici o treaba, goale, chiar vatamatoare si chiar perverse. n mersul normal si linistit al gndirii, dau buzna amintiri si imagini, care n-au nici un amestec cu lucrarea gndirii ci numai o mpiedica, bunaoara, despre ntlnirile de ieri, despre o discutie neplacuta, despre ntlnirile si obide, despre unele sau altele, planuri nerealizate, despre impresiile capatate pe strada, des pre informatiile capatate din ziare si altele. Toate acestea inunda constiinta, inundasi inima, m ai ales cnd omul se aseaza la rugaciune, sau intra n biserica lui Dumnezeu. n acest timp, parca nadins, ca dintr-o cutie fermecata, vin n cap fel de fel de gnduri straine, imagini, amintiri, planuri pent ru viitor, griji marunte, ngrijorari mici pentru lucruri uitate sau nemplinite; n inima rasare nelin istea, tulburarea,

uneori mnia mpotriva uneia sau altei persoane, nevoia de a face cutare sau cutare lucru; deci rugaciunea voastra nu merge; ea va ncurca, va mpiedica; ncepeti sa va rugati grabit , ca sa terminati ct mai curnd pravila de rugaciune nceputasi va ocupati de lucrul care poa te ca nu-i chiar asa de urgent. De ce ni se ntmpla toate acestea? Desigur ca de la lipsa de d isciplina n constiinta noastra, din pricina ca nu suntem obisnuiti sa o tinem n limitele lucr arii ce ne preocupa, dar nu numai de la acestea. La voi, n lume, i atribuie putina nsemnatate si se jene aza chiar sa se gndeasca serios, dar nu numai sa vorbeasca despre acea putere straina, de dinafar a, draceasca, care tinde, prin toate mijloacele posibile, sa ne infecteze, murdareascasi ntineze con stiinta noastrasi simturile noastre, cu scopul de a ne supune pe noi stapnirii lor, de a ne lipsi d e limpezimea si curatia mintii si a constiintei si a ne rupe pe noi de la Dumnezeu. Si noi adese ori nu ne dam seama sau nu dorim sa ne dam seama de acest lucru, si ajungem o jucarie pentru aceasta putere rea dinafara. Ea actioneaza asupra noastrasi prin cugetele cele pacatoase care pun s tapnire pe constiinta si vointa noastra, care mereu dau navala n sufletul nostru, pun stapnir e pe noi, ne sfsie si ne ucid duhovniceste. Fiecare dintre noi, printre aceste cugete, fara ndoiala va gasi pe unele nrudite cu el, de la care el primeste mai mult si de care nu poate scapa cu nici un fel de eforturi ale sale. Acest tablou a1 luptei noastre neputincioase, cu cugetele ce pun stapnire p e noi, foarte bine la zugravit Cuviosul Simeon Noul Teolog, n al doilea chip al luarii aminte si rugaci uni, despre care deja am pomenit. Deci, iata, draga parinte, din aceasta scurta lamurire a mea, m i se pare, puteti vedea limpede, deosebirea dintre gndirea noastra liberasi cugetele ce se ivesc fa ra de voie, asisderea de a vedea si necesitatea unei lupte drepte si corespunzatoare cu cuge tele, pentru curatirea ogorului curat al constiintei si inimii noastre, de aceasta buruiana. Sfintii Pa rinti si Biserica Ortodoxa ne pun n fata unui mijloc si a unei cai sigurasi ncercata de veacuri, spr e a ne curati inima si constiinta noastra de aceasta inundare de buruienile cugetelor. Spre pa rere de rau, oameniilumeni .nu numai ca nu se folosesc de acest mijloc, ci, n cea mai mare parte nici nu ban uiesc existenta lui, ba nici nu se gndesc la posibilitatea si necesitatea de a se lupta cu gndurile si pur si simplu, le tolereaza ca pe un rau inevitabil. Pe cnd, chiar n felul de a lucra, al cugetelor asupra noastra, este o mprejurare, care ne ajuta pe noi n lupta cu ele. Aceasta mprejurare consta n faptul, ca cugetele, asa sa zicem, nu navalesc deodata asupra noastra cu toata puterea l or, ci pun stapnire pe noi pe ndelete si treptat, pe masura n care ne luam dupa ele. Ele parca-si pipa iesc terenul pentru ele, din sufletul nostru, si daca vad ca nu ntmpina nici o mpotrivire n el, apoi tot

mai mult si mai mult l cuprind n mrejele lor. Parinlii Bisericii deosebesc cteva momente consecutive, n atacul ce-l exercita cug etele asupra noastra. Daca noi, din nepasare sau din nebagare de seama, sau din nestiinta, nu vom nvinge cugetul de ndata ce venim n atingere cu el, apoi, cu fiecare atac al lui, ne va fi tot mai greu si mai greu sa-l nvingem. n citatele de mai sus, n nvataturile Sf. Parinti, mijlocul cel ma i de capetenie de a lupta cu cugetele, pe care ni-l arata ei este: mai nti de toate trebuie sa ne mniem pe cuget, sa ne ridicam asupra lui cu iutime, si de ndata sa ne ntoarcem cu rugaciune pentru aj utorul catre Domnul si de la lucrarea ei, cugetul si va preda puterea si se va risipi. La Sf. Grigorie Sinaitul se afla o povatuire amanuntita despre acest lucru pentru ncepatori. Ei nu sunt sfatu iti, n nici un caz, sa intre n lupta cu cugetele. Lasa sa-l faca acest lucru acei puternici si ncercat i. Cei ncepatori nsa,

dupa ce au dat cugetului cea dinti lovitura, ndata sa se ascunda "n adncul inimii" s i acolo sa faca rugaciunea lui Iisus, asteptnd ajutor de la Domnul, pe care-l va si da lor Domnul . Puterea ce creste treptat de acapararea sutletului nostru de catre cugete, Sf. P arinti o descriu astfel: la nceput vine asa zisa momeala. Prin acest nume e nsemnat orice cuget simplu, sau imaginea unui lucru oarecare, sau un gnd oarecare, care i-a venit omului n minte. Momeala, ca at are, o socot fara de pacat, ca nu merita nici lauda, nici osndire, pna cnd nu provoaca n noi, fata de sine, o atitudine sau alta. Al doilea moment vine atunci, cnd noi observam acest lucru sa u acest gnd ncepem sa-l privim mai deaproape, sau, dupa expresia Parintilor, ncepem sa stam de vorba cu el, cu patima sau fara patima, si-i ngaduim sa ramna la noi, desi nu-l acceptam. Acest moment se numeste nsotire. Acest lucru, Sf. Parinti nu-l socot totdeauna fara de pacat; nsa el poate fi si de lauda, n cazul cnd aceasta privire a cugetului se sfrseste dupa placul lui Dumnezeu , adica cnd l respingem, vazndu-l ca-i pacatos. Al treilea moment se petrece atunci, cnd fata de cugetul ce s-a ivit ncepem sa consimtim, nclinam spre el si suntem gata sa-l urmam. Acest lucru s e numeste unire sau nvoire cu cugetul. nsasi n acest caz pot fi doua iesiri; dupa ce am nclina t un timp de partea cugetului, noi putem sa ne dam seama si caindu-ne si marturisind lui Dumn ezeu pacatul nostru cel de gnd, sa-L chemam pe Dumnezeu ntr-ajutor, si Dumnezeu ne iarta noua p acatul si noi nvingem cugetul; iar cealalta iesire, dupa cuvntul Sf. Grigorie Sinaitul e atunci "cnd cineva, cu voia sa, primeste gndurile aduse de vrajmasi si nvoindu-se si mprietenindu-se cu el e, e biruit de ele astfel, ca nu numai ca nu se lupta mpotriva lor, ci se si hotaraste sa faca t otul dupa ndemnul lor si daca nu va mplini hotarrile sale de fapt, apoi nu din alta pricina oarecare, ci numai pentru ca nu i-a ngaduit timpul sau locul, sau pentru alta pricina, care nu i-a ngaduit sa faca cele planuite de noi nainte." Al patrulea moment e acela, cnd cugetul fara voie si cu sila pune stapnire peste inima noastra, se contopeste cu ea, de parca ar avea o viata, se opreste n ea si ne str ica toata ntocmirea noastra cea buna. Acest moment se numeste robire. nsasi n cazul acesta, mintea rob ita de cuget, cu ajutorul lui Dumnezeu, poate scapa de el. Se ntmpla nsa casi mintea, fiind parca dusa de furtunasi de valuri si trta de la ntocmirea sa cea buna, spre cugetele cele viclene , nu mai poate sa revina la ntocmirea sa cea linistitasi pasnica. Acest lucru vine, mai ales, de la desertaciune si de la convorbirile multe si nefolositoare. nsasi aici despre greutatea pacatului trebui e judecat felurit, dupa cum ar petrece aceasta robire n timpul rugaciunii sau nu, si se petrece acea sta robire sau nu, si se petrece acest lucru cu cugete mijlocii sau rele. Daca robirea nu se petrece n

timpul rugaciunii si priveste numai lucrurile necesare pentru viata, apoi aceasta poate fi si fara de pacat. (vezi despre aceasta mai amanuntit la Cuviosul Nil Sorsky: Predania catre ucenicii sai, despr e vietuirea ascetica, pag. 32 ) - Aceasta carte, Ep. Ignatie Breaceaninov o recomanda ncepatorilor ca c ea dinti carte pentru a face cunostinta cu lucrarea rugaciunii lui Iisus si cu lucrarea mintii n genere. n sfrsit, gradul cel mai nalt al stapnirii noastre, de catre cugete, se numeste patima. Aces t lucru se petrece atunci cnd cugetul cel rau, cuibarit multa vreme n sufletul nostru, devine parca o fire a lui, o obisnuinta a lui permanenta. La o astfel de stare, omul vine din propria sa voie si n aceasta stare sufletul necontenit e nviforat de cugetele cele patimase, sadite de vrajmassi nrad acinate n el, din pricina antrenarii lor si a visarii fanteziste. A scapa de aceasta stare, se poa te numai pe calea pocaintii; n caz contrar, omul e supus chinurilor viitoare. (Ibidem pag. 33). Dec i vedeti care este

succesiunea n punerea de stapnire peste suflete la cugete si aceasta succedare i si usureaza unui nevoitor atent lupta cu ele. Dv. ntrebati nca, care e legatura ntre cugete si rugaciunea lui Iisus? Din cele spu se Dv, singur puteti vedea ca ea e foarte aproape de ele, lucru care e usor de nteles. Cu ajuto rul rugaciunii lui Iisus si numai cu ajutorul ei, dar nu cu eforturile proprii, dupa cum marturises c despre acest lucru, n chip unanim, toti parintii-nevoitori, anume - momeala, iar nvingndu-l el prin ace asta, ndeparteaza de la sine si ntregul lant al atacurilor, inclusiv pna la patima. Din cele spuse, se vede de asemenea, ce nsemnatate mare are, n lucrarea mintii si a inimii si atentia cea cu priviri agere, cu ajutorul carora omul prinde momentul cnd are nev oie sa se ntoarca dupa ajutorul rugaciunii calde si stralucitoare a lui Iisus, ca sa nlature primej dia ce-l ameninta, de a-si ntina mintea si inima lui, cu cugete necurate sau desarte. O, daca mirenii a r da o atentie mai suficienta celor spuse! Ct de curata, dreaptasi usoara ar deveni atunci viata lor cea duhovniceasca. Urmarind, cu agerime, curatia izvorului nsusi, al vietii celei duhovnicesti, adic a inima noastra, lor nu le-ar veni greu sa faca curate si toate manifestarile de dinafara ale acestei vieti, adica toate faptele lor si raporturile reciproce dintre ei. Ce aer proaspat, curat ar adia a tunci n viata noastra! Si ct de usor, cu cta bucurie am respira n viata noastra. ntreaga noastra nenorocire e anume n aceasta lipsa de ornduiala, de supraveghere si de parasire a vietii din inima noa stra! Preotul. Va multumesc foarte mult, parinte, pentru lamurirea ce mi-ati dat-o. Sa dea Dumnezeu ca ea sa ajunga pna la auzul si inimile crestinilor ce petrec n lume! Iar acum va rog sa continuati cu nsirarea nvataturilor Parintilor Bisericii, despre lucrarea mintii si rugaciunea l ui Iisus, pe care eu o ascult cu mare placere si folos pentru mine.. Sfntul Varsanufie si Ioan Monahul. nvataturile Sfiniilor Cuviosi Parinti Varsanufie si Ioan se cuprind n car tea raspunsurilor lor, pe care le-au dat ei la ntrebarile puse la felurite persoane, cu privire la feluritele laturi ale vietii monahale si ale celei crestine n genere. Cartea cuprinde n sine 850 de raspunsuxi la ntrebarile arhereilor, preotilor, monahilor, mirenilor, batrnilor, tinerilor, celor neputinc iosi si sanatosi si e un ajutor pretios si de nenlocuit la dezlegarea unor sau altor probleme practice ale vietii celei duhovnicesti. "ntareste-ti inima ta, facnd asupra ei, fara tulburare, semnul crucii, n numele Tat alui si al Fiului si al Sfntului Duh, si creznd ca acest lucru ne ajuta sa strivim capul vrajmasului" ( Ep. Teofan: Despre trezvie si rugaciune, Ep. Varsanufie si Ioan Q 13). "Dorind sa-ti speli ntinaciunile, spala-le cu lacrimi; caci ele spala curat de or ice ntinaciune. Pna

cnd va tacea gtlejul tau, striga catre Iisus: "nvatatorule, mntuieste-ne, ca pierim" (Luc. 8, 24). Curateste inima ta de cenusa si aprinde acel foc, pe care a venit Domnul sa-l arunce pe pamnt. El va nimici toate acestea si va face aurul tau curat - De multa trezvie avem nevoi e". (Q 23). "Cnd se va ridica asupra ta trupul, alearga degraba cu rugaciunea catre Iisus si te vei odihni" (Q 31). "E bine sa te ndeletnicesti cu rugaciunea: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dum nezeu, miluiestema!", sau e mai bine sa nveti Sfnta Scripturasi sa viersuiesti psalmi? Trebuie facut si una si alta:

putin de ceea si putin de cealalta, dupa cele scrise: acestea trebuie sa le face ti si pe acelea sa nu le parasiti" (Mat. 23, 23) (Q 45). "Cum sa te nvrednicesti de rugaciune curatasi duhovniceasca? ntruct Domnul nostru I isus Hristos a zis: cereti si vi se va da voua; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide voua (Luc.11,9); apoi, roaga-te lui nsusi bunul Dumnezeu, ca El sa trimita pe Sf. Duh Mngietorul; si Acela, venind, te va nvata la toate si-ti va descoperi tie toate tainele. Cauta-L pe El spre calauza; El nu va ngadui nselaciunea sau risipirea din inima; nu va ngadui nepasarea si trndavia , sau dormitarea gndului, ci va lumina ochii, va ntari inima, va nalta mintea. De El lipe ste-te, Lui crede-I, pe El iubeste-L, caci El ntelepteste pe cel fara de minte, ndulceste gndul , da putere, curatie, bucurie si dreptate, ne nvata ndelunga rabdare si blndete, dragoste si pac e si le daruieste pe acelea." (Q 50). "Cum trebuie cercetate cugetele si cum sa scapam de robire? ncercarea cugetelor s e cuprinde n urmatoarele: cnd ti va veni un cuget, apoi vezi ce rasare din el. Sa-ti aduc si o pilda pentru aceasta: nchipuie-ti ca cineva te-a necajit si cugetul te ndeamna sa-i spui ceva; iar tu spune-i cugetului tau: daca eu i voi spune ceva, apoi prin aceasta l voi tulbura si el se va necaji; deci, voi rabda putin si va trece. Astfel si la fiecare cuget rau ntreaba-te pe tine, la ce duc gndurile rele - si ele vor nceta" (Q 63). "A te ruga nencetat face parte din masura nepatimirii: si prin aceasta se descope ra venirea Duhului, Care nvata la toate. Dar daca la toate, apoi si la rugaciune. Caci Apostolul zice : despre ce sa ne rugam nu stim, cum se cuvine; ci nsusi Duhul mijloceste pentru noi, cu suspinuri negraite (Rom. 8, 26)" (Q 64). Daca lucrarea launtrica dupa Dumnezeu nu-i va ajuta omului, apoi n zadar se osten este n cele de dinafara. Lucrarea cea dinlauntru cu ndurerarea inimii, o astfel de linistire nas te smerenia, iar smerenia l face pe om salas lui Dumnezeu; iar de salasluirea lui Dumnezeu (n om) s e izgonesc dracii cei vicleni si capetenia lor diavolul, cu patimile lor cele de rusine si omul devine templul lui Dumnezeu, sfintit, luminat, curatit si plin de toata fapta cea buna, de bunatate si de bucurie. Omul acesta devine Teofor (purtator de Dumnezeu). Deci osteneste-te dupa puterile omu lui dinlauntru ca sa-ti smeresti cugetele tale; si atunci Dumnezeu va deschide ochii inimii tale, ca sa vada lumina cea adevaratasi sa fie n stare a zice: "prin Har sunt mntuit eu, ntru Hristos Iisus Dom nul nostru" (Q 72). "ti voi spune despre nevointele cele duhovnicesti, ca ele, fara paza mintii, nu s e socot ntru nimic omului" (Q 77). "Este o iutime fireascasi este o iutime mpotriva firii. Cea fireasca se mpotrivest

e mpotriva mplinirii dorintelor poftitoare si ea nu cere vindecare, ca una ce este sanatoasa Cea mpotriva firii nsa se revolta, daca nu se mplinesc dorintele. Aceasta din urma cere leacuri mai p uternice dect poftele" (Q 88). "Pentru dezradacinarea patimei celei spurcate (de curvie) se cere o ostenealasi a inimii si a trupului; a inimii, ca inima nencetat sa se roage lui Dumnezeu; a trupului, ca omul sa-si m ortifice si dupa putere sa-si robeasca trupul sau. Nu trebuie deloc sa ngaduim o nvoire cu cugetul. Unirea cu cugetul consta, n genere, n faptul ca, atunci cnd omului i place ceva, el se ndulcest e de acela n

inima sa si cu placere se gndeste la el. Iar daca cineva vorbeste mpotriva cugetul ui si duce cu el razboi ca sa nu primeasca, aceasta nu este nvoire ci razboi, si-l duce pe om la i scusinta si propasire" (Q 90). "Fara ndurarea din inima, nimeni nu primeste darurile de a deosebi cugetele. Iar, cnd Dumnezeu i va da cuiva acest dar, atunci el va fi n stare sa deosebeasca cugetele prin darul Lui" (Q 96). "Dimineata te aduni putin, iar pe urma treaba dupa treaba te atrage si spre sear a te arati gol, ntunecat si trist, ce sa faci? Sunt pierdut. nsa din aceasta pricina nu trebuie sa deznadajduiesti. Crmaciul, cnd corabia-i izbita de valuri, nu deznadajduieste de mntuirea sa, ci si cr muieste corabia pna cnd o scoate la liman. Asa si tu, vazndu-te abatut si risipit de trebur i, cheama striga-te pe tine, la nceputul caii, zicnd cu proorocul: zis-am, acum am nceput (Ps . 76, 11). Cerceteaza-ti treburile pe care le ntlnesti si chibzuieste cum sa le conduci fara a-ti parasi lucrarea dinlauntru. Grija pentru Dumnezeu este o lucrare duhovniceasca, mplinitasi savrsit a spre mntuirea sufletului. Starueste-te dupa puterea ta, sa nu te ncurci cu lucruri maru nte, marginindu-te cu cele neaparat trebuincioase. Fii cu luare aminte, cu pricepere spre tine si D umnezeu ti va ajuta" (Q 100). "Sa-ti dea Domnul o pricepere duhovniceasca ca tu sa lucrezi, n toate faptele tal e, cu pricepere. Opreste-ti limba de la flecarealasi nu-l supara pe aproapele. Nu fi obraziic. Sc oteste-te drept o nimic, pazeste dragostea fata de toti si sa-L ai pururea pe Dumnezeu n mintea ta, tinnd minte, cnd ma voi arata fetii lui Dumnezeu (Ps. 41, 3). Pazeste acestea si pamntul tau va aduce rod nsutit lui Dumnezeu" (Q 101). "Nu plnsul vine de la lacrimi, ci lacrimile de la plns. Daca omul nu da nici o ate ntie pacatelor altora, ci le priveste numai pe ale sale, apoi si agoniseste plnsul. Caci prin ace asta i se aduna cugetele lui si adunndu-se astfel, nasc n inimi o ntristare dupa Dumnezeu (2 Cor.7, 10), iar ntristarea aceasta naste lacrimi" (Q 109). "Daca cugetul cel patimas va intra n inima, cu ce trebuie ndepartat, oare prin fap tul ca sa-i vorbim mpotriva sau sa rostim un blestem si ca si cum ne-am mnia pe el, sau sa alergam la Dumnezeu si sa aruncam naintea Lui neputinta noastra? Patimite sunt aceleasi necazuri si Domn ul nu le-a despartit pe ele, ci a zis: cheama-Ma n ziua necazului tau si te voi izbavi, iar tu ma vei proslavi (Ps. 49,15). Si de aceea, n privinta oricarei patimi, nu e nimic mai de folos dect sa c hemi numele lui Dumnezeu. A le vorbi mpotriva nu li se cuvine tuturor, ci numai celor puternici n Domnul, carora li se supun dracii. Iar daca cineva dintre ei le va vorbi mpotriva, apoi dracii si bat joc de el, ca el

aflndu-se sub stapnirea lor le vorbeste mpotriva. De asemenea, a-i blestema (a-i op ri) e lucrarea barbatilor celor mari, care au putere asupra lor. Oare multi dintre sfinti au bl estemat pe diavol, asemenea lui Mihail Arhanghelul, care a facut acest lucru pentru ca avea putere? Iar noua, neputinciosilor nu ne ramne dect sa alergam la numele lui Iisus; caci patimile, du pa cum s-a spus, sunt demonii - si pleaca (de la chemarea acestui nume)" (Q 111). "Cnd sunt ngreuiat de cugete, n timpul psalmodierii (cntarii de psalmi), sau n afara de aceasta si chem n ajutor numele lui Dumnezeu, apoi vrasmasul ma face sa gndesc, ca nencetata c hemare a numelui lui Dumnezeu duce la naltare, caci omul poate sa socoata, n acest timp, ca el face bine. Cum trebuie sa cugetam despre acest lucru? Noi stim ca cei bolnavi, totdeauna, a u nevoie de doctor

si de leacurile lui si cei nviforati mereu se grabesc spre liman, ca sa scape de scufundare. De aceea anume si proorocul striga: Doamne, scapare te-ai facut noua din neam n neam (Ps. 89, 1) si nca: Dumnezeu este scaparea noastrasi puterea, ajutor ntru necazurile cele ce ne-au af lat pre noi foarte (Ps. 43, 1). Iar daca El este scaparea noastra, apoi sa ne aducem aminte de ce n e vorbeste El: cheama-Ma n ziua necazului tau si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi (Ps. 4 9, 15). Sa ne nvatam deci, ca n vreme de necaz, neaparat sa chemam pe milostivul Dumnezeu. Iar c hemnd numele lui Dumnezeu, sa nu ne naltam cu cugetul. Cine se nalta, afara de cel nebun , primind ajutor de la cineva. Iar noi, ca cei ce avem nevoie de Dumnezeu, chemnd numele Lu i ntr-ajutor, asupra celor potrivnici, daca nu suntem nebuni, apoi nu trebuie sa ne naltam cu c ugetul, caci chemam de nevoie si alergam fiind necajiti. Afara de aceasta, trebuie sastim, ca a chema nencetat numele lui Dumnezeu este o doctorie, care omoara nu numai patimile, ci nsasi lucr area lor. Dupa cum un doctor cauta leac sau plasture pentru rana celui suferind si ele lucreaza , fara sa-si dea seama bolnavul cum se face acest lucru, la fel si numele lui Dumnezeu fiind chemat omo ara patimile; desi noi nu stim cum se face acest lucru" (Q.146). "Oare e bine sa te gndesti mereu (la Dumnezeu) n inima ta sau sa te rogi Lui, fara ajutorul limbii? Cnd se ntmpla de ma ndeletnicesc cu acest lucru, apoi gndul meu se risipeste si eu pe trec ntru niste naluciri de visuri. A nu te abate cu mintea si a nu te scufunda tare n risi pire si nalucire, este lucrarea celor desavrsiti, care pot sa-si crmuiasca mintea lor si sa o tina mereu n tru frica lui Dumnezeu. Iar cel ce nu poate sa aiba o trezvie nencetata pentru Dumnezeu, sa tra nsmita nvatatura si limbii (adica lasa-l si cu limba sa repete cuvntul ndreptat catre Dumnezeu). Ce va asemanator cu acest lucru vedem si la cei ce plutesc pe mare; acei dintre ei, care sunt iscusi ti, cu ndrazneala se arunca n mare, stiind ca ea nu-i poate neca pe cei ce cunosc bine mestesugul de a n ota. Iar cel ce ncepe sa nvete acest mestesug, simtind ca se afla la un loc adnc, din teama de a se neca, se grabeste sa iasa din adnc la tarm si odihnindu-se putin, din nou se arunca n adnc s i se ndeletniceste astfel, ca sa cunoasca acest mestesug cu desavrsire, pna cnd va ajunge la treapta acelora care l-au nvatat mai naintea lui" (Q 152). "Miscarea (mpotriva cugetelor celor rele) trebuie sa cuprinda faptul ca sa nu ncli nam spre cugetul cel viclean si sa nu ne unim cu el, ci fara de tulburare sa alergam la Dumnezeu. Deci, de va patrunde un cuget, nu te tulbura, ci vezi ce vrea el sa facasi te mpotriveste si cheama fara tulburare pe Domnul. Domnul, venind n pamntul Iudeilor, adica n inima omului, va izgoni pe dr aci. Deci, striga catre El ca si ucenicii: nvatatorule, mntueste-ne, ca pierim. (Mat. 8, 25);

si El, trezindu-se va opri vnturile si se vor linisti, caci a Lui este puterea si slava n veci" (Q 16 1). "Din rasputeri defaimeaza-te pe tine zi si noapte, silindu-te sa te vezi mai pre jos dect orice om. Aceasta este calea cea adevaratasi afara de ea nu este alta" (Q 162). "Daca voi vedea ca cineva lucreaza necuviincios, pot eu sa judec aceasta necuvii nta? Si cum sa scap de osndirea aproapelui, ce se naste de aici? Fapta, care ntr-adevar e necuviincioa sa, noi nu o putem socoti drept cuviincioasa; caci altfel cum vom scapa de vatamarea ce vine de aici? Cel care face o astfel de fapta, nu trebuie osndit, att dupa cuvntul Scripturii: nu judecati si nu veti fi judecati (Luca 6, 37), ct si pentru ca noua ni se cuvine sa ne socotim pe noi nsin e mai pacatosi dect toti, de asemenea si pentru ca greseala unui frate, noi trebuie s-o socotim drept a noastra

proprie si sa-l urm numai pe diavol, care l-a nselat pe el. Daca cineva ar fi mpins pe altul n groapa, apoi noi nu-l osndim pe care a cazut n groapa, ci pe cel care l-a mpins; la fel si aici. Se ntmpla ca omul face o fapta care, celor ce o vad li se pare necuviincioasa, nsa ea se face cu un gnd bun din partea celui ce o lucreaza. Iar noi, la fel, nu cunoastem nici faptul daca nu cumva fratele care a gresit, va ajunge placut lui Dumnezeu prin pocainta, prin smerita cugetare si marturisire. Fariseul a plecat osndit, pentru ca s-a marit. Cunoscnd acestea sa ur mam smereniei vamesului si sa ne osndim pe noi nsine ca sa fim "ndreptati si sa fugim de marirea fariseului, ca sa nu fim osnditi". "Din dorinta de a fi pe placul oamenilor, omul ajunge la slav a cea desarta. Iar cnd ea se va nmulti apoi vine trufia" (Q 163). Se cuvine sa fim curiosi n ce priveste dumnezeiestile Taine? Si, apropiindu-ne de ele, cel mai pacatos e osndit ca un nevrednic? - Venind la Biserica pentru a primi Trupul si Sn gele lui Hristos si primindu-le pe acestea, ia aminte la tine, nsuti, ca fara nici o ndoiala sa cre zi n adevarul acestei taine. Dar cum se petrece acest lucru nu fii curios, ci crezi, dupa cum este spu s: Acesta este Trupul Meu, Acesta este Sngele Meu, Domnul ni le-a dat spre iertarea pacatelor (Matei 26 , 26; Marcu 14, 22). Nadajduim, ca cine va crede astfel acela nu se va osndi, iar cine nu va cred e, deja osndit este. Deci nu te opri ca sa te apropii, osndindu-te ca pe un pacatos, ci sa recunosti c a un pacatos care se apropie de Mntuitorul, se nvredniceste de iertarea pacatelor. Si n Scriptura, i vede m pe cei ce se apropie de El cu credinta si aud acel glas dumnezeiesc: Ti se iartatie pacatele tale cele multe (Matei 9, 2, 5; Luca 7, 47 - 48). Asculta-L si pe Domnul nsusi, care zice: "N-am venit s a mntuiesc pe cei drepti ci pe cei pacatosi (Luca 5, 32). Deci, socotindu-te pacatos, apropie-te d e Cel ce poate sa mntuiasca pe cel pierdut (Matei 18,11; Luca 19,10)" (Q 167). "De stai, de sezi, de stai culcat, sa vegheze inima ta ntru slujba ta de psalmi. Da-te rugaciunii, nencetat alergnd catre Dumnezeu, ziua si noaptea si atunci vrajmasii care lupta su fletul se vor ndeparta rusinati" (Q 173). "A asculta cu placere vorbirea de rau este de asemenea o vorbire de rau si e vre dnic acest lucru de osnda ca si ea" (Q 179). "Cnd voi auzi ca cineva vorbeste de rau despre mine, ce sa fac? Scoala-te la ruga ciune si te roaga nti pentru el, pe urma pentru tine, zicnd: Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste pe f ratele meu si pe mine, netrebnicul robul tau si ne acopere pe noi de cel viclean, cu rugaciunile Sfintilor Tai, Amin!" (Q 177). "n timpul convorbirii cu cineva, e bine sa chemi numele lui Dumnezeu? Si n timpul convorbirii si nainte de convorbire, si dupa convorbire, n orice timp si n orice loc, trebuie chem at numele lui

Dumnezeu. Scriptura zice: nencetat va rugati. (1 Tes. 5, 17); caci prin aceasta e nimicita orice ispita" (Q 190). "Cum se poate ruga omul nencetat? Cnd cineva e singur, apoi trebuie sa se ndeletnic easca n psalmodiere si sa se roage cu gura si cu inima; iar de va fi n piata si n genere mpreuna cu altii, apoi nu se cuvine sa se roage cu gura, ci numai cu mintea. nsa n acest timp trebui e paziti ochii, pentru ca sa scapam de raspndirea cugetelor si de cursele vrajmasului" (Q 191). "Cnd ma rog sau ma ndeletnicesc cu cntarea de psalmi si nu simt puterea cuvintelor rostite, din pricina nesimtirii din inima, ce folos am eu de la aceasta rugaciune? Desi tu nu simti (puterea celora

ce le rostesti), nsa dracii o simt, aud si tremura. Deci, nu nceta a te ndeletnici cu cntarea de psalmi si rugaciunea si ncetul cu ncetul, cu ajutorul lui Dumnezeu, nesimtirea ta se va muia" (Q 192). Cuviosul Isaac Sirul Sa trecem acum la marele povatuitor al linistirii si al rugaciunii celei desavrsi te, Cuviosul Isaac Sirul, Episcopul de Ninive, care a trait n secolul al saselea "nceputul vietii celei adevarate, din om, este frica de Dumnezeu (Cuvintele ascet ice aIe Sf. Isaac Sirul, Cuv.1, pag.3) 1. "Fii ntelept, si-ti pune temelie a calatoriei tale teama de Dumnezeu si fara ocol uri n cale, peste putine zile vei fi la usile mparatiei" (Cuv. 1, pag. 5). "Prigoneste-te pe tine nsuti si vrajmasii tai alungati vor fi n apropierea ta. mpac a-te cu tine nsuti si se va mpaca cu tine cerul si pamntul. Starueste-te sa intri n camara ta cea dinl auntru si vei vedea camara cea cereasca, pentru casi una si alta e acelasi lucru si intrnd n una , le vezi pe amndoua. Scara mparatiei acelora e nlauntrul tau, e ascunsa n sufletul tau. Scufunda -te n tine nsuti de pacat si vei gasi acolo ascunzisuri pe care vei fi n stare sa te ridici." (Cbv.2, pag. 10, Ep. Teofan. Despre trezvie si rugaciune, Sf. Isaac, Q 14). "Mereu osteneste-te pe tine cu rugaciuni naintea lui Dumnezeu n inima, care poarta un cuget curat, plin de umilinta si Dumnezeu va pazi mintea ta de cugetele cele necurate si ntinate, ca sa nu fie ocarta pentru tine calea lui Dumnezeu" (Cuv. 2, pag.11, Ep. Teofan, Q 16). "nceputul ntunecarii mintii, mai nti de toate n lenevirea fata de slujba lui Dumnezeu si de rugaciune. Caci daca sufletul nu va cadea dinti din acestea, apoi alta cale spre n selarea sufletului nu e; iar cnd (pentru lenevirea n rugaciune) el se lipseste de ajutorul lui Dumnez eu, lesne cade n minile potrivnicilor" (Ep. Teofan, Q 19). "Una este curatia mintii si alta este curatia inimii. Caci mintea este unul din simturile sulletului, iar inima cuprinde n sine si tine n stapnirea sa toate simturile launtrice. Ea este rad acina, iar daca 1 Citatele sunt dupa cartea: Operele celui dintre Sf. Par. nostru Avva Isaac Sir ul. "Cuvntari ascetice", Ed. 3-a, Serghiei - Posad, 1911 radacina este sfnta, apoi si ramurile sunt sfinte, adica, ratie, apoi e clar ca se curata si celelalte simturi. Daca mintea si va adauga silinta la Scripturi, sau se va osteni ctva n posturi, linistiri, apoi va uita nainte si va ajunge la curatie, de ndata ce se va departa de viata cea uratie totdeauna, pentru ca, pe ct de degraba se curata, tot asa de degraba daca inima ajunge la cu citirea dumnezeiestilor felul sau de a gndi de mai ntinata; nsa nu va avea c se si ntineaza. Iar inim

a ajunge la curatie prin multe necazuri, lipsuri, departarea de la mpartasire cu tot ce este lumesc n lume si prin omorrea sa, pentru toate acestea. Iar daca ea a ajuns la curatie, apoi curatia ei nu se ntineaza de ceva mic, nu se teme de razboaie mari si vadite, nteleg razboaie nfricosate; pentr u casi-a cstigat un stomac tare care poate mistui orice hrana, care nu se poate mistui n oamenii c ei neputinciosi. Astfel, orice curatie, agonisita n graba, n scurt timp si cu putina osteneala, n cu rnd se pierde si se

ntineaza. Iar curatia agonisita prin multe necazuri si cstigata ntr-un timp ndelunga t, nu se teme de vreun atac oarecare, care n-ar trece masura, n vreuna din partile sufletului, pentru ca Dumnezeu ntareste sufletul. A Lui e slava n vecii vecilor Amin." (Cuv. 4, pag. 24, Ep. Teof an, Q 30). "E curat cu mintea nu acel care nu cunoaste raul (caci unul ca acesta va fi asem enea unui dobitoc), nu acel care se afla n stare de pruncie, nu acel care-si ia asupra-si un chip de curatie. Ci iata curatia mintii - luminarea cu cele dumnezeiesti, dupa o ndeletnicire n lucrarea virtutilor . Si nu ndraznim sa spunem ca cineva si-ar fi agonisit-o pe aceasta fara sa fi fost ispitit de cu gete, pentru ca altfel el ar fi fost ca unul care nu-i mbracat n trup. Caci nu ndraznim sa spunem ca firea no astra pna la moarte n-ar fi luptatasi n-ar suferi vatamare. Iar ispita cugetelor eu numesc nu ca sa ne supunem lor, ci ca sa punem nceputul unei lupte cu ele" (Cuv. 4, pag. 23, Ep. Teofan, Q 2 7). "Cine-si pazeste inima sa de patimi, acela n fiecare clipa l vede pe Domnul. La ci ne gndurile i sunt mereu nspre Dumnezeu, acela arunca demonii de la sine si dezradacineaza samnt a rautatii lor. Cine n fiecare clipa si supravegheaza sufletul sau, inima aceluia se va vesel i de descoperiri. Cine-si concentreaza privirea mintii sale nlauntrul sau, acela vede n sine zorile cele duhovnicesti. Cine uraste orice risipire a mintii, acela vede pe Stapnul nlauntrul inimii sale." (Ep. Teofan, Q 46). "Patimile se dezradacineazasi se pun pe fuga, printr-o nencetata adncire a gndurilo r n Dumnezeu. Aceasta e sabia care le omoara pe ele. Cine doreste sa-L vada pe Domnu l nlauntrul sau, acela adauga silinta ca sa-si curete inima sa, printr-o nencetata aducere aminte de Dumnezeu. Si astfel, avnd ochii mintii sale luminati, el n fiecare ceas va vedea pe Domnul. Ce se petrece cu pestele iesit din apa, acelas lucru se petrece si cu mintea, care a parasit aduc erea aminte de Dumnezeu si se risipeste cu aducerea aminte de lume." (Ep. Teofan Q 51). "Lucrarea de purtare a crucii e ndoita, fiindca firea e ndoita, apoi si ea se mpart e n doua parti. Una se cuprinde n rabdarea necazurilor trupesti, care se nasc din lucrarea partii emotive a sufletului si este si se numeste lucrare. Iar cealalta e cuprinsa ntr-o lucrare sublire a nu ntii si n cugetarea despre cele dumnezeiesti, precum si n petrecerea n rugaciune s.a.m.d.; ea se savrse ste prin partea poftitoare a sufletului si se numeste contemplare. Si una, adica lucrarea, curat a pe masura rvnei partea cea patimasa a sufletului, iar a doua, puterea de lucrare a dragostei din suflet, adica dorinta fireasca care lumineaza partea cea ntelegatoare a inimii. Pe orice om, care mai na inte de a nvata cu desavrsire partea cea dinti, trece la aceasta de a doua atras de dulceata ei, n u mai spun deja de lenevia sa, l ajunge mnia lui Dumnezeu, pentru ca nu si-a omort madularele sale cel e de pe

pamnt, (Col. 3, 5), adica nu si-a vindecat neputintele cugetelor, printr-o ndeletn icire plina de rabdare, n lucrarea ocarii crucii, dar a ndraznit, n mintea sa, sa viseze la slava crucii. Acest lucru l si ndeamna cele spuse de Sfintii cei din vechime, ca, daca mintea se va gndi sa s e suie pe cruce mai nainte ca simturile ei, vindecndu-se de neputinta, sa vina ntru linistire, apoi o ajunge mnia lui Dumnezeu. Aceasta suire pe cruce, care atrage mnia, se petrece nu n prima part e a rabdarii necazurilor; adica a rastignirii trupului, ci cnd omul ajunge la contemplare; iar aceasta este a doua parte, care urmeaza dupa vindecarea sufletului. Iar la cine mintea e ntinata de p atimi rusinoase si cine se grabeste sa-si umple mintea sa de cugete visatoare, aceluia i se nchide g ura cu pedeapsa, pentru ca nu si-a curatat mai nainte mintea prin necazuri, nu a cucerit poftele t rupesti, ci bizuinduse pe ceea ce a auzit urechea si ce e scris cu cerneala, s-a aruncat drept nainte, c a sa mearga pe o

cale plina de ntuneric, pe cnd el singur e orb cu ochii. Caci si aceia care au ved erea sanatoasa, fiind plini de luminasi cstigndu-si ndrumatori de-ai harului, zi si noapte sunt n pr imejdie, cu toate ca ochii lor sunt plini de lacrimi si ei n rugaciune si n plns si continua rug aciunea slujirii lor, toata ziua si chiar si noaptea, din pricina grozaviilor ce-i asteapta n cale si a prapastiilor ce le ntlnesc si a chipurilor adevarului, care sunt amestecate cu nalucirile cele nselato are ale lucrurilor. Spun: "Ce e de la Dumnezeu, aceea vine singur prin sine, iar tu nici nu vei simt i". Aceasta-i drept, nsa numai daca locul este curat si nu ntinat. Iar daca lumina ochiului tau celui d uhovnicesc nu e curata, apoi nu ndrazni sa-ti arunci ochiul la globul de soare, ca sa nu pierzi s i aceasta mica raza, adica credinta simplasi smerenia si marturisirea din inimasi faptele cele mici d upa puterea ta si sa nu fi aruncat de singura latura a fiintelor duhovnicesti, care e ntunericul cel m ai dinafara, caci ceea ce e n afara de Dumnezeu, este asemenea iadului, dupa cum a fost aruncat acela ca re nu s-a rusinat sa vina la nunta n haine necurate." (Cuv. 2, pag.12). "Fiecare lucru are rnduiala sa si fiecare fel de viata are un anumit timp. Cine nc epe mai nainte de vreme ceva ce este peste masura lui, acela nu cstiga nimic, ci si pricinueste numa i o vatamare ndoita." (Cuv.11, pag. 51). "Dupa cum din multe mii abia se afla unul care mplineste poruncile si prin aceast a a ajuns la curatia sufletului, asa dintr-o mie daca se va gasi unul, care s-a nvrednicit cu mare staruinta si paza sa ajunga la rugaciunea cea curata; iar cel care a ajuns la acea taina care e de ja dupa aceasta rugaciune, abia de se mai gaseste din neam n neam." (Ep. Teofan, Q 66). "Care e semnul ca, curatia a nceput sa se salasluiasca n inima? Cnd se nvredniceste cineva de darul lacrimilor, care curg fara nici o sila; pentru ca lacrimile sunt puse, pen tru minte, ca un hotar oarecare ntre cele trupesti si cele duhovnicesti, ntre starea patimasa si curatie. Pna ce nu va primi omul acest dar, lucrarea lui se face nca numai n omul cel dinafarasi el deloc n-a simtit nca puterea celor ascunse n omul cel dinlauntru." (Ep. Teofan, Q 82). "Daca ceri ceva de la Dumnezeu si El zaboveste sa te asculte pe tine ndata, apoi nu te ntrista, pentru ca tu nu esti mai ntelept dect Dumnezeu. Iar acest lucru se petrece cu tine sau pentru ca nu esti vrednic sa primesti cele cerute, sau pentru ca, caile inimii tale nu coresp und, ci sunt potrivnice cererilor tale; sau pentru ca nca n-ai ajuns la masura ca sa primesti darul pe ca re l ceri. Sau ca nu ni se cuvine noua mai nainte de vreme sa ne atingem de masurile mari, ca darul lu i Dumnezeu, fiind primit n graba, sa nu ajunga fara de nici un folos; pentru ca cele primite cu usurinta - degraba se si pierd; iar tot ce e agonisit cu ndurerare de inima, se si pazeste cu bagare de seama." (Cuv. 5,

pag. 28). n afara de ispite nu se vede Pronia lui Dumnezeu, e cu neputinta sa cap eti ndrazneala naintea lui Dumnezeu, e cu neputinta sa ne nvatam ntelepciunea Duhului, e cu neputi nta de asemenea ca dragostea cea dumnezeieasca sa se ntareasca n sufletul tau. nainte de i spitire, omul se roaga lui Dumnezeu, ca un strain oarecare. Iar cnd intra n ispite din dragostea catre Dumnezeu si nu-si ngaduie nici o schimbare (ramne neclintit), atunci se aseaza naintea lui D umnezeu de parca L-ar avea pe El datornic si ca un prieten sincer; pentru ca el, spre a mpli ni voile lui Dumnezeu, a dus lupta cu vrajmasul lui Dumnezeu si l-a nvins pe el." (Cuv. 5, pag . 30).

"Orice rugaciune, n care nu se oboseste trupul si nu s-a ndurerat inima, e socotit a drept un copil nascut nainte de vreme, pentru ca o astfel de rugaciune n-ar fi n suflet" (Cuv.11, pag. 52, Ep. Teofan, Q 62). "Una e un cuvnt lucrator si alta e un cuvnt frumos. ntelepciunea stie sa-si mpodobea sca cuvintele sale, chiar fara sa cunoasca lucrurile, sa vorbeasca adevarul, fara sa stie si sa discute despre virtute, desi nsusi omul n-a cunoscut lucrarea ei prin ncercare. Ce e un pi ctor care picteaza cu apa peretii si nu poate cu acea apa sa-si potoleasca setea sa si ce e omul ca re vede visuri frumoase, asa e si cuvntul care nu este dovedit prin lucrare. Cine vorbeste despr e virtute, ceea ce el nsusi a ncercat cu fapta, acela transmite acest lucru celui ce-l asculta la fel cu m da unul altuia banii cstigati prin osteneala sa. Si cine seamana agonisita din nvatatura sa proprie, n a uzul celor ce-l asculta, acela cu ndrazneala si deschide gura sa, zicnd fiilor sai duhovnicesti, cu m a spus batrnul Iacov lui Iosif cel cu ntreaga ntelepciune: Iar eu ti dau tie o parte mai mare dect fratilor tai, pe care am luat-o de la Amorei, cu sabia mea si cu arcul meu." (Cen. 48, 22) (Cuv. 1, pag. 7). "Daca vei petrece n prea frumoasa virtute si nu vei simti ca gusti din dulceata e i, apoi nu te mira. Caci pna cnd nu se va smeri omul, nu capata rasplata pentru lucrarea sa. Rasplata se da nu pentru lucrare, ci pentru smerenie: cine o dispretuieste pe cea din urma, acela o pierd e pe cea dinti." (Ep. Teofan, Q 110). "Darul fara de ispite este pierzare pentru cei ce-l primesc pe acesta. Daca lucr ezi binele naintea lui Durnnezeu si El ti va da darul, roaga-L sa te nvete a te smeri sau sa-ti ia darul, ca el sa nu fie pentru tine pricina de pierzare." (Ep. Teofan, Q 111). "Calea lui Dumnezeu este o cruce zi de zi. Nimeni nu s-a suit la cer petrecnd la racoreala. Iar despre calea cea racoroasa, stii unde se sfrseste." (Ep. Teofan, Q 115). "Omul ct timp traieste (petrece) n nepasare, se teme de ceasul mortii; iar cnd se v a apropia de Dumnezeu, se teme sa ntmpine Judecata; iar cnd, n ntregime, va pasi n cele de mai nain e, atunci si o fricasi alta sunt nghitite de dragoste." (Ep. Teofan, Q 119). "Lasa ca totdeauna sa precumpaneasca la tine milostenia. O inima asprasi lipsita de ndurare, niciodata nu se va curati. Omul cel ndurerat este un doctor pentru sufletul. sau; pentru ca, ca un vnt puternic izgoneste dinlauntrul sau ntunecarea patimii." (Ep. Teofan, Q 135). "Sufletul cel ntelegator, fiind esentialmente unit si legat cu simturile si cu cu getele sale, fireste ca e trt, daca omul nu va veghea ntr-o rugaciune ascunsa." (Ep. Teofan, Q 140). "Smerenia si fara de fapte face ca multe greseli sa fie iertate; si dimpotriva f ara de smerenie si faptele sunt fara de folos. Ce este sarea pentru orice mncare, aceasta e smerenia pentru orice virtute. Pentru a o cstiga, e nevoie sa te ntristezi cu gndul nencetat cu o umilinta

si cu o ntristare chibzuita." (Ep. Teofan, Q 155). "Trebuie sa ne scufundam n omul nostru cel dinlauntru si sa petrecem acolo n nsingu rare, nencetat lucrnd via inimii noastre. Si poate ca, prin aceasta petrecere n apropiere a omului dinlauntru, vom ajunge la unirea desavrsita cu cunoasterea nadejdii noastre, a lu i Hristos celui ce petrece n noi." (Ep. Teofan, Q 176). "Nu faptele deschid usa cea ncuiata a inimii, ci inima nfrntasi smerenia sufletului , cnd vor fi biruite patimile prin smerenie." (Ep. Teofan, Q 179).

"Sta scris de catre unul dintre Sfinti: Cine nu se socoate pacatos, rugaciunea a celuia nu e primita de Domnul." (Ep. Teofan, Q 180). "Sa punem n rnduiala latura inimii prin fapte de pocainta si printr-o viata placuta lui Dumnezeu, iar ale Domnului vor veni singure de la sine, daca locul din inima va fi curat s i nentinat." (Ep. Teofan, Q 181). "Lucrarea cea ascunsasi poruncile cele nouasi duhovnicesti, pe care le pastreaza sufletul, avnd n vedere frica de Dumnnezeu, nnoiesc si lumineaza sufletul si n ascuns vindeca toate madularele lui." (Ep. Teofan, Q 182). "Nimic nu poate sa ne apropie astfel inima de Dumnezeu ca milostenia si nimic nu ne aduce n sufletul nostru atta liniste, ca saracia cea de buna voie." (Ep. Teofan, Q 195). "Cnd omul nchide portile cetatii, adica simturile, atunci lupta nlauntru si nu se t eme de cei ce uneltesc n afara de cetate." (Ep. Teofan, Q 196). "Prin ce ai pierdut pe cele bune, prin acelea le si cstigi. Ti-ai pierdut ntreaga n telepciune (curatia), Dumnezeu nu va primi de la tine milostenie, daca petreci n curvie, pentru ca vrea de la tine sfintenia trupului." (Ep. Teofan, Q 200). "Ostenelile trupului fara de curatia mintii sunt ca si pntecele sterp si snurile u scate, pentru ca nu se pot apropia de cunoasterea lui Dumnezeu. Ei si chinuiesc trupul, nsa nu se ngrij esc sa-si dezradacineze patimile din minte si de aceea nu culeg nimic." (Ep. Teofan, Q 209 ). "Ca dar, peste dar - pentru oameni - dupa Botez s-a dat pocainta. Caci pocainta este a doua renastere de la Dumnezeu. Si acel dar, arvuna caruia am primit-o prin credinta, l primim pr in pocainta. Pocainta este usa milostivirii, deschisa celor ce o cauta cu staruinta. Prin ace asta usa patrundem la mila lui Dumnezeu; caci toti, dupa cuvntul Scripturii dumnezeiesti, au pacatuit, fiind ndreptati n dar prin harul lui (Rom. 3, 23 - 24). Pocainta este harul al doilea si se naste n inima de la credinta si frica (de Dumnezeu)" (Cuv. 83, pag. 397). "Este o cunoastere premergatoare credintei si este o cunoastere nascuta de credi nta. Este o cunoastere fireasca, care osebeste binele de rau si ea se numeste socotinta fire asca, prin care, n chip firesc, fara nvatatura, cunoastem binele si raul. Aceasta socotinta, Dumnezeu a s adit-o n firea cea ntelegatoare, iar cu ajutorul nvataturii ea capata o sporire si o mplinire. Nu e om care sa n-o aiba. Cei lipsiti de aceasta putere sunt mai prejos de firea cea ntelegatoare si de cei ce au pierdut aceasta putere de cunoastere. Proorocul, pe buna dreptate, i-a asemanat cu dobitoacele c ele nentelegatoare. Prin aceasta chibzuinta noi putem afla calea lui Dumnezeu. Aceasta este cunoaste rea cea fireasca; ea premerge credintei si este o cale spre Dumnezeu. Prin aceasta socotinta ne nva tam sa socotim binele de rau si sa primim credinta. Si puterea firii marturiseste ca omul trebu

ie sa creada n Acela, care le-a facut pe toate acestea, sa creadasi n cuvintele poruncilor Lui si sa le mplineasca. Din credinta se naste frica de Dumnezeu si cnd ea va nsoti faptele si va ajunge, trept at, la lucrare, atunci ea (frica) naste cunoasterea cea duhovniceasca, despre care am zis ca se naste din credinta. Deci credinta naste n noi frica, frica ne ndeamna la pocainta si la lucrare. Astfel se daruieste omului cunoasterea cea duhovniceasca, adica o simtire a tainelor, care naste cre dinta adevaratei contemplari. Astfel nu numai simplu de la credinta se naste cunoasterea cea duho vniceasca, ci credinta naste frica de Dumnezeu si cnd vom ncepe a lucra n frica de Dumnezeu, de l a frica de

Dumnezeu se naste cunoasterea cea duhovniceasca. Nu frica de Dumnezeu naste acea sta cunoastere duhovniceasca (caci nici nu se poate naste ceea ce nu e n natura), ci cunoasterea aceasta se daruieste ca un dar, fricii de Dumnezeu. Cnd vei cerceta cu luare aminte lucrarea fricii de Dumnezeu, atunci vei afla ca ea este pocainta. Si cunoasterea duhovniceasca, ce urmeaza dupa ea, este acelasi lucru despre care am spus, ca arvuna ei (a cunoasterii) noi am prim it-o n Botez, iar daruirea ei o primim prin pocainta. Si daruirea aceasta, despre care am spus ca o primim prin pocainta, este cunoasterea cea duhovniceasca ce se da, ca un dar, lucrarii frici i. Iar cunoasterea cea duhovniceasca este simtirea celor ascunse. Si cnd va simti cineva aceasta nevazut asi cu mult mai bine, atunci capata ca de la acestea demnitatea de cunoastere duhovniceascasi n s imtirea lui se naste o alta credinta, au potrivnica celei dinti, ci care o ntareste pe credinta c eea. O numesc pe ea credinta contemplativa. Pna acum a fost auzul (adica credinta cea din auz, Rom.10 , 17), iar acum e contemplare; iar contemplarea e mai fara de ndoiala dect auzul." (Cuv. 84, pag. 39 9). Toate felurile si chipurile de rugaciune, cu care se roaga oamenii lui Dumnezeu, au drept hotar rugaciunea cea curata. Caci si suspinarile si ngenunchierile si cererile inimii s i strigatele cele dulci si toate felurile de rugaciune, dupa cum am spus, au drept hotar rugaciunea cea curatasi au posibilitate sa ajunga numai pna la ea. Curatia si necuratia rugaciunii depinde d e urmatoarele: de ndata ce n timpul cnd mintea se pregateste sa aduca (rugaciune), se amesteca cu ea un gnd oarecare strain, sau neliniste peatru ceva, atunci rugaciunea aceasta nu se nume ste curata; pentru ca nu din animale curate a adus mintea pe altarul Domnului, adica pe inima - pe ace st altar duhovnicesc al lui Dumnezeu. Dupa rugaciunea cea curata, alta rugaciune nu mai e ste. Pna la acest hotar, orice miscare de rugaciune si toate felurile de rugaciune, duc mintea pri n puterea libertatii. De aceea e si nevointa n rugaciune. Iar dincolo de acest hotar, va fi deja uimire a, dar nu rugaciunea; pentru ca toate ale rugaciunii se curmasi n schimb, vine o contemplar e oarecare si mintea se roaga nu cu rugaciune. Un lucru e rugaciunea si altul e contemplatia d in rugaciune, desi rugaciunea si contemplarea si iau nceputul una din alta. Rugaciunea este semanatul , iar contemplarea este adunarea manunchelor. Dupa cum din multe mii, abia se gaseste unul care a mplinit poruncile si toate cele ale legii, cu o mica lipsasi a ajuns la curatia s ufletului, asa dintr-o mie daca se gasi unul care s-a nvrednicit, cu mare bagare de seama, sa ajunga la rugaciunea cea curata; sa rupa acest hotar si sa primeasca taina aceea; pentru ca de rugaciunea cea curata nu s-au putut nvrednici multi; s-au nvrednicit nsa foarte rari; iar cel ce a ajuns la taina

aceea care e dincolo de aceasta rugaciune, abia de se afla, dupa harul lui Dumnezeu, din neam n neam. Si daca abia de se mai roaga cineva cu rugaciunea curata, apoi ce sa mai zicem de rugaci unea cea duhovniceasca? La Sfintii Parinti era obiceiul sa dea denumirea de rugaciune la toate miscarile cele bune si la lucrarile cele duhovnicesti. Si nu numai Parintii, ci si toti cei car e sunt luminati de cunoastere obisnuiesc orice lucrare frumoasa s-o socoata aproape unul si acelasi lucru cu rugaciunea. Uneori pe aceasta rugaciune, asa zisa duhovniceasca, ntr-un loc o num esc cale, n altul cunoastere si nca undeva, vedere a mintii. Vezi, cum Parintii schimba denumirea l ucrurilor duhovnicesti. Caci exactitatea denumirilor se statorniceste numai pentru lucruri le de aici, iar pentru lucrurile din veacul viitor nu e un nume autentic si adevarat despre ele; e numa i o simpla cunoastere, care e mai presus de orice denumire si de orice principiu compus, de orice chip, culoare,

descriere si de toate denumirile nascocite. De aceea, cnd cunoasterea sufletului se va nalta din lumea cea vazuta, atunci Parintii, spre a nsemna aceea cunoastere, ntrebuinteaza d enumiri pe care le vor, fiindca denumirile exacte ale aceluia nu le cunoaste nimeni. nsa pentru c a sa ntareasca gndurile sufletului pe aceasta cunoastere, ei ntrebuinteaza denumiri si pilde, dup a cuvntul Sf. Dionisie, care zice, ca pentru simturi ntrebuintam pilde, silabe, numiri si expre sii potrivite. nsa cnd prin lucrarea Duhului, sufletul va fi mpins spre cele dumnezeiesti, atunci pen tru noi sunt de prisos si simturile si lucrarea lor, precum de prisos sunt puterile sufletului c elui nduhovnicit, cnd el, n urma unitatii de nepatruns, se face asemanator cu Dumnezeirea si n miscarile sale e stralucit de raza luminii celei mai de sus. Deci, crede frate, ca mintea are putinta sa de osebeasca miscarile sale numai pna la hotarul rugaciunii celei curate. De ndata ce a ajuns acolo si nu se ntoarce napoi, sau paraseste rugaciunea - rugaciunea devine atunci, parca, o mijlocitoare ntre rugaciunea cea sufleteascasi cea duhovniceasca. Si cnd mintea e n miscare, atunci ea se afla n latura cea sufleteasca: nsa dendata ce paseste ea n acea latura se curmasi rugaciunea. Caci Sf intii, n veacul viitor, cnd mintea lor e nghitita de Duhul, nu se roaga cu rugaciuni, ci cu uimire se salasluiesc n slava ce-i veseleste. Asa se petrece si cu noi. De ndata ce mintea se va nvrednici sa simta fericirea cea viitoare, se va uita si pe sine nsasi si toate cele de aici si nu va mai avea n sine nici o miscare fata de ceva. De aceea, cineva, cu toata certitudinea, ndrazneste sa spuna ca lib ertatea vointei ndrumeazasi pune n miscare, prin mijlocirea simturilor, orice virtute ce se savrses te si orice rnduiala de rugaciune, de e n trup sau n gnd si chiar mintea nsasi - acest mparat al p atimilor. Cnd nsa ocrmuirea si purtarea de grija a Duhului va pune stapnire peste mine, acest arhitect al simturilor si cugetelor, atunci firii i se ia libertatea si mintea e calauzita, n loc sa calauzeasca. Si unde va fi atunci rugaciunea, cnd firea nu va fi n stare sa aibe stapnire asupra sa , ci e calauzita de alta putere, singura nu stie unde si nu poate sa faca miscarile de gnd pe care le -ar fi vrut, ci e cuprinsa n acea clipa de puterea ce a robit-o si nu simte ncotro e ndrumata de ea? Atunci omul nu va mai avea nici vrere chiar dupa marturisirea Scripturii nu stie de e n trup el, sau n afara de trup (2 Cor.12, 2). Si va mai fi rugaciune n acela care e att de robit, nct nu e constien t de sine? De aceea, nimeni sa nu graiasca hulasi sa nu ndrazneasc sa afirme ca se roaga cu o ru gaciune duhovniceasca. ntr-o astfel de ndrazneala sunt lasati cei care se roaga cu ngmfare, care sunt ignorati n cunoastere si mincinos vorbesc despre sine, cum ca ei, cnd vor, se roag a cu o rugaciune duhovniceasca. Iar cei cu smerita cugetare si care pricep lucrarea se unesc ca s

a nvete de la Parinti si sa cunoasca hotarrile firii si nu-si ngaduie sa se dedea la astfel de gnduri ndra znete." (Cuvntul 16, pag. 61 si urm.). n acest loc Sfntul Isaac da nca o astfel de definitie pentru rugaciunea cea duhovni ceasca: "Miscarile sufletesti, pentru o neprihanire ireprosabilasi curatie, se mpartasesc de lucrarea Sf. Duh. De aceasta se nvredniceste unul dintre multe mii de oameni, caci aceasta este tai na starii si vietii viitoare. Caci el e naltat si firea ramne fara de lucrare, fara orice miscare si a ducere aminte despre cele de aici. Sufletul nu se roaga cu rugaciune, ci cu simtirea simte (pipaie) l ucrurile duhovnicesti ale veacului aceluia, care ntrec orice pricepere omeneasca, ntelegerea carora e cu putinta numai prin puterea Sfntului Duh. Iar aceasta e o contemplare a mintii, nsa nu miscare si nu o cautare a rugaciunii, desi rugaciunii i datoreste nceputul." (Cuvntul 21, pag.104).

Preotul. Ceea ce at i spus Dv. acum mi aminteste foarte mult cuvintele Sf. Maxim Cavsocalivitul, spuse n a doua jumatate a convorbirii lui cu Cuviosul Grigorie Sinaitul, lucru pe care l-ati amintit la sfrsitul convorbirii noastre de data trecuta. Monahul. Exact asa e. Si acolo si aici e vorba despre unul si acelas lucru si an ume despre acele stari de rugaciune,.care ncep, dupa cuvintele Sf. Isaac, dincolo de hotarele rugaciunii celei curate, care e sfrsitul rugaciunii ce se mai afla n stapnirea omului. Aceste stari de rugaciune, n ici nu se mai numesc stari de rugaciune, ci poarta alte felurite numiri, pricina multimii caro ra, de asemenea o lamureste Sf. Isaac. Ele se numesc si vedere si contemplare si uimire; se numesc , afara de aceasta si rugaciune duhovniceasca. Cu putere de la sine omul nu poate sa intre n starile ac estea, ci e introdus n ele de Duhul Sfnt, independent de vointa si eforturile omului. A tinde sa patrun zi acolo, cu de la sine putere, nu numai ca nu e evlavios si ndraznet, ci e si fara de socotinta, fa ra de puterea harica a Sf. Duh; omul, dupa cuvintele Sf. Grigorie Sinaitul, vede atunci nu vedenii sau contemplari, ci numai nalucirile sale proprii si astfel, cade n nselare. mi pare bine, parinte, ca ati observat aceasta asemanare ntru cuvintele Sf. Isaac si cuvintele Sf. Maxim. Si unul si altul ne am intesc ca sa nu uitam de acele stari de rugaciune, nalte si de dincolo de constiinta omului, pent ru care cel dinti pas e rugaciunea smeritasi lucratoare a lui Iisus, pentru nvatarea careia noi am si nc hinat convorbirile noastre. nsa sa revenim din nou la gndurile si nvataturile Sf. Isaac care sunt mult mai simple si mult mai apropiate de ntelegerea noastrasi de experienta noastra redusa. "Cel care si-a simtit pacatele sale e mai bun dect acela care, prin rugaciunea sa , nvie mortii. Cine s-a nvrednicit sa se vada pe sine nsusi, acela e mai bun dect cel ce s-a nvrednicit sa vada pe ngeri." (Cuv. 41, pag.175 ). "Nu osndeste si nu judeca Dumnezeu pe om pentru o miscare fara voie, daca chiar n e-am nvoi pentru un timp cu cugetul. Daca, n acelasi ceas, vom lepada n noi patimile si se v a arata n noi zdrobirea, apoi Domnul nu ne cere socoteala pentru o astfel de nepasare; nsa ne c ere socoteala pentru nepasarea careia, ntr-adevar, mintea se deda ntr-att nct priveste la acest luc ru fara nici o simtire si-l socoate drept ceva ce trebuie sa fie si ceva folositor si nu se gnde ste ca aceasta e o distractie primejdioasa pentru el. Sa ne rugam, deci, pururea Domnului astfel: H ristoase, plinatatea adevarului, sa straluceasca n inimile noastre, adevarul Tau si sa cunoastem cum s a umblam n caile Tale, dupa voia Ta!" (Cuv. 40, pag:170). "Multi Parinti se ngrijorau mai mult de buna rnduiala a simturilor si de deprinder ea trupului, dect de fapte; caci de aici vine si buna rnduiala a cugetelor. Multe pricini i stau omu lui n cale, afara de voia lui care-l fac sa iasa din hotarele libertatii sale. Si daca el nu va fi pa

zit n simturile sale printr o deprindere, fara de slabire, cstigata de mai nainte, apoi se poate ntmpla ca multa vreme el nu va intra n sine nsusi si nu va afla starea sa de pace de la nceput." (Cuv. 41, pag. 179). "Daca vrei sa cunosti de esti cu cugetare smerita, apoi ncearca-te de nu te tulbu ri cumva cnd te obijduiesc." (Episc. Teofan, Q 215). "Cnd se va ntmpla ca sufletul pe dinauntru e plin de ntuneric si la fel cum razele s oarelui sunt un timp oarecare acoperite pe pamnt de ntunericul nourilor, sufletul pe un timp oarec are se lipseste de mngierea cea duhovniceascasi lumina harului, cea dinlauntru, se ntuneca din pric ina nourului de patimi ce umbreste sufletul si pentru ca s-a mputinat n tine, puterea cea facat oare de bucurii si

mintea e acoperita de o ceata neobisnuita; nu te tulbura cu gndul si nu da mna cu slabanogirea cea din suflet, ci rabda, citeste cartile nvatatilor, sileste-te spre rugaciune, si a steapta ajutorul. El va veni n curnd, lucru pe care nici nu-l vei cunoaste: (Ep. Teofan, Q 239). "Daca pna a nu intra n cetatea smereniei bagi de seama, n tine, ca te-ai linistit d e tulburarea patimilor, apoi nu te crede. Vrajmasul ti-a pregatit vreo cursasi dupa aceasta o dihna asteapta un mare zbucium si o mare tulburare." (Ep. Teofan, Q 261). Diavolul se sileste de la nceput sa faca sa fie parasita rugaciunea cea necurmata din inima, iar pe urma ne ndeamna la o nesocotire a timpurilor rnduite pentru rugaciune si pravila c ea savrsita cu trupul. Si astfel, la nceput, cugetul cade n slabiciunea de a gusta vreun pic de mn care nainte de vreme si ceva putin si din cele mai nensemnate. Iar pe urma se ridica n el si cele lalte, una dupa alta." (Ep. Teofan, Q 265). "Vietuirea cea cu trupul dupa Dumnezeu o alcatuiesc faptele cele trupesti; iar f aptele trupesti se numesc acelea care, pentru curatirea trupului ntr-o lucrare plina de virtuti, se savrsesc prin lucrari vadite, prin care omul se curata de ntinaciunile trupului. Vietuirea mintii e o l ucrare a inimii continuata nencetat cu un gnd grijuliu, cum sa placi n simturi lui Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea si pe toate le vede; de asemenea rugaciunea nencetata a inimii si p azirea sa de patimile cele ascunse, ca sa nu se gaseasca nimic patimas n latura sa cea ascunsa si duhovniceasca. Toate acestea sunt lucrarea inimii; de aceea se si numesc vietuire a mintii." (E p. Teofan, Q 276). "Lucrarea inimii e legatura pentru simturile de dinafarasi daca cineva cu buna s ocotinta se ndeletniceste cu aceasta, dupa pilda Parintilor ce au vietuit naintea noastra, apo i acest lucru se vede dupa urmatoarele trei semne din el: nu e legat de nici un fel de cstiguri tr upesti, nu iubeste lacomia pntecelui si e departe cu totul de el iutimea." (Ep. Teofan, Q 286). "Fericit e omul care si-a cunoscut neputinta sa; pentru ca cunoasterea aceasta d evine pentru el o temelie, radacinasi nceput de orice bunatate. nsa nimeni nu poate sa-si simta nepu tinta sa, daca nu va fi ngaduita, asupra lui, o ispita ct de mica macar, ca sa-i oboseasca sau trupu l sau sufletul. Atunci, comparnd neputinta sa cu ajutorul lui Dumnezeu, ndata-i va recunoaste mare tia acestui ajutor. nsa cine a recunoscut ca are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, acela face o multime de rugaciuni. Si n masura n care le nmulteste, n aceeasi masura i se smereste si inima lui." (Ep. Teofan, Q 235). "De cum omul se smereste, ndata e nconjurat de milasi atunci inima simte ajutorul cel dumnezeiesc; pentru ca afla ca n el se trezeste o putere oarecare a certitudinii. Iar cnd omul va simti ca ajutorul cel dumnezeiesc ntr-adevar l sprijineste atunci, inima lui, ntr-o clipa se umple de

credinta. Din aceasta, el pricepe ca rugaciunea este scaparea celor ce cauta aju tor, izvor de mntuire, comoara de nadejde, lumina celor ce petrec ntru ntuneric, scut de izbavire n razboi, sageata ascutita asupra vrajmasilor. De acum el se ndulceste cu rugaciunea credin tei, inima lui e luminata de nadejde, si din pricina veseliei chipul rugaciunii sale, el l schimba n glasuri de multumire. Omul atunci se roaga nu cu ostenealasi oboseala, cum e oricare alta r ugaciune, cu care se roaga omul pna a nu simti harul acesta; nsa mpreuna cu bucuria din inimasi cu mi rare, nencetat izvorasc miscari de multumire, cu nenumarate ngenunchieri si din multa ap rindere spre mirare, n fata harului lui Dumnezeu, pe neasteptate, si nalta glasul sau, laudnd si proslavind pe

Dumnezeu. Si de acum, el nceteaza a cugeta cele desarte, ca sa petreaca, fara ntre rupere, n fata lui Dumnezeu ntr-o rugaciune nencetata, cu teamasi cu frica, ca sa nu se lipseasca de ajutorul cel mare al lui Dumnezeu." (Ep. Teofan, Q 236), "Pna ce nu vei ajunge la lacrimi, sastii ca cele ascunse ale tale slujesc nca lumi i si lucrul lui Dumnezeu tu l faci cu omul cel de dinafara, iar omul tau cel dinlauntru e nca fara rod, pentru ca rodul lui ncepe cu lacrimile. Cnd vei ajunge n domeniul lacrimilor, atunci sastii c a mintea ta a iesit din temnita lumii acesteia, ca a pus piciorul sau pe cararea veacului celu i nou si a nceput sa respire mireasma unui aer minunat si nou. Lacrimile au nceput sa izvorasca pentru ca s-a apropiat nasterea pruncului celui duhovnicesc. Maica obsteasca a tuturor, harul, doreste tainic n suflet sa nasca n lumea veacului viitor chipul cel dumnezeiesc. Si fiecare, care petrece cu Dumnezeu, are, din cnd n cnd, aceasta mngiere, adica lacrimi, ba cnd el e ntr-o contemplare cu mintea ba cnd e preocupat de cuvintele Scripturilor, ba cnd petrece ntr-o convorbire de rugac iune. nsa eu vorbesc nu despre aceasta rnduiala a lacrimilor, ci despre aceea care e la cel ce plnge nencetat zi si noapte. La unul ca acesta, ochii se aseamana cu un izvor de apa, cam pna la do i si chiar mai multi ani; iar pe urma el vine la domolirea cugetelor; dupa domolirea cugetelor, el intra n acea odihna despre care a spus Apostolul Pavel (Evr. 4, 3): "dupa aceasta odihnitoare n pace, mintea ncepe sa contemple tainele. Atunci Dumnezeu ncepe sa-i descopere si cele ceresti s i n ea se salaslueste Dumnezeu si omul ncepe sa simta n sine, desi neclar si n ghicire, acea schimbare pe care o va primi firea dinlauntru la nnoirea tuturor." (Ep. Teofan, Q 240). nsa despre aceste lucruri nu ne este dat noua sa judecam. Cuviosul Serafim de Sarov De Parinlii cei din vechime ai Bisericii, foarte mult se apropie nevoitorul rus, Cuviosul Serafim de Sarov, care si dupa sfintenia vietii sale si dupa nevointele si ostenelile sale mari, se arata n zilele noastre cele slabe, "ca unul din cei de demult". De aceea, povetele lui despre l ucrarea launtricasi despre rugaciunea lui Iisus eu socot potrivit sa le nglobez n convorbirea de fata. n descrierile vietii Cuviosului Sera im, noi gasim "povetile lui cele duhovnicest i" privitoare la diferite laturi ale vietii duhovnicesti si monahale, din care noi si mprumutam nva taturile lui despre luarea aminte si despre rugaciune, folosindu-ne de cartea "Povestire despre viat a si nevointele celui ntru fericita pomenire parintelui Serafim, ieromonahul si zavortul sihastriei din Sarov." (Ed. 3-a, Moscova,1851). Cviosul Serafim, mai nti de toate, cere o credinta tare, neclintitasi fierbinte n D umnezeu si nvatatura lui cea dinti este nvatatura "despre Dumnezeu", care e temelia pentru toa

te celelalte nvataturi de mai departe. "Dumnezeu este un foc care ncalzeste si aprinde inimile si rarunchii. Deci, daca simtim n inimile noastre raceala, care e de la diavol, caci diavolul e rece, apoi sa chemam pe Domnul, si El venind, va ncalzi inima noastra cu o dragoste desavrsita, nu numai fata de El, ci si fata de aproapele. Si de la fata caldurii se va izgoni raceala urtor ului de bine." (pag. 63). "Nu-L numi pe Dumnezeu ca e cu dreapta judecata", zice cuviosul Isaac, "caci n fa ptele tale nu se vede judecata Lui cea dreapta. Desi David l si numea dreptjudecator si neprihanit , nsa Fiul Lui ne

a aratat ca El e mult mai bun si ndurat. Unde e dreapta Lui judecata? Noi eram pa catosi si Hristos a murit pentru noi." (Ibidem) "Daca nu-L cunoasteti pe Dumnezeu nu trebuie de discutat dupa saturarea pntecelui , caci ntr-un pntece plin nu e cunoasterea tainelor lui Dumnezeu." (Ibidem) "Mai nti de toate trebuie sa crezi n Dumnezeu, ca El este si celor ce-L cauta raspl atitor (Evr. 11, 6). Credinta, dupa nvatatura Cuviosului Antioh, este nceputul unirii noastre cu Du mnezeu; cel ce crede cu adevarat, este o piatra din templul lui Dumnezeu pregatita pentru cladi rea lui Dumnezeu Tatal, ridicata ntru naltime prin puterea lui Iisus Hristos, adica prin cruce, cu ajutorul funiei Duhului Sfnt." (pag. 64). "Credinta fara de fapte moarta este (Iacob 2, 26); iar faptele credintei sunt dr agostea, pacea, ndelunga-rabdare, milostenia, smerenia, odihnirea de toate lucrarile, precum si D umnezeu s-a odihnit de toate lucrarile Sale, purtarea Crucii si viata cea de Duh. Numai acea sta credinta e socotita ntru dreptate. Adevarata credinta nu poate fi fara de fapte; cine crede cu adevar at, acela neaparat are si fapte" (pag. 65). "Toti cei ce au o nadejde tare n Dumnezeu sunt ridicati spre El si se lumineaza c a stralucirea luminii celei vesnice" (p. 65). "Adevarata nadejde cauta numai mpara'ia lui Dumnezeu si e ncredintata ca toate cel e pam\ntesti, cele de trebuin'a pentru viala cea vremelnica, neap[rat vor fi date." (pag. 65). "Inima nu poate avea pace pna cnd nu-ti vei agonisi aceasta nadejde. Ea va mpaca in ima si va turna n ea bucurie". (pag. 65). "Cel ce si-a agonisit dragostea cea desavrsita, traieste n via'a aceasta ca si cum n-ar trai. El, pe dea ntregul s-a transformat ntr-o dragoste fata de Dumnezeu si a uitat orice alta dr agoste. Cine se iubeste pe sine, acela nu-L poate iubi pe Dumnezeu. Iar cine nu se iubeste pe si ne, din dragoste pentru Dumnezeu, acela l iubeste pe Dumnezeu. " (pag. 66). "Cel care-L iubeste pe Dumnezeu, cu adevarat se socoate strain si nemernic pe ac est pamnt; caci, cu nazuinta sa catre Dumnezeu, el cu sufletul si cu mintea l vede numai pe El." ( pag. 66). "Omul care s-a hotart sa mearga pe calea luarii aminte dinlauntru, mai nti de toate trebuie sa aiba frica de Dumnezeu, care este nceputul ntelepciunii." (pag. 67). "n mintea lui totdeauna trebuie sa fie ntiparite aceste cuvinte ale Proorocului: " Slujiti Domnului cu fricasi va bucurati Lui cu cutremur." (Ps. 2,11) (pag. 67). "El trebuie sa mearga pe calea aceasta cu mare bagare de seamasi cu evlavie fata de toate cele sfinte, iar nu cu nepasare" (pag. 67). "Bagarea de seama plina de evlavie se cere aici, pentru ca marea aceasta, adica inima cu cugetele si dorinlele sale, care trebuie curatita prin luare aminte, e mare si larga; acolo sunt oratanii, carora nu este numar - adica multe cugete desarte, nedrepte si necurate - puii duhurilor c

ele necurate." (pag. 67) (Ps.103, 25). "Temndu-te de Dumnezeu tu toate le vei face bine Iar de diavol nu te teme; caci d aca te temi de Dumnezeu, apoi vei biciui pe diavol, pentru ca el este neputincios." (pag. 67).

"nsa nimeni nu-si poate agonisi frica de Dumnezeu, pna nu se va elibera de toate g rijile cele lumesti. Cnd mintea va fi fara de griji, atunci pe ea o misca frica de Dumnezeu s i o atrage spre dragostea bunatatii lui Dumnezeu." (pag. 68). "Frica de Dumnezeu se agoniseste atunci cnd omul, lepadndu-se de lume si de tot ce e n lume, si va aduna toate gndurile si simtirile ntr-o singura imagine a legii lui Dumnezeu si pe de-a ntregul se va scufunda n contemplarea lui Dumnezeu si n simtirea fericirii celei fagaduite sfintilor." (pag. 68). "Cel ce merge pe calea luarii aminte, nu trebuie sa creada numai inimii sale, ci miscarile inimii sale si viata sa sa le masoare cu legea lui Dumnezeu si cu viata cea lucratoare a nev oitorilor bunei credinte, care au trecut prin aceste nevointe. Prin acest mijloc, mai lesne pute m sa scapam de cel viclean si mai limpede sa vedem adevarul." (pag. 70). Mintea unui om cu luare aminte parca ar fi un om pus de paza, sau un paznic nead ormit al Ierusalimului dinlauntru. Stnd pe culmea contemplarii duhovnicesti, el priveste c u ochiul curatiei toate puterile cele potrivnice, care dau trcoale si se sting n sufletul lui, dupa Psalmistul: "Si spre vrasmasii mei a privit ochiul meu" (Ps. 53, 9) (pag. 75). "De ochiul lui nu se ascunde diavolul, care umbla ca un leu racnind, cautnd sa ngh ita pe cineva (1 Petru 5, 8), si cei ce si-au ncordat arcul ca sa sagete ntru ntunerec pe cei drepti la inima." (Ps.10, 2) (pag. 70). "Dupa nvatatura Sf. Parinti, lnga fiecare om se afla doi ngeri: unul bun, altul rau . ngerul cel bun e linistit, blnd si tacut. Cnd intra el n inima omului, apoi vorbeste cu el despre dreptate, curatie, liniste si despre tot lucrul bun si despre orice virtute. Cnd vei simti acest luc ru n inima ta, apoi se vede ca n tine e ngerul dreptatii. Iar duhul cel viclean e rautacios, brutal si fa ra de minte. Cnd va intra el n inima ta, apoi sa cunosti acest lucru dupa faptele lui." (Ant. Cuv. 61 ) (pag. 71). "Cel ce merge pe aceasta cale (a luarii aminte) nu trebuie sa ia aminte la toate zvonurile straine de care se poate umple capul de cugete nefolositoare si desarte si de amintiri, ci trebuie sa ia aminte la sine." (Pag. 73). "Mai ales trebuie sa te pazesti pe aceasta cale, ca sa nu privesti la faptele st raine, sa nu te gndesti la ele, nici sa vorbesti de ele, dupa Psalmist. Ca sa nu graiasca gura mea lucruri omenesti (Ps.16, 4); dar sa rogi pe Domnul: de cele ascunse ale mele curateste-masi de cele straine i arta pe robul tau." (Ps.18,13 -14) (pag. 73). "Omul, dupa trup, e asemenea unei lumnari aprinse. Ea trebuie sa ardasi el trebui e sa moara. nsa sufletul e nemuritor; de aceea si grija noastra trebuie sa fie mai mult pentru s uflet dect pentru trup; ce folos va avea omul, daca va cstiga toata lumea, iar sufletul sau l va pierde?" (Pag. 73).

"Daca din capul nostru ne vom obosi trupul pna acolo nct sa oboseascasi duhul, apoi o astfel de asuprire va fi fara de socotinta, desi acest lucru s-ar face pentru cstigarea vir tutii. Iar daca Domnul Dumnezeu va voi ca omul sa ncerce n sine dureri, apoi i va da si putere si rabdare. Deci lasa ca durerile sa nu fie de la noi nsine, ci de la Dumnezeu." (pag. 74). "Daca vrei sa-ti ntocmesti casa sufletului tau", zice Cuviosul Varsanufie, "apoi mai nti pregateste-ti materialul si toate cele trebuincioase, ca mesterul sa vina numai si sa zideasca. Cele trebuincioase pentru o astfel de cladire sunt credinta cea tare pentru ridicarea peretilor; ferestrui de

lemn,.prin care trece lumina soarelui nlauntru ca sa lumineze casa, ca sa nu fie n ea nici un pic de ntuneric. Ferestruiele de lemn sunt cele cinci simturi, ntarite de cinstita Cruce a lui Hristos si introducnd lumina soarelui dreptatii celui de gnd si care nu ngaduie sa ramna n casa ta nici un pic de ntuneric al vrajmasului si urtorului de bine al tau. Pe urma se cere un aco peris, ca soarele sa nu te arda ziua, nici luna noaptea (Ps. 120, 6): Acoperisul e ntarit de catre dra gostea fata de Dumnezeu, care, acoperind casa, n-ar cadea niciodatasi n-ar ngadui sa apuna soare le ntru mnia ta, ca sa nu-l vezi pe el mustrndu-te pe tine n ziua judecatii si arzndu-te n focul gheenei si luna, care marturiseste despre trndavia si lenevia noastra din timpul noptii. n sfrsit se mai cere si o usa, care duce n casasi pazeste pe cel ce locuieste n ea. ntelegi usa cea ntelegatoare pe Fiul lui Dumnezeu, Carele zice: Eu sunt usa. Daca-ti vei ntocmi astfel casa sufletului tau si nu va fi n ea nimic necuviincios si neplacut, Lui - atunci El va veni cu Tatal cel binecuvntat si cu Duhul Sfnt si locas la tine va face si te va nvata ce este pacea sufletului; luminnd inima ta cu bucuria cea negraita." (Varsanufie, Rasp.171); (pag. 75). "Sufletul trebuie hranit cu cuvntul lui Dumnezeu; caci cuvntul lui Dumnezeu, dupa cum zice Grigorie Teologul, este pinea cea ngereasca cu care se hranesc sufletele cele flamn de de Dumnezeu. Iar mai mult trebuie ndeletnicit cu citirea Noului Testament si a Psalt irii. De aici se petrece o luminare a mintii, care din pricina aceasta se schimba printr-o schimb are dumnezeieasca." (pag. 76). "E foarte folositor sa te ndeletnicesti cu citirea cuvntului lui Dumnezeu n singura tate si sa citesti ntreaga Biblie cu pricepere. Numai pentru o astfel de ndeletnicire, afara de alte fapte bune, Domnul nu-l va parasi pe om cu mila Sa, ci l. va umplea pe el de darul priceperii . Cnd omul si va hrani sufletul sau cu cuvntul lui Dumnezeu, atunci se va umplea.de priceperea cel or ce sunt bune si rele. Citirea cuvntului lui Dumnezeu trebuie facuta n singuratate, ca mintea celui ce citeste toata sa fie adncita n adevarurile Sfintei Scripturi si sa primeasca, n sine, de la Dumne zeu, caldura care n singuratate naste lacrimi; de la ele omul se ncalzeste pe de-a ntregul si se umpl e de darurile cele duhovnicesti, care ndulcesc mintea si inima mai mult dect orice cuvnt." (pag. 76). "Pacea sufletului se cstiga prin necazuri; Scriptura zice: "Trecut-am prin foc si prin apasi ne-ai scos pre noi la odihna." (Ps. 65, 12) (pag. 78). "Semnul unui suflet ntelegator e cnd omul si scufunda mintea nlauntrul sau si-i are lucrarea n inima sa."(pag. 78). "Atunci harul lui Dumnezeu, l umbreste pe el si el petrece ntr-o ntocmire pasnica, iar prin aceea si n cea mai presus de lume: pasnica; adica cu o constiinta buna; iar cea mai presus de lume, caci

mintea vede n sine harul Sf. Duh, dupa cuvntul lui Dumnezeu: n pace e locul lui." ( Ps. 75, 3) (Pag. 78). Cnd omul v junge la o ntocmire pasnica, atunci poate sa reverse si asupra altora lum ina care lumineaza mintea."(pag. 79). "Noi trebuie sa ne adunam toate gndurile, dorintele si lucrarile, ca sa capatam p acea lui Dumnezeu si mpreuna cu Biserica sa strigam pururea: Doamne, Dumnezeul nostru, pacea Ta o d a noua" (Ps. 26,12) (Pag. 80).

"Cu toate masurile trebuie sa ne strnim ca sa gasim pacea sufletului si sa nu ne tulburam de defaimarile din partea altora; pentru aceasta trebuie sa ne nfrnam mnia si mintea s i inima sa le pazim; prin luarea aminte de la miscarile cele necuviincioase." (pag. 80). "Pentru a gasi pacea sufletului trebuie n fel si chip sa ne ferim de a osndi pe al tii. Prin neosndire si tacere se pastreaza pacea sufletului" (Pag. 82). "Ca sa scapam de osndire trebuie sa luam aminte la noi nsine si sa nu primim de la nimeni gnduri straine." (pag. 82). "De nevointe mai presus de masura sa nu ne apucam, ci sa ne staruim ca prietenul - trupul nostru sa fie credincios si n stare de a lucra virtutile" (pag. 82). "Trebuie de mers pe calea cea din mijloc, fara sa te abati la dreapta sau la stng a (Pilde 4, 27) si dnd duhului cele duhovnicesti, trupului cele trupesti, trebuincioase pentru sprij inul vietii celei vremelnice si vietii sociale cele cerute n chip legiuit de ea, dupa cuvintele Sf. Scripturi: Dati cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului si cele ce sunt ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu." (M atei 22, 21) (pag. 82). "Trebuie sa fim ngaduitori cu sufletul nostru n neputintele si neajunsurile lui si sa toleram lipsurile noastre, cum toleram lipsurile altora, nsa sa nu lenevim si sa ne ndemnam la cele mai bune." (pag. 83). Cei ce s-au hotart ntr-adevar sa slujeasca Domnului Dumnezeu, trebuie sa se ndeletn iceasca cu aducerea aminte de Dumnezeu si cu nencetata rugaciune catre Iisus Hristos, zicind cu mintea: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"; iar n ceasurile de dupa prnz (de dupa amiaza) se poate zice aceasta rugaciune astfel: Doamne, Iis use Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluieste-ma pe m ine pacatosul; sau sa alergam de-a dreptul la Nascatoarea de Dumnezeu sau a zice cntarea ngerului : Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te! Cu o astfel de ndeletnicire, ferindu-te de risi pire si pazindu-ti pacea constiintei, te poti apropia de Dumnezeu si uni cu El. Caci dupa cuvintele Sf. Isaac Sirul, n afara de rugaciunea nencetata, nu ne putem apropia de Dumnezeu. (Cuv. 69), (pag. 84). "Chipul de rugaciune foarte bine l-a ornduit Sf. Simeon Noul Teolog" (Cuvnt despre cele trei chipuri ale rugaciunii) (pag. 85). "Daca n rugaciune se va ntmpla sa fii robit cu mintea ntru risipirea gndurilor, apoi trebuie sa te smeresti naintea Domnului Dumnezeu si sa ceri iertare, zicnd: gresit-am, Doamne, c u cuvntul, cu lucrul, cu gndul si cu toate simtirile mele" (Ibidem). "n Biserica, n timpul rugaciunii, e de folos sa stam cu ochii nchisi, ntr-o luare am inte launtrica; ochii sa-i deschidem doar numai atunci cnd te vei trndavi, sau te va ngreuia somnul si te va pleca spre dormitare; atunci ochii trebuie ndreptati spre icoanasi spre lumnarea ce arde

naintea ei." (Ibidem). "Totdeauna trebuie sa te silesti ca nu cumva sa i se mprastie gndurile; caci prin a ceasta sufletul se departeaza de la aducerea aminte de Dumnezeu si de dragostea Lui, dupa lucrar ea diavolului, dupa cum spune Sfntul Macarie: Toata grija protivnicului nostru este ca sa abata gndul nostru de la aducerea aminte de Dumnezeu, de la fricasi dragoste." (Cuv. 2, cap.15). (Ibid em).

"Cnd mintea si inima se vor uni n rugaciune si cugetele sufletelor nu vor fi raspnd ite, atunci inima se ncalzeste de o caldura duhovniceasca, n care straluceste lumina lui Hrist os, umplnd n pace si de bucurie pe de-a ntregul pe omul cel dinlauntru." (pag. 85). "Pentru toate trebuie sa multumim Domnului si sa ne lasam n voia Lui; trebuie, de asemenea, sa-I nfatisam Lui toate gndurile, cuvintele si faptele noastre si sa ne straduim ca toa te sa fie numai spre buna placerea Lui" (pag. 86). "Ca sa primim si sa vedem n inima lumina lui Hristos, trebuie pe ct se poate, sa n e departam de lucrurile vazute. Curatind de mai nainte sufletul, prin pocainta si fapte bune si cu credinta n Cel care s-a rastignit, nchiznd ochii cei trupesti, sa ne scufundam mintea nlauntrul in imii si sa strigam, chemnd numele Domnului nostru Iisus Hristos; si atunci, pe masura osrdiei si fierbintelii Duhului fata de cel iubit (Luca 3, 22), omul afla, n numele cel chemat, o dulceat a care-i aprinde dorinta de a cauta o luminare de mai sus." (pag. 86). "Cnd printr-o astfel de ndeletnicire, va zabovi mintea n inima, atunci straluceste lumina lui Hristos, luminnd camara sufletului cu stralucirea cea dumnezeieasca, dupa cum zic e Proorocul Maleahi: Si va straluci voua, celor ce va temeti de numele Meu, soarele dreptati i." (Ibidem). "Lumina aceasta este mpreuna cu viata, dupa cuvntul Evangheliei: n acela viata era si viata era lumina oamenilor" (Ioan 1, 4) (Ibidem). "Cnd omul primeste launtric lumina cea vesnica, atunci mintea lui e curatasi n-ar e n sine nici un fel de nchipuiri de ale simturilor; nsa fiind n ntregime adncit n contemplarea frumuse tii celei nezidite, el uita de toate cele ale simturilor, nu vrea sa se vada nici pe sine, ci doreste sa se ascunda n inima pamntului, numai sa nu se lipseasca de acest bine adevarat - Dumnezeu." (I bidem). "La cine curg lacrimile de umilinta, inima aceluia o stralucesc razele soarelui dreptatii - Hristos Dumnezeu" (pag. 87). "Cel ce doreste sa se mntuiasca, pururea trebuie sa aiba o inima nfrntasi dispusa s pre pocainta, dupa psalmistul: Jertfa lui Dumnezeu duhul umil, inima nfrntasi smerita, Dumnezeu nu o va urgisi." (pag. 88). "ntr-o astfel de stare a duhului, omul lesne poate sa treaca, fara nici o primejd ie, printre uneltirile sirete ale trufasului diavol, staruinta ntreaga a caruia e ca sa tulbure duhul om ului si n aceasta tulburare, sa-si semene neghinele sale. nsa cnd omul se sileste sa aiba o inima sm eritasi o minte netulburata, ci pasnica, atunci toate uneltirile vrajmasului sunt fara efect; ca ci unde e pacea cugetelor, acolo odihneste nsusi Dumnezeu: n pace e locul Lui. (Ps. 75, 3). (Ibide m). "nceputul pocaintei vine de la frica de Dumnezeu si de la luarea aminte, cum zice Sfntul Mucenic Bonifaciu (Viata,19 Decembrie); frica de Dumnezeu este tatal luarii aminte, iar

luarea aminte este maica odihnei launtrice; acelasi (tatal luarii aminte ) naste constiinta; care f ace ca sufletul, ca ntr-o apa oarecare curatasi neturburata, si vede urtenia sa si atunci se nasc odraslele si radacinile pocaintii." (pag. 88). "Noi, n toata viata noastra, prin caderile noastre n pacate, mult sau putin ntrista m maretia lui Dumnezeu, si de aceea trebuie mereu sa ne smerim n fata Lui, cernd iertarea pacate lor noastre. (Ibidem).

"Despre post, Cuviosul Serafim, nvata asa; ntemeietorul nostru de nevointe, Iisus Hristos, nainte de a pasi la nevointa rascumpararii neamului omenesc, s-a ntarit pe Sine cu un po st ndelungat. Si toti nevoitorii, apropiindu-se sa slujeasca Domnului, se narmau pe sine cu post s i nu paseau altfel pe calea Crucii, dect nsotiti de post. Chiar propasirea ntru nevointe, ei o masurau cu propasire n post." (pag. 92). "Hrana trebuie ntrebuintata n fiecare zi att ca trupul, ntarindu-se, sa fie prieten si sprijinitor sufletului n lucrarea virtutii; caci altfel se poate ntmpla ca, slabind trupul, sa slabeascasi sufletul" (pag. 93). "De postul cel aspru, Sf. Asceti se apucau nu de ndata, ci ncetul cu ncetul ajungea u n stare sa se multumeasca cu o mncare ct mai saraca. Cu toate acestea, ei nu cunosteau ce e slabirea, ci totdeauna erau vioi si gata de lucru. Boala printre ei era ceva rar, iar viata lor era foarte lunga." (pag. 93). "Pe masura ce trupul celui ce posteste devine mai subtire si mai usor, viata cea duhovniceasca ajunge la desavrsire si se descopere prin lucruri minunate si duhul si savrseste lu crarile sale, parca ntr-un trup fara de trup. Simturile de dinafara se nchid si mintea, dezlegndu -se de pamnt, se nalta la cer si n ntregime se scufunda n contemplarea lumii celei duhovnicesti". (pag. 93). "Noi nencetat trebuie sa ne pazim inima de cugete si de impresii necuviincioase, dupa cuvntul Peremilnicului: Cu toata paza pazeste-ti inima ta; ca dintr-acestea sunt iesiril e vietii." (Pilde 4, 23). (pag. 94). "De la paza de totdeauna a inimii se naste n ea curatia, n care se vede Domnul, du pa cum ne ncredinteaza adevarul cel vesnic; fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vede a pe Dumnezeu (Matei 5, 8)" (Ibidem). "Binele ce a patruns n inima nu trebuie aruncat afara, fara sa fie nevoie, caci c ele adunate nlauntru numai atunci pot fi n afara de primejdie de vrajmasii cei vazuti si de cei nevazu ti, cnd se pastreaza nlauntrul inimii." (pag. 94). "Inima numai atunci clocoteste, cnd e aprinsa de focul cel dumnezeiesc, cnd n ea es te apa cea vie; iar cnd aceasta apa se varsa, apoi ea raceste si omul ngheata. Nu descoperi t uturor taina inimii tale." (pag. 94). "Cnd ti se va ntmpla sa fii n lume printre oameni, nu trebuie sa vorbesti despre luc rurile cele duhovnicesti; mai ales cnd vezi ca nici n-au dorinta sa te asculte." (pag. 95). "Cu omul cel sufletesc trebuie sa vorbim despre lucrurile cele omenesti, iar cu omul cel ce are pricepere duhovniceasca trebuie de vorbit despre lucrurile cele ceresti." (pag. 95). "Nu trebuie fara de nevoie sa-ti descoperi inima ta; dintr-o mie abia daca poti gasi pe unul care ti-ar pastra taina ta." (pag. 94). "Daca noi nu o pazim de noi, apoi cum mai putem nadajdui ca ea ar putea fi pazit

a de altul." (Ibidem). "O singura flecareala cu cei care nu sunt de aceleasi obiceiuri cu noi, ne e de ajuns ca sa se destrame tot launtricul unui om cu luare aminte." (pag. 96). "nsa ceea ce e mai rau dect tot; e ca din pricina aceasta se poate atinge acel foc pe care Domnul nostru Iisus Hristos a venit sa-l arunce pe pamntul inimilor omenesti." (pag. 96) .

"Cnd omul primeste n sine ceva dumnezeiesc, apoi se bucura n inima, iar cnd cele dia volesti, atunci se tulbura." (pag. 97). "O inima de crestin, primind ceva dumnezeiesc, n-are nevoie de o convingere care sa-i vina din alta parte, daca acest lucru e de la Domnul, ci prin nsasi lucrarea sa convinge ca ea e din ceruri, caci simte n sine roadele cele duhovnicesti; dragostea, bucuria, pacea si celelalte." (Gal. 5, 22) (Ibidem). "nsa dimpotriva, diavolul de s-ar transforma chiar si ntr-un nger de lumina (2 Cor. 11, 14) sau de ne-ar aduce gnduri frumoase ca chip, inima totusi simte o nelamurire oarecare si o tulburare n gnduri." (pag. 98). "Din toate aceste felurite miscari ale inimii, omul poate cunoaste ce este dumne zeiesc si ce este diavolesc, dupa cum scrie despre aceasta Grigorie Sinaitul: caci din lucrare vei putea cunoaste lumina ce a stralucit n sufletul tu, de este de la Dumnezeu sau de la Satana." (pa g. 98). "Cine suporta boala cu rabdare si cu multumire, aceluia i se socoteste drept nev ointa sau chiar si mai mult." (pag. 99). "Noi trebuie sa firn curati de cugetele cele necurate, mai ales cnd aducem rugaci une lui Dumnezeu. Caci nu este nici o unire ntre putoare si buna mireasma. Unde sunt cugete, acolo este si o nsotire cu ele". (pag. 100). "Trebuie nlaturata cea dinti navalire a cugetelor celor pacatoase si ele trebuie mp rastiate de la pamntul inimii noastre. Pna cnd copiii Babilonului, adica cugetele cele pacatoase, sunt nca prunci; ei trebuie zdrobiti si sfarmati de piatra, care este Hristos, dar mai ale s pe cei trei mai de seama dintre ei: lacomia pntecului, iubirea de argint si slava cea desarta prin c are diavolul a ncercat sa ispiteasca chiar pe nsusi Domnul nostru, la sfrsitul nevointei Lui." (pa g.100). "Diavolul ca un leu, ascunzndu-se n ograda sa (Ps. 9, 30), n taina ne ntinde noua mr ejele cugetelor celor necurate si nelegiuite. Deci, de ndata ce le vom vedea, sa le rup em prin cugetarea evlavioasasi rugaciune." (pag.101). "Se cere nevoinlasi o priveghere ndelungata, pentru ca n timpul cntarii de Psalmi, mintea noastra sa fie unita cu inima si cu celelalte puteri, ca nu cumva n rugaciunea noastra la tamie, sa nu se amestece si putoarea cea rea. Caci Domnul se ngretoseaza de o inima cu cugete nec urate. Legea zice: sa nu ari cu un bou si cu un magar njugati mpreuna (Deut. 22,10), adica cu c uget curat si necurat nu aduce rugaciune." (pag.101). "Sa ne aruncam nencetat, zi si noapte, cu lacrimi naintea fetii bunatatii lui Dumn ezeu, ca sa ne curateasca inimile noastre de orice cuget rau, ca noi, cu vrednicie, sa putem tr ece calea chemarii noastre si cu minile curate sa-I aducem Lui darurile slujirii noastre." (Ibidem). "Duhul cel necurat are o nrurire puternica numai asupra celor patimasi, iar de cei

ce s-au curatit de patimi, se atinge numai de departe, sau pe dinafara." (pag.102). "Sa iubim smerenia si vom vedea slava lui Dumnezeu, caci de unde se scurge smere nia, de acolo izvoraste slava lui Dumnezeu." (pag.103). "Nefiind lumina, toate sunt ntunecoase; astfel si fara de smerenie nu e nimic n om , dect numai ntuneric." (Ibidem). Dupa cum ceara, nencalzitasi tare, nu poate sa primeasca pecetea ce se pune pe ea , la fel si sufletul nencercat de osteneli si de neputinte nu poate primi asupra sa pecetea virtutilor lui Dumnezeu.

Cnd diavolul l-a parasit pe Domnul, atunci s-au apropiat ngerii si I-au slujit Lui ." (Matei 4,11). Deci, daca n timpul ispitelor ntructva ceva se si departeaza, ngerii lui Dumnezeu, a poi nu departe si n curnd, se apropie si ne slujesc noua, prin cugetele cele dumnezeiesti , prin umilinta, ndulcire si rabdare. Sufletul ostenindu-se si agoniseste si celelalte laturi ale d esavrsirii " (pag.103). "Cine vrea sa cunoasca calea cu desavrsire si nu merge cu cel ce cunoaste cu desa vrsire aceasta cale, niciodata nu va ajunge la cetatea linistirii desavrsite." (pag.105). "Cel de sub ascultare propaseste mult ntru zidirea sufletului, afara de faptul ca el capata, prin aceasta, un nteles pentru lucruri si vine ntru umilinta." (pag.105). "Cine se ndeletniceste ca sa se cunoasca pe sine nsusi, acela n-are timp sa ia sea ma la altii. Osndeste-te pe tine nsuti si vei nceta sa osndesti pe altii " (pag.110). "Cnd ne ntoarcem de la om, sau l batjocorim, atunci pe inima noastra se asaza o pia tra." (pag.106). "Osndeste fapta cea rea, dar nu osndi pe cel ce o face." (pag.110). "Nu trebuie sa judecam pe nimeni, desi cineva l-ar vedea chiar cu ochii lui paca tuind, sau petrecnd ntru calcarea poruncilor lui Dumnezeu." (pag.108). "Cnd duhul cel rau al ntristarii va cuprinde sufletul, atunci umplndu-l de amaraciu ne si de neplacere, nu-l va lasa sa faca rugaciunea cu osrdia cuvenitasi sa se ndeletniceas ca cu citirea Scripturilor cu o atentie cuvenita, ci l lipseste de blndete si de bunavointa n com portarea cu fratii si naste o ndepartare de la orice convorbire. Caci sufletul, plin de ntristare, de znadajduindu-se ca nebun si iesit din minti, nu poate fi linistit sa primeasca un sfat bun, nici sa raspunda cu blndete la ntrebarile ce i se pun. El fuge de oameni, ca si cum ei ar fi vinovati de tulbura rile lui si nu pricepe ca pricina durerii este nlauntrul lui. ntristarea este viermele inimii, care roade n maica ce-l naste." (pag.114). "Duhul omului celui tulburat sau ntristat, trebuie sa ne staruim sa-l mbarbatam cu un cuvnt de dragoste." (pag.107). "Cnd ti greseste fratele, acopere-l dupa cum ne sfatuie Sfntul Isaac Sirul: ntinde-t i haina ta peste cel ce pacatuieste si-l acopere pe el" (pag. 107). "Cine a nvins patimile, acela a nvins si ntristarea. Iar cel nvins de patimi, nu va scapa de catusele ntristarii". (pag.114). "Cine iubeste lumea, aceluia i este cu neputinta sa se ntristeze. Iar cel ce a dis pretuit lumea, e vesel totdeauna." (pag.114). "Nedespartit de duhul ntristarii lucreazasi plictiseala. Ea produce o neliniste a tt de nfricosata, ca nu mai pot fi suportate nici locurile unde vietuieste, nici fratii ce petrec mpre una cu el, iar n timpul cititului se produce un dispretsi chiar cascaturile dese. Boala aceasta se vinde ca prin rugaciune, nfrnarea de la vorbirea desarta, rucodelia pe masura puterilor, citirea cuvntului l

ui Dumnezeu si rabdarea; pentru ca se si naste ca de la lasitate, trndavie si vorbire desarta." (pag.115). "Se plictisesc numai aceia, la care lucrurile nu sunt n buna rnduiala. Cnd ndeletnic irile tale se vor aseza n rnduiala cuvenita, atunci plictiseala nu-si va mai gasi loc n inima ta. " (pag.116).

"Una este plictiseala si alta este chinuirea duhului, numita trndavie. Se ntmpla un eori, ca omul e ntr-o astfel de stare de duh ca lui i se pare, ca mai usor i-ar fi sa se nimiceas ca, sau sa fie fara nici un pic de simtire si de constiinta dect sa ramna n aceasta stare de chin nelamurit. Trebuie sa te grabesti sa iesi din ea. Pazeste-te de duhul trndaviei, caci din el se naste tot raul." (pag.115). "Vindecarea de toate acestea, dupa Sfntul Isaac, e una, cu ajutorul careia omul d egraba si afla mngiere n sufletul sau. Si ce fel de doctorie este aceasta? Smerita cugetare a inim ii." (pag.117). "Deznadejdea, dupa nvatatura Sfntului Ioan Scararul, se naste sau din constiinta m ultimii de pacate, din mpovararea constiintei si din ntristarea insuportabila, cnd sufletul ac operit de o multime de rani, din pricina durerii lor de nesuferit, se scufunda n adncul deznad ejdii, sau din trufie sau din ngmfare, cnd cineva se socoate pe sine ca nu merita pacatul n care a cazut. Cea dinti se lecuieste prin nfrnare si buna nadejde, iar a doua prin smerenie si neosndi rea aproapelui" (Scara, treapta 26). (pag.118). "Un suflet naltat si tare nu deznadajduieste la orice nenorocire. Viata noastra e ca o casa de ncercari si de torturi; nsa sa nu ne ndepartam de Domnul, pna cnd nu va porunci El, c elor ce ne chinuiesc sa ne lase si pna cnd nu vom fi nviorati (facuti vii) prin rabdare si o n epatimire tare." (pag.118). "Omul e alcatuit din suflet si trup si de aceea si caiea vietii lui trebuie sa c uprinda actiuni trupesti si sufletesti din lucrarea si contemplarea cu mintea." (pag.122). "Calea vietii lucratoare o alcatuieste: postul, nfrnarea, privigherea, ngenunchieri le, rugaciunea si celelalte nevointe trupesti care alcatuiesc calea cea strmtasi cu scrbe, care dupa cuvntul lui Dumnezeu duce la viata cea vesnica." (Mat. 7,14) (Ibidem). "Calea vietii celei contemplative cu mintea se cuprinde n naltarea mintii catre Do mnul Dumnezeu, n luarea aminte de inima, rugaciunea mintii si contemplarea lucrurilor celor duho vnicesti prin astfel de ndeletniciri." (Ibidem). "Fiecare care doreste sa petreaca o viata duhovniceasca, trebuie sa nceapa de la viata cea lucratoare si numai pe urma sa ajunga la cea contemplatoare cu mintea, caci fara de viata l ucratoare e cu neputinta sa ajungi la cea contemplatoare cu mintea." (Ibidem). "Viata cea lucratoare ne ajuta sa ne curatim de patimile cele pacatoase si ne ri dica la treapta desavrsirii celei lucratoare, iar prin aceasta ne croieste drum spre viata cea co ntemplatoare cu mintea. Caci numai cei ce s-au curatit de patimi si cei desavrsiti se pot apropia de acea viata, dupa cum se poate vedea acest lucru din cuvintele Sfintei Scripturi: fericiti cei cur ati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu (Mat. 5, 8) si din cuvintele Sf. Grigorie Teologul (n Cuvntu l de la Sf. Pasti): De contemplare se pot apropia fara de primejdie numai cei mai desavrsiti n

urma ncercarilor." (pag.122 -123). "Astfel si Biserica, fericind pe Sf. Ierarh Nicolae, cnta: Mai nti cu tacerile si p rin luptele cu cugetele, la lucrare ai adaugat cugetarea despre Dumnezeu, iar prin cugetarea de spre Dumnezeu tiai agonisit minte desavrsita, prin care cu ndrazneala, cu Dumnezeu si ngerii ai vorbit " (Acatistul Sf. Nicolae, cond.10). (pag.123). "De viata cea contemplativa trebuie sa ne apropiem cu fricasi cu cutremur, cu zd robirea inimii si cu smerenie, cu cugetare multa a Sf. Scripturi si daca se poate gasi, sub ndrumarea unui povatuitor

iscusit, iar nu cu obraznicie si rnduiala de la sine: caci cel obraznic si ncrezut n sine, dupa cuvintele Sf. Grigorie Sinaitul, tinznd spre cele ce sunt mai presus de vrednicia lui, cu ngmfare se sileste sa ajunga la ele, nainte de vreme. Si nca: daca cineva viseaza, n parere a sa despre sine, sa ajunga la cele nalte, avnd o dorinta satanica, iar nu adevarul - pe unul ca ace sta diavolul usor l prinde n mrejele sale, ca pe o sluga a sa." (pag. 123). "Dar daca nu se poate gasi povatuitor, care ar putea sa ne ndrumeze spre viata ce a contemplativa, apoi n acest caz, trebuie sa ne ndrumam cu Sf. Scriptura, caci nsusi Domnul porunce ste sa ne nvatam din Sf. Scripturi, zicnd: cercetati Scripturile, caci prin ele credeti ca a veti viata de veci." (Ioan 3, 39). (Ibidem). "De asemenea trebuie citite, cu srguinta, scrierile patristice si sa ne staruim ct se poate, nsa dupa putere, sa mplinim ceea ce ne nvata ele si astfel sa ne ridicam ncetul cu ncetul de la viata cea lucratoare spre desavrsirea celei contemplative." (pag.124). "Nu trebuie parasita viata cea lucratoare chiar si atunci cnd omul ar fi propasit n ea si ar fi ajuns la cea contemplativa; caci ea o ajutasi pe cea contemplativasi o nalta." (Ibidem). "Pasind pe calea vietii launtrice si contemplative, nu trebuieste sa slabim, nic i sa o slabim (pe acea cale ), pentru ca oamenii, care s-au lipsit de cele de dinafarasi de senzualitat e ne izbesc cu protivnicia parerilor lor chiar n simtirea inimii, si n fel si chip se staruiesc s a ne abata de la mersul pe aceasta cale launtrica, punndu-ne felurite piedici. Caci, dupa parerea dascali lor Bisericii (Fericitul Teodorit), tlcuirea la Cntarea Cntarilor (folio 84 verso), contemplarea lucrurilor bisericesti se prefera cunoasterii lucrurilor simtite. Si de aceea, n mersul pe a ceasta cale, nu trebuie sa ne clatinam de nici un fel de piedica, bizuindu-ne, n acest caz pe cuvntul lui Dumnezeu: De frica voastra nu ne vom teme, caci cu noi este Dumnezeu. Pe Domnul Dumnezeul nos tru l vom sfinti n aducerea aminte cea din urma a dumnezeescului sau nume si Acela ne va fi noua frica (15, 8; 12 - 13). Adevarata cunoastere a binelui si a raului se poate cunoaste numai atunci, cnd nevoitorul bunei credinte va ajunge la simtirea osndei viitoare si va gusta de ma i nainte din fericirea cea vesnica, lucru care se petrece ntr-un suflet binecredincios nca n via ta aceasta de pe pamnt, ntr-un chip tainic si duhovnicesc." (pag.125). Despre rugaciunea lui Iisus, Staretul Serafim astfel nvata pe cei ncepatori: "n tim pul rucodeliei, sau fiind undeva la ascultare, fa nencetat rugaciunea - "Doamne, Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!" n rugaciune ia aminte la tine, adica a duna-ti mintea si o uneste cu sufletul. De la nceput, o zi douasi mai multe, fa rugaciunea aceas ta numai cu mintea raspicat, lund aminte la fiecare cuvnt. Pe urma, cnd Domnul va ncalzi inima ta, cu c aldura

Harului Sau si o va uni cu tine ca sa fie un singur duh, atunci va curge n tine a cea rugaciune fara ncetare si pururea va fi cu tine, ndulcindu-te si hranindu-te. Aceasta este ceea c e s-a zis de Proorocul Isaia: "Roua cea de la tine vindecare este (Is. 26, 19). Iar cnd vei ti ne n tine aceasta hrana duhovniceasca, adica convorbirea cu Domnul nsusi, apoi de ce sa mai umbli p rin chiliile fratilor, desi ai fi chiar chemat de cineva? Adevarul ti spun, ca vorbirea desart a este iubirea de trndavie. Daca pe tine nu te pricepi, apoi cum mai pou judeca despre ceva si nvata si pe altii? Taci, nencetat taci, tine minte totdeauna prezenta lui Dumnezeu si numele Iui. Nu vorbi cu nimeni nsa n fel si chip, pazeste-te sa nu osndesti pe cei ce vorbesc sau rd mult." (pag.12 8)

"Tine aceasta farasovaire pna la sfrsitul vietii. Si eu din tinerete am tinut acea sta cale. Daca te vei pazi astfel, apoi nu vei fi trist, ci sanatos si vesel." (pag.129). "Avnd o mare bogalie de iscusinta duhovniceasca, cuviosul Serafim se socotea ca n u stie nimic. Un monah a luat blagoslovenie de la egumen sa nceapa viata de sihastru si egumenu l singur i-a scris Parintelui Serafim ca sa-l primeasca pe monahul acela si sa-l povatuiasca n tru viata cea duhovniceasca, ca pe sine nsusi. Cnd a venit monahul cu aceasta scrisoare la Parin tele Serafim, el l-a primit foarte binevoitor si l-a binecuvntat sa-si ridice o chilie nu prea dep arte de a sa. Iar cnd monahul a nceput sa-i ceara povatuire, apoi starelul, cu cea mai adnca smerenie, i -a zis ca "nici eu singur nu stiu nimic" si i-a adus aminte cuvintele Mntuitorului: nvatati-va de la Mine, ca sunt blnd si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre (Matei, 29); dupa aceea a adaugat: "Dupa priceperea Sfntului Ioan Scararul, nu de la nger, sau de la om, ci de la Dom nul nsusi trebuie sa ne nvatam." DIALOGUL IV (Convorbirea a patra) Scrisorile staretilor moldoveni - schimonahului Vasilie si schiarhimandritului P aisie Velicicovschi despre lucrarea mintii si rugaciunii lui Iisus Preotul. Numeroase marturii, aduse de Dv. n ultima convorbire, ale marilor Parint i ai Bisericii din vechime si ale Cuviosului Serafim de Sarov, lamuresc pe deplin si amanuntit nvata tura Bisericii Ortodoxe despre lucrarea mintii si despre rugaciunea lui Iisus. Ele au completat cele ce ati spus Dv. n ultimele convorbiri si ne-au dat un tablou complet si limpede al rugaciunii luc ratoare sau ostenitoare. Mie mi sunt lamurite pe deplin acum, nsemnatatea, sensul, importanta si necesitatea lucrarii launtrice de rugaciune pentru un crestin. Anume, prin aceasta lucrare, avnd n inima o necurmata aducere aminte de rugaciune despre Domnul Iisus Hristos si mereu alergn d la ajutorul Lui, crestinul si pazeste curatia vietii sale celei duhovnicesti dinlauntru, de nt inarea cugetelor celor desarte si pacatoase si miscarea necurmata a patimilor. El si lucreaza acea osten eala launtrica necesara, fara de care si viata lui cea de dinafara, purtarea lui nu poate fi cr estina, dupa cum nvata despre acest lucru Sfntul Isichie, presbiterul din Ierusalim: "Daca nlauntrul inim ii omul nu va face voia lui Dumnezeu si nu va pazi poruncile lui, apoi el si n afara nu va putea fac e acest lucru." Dupa toate cele ce le-am ascultat, pentru mine; astfel, apare problema unei vieti cre stine si eu limpede vad acel neajuns de la temelie, care face viata religioasa a societatii noastre cres tine att de lipsita de roade; neajunsul acesta consta n slabiciunea luptei noastre launtrice pentru cura tia si buna

ornduire a vietii din inima noastra, sau altfel spus, n nepasarea noastra fata de starea ei duhovniceasca (a inimii). De aici, anume din acest punct, trebuie sa nceapa renas terea noastra religioasa, daca noi ntr-adevar o voim. Spuneti-mi daca eu am nteles drept, nsemnat atea rugaciunii lui Iisus? Monahul. Mi se pare ca aveti dreptate.

Preotul. Revenind la continutul convorbirilor noastre anterioare, eu vreau sa va atrag atentia asupra faptului, ca noi pna acum, aproape n ntregime ne-am ocupat numai de cercetarea si d e studierea rugaciunii lucratoare si ostenitoare. Noi prea putin ne atingem de rugaciunea co ntemplativasi pna acum nimic n-am vorbit despre acele primejdii care se ivesc n timpul unei lucrari gresite a rugaciunii lui Iisus. De aceea, eu vreau din nou sa va rog, spuneti-mi mai amanu ntit, pe ct acest lucru e cu putinta, ce este rugaciunea contemplativasi n ce se cuprinde deosebire a si de cea lucratoare, de asemenea si ce este "nselarea", n ce consta, de unde vine si cum sa se pazeasca de ea un lucrator al rugaciunii lui Iisus? Monahul. Eu n mai multe rnduri v-am spus ca n lucrarea rugaciunii lui Iisus se cere un progres si o continuitate riguroasa. Sporirea n rugaciune se face pe cale organica, pe nesim tite, dupa cum creste organismul omenesc, dupa cum se dezvolta o planta. Toate la timpul lor. N u trebuie de sarit nainte. Si pe lnga acestea, trecerea de la rugaciunea cea lucratoare la cea contem plativa nu depinde de eforturile omului, ci de vointa lui Dumnezeu. Desi n rugaciunea cea lu cratoare reusita depinde de harul lui Dumnezeu, dar totusi aici au mare nsemnatate si eforturile o mului. Iar mai departe, ntru sporirea rugaciunii, nsusi Dumnezeu l duce pe om parca de mnasi cautar ea cea de capul nostru a rugaciunii mai nalte fiind prematurasi pacatoasa, cuprinde n sine o mare primejdie pentru viata noastra cea duhovniceasca. Afara de aceasta, n rugaciune ca si n alt oarecare proces organic, nu sunt limite bruste, fixe, ntre momentele razlete ale cresterii. Noi d eosebim pe un copil de un tnar, nsa nu putem arata momentul cnd copilul a devenit adolescent. La fel e si n rugaciune. Noi cunoastem rugaciunea cea graita, rugaciunea mintii, rugaciunea mi ntii din inima, rugaciunea cea de sine miscatoare, rugaciunea cea vazatoare sau contemplativa, r ugaciunea curata, rugaciunea cea duhovniceasca, rugaciunea care trece dincolo de hotarele constiin tei, nsa noi nu putem exact sa le separam una de alta. Trecerea de la una la alta se petrece pe nesimtite, organic. Va aduceti aminte de cuvintele Sf. Isaac Sirul, despre faptul n ce sens larg ntrebuin teaza Sf. Parinti nsasi denumirea rugaciunii. Iata de ce, n toate convorbirile noastre, eu am n veder e mai nti de toate sa va ntaresc n gndul ca e necesar ct mai tare sa ne statornicim n rugaciunea I ucratoare, sa sporim n nevointa luarii aminte, pocaintii, zdrobirii, evlaviei, nvingerii cugetel or. Daca rugaciunea Dv. cea lucratoare va merge bine, se va patrunde n sfrsit de o credinta fierbinte, de o caldura a rugaciunii, de o zdrobire sincerasi Dv. de la sine, dupa mila lui Dumnezeu, vi s e va deschide drumul spre rugaciunea cea contemplativasi prin ncercare veti cunoaste n ce consta

si ea. Iar o petrecere dreaptasi plina de rabdare n rugaciunea lucratoare, nsotita de starile r idicate ale duhului, singur de la sine va va da o astfel de bucurie si o astfel de multumire, ca nu v eti mai dori nimic mai mult si nici nu veti ndrazni sa cereti mai mult, ci i veti multumi pentru ceea ce aveti de la El. Preotul. Eu, cu toata inima, am priceput si mi-am nsusit aceasta nvatatura a Dv., parinte draga, si ntotdeauna mi voi aminti-o si ma voi tine de ea; si eu deloc nu nazuiesc nainte de vreme si de capuI meu sa ma sui pe treptele cele mai nalte ale nevointei de rugaciune, ci tin minte cuvintele Sfintilor Parinti si nevoitori, precum si cuvintele Sfintiei voastre, despre fap tul ca daca noi n-avem idee despre starile de rugaciune cele mai nalte, apoi nu pricepem nici de starea noastra proprie Si foarte usor ne putem nchipui ca am ajuns deja la limitele posibile ale rugaciunii si astfel, sa cadem n multumire de sine si trufie. Ca sa scap de acest lucru, eu as fi vrut sastiu ce nu-i ajunge nca unui

ostenitor al rugaciunii celei lucratoare si cum e acea rugaciune nalta, contempla tiva, la care au ajuns cei ce au sporit. Eu caut acestea nu dintr-un ndemn al mndriei, ca sa ma sui la latura lucrurilor ce nu pot fi atinse, ci numai pentru ca mai lesne sa-mi dau seama de starea mea actuala de rugaciune. Monahul. Tocmai acest raspuns nadajduiam eu sa-l aud de la Dv. Deci, daca astfel stau lucrurile, apoi eu sunt gata sa vorbesc cu Dv. despre lucrurile de care numai ce m-ati ntreb at. nsa n loc de a vorbi cu Dv. despre aceste lucruri cu cuvintele mele proprii, eu va propun sa as cultati ce au scris despre rugaciune staretii moldoveni - schimonahul Vasile, staretul si mai marele schitului de la Poiana Marului si schiarhimandritul Paisie (Velicicovschi) staretul manastirii N eamtul. Acesti stareti au trait n secolul al XVIII-lea. Amndoi ei erau originari din Rusia. Stare tul Vasile a fost povatuitorul si prietenul staretului Paisie. Ei amndoi au deprins nvatatura Sfinti lor Parinti despre lucrarea mintii si rugaciunea lui Iisus prin lucrare, din propria ncercare si scr iu despre acest lucru nu numai dupa cele ce au nvatat din carti, ci bizuindu-se si pe ncercarea lor pers onala. De aceea toate cuvintele lor se deosebesc printr-o limpezime, preciziune si exactitate. D espre acesti stareti, mai ales despre Paisie Velicicovschi, Dv. desigur ca ati auzit deja. Cel din urm a dintre ei, care a adunat n jurul sau pna la o mie de frati la manastirea Neamtului, care a creat o s coala numeroasa de ucenici de ai sai, care a nnoit prin traducerile sale literatura ascetica patr istica, a avut n secolul al XVIII si al XIX-lea o mare nrurire asupra monahismului ortodox, mai ales n Rusia , care nu sia pierdut nsemnatatea sa nici azi, lucru despre care acum nu voi mai vorbi pe larg. Staretul Vasile a scris predosloviile la cartile despre lucrarea mintii ale Sf. Grigorie Sinaitul, Sf. Filotei Sinaitul, Sf. Isichie Ierusalimeanul, Si Sf. Nil Sorschi. n aceste predos lovii el arata ca numai pravila de rugaciune de dinafara, cntarea de tropare si canoane si cntarea de psal mi nu e de ajuns si este neaparata nevoie de lucrarea launtrica a rugaciunii si de lupta cu cuget ele si cu patimile, prin chemarea necurmata a numelui Domnului Iisus Hristos. O astfel de lucrare launtri ca nu trebuie socotita drept o ndeletnicire numai a acelora care au ajuns la o nalta treapta de desavrsire duhovniceascasi care s-au curatit de patimi; ea este neaparat trebuincioasasi ce lor ncepatori, pe care-i ajuta sa-si cunoasca ntocmirea lor launtricasi lipsurile lor si sa nvinga c ugetele si patimile. Totodata, staretul Vasile respinge si feluritele obiectiuni care se ridica mpotri va lucrarii mintii si demonstreaza ca anume ea i ajuta nevoitorului sa deosebeasca lucrarea nselarii si sa fuga de ea. El se atinge si de rugaciunea cea contemplativa, descriind unele stari ale ei. n toate cele patru predoslovii el vorbeste despre unul si acelas lucru, nsa lamure

ste subiectul ce si l-a propus din toate punctele de vedere, astfel ca toate predosloviile se comple teaza una pe alta. Din operele staretului Paisie, eu voi aduce numai "Capetele despre rugaciunea mintii " scrise mpotriva hulitorilor lucrarii mintii. Facnd cunostinta cu scrierile lor, Dv. veti gasi n el e raspunsurile si la ntrebarile ce va intereseaza, iar daca ceva vi se va parea nelamurit, sau se vor ivi alte ntrebari noi, apoi vom ncerca sa cercetam si sa lamurim toate acestea n convorbirea noastra de d ata viitoare. Eu nadajduiesc ca planul propus de mine va fi pentru Dv. si folositor si interesant si de aceea, va rog sa ascultati dinti predosloviile staretului Vasile, traduse de pe limba slava n cea r usa contemporana, ncepnd cu predoslovia la cartea Sf. Grigorie Sinaitul.

Predoslovia sau ndrumarea celor ce doresc sa citeasca pe cel dintre sfinti parint ele nostru Grigorie Sinaitul si sa nu pacatuiasca mpotriva ntelesului ei Multi citind aceasta sfnta carte a Sf. Grigorie Sinaitul si necunoscnd din ncercare lucrarea mintii, pacatuiesc mpotriva mintii celei sanatoase, socotind ca lucrarea mintii li se pot riveste numai barbatilor celor nepatimasi si sfinti. Din aceasta pricina, tinndu-se dupa obiceiul de dinafara, numai de cntarea de psal mi, tropare si canoane, se complac numai n aceasta lucrare a rugaciunii de dinafara. Ei nu nteleg ca aceasta rugaciune, prin cntare, ne este lasata noua de Sf. Parinti numai pentru un timp, din pricina neputintii si prunciei mintii noastre, ca noi deprinzndu-ne ncetul cu ncetul sa ne ridicam la treapta lucrarii mintii, dar nu ca pna la sfrsitul nostru sa petrecem n rugaciunea cntata. C aci ce este mai -copilaros dect faptul (Grigorie Sinaitul, cap.19) ca noi, rostind cu gura rugaci unea noastra cea de dinafara, ne lasam ademeniti de o parere plina de bucurie, gndind despre noi ca f acem ceva mare, magulindu-ne numai prin cantitate si hranind prin aceasta pe fariseul cel dinlau ntru. Departndu-ne de la o astfel de neputinta, ntr-adevar prunceasca, ca niste prunci d e la pieptul cel hranitor de lapte, Sf. Parinti ne arata grosimea acestei lucrari, asemannd cntarea cea glasuita cu limba cu cntarea pagnilor. Caci se cuvine, zice Sf. Macarie Egipteanul (Cap. 6), d upa felul nostru de viata, si cntarea noastra sa fie ngereasca, iar nu trupeasca, ca sa nu zic pagne asca. Iar dacasi ne este ngaduit sa cntam cu glasul, apoi e pentru lenevia si necunoasterea noastra , cu scopul ca noi sa ne ridicam pna la adevarata rugaciune. Iar care e rodul de la o astfel de ruga ciune de dinafara, ne-a aratat Sf. Simeon Noul Teolog, n al doilea fel de luare aminte zicnd: "Al doi lea chip de luare aminte si de rugaciune e astfel: cnd cineva si aduna mintea sa n sine, abatnd-o de l a toate cele simtite si pazeste simturile sale si si aduna toate cugetele sale, ca sa nu vagab ondeze prin lucrurile desarte ale lumii acesteia - si, ba si cerceteaza cugetele sale, ba ia aminte la cuvintele rugaciunii rostite de el, alta data si aduna n sine toate cugetele sale robite de diavol si t ransformate n viclene si desarte; iar altadata, cu multa ostenealasi silinta, din nou si vine n sine nsas i, fiind cuprins si nvins de vreo patima oarecare. Si avnd aceasta luptasi razboi nlauntrul sau, nu poate fi niciodata n pace, sau sa gaseasca tihna sa se ocupe de lucrarea virtutilor si sa primeasca cununa dreptatii. Caci unul ca a cesta este asemenea celui ce face razboi cu vrajmasii sai noaptea pe ntuneric. El aude glasurile vraj masilor si primeste rane de la ei, nsa nu poate vedea limpede cine sunt ei, de unde vin, cum si de ce l nving. Pentru ca

ntunericul care se afla n mintea lui si furtuna pe care o are n cugete i pricinuiesc aceasta paguba. Si el deloc nu poate sa scape de vrajmasii sai de gnd, ca sa nu-l zdrobeasca. El sufera de osteneli, nsa se lipseste de rasplata, caci e furat de slava cea desarta, fara sa-si dea se ama de acest lucru; el socoteste despre sine ca este cu luare aminte; de multe ori din mndrie i dispretui este pe altii si-i defaimasi se socoate pe sine vrednic, dupa cum i se naluceste lui, sa fie pastor de oi si sa le ndrumeze asemanndu-se unui orb, care ncearca sa-i aduca pe alti orbi." Pna aci vorbe ste Sfntul Simeon.

nsa cum putem, prin simturile cele de dinafara sa ne pazim mintea, sau sa o aduna m pe ea de la cele ce dupa firea lor singure se risipesc si se raspndesc asupra lucrurilor simt ite: vazul, privind cele frumoase sau urte; auzul, ascultnd cele placute sau potrivnice; mirosul, simt ind cele cu buna mireasma sau cele cu duhoare; gustul, gustnd cele dulci sau cele amare; pipairea, atingndu-se de cele bune sau rele si prin aceasta, asemenea frunzelor de vnt, tremurnd si clatinnd u-se; iar mintea, singura, tulburndu-se de toate acestea si cugetnd despre lucrarile lor, po ate oare cndva sa fie sloboda de cugetele cele de-a dreapta si de-a stnga? Nicidecum si niciodata. Iar daca simturile de dinafara deloc nu pot ngradi mintea de cugete, apoi desigur , ca se iveste nevoia ca mintea sa fuga de simtiri n ceasul rugaciunii nlauntru, spre inima, si s a stea acolo surda si muta la toate cugetele. Caci daca cineva, numai n chipul de dinafara, se va de parta de vaz, de auz si de graire, apoi capata o liniste oarecare de patimi si de cugetele cele rele; nsa ntr-o masura mult mai mare ea se va ndulci si de odihna de cugetele cele rele, cnd va departa mintea sa de la cele cinci simturi, de dinafara, nchiznd-o n camara cea de dinlauntru si fireasca, sau n pustie, si va gusta din bucuria cea duhovniceasca, care-i vine de la rugaciunea mintii si de l a luarea aminte din inima. Ca o sabie cu doua taisuri, ori ncotro i ntoarsa taie cu ascutisul sau, tot ce ntlnes te, asa si rugaciunea lui Iisus Hristos, ntoarsa uneori spre cugetele cele rele si patimi, i ar altele ori pentru pacate, sau prin aducerea aminte de moarte, de judecatasi de chinurile cele vesn ice, este pusa n miscare. Iar daca cineva (Isaac Sirul si Nil Sorschi), n afara de rugaciunea mint ii, prin rugaciune cntatasi prin simturile de dinafara cu vorbirea mpotriva, va vrea sa ndeparteze mom eala vrajmasului si sa stea mpotriva vreunei patimi oarecare sau unui cuget viclean, a cela n curnd e nvins de mai multe ori: caci dracii, nvingndu-l pe el, care se mpotriveste, si rugndu -i-se lui din nou, fiind parca nvinsi de mpotrivirea lui, si bat joc de el si-l mping cu gndurile l ui spre slava cea desartasi trufie, numindu-l nvatator si pastor de oi. Si stiind acest lucru, Sf. Isichie zice: "Nu poate mintea noastra sa nvinga naluc irea draceasca singura de la sine si nici sa nadajduiasca acest lucru cndva; caci dracii, fiind vicleni n chip fatarnic, se supun si se prefac nvinsi, poticnindu-te pe tine cu slava cea desart a, pe de alta parte. Si nu pot suferi ca tu, macar un ceas, sa te nteteptesti prin chemarea lui Iisus Hri stos". Si din nou: "Fereste-te ca sa nu te nalti asemenea Iui Israel din vechime, si vei fi dat si t u vrajmasilor celor de gnd. Acela fiind izbavit de Dumnezeul tuturor, de egipteni, s-a gndit sa-si faca s pre ajutor un idol de tarna. Iar sub idolul de tarna ntelege mintea noastra neputincioasa, care att tim p ct roaga pe

Iisus Hristos mpotriva duhurilor celor viclene, usor le izgoneste si printr-o isc usinta, mestesugita nvinge puterile cele ostitoare ale vrajmasului. Iar cnd el fara de pricepere, se v a bizui numai pe sine, atunci asemenea celui asa zis cu aripi iuti, se sfarmasi cade cu o cadere care te face sa te miri". Pna aici Sfntul Isichie. 1 1 Pentru a lamuri citatul de mai sus de la schimonahul Vasile, ncepnd cu cuvintele : "nsa cum putem prin simturile cele dinafara sa pazim mintea", aducem traducerea prescurta ta a acestui loc de catre Episcopul Teofan Zavortul.

"Cum se poate pazi mintea nerisipita numai prin ngradirea simturilor de dinafara, cnd cugetele singur de la sine se mprastie si se risipesc asupra lucrurilor simtite? Daca nu s e poate, apoi mintea are nevoie, n ceasul rugaciunii, sa fuga nlauntrul inimii si sa stea acolo surdasi muta pentru toate cugetele. Cine se departeaza numai pe dinafara de vaz, de auz, si de graire, ace la capata putin folos. nchide-ti mintea ta n camara cea de dinlauntrul inimii - si atunci te vei ndulci di n odihna de cugetele cele rele si vei gusta din bucuria cea duhovniceasca adusa de rugaciune a mintii si de luarea aminte din inima". Sf. Isichie zicea: "Nu poate mintea noastra singura de la sin e sa nvinga nalucirea cea draceasea, ba nici sa nu nadajduiasca acest lucru cineva. De aceea pazeste-te ca sa nu te nalti asemenea lui Israel cel din vechime - si vei fi dat si tu vrajmasilor ce lor de gnd. Acela fiind izbavit de egipteni de catre Dumnezeul tuturor, s-a gndit sa aiba drept aju tor un idol de tarna. Sub idolul de tarna se ntelege mintea noastra cea neputineioasa, care att tim p ct l roaga pe Iisus Hristos mpotriva duhurilor celor viclene, l izgoneste cu usurinta, iar cnd se bizuie fara de pricepere pe sine, apoi aude cu o cadere, care te face sa te miri si se sfarma". Episcopul Teofan: "Scrieri despre viata cea duhovniceasca", 1882, pag.184 -188. Din cele spuse, se cunoaste ndeajuns puterea si masura lucrarii mintii, adica a r ugaciunii si a cntarii. Sa nu socoti nsa, cititorule binecredincios, ca Sf. Parinti, departndu-se de la cntarea multa de dinafarasi poruncind a ne deprinde cu lucrarea mintii, aduc o stirbire psalmilor si canoanelor. Sa nu fie: caci de la Duhul Sfnt sunt predate toate acestea Sf. Biser ici n care toate lucrarile sfintite se ncununeaza cu hirotonia si cuprind n sine ntreaga taina a ico nomiei lui Dumnezeu Cuvntul, chiar pna la a doua Lui venire si totodatasi a nvierii noastre. S i nu e nimic omenesc n rnduielile Bisericii, ci totul e lucrarea harului lui Dumnezeu, care nu creste din vrednicia noastrasi nici nu se mputineaza de pacatele noastre. nsa la noi e vorba nu de rnduielile sfintei noastre Biserici, ci de pravila deosebitasi de felul de viata a fiecarui a dintre monahi, adica despre rugaciunea mintii care prin staruinta si prin dreptatea inimii atrage, de obicei, harul Sfntului Duh, iar nu prin cuvintele psalmilor, n afara de luarea aminte din minte, ci cntat e numai cu gura si cu limba. Cum a zis Apostolul: "Vreau sa spun cu mintea mea cinci cuvinte dect ze ce mii cu limba". Caci trebuie dinti prin aceste cuvinte, cinci la numar, sa ne curatim min tea si inima zicnd nencetat ntru adncul inimii: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!", si astfel s a ne ridicam la cntarea cea cu mintea. Pentru ca fiecare ncepator si patimas poate lucra aceasta r ugaciune cu mintea, n paza inimii iar a o cnta deloc nu poate pna ce nu se va curati mai nti prin

rugaciunea mintii. De aceea, Sf. Grigorie Sinaitul, cercetnd si deslusind vietile si scrieri le si iscusinta duhovniceasca a tuturor sfintilor mai mult dect toti, pna n amanuntime cu Duhul Sfnt care era ntru el rnduieste sa avem toata silinta pentru rugaciune. La fel si Sf. Simeon, ar hiepiscopul Tesalonicului, avnd acelasi duh si dar, porunceste si-i sfatuieste pe arhierei, p reoti, monahi si pe toti mirenii n orice vreme si n orice ceas, sa rosteascasi sa respire aceasta sfin tita rugaciune; caci nu este, zice el mpreuna cu Apostolul, nici n cer nici n pamnt, alta arma mai putern ica, dect numele lui Iisus Hristos. Sa-ti fie cunoscut, bunule rvnitor al acestei lucrari sfintite a mintii, si faptu l ca nu numai n pustietate sau ntr-o sihastrie nsingurata, ci si n chiar cele mai mari lavre ce se aflau n mijlocul

oraselor erau nvatatori si numerosi lucratori ai acestei lucrari sfintite a minti i. Si e vrednic de mirare, cum sfintitul Patriarh Fotie, fiind ridicat ca patriarh de la dregatoria de senator, nefiind monah a deprins aceasta lucrare a mintii si ntr-un post asa de nalt, si-a sporit nt r-atta nct fata lui stralucea asemenea unui al doilea Moise, de harul Sfntului Duh ce petrecea ntr u el, zice Sf. Simeon Tesaloniceanul. Si marturiseste despre el si faptul ca prin iscusinta sa n tru tot nleleapta, filosofica, a scris si o carte despre aceasta lucrare a mintii. Zice de asemenea , casi Ioan Gura de Aur, Ignatie si Calist, sfintii Patriarhi ai Tarigradului au scris cartile sale despre aceeasi lucrare launtrica. Si nca ce nu-ti ajunge, cititorule iubitor de Hristos, ca lasnd orice nd oiala, sa ncepi a te deprinde cu luarea aminte a mintii? Daca vei zice: N-am viata nsingurata - iata p ilda pentru tine Sfntul Patriarh Calist, care a nvatat lucrarea mintii n Marea Lavra din Athos, trecn d prin slujba de bucatar. Daca te ndoiesti, pentru ca te afli n cea mai adnca pustie, iata a doua pilda pentru tine - Sfntul Patriarh Fotie, care a nvalat mestesugul luarii aminte din inima deja n ra ngul de patriarh. Daca sub pretextul ascultarii te lenevesti sa te apropii de trezvirea mintii, ap oi pentru aceasta esti vrednic de batjocura; fiindca nici pustiu, nici viata cea nsingurata, nu aduc o s porire n aceasta lucrare, n asa masura ca ascultarea cea cu pricepere, zice Sf. Grigorie Sinaitul. Sau esti furat ncasi din partea dreapta, cum ca n-ai povatuitor pentru aceasta lucrare: nsusi Domnul ti porunceste sa te nveti din Scriptura, zicnd: "Cercetati Scripturile si n ele veti afla viata cea de veci". Sau esti momit din partea cea de-a stnga, tulburndu-te ca nu-ti gasesti un loc linistit; si aceasta te respinge Petru Damaschinul zicnd: "nceputul mntuirii pentru om, este sa-si paraseasca toate vrerile si ntelegerile sale si sa mplineasca toate vrerile si toate ntelegerile Iui Dumnezeu; si atunci, n lumea ntreaga, nu se va afla lucru, sau nceput, sau loc, care ar putea sa-l mpiedice". n s frsit, daca nascocind o pricina ncasi mai binecuvntata, te poticnesti de cuvintele repetate al e Sf. Grigorie Sinaitul, care vorbeste mult de nselarea ce se poate ntmpla n aceasta lucrare, apoi pe tine te ndreapta acelasi sfnt, zicnd: "Noi nu trebuie sa ne temem sau sa ne ndoim, chemnd pe Dumnezeu. Iar daca unii s-au si ratacit, vatamndu-li-se mintea, apoi sastii ca au suferit acest lucru de la rnduiala de sine si de la ngmfare". Iar cine cauta pe Dumnezeu n ascultare, cu ntrebare si cu smerita cugetare, acela cu Harul lui Hristos niciodata nu va suferi vatamare. Caci cine traieste drept si vietuieste fara de prihanasi se departeaza de placerea de sine si ngmfare , pe acela, dupa cum zic Sfintii Parinti, nu-l poate vatama toata ceata dracilor, desi ar ridica m potriva lui ispite nenumarate. Iar cei care umbla ncrezuti n sine si din voia lor, aceia cad n nselare.

Iar daca unii, poticnindu-se de piatra Sf. Scripturi primesc aratarile caii catre nselaciune, ce ni se dau drept prilej de oprire a lucrarii mintii, apoi unii ca acestia sastie ca ei rastoarna "cele d e sus jos si cele de jos sus". Nu spre a opri lucrarea mintii, ci ferindu-ne de nselare, ne arata Sf. Pari nti pricinile de pe urma carora ne vine nselarea. La fel si acest Sfnt Grigorie Sinaitul, poruncind celui ce deprinde rugaciunea sa nu se teamasi sa nu se ndoiasca, arata doua pricini ale nselarii: rnduiala de sine si ngmfarea. Si Sf. Parinti dorind sa ne pazeasca nevatamati de ele, ne poruncesc sa cercetam Sfnta Scriptura, nvatndu -ne de la ea, avnd fratele pe un frate drept sfatuitor bun, dupa cum zice Petru Damaschinul. Da ca nu se poate gasi un staret ncercat n cuvnt si n fapta, dupa pilda Sf. Parinti, cunoscnd bine Scri pturile patristice, apoi petrecnd n singuratate, n linistire, din rasputeri sa ne silim sa avem povatuire

duhovniceasca din nvataturile si povetele Sfintilor Parinti, ntrebnd de orice lucru si de orice virtute. O astfel de masurasi de rnduiala, trebuie sa o pazim si noi, citind Scri pturile, iar sa nu ne abatem de la nvatatura si povatuirea lor, dupa cum unii, necunoscnd lucrarea minti i, din ncercare, si socotindu-se pe sine ca au darul deslusirii, din trei pricini sau motive se a bat sau, mai bine zis, se departeaza pe sine de la deprinderile acestei lucrari sfintite. Mai nti ei socot c a aceasta lucrare se potriveste numai barbatilor nepatimasi si sfinti iar nu si celor patimasi. Al do ilea arata desavrsita (absoluta) mputinare a povatuitorilor si nvatatorilor pentru o astfel de vietuire si cale. Al treilea nselarea, care urmeaza acestei lucrari. Cea dinti dintre aceste pricini sau motive nu e buna de nimic si n-are dreptate, pentru ca cea dinti treapta pentru monahii ncepatori e ca sa se mputineze patimile prin trezvirea mint ii si paza inimii, adica prin rugaciunea mintii, cuvenita celor lucratori. A doua - e absurdasi nent emeiata pentru ca, n lipsa povatuitorului si nvatatorului, Scriptura ne este nvatator, dupa cum s-a sp us mai sus. Iar a treia e de sine nselatoare, caci citind Scriptura despre nselare, tot prin aceasta Scriptura se mpiedica, judecnd strmb despre ea, n loc sa socoate Scriptura ca o prevenire spre a cunoaste nselarea, ei nascocesc si afla pricina de a se abate de la lucrarea mintii. Aseme nea unei capetenii de ostire, care, primind stire ca vrajmasul i-a ntins o cursa n care, planuind cu vic lesug si printr-o lovitura din ascuns sa-l nvinga, nefiind n stare a se lupta cu el n chip descoperit , el fiind nechibzuit, n loc sa prentmpine viclesugul vrajmasului si sa capete victoria printr -o lovitura neasteptata asupra pndei lor, se teme de frica "unde nu era nici o frica" si o ia la fuga, acoperinduse pe veci cu rusine naintea mparatului si a dregatorilor lui. Daca tu te nfricosezi de aceasta lucrare si nvatatura numai din evlavie si din sim plitatea inimii tale, apoi eu ncasi mai mult ma tem mpreuna cu tine, nsa nu bizuindu-ma pe basme desarte, dupa care a te teme de lup nseamna sa nu te duci n padure. Si de Dumnezeu trebuie sa ne teme m, nsa sa nu fugim de El si sa nu ne lepadam de El din pricina acestei frici. ntr-adevar, acea sta lucrare cere multa fricasi cutremur, zdrobire si smerenie si multa cercetare a Sf. Scripturi si sfatul fratilor celor de un duh cu tine, nsa nu fugasi refuz si cu att mai mult, nu obraznicie si rnduial a de sine. Caci cel obraznic si ncrezut n sine, s-a spus, tinznd spre cele ce sunt mai presus de vr ednicia si ntocmirea lui, tinde nainte de vreme sa ajunga la rugaciunea vazatoare. Si nca: "Da ca cineva viseaza cu parerea sa sa ajunga la ceva nalt, fiind cuprins de o dorinta satanica dar nu adevarata, pe unul ca acesta satana foarte usor l ncurca n mrejele sale ca pe o sluga a sa. Si de ce sa tindem noi spre o sporire nalta n sfintita rugaciune a mintii de care, dupa cuvntul Sfntului Is

aac, abia de se nvredniceste unul din zece mii? E destul, e destul pentru noi, patimasii si neputinciosii, sa cunoastem macar ur ma linistirii din minte, adica rugaciunea mintii cea lucratoare cu ajutorul careia momelile vrajma silor si cugetele cele rele sunt izgonite de la inimasi care este adevarata lucrare a monahilor ce lor ncepatori si patimasi, prin care ei se suie, daca voieste .Dumnezeu, spre rugaciunea cea vaza toare si duhovniceasca. Si nu trebuie sa ne trguim, ca putini se nvrednicesc de rugaciunea cea vazatoare; caci nu e nedreptate la Dumnezeu. Numai sa nu ne lenevim sa mergem pe calea care ne duce l a aceasta sfintita rugaciune, adica sa ne mpotrivim momelilor, patimilor si cugetelor celor rele cu rugaciunea

cea lucratoare. Si astfel de ne vom sfrsi noi pe calea sfintilor, ne vom nvrednici si de soarta lor, desi nici n-ati ajuns la desavrsire, zice Sfntul Isaac si multi sfinti. Si nca iarasi e vrednic de mirare si de groazasi faptul ca unii care cunosc Scrip tura n-o cerceteaza iar altii, fara sastie si fara sa ntrebe, se obraznicesc cu mintea lor asupra ace stei luari aminte a mintii si pe lnga aceasta zic, ca a sta cu luare aminte si a face rugaciunea, tre buie n partea cea poftitoare (doritoare): "Caci aceasta, zic ei, este launtrul pntecelui si al inim ii". nsa nu trebuie lucrate n aceasta parte nici rugaciunea si luarea aminte, ba chiar nici caldura a ceea care vine din partea cea poftitoare n timpul rugaciunii la inima, nici ntr-un caz nu trebuie pri mit. Iar launtrul pntecelui dupa Sfntul Teofilact, se numeste inima nsasi si ea nu e la buric, nici n mijlocul pieptului, ci sub snul stng si are locul sau. Caci astfel sunt mpartite cele trei pu teri ale sufletului: cea cuvntatoare n piept; cea a iutimii (a furiei) sau a rvnei n inima; iar cea pofti toare (a dorintelor) n pntece, lnga buric, unde si diavolul poate patrunde lesne, dupa Iov: tulburnd-o si aprinznd-o ca lipitoarea si broastele ntr-un lac cu apa statuta, si avnd drept hran asi desfatare dulceata poftei. De aceea, zice Grigorie Sinaitul: "Nu e mica osteneala de a pat runde adevarul limpede si a fi curat de cele ce sunt mpotriva harului, caci sub chipul de adevar , diavolul are obiceiul, mai ales la cei ncepatori, sa-si arate nselarea sa, transformnd parca cel e viclene ale sale n cele duhovnicesti; zugravind una n locul alteia, nlauntrul pntecului celui firesc, prefacndu-le n chip nalucitor cum vrea si n loc de caldura si aduce arderea sa, n locul veseliei o bucurie lipsita de nteles si o dulceala nsotita de umezeala". (scurgere de bale, n. tr.). E de folos ca lucratorul sastie ca arsura sau caldura vine din pntece spre inima, uneori singur de la sine, fireste n afara de cugetele cele desfrnate. Si aceasta nu e de la nselare, ci de la fire, zice Sfntul Calist Patriarhul. Iar daca cineva primeste acest lucru drept o manifestar e a harului, iar nu a firii, apoi acest lucru; fara ndoiala, e nselare. Iar cum se petrec toate acestea, cel ce se nevoieste nu trebuie sa ia aminte, ci sa le respinga. Iar uneori, diavolul amestecnd arderea s a cu pofta noastra, traste mintea spre gndurile cele de curvie. Si aceasta, fara de ndoiala, este o nsel are. Iar daca tot trupul se ncalzeste si mintea ramne curatasi nepatimasa si parca ar fi lipit se acopera n adncul inimii, ncepnd si sfrsind rugaciunea n inima: acest lucru e, fara de ndoiala, de har, iar nu de la nselare. nsa, pentru unii nevoitori, nu e mica piedica n aceasta sfintita lucrare s i neputinta trupeasca; nefiind n stare sa suporte, n masura si greutatea cuvenita, ostenelile si posturile suprafiresti pe care le-au avut sfintii, ei socot ca e cu neputinta, fara de ace stea, sa nceapa nevointa lucrarii rnintii. Si aducnd o astfel de lucrare a lor la masura cuvenita, Vasile

cel Mare nvata asa: nfrnarea, zice el, se hotaraste fiecaruia dupa puterea trupului lui. Si de aceea, eu socot, ca e frumos sa luam seama, ca nimicind puterea trupului prin nfrnarea cea peste masura, sa nu ajunga trupul slab si nenstare sa lucreze faptele cele bune. Caci trupul trebuie sa-l avem lucr ator, dar nu slabit prin fel de fel de depasire de masura. Daca ar fi fost bine ca omul sa fie slaba nogit cu trupul si sa stea ntins ca un mort, abia rasuflnd, apoi, desigur ca Dumnezeu de la nceput ne-ar fi lasat (facut) astfel. Iar daca el nu ne-a facut astfel; apoi gresesc aceia care cele facute bu ne nu le pastreaza astfel cum sunt. Si de aceea, nevoitorul sa se ngrijeasca numai de una: care nu si-a gas it rautatea, din pricina leneviei, loc n suflet, n-a slabit ntre ceva trezvirea si suirea staruitoa re a gndului catre Dumnezeu, nu s-a ntunecat cumva simtirea cea duhovniceascasi luminarea sufletului ce vine de la

ea? Caci daca binele cel spus creste, apoi si patimile, trupul nu vor avea timp sa se razvrateasca, cnd sufletul se ndeletniceste cu cele de sus si nu lasa timp trupului ca sa fie nvi forat de patimi. Cu o astfel de ntocmire a sufletului, cel ce primeste hrana cu nimic nu se deosebest e de cel ce nu mannca; ci nu numai postul, ei si o viata cumpatata nu-i aprinde pofta. Si Sfntul Isaac, potrivit cu aceasta, a zis: Daca vei sili trupul cel neputincios peste masura puterilor lui, apoi vei pricinui sufletului tulburare peste masura puterilor lui, tulburare peste tulburare. Si S f. Ioan Scararul zice: Am vazut pe acest vrajmas (pntecele) odihnindu-se si dnd mintii trezvie. Si nca: lam vazut istovit de post si producnd scurgere, ca sa nu nadajduim n noi nsine, ci spre Dumne zeu cel viu. Cu aceasta se potriveste si istorioara despre care Cuviosul Sf. Nicon aminteste, ca deja n timpurile noastre (adica ale Sf. Nicon), a fost gasit n pustietate un batrn care, treizeci d e ani, n-a vazut fata de om, pine n-a mncat, afara de radacini si care a marturisit ca tot tirnpul acest a a fost nviforat de dracul curviei. Si Parintii au judecat ca pricina unei astfel de lupta n-a fost nici trufia, nici hrana, ci faptul ca batrnul nu era deprins cu trezvia mintii si cu lupta mpotriva ispitelor vrajmasului. Cu acest prilej, Sf. Maxim a zis: da-i trupului tau dupa puterea lui si ntreaga ta n evointa ntoarce-o spre lucrarea mintii. Si nca Sfntul Diadoh zice: postul are lauda dupa sine, iar nu dup a Dumnezeu; caci el este o unealta care bine-i ntocmeste spre ntreaga ntelepciune (curatia mintii) p e cei ce doresc. Pe aceea, nevoitorii bunei credinte nu se euvine sa aiba o parere mai nalta despr e ei. Ci ntru credinta lui Dumnezeu sa astepte sfrsitul gndirii noastre. Caci si mnuitorii oricar ui mestesug, nu de la unealta sunt laudati pentru bunul sfrsit al lucrarii, ci asteapta mplinirea si numai ea arata vrednicia mestesugului. Avnd o astfel de ornduire pentru ntrebuintarea hranei, nu-ti pune toata staruinta s i nadejdea numai n post, ci postind dupa masura si puterea ta, tinde spre lucrarea mintii. S i daca ai putere ndeajuns ca sa te hranesti numai cu pine si cu apa, e bine. Caci spus este, ca cel elalte mncari nu ntaresc astfel trupul, ca pinea si apa. nsa sa nu socoti ca faci o mare fapta buna postind astfel, ci asteptnd sa cstigi cu postul ntreaga ntelepciune (curatie). Si un astfel de post va fi chibzuit, a zis Sfntul Dorotei. Iar daca esti neputinc ios, ti porunceste Sfntul Grigorie Sinaitul, daca vrei sa ai mntuirea, sa mannci pine si apa, sau sa be i vin trei sau patru pahare pe zi si din celelalte mncari care se vor ntmpla, sa gusti din toate ct e putin, fara sa te saturi, ca prin gustarea din toate sa scapi din ngmfare si totodata sa nu te ngr etosezi de fapturile lui Dumnezeu, cele foarte bune, multumind lui Dumnezeu pentru toate. Astfel e ju decata celor cu

buna pricepere. Iar daca, gustnd din toate mncarurile si bnd cte putin vin, te ndoies ti de mntuirea ta, apoi aceasta este necredinta si neputinta a cugetului. Masura de a lua mncarea e fara de pacat si dupa Dumnezeu e asezata n trei rnduieli: nfrnarea, ndestularea si saturar ea. nfrnare este cnd, n timpul mncarii; se simte nca foame; ndestulare, cnd nu e nici foame nici n reuiere; saturare, cnd este putina ngreuiere. Iar daca manncasi dupa saturare, apoi acest lu cru este usa ndracirii pntecelui, prin care intra curvia. Iar tu, cercetnd toate acestea, cele c e se potrivesc cu puterea ta, fara sa depasesti cele rnduite; iar cei desavrsiti mai au si osebirea aceea, dupa Apostol, ca sa se sature si sa flamnzeascasi n toate sa fie puternici.

Toate acestea, o rvnitorule al luarii aminte din minte, ti sunt aratate din cuvint ele autentice ale marilor si sfintiti Parinii si n ce consta masura nfrnarii si a unui post chibzuit, si cum sa sporesti n luarea aminte. Predoslovia la capetele Fericitului Filotei Sinaitul "Lupta noastra nu este mpotriva trupului si sngelui, ci mpotriva ncepatorilor si sta pnilor, si stapnitorilor ntunericului acestui veac, mpotriva duhurilor rautatii celei de sub c eruri". Ostasii unui mparat pamntesc poarta sabie, fiind gata si si iscusiti pentru a lupt a cu vrajmasii; nsa o astfel de sabie poartasi cei ce nu sunt ostasi, numai din obisnuinta, iar nu c a sa se pregateasca de luptasi nestiind chiar cum trebuie sa se lupte mpotriva vrajmasilor. Cele spuse s unt cu totul asemanatoare cu razboiul nostru cel duhovnicesc, despre care va fi acum cuvntul. Caci tot cel ce se leapada acum de lume si ajunge monah, primeste odata cu aceasta si sabia duhului , ca un ostas al lui Hristos si iese la lupta mpotriva duhurilor rautatii. Deci lui i sunt adresate cuv intele din ceasul tunderii: "Primeste, frate, sabia duhului, care este cuvntul lui Dumnezeu, purtndu -I pe buzele tale, n minte si n inimasi nencetat: Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!" Dar, o timpurile noastre! Ct de multi nu zic deja - toti poarta aceasta sabie num ai din obisnuinta, dar nu pentru ca le e trebuincioasa pentru lupta. Fara sa se deprinda cum trebui e sa o mnuiasca pe ea n fata vrajmasilor si sa-i arda cu ea o flacara, o ntrebuinteaza prost, grosola n si fara folos, adica citind pentru o "Slava" din Psaltire, o ata (un sirag de suta de boabe de la mat anii, n. tr.), iar pentru o catisma, trei, reduc numai la aceasta rugaciunea lor cea de dinafara. Iar mult i, parasind cu desavrsire acest grai al lui Dumnezeu, sau mai bine zis aceasta arma nflacarata ca re pazeste poarta inimii, se multumesc numai cu o cntare de psalmi, canoane si tropare predate de B iserica, socotind ca aceasta rugaciune din cinci cuvinte, e rnduita drept pravila numai monahilor s impli si necarturari. Respingnd si ndreptnd o astfel de parere gresita a lor, Sf. Simeon, ar hiepiscopul Tesalonicului, nvata si pune lege tuturor arhiereilor, arhimandritilor, egumenilor, ieromonahilor, preotilor, diaconilor, monahilor si oamenilor mireni de orice rang si ndeletnicir e, n loc de orice pravila sa ndeplineasca, ca rasuflarea si viata lor, aceasta sfnta rugaciune a lui Iisus, n minte, pe buze, n orice ceas si loc, chiar daca ei nu pot cunoaste lucrarea ei mestesugita, caci acest lucru e, dupa cuvintele lui, numai al monahilor, care s-au lepadat de lume. Iar daca Vasi le cel Mare porunceste unui monah nenvatat sa-si faca pravila prin rugaciunea lui Iisus, marg inindu-se numai

la rostirea ei numericasi nu mestesugit, apoi acest lucru trebuie de nteles ca el rnduieste acest lucru att celor nenvatati ct si celor din lume, ca ei toti, dupa masura puterilor l or sa slavosloveasca pe Dumnezeu, nsa sa nu petreaca n trndavie. Cine-si poarta sabia sa, sau cuvntul, cu pricepere, cu luare aminte launtrica, ac ela cunoaste vremea cnd sa-si ntoarca privirile sale catre vrajmassi sa se roage mpotriva momelilor cel or rele si patimilor cugetelor, sau pentru pacatele sale. Iar uneori din oarecare mprejurari , sau din neluare aminte, va aluneca cu cuvntul sau cu mnia, iar uneori si cu pofta, sau slava desar ta, sau cu parerea si altele si din aceasta pricina va fi mustrat de constiinta sa, apoi nesuferind mustrarile ei, se

ntoarce catre Dumnezeu, caindu-se si rugndu-se din minte si din inima, cautnd ierta re. ntreaga pravila a acestuia se cuprinde numai n pocainta si n luare aminte din inima, dupa pilda vaduvii aceleia care nu se departa de judeeator zi si noapte, cernd izbndirea potrivniculu i sau. Si aceasta este rnduiala lucrarii mintii, ce li se potriveste celor patimasi; deci nimeni sa nu se tulbure de cuvntul acesta, ca cei nviforati de astfel de pacate pot, cu ajutorul lui Dumnezeu , sa deprinda lucrarea mintii. Sa-ti nchipui cinci stari care lucreaza din patima: a) caznd n mnie si suparare, sa rami mereu purtnd rautate asupra celui ce te-a suparat; b) fiind ntristat, satii minte raul t imp de mai multe zile; c) a te mnia numai o saptamna; d) numai o singura zi satii minte si e) vrajmasind, suparnd, tulburnd si tulburndu-se, n acelasi ceas sa se schimbe. Iata cte ntocmiri felurite su nt, nsa ele toate sunt supuse iadului (sub iad), pna cnd lucreaza patima, dupa cum a spus Sfntu l Dorotei si unii ca acestia nu trebuie sa se atinga de lucrarea mintii, caci ei sunt asemene a unui om, care fiind ranit de sageata vrajmasului; o ia cu minile sale si-si strapunge cu ea inima sa; despre ei a zis Ioan Teologul: tot cel ce face pacat este de la diavolul (I, Ioan, 3,8). Si iarasi alte cinci stari: a) a celui ce e batjocorit si care se mhneste nu pent ru ca a suferit batjocura, ci pentru ca n-a rabdat-o; b) a celui care se nvata rabdare mereu, nsa la urma urm elor se lasa biruit de momeala; c) care nu vrea sa raspunda cu rau pentru rau, ci e trt de puterea obi snuintei; d) care se staruie, nici sa nu vorbeasca de rau, ci se mhneste pentru supararea primita, se ocareste pe sine si se caieste de aceasta si e) care nu se mhneste pentru supararea primita, dar n ici nu se bucura de ea. Acestia toti sunt din cei ce se impotrivesc patimilor, fiindca n chip voit, s e lupta cu patima si nu voiesc sa-i faca hatrul ei, ci se ntristeazasi se nevoiesc. Unii ca acestia se ase amana celui ce se afla sub ploaia de sageti a vrajmasului, nsa nu e ranit, zice acelasi Sfnt Dorotei . Ei, n tot cazul, pot si trebuie sa se deprinda cu lucrarea mintii pentru ca ei se curata prin har ul lui Hristos cel de toate zilele, prin rugaciunea mintii si prin pocainta cea de fiecare ceas si des pre ei a zis vazatorul de taine: daca vom spune ca n-avem pacat, apoi ne nselam pe noi nsine; si daca martur isim pacatele noastre, credincios este si drept, ca sa ne lase nouasi sa ne curateasca pe noi de orice nedreptate (I Ioan l, 8, 9). Se stie si acest lucru, ca aceasta sfintita rugaciune a lui Iisus, pentru multi, n vechime si acum, era o piatra de poticnire si sminteala. Si desi multi, poate chiar toti, se roaga cu a ceasta rugaciune, simplu si pe dinafarasi nimeni nu se ridica mpotriva acestui lucru, nsa lucrarea ei meste sugita, adica paza inimii cu mintea n rugaciune, putini cine o cunoaste. Chiar lui Sf. Grigorie Sina itul i se mpotriveau

de la nceput cei mai cuvntatori Parinti ai Muntelui Athos, el a nceput sa-i nvete la aceasta lucrare, apoi ce sa mai vorbim de monahii cei ce s-au mprietenit cu lumea? Totusi , cel ce voieste sa-si mntuiasca sufletul sau trebuie sa se supuna Sfintelor Scripturi si nvataturi i Sfintilor Parinti, iar nu oamenilor trupesti. Caci doar nu ntr-un ungherus oarecare, ci n mijlocul ce tatii mparatesti a nflorit aceasla sfintita lucrare a mintii si nu numai la monahii cei simpli, ci c hiar nsisi Patriarhii de Constantinopol erau lucratorii si nvatatorii ei. Am n vedere pe Ioan Gura de Aur, Fotie, Calist, care au fost unul dupa altul urmasi ai scaunului patriarhal, despre care scrie S fntul Simeon Tesaloniceanul, casi-au ntocmit carti ntregi numai despre aceasta lucrare a rugaci unii mintii, patrunse de o adnca ntelepciune si mestesugire. nsa nu trebuie sa ne mire faptul ca , acum, despre

aceasta nvataturasi Scriptura, printre monahi nu se rosteste nici un cuvnt. Caci d oar fiecare poate, daca vrea numai, monahul sau mireanul, sa cnte psalmii si canoanele predat e Sfintei Biserici de catre Sfintii Parinli, pentru rugaciunea cea de obste; nsa a-l numi pe Iisus H ristos Domn cu mintea, nimeni nu poate dect numai priri Duhul Sfnt, dupa Apostol. De aceea Sfinti i Parinti, fiind lucratori si nvatatori ai lucrarii mintii, aseamana lucrarea cntarii cea de dinafa ra cu un copil mic, iar rugaciunea mintii cu un barbat desavrsit. Si dupa cum un copil nu e nimic sa ceara ca el, dupa o vreme vrea sa fie barbat si batrn, asa pentru cntarea si rugaciunea cea de dinafar a, care ne este data de la Dumnezeu dupa neputintele prunciei noastre, nu e ocarasi defaimare da ca cineva si ntoarce toata staruinta spre rugaciunea mintii si cnta foarte putin psalmi, canoan e si tropare, nadajduind sa cstige prin rugaciunea mintii, cntarea cea din minte, de la care iar asi se suie la rugaciunea cea vazatoare, fata de care cntarea se pare un copil naintea unui barba t desavrsit; si iarasi, lasnd ceva timp si cntarii (cu gura, n. tr.), mai mult se roaga; ba unul c a acesta nici nu poate din nou sa cnte mult; caci cei ce cnta pe dinafarasi nu patrund cu simtire c eea ce cnta, aceia pot cnta mult, zice Sf. Grigorie Sinaitul. Din aceasta pricina, el aseamana cntarea cu luceafarul, steaua diminetii, iar rugaciunea mintii, cu soarele. Si dupa cum luc eafarul e vazut numai un ceas sau doua iar soarele straluceste toata ziua, la fel sa ntelegem lucrurile si n ce priveste cntarea si rugaciunea. Si nu-mi spune mie, ca multi dintre sfinti se tineau de cnt are multa, ci pricepe si crezi, ca aceeasi Parinti ne porunceau neaparat, de la cntare sa ne su im la rugaciune. Unul dintre acestia a fost si Sfntul Grigorie Sinaitul, care de la nceput, fiindca nu cunostea ceva mai bun se tinea numai de cntare; iar fiind povatuit de un Critean a nlocuit cntare a cea multa cu rugaciunea mintii si, cunoscnd din ncercate ca de la cntare nu e spor asa de repede si de usor ca de la rugaciune, a poruncit tuturor sa aibe grija de rugaciune, iar de cntat sa s e cnte putin din pricina trndaviei. Mai departe si tu, fara nici o ndoiala, fa la fel ca sa nu-ti fie spus si tie, pe ntru mpotrivirea ta, cu cuvintele Apostolului, care zice: "Dorinta inimii mele si rugamintea mea catre D omnul este, ca Israil sa se mntuiasca. Caci le marturisea ca ei au rvna pentru Dumnezeu, dar nu c u pricepere. Caci ei, nepricepnd dreptatea dumnezeiascasi silindu-se sa-si ntemeieze dreptatea lor nsisi, nu sau supus dreptatii dumnezeiesti. (Rom.10,1-3). Deci, ce zice Scriptura? Aproape de tine este cuvntul, pe buzele tale si n inima ta; daca vei marturisi cu gura ta pe Iisus Domn , apoi te vei mntui; caci, oricine cheama numele lui Domnului se va mntui. nsa toate acestea: cuvn tul,

marturisirea, si chemarea trebuie ntelese ca o petrecere nlauntrul tau a lui Hrist os care S-a salasluit ntru tine, prin Sfntul Botez. Si tu trebuie nencetat sa chemi si sa zici, si sa-I m arturisesti, uneori cu inima, uneori cu gura, zicnd: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mi luieste-ma!" Deci, fii cu luare aminte omule la tine si la ndaratnicia ta, ca sa nu trimeata D omnul peste tine, pentru aceasta duhul mpietririi; sa nu vezi cu ochii si sa nu auzi cu urechile, d upa cum marturiseste, mpotriva ta, Sfnta Scriptura, la fel cum a marturisit Ilie mpotriva lui Israil naint ea lui Dumnezeu, Caruia si tu te mpotrivesti. Deci, nu nadajdui si nu crede ca vei reusi sa ajungi la ceva duhovnicesc, daca nu te vei supune, ca sa chemi pe Iisus Hristos asupra oricarui cuget rau si asupra puterii vrajmasului, dupa cum zice Sfntul Isichie: "Nu vei afla arma mai tare asupra vraj masilor nici n cer, nici pe pamnt, afara de numele lui Hristos. Si-ti este cu neputinta sa scapi de a fi adapat de

cugetele cele rele, sau sa ncetezi de a mnca pine de tarte, pna cnd nu vei rvni sa gus i din pinea cea curata, care s-a cobort din cer, caci cei care gusta din ea nu vor flamnz i n veac, capatnd veselie si bucurie, dar nu frica sau o mngiere lipsita de nteles, sau ceea c e e tot una, o parere de sine plina de bucurie. Caci, dupa cum legea, nefiind n stare singura sa -l faca pe om fara de pacat, i trimetea pe toti spre Hristos si ea singura tindea spre El, micsorndusi parca prin aceasta nsemnatatea sa, tot asa si cntarea cea din afara, comunicndu-i lucratorului nvatatura cea ncepatoare, l lasa pe seama lui Hristos, adica rugaciunii lui Iisus din minte, fii ndca ea singura navea putere sa-l ridice la lucrarea cea duhovniceasca, desi, n acest timp, aceeasi cnta re, din pricina rugaciunii, se scurteazasi ramne pe planul al doilea. Dar daca nu toti vor sa se n toarca de la cntare la Hristos, apoi nici nu e vina cntarii, dupa cum nici nu e vina legii, ca se mpotrivesc Iudeii, ci vina, pentru acest lucru, e numai a mintii lor celei trupesti si a ne cunoasterii puterii ce e ascunsa n Sfnta Scriptura. Caci ei socot, ca a ntinde melodii (versuri) dulci si a turna cu limba cuvinte frumoase, aceasta este nceputul si sfrsitul rugaciunii. Ei n-au nteles cele spuse de Domnul: "Ca cel ce crede ntru Mine, din pntecele lui vor curge ruri de apa vie." To t cel ce se boteaza primeste aceasta apa de sus, tainic n adncul inimii sale, si despre ea se scrie n viata Sf. Ignatie Teoforul, cnd cei necredinciosi i-au spintecat inima lui zicnd: "Cum l poar ta pe Dumnezeul sau n inima sa?" Si-au gasit nlauntrul inimii cuvinte scrise cu aur: Iis us Hristos. Iar acesta a fost semn spre rusinea celor necredinciosi si pentru a-i ncredinta pe ce i credinciosi ca fiecare, la Sfntul Botez, primeste nlauntrul sau pe Hristos. De aceea, cei mai des avrsiti si cei mai adnci n darurile duhovnicesti, dintre Sfintii Parinti, mai nainte de toate, ne poru ncesc sa ne curatim de patimile mintii si chemarea numelui lui Iisus Hristos, din inima asup ra oricarui cuget rau, asupra oricarei fapte si momeli a vrajmasului; si aceasta este ruga rostita cu simtire, iar nu numai din obisnuinta, pe care nu e pacat sa o numim moarta. Punndu-ne un nceput ta re pentru o astfel de luare aminte cu pricepere si pentru rugaciune, fericitii Parinti ne nva ta sa petrecem n ea pna la moarte, luptndu-ne cu vrajmasii si cu patimile noastre, si desi nu primim n fiecare zi cte o mie de rani, noi niciodata nu trebuie sa curmam aceasta lucrare purtatoare de vi ata, adica chemarea lui Iisus Hristos, care petrece n inimile noastre, dupa cum s-a spus despre acest lucru mai sus. Si astfel, daca Dumnezeu va ntrezari n aceasta folosul nostru, apoi l ridica pe car e vrea si l cunoaste printr-un astfel de nceput bun si spre rugaciunea mintii cea vazatoare. Iar unii, pe care trebuie sa-i numim usurateci ca minte auzind ca prin aceasta rugaciune lucratoar

e a mintii se ajunge la o sporire ct mai grabnica, se silesc, nainte de vreme sa ajunga la rugaciunea c ea vazatoare, socotind ca ea se afla n mna celor ce o doresc. Iar altii, nstiintnd ca de rugaciune a cea vazatoare nu se nvrednicesc toti, ci numai foarte putini slabesc iar uneori cu desavrsire nu se ngrijesc de rugaciunea mintii cea lucratoare fara de care nimeni nu poate scapa de lucrarea patimilor si de primirea cugetelor cele viclene, pentru care vor fi cercetati n ceasul mortii si vor da raspuns la nfricosata Judecata. Unii ca acestia trebuie sa nteleaga ca noi nu vom fi osnditi d eloc pentru rugaciunea cea vazatoare, daca nu ne vom nvrednici de ea, pentru neputinta noastr a; iar pentru paza mintii si a inimii, cu care se poate sta mpotriva diavolului si cugetelor celor r ele, biruindu-le pe ele nu cu puterea noastra, ci cu numele cel nfricosat al lui Hristos, noi va trebui s a dam raspuns lui Dumnezeu, caci purtndu-L pe Hristos nlauntrul nostru, dupa darul Sfntului Botez nu putem, sau

mai bine zis, nu vrem sa ne nvatam cum sa-L chemam e EI ntr-ajutor n ceasul de razb oi si anume pentru aceasta ne cearta Apostolul zicnd: "Au nu stiti ca Iisus Hristos este nvoi? " Caci nca tot nencercati sunteti; nu sunteti nvatati sa lucrati numele lui Hristos cu mintea n in ima? Si desi multi dintre cei din vechime, iar nu numai din cei de azi, au murit fara sa se nvrednic easca de rugaciunea cea vazatoare n timpul vietii, aceasta nu trebuie sa ne produca ndoiala; caci nedr eptatea n-are loc la Dumnezeu si El, n orice caz, pentru ostenelile cu care s-au ostenit mergnd pe c alea rugaciunii celei lucratoare, cea adevarata a Parintilor, le da lor, n ceasul mortii sau dupa moarte, lucrarea rugaciunii celei vazatoare, cu care ei ca o flacara de foc, trec vamile vazduhul ui dupa cuvntul Sf. Isichie, si primesc ei soarta lor ca acei dintre Sfinti care, dupa Apostol, nepr imind nici fagaduinta, sau ostenit toata viata lor ntru nadejde. nsiruind toate acestea cu aratarea marturiilor din Sfnta Scriptura despre rugaciun ea mintii, singura lucratoare si cuvenita celor patrunsi nca, vom spune de nevoie si despre nselarea care se poate petrece aci. Mai nti de toate, zice Sf. Patriarh Calist, vine o caldura de la rini chi ncingndu-i pe ei si ea pare nselare nsa aceasta nu e nsela re, ci o lucrare fireasca nascuta de oseb irea vointei. Iar daca cineva socoate ca aceasta caldura e de la har, apoi acest lucru e ntr-adevar nselare. nsa oricare ar fi ea (caldura), cel ce se nevoieste nu trebuie s-o primeasca, ci s-o alunge. Vine si o alta caldura de la inima, si daca mintea se coboara n cugetele curviei, apoi aceasta, fara ndoiala este o nselare. Iar daca tot trupul se ncalzeste de la inima, iar mintea e curatasi fara de patimi si parca s-a lipit de adncul inimii cel mai dinauntru, apoi acest lucru e ntr-adevar lucrarea h arului, iar nu a nselarii. Vaznd acestea, trebuie de la nceput sa deprindem mintea, n ceasul rugaciunii, sa st ea n partea de sus a inimii si sa priveasca n adncul ei, dar sa nu fie la jumatatea dintr-o parte , sau la capatul (sfrsitul) de jos. Pricina pentru care trebuie facut astfel este urmatoarea: cnd m intea sta n susul inimii si cnd lucreaza rugaciunea nlauntrul ei, atunci ea, ca un mparat ce sade pe o naltime priveste cu totul liber asupra tuturor cugetelor cele rele care se trasc jos si l e sfarma pe ele din piatra numelui lui Hristos, ca pe alti prunci din Babilon. Pe lnga acestea, fiind att de ndepartata (mintea, n. tr.) de pntece, n orice caz poate scapa de arderea pofticioasa care se afla n firea noastra, prin faradelegea lui Adam. Iar daca cineva ncepe sa lucreze luarea amint e din timpul rugaciunii la jumatatea inimii din piept, apoi din pricina mputinarii caldurii di n inima, sau din neputinta mintii si slabirea vederii, din pricina lucrarii dese a rugaciunii sau din pricina razboiului ridicat de vrajmas, mintea, singur de la sine, cade spre pntece si se amesteca cu

caldura poftei, desi fara voie, din pricina apropierii de ea, cnd se face rugaciunea la jumatatea inim ii. Iar unii, dintr-o nechibzuinta naiva, sau mai bine zis nestiind ce este susul sau josul inimii si ce este jumatatea si capatul ei, ncep sa faca rugaciunea de jos, la capatul inimii, lnga pntece si, astf el, atingndu-se cu mintea parte de inima, parte de pntece, din vina lor proprie provoaca nselarea, ca mblnzitorul de serpi: caci e cu neputinta sa scape de mpartasire cu vrajmasul aceia care tin lua rea aminte n felul acesta. Iar altii, suferind o nepricepere desavrsitasi de grosolanie, chiar nici nu cunos c locul inimii, care se afla sub snul si coasta stnga, ei aseznd-o la mijlocul buricului din pntece, ndraz nesc, vai de nselarile lor, acolo sa faca rugaciunea cu mintea. nvatndu-ne din pildele acestea t rebuie, dupa

cum s-a spus, sa savrsim luarea aminte si rugaciunea cu mintea nlauntrul inimii ma i sus de piept, iar nu la jumatatea pieptului, si cu att mai mult, nu de jos de la pntece. De asemenea, e de neaparata nevoie sa cunoastem cu simtirea mintii si caldura di n rugaciune, care se revarsa n inima de la Dumnezeu, ca un mir binemirositor, prin Sfntul Botez si c are a patruns n noi prin caderea stramosilor n pacat si care e strnita de diavol. Cea dinti caldura nce e cu rugaciunea numai n inimasi sfrseste cu rugaciunea tot n in ima, dnd sufletului certitudine si roduri duhovnicesti. Iar a doua are nceputul si sfrsitul n rarunchi, aducnd n suflet asprime, racealasi tulburare. A treia, ivindu-se din amestecarea cu apri nderea poftei, aprinde inima si madularele cu o placere de desfru, robind mintea n cugetele cele n tinate si momind spre mpreunarea curviei, lucru pe care fiecare lucrator srguitor l poate ved ea si cunoaste repede. Si desi vrajmasul, zice Grigorie Sinaitul, nlauntrul pntecelui ncearca, dup a dorinta sa n aparenta sa ne nfatiseze cele duhovnicesti, n locul caldurii celei duhovnicesti ad ucnd aprinderea sa n locul veseliei, strnind o bucurie lipsita de sens si o dulceata cu scurgeri s i ndeamna sa primesti nselarea drept har adevarat, nsa vremea, ncercarea si simtirea ne nvata sal recunoastem (pe vrajmas). Daca nselarea se cunoaste cu timpul, ncercarea si simtirea, apoi nu trebuie sa ne n fricosam sau sa ne ndoim, chemnd pe Dumnezeu, zice acelasi Sfnt; iar daca unii s-au si ratacit, vat amndu-si mintea, apoi sastii, ca ei au suferit acest lucru din ngmfare si din rnduiala de si ne. Nu pentru nfricosarea sau pentru a ne izgoni pe noi de la sfintita lucrare a rugaciunii din minte au scris Sf. Parinti despre nselare, care-i atinge pe lucratori sub felurite chipuri si prilej uri, ci pentru a ne preveni pe noi si pentru a recunoaste nselarea si lucrarea cea cu viclesug a sata nii si pentru aceasta poruncesc tuturor celor ce se lupta cu patimile, sa se tina de calea cea mparatea sca, pe care nu poti cadea petrecnd n pustie cte doi sau cte trei, unde un frate avnd drept sfatuitor bun un alt frate si cercetnd zi si noapte Sfnta Scriptura pot, cu harul lui Hristos, nencetat sa deprin da aceasta lucrare a mintii. Unora nsa, dintre cei multi, nu se stie de unde, le-a venit n cap, cum ca monahilo r de azi nu li se mai dau acum lucrarile Sf. Duh ca si celor de mai nainte; au trecut acum, zic ei, acele timpuri. nsa acest lucru e numai o poticnire a celor ce vorbesc astfel; caci asa au zis Sf. P arinti despre semnele si minunile pentru care se petrece o oarecare mputinare de credinta, dupa cuvntul lui Hristos: "Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut", iar nu despre ncetarea lucrarilor Sf. Duh. Aceste daruri, fara de ndoiala, se dau oricarui credincios n Sf. Botez si petrec n noi fara sa fie nimicite, chiar daca noi nici nu le simtim, fiind omorti de pacate. Si prin pazirea poruncilor si

chemarea lui Iisus Hristos, ce se petrece n inimile noastre, noi trebuie din nou sa luam acest dar s i sa vedem cu mintea cele spuse de noi mai nainte, ca legea cea duhovniceasca noi o purtam scrisa pe t ablele inimilor noastre, nvrednicindu-ne nemijlocit, dupa chipul Heruvimilor, sa vorbim cu Hristo s printr-o rugaciune curata din inima. De aceea, e gresit, nascocind dezvinovatiri pentru pacate, sa nvinuim timpul sau pe Dumnezeu de mputinarea lucrarilor Sf. Duh. nsa aruncnd vina ntreaga peste cei trei mai rai: necr edinta, lenevia si nepasarea, sa ncetam a minti si, tinndu-ne de adevar, sa ne apropiem fara de ndo iala, spre a nvata lucrarea mintii, ndepartnd de la noi si nca pe trei potrivnici din cei mai de seama: iubirea

de sine, iubirea de argint si slava cea desarta, odata cu care putem nimici si c elelalte patimi din sufletele noastre. Dar mai nainte de toate, n timpul celui ce se nevoieste si ia aminte la rugaciune, ncep oarecare miscari, ca niste "saltari" sub piele si ele sunt socotite de unii drept nselare. Se iveste o caldura de la rarunchi, ncingndu-l parca pe om, si ea de asemenea e luata drept nselare; nsa ac easta nu e nselare, ci o lucrare fireasca, care se naste din nsusirea (osebirea) nevointii. I ar daca cineva preamareste aceasta caldura drept, haricasi nu fireasca, apoi acest lucru, fara n doiala, e o nselare. Dar oricare ar fi ea, cel ce se nevoieste nu trebuie s-o primeasca, ci s-o izgon eascasi sa o lepede. Vine si o alta caldura de la inima, si daca mintea n acest timp, coboara la gnduri de curvie, aceasta e o adevarata nselare. Iar cnd tot trupul se ncalzeste de la inima, iar mintea ramne curatasi fara de patimi si lipita parca de adncul cel de dinlauntru al inimii, apoi acest lucru fara de ndoiala este lucrarea harului, iar nu a nselarii. Uneori, la cei ce ncearca o astfel de stare, se aratasi sudoare din pricina caldurii mbelsugate ce este n trup. Si atunci porneste de la inima o sfnta lucrare, care ridica o foaie (frunza) oarecare de pe inimasi care misca mintea de la cele dinl auntru, ca fiind lipita chiar de acea dumnezeiasca lucrare, ca sa strige des: Iisuse al meu, Iisuse al m eu. Astfel, cnd anume se deschide inima, numai atta striga inima: Iisuse al meu, si nu poate mint ea sa rosteasca totul, adica: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!", din pricina ca inima se deschide des, si numai: Iisuse al meu. Iar cei care zic, ca ntr-o astfel de ntocmi re savrsesc ntreaga rugaciune se nseala. Caci cnd mintea se va lipi, dupa cum s-a spus deja, de lucrarea cea dumnezeiasca, intrnd n cele de mai nlauntru ale inimii, nu poate striga mai mult de ct: Iisuse al meu. Atunci, ntr-adevar, de la aceasta sfnta rugaciune se naste n inimasi o frica p lina de evlavie, cnd se coboara n suflet o mare mngiere, e de la lucrarea cea sfnta. Si atunci saltasi saltasi izvoraste din inima lacrima plina de dulceata si dulce curge din ochi, si aceasta este tristetea cea plina de bucurie. Iar inima atunci da n clocot de acea multa lucrare sfntasi trupu l ntreg e aprins si mintea ntr-o frica cucernica striga: Doamne miluieste. Si dupa cum untdelemnul ntr -un vas plin, ncalzit fiind tare de foc, se varsa peste margini, asa se petrece si n inima, cnd e a se va ncalzi de la lucrarea cea dumnezeiasca, toarna caldurasi asupra trupului si-l face aprins si atunci cel ce traieste aceste lucrari simte cum toate maruntaiele lui sunt gata sa sara din el . Se mai petrec si alte oarecare taine minunate cu cel ce are ntocmirea aratata: uneori se face o lumina, cu ajutorul careia vede nlauntrul sau o luminare care-l straluceste ca soarele si care izvoraste lum ina din inima. Se

petrec nlauntrul inimii si alte taine, nsa nu pot sa le descriu: mintea vede ntreag a zidire si ngrozita de miscarea lucrarii celei sfinte si de contemplarea tainelor dumnezeies ti, nalta slavoslovii din adncul inimii, pe care nu le pot zugravi prin scris. Omul, pe dea ntregul, devine atunci ndumnezeit de aceasta miscare dumnezeiasca n afara de tot ce e materialnic si simtit si parca e cuprins de o bucurie nestapnita, asemenea unui beat de vin. Si dupa aceea , mintea se rapeste ntr-o vedere dumnezeiascasi vede taine nfricosate, despre care nu pot scri e cu deamanuntul. Vede mintea vedenii dumnezeiesti, vede si desfatarea dreptilor, fru musetile raiului. nca mai sus, mintea vede n cer taine nfricosate si preaslavite si pe ct se ridica om ul de la momelile dracilor, pe att vede mai multe din cele ce-i da Domnul. Caruia I se cuv ine slava n veci. AMIN.

Predoslovia la cartea Preafericitului Isichie Viata si nvatatura Sf. Parinti, ntr-o masura oarecare, se aseamana cu grija dinafa ra a oamenilor pentru trebuintele cele necesare trupului; caci cel ce a deprins fel de fel de d ibacii si de mestesuguri, capata prin ele toate cele trebuincioase pentru viata lui; altul care se ocupa s taruitor cu plugaritul, n toate formele lui, capata tot ce-i trebuie casei lui; iar unii dintre cei chibzu iti, n locul unora sau altor mestesuguri, si cumpara o corabie sau o vie si de la ele capata tot ce doresc, fa ra alergaturasi necazuri, care uneori se petrec n viata, din pricina unei ndeletniciri nereusite s i gresite cu mestesugul. La fel cu aceasta se ntmplasi n viata cea duhovniceasca: unii dintre Sfintii Parint i, tinnd seama de neputintele celor ce vin pentru ntia data la monahism, le rnduiesc lor mpreuna cu lucrarea poruncilor lui Hristos, o cntare ndelungata a psalmilor, canoanelor si troparelor, statornicite de Duhul Sfnt, spre slavoslovia lui Dumnezeu si pravila pentru monahi. Iar altii, nva tnd cea mai subtire (subtila) ncercare a priceperii celei duhovnicesti, nu vor ca ncepatorii s a se multumeasca numai cu nvatatura de pe dinafara, ci poruncindu-le lor, mpreuna cu mplinirea porun cilor lui Hristos o cntare cumpatata, adica miezonoptica, utrenia, vecernia si pavecernita, asezata n locul cntarii ndelungate a psalmilor si canoanelor lucrarea rugaciunii mintii, adaugnd la acestea, ca daca-i va cerceta Duhul Sfnt, cu lucrarea rugaciunii din inima, apoi, fara ndoiala sa paraseasca atunci pravila cea de dinafara aratata, caci pe ea o nlocuieste rugaciunea cea la untrica; unii dintre acestia (Parinti), n parte, iar nu pe deplin, ne predau lucrarea mintii, zice Sfnt ul Grigorie Sinaitul. Iar cei de al treilea, fiind ndrumati de ncercarea multasi de cercetarea vietilor si scrierilor tuturor sfintilor si mai ales prin lucrarea si ntelepciunea Sfntului de viata facatorului Duh, rnduiesc pentru cei ncepatori o nvatare, pe de-a ntregul iar nu n parte, a lucrarii rugaciuni i din minte, numind-o mblnzitoare de patimi n lucrarea poruncilor lui Hristos si o mpart n doua fe luri ca pe un al doilea rai, care izvoraste din sine un ocean si-l mparte n doua torente (suv oaie), adica rugaciunea lucratoare si cea vazatoare. Si astfel, ei poruncesc sa avem toata staruinta pentru lucrarea mintii, lasnd foa rte putin pentru cntare, n caz de trndavie, caci zic ei: ceasurile si imnele bisericesti sunt predat e ndeobste tuturor crestinilor, dar nu si acelora care vor sa se linisteasca. Totusi, trebuie spus ca unii sporesc urmnd si acea rnduiala a Sf. Parinti, despre care s-a spus de la nceput, nsa foarte ncet si c u osteneala; iar pentru cei de al doilea e mai lesnicios si mai usor, iar pentru cei de al treile a e ct mai grabnica, caci ea e nsotita de bucurii si de cercetarile dese ale Sfntului Duh, care ntareste si nc redinteaza inima,

mai ales daca e nsotita de o osndire ct mai srguincioasasi de voie buna, iar nu e fa cuta din sila, sau de frica naintea legii. Un astfel de lucrator se sileste la rugaciune numai p entru dulceata din inimasi mngierea cea duhovniceasca, iar nu pentru altceva, si aceasta rugaciune la untricatine pentru el locul tuturor lucrarilor celor de dinafara, de le vei numi pravila sau cntare, sau ruga, sau nvatatura; caci toate acestea sunt cuprinse numai n ea. Iar aducerea aminte de moa rte, sau mai bine zis, simtirea judecatii si chinurilor de veci si a hotarrii lui Dumnezeu se mplete sc cu ea ca ramurile

unuia si aceluiasi copac. De aceea, numai prin aceasta singura rugaciune, ca de la o singura corabie sau vie, dupa cum s-a spus, fiecare poate fara de tulburare sa-si ndrepte ntreaga sa viata. Dar cum aceasta sfnta rugaciune se uneste (contopeste) cu poruncile Domnului si a lunga patimile si dracii? Si nca: cum cel nepasator n privinta poruncilor si care nu se ngrijeste de lucrarea mintii, ci staruieste numai n cntare, e trt de patimi si cade sub chinurile cele vesnice? Calcarea poruncilor lui Dumnezeu la fel e vazuta n toti, nsa se nfapuieste n multe c hipuri, despre care lucru voi spune urmatoarele: pune cineva n. sine un nceput sa nu calce porunc ile, sa nu ngaduie miscarile patimii, nca din oarecare mprejurari sau tulburare, sau razboi, i se ntmpla sa ocarasca pe cineva, sau sa fie ocart, sau sa osndeasca, sau sa fie biruit de slava cea desarta, sau sa se certe si sa se ndreptateasca, sau sa vorbeasca n desert, sau sa minta, sau sa s e sature, sau sa se mbete, sau sa gndeasca ceva necurat, sau sa fie trt de vreo patimasi altceva care to ate sunt o calcare vadita a poruncilor si o cadere a sufletului. Si cnd, cuprins de astfel d e pacate, el ndrazneste sa stea naintea lui Dumnezeu, n acelasi ceas ncepe sa se certe pe sine, s a cada prin pocainta la Dumnezeu, prin rugaciunea inimii din toata inima, ca sa-l ierte si s a-l ajute, ca sa nu mai cada din nou n aceleasi pacate. Si astfel, pune nceput sa pazeasca poruncile si sa -si pazeasca inima si de momelile rele n timpul rugaciunii, temndu-se si tremurnd ca nu cumva, din pri cina lor, sa se lipseasca de mparatia Cerurilor. Iar altul, dimpotriva, nefiind gata sa pazeasca poruncile si nengrijindu-se deloc de sta el sau cade, socotind ca, dupa timpurile de astazi, n imeni nu pazeste poruncile si nici nu se ngrijeste ca sa nu le calce si ca fiecare, de voie sau fa ra de voie, sta naintea lui Dumnezeu si este vinovat de lucrarea subtire a patimilor si pacatelor; si de aceea nu vrea sa se ngrijeasca de toate acestea, ca de un lucru ce nu este cu putinta, socotindu-se r aspunzator numai pentru astfel de pacate ca preacurvia, curvia, sodomia, pacatuirea cu dobitoace, uciderea si furtul, otravirea si alte pacate de moarte si mari asemanatoare cu acestea. Ferindu-se d e acestea, el socoate despre sine ca el sta (fara sa cada). Unui astfel de om i-au zis Parintii: "E mai bine sa cazi si sa te ridici, dect sa stai si sa nu te caiesti". Deci, aici e vrednic de mirare, cum amndoi, aflndu-se sub aceleasi pacate de fieca re clipa, nu sunt la fel n fata lui Dumnezeu si socot si n fata oamenilor duhovnicesti. Unul din ei nu stie deloc ce sunt caderile si ridicarile, desi patimile lucreaza, dupa cum va fi spus despre acest lucru mai jos. Iar altul cade si se ridica, e nvins si nvinge. Unul se luptasi se osteneste, nsa la ur ma urmelor e nvins de lucrarea patimilor. Altul, nu vrea sa raspunda cu suparare, nsa e trt de alta pa tima. Altul nu vrea deloc sa spuna ceva suparator, nsa se supara ca l-au necajit, totusi se osnde

ste pe sine, ca e mhnit si se caieste de acest lucru. Iar un altul nu e amart de suparare, nsa nici n u se bucura de ea. Toti acestia se mpotrivesc patimii, caci prin vointa lor au oprit patima si nu vr eau sa mai lucreze dupa ea, ci se mhnesc si se nevoiesc. Iar Parintii au zis, ca orice lucru pe care nu-l vrea sufletul e de scurta durata. Vreau sa spun si despre aceia care dezradacineaza patima. Unul se bucura cnd e batjocorit, nsa pentru ca are n vedere rasplata. El face parte din cei ce dezradac ineaza patima, nsa nu cu pricepere. Altul se bucura primind batjocura si socoate ca el e dator sa s ufere o batjocura, pentru ca el i-a dat prilejul; aceasta cu pricepere dezradacineaza patima. Iar a ltul nu numai ca se bucura cnd e batjocorit si se socoate vinovat de aceasta pe sine, ci i pare rau de tulburarea celui ce l-a batjocorit; Dumnezeu sa ne duca spre o astfel de ntocmire!

Va voi spune pilda cui se aseamana acela care lucreaza dupa (din) patimasi i face hatrul: el se aseamana unui om, care lovit de sagetile vrajmasului, le ia cu mna lui si strapun ge cu ele inima. Iar cel ce se mpotriveste patimii, este asemenea celui mproscat de ploaia sagetilor vr ajmasilor lui, nsa mbracat ntr-o platosa, nu capata nici un fel de rani. Iar cel ce dezradacineaza pa tima e asemenea celui mproscat de sageti, nsa care ia sagelile si le rupe sau le arunca napoi n inim a vrajmasului. Dumnezeu sa ne dea putere ca si noi, chiar daca nu dezradacinam patima, apoi mac ar sa nu lucram dupa ndemnurile ei, ci sa ne mpotrivim ei. Deci, trebuie nteles, ca Sfntul Dorotei, ndemnndu-ne la o astfel de mpotrivire si bat jocura pentru patimi, ne arata spre aceasta numai calea poruncilor. Dar fiindca aici a zis ca cel ce se mpotriveste patimii se aseamana celui mproscat de vrajmasi cu sageti, nsa mbracat n p latosa nu capata rani, apoi daca el ramne neranit care ar fi pricina ca sa se opreasca de l a lucrarea mintii? Caci aceasta sfintita lucrare, unindu-se cu mplinirea poruncilor, care nu va aduc e o mai mare propasire dect mplinirea poruncilor? Iar pentru un nteles mult mai limpede, al aces tor doua feluri de viata, aici va fi spus despre fiecare aparte. Cel dinti, supunndu-se legii, si mp lineste numai cntarea. Iar cel de al doilea, silindu-se spre lucrarea mintii, are pururea cu si ne numele lui Iisus Hristos, spre nimicirea vrajmasului si a patimilor cu cugetele cele rele. Acela se bucura de ndata ce-si ispraveste cntarea; iar aceasta multumeste lui Dumnezeu daca si lucreaza n li niste, slobod de cugetele cele rele, rugaciunea. Unul se staruie pentru cantitate, iar celalal t pentru calitate; iar cel care se grabeste sa-si ndeplineasca cantitatea cntarilor, n curnd apare o parere pli na de bucurie, bizuindu-se pe care, el, necunoscnd chemarea Domnului Iisus Hristos, daca nu ia a minte la sine, hraneste si creste pe fariseul dinlauntru. Iar la aceasta, care se ngrijeste de c alitatea rugaciunii, e si o cunoastere a neputintei sale si a ajutorului lui Dumnezeu. Rugndu-se sau, mai bine zis, chemnd pe Domnul Iisus Hristos, mpotriva momelilor vra jmasului si patimilor si cugetelor celor rele, el le vede cum pier de la nfricosatul nume al lui Hristos si pricepe (ntelege) puterea si ajutorul lui Dumnezeu si din nou silit si tulburat d e cugetele rele si cunoaste neputinta sa, fiindca nu le poate sta mpotriva cu puterile sale proprii. Si n aceasta se cuprinde aceasta pravilasi vietuirea lui. Iar daca vrajmasul ncearca sa-l tulbure si pe el cu o parere plina de bucurie - fariseului - nsa l gaseste pregatit ca sa cheme mimele lui Hris tos asupra acestei momeli, precum si asupra tuturor cugetelor rele si nu reuseste vrajmasul nimic mp otriva lui lui. nsa va zice cineva casi acela, cel dinti, poate chema numele lui Hristos mpotriva a cestor momeli.

Da, poate. nsa fiecare stie, din ncercare, ca acuma nu e acest obicei ca cineva di ntre lucratori, odata cu ndeplinirea pravilei sale sa se nvete a se ruga si pentru izbavirea de cu getele cele rele. Unii ca acestia, mai mult nu primesc ceea ce se spune sau se scrie despre lucrar ea launtrica, care cuprinde si mestesugul de a se ruga mpotriva cugetelor celor rele. Si au numai ca nu primesc, ci se si mpotrivesc, si dndu-se pe sine drept nvatatori, zic ca Sfintii Parinti n-au poru ncit celor ncepatori lucrarea mintii, n afara numai de cntarea psalmilor, troparelor si canoan elor, care sunt lucrate cu gura si cu limba. Si cu toate ca ei vorbesc si nvata despre acest lucr u gresit, toti l asculta; penru ca pentru o astfel de rugaciune a lor nu se cere nici nvatatura, n ici lepadare de poftele lumesti, ci fiecare daca va vrea numai, se poate ruga astfel fie el mona h sau mirean.

Iar sfintita lucrare a mintii, care este slavitasi placuta lui Dumnezeu, arta di ntre arte, si n care nu poti spori fara a te lepada de lume cu poftele ei si fara o povatuire si nvatatur a ndelungata, din pricina aceasta s-a mputinat foarte mult printre monahi; si un razboi necontenit se petrece la cei ce nu cunosc puterea Sfintelor Scripturi si mai ales la cei neiscusiti n luarea amin te a omului celui dinlauntru. Pe lnga acestea mai trebuie sa ne ferim de abaterile spre dreapta sau spre stnga, adica de deznadejde si de obraznicie. Dar vaznd aci cele scrise, ca cei ce nvata lucrarea launtrica cu poticniri si cade ri fara de voie, ntmplatoare, nu planuite, numite de Sfintii Parinti pacate de toate zilele, sa nu ne ndoim de aceasta, caci pe masura fiecaruia e si sporirea lui si caderea de la cele bune s pre cele potrivnice, dupa cum sunt si acestia ncepatori, mijlocasi sau aproape desavrsiti (au spus Pari ntii). Si pe de alta parte, auzind de marea milostivire a lui Dumnezeu catre noi pacato sii, noi nu trebuie cu ncredere n sine si fara nici o frica, fara de smerenie mare si fara de ndeplinirea dupa putere a poruncilor, sa tindem spre aceasta lucrare sfintita a mintii; nsa trebuie cu hota rre sa fugim de una si de alta; astfel cu staruinta nvatnd Sfnta Scripturasi sfatuindu-ne cu cei ncercat i, cu smerenie sa deprindem aceasta lucrare a mintii. Spre stiinta, trebuie sa mai adaugam, ca o mare arma mpotriva vrajmasului si a poftei celei rele e aducerea aminte de moarte sau de gh eenasi de muncile cele vesnice, sau de nfricosata judecata, de chinuitorii de la vamile din vazduh, sau de mparatia Cerurilor si bucuria sfintilor si de altele asemenea acestora. nsa toate aceaste la noi patimasii si nesimtitii sunt foarte slabe, fara luarea aminte si chemarea numelui lui Iisus H ristos. Caci desi aceste amintiri la cei ce au nvins nesimtirea si pot atinge poftele trupului si n imici cugetele cele rele din suflet, nsa numele cel nfricosat al lui Iisus Hristos are o putere nensemn at de mare de a nimici toate acestea n inimasi n minte. De aceea, cnd lucrarea mintii e unita cu ad ucerea aminte aratata, atunci lucram cu o mai mare putere, adaugndu-i si rugaciunii o sporire d estul de nsemnata. Dar mai ales si noi stralucim de pe urma rugaciunii, cnd ne izgonesc din minte ntu nericul si pcla patimilor cu numele lui Iisus Hristos. Spre contemplarea celor scrise aici, se adaugasi urmatorul lucru din cuvintele S fntului Anastasie Sinaitul, care a zis: "Pricepem si cugetam despre cei ce primesc Sfintele Taine ale Trupului si Sngelui Domnului, ca ei au oarecare pacate omenesti mici si lesne de ispasit, cum ar fi: cele cu limba, cu auzul, sau cnd se lasa furati cu vazul, cea de slava cea desarta, cea d e ntristare, sau de iutime, sau de altceva asemanator nsa se osndesc pe sine si marturisindu-se lui Du mnezeu,

primesc Sfintele Taine - credem ca spre curatirea pacatelor le este primirea Sfi ntelor Taine unora ca acestia". n acelasi sens si n aceasi masura trebuie sa socotim si despre caderile care li se ntmpla celor ce nvata lucrarea rugaciunii din minte. Dar fiindca, dupa cuvintele Parinli lor, sfintita rugaciune a mintii este o cheie spre ntelegerea Scripturilor, iar cei ce nu vor s a o deprinda, e clar ca deloc nu pot patrunde puterea Sfintelor Scripturi si celor ale Parintilor, apoi din aceasta pricina, unii luptnd mpotriva celor ce vorbesc mult sau putin despre trezvia mintii, se bizuie p e scriptnrile Parintilor, cum ca de la nceput trebuie curatite simturile trupului, adica vazul, mirosul, gustul, cuvntul si pipaitul, ca omul sa nu mai greseasca prin ele, si numai atunci, dupa ce s-a curatit bine, sa nceapa rugaciunea mintii.

Unora ca acestia le raspundem asa: "Prietenilor! Nimeni nu e mpotriva curateniei simturilor trupului, nsa noi vorbim de faptul ca daca vom desparti curatenia simturilor de l ucrarea mintii, apoi se va naste o mare nepotrivire". Mai nti de toate Sfntul Isichie zice asa: "Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui, cu simturile si cu mintea; daca te vei sili sa le pazesti cu mintea, apoi ncetul cu n cetul vei ajunge la lucrarea lor". Si nca: "Daca nu face omul voia lui Dumnezeu si daca nu va pazi le gea Lui nlauntrul pntecelui, adica n inima, apoi nu va putea face acest lucru si n afara". Si Sf. Sim eon Noul Teolog zice: "Sfintii Parinti, stiind ca odata cu lucrarea launtrica e lesne sa mplinest i si toate virtutile cele de dinafara, au parasit lucrarea cea de dinafarasi toata silinta au adaugat-o la paza cea dinlauntru s. a. m. d. Iar tu prietene, asezi distanta si timpul, despartind paza simturilor de dinafar a de nvatatura rugaciunii din minte, si prin aceasta marturisesti ca nu cunosti lucrarea din in ima. Iar cei ce cunosc ncercarea rugaciunii din minte nu despart, prin timp, una de alta. Ei statornices c o nvatatura a lor mpreunasi, n acelasi timp, adncind mintea n ceasul rugaciunii nlauntrul inimii, domol esc tulburarea simturilor, nengaduindu-i mintii sa se suie spre ele; iar prin faptul ca mintea nu se suie spre simturile trupului, ele ramn fara ndeletnicire n afara, prin aceasta, dau o ma re liniste mintii si inimii si totodatasi singure prin paza mintii, ncetul cu ncetul, nvata sa nu alunec e spre poftele trupului. Sa va fac cunoscut si faptul ca nu e nici lipsa de timp, nici de mater ial (obiect) pentru cei carora le place sa discute despre aceasta Caci si acum nca mai ramne ceea ce este scris de Simeon Noul Teolog: "ca cel ce doreste sa nvete lucrarea mintii trebuie, de la nceput, sa -si pazeasca constiinta n ce priveste Dumnezeu, oamenii si lucrurile. Eu nsa cred ca ntr-un ceas sau ntr-o clipa, omul poate sa-si mpace constiint sa cu Dumnezeu, oamenii si lucrurile, dup a cum nvata marele dascal; caci ghimpele, adica glasul constiintei, nu e nimicit de lucrarea mintii si nimanui nu-i este de folos sa se abata de la acest bun mustrator. nsa l vad si pe acel mare pac atos care mergea la Sfnta Biserica, nconjurat de draci, iar n biserica a iesit cu sfintii ngeri, care se bucurau de ntoarcerea lui. Iar tu, din pricina unei prea mari mustrari de constiinta (scrupu lozitatii de constiinta), statornicesti o distanta si timp pentru a te mpaca cu Dumnezeu si prin aceasta arati ca se poate ajunge la nepatimire, nainte de a deprinde lucrarea mintii, sau chiar ma i presus de ea. Si de aici, pentru tine, iese ca nu numai vei ncepe, cndva, vreo trezvie a mintii, ci si chiar de nsasi prea Sfintele Taine te vei ndeparta. Caci nimeni nu se apropie de mpartasire pna ce nu s -a mpacat mai

nainte cu Dumnezeu. nsa, omule, eu nu-ti spun aceste lucruri despre mpacarea constiintei de la mine nsu mi, ci ti pun dinainte nsasi marturisirea Parintilor. Caci ei, cu ct mai mult se apropiau de Dum nezeu, cu att se vedeau pe sine mai pacatosi; si nu vor fi, dupa parerea ta, si chiar Sfintii nsis i nempacati cu constiinta, cu Dumnezeu? Dar tu vei spune ca sfintii vorbeau despre sine astfel din pricina smereniei. Opreste-ti vorba cea mpletita cu viclesug si te supune macar glasului sfintelor canoane. Daca cineva va zice ca sfintii, din smerenie, si lund numai chip de pacatosi (adi ca prefacndu-se pacatosi), ziceau: "iarta noua pacatele noastre" - anatema sa fie. Totusi, daca cineva vrea sa capete o ntelepciune (ntelegere) dreapta a acestui luc ru, apoi sa creada ca Dumnezeu zideste de la nceput trupul lui Adam, apoi si sufletul, si n-a fost n ici un interval de

timp ntre zidirea unuia si a altuia, ci mpreuna au fost ziditi cu pricepere, desi altfel socotea despre acest lucru Origen. La fel si paza simturilor noastre celor trupesti si mpacarea constiintei cu Dumne zeu se lucreaza cu pricepere mpreuna cu luarea aminte din minte, desi altfel le este nchipuita celor ce nu cunosc puterea si ncercarea lucrarii launtrice. Nu te mira, binecredinciosule cititor, c a aceasta predoslovie e alcatuita cu atta vorbire mpotriva, caci mpotriva vntului ce sufla se ntinde si ven trila. Caci, n timpurile Sfintilor Parinti, cnd erau multi rvnitori, care doreau sa petreaca acea sta lucrare a mintii dupa rnduiala de sine si obraznicie, era vremea si osteneala ca sa fie oprita obr aznicia si lipsa de rnduiala, ca sa nu arunce asupra ei (lucrarii mintii), fara de nici o frica. Iar acum cnd aceasta nvatatura a ajuns la cea mai mare uitare si dispretuire si multi ncep sa lupte n dr eapta si n stnga si sa rastalmaceasca calea acestei lucrari launtrice si se silesc si de sus si d e jos s-o naruie (s-o acopere) cu pamnt, ca s-o faca cu desavrsire necunoscuta nimanui, e o mare nevoie sa scriem astfel despre ea si sa va propunem toate acestea nainte de a citi sfnta carte a lu i Isichie Ierusalimleanul, n care se gaseste nu altceva dect ntelegerea si povaluirea pe cale a sfintitei lucrari a mintii. Si cel ce doreste sa o deprinda pe ea, lasa mai nainte de toate sa pric eapasi sa mplineasca cele spuse de Sfntul Maxim: "Da-i trupului dupa puterea lui si ntreaga ta osteneal a ndreapt-o spre minte". Si nca: "Virtutile trupesti sunt placute daca cineva le lucreaza cu smere nie; iar fara acest lucru, osteneala este zadarnica". nca: "Sa nu-ti fie ntreaga staruinta pentru trup , ci opune-i mpotriva puterii lui (trupului) nfrnarea si ntreaga minte ndreapt-o spre cele dinlaun tru; caci deprinderea trupeasca e spre putin folos, iar luarea aminte cea dinlauntru totde auna e folositoare. Iar Sf. Isichie a zis despre acestea: "Cine n-are idee de pasirea pe calea duhovnice asca, acela nu se ngrijeste de cugetele cele patimase, nici de ndreptarea lor, ci toata silinta si g rijile le are numai pentru trup. Unul ca acesta sau se mbuibasi face lucruri necuviincioase, se ntrist eazasi se mnie, si tine minte ocarile, si astfel si ntuneca mintea, sau dedndu-se la o nfrnare peste masura tulbura mintea". Si nca Sf. Diadoh a zis: "Dupa cum trupul, ngreuiat de multimea mncarurilo r, face mintea sa fie oarecum timidasi sa ncline spre rau, la fel si mintea slabita de mu lta nfrnare, face tristasi neiubita partea vazatoare. De aceea, hrana trebuie potrivita cu starea puterilor trupesti; cnd trupul e sanatos trebuie strmtorat, pe ct este nevoie; iar cnd e neputincios trebui e ceva hranit. Caci celui ce se nevoieste nu i se cuvine sa slabeasca cu trupul, ci pe ct e nevo ie, sa fie n stare de a se nevoi. Si iarasi Scararul: "Am vazut, zice, pe acest vrajmas (pntecele) odihni t si dnd mintii

trezvie si celelalte. Caci noi trebuie sa avem un trup sanatos si nu slabit, fii ndca lucrarea mintii cere si o tarie a trupului. De aceea trebuie din rasputeri sa fugim si de postul pest e masurasi de nenfrnare. Fiecaruia, care doreste o parere dreaptasi cu socotinta si din ncercare despre post si despre masura n care trebuie luata mncarea, adica despre cantitatea si calitatea e i, i se pune n fata ndrumarea Sfntului Grigorie Sinaitul, care vorbeste despre acest lucru astfel: "Ce l ce se sileste pe sine si doreste sa-L afle pe Dumnezeu, i este de ajuns o litra de pine si apa sau vin n cursul zilei trei sau patru pahare -si din celelalte mncari care se ntmpla, sa guste din toate cte put in, fara a ajunge la saturare, ca sa scapi si de naltare si nici sa te scrbesti (ngretosezi) d e fapturile cele bune ale lui Dumnezeu, multumind pentru toate lui Dumnezeu. Astfel e judecata celor nt elepti. Iar celor neputinciosi n credinta; sau mai bine zis cu sufletul, nfrnarea de la mncare e mai d e folos, si

Apostolul, unora ca acestora le porunceste sa mannce verdeturi, fiindca ei nu cre d ca Dumnezeu poate sa-i pazeasca. Iar gustarea mncarii are trei limite: nfrnarea, ndestularea si saturarea. nfrnarea este sa-ti fie foame putin, chiar dupa ce ai mncat; ndestularea - nici sa n u rami flamnd, nici sa te ngreuiezi; saturarea e sa te ngreuiezi putin. Iar a mai mnca nca d upa saturare este usa spre ndracirea pntecelui, prin care intra curvia. Iar tu, cercetnd toate a cestea, alege ceea ce e potrivit cu puterile tale, fara sa depasesti limitele: caci celor desavrsiti li se potriveste si aceea, ca dupa Apostol, sa se sature si sa flamnzeascasi ntru toate sa fie puternici. n sfrsit trebuie sa ne aducem aminte, ca cei ncercati n lucrarea mintii socot nepotr ivita, pentru cei ncepatori si patimasi, cntarea psalmilor, ca ei sa se roage totdeauna pentru p acatele lor; sau mpotriva cugetelor celor rele si patimilor, din pricina multei felurimi de cuvint e, care ne suie ba spre slavoslovia lui Dumnezeu, ba spre contemplarea fapturilor sau a iconomiei s i a proniei lui Dumnezeu sau a chipurilor vesnice si fagaduintelor, sau despre existenta preaves nicasi nepatrunderea si altor lucruri asemanatoare, spre care mintea cea neputincioasas i patimasa nu se poate ridica. Si din pricina aceasta, cugetul caznd n naluciri, pazeste numai cant itatea, urmare a carui lucru e, de obicei, o parere de sine si o lauda de sine n inima, despre car e Sfntul Ioan Scararul, cunoscnd acest lucru din ncercare, a zis: "Nu te strni sa vorbesti multe, ca mintea ta sa nu se raspndeasca n cautarea cuvintelor. Un cuvnt al vamesului l-a milostivit pe Du mnezeu si o vorba plina de credinta, l-a mntuit pe tlhar. Vorbirea multa, foarte adesea, risip este mintea si o umple de naluciri, iar vorbirea putina aduna bine mintea". Si drept a scris Sime on Noul Teolog: ca dupa mputinarea patimilor, cntarea se da n chip firesc limbii. Caci cum va si cnta c ineva cntare Domnului n pamnt strain, adica ntr-o limba patimasa? Si pe lnga acestea, cine nu vre a sa deprinda lucrarea mintii, acela mai nti de toate, nu va putea cunoaste treapta cea de nceput, ce este morala, nsotirea, robirea si patima. Si nestiind acest lucru, nu cunoaste ni ci caderea si ridicarea sa; iar neavnd aceasta ncercare, se lipseste si de pocainta cea de fiecare ceas (c lipa); iar neavnd o pocainta nencetata nu-si cunoaste neputinta sa; iar lipsit de constiinta neputint ii e strain de zdrobirea inimii si de marturisire naintea lui Dumnezeu. Iar fara de acestea, nu poate ajunge la frica de Dumnezeu, iar neavnd frica de Dumnezeu nu cunoaste cum sa se roage, totdeauna, lui Dumnezeu, pentru pacatele sale, ci ca pe o corvoada, pazeste numai cantitatea n cn tarea sa. O rnduiala la fel a lucrarii mintii a descris-o si Sfntul Casian, zicnd: "Iar despre acele pacate mici, prin care si dreptul cade de sapte ori pe zi si se ridica, noi trebuie mereu sa ne srguim si sa ne caim.

Caci n fiecare zi, prin nestiinta, sau uitare, sau fara de voie, sau de nevoie, s au din neputinta trupeasca, vrnd si nevrnd, gresim, dupa cum spune Apostolul: "Nu fac cele ce vreau ". Si iarasi: "O, ticalos de om ce sunt eu! Cine ma va izbavi de trupul mortii acesteia?". Oricine, care a deprins lucrarea mintii, de fiecare data cnd se roaga, sau mai bi ne zis cnd face rugaciunea lui Iisus, se roaga dupa cum s-a spus, pentru pacatele sale sau mpotri va cugetelor celor rele, si sa nu cnte multi psalmi. Pentru ca cei ce cnta mult, nu pricep ce cnta, a zis Noul Teolog: "Caci a cnta mult s-a poruncit acelora care nu patruncd n cele ce cnta". La fel si Sfntul Isaac a zis: "Vrei sa te hranesti din viersuirea slujbei tale? Paraseste cantitatea cu d esavrsire si sa nu o socoti pe ea drept masura a priceperii tale". Iar Sfntul Grigorie Sinaitul a zis: "Unii nvata a cnta mult, altii putin; iar tu nu cnta mult, ci urmeazasi pe cei ce cnta putin. Caci a cnta mult e potrivit

celor lucratori, iar nu celor ce se linistesc; caci dupa felul nostru de viata si cntarea ni se cuvine sa fie ngereasca, iar nu trupeasca, ca sa nu zic pagneasca. A cnta cu glasul si cu str igarea ne este dat pentru lenevirea noastrasi pentru nestiinta si nimeni dintre Sfintii Parinti n-a luat asupra sa o osteneala mai mare, ca sa alcatuiasca cuvinte si scrieri numai despre cntarea de psalmi. Caci ce fel de nevoie era ca sa scrie mult despre ceea ce toti, nu numai monahii, ci si oame nii de mir, cunosc si pot cnta ct vor dori, dupa cum a mai fost spus? Iar despre una si aceeasi rugaciune scurtasi cuprinsa n cele cinci cuvinte, dupa cuvntul Apostolului: a) - Doamne, - b) Iisuse, - c)Hristoase, - d) miluieste e) ma - cel dinti, Sf. Isichie a scris doua sute de capete, nimic altceva aratnd n ele, dect numai paza mintii si ac easta sfintita rugaciune a lui Iisus. La fel si Sfntul Ioan Gura de Aur, Ignatie, Fotie si Calist, care au fost, unul d upa altul, patriarhi ai scaunului din Constantinopol, fiecare n parte, au scris carti ntregi despre aceast a sigura scurta rugaciune si luare aminte, plina de o adnca ntelepciune, dupa cum a spus Sfntul Sim eon, arhiepiscopul Tesalonicului, care si singur a adaugat la sfnta sa carte, pna la sa se capitole, poruncind si celor duhovnicesti si celor mireni, sa faca, sa lucreze, ca si rasu flarea lor, cu mintea si cu buzele aceasta sfintita rugaciune. Acelasi lucru ne nvata si Sfintii Nil Ascetul, Ion Scararul, Filotei Sinaitul, Maxim Marturisitorul, Simeon Noul Teolog, Nichita Stiratul, Di adoh, Petru Damaschinul, Grigorie Sinaitul, Varsanufie, Filimon, Isaac Sirul, si dupa ei, Ni l Sorschy. Toti ei, si numerosi altii, au ntocmit multe capitole despre sfintita lucrare a m intii pentru ca, privind la adncimea ei cea greu de patruns, ei tindeau unul dupa altul sa ne arate ct mai limpede calea ei. Caci aceasta (lucrarea mintii) nu se patrunde usor, nu numai de mireni, ci chiar si de monahi, nu ca si cntarea de dinafara, despre care s-a spus deja. Si dupa cum o corabie, care st a la tarm, o poate ncarca si descarca oricare om, fara sa ntmpine vreo piedica sau nedumerire, afara d e osteneala numai, iar dupa ce i dau drumul n largul marii ncarcata, numai un singur crmaciu isc usit o poate conduce, astfel trebuie nteleasa deosebirea dintre cntarea cea de pe dinafarasi ru gaciunea mintii. Se cuvine Sfintitilor Parinli si frati sa ne supunem nvataturii attor Sfinti Parin ti, care nvata despre lucrarea mintii, iar nu dupa pilda magarului, care nvrte rsnita, sa batatorim acela si cerc al cntarii ndelungate, fara a dori sa mergem ntr-adevar pe calea cea simpla a prea bunei lini stiri din minte si a rugaciunii. Sfintii aveau o astfel de osrdie pentru aceasta sfintita lucrare, c a ne poruncesc chiar sa ne rugam si pentru cei ce nu cunosc aceasta lumina ntelegatoare din inima, care s e lumineaza cu numele lui Hristos Dumnezeul nostru.

Totusi, sa nu se ndoiasca nimeni, curmnd o cntare ndelungata, cum ca din pricina ace asta te lipsesti de pravila monahala. Dupa cum cei ce cred n Hristos au mplinit toata lege a, desi au parasit-o, asa si cei ce schimba multa cntare pe sfintita lucrare a mintii, si mpli nesc pravila ntreaga. Si dupa cum legea i trimite pe toti catre Hristos, socotind ca aceasta e tinta ei, astfel si cntarea de psalmi, mpartasindu-ne nvatatura cea premergatoare, ne ridica la luarea aminte a inimii si la rugaciune, desi ea singura se micsoreaza, caci a ajuns la cele dori te. Iar cnd cineva, dintre aceia ce nu cunosc prin ncercare lucrarea mintii si nici nu doresc sa o de prinda, nascocind felurite pricini, va ncepe sa vorbeasca sau sa alcatuiasca ceva mpotriva acestei p redoslovii, unul ca acesta sa citeasca cartile pomenite aici, pe care le-au scris Sfintitii Patriarh i, sau cuviosii Parinti, dar

mai ales si aceasta carte a Sfntului Isichie. Si cred lui Dumnezeu, ca el si va od ihni sufletul sau, sau ca un bolnav de nevindecat, si va ndrepta hula sa asupra Sfintitilor Parinti, care au scris astfel, sau mai bine zis asupra Duhului Sfnt, care a vorbit prin ei, si acest lucru nu i se va ierta lui nici n veacul de acum, nici n cel ce vine, dupa cuvntul Domnului. Amin. Raspunznd, dupa putere, celor ce bolesc dupa putere si care lupta mpotriva prin ob iectiuni si din dreapta si din stnga, trebuie sa ne apropiem la cele neispravite, lund cuvntul din vestirea cea buna a Evangheliei, care zice: "Doamne, au n-ai semanat Tu samnta buna? Dar de un de au rasarit neghinele?". Caci dupa cum este cu neputinta sa nu se furiseze raul spre bine, a sa si la aceasta sfintita lucrare a mintii se mpleteste si nselarea asemenea hamoiului (smilax) de copac. Ea si are nceputul n parere si rnduiala de sine, doctorie pentru care e smerenia, cercetarea Sfintelor Scripturi si sfatul duhovnicului, iar nu departarea de deprinderea acestei lucra ri a mintii. Caci Sfntul Grigorie Sinaitul zice: ca noi nu trebuie sa ne temem sau sa ne ndoim, chemn d pe Dumnezeu; iar daca unii s-au razvratit, vatamndu-si mintea, apoi, sastii ca au su ferit acestea de la rnduiala de sine si de ngmfare. Iar pricina ngmfarii se cuprinde n postul fara de soco tinta si peste masura, cnd cel care posteste socoate ca savrseste o virtute, iar nu postest e pentru ntreaga ntelepciune (curatie), dupa cum a zis Avva Dorotei: acest lucru mai e prilejuit s i de viata singurata. Si rasturnnd pricina cea dinti, acest sfnt zice: de aceea cel ce se linisteste treb uie sa mearga pe calea cea mparateasca, fiindca cel ce ntrece masura de toate, totdeauna usor este n sotit de parere, careia i urmeaza nselarea. Iar curmnd a doua pricina zice: celor puternici si desavr siti li se cuvine sa se lupte singuri cu dracii si sa scoata asupra lor sabia, adica cuvntul lui Dumnezeu. Iar nsusi chipul si lucrarea nselarii se cuprinde n participarea vrajmasului la pofta c ea dinlauntru a pntecului, si al doilea - n nalucirea din visarile mintii. Ferindu-ne de cea dinti, el zice: desi vrajmasul ncearca nlauntrul pntecelui sa arate chipul celor duhovnicesti, n locul ca ldurii celei duhovnicesti aducnd aprinderea sa si n locul veseliei strnind o bucurie lipsita de sens (nteles) si o dulceata baloasasi ndeamna sa-i recunosti nselarea lui drept harul care lucreaza , nsa timpul si ncercarea si simtirea l descopera (pe vrajmas). nsa aratndu-se primejdia celui de al doilea, ne nvata zicnd: iar tu cnd te linistesti, niciodata nu accepta, daca vei vedea ceva. c u simturile sau cu mintea, n afara sau nlauntru, desi aceasta ar fi chipul lui Hristos, sau al ngerulu i, sau chip de sfnt, sau lumina, sau foc si altele. Aici nu nvie (prinde viata) poticnitorul si a runcndu-se, face

lucrarea mintii pricina de nselare. Se socoate ca nselarea nu se amesteca la cntarea de dinafara, nsa fara ndoiala, ca n toate, fie n cntare, fie n rugaciune, nselarea la fel are loc din neiscusinta lucratorilor dupa cum a spus Sf. Ioan Scararul: "Sa cercetam, sa masuram si sa vedem, care anume dulceata vine la noi n timpul psalmodierii, de la dracul curvie, si care de la cuvintele cele duhovnicesti si de la harul si puterea ce se cuprind n ele". Si nca: "Cntnd si rugndu-te observa dulceata ce-ti vine, ca nu cum va ea sa fie amestecata cu venin". nsa baga de seama, nu se atinge nselarea la fel si de cei ce cnta ca si de cei ce deprind rugaciunea; nsa fiindca cei ce nu cunosc lucrarea mintii au numai o si ngura grija - sa ispraveasca pravila cntarii - iar de cugetele rele si de clocotul poftei nu se ngr ijesc, apoi din pricina aceasta ei nici nu-si dau seama cnd pofta clocoteste de la sine si cnd e s trnita spre attarea placerii de amestecul (participarea) vrajmasului, si nu stiu cum sa scape de el (amestecul

vrajmasului). nsa dupa cum zice Scriptura, glasurile vrajmasilor le aud si primes c lovituri de la ei, nsa cine sunt vrajmasii si de ce navalesc, acest lucru nu-l cunosc, desi pe spate le lor sau mai bine zis pe fata lor si lucreaza pacatosii faradelegea. Pricepnd din aceasta ca nu lucr area mintii e pricina de nselare; ci dimpotriva ne deschide ochii mintii, spre a deosebi si cun oaste nselarea, pe care nimeni n-o poate pricepe n veac, fara sa fi nvatat aceasta sfintita lucrare a mintii, desi el ar fi un prea mare pustnic si un linistit (isihast). E de folos sa cunoasca lucratorii si aceea, ca daca cndva caldura, ridicndu-se din pntece, singura de la sine fara gnduri de curvie, si va ajunge pna la inima, apoi nu trebuie sa ne speriem de acest lucru, nici sa slabim cu duh ul, ci numai sa ne ndepartam de ea cu vointa si cu mintea, si s-o alungam napoi ca pe un lucru ca pe un lucru care nu ne trebuie. Iar daca cineva o va primi, sau o va socoti drept harica - apoi se v a nsela. nsa lucrarea cea mai fara de nselare din rugaciune, pentru cei ncepatori, se cuprin de n faptul ca rugaciunea mintii s-o ncepi din inimasi s-o ispravesti n inima, astfel ca mintea s a se acopere n adncul inimii, iar nu n partea cea poftitoare, a spus Sfntul Patriarh Calist. Iar m ai mult ca orice, trebuie luat seama, de la nceput, ca luarea aminte n timpul rugaciunii sa nu se af le la jumatatea inimii, cu att mai mult mai jos de inima, ci deasupra, mintea sa pazeasca adncul d inlauntrul inimii. Iar pricina acestui lucru e, dupa cum s-a cunoscut din ncercare ca daca m intea ce savrseste rugaciunea, de la mijlocul pieptului priveste la jumatatea de inima, apoi vrnd sa u nevrnd, din cnd n cnd, se atinge de caldura poftei, se apropie (mintea) de pntece. nsa daca cunoscndo se va departa de ea, va suporta totusi multa ostenealasi tulburare de la luarea sa ami nte cea fara iscusinta. Iar daca cineva va ndrazni sa lucreze luarea aminte de jos a inimii; mintea acelu ia, lasndu-se cu totul n pntece si privind de acolo n adncul inimii si savrsind rugaciunea, preacurves te n inima sa, aprinzndu-si madularele sale cu placere de preacurvie, si de buna voie l lasa pe vrajmas sa intre nlauntrul sau, ceea ce este o nselare vadita, de care multi din timpul de az i, din nestiinta mpartasindu-se si suferind de pe urma ei, au refuzat sa mai deprinda lucrarea min tii, zicnd: aceasta lucrare e numai pentru cei nepatimasi. Si astfel au ajuns poticnire si p entru sine si pentru toti cei ce doresc sa nceapa aceasta lucrare a mintii. Mai bine ar fi fost pentru ei s a-si lege o piatra de grumaz, sa se nece, dect sa se sminteasca pe sine si pe multi lucratori, fiindca n u si-au recunoscut nepriceperea lor si obraznicia cea din rnduiala de sine, ci s-au facut ncasi nvatat ori, zicnd, ca toti cei ce doresc sa deprinda lucrarea mintii, vor suferi la fel: sa nu fie ace asta. De aceea, fiecare trebuie sa-si umbreasca inima, cu mintea de sus si privind tot

deauna n adncul ei, sa lucreze rugaciunea; caci acolo este, dupa Scriptura, launtrul inimii, iar nu n tr-o coasta a pieptului si odihnindu-se pe el (launtrul inimii), ca un mparat pe naltimea tronului poate s a se departeze cu mintea de la pntece si sa izgoneasca caldura poftei ndarat, dar mai ales de la nalt imea ei, sa-i osebeasca pe toti cei ce se trasc jos naintea ei, si de la unii sa-si ntoarca fata, pe altii sa-i izgoneasca, iar pe cei de a treia zi sa-i omoare, ca pe niste prunci din Babilon de piatra care este Hristos. Un cuvnt asupra cartii fericitului Parinte Nil Sorschi 1

Sfiniii Parinti nvatndu-ne sa nvingem patimile si sa ne curatim inima de cugetele c ele rele, numai prin poruncile lui Hristos, hotarasc ca lucratorii sa aiba drept doua arme din c ele mai puternice urmatoarele: frica de Dumnezeu si aducerea aminte de prezenta lui Dumnezeu, dupa cele spuse: "de frica Domnului e ndepartat orice rau", si "Vazut-am pe Domnul pururea naintea mea, ca sa nu ma clatin". Ne mai sfatuieste sa ne aducem aminte de moarte si de gheena, precum si de citirea Sfintelor Scripturi. Toate acestea sunt bune pentru barbatii plini de virtuti si evlaviosi; nsa asupra celor nesimtitori si mpietriti si gheena nsasi si chiar aratarea pipaita a lui Dumnezeu nsusi nu va aduc e nici o frica. Pe lnga aceasta si mintea nsasi la monahii cei ncepatori se toceste n curnd de amintirea acestora si fuge de ele ca albina de mirosul fumului. Iar daca amintirea despre ele e bunasi folositoare n ceasul luptei, nsa n afara de acest lucru bun, cei mai nduhovniciti si ncercati parinti au descoperit un altul mult mai mare si n easemanator mai bun, care poate sa-i ajute chiar si pe cei neputinciosi. 1 Cuviosul Nil Sorschy, nevoitor rus din secolul. XV, care a calatorit ctiva ani n Orient, prin manastirile din Athos si Constantinopol, napoindu-se n Rusia, a devenit saditorul lucrrii mintii vietii monahale de schit cu o riguroasa neagonisire. Pentru ucenicii sai el a sc ris o carte care se numeste "Predanie catre ucenicu sai despre viata de schit" (poate ar fi mai bine "ascetica"). Aceasta carte e recomandata de povatuitorii rugaciunii mintii, ca o ndrumare neaparat tre buincioasa pentru nevoitorii ncepatori. Noi nu citam extrase din ea, nsa o recomandam sa o citeasca toti acei care se intereseaza de lucrarea mintii. Ea e scrisa n limba veche slava - bisericeasca. ns a este redata amanuntit si n limba rusa de Episcopul Justin: "Cuviosul si de Dumnezeu purtatoru l, parintele nostru Nil, nevoitorul de la Sora si asezamntul lui pentru viata ascetica." Ed. M anastirii Sf. Pantelimon din Athos, Moscova, an.1902 Si asemanare si chip al binelui celui dinti sunt cei ce macina la rsnita cu minile si puterea lor; iar al binelui celui de al doilea, cei ce macina la moara cu ajutorul apei si a felu ritelor nascociri; dupa cum apa singura de la sine pune n miscare rotile si piatra, asa si preadulcele nu me al lui Iisus, unit cu aducerea aminte de Dumnezeu cel prezent, Cel ce vietuieste n toata plinatatea n Iisus, nalta mintea spre rugaciune, lucru despre care marturiseste marele n teologie Isichie, zicnd: "sufletul ajutat si ndulcit de Iisus, cu o oarecare bucurie si dragoste si marturisire, nalt a lauda Binefacatorului, multumind si chemndu-L cu veselie". Si nca: "cum e cu putinta sa petreci viata de acum fara de mncare si bautura, la fel e cu neputinta fara paza mintii sa ajun

ga sufletul la ceva duhovnicesc si placut lui Dumnezeu, sau sa scape de pacatul cel de gnd, desi cine va ar fi si silit de frica chinurilor sa nu mai greseasca". Si nca: "cugetele, care, mpotriva vointii n oastre, au patruns, s-au ntarit si stau n inima, le poate alunga numai rugaciunea lui Iisus, facuta di n adncul inimii. Marele Staret, cuviosul parintele nostru Nil, pustnicul de la Sora, care, prin nc ercare, a patruns taina unei astfel de rnduieli si a deprinderii rugaciunii din minte, a alcatuit a ceasta carte, aratnd n ea nceputul lucrarii mintii si biruinta noastrasi nfrngerea potrivnicilor nevazuti. Caci prin cel

dinti mijloc (fara lucrarea mintii), desi s-ar nfaptui un succes oarecare, nsa foar te ncet si cu osteneala. Iar prin acest al doilea mijloc, ostenitorul degrabasi usor se apropi e de Dumnezeu, a spus Sfntul Grigorie Sinaitul. Acolo e o ruga, o nvataturasi o lucrare a poruncilor num ai pe dinafara, iar aici e si una si alta: paza pe dinafarasi de dinlauntru. Deci, cnd un monah ncepator, dupa ce s-a lepadat de lume si a savrsit pacatele cele mari si de moarte, ca fagaduinta n fata lui Dumnezeu, sa se abata nu numai de la pacatele ce le mici de fiecare zi si iertabile, despre care nsusi Domnul ne-a poruncit sa ne rugam nencetat, ci s i de lucrarea nsisi a patimilor celor pacatoase si cugetelor celor rele si intrnd cu mintea sa nlauntr ul inimii, va ncepe sa cheme pe Domnul Iisus asupra ntregii puteri a vrajmasului si asupra oricarui r au cuget; sau daca din neputinta sa va primi ndemnul vrajmasului, nsa, calcnd poruncile lui Hristos, v a cadea catre Domnul cu o rugaciune din inima, caindu-se, ocarndu-se si va petrece n aceasta sta re chiar pna la sfrsitul sau, caznd si ridicndu-se, nvingndu-se si nvingnd si cernd zi si noapte apar mpotriva potrivnicului sau - unuia ca acesta oare nu-i va fi data o nadejde nerus inata ca sa capete mntuirea? Caci sunt, dupa cum ne nvata cercarea, la cei ce se nevoiesc caderi (nu spre moarte) gndite si simtite, ca: cu gndul, cu iutimea si pofta, de la ntocmirea cea n trei par ti a sufletului; sau prin simtirile trupului, adica: vazul, auzul, cuvntul, gustul, pipaitul si mi rosul. Si chiar celor mai mari barbati nu le este cu putinta sa scape pna la sfrsit, de aceste pacate de fiecare zi, ce nu sunt spre moarte, nceputul carora e n cuvnt, gnd, nestiinta, uitare, nevoie, voie, ntm plare, care se iarta de harul lui Hristos cel de toate zilele, dupa cum a spus Sfntul Casian. Iar daca cineva din putinatatea de duh, va spune ca Sfntul Casian gndeste astfel numai dintre sfinti, care se curata cu harul lui Hristos, de pacatele zilnice, iar nu despre cei ncepatori si patimasi, apoi lasa sa aiba loc si o astfel de parere. nsa, trebuie a judeca si a rezolva acest lucru mai cu seama p e temeiul Sfintelor Scripturi, care lamuresc n ce fel fiecare ncepator si patimas e osndit pentru acest e pacate si patimi de toate zilele, supunndu-se chinurilor celor de veci, si cum poate din nou sa ca pete iertare prin harul lui Hristos ca si toti sfintii, prin pocainta si marturisirea naintea lui D umnezeu, cea de fiecare clipa. Este cte unul, zice Sfntul Dorotei, care lucreaza din patima, care auzind un cuvnt, se suparasi raspunde cu cinci sau zece cuvinte la unul si dusmaneste si se mnie, si dupa ce a trecut amaraciunea, continua sa gndeasca raul asupra celui de i-a zis un cuvnt jignitor, si tinnd minte raul asupra lui, se ntristeaza ca nu i-a zis mai mult, dect i spusese deja, si-si p regateste cuvinte

mult mai aspre, ca sa i le spuna, si tot timpul i pare rau: de ce nu i-am raspuns asa, si nca am sa-i mai spun asa si mereu se mnie. Aceasta este o ntocmire cnd a tine o rautate ajunge un obicei. Dumnezeu sa ne scape de o astfel de ntocmire: caci ea e vinovata de chinurile cel e vesnice. Dar este si un altul, care se supara de un singur cuvnt si la fel raspunde cu cinci s au zece cuvinte la unul singur si se ntristeaza ca n-a zis nca alte trei cuvinte usturatoare si se ntr isteazasi tine minte raul. nsa trec cteva zile si el se schimba: altul petrece ntr-o astfel de stare cte o saptamnasi apoi nceteaza; iar altul se margineste numai cu o zi; iar altul batjocoreste, dusmanes te, se mnie si mnie pe altii si ndata se schimba. Iata cte ntocmiri osebite, si ele toate se afla s ub osnda iadului, atta timp ct continua sa lucreze.

Din toate exemplele acestea, precum si din altele, se poate vedea limpede, de ce cel patimas nu se poate curati, prin harul cel de toate zilele al lui Hristos, de pacatele socotit e mici si nu de moarte. Trebuie de hotart acum, n ce fel de mprejurari sunt iertate astfel de pacate celor n cepatori si patimasi. Acelasi Avva Dorotei a zis: se ntmpla ca unul se mhneste n sine cnd-aude ce va de ocara, nsa nu pentru ca a primit ocara, ci pentru ca n-a rabdat ocara. Unul ca ac esta are ntocmirea celor ce se nevoiesc, care se mpotrivesc patimii. Altul se nevoieste si se ostene ste, iar la urma e biruit de puterea patimii. Unul nu vrea sa raspunda cu rau, nsa e trt de obisnuinta . Altul si ia asupra sa nevointa sa nu vorbeasca nimic rau, nsa se necajeste de ocara primitasi se mustra pe sine, caci se necajeste si se caieste de aceasta. Altul nsa, desi nu se necajeste ca a primit ocara, nsa nici nu se bucura. Toti acestia sunt din cei ce se mpotrivesc patimilor; ei cu voia lo r se lupta cu patima, nu vor sa lucreze dupa hatrul ei si se necajesc si se nevoiesc. Iar Parintii au z is ca orice lucru, pe care nu-l voieste sufletul, e foarte trecator. Va voi spune si o pilda, cui se a seamana cel ce lucreaza dupa patimasi o primeste pe ea; el e asemenea unui om, care fiind lovit de vrajm asul sau cu o sageata, o ia cu minile sale si si-o nfige n inima. Iar cel ce se mpotriveste patimi i, e asemenea celui mproscat de sagetile vrajmasului rau, nsa fiind mbracat ntr-o platosa nu prime ste rane. Unul ca acesta, desi e patimas, nsa poate sa capete iertare prin harul lui Hristos, de acele pacate de fiecare zi, care se' fac fara de voie si nu cu intentie, si despre care Domnul a poruncit Sfntului Petru sa ierte pna la "sapte zeci de ori cte sapte" n fiecare zi. ntarind acestea, Sfntul Atanasie Sinaitul zice: cunoastem si cugetam despre cei ce primesc Sf. Taine ale Trupului si Sngelui Domnului, ca daca cu unele pacate mici si usor de i ertat, ca: cele cu limba, sau auzul, sau cu vazul fiind amintiti sau de iutime, sau de altceva asem anator, caindu-se de aceasta si marturisindu-se lui Dumnezeu si astfel primesc Sfintele Taine, credem ca, spre curatirea pacatelor le este lor primirea Sfintelor Taine. Acelasi lucru l-a spus si Sf. Pi men: prefer pe omul care a pacatuit si se pocaieste celui ce nu pacatuieste si nu se pocaieste. Dar fiindca la nceput s-a vorbit despre o nvingere mestesugita a patimilor, prin r ugaciunea mintii si porunci, apoi se cuvine sa expunem ct mai clar, chiar mersul nsusi al luptei di n minte cu patimile. Deci, de vine ispita vrajmasului sub chipul unei patimi sau al unui cu get rau, lucratorul cheama pe Hristos mpotriva lui si piere diavolul cu momeala lui. De cade cineva, din neputinta, cu gndul, cu cuvntul, cu iutimea sau cu pofta trupeasca, - l roaga pe Hristos, marturi sindu-se si caindu-se naintea lui. De este cuprins de trndavie sau ntristare, care i strmtoreaza mintea si inima, se ntoarce spre aducerea aminte de moarte si gheenasi de Dumnezeu cel ce e

ste pretutindenea si ostenindu-se putin cu acestea, l cheama pe Hristos. Dupa aceea, scapnd de razboi, din nou roaga pe Hristos sa fie milostiv cu el, pentru pacatele cele de voie si cele fara de voie; si cu inima curatasi n vreme de razboi si de pace sufleteasca alearga catre Hristos, si Hristos pentru el e totul, n toate ntmplarile, att cele bune ct si cele rele. Si unul ca acesta nu e momi t de parerea ca el face o nevointa oarecare, rugndu-se sau placnd lui Dumnezeu: caci toata ruga lu i si are ca nceputul si sfrsitul sau, frica de chinuri si pocainta de pacate: caci unul este nt elesul rugaciunii celei de dinafarasi altul al celei de dinlauntru. Acela mplinind cntarea dupa cant itate, nadajduieste spre Dumnezeu, iar parasind-o, se osndeste pe sine; iar acesta, ranit de constiin ta pentru pacatele din fiecare clipa, despre care s-a spus si suferind navalirea ispitelor vrajmasu lui, totdeauna striga

catre Hristos; purtnd n minte vorba urmatoare: "daca vei sui chiar ntreaga scara a desavrsirii, roaga-te pentru iertarea pacatelor". Si nca: "vreau sa rostesc cinci cuvinte cu m intea, dect o mie cu limba". Si astfel, n afara de orice ndoiala, ndeplineste cele spuse de Sfntul Dorote i, n ce priveste mpotrivirea la patimi; ba chiar ceva mai mult fiindca numai un sfnt statorniceste m potrivirea patimilor nainte de necaz, aducndu-si aminte de pilda ca unii ca acestia sunt, ase menea celor sagetati de vrajmasi, nsa fiind mbracati n platosa nu capata rani. Iar acestea, Sfnt ul le-a primit de la Proorocul: iata, zice, s-a necajit si a plecat trist si voi vindeca ranile lu i. La fel si Gura de Aur a spus: daca te vei necaji pentru pacate, apoi si tu vei capata o mare usurare. Ia r aici nu e numai necazul, ci si rugaciunea si zdrobirea si pocainta si intentia buna de a pazi po runcile, si suspinarea, si marturisirea. La fel ne nvata si nsasi rugaciunea celor ce merg spre somn, zicnd: "de m-am jurat cu numele Tau, sau l-am hulit pe el n gndul meu, sau am ocart, sau am cleveti t pe cineva n mnia mea, sau am ntristat sau m-am mniat pentru ceva" si celelalte aduceri aminte d e pacatele iertabile si fara de voie, care li se ntmpla celor care nvata lucrarea mintii. Vaznd aceste caderi n pacat de fiecare ceas si socotind ca n fiecare care nvata aceasta sfintita lucrare , trebuie sa fie curat de unele ca acestea, multi nu vor chiar nici ochii sa-si ndrepte spre lucrarea mi ntii: nsa acest lucru nu e asa, dupa cum a si fost aratat deja. Dar numai ca fiecare e slobod sa lucre ze si dupa patimile sale, si atunci, aceleasi patimi si pacate le sunt unuia spre viata, iar altuia spre moarte; unul din pricina lor ajunge la smerenie si la cunoasterea neputintei sale, si la pocainta , iar altul, din obraznicia sa la mpietrire si la pieirea vesnica. Iar daca cineva va zice ca se p oate curati de pacate de acest fel si fara lucrarea mintii, prin harul lui Hristos, prin pocainta, ace luia, repetnd toate cele scrise aici, i se da un astfel de raspuns: O, tu, astfel de om, pune naintea mea pe de o parte poruncile lui Hristos, iar pe de alta parte si rugaciunea nencetata pentru lasare a pacatelor noastre. Da-mi si gndul sincer sa nu mai calci chiar nici o singura porunca, adica sa nu p oftesti, sa nu te mnii, sa nu osndesti, sa nu clevetesti; sa nu minti, sa nu vorbesti n desert, sa iu besti pe vrajmasi, sa faci bine celor ce te urasc, sa te rogi pentru cei ce-ti fac strmbatate; de as emenea sa te feresti de iubirea de placeri, iubirea de argint, de gnduri desfrnate, de ntristare, de slava desartasi neascultare si pur si simplu de toate pacatele si cugetele cele rele. Si, cu ast fel de intentie apropie-te ca sa deprinzi lucrarea mintii si ia aminte cu staruinta de cte ori, n fiecare zi, vei calca poruncile mpotriva vointei tale, si de cte pacate, patimi si cugete rele vei fi ranit. Ia-ti de pildasi pe vaduva aceea, care zi si noapte cadea naintea judecatorului, si ncepe a striga catre Hris

tos, n fiecare ceas, pentru fiecare porunca calcata de tine, si pentru fiecare patimasi cuget rau de care esti nvins. Pe lnga toate acestea, ia-ti Sfnta Scriptura drept sfatuitor bun. Si petrecnd un timp oarecare n astfel de ndeletniciri evlavioase, vino si-mi ncredinteaza ce vei vedea n sufletul tau. Oa re nu vei recunoaste si tu ca e un lucru cu neputinta la o astfel de luare aminte numai pr in rugaciunea de dinafara, fara singura lucrare a mintii? Caci ea l nvata pe lucratorul sau astfel de taine si-i vesteste sufletului lui, ca lasnd cntarea multa de Psalmi, canoanele si troparele si ndreptnd toata silinta numai spre rugaciunea mintii, el nu-si pierde pravila sa, ci dimpotriva o nmultes te. Si fiindca legea avea putere si scopul (de gnd) ca sa-i aduca pe toti catre Hristos, desi prin ace asta ea parca se micsora singura, astfel si cntarea multa l trimite pe lucrator la rugaciunea minti i, iar nu se extinde asupra ntregii vieti monahale. Ba chiar si ncercarea unei astfel de cntare l nvata pe om cnd el,

rugndu-se, simte o opreliste oarecare ntre sine si Dumnezeu, ca un zid de arama du pa prooroc, care nu-i ngaduie mintii lui sa priveasca limpede catre Dumnezeu n rugaciune, nici sa-si adune luarea aminte n inima, n care s-au salasluit toate puterile sufletului si izvorul cugetelor bune si rele. Facndu-va cunascute predosloviile Stareului Vasilie Schimonahul, mai aduc: Capetele Staretului Paisie Velicicovschi despre rugaciunea mintii PREDOSLOVIE A ajuns pna la mine cele de pe urma, ca unii din snul monahal 1 ndraznesc sa huleas ca dumnezeiasca, pururea pomenita si de Dumnezeu facuta rugaciune a lui Iisus, lucr ata n chip sfintit cu mintea n inima, bizuindu-si o astfel de boala a limbii lor pe nisipul cugetari i celei desarte, fara de nici o marturie. ndraznesc sa spun, ca spre aceasta i narmeaza vrajmasul, ca pri n limbile lor, ca, cu o arma a lui sa prihaneasca aceasta lucrare prea fara de prihanasi dumnez eiasca, si prin orbirea mintii lor sa ntunece acest soare al gndurilor. De aceea, deplngnd o astfel de cugetare rea a acestor ce ratacesc de pntece (de la nastere) si vorbesc minciuna (Ps. 57, 4), si temndu-ma ca nu cumva vreunul dintre cei nentariti ntru ntelepciune, auzind astfel de basme, sa nu cada asemenea lor n groapa hulirii de rau si sa nu pacatuiasca de moarte naintea lui Du mnezeu, hulind nvatatura prea multor Parinti ai nostri purtatori de Dumnezeu, care marturisesc s i nvata despre aceasta dumnezeiasca rugaciune din luminarea harului dumnezeiesc, si pe lnga aces tea, nesuferind mai mult a auzi vorbe hulitoare asupra acestei lucrari prea fara de prihana, si pe deasupra, convins de rugamintea rvnitorilor acestei lucrari mntuitoare de suflete - eu m-am hotart, d esi acest lucru ntrece mintea mea cea neputincioasasi slabele mele puteri, chemnd ntr-ajutor pe pre a dulcele meu Iisus, fara de care nimeni nu poate face ceva, spre rasturnarea priceperii c elei cu nume mincinos a celor cu mintea desartasi spre ntarirea turmei celei alese de Dumnezeu a fratilor celor ce s-au adunat n numele lui Hristos n manastirea noastra, sa scriem putin ceva des pre dumnezeiasca rugaciune a mintii cu citate din nvaiatura Sfintilor Parinti, pentru o ncredintare tare, neclintitasi fara ndoiala n privinta ei. Fiind praf si cenusa, plec genunchii cei de gnd ai inimii mele, nainiea maretiei s lavei Tale celei dumnezeiesti si Te rog pe Tine, ntru tot dulcele meu Iisus, Unule-nascut, Fiul si Cuvntul Lui Dumnezeu, stralucirea slavei si chipul ipostazei Parintesti, lumineaza mintea me a cea ntunecatasi cugetul si daruieste Harul Tau, ticalosului meu suflet, ca aceasta osteneala a m ea sa fie spre slava

preasfntului Tau nume si spre folosul acelora, care vor prin sfintita lucrare a r ugaciunii mintii, sa se lipeasca cu mintea de Tine, Dumnezeul nostru si sa Te poarte pe Tine margarit arul cel fara de pret, nencetat n sufletul si inima lor, si spre ndreptarea acelora care, din necuno stinta lor cea fara de margini, au ndraznit sa huleasca aceasta dumnezeiasca lucrare!

1. n timpul staretului Paisie, cel mai nsemnat hulitor al rugaciunii mintii, era u n oarecare monahfilazof cu mintea desarta, care petrecea n muntii Moseni din Moldova. mpotriva lui mai ale s a si fost seria "Sulul", cum numise Staretul Paisie articolul sau. CAPITOLUL I Despre rugaciunea mintii, care este lucrarea Sfintilor Parinti din vechime, si mp otriva hulitorilor acestei rugaciuni sfintite si prea fara de prihana Sa fie stiut ca, aceasta lucrare dumnezeiasca a sfintitei rugaciuni din minte, a fost un lucru nencetat al purtatorilor de Dumnezeu, parinti ai nostri celor din vechime si n multe locur i pustii si n manastirile cele de obste, ea a stralucit ca un soare pentru monahi; n muntele Si nai, n Schitul din Egipt, n muntele Nitriei, n Ierusalim si n manastirile care sunt n jurul Ierusalimul ui si - simplu spus - n tot Orientul, n Tarigrad, n muntele Athos si pe insulele marilor, iar n ult imul timp, prin harul lui Hristos si n Rusia cea Mare. Prin aceasta luare aminte a mintii din sfi ntita rugaciune, multi dintre purtatorii de Dumnezeu Parintii nostri, aprinzndu-se de focul serafimic al dragostei catre Dumnezeu, si dupa Dumnezeu catre aproapele, au devenit cei mai rigurosi paznici ai poruncilor lui Dumnezeu, si curatindu-si sufletele lor si inimile de toate pacatele omului celu i vechi, s-au nvrednicit sa fie vase alese ale Sfntului Duh. Umplndu-se de felurite daruri dumnez eiesti ale Lui, ei, dupa viata lor, au fost niste luminatori si stlpi de foc pentru lumea ntreagas i, facnd nenumarate minuni, cu lucrul si cu cuvntul, au adus la mntuire o multime nenumarat a de suflete omenesti. Dintre ei anume, multi fiind mnati de o insuilare tainica dumnezeiasca au scris cartile nvataturilor lor despre aceasta dumnezeiasca rugaciune a mintii, dupa puterea dum nezeiestilor Scripturi ale Vechiului si Noului Testament, pline de ntelepciunea Sfntului Duh. S i acest lucru s-a petrecut dintr-o anumita pronie a lui Dumnezeu, ca nu cumva n vremurile cele de p e urma, aceasta lucrare dumnezeiasca sa ajunga la uitare. Multe din aceste carti, prin ngaduinta lui Dumnezeu, pentru pacatele noastre au fost nimicite de Saracini, care au cucerit mparatia Gr ecilor; iar unele, din purtarea de grija a lui Dumnezeu, s-au pastrat pna n timpurile noastre. mpotriva pomenitei lucrari dumnezeiesti a mintii si pazirii raiului din inima, ni meni, niciodata, dintre cei drept credinciosi n-a ndraznit sa rosteasca hule; ci totdeauna, toti s -au purtat cu ea cu cinste mare si cu o evlavie peste masura, ca, cu un lucru plin de tot folosul ce l duhovnicesc. nsa ncepatorul rautatii si potrivnicul oricarui lucru bun - diavolul -, vaznd ca mai m ult prin aceasta lucrare a rugaciunii din minte cinul monahal, alegndu-si partea cea buna, sade pr intr-o dragoste

nentrerupta, la picioarele lui Iisus, propasind ntru desavrsirea poruncilor lui Dum nezeu si prin aceasta ajunge luminasi luminarea pentru lume, a nceput sa se topeasca de pizmasi sa ntrebuinteze toate uneltirile sale ca sa prihaneascasi sa huleasca aceasta lucrar e mntuitoare de sutlete si, daca se poate, s-o nimiceasca cu desavrsire de pe fata pamntului. Si, ba, dupa cum s-a spus mai sus, prin Saracini, asemanatori lui ntru totul, nimicea cartile, ba, n gru l cel curat si

ceresc al acestei lucrari semana neghinele sale cele stricatoare de suflete, ca prin cai fara de judecata sa aduca hula asupra acestui lucru mntuitor, prin faptul ca cei cu rnduiala cea de sine, care se atrageau de aceasta lucrare, din pricina naltarii lor, n loc de gru secera spini, s i n loc de mntuire si aflau pierzarea. Si cu aceasta nca nu s-a multumit diavolul, ci a gasit n partil e Italiei, balaurul din Calabria, pe naintemergatorul lui antichrist, prin mndrie, ntru totul asemanato r diavolului, pe ereticul Varlaam, si salasluindu-se n el cu toata puterea sa, l-a ndemnat sa hulea sca credinta noastra drept slavitoare, dupa cum se scrie amanuntit despre acest lucru n Triodu l de post, n Sinaxarul Duminica a doua a Sfntului si marelui post. ntre altele el a ndraznit, n c hip felurit si cu limba si cu mna, sa huleascasi sa respinga sfintita rugaciune a mintii, dupa cum scrie despre acest lucru, n cartea sa cea Sfnta, n capitolul 31, cel dintre sfinti, parintele nostru S imeon Arhiepiscopul TesalonicuIui, ale carui cuvinte autentice le si nfatisez aci, care zice astfel: "Acest ticalos de Varlaam, mult a hulit si a scris mpotriva sfintitei rugaciuni si asupr a dumnezeiescului har si stralucirii celor de pe Tabor (Matet 17, 5). Nepricepnd si chiar nefiind n star e sa priceapa (si cum poate sa priceapa acest lucru, acela care a nebunit cu mintea si n nalucirea m intii e unit cu cel trufas?), ce nseamna cuvintele: nencetat va rugati (I Tesal. 5, 18), nici eeea ce n seamna cuvintele: ruga-ma voi cu Duhul, ruga-ma voi si cu mintea (1 Cor.14, 15); de asemenea laudnd si cntnd n inimile noastre Domnului (Col. 3,16); si ca a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sa u, adica harul n inimile voastre, strignd: Avva, Parinte (Gal. 4, 6); la fel: vreau sa graiesc cu mintea mea cinci cuvinte dect zece mii de cuvinte cu limba (1 Cor.14, 19), el a respins si rugaciu nea mintii sau, mai bine zis chemarea Domnului, care este si marturisirea lui Petru, care a zis: Tu esti Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu (Matei 16, 16), precum si cele predate de Domnul nsusi, Care z ice n Evanghelie; Daca veti cere ceva n numele Meu de la Tatal, va va da voua (Ioan 15; 16); de asemenea: cu numele Meu, draci vor scoate (Marcu 16, 17), si celelalte. Doar num ele lui este viata cea de veci; iar acestea zice, s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristos, F iul lui Dumnezeu si creznd, viata sa aveti n numele Lui (Ioan 20, 31); si Duhul Sfnt ne nvata a chema pe Hristos: nimeni nu poate zice lui Iisus Domn, dect numai prin Duhul Sfnt (1 Cor. 12, 3): da r de acest lucru s-a spus de mii de ori. Si ce a reusit prin ntreprinderea sa sarpele cel ncepator al rautatii, cu fiul pie rzarii, de trei ori afurisitul eretic Varlaam, pe care, dupa cum am spus, l-a nvatat sa huleasca mpotr iva sfintitei rugaciuni a mintii? A reusit, prin hula lui, sa ntunece lumina acestei lucrari a mintii si, dupa cum a

nadajduit el, s-o nimiceasca pna la sfrsit? Nicidecum. nsa boala lui s-a ntors pe ca pul lui. n acel timp, marele luptator si aparator al bunei credinte, prealuminatul ntre sfinti, p arintele nostru Grigorie, Arhiepiscopul Tesalonicului, Palama, care ntr-o desavrsita ascultare si n tr-o nencetata ndeletnicire sfintita cu rugaciunea mintii, ca un soare a stralucit n Sfntul Munte Athos, cu darurile Sfntului Duh, nca mai nainte de a se sui pe scaunul Arhieresc al acestei Biserici, n tru domnia dumnezeiescului mparat Andronic Paleologul, n cetatea cea mparateasca, n renumita ma re Biserica a ntelepciunii lui Dumnezeu, la Sinodul ce s-a adunat mpotriva ereticului Varlaam pomenit mai sus, umplndu-se de Duhul lui Dumnezeu, mbracndu-se ntr-o putere de sus d e nebiruit, a astupat gura aceluia, deschisa mpotriva lui Dumnezeu, si l-a rusinat pna la sfrsit si toate ereziile lui si toate hulele lui, prin cuvintele si scrierile pline de foc , le-a ars ca pe niste

vreascuri; si n cenusa le-a prefacut. Si acest eretic Varlaam, mpreuna cu Achindin si cu toti cei de un gnd cu ei, de Biserica lui Dumnezeu cea Soborniceasca de trei ori a fost dat a natemii. nsasi pna azi de aceeasi Biserica n saptamna ortodoxiei, mpreuna cu ceilalti eretici el se afuriseste astfel: lui Varlaam si lui Achindin si urmasilor si succesorilor lor - anatema d e trei ori. Priviti aici, prietenilor, care ndrazniti sa huliti rugaciunea mintii si vedeti, cine a fost hulitorul ei cel dinti; oare nu ereticul Varlaam, dat de Biserica anatemii de trei ori, si care va fi afurisit n veac? Oare nu va mpartasiti si voi cu hula voastra cea rea, cu acest eretic si cu cei d e un gnd cu el? Oare nu va cutremurati cu sufletul vostru ca veti cadea sub afurisenia Bisericii la f el ca el, si veti fi nstrainati de Dumnezeu? Ridicndu-va mpotriva celui mai sfintit lucru si amintind, p rin hula voastra cea rea, sufletele apropiatilor vostri celor nentariti ntre pricepere, oar e nu va nspaimntati de ngrozirea cea nfricosata a lui Dumnezeu din Evanghelie? Oare nu va temeti, dupa cuvntul Apostolului: "nfricosat este sa cazi n minile Dumnezeului celui viu (Evr. 10, 31), sa cadeti pentru aceasta, daca nu va veti pocai, sub osnda cea vremelnicasi cea vesnica? Ce fel de pricina cu bun chip ati nascocit voi, ca sa huliti acest lucru prea fara de prihanasi prea feri cit? Nedumiresc cu desavrsire. Oare socotiti ca chemarea numelui lui Iisus, nu va este de folos? nsa nici a ne mntui nu avem putinta n altceva oarecare dect numai n numele Domnului nostru Iisus Hristo s. Ori mintea omeneasca, prin care se lucreaza rugaciunea, e prihanita? nsa acest lucru este cu neputinta. Doar Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul Sau si dupa asemanare; iar chipul lui Dumnezeu si asemanarea e sufletul omului, care, dupa ce a fost zidit de Dumnezeu, e curat si fara de prihana; deci si mintea, care e simtirea cea mai de seama a sufletului, ca si vederea n tr up, e la fel fara de prihana. Dar nu cumva inima, pe care mintea, ca pe un altar, aduce lui Dumnezeu jertfa tainica a rugaciunii; e vrednica de hula? Nicidecum. Fiind zidirea lui Dumnezeu, ca si ntre g trupul omenesc, ea e buna. Iar daca chemarea numelui lui Iisus e mntuitoare, iar mintea si inima omului sunt lucrarea minilor lui Dumnezeu, apoi ce pacat e pentru om sa nalte, cu mintea, ruga ciunea din adncul inimii, catre preadulcele Iisus si sa ceara mila de la El? Oare nu pentru att huliti si respingeti rugaciunea mintii, ca socotiti ca Dumnezeu nu aude rugaciunea tainica ce se savrseste n inima, ci o aude numai pe aceea care e rostita de gura? nsa aceasta e o hula mpotr iva lui Dumnezeu; doar Dumnezeu e cunoscator de inimi si cunoaste n amanuntime, cele mai subtiri gnduri ale inimii si chiar cele din viitor si le stie pe toate ca un Dumnezeu si Atotstiutor. Dar si El nsusi cere ca o jertfa curatasi fara de prihana anume aceasta rugaciune tainica, n

altata din adncul inimii, poruncind: iar tu cnd te rogi, ntra n camera ta si nchiznd usile tale, roagate Tatalui tau care e n taina; si Tatal tau care vede n ascuns, ti va rasplati tie la aratare (Mat ei, 6, 6) pe care cuvinte, gura lui Hristos, luminatorul cel a toata lumea, Dascalul ecumenic, Sfnt ul Ioan Gura de Aur, n omilia a 19-a, la Evanghelia lui Matei, cu ntelepciunea Sfntului Duh data de Dumnezeu le refera, nu acea rugaciune care se face numai cu gura si cu limba, ci la cea mai tainica rugaciune, care se nalta fara de glas, din adncul inimii, pe care el ne nvata s-o facem nu cu miscari ale trupului si nu cu strigate ale glasului, ci cu o vointa staruitoare, cu toata li nistea, cu nfrngerea gndurilor si cu lacrimi launtrice, cu o ndurerare a sufletului si cu zavorrea usilo r celor de gnd. Si aduce spre marturie, despre aceasta rugaciune din dumnezeiasca Scriptura pe vaza torul de Dumnezeu Moise, pe Sfnta Ana si pe dreptul Avel, zicnd asa: daca te ndurerezi cu su fletul, nu

poti sa nu si strigi, pentru ca a te ruga si a cere asa cum am spus eu, e potriv it numai pentru cel ndurerat. Si Moise, ndurerat, s-a rugat asa, si durerea lui era auzita, de aceea i si zice Dumnezeu: "De ce strigi catre Mine? (Exod, 14, 5). Si Ana, iarasi, a mplinit tot ce a vrut, iar glasul ei nu se auzea pentru ca striga inima ei. Iar Avel, nu tacnd ci chiar murind se ruga si sng ele lui slobozea glas mai tare dect glasul unei trmbite. Suspinasi tu la fel cu Moise sfntul, nu te opresc. Sfsie-ti, dupa cum a spus Proorocul, inima ta dar nu hainele. Din adnc striga pe Dumnezeu, din adncuri, zice, am strigat catre Tine, Doamne; de jos, din inima, scoate-ti glasul; fa din rugaciunea ta o taina": Si mai jos: "Doar nu te rogi oamenilor, ci lui Dumnezeu, care este pretutindenea , care aude nainte de a fi glasul si care cunoaste gndurile cele nerostite; daca te rogi astfel, vei capata o mare rasplata. Tatal tau, zice cel ce vede ntr-ascuns, ti va rasplati la aratare". Si mai jos: "f iindca El e nevazut, apoi vrea ca si rugaciunea ta sa fie astfel". Vedeti dar, prietenilor, ca dupa marturia nebiruitului stlp al Ortodoxiei, asta e o alta, afara de cea rostita cu gura, rugaciune tainica, nevazuta, fara de glas naltata din adncul inim ii catre Dumnezeu, pe care Domnul o primeste ca pe o jertfa curata, ntru miros de buna mireasma duho vniceasca; se bucura de ea si se veseleste, vaznd ca mintea, pe care trebuie mai ales s-o nchina m lui Dumnezeu, se uneste cu El prin rugaciune. De ce va narmati limba voastra cu hula mpotriva ac estei rugaciuni, marturisita cu gura lui Hristos de sfntul, zic, Ioan Gura de Aur, hulind, vorbind de rau urnd, batjocorind, respingnd si ndepartndu-se ca de un luciu oarecare, spurcat si, pe scu rt zic, nesuferind sasi auziti? Groazasi cutremur ma cuprinde din pricina acestui nceput al vostru necuvntator. nsa nca, cautnd pricina hulei voastre, va ntreb: oare nu pentru att huliti aceasta ru gaciune mntuitoare, ca poate vi s-a ntmplat sa vedeti sau sa auziti ca cineva dintre lucrat orii acestei rugaciuni si-a iesit din minti, sau a primit vreo nselare drept adevar, sau a suf erit vreo vatamare oarecare sufleteasca? Si de aceea vi s-a parut voua ca rugaciunea mintii e prici na de o astfel de vatamare? nsa nu, nu! De fapt nsa acest lucru, deloc nu-i asa. Sfintita rugaciune a mintii, dupa parerea scrierilor Purtatorilor de Dumnezeu parinti, lucrata prin harul lui Dumn ezeu, l curata pe om de toate patimile, l ndeamna spre cea mai srguincioasa pazire a poruncilor lui Dumn ezeu si de toate sagetile vrajmasilor si nselarile, l pazeste nevatamat. Iar daca cineva ndraz neste sa lucreze aceasta rugaciune cu rnduiala de sine, nu dupa puterea nvataturii Sfintilor Parint i, fara ntrebare si sfatul celor ncercati si fiind ngmfat, patimassi neputincios, vietuieste fara de as cultare si supunere, si pe lnga aceasta alearga numai viata n pustie, a careia nici numele nu

e vrednic sa le vada, pentru rnduiala de la sine: numai ca unul ca acesta, ntr-adevar, afirm si eu , lesne cade n toate cursele si nselarile diavolesti. Deci ce? Oare rugaciunea ceasta e pricina d e o astfel de nselare? Nicidecum. Iar daca voi pentru aceasta prihaniti rugaciunea cea de gnd, a poi pentru voi sa fie prihanit si cutitul, daca i s-ar fi ntmplat unui copil mic, jucndu-se, din p ricina nepriceperii, sa se njunghie. La fel, dupa voi, ar fi trebuit si ostasii sa fie opriti de a pur ta sabie, pe care o ridica mpotriva vrajmasilor, daca i s-ar fi ntmplat unui ostas fara de minte sa se njunghie cu sabia sa. nsa dupa cum cutitul si sabia nu sunt pricina nici unui pacat ci numai vadesc neb unia celor ce s-au njunghiat cu ele, asa si sabia duhului, sfintita, zic, rugaciunea mintii, nu e vi novata de nici un pacat,

ci rnduiala de sine si mndria celor ce cu rnduiala de sine sunt pricina nselarilor d racesti si a oricarei vatamari sufletesti. Dar de ce mai ntrebi de pricinile hulirii voastre rele asupra acestei sfintite ru gaciuni, de parca as nedumeri pna acum? Stiu, desigur, o prietenilor! Stiu cea mai de seama pricina a boalei de la limba voastra: ntia, citirea voastra a Sfintelor Scripturi nu e dupa porunca lui Dumneze u, adica nu e cu cercetare: a doua, nencrederea n nvatatura Sfintilor Parintilor nostri, care nvata d espre aceasta dumnezeiasca rugaciune a mintii cu ntelepciunea Duhului, cea data lor de Dumnezeu , dupa puterea Sf. Scripturi; a treia, ignoranta voastra cea peste masura. Voi sau poate n-ati vazut sau n-ati auzit niciodata de scrierile purtatorilor de Dumnezeu parintilor nostri; sau, daca nui aceasta, apoi deloc nu pricepeti puterea cuvintelor de Dumnezeu nteleptite, iata cea mai de seama pri cina a unei astfel de cugetari rele a voastre. Iar daca voi ati fi citit, cu frica de Dumnezeu si cu luare aminte tare si cu o credinta fara de ndoiala, cu o cercetare iubitoare de osteneli si de smerita cugetare cartile parintilor, care se potrivesc mai mult numai pentru citirea monahilor, si care cuprind n sine ntreaga pricepere a vi etuirii dupa Evanghelie - cartile parintilor, zic, care sunt la fel neaparat de trebuincioase monahilor pentru folosul sufletesc si ndreptare si pentru agonisirea unei priceperi adevarate, san atoase, nenselatoare si cu smerita cugetare, dupa cum pentru ntocmirea vietii trupesti e necesara rasu flarea; daca voi astfel ati fi citit aceste carti, apoi Dumnezeu niciodata nu v-ar fi ngaduit sa c adeti ntr-o astfel de groapa a hulirii celei rele. Mai mult: prin aceasta lucrare El v-ar fi aprins pe voi cu harul Sau cel dumnezeiesc ntr-o dragoste a Sa negraita, asa casi voi cu Apostolul ati fi striga t: cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos (Rom. 8, 35), pe care ne-am nvrednicit s -o atingem prin lucrarea cea de gnd a acestei rugaciuni? Si voi nu numai ca n-ati fi hulit-o, ci v-ati fi staruit si sufletul sa va puneti pentru ea, simtind cu fapta si cu ncercarea, negraitul folo s, pentru sufletele voastre, de la aceasta luare aminte din minte. Dar fiindca, cartile preacuviosil or parintilor nostri voi nu le cititi cu credinta fara de ndoiala, sau si citindu-le nu va ncredeti n ele, d upa cum arata acest lucru roadele hulii voastre, sau nu va ngrijiti deloc ca sa le cititi; apoi ati s i cazut voi ntr-o astfel de cugetare potrivnica lui Dumnezeu, caci, ca si cum niciodata n-ati fi auzit scrie rile crestine, voi huliti si respingeti aceasta sfintita rugaciune, marturisita dupa lamurirea cea de Dumn ezeu nteleptita a Sfintilor Parinti, de ntreaga Sfnta Scriptura. Iar ca sa scapati si voi si toti cei ce se ndoiesc de ea, de o astfel de vatamare sufleteasca, nu gasesc o alta doctorie mai potrivita, afara de ceea ce ma voi starui, n masura n care Dom

nul se va grabi cu harul si ma va ajuta, sa arat ca purtatorii de Dumnezeu Parintii nostri, luminat i de harul lui Dumnezeu, ntemeiaza cladirea nvataturii sale celei folositoare de suflet pe piatra cea neclintita a Sfintei Scripturi. Iar voi, vaznd singuri descoperit si limpede, cu ajutorul haru lui lui Dumnezeu, ce n taina s-a atins de sufletele voastre, adevarul nvataturii Sf. Parinti, si vindecn du-va de aceasta neputinta a voastra sufleteasca, aduceti lui Dumnezeu cea mai sincera pocainta p entru alunecarea voastra, si va veti nvrednici de dumnezeiasca milasi de iertarea desavrsita a paca tului vostru. CAPITOLUL II

De unde si are nceputul aceasta dumnezeiasca rugaciune a mintii si ce rnarturii di n Sf. Scriptura aduc despre ea purtatorii de Dumnezeu Parinti Mai nainte de a arata de unde si are cel dinti nceput aceasta dumnezeiasca rugaciune , trebuie sa stim urmatoarele: sa se stie, ca dupa scrierile Sfintilor si purtatorilor de Dum nezeu Parintilor nostri, sunt doua rugaciuni ale mintii: una a ncepatorilor, care face parte din lucrare, iar alta a celor desavrsiti, care face parte din vedere; aceea este nceputul, iar aceasta - sfrsitul , pentru ca lucrarea este suirea spre vedere. nsa trebuie stiut ca, dupa Sfntul Grigorie Sinaitul, prim ele vederi sunt opt, pe care enumerndu-le, el zice asa: "Zicem ca sunt primele opt vederi. Cea dinti e vederea lui Dumnezeu, cea fara de chip, fara de nceput si nezidit, cauza tuturor, uneia Treim i si Dumnezeiri mai presus de fire. A doua - a cinului si ntocmirea puterilor celor ntelegatoare. A treia - a ntocmirii fapturilor celor sfintite. A patra - a coborrii celei cu purtarea de gri ja a Cuvntului. A cincea - a nvierii celei de obste.. A sasea - a venirii a doua si nfricosata a lui Hristos. A saptea - a chinurilor celor vesnice. A opta - a mparatiei cerurilor care nu va avea sfrsit". n fatisndu-va .acestea, eu va fac cunoscut, pe masura slabiciunii mintii mele celei neputincio ase, n ce putere trebuie nteleasa lucrarea si vederea. Sa fie stiut (vorbire catre cei prea prosti , asemenea rnie), ca ntreaga nevointa monahala; prin care, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-ar ndemna cineva spre dragoste fata de aproapele si Dumnezeu, spre blndete, smerenie si rabdare si spre toate ce lelalte porunci ale lui Dumnezeu si ale Sfintilor Parinti, spre o supunere desavrsita lui Dumnezeu cu sufletul si cu trupul, spre post, priveghere, lacrimi, matanii si alte oboseli ale trupului, sp re savrsirea cea atotstaruitoare a pravilei din bisericasi chilie, spre ndeletnicirea tainica cu r ugaciunea mintii, spre plns si cugetare despre moarte: toata aceasta nevointa, pna cnd nca mintea e crmuita de stapnirea de sine si vointa omeneasca, cu certitudine se numeste lucrare; nsa nici decum vedere. Iar daca o astfel de nevointa a rugaciunii mintii s-ar numi undeva n scrierile Sf. Pa rinti vedere, apoi acest lucru e dupa vorbirea obisnuita pentru ca mintea, ca un ochi al sufletului , se numeste vedere. Iar cnd cineva, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu nevointa spusa mai sus, iar mai mu lt dect cu orice, cu cea mai adnca smerenie si va curati sufletul sau si inima de orice ntinaciune a patimilor sufletesti si trupesti, atunci harul lui Dumnezeu, mama obsteasca a tuturor, lund mintea curatita de el, ca pe un copil mic de mna, o ridica ca pe niste trepte, spre vederile duhovni cesti aratate mai sus, descoperindu-i pe masura curatirii ei tainele dumnezeiesti negraite si nepatruns e de minte: Si aceasta, ntr-adevar, se numeste vedere duhovniceasca, care este si rugaciunea cea

vazatoare sau, dupa Sfntul Isaac, curata, de la care e ngrozirea si vederea. nsa sa intre n.aceste vederi, nimeni nu poate cu de la sine putere, cu nevointa sa voita, daca nu-l va cerceta pe ace la Dumnezeu si cu harul Sau l va introduce n ele. Iar cineva daca ar ndrazni sa se suie spre aceste v ederi fara lumina harului, acela, dupa Sfntul Grigorie Sinaitul, sastie ca el are naluciri, iar nu vedenii nalucind si nalucindu-se de duhul nalucirilor (Gr. Sinaitul, cap. 130). Astfel este deslusir ea pentru rugaciunea cea lucratoare si cea vazatoare. nsa deja e timpul sa aratam, de unde si are nceput ul sau rugaciunea cea dumnezeiasca a mintii. Lasa sa fie stiut, ca dupa nemincinoasa marturia de Dumnezeu nteleptului, cuviosu lui si de Dumnezeu purtatorului Parintelui nostru Nil pustnicul din Sinai, dumnezeiasca ru gaciune a mintii,

potrivita celor desavrsiti, a fost data omului celui dinti zidit de nsusi Dumnezeu n ca n rai. Sfntul Nil nvatnd pe cei ce se rugau staruitor, cu barbatie sa pazeasca rodul rugac iunii, ca osteneala lor sa nu fie zadarnica, zice asa: "Rugndu-te cum se cuvine, asteapta c ele ce nu se cuvin si stai cu barbatie, pazindu-ti rodul tau. Doar pentru acest lucru esti hotart de la nceput: sa lucrezi si sa pazesti. De aceea, lucrnd, nu-ti lasa osteneala fara de paza; altfel tu n-a i capatat nici un folos de la rugaciune" (Cap.19). Lamurind aceste cuvinte, luminatorul Rusiei, cuviosul Nil pustnicul de la Sora, ca un oarecare stralucit n Marea Rusie, prin lucrarea rugaciunii cu mintea, dupa cum e limpede a cest lucru din cartea lui cea de Dumnezeu nteleptita, zice astfel: "Acest Sfnt le-a citat acestea din vechime, ca sa lucrezi si ca sa pazesti, pentru ca Scriptura zice ca Dumnezeu, facnd pe Adam, la asezat n rai ca sa lucreze si sa pazeasca raiul. Si aici Sfntul Nil Sinaitul numeste rugaciunea lucrarea raiului - iar paza - pazirea de cugetele cele rele dupa rugaciune". La fel si Cuviosul Dorotei zice, ca omul cel dinti zidit, asezat de Dumnezeu n rai, petrecea n rugaciune, dupa cum spune n didahi a sa cea dinti. Din aceste marturii reiese ca Dumnezeu, zidind pe om dupa chipul sau, si d upa asemanare, la asezat n raiul desfatarii ca sa lucreze gradinile cele nemuritoare, adica gndurile cele dumnezeiesti, cele preacurate, mai nalte si desavrsite, dupa Sfntul Grigorie Teolog ul. Si aceasta nu este altceva dect ca el, cel curat cu sufletul si cu inima, sa petreaca n rugac iunea harica, vazatoare, lucrata sfintit numai cu mintea, ntr-o vedere prea dulce a lui Dumneze u, si cu barbatie sa o pazeasca ca lumina ochiului, ca pe un lucru al raiului, ca ea niciodata sa nu se mputineze n suflet si n inima. De aceea e mare slava sfintitei si dumnezeiestei rugaciuni a mintii, a carei margine si culme, adica nceputul si desavrsirea sunt date de Dumnezeu omului n inima: de acolo deci si are ea nceputul sau. nsa ea si-a cstigat o slava neasemanat mai mare, cnd cea mai sfnta dect toti sfintii, cea mai cinstita dect Heruvimii, si mai slavita fara de asemanare dect Serafimii, Prea Sfnt a Fecioara, de Dumnezeu Nascatoare, petrecnd n Sfnta Sfintelor prin rugaciunea mintii, s-a suit la cea mai mare naltime a vederii lui Dumnezeu si s-a nvrednicit sa fie lacas desfatat pentru cel nencaput de ntreaga faptura, pentru Cuvntul lui Dumnezeu, Care s-a salasluit ipostazic n Ea si din Ea, pentru mntuirea oamenilor, s-a nascut mai presus de fire, dupa cum marturiseste acest lu cru nebiruitul stlp al Ortodoxiei, cel dintre sfintii parinti, parintele Grigorie Palama, Arhiep iscopul Tesalonicului, n cuvntul de intrare n Biserica a Prea Sfintei noastre de Dumnezeu Nascatoare si pu

rurea Fecioarei Maria. El zice, ca Prea Sfnta Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, petrecnd n Sfnta Sfintelor si ntelegnd cu desavrsire din Sfnta Scriptura, care se citeste n fiecare smb ata, despre pierzarea neamului omenesc, prin neascultare, si umplndu-se de cea mai mare mila, a luat asupra sa rugaciunea mintii cea catre Dumnezeu, pentru o ct mai grabnica iertare si mntui re a neamului omenesc. Va pun nainte aici chiar cuvintele acestui Sfnt Grigorie, vrednice de o m inte ngereasca, putine dintre cele multe: "Auzind si vaznd acestea, dumnezeiasca tnara fecioara a primit parerea de rau pentru neamul ntreg si cauta cum sa afle vindecarea si doctoria care ar fi pe potriva acestei suferinte. n curnd Ea s-a gndit sa se ntoarca cu mintea spre Dumnezeu si a lasat asu pra Sa aceasta rugaciune pentru noi, ca sa-L sileasca pe Cel ce nu poate fi silit si ma i degraba sa-L atraga spre noi, pentru ca El nsusi sa nimiceasca blestemul cel din mijloc, sa opreasca focul care destrama

pajistea sufletului si sa uneasca cu Sine zidirea, tamaduind cele neputincioase. Astfel, Fecioara cea plina de daruri, alegndu-si cele mai de cuviinta si mai potrivite n toata firea, socotea rugaciunea mintii drept minunatasi preaslavitasi mai buna dect orice cuvnt. Cautnd nsa cum sa v orbeasca cu Dumnezeu mai mestesugit si mai de aproape, ea venea spre El cu o rugatoare hi rotesita de Sine (Sfintita prin puterea minilor) sau, mai bine zis, ca una ce e aleasa de Dumnezeu ". Si mai jos: "Vaznd, ca din cele ce exista nu e nimic mai bun pentru om dect rugaciunea, tinde cu staruinta tare spre rugaciune, face din nou, ceva mai mare si mai desavrsit si descopere si lucreaza, si celor care vin dupa acestea le preda lucrarea ca cea mai nalta spre vedere, o vedere cu att mai mare fata de cele spuse mai sus, cu ct adevarul e mai presus de nalucire. nsa, adunndu-va tot i n sine si curatindu-va mintea, auziti maretia tainei: eu vreau sa spun un cuvnt care desi f oloseste ntreaga adunare, ce poarta numele lui Hristos, nca i priveste mai mult pe cei ce s-au lepa dat de lume. Cel ce a gustat ceva din bunurile cele viitoare, deja numai pentru ca s-a lepadat de lume, care se si asaza n rnd cu ngerii si-si agoniseste vietuirea n ceruri, acesta sa doreasca sa urmeze, d upa puterea sa, pe Mireasa cea pururea Fecioara, Care cea dinti si singura, din pruncie s-a lepad at de lume pentru pacea lumii". Si mai jos: "Dar cautnd ceea ce e mai de trebuinta rugatorilor pent ru convorbire, care nu e altceva dect rugaciunea, Fecioara afla sfintita linistire - linistirea minti i, departarea lumii, uitarea celor dejos si tainuitoarea ntelesurilor celor de sus, prefacerea spre ce le mai bune. Aceasta lucrare, ca o adevarata suire spre vederea Celui ce exista ntr-adevar, sau mai bi ne, ca sa spunem mai drept, spre vederea lui Dumnezeu, este ca o indicare scurta pentru sufletul celui ce ntr-adevar si-a agonisit lucrarea. Oricare alta virtute este ca o lecuire fata de neputinte le sufletului, ca o desavrsire oarecare marginitasi un chip al lucratorilor lui Dumnezeu. Si de aceea , omul se ndumnezeieste nu prin. cuvinte sau printr-o cumpatare chibzuita fata de cele vazu te - toate acestea sunt pamntesti, josnice, omenesti, ci prin petrecerea n linistise, pentru ca prin aceasta ne rupem si ne departam de cele de jos si ne suim spre Dumnezeu. Rabdnd prin rugaciuni si rugi zi si noapte n camara vietuirii de linistire, noi ne apropiem oarecum si venim la aceasta fire neapropiatasi fericita. Cei ce rabda astfel, curatindusi inimile prin sfintita linistire si printr-nsa s-au unit n chip negrait cu lumina cea mai presus de simtu ri si de minte, vad n sine pe Dumnezeu, ca ntr-o oglinda. Deci linistirea este o grabnicasi scurta ndru mare ca ceea ce ne uneste mai cu spor cu Dumnezeu, mai ales pe cei ce o tin pe ea n toata plinata tea. Iar Fecioara care, asa sa zicem, de la unghiile moi (adica din cea mai frageda pruncie) a pet recut n ea, ce este cu

Ea? Ea, ca ceea ce a petrecut ntr-o linistire mai presus de fire, chiar din vrsta prunciei, de aceea Ea singura dintre toate a si nascut fara ispitire barbateasca pe Dumnezeu-Omul si C uvntul". Si mai jos: "De aceea si Preacurata, lepadndu-se chiar, asa sa zicem, de petrecerea si z arva din lume, s-a departat de oameni si fugind de vietuirea cea n pacate si-a ales o viata nevazuta de nimeni si fara a comunica cu cineva petrecerea ntru cele ce nu se putea intra. Aici, dezlegndu-se d e orice legatura materialnicasi scuturnd orice mpartasire si dragoste fata de toate si trecnd chiar n gaduinta fata de trup, Ea si-a adunat mintea ntreaga ntr-o mpartasire cu El si n petrecere si n lua re aminte si ntr-o rugaciune dumnezeiasca nencetata. Si prin ea petrecnd singura n sine si ntocmin du-se mai presus de tulburarea cea feluritasi de gnduri, si simplu, mai presus de orice chi p si lucru, Ea si savrsea calatoria cea nouasi negraita spre cer, care este sa zic asa o tacere de gnd. Si staruind n

acestea si lund aminte cu mintea, ntrece toate zidirile si fapturile, si mult mai bine dect Moise, vede slava lui Dumnezeu si priveste harul lui Dumnezeu, care nu este supus deloc puterii simturilor - aceasta iedera cu buna bucurie si sfintita a sufletelor si mintilor celor nenti nate, de care mpartasindu-se Ea, dupa cntaretii cei dumnezeiesti, este norul cel luminos de apa, ntr-adevar vie si zorile zilei celei ntelegatoare si caruta cea n chipul focului si Cuvntului" (Sfn tul Grigorie Palama). Din aceste cuvinte ale dumnezeiescului Grigorie Palama, cel ce are minte poate s a nteleaga mai limpede dect soarele ca Prea Curata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, petrecnd n Sfnt a Sfintelor, s-a suit prin rugaciunea mintii la cea mai mare naltime a vederii lui Dumnezeu si prin lepadarea de lume pentru pace, prin sfintita linistire a mintii ntr-o nencetata ru gaciune dumnezeiascasi luare aminte si cu suirea prin lucrare la vederea lui Dumnezeu, s ingura de la sine a dat dumnezeiescului cin monahal pilda de vietuire cu luare aminte dupa omul cel dinlauntru; ca monahii, care s-au lepadat de lume; privind la Ea, mai staruitor sa se sileasca, pe ct e cu putere, prin rugaciunile Ei, sa fie n sudorile si ostenelile monahale, spuse mai sus, urm asii Ei. Si cine va fi n stare sa laude dupa vrednicie dumnezeiasca rugaciune a mintii, lucratoarea care ia spre pilda folosului si propasirii monahilor a fost, dupa cum s-a spus, nsusi Maica lui Dumn ezeu, povatuita de ndrumarea Sfntului Duh? nsa spre ntarirea si spre ncredintarea cea fara de ndoiala a celor ce se ndoiesc de e a ca de un lucru nemarturisit si nesigur, a venit vremea sa aratam ce fel de marturii aduc despre ea purtatorii de Duznnezeu Parinti, care au scris despre ea, fiind luminati de harul cel dumnezei esc din Sfnta Scriptura. Dumnezeiasca rugaciune a mintii are temelie neclintita n cuvintele Domnului nostr u Iisus Hristos; "iar tu, cnd te rogi intra n camara ta si nchiznd usile tale, roaga-te Tatalui tau, Care este n ascuns; si Tatal tau care vede n ascuns, ti va rasplati tie la aratare" (Mat. 6, 6 ). Aceste cuvinte, dupa cum s-a spus deja n capitolul nti, luminatorul a toata lumea, Sfntul Ioan Gura de Aur, prin ntelepciunea cea data de Dumnezeu, n privinta rugaciunii celei. fara de glas, tain ice, naltata din adncul inimii, aducnd ca marturie din Sfnta Scriptura pe vazatorul de Moise si pe S fnta Ana, mama proorocului Samuel, si pe dreptul Avel si sngele lui, care striga din pamnt ca ei au fost auziti de Dumnezeu n rugaciunea lor, fara sa scoata vreun glas. Acest mare sfnt Io an Gura de Aur, nvatator al lumii ntregi, gura lui Hristos a mai expus nvatatura dcspre aceasta dum nezeiasca rugaciune si separat nca n trei cuvntari, dupa cum scrie despre aceasta martorul ce

l nemincinos, prea fericitul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, n Cap. 294 al cartii sale, pe care ntreaga Sfnta Soborniceasca Biserica a Rasaritului o are n mare cinste, ea pe un stlp si o ntarir e a adevarului. Iar stlpul cel de foc si gura Duhului Sfnt cea de foc, ochiul Bisericii, Vasilie, zic cel Mare, lamurind expresia Sf. Scripturi: "Bine voi cuvnta pe Domnul n toata vremea, lauda Lui pururea.n gura mea (Ps. 33); frumos ne nvata despre gura mintii si lucrarea mintii, aducnd d ovezi din Sfnta Scriptura, ale carui cuvinte pline de Dumnezeiasca ntelepciunc le nfatisez dupa cu m urmeaza: "Lauda Lui pururea n gura mea". Se pare ca proorocul vorbeste cele cu neputinta, cum poate fi lauda lui Dumnezeu pururea n gura omeneasca? Cnd omul vorbeste despre lucrurile ob isnuite lumesti, apoi atunci el n-are n gura lauda lui Dumnezeu; desigur casi cnd doarme t ace; dar si cnd

mnncasi bea apoi cum poate gura lui sa nalte lauda? La aceasta raspundem, ca este o gura oarecare a omului dinlauntru cu care se hraneste mpartasindu-se de Cuvntul vietii, care este pinea ce s-a cobort din ceruri (Ioan, 6, 33). Despre aceasta gura a zis proorocul: "deschis-am gura mea si am tras Duh (Ps.118, 131). Spre acest lucru ne ndeamnasi Domnul, ca gura a ceasta sa o avem largita pentru a primi ndeajuns hrana cea adevarata, zicnd: "largeste-ti gura ta si o voi umple pe ea" (Ps. 80, 11). De aceea, chiar si odata nsemnat si ntarit ntru priceperea suf letului, gndul de Dumnezeu se poate numi lauda lui Dumnezeu, care pururea se afla n suflet. Si dupa cuvntul Apostolului, cel staruitor toate le poate face spre slava lui Dumnezeu, astfel c a orice lucru si orice cuvnt si orice lucrare a mintii are nsemnatatea de lauda. Ca de mannca cel drept, s au de bea, sau altceva de face, toate spre slava lui Dumnezeu le face (I Cor.10, 31). "La unul ca acesta, inima i vegheaza, chiar daca el doarme" zice Sf. Vasilie. Tot din cuvintele lui se vede ca afara de gura trupului, mai este o gurasi a mintii si este o lucrare a mintii si o lauda care se face gnditor n omul cel dinlauntru. Cel de un nume cu fericirea, soarele Egiptului, sau mai bine zis a toata lumea, care a stralucit prin negraitele daruri ale Sfntului Duh, omul cel ceresc, marele, zic Macarie, n cuvint ele sale cele ceresti despre aceasta rugaciune, zice asa: "Crestinul trebuie sa aiba pururea a ducerea aminte de Dumnezeu, pentru ca este scris: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata ini ma ta" (Mat. 22, 37). Nu numai atunci el trebuie sa-L iubeasca pe Dumnezeu cnd intra n templul de r ugaciune, ci si "umblnd" si vorbind, si mncnd, si bnd, sa aiba aducerea aminte de Dumnezeu si dragos te si dorinta; pentru ca El zice: "Unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voa stra" (Mat. 6, 21), si celelalte. Prea cuviosul si de Dumnezeu purtatorul Parintele nostru cel din vechime sfntul N il Pustnicul, despre nvatatura tainica, adica despre rugaciunea lui Iisus, cea savrsita cu minte a n inima, aduce ca dovada cuvintele dumnezeiestii Scripturi: "ncalzitu-s-a inima mea ntru mine, si ntru nvatatura mea s-a aprins un foc" (Ps. 38, 4). Cuviosul Simeon, cel marturisit n cartea pomenita mai sus a fericitului Simeon Te saloniceanul, care n mijlocul cetalii mparatesti ca un soare a stralucit cu rugaciunea mintii di n negraitele daruri ale Sfntului Duh si de aceea de ntreaga Biserica e numit Noul Teolog - n cuvntul sau despre cele trei chipuri de rugaciune, scrie despre rugaciunea mintii si despre luarea amint e astfel: "Sfintii Parintii nostri, auzind pe Domnul vorbind ca din inima ies gndurile cele rele, uc iderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele, si ca aces tea sunt care spurca pe

om (Matei 15, 19-20), au parasit orice lucru si s-au nevoit numai ntru aceasta pa za a inimii, ca odata cu aceasta lucrare, ei usor vor agonisi si orice alta virtute. Iar fara ac easta lucrare nu e cu putinta sa agonisesti si sa retii nici o virtute". Aceste cuvinte ale cuviosului ne arata limpede ca cuvintele Domnului, spuse mai sus, dumnezeiestii Parinti si le au marturie si te melie pentru paza inimii, adica chemarii lui Iisus cu gndul. Acest cuvios mai aduce nca spre dovedir ea dumnezeiestii rugaciuni a mintii si alte expresii din Sf. Scriptura, zicnd: "despre aceasta zic e si Eclesiastul: Veseleste-te tinere n tineretea ta, si umbla n caile inimii tale fara de prihana, si departeaza iutimea de la inima ta" (Ecl. 11, 9-10); si "Daca Duhul celui ce te stapneste va veni pes te tine, nu-ti parasi locul tau" (Ecl.10, 4); nsa loc el numeste inima, dupa cum si Domnul a zis: "Din inima ies

gndurile cele rele" (Mat.15, 19). Si iarasi: "Nu va naltati" (Luca 12, 29), adica nu va risipiti mintea voastra ncoace si ncolo. Si iarasi: "Strmta este usa si ndurerata este calea ce duce spre viala" (Matei, 7, 14); de asemenea: "Fericiti cei saraci cu duhul" (Matei 5, 8), adica cei ce n-au n sine nici un gnd al acestui veac. Si Apostolul Petru zice: "Treziti-va, priveghiati, caci p otrivnicul vostru diavolul, umbla racnind ca un leu, cautnd sa nghita pe cineva" (1 Petru, 5, 6). Si Apostolul Pavel scrie lamurit catre Efeseni despre paza inimii, zicnd: "Nu este lupta noastra mpot riva sngelui si carnii, ci mpotriva ncepatorilor si stapnilor si stapnitorilor ntunericului acestui v eac, mpotriva duhurilor rautatii celei de sub ceruri" (Efes. 6, 12). Cuviosul Isichie presbiterul, teologul si dascalul Bisericii din Ierusalim, prie tenul si mpreuna vorbitorul si purtatorului de Dumnezeu Cuviosului Parintelui nostru Eftimie cel Mare, care a scris nteleptit de Dumnezeu, luminat de harul cel dumnezeiesc, despre aceasta sfintita chemare de gnd a lui Iisus n inima, adica despre rugaciunea mintii, o carte de doua sute de cape te aduce despre aceasta dovezi din Sf. Scriptura urmatoarele: Fericiti cei curati cu inima, ca a ceia vor vedea pe Dumnezeu (Mat. 5, 8): de asemenea: Ia aminte la tine nsuti, sa nu fie n inima ta u n cuvnt tainic al faradelegii (Deut. 15, 9); de asemenea: dimineata voi sta naintea Ta si ma vei ve dea (Ps. 5, 4); de asemenea: Fericit cel ce va lua si va zdrobi pe pruncii tai de piatra (Ps. 136, 9); asisderea: n dimineti am ucis pe toti pacatosii pamntului, ca sa nimicesc din cetatea Domnului pe toti cei ce lucreaza faradelegea (Ps. 100, 8); asisderea: gateste-te Israile, ca sa chemi nu mele Domnului Dumnezeului tau (Amos 4, 12); si Apostolul: nencetat va rugati (1 Tes. 5, 17); si nsusi Domnul zice: fara de Mine nu puteti face nimic. Cel ce petrece ntru Mine si Eu ntru el, a cela va face roada multa. Iar cine nu petrece ntru Mine, se va arunca afara ca vita (Ioan 15, 5-6); asisderea: din inima ies gndurile cele rele, uciderile, preacurviile, acestea sunt care spurca pe om ( Mat. 15, 19); de asemenea: Voiesc sa fac voia Ta, Dumnezeule si legea Ta e n inima mea (Ps. 39, 9) , si celelalte pe care le las pentru multimea lor. Dumnezeiescul si purtatorul de Dumnezeu parinte le nostru Ioan Scararul aduce, despre aceasta sfintita rugaciune si adevarata linistire a minti i, marturia dumnezeiestii Scripturi, zicnd: marele lucrator al marei si desavrsitei rugaciuni a zis: vreau sa spun cu mintea mea cinci cuvinte (1 Cor. 14, 12) si celelalte: si iarasi: gata e ste inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea (Ps. 56, 8); asisderea: eu dorm, dar inima mea v egheaza (Cnt. Cnt. 5, 2); de asemenea: Strigat-am cu toata inima mea (Ps.118,145), adica cu tru pul si sufletul si celelalte. Dumnezeiescul Parintele nostru Filotei; egumenul manastirii Rugul aprins al Prea

Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, din muntele Sinai, care a ntocmit pentru paza cea de gnd a inimii o carticica mica de capete, margaritare fara de pret ale ntelepciunii celei dumneze iesti, pline de negraita dulceata cereasca a Sfntului Duh, pune drept temelie neclintita la cuvin tele sale, expresiile Sf. Scripturi: n dimineti am ucis pe toti pacatosii pamntului (Ps. 100, 8), si cel elalte; precum: mparatia lui Dumnezeu nlauntrul vostru este (Luca 17, 21); si: asemanat-s-a mparati a cerurilor cu grauntele de mustar si cu margaritarul si cu aluatul; si iarasi: fara de Mine nu puteti face nimic (Ioan 15, 5); si iarasi; cu toata paza pazeste-ti inima ta (Pilde 4, 23); si: curatest e cele dinlauntru ale paharului, ca sa fie curate si cele de dinafara (Mat. 23, 26); si: nu este lupta noastra mpotriva sngelui si a carnii, ci mpotriva ncepatorilor, stapnilor si stapnitorilor ntunericului acestui veac,

mpotriva duhurilor rautatii celei de sub ceruri (Efes. 6,12); de asemenea: Trezit i-va, privegheati, caci potrivnicul nostru, diavolul, umbla ca un leu racnind, cautnd sa nghita pe ci neva; mpotrivitiva lui cu credinta tare (1 Petru 5, 8-9); asisderea: dupa omul cel dinlauntru ma ndu lcesc legii lui Dumnezeu, nsa vad n mine alta lege, care se osteste mpotriva legii mintii mele si m a robeste (Rom. 7, 22-23) si celelalte. Dumnezeiescul parintele nostru Diadoh, Episcopul Foticeii, marturisit n cartea Ie rarhului lui Hristos, Simeon Tesaloniceanul pomenit mai sus, pune, prin cuvntul sau plin de nte lepciune duhovniceasca din cer, n cartea lui cea dumnezeiasca se afla o suta de capete des pre rugaciunea lui Iisus, cea facuta cu mintea n inima, urmatorul temei din dumnezeiasca Scriptura: Nimeni nu poate numi pe Iisus Domn, fara dect numai prin Duhul Sfnt (1 Cor.12, 3); si din pilda Ev angheliei despre negustorul care cauta margaritare bune, aduce urmatoarele cuvinte: acesta este margaritarul cel mai de pret, pe care-l poate agonisi acela care si va vinde averea sa si pent ru aflarea lui va avea o bucurie negraitasi altele. Cuviosul Parintele nostru Nichifor Postnicul, pomenit n aceeasi carte a Sfntului I erarh Simeon, pomenit mai sus, n cuvntul sau despre paza inimii, plin de folos duhovnicesc fseama na aceasta lucrare de gnd a rugaciunii din inima, unei comori ascunse ntr-un ogor si o numest e faclie aprinsa, citnd expresiile din Sf. Scriptura: mparatia lui Dumnezeu nlauntrul vostru este (Lu ca 17, 21), si: nu este lupta noastra mpotriva sngelui si carnii (Efes. 6, 12); asisderea: ca sa l ucreze si sa pazeasca (Gen. 2, 15) si celelalte. Fericitul si purtatorul de Dumnezeu parintele nostru Grigorie Sinaitul, care pri n lucrarea acestei dumnezeiesti rugaciuni s-a suit la cea mai nalta vedere a lui Dumnezeu si ca un s oare a stralucit cu darurile Sfntului Duh, n Sfntul Munte Athos si n celelalte locuri, care a alcatuit " Treimicile", ce se cnta n fiecare saptamna dupa canonul Treimic n Sfnta Soborniceasca Biserica a Rasa ritului n toata lumea, de asemenea si canonul de Viata facatoarei Cruci, care a cuprins s crierile tuturor parintilor celor purtatori de duh si care a ntocmit o carte, plina de tot folosul duhovnicesc, n care, mai mult dect toti sfintii, amanuntit nvata despre aceasta dumnezeiasca rugaciune lucrata cu sfintenie de catre minte n inimasi aduce spre ntarirea cuvintelor sale din Sfnta Sc riptura, urmatoarele: Adu-ti aminte de Domnul Dumnezeul tau pururea (Deut.18, 18); asisde rea: dimineata seamana samnta ta si seara sa nu nceteze mna ta (Ecl. 11, 6), si celelalte; de asem enea: De ma voi ruga cu limba, adica cu gura, duhul meu, adica glasul meu, (sastii ca gura s i limba, si duhul si glasul e una si aceeasi), iar mintea mea e fara de rod, ruga-ma-voi cu duhul, ru

ga-ma-voi si cu mintea; si: Vreau sa spun cinci cuvinte cu mintea mea (1 Cor.14, 14, 19), si cel elalte, aducnd ca martor si pe Scararul, care refera aceste cuvinte la rugaciune. De asemenea: mpar atia cerurilor sa ia cu sila si numai cei ce se silesc o rapesc pe ea; asijderea: Nimeni nu poate num i pe Iisus Domn, dect numai prin Duhul Sfnt (1 Cor. 12, 3) si celelalte. Cel ce a calcat pe urmele Apostolilor, stlpul cel nebiruit al credintei ortodoxe, care prin sabia cea de foc a Duhului si prin adevarul dogmelor crestine a nimicit la Sinodul din Flo renta ca pe niste pnze de paianjen, eresurile cele luptatoare mpotriva Duhului ale latinilor, Marcu, zic, cel ntru totul sfintit, cel prea ntelept si cel prea cuvntator, Mitropolitul Efesului, la nc eputul tlcuirii rnduielilor bisericesti, scrie despre dumnezeiasca rugaciune a lui Iisus, cea luc rata n taina cu

mintea n inima, ntrebuintnd dovezile dumnezeiestii Scripturi, ale carei cuvinte de Dumnezeu nteleptite le nfatisez dupa cum urmeaza: "S-ar fi cuvenit, dupa porunca ce ne rndui este "a ne ruga nencetat" si n duh si n adevar, sa naltam nchinare lui Dumnezeu; nsa legarea de cugete le cele lumesti si legatura grijilor pentru trup, pe multi i ndeparteazasi-i nstraineaza de mparatia lui Dumnezeu, care se afla nlauntrul nostru, dupa cum vesteste Cuvntul lui Dumnezeu, s i-i mpiedica sa petreaca lnga altarul cel de gnd si sa aduca de la sine jertfe duhovnicesti si cuvntatoare lui Dumnezeu, dupa dumnezeiescul Apostol, care zice, ca noi suntem templul lui Dumne zeu, ce petrece ntre noi si Duhul Lui cel dumnezeiesc vietuieste ntre noi. Si nu e nimic d e mirare; daca acest lucru asa se petrece, de obicei, cu cei ce vietuiesc dupa trup; pe cnd vede m, ca unii dintre monahi, care s-au lepadat de lucrurile lumesti, din pricina razboiului de gnd, ce vine de la navala patimilor si din pricina tulburarii mari ce se ridica de aici, care ntuneca parte a cea cuvntatoare; (rationala) a sufletului, nca nu pot ajunge la rugaciunea cea curata, desi doresc acest lucru cu tarie. E dulce aducerea aminte cea curata din inimasi nencetata despre Iisus si luminare a cea negraita ce vine de la ea. Cuviosul Parintele nostru, Sfntul Nil Sorschy cel din Rusia, care a alcatuit cart ea sa despre paza de gnd a inimii, din nvalatura Purtatorilor de Dumnezeu Parinti, dar mai ales din Gri gorie Sinaitul, ntrebuinteaza dovezi din Sf. Scriptura ca aceasta: Din inima ies gndurile cele rel e, si acelea spurca pe om (Mat. 15, 19); si: Curateste cele dinlauntrul ale paharului (Mat. 23, 26); de asemenea: Cu Duhul si cu adevarul trebuie de nchinat Tatalui; de asemenea: De ma voi ruga cu l imba, si celelalte; si: Vreau sa spun cinci cuvinte cu mintea mea, dect zeci de mii de cuvinte cu lim ba (1 Cor.14, 14, 19); si celelalte. Iarasi, un luminator al Rusiei, Sf. Ierarh al lui Hristos Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, care a nimicit prin sabia Duhului ca pe niste pnze de paianjen, ratacirile rascolnicilor (schismaticii de la marea schisma rusa din an.1666) si ntelepciunea lor cea mpotrivitoare lui Dumnezeu , stricatasi potrivnica Sfintei Scripturi, care a scris multe nvataturi spre folosul bisericii , pline de ntelepciunea Sf. Duh si care a ntocmit un cuvnt plin de folos duhovnicesc, despre lucrarea cea launtricasi de gnd a rugaciunii, ntrebuinteaza din Sf. Scriptura urmatoarele dovezi: Iar tu cnd te rogi, intra n camara ta si celelalte: de asemenea: Tie a zis inima mea: pe Domnul voi cauta: c autatu-te-a pe Tine fata mea: fata Ta, Doamne, voi cauta; asisderea: mparatia lui Dumnezeu nlauntrul v ostru este; precum: Cu orice rugaciune si ruga, rugndu-va n toata vremea cu duhul; si: De ma v oi ruga cu limba, duhul meu se roaga, iar mintea mea este fara de rod; ruga-ma-voi cu duhul

, ruga-ma-voi cu mintea, cnta-voi cu duhul, cnta-voi cu mintea, si celelalte. Aceste cuvinte el, po trivit Sf. Ioan Scararul, Grigorie Sinaitul si Nil Sorschy le ntelege pentru rugaciunea mintii. Dar si nsusi tipicul bisericesc tiparit n marea cetate mparateasca Moscova, nfatisndu -ne legiuirea bisericeasca despre matanii si rugaciune, aduce si despre aceasta dump ezeiasca rugaciune urmatoarele expresii din Sf. Scriptura: "Dumnezeu este Duh: si cauta pre cei ce I se nchina Lui cu duhul si cu adevarul (Ioan 4, 24). Asisderea: De ma voi ruga cu limba, duhul meu se roaga, iar mintea mea este fara de rod. Deci ce este: ruga-ma-voi cu duhul, ruga-ma-voi si cu mintea, cnta-voi cu duhul, cnta-voi si cu mintea? (1 Cor.14,14, 15). Si iarasi: vreau, zice, n biserica sa graiesc cinci cuvinte cu mi ntea mea, decit zece

mii de cuvinte cu limba (1 Cor.14, 19). Si aduce spre marturie pe sfintii parint i: Sf. Ioan Scararul, Sf. Grigorie Sinaitul, si Sf. Antioh, si n parte nvataturile lor dumnezeiesti desp re aceasta rugaciune a mintii, si n sfrsit zice: "Si prin aceasta ne ncheiem cuvntul despre sfintita si p ururea pomenita rugaciune a mintii. Iar dupa aceea vorbeste si despre sfnta rugaciune cea de obst e tuturor, care se savrseste dupa rnduiala Bisericii. Iata, prin harul lui Dumnezeu, s-a aratat ca parintii purtatori de Dumnezeu, ntel eptiti de luminarea Sfntului Duh, si puneau temelie nvataturii lor despre rugaciunea cea sfintita lucra ta cu gndul, savrsita n taina n omul cel de dinlauntru, pe piatra cea neclintita a dumnezeiestii Scripturi cea a Noului si Vechiului Testament, mprumutnd de acolo, ca dintr-un izvor nesecat att de multe dovezi. Deci, cine dintre crestinii cei drept credinciosi, vaznd acestea, ar putea ct de p utin sa se ndoiasca despre acest lucru dumnezeiesc? Dect numai cei ce sunt supusi duhului de nesimtir e, care aud si vad dar nu vor sa nteleagasi sa cunoasca. nsa acei care au frica de Dumnezeu si o minte sanatoasa, vaznd astfel de marturii ale attor martori, toti, n unanimitate, recunos c ca aceasta lucrare dumnezeiasca, mai nainte de toate celelalte nevointe monahale, e mult mai potrivitasi mai cuviincioasa pentru ceata ngereasca a monahilor. Despre aceasta lucrare, dumnezei estii parinti ai nostri, cei pomeniti mai sus si multi altii, ne nfatiseaza n scrierile lor multe c uvinte vrednice de auzit, mai dulci dect mierea si fagurul, plin de ntelepciune duhovniceasca, nvatndune nevointii celei launtrice si de gnd celei mpotriva vrajmasilor celor de gnd; cum trebuie ntreb uintata mpotriva lor aceasta sabie duhovniceascasi arma cea nebiruita, cea de foc a numel ui lui Iisus, care strajuieste portile inimii; adica cum trebuie lucrata sfintit cu mintea n inima a ceasta lucrare dumnezeiasca rugaciune a lui Iisus. Despre aceasta sfintita lucrare a acestei rugaciuni sfintite, dar mai ales despr e nsasi nceputurile ei si despre felul cum trebuie cei ncepatori sa o deprinda, prin ncercare, cu cel mai de pe urma, dupa puterea mintii mele celei slabe, cu ajutorul lui Dumnezeu, trebuie macar putin c eva sa scriu din nvatatura sfintilor parinti. Si mai nti trebuie aratat ca aceasta dumnezeiasca ruga ciune este un mestesug duhovnicesc; pe urma ce pregatire se cere, dupa nvatatura Sfintilor Pari nti, pentru a te ndeletnici cu ea. CAPITOLUL III Despre faptul ca aceasta sfintita rugaciune a mintii este un mestesug duhovnices c Sa fie stiut ca dumnezeiestii nostri parinti numesc aceasta sfintita lucrare de

gnd a rugaciunii mestesug (arta). Sfntul Ioan Scararul, n cuvntul al 27-lea despre espre taina acestoi rugaciuni a mintii, zice: "Daca tu ai deprins acest mestesug poi nu poti sa nu stii, ceea ce spun. Seznd sus pe naltime (cu mintea), privegheaza, numai tunci vei vedea cum, cnd si de unde si cti si ce fel de furi vin ca sa intre si sa tai. Paznicul acesta,

linistire, nvatnd d temeinic, a daca poti, si a fure strugurii

obosind, se ridicasi se roaga; pe urma iarasi sade si cu barbatie se apuca de lu crarea de mai nainte". Sfntul Isichie, presbiterul Ierusalimului, despre aceasta sfintita rugaciune zice : "Trezvirea este un mestesug duhovnicesc care, cu ajutorul lui Dumnezeu, l izbaveste pe om de cugetel e si cuvintele cele patimase, si de faptele cele viclene." (Cap.1). Sfntul Nichifor Postnicul, nvatnd despre ea, zice: "Veniti si va voi arata un meste sug, sau mai bine o stiinta a vietuirii vesnice, sau mai bine zis ceresti, care duce pe lucra torul sau, fara osteneala si fara primejdie, la limanul nepatimirii". Iar Sfintii Parinti, dupa cum s-a aratat, numesc aceasta sfnta rugaciune, mestesu g, socot pentru ca omul nu poate nvata un mestesug singur de la sine fara un mester iscusit; astfel si aceasta lucrare de gnd a rugaciunii e cu neputinta sa o deprinzi fara un povatuitor iscusit. nsa lucr ul acesta, dupa Sf. Nichifor, si multora, si chiar tuturor, le vine de la nvatatura; dar foarte rar l -au primit de la Dumnezeu fara nvatatura, prin ndurarea lucrarii si prin caldura credintii. Pravila bisericeasca, dupa tipicul si cartile aflate si bisericesti, pe care crestinii dreptslavitori, mire nii si monahii trebuie s-o aduca zilnic, ca pe un bir mparatului ceresc, o poate citi cu gura oricare stiuto r de carte si sa o savrseasca fara orice nvatatura. Iar sa aduci lui Dumnezeu cu mintea n inima jertfa tainica a rugaciunii, fiindca acest lucru e un mestesug duhovnicesc, fara nvatatura, dupa c um s-a aratat mai sus, e cu neputinta. Iar fiind mestesug duhovnicesc, ea alcatuieste si o nencetata lucrare a monahilor , ca nu cumva prin lepadarea de lume si a celor ce sunt n lume, prin schimbarea numelui n timpul tund erii, prin osebirea mbracamintei, necasatorire (celibat), feciorie, curatie, saracia cea de buna voie, prin osebirea mncarii si a locului de vietuire, ci si prin nsasi luarea aminte cea de gn d si duhovniceasca dupa omul cel dinlauntru si prin rugaciune, monahii sa aiba o lucr are mai aleasasi mai buna, fata de oamenii cei din lume. CAPITOLUL IV Ce fel de pregatire trebuie aceluia, care doreste sa faca aceasta dumnezeiasca l ucrare Cu ct aceasta dumnezeiasca rugaciune e mai mare dect orice alta nevointa monahala, care dupa Sfintii Parinti, este culmea tuturor ndreptarilor (ispravilor), izvorul virtutilo r, cea mai subtire si nevazuta lucrare a mintii n adncul inimii, cu att si cele mai subtiri nevazute abia atinse de mintea omeneasca curse ale feluritelor lui nselari si naluciri sunt ntinse asupra ei de n evazutul vrajmas al mntuirii noastre. De aceea, cel care se staruie sa deprinda aceasta dumnezeiasca lucrare trebuie,

dupa sfatul Sfntului Simeon Noul Teolog, sa se dea cu sufletul si cu trupul, sub o ascultare potrivita cu Sfnta Scriptura; adica sa se dea pe sine spre deplina taiere a voii sale si judecatii sale unui om, care se teme de Dumnezeu, unui pazitor staruitor al dumnezeiestilor lui porunci si iscusit de aceasta nevoinla de gnd, care ar putea, dupa scrierile Sf. Parinti sa arate ce lui de sub ascultare, calea cea fara de ratacire spre mntuire - calea lucrarii rugaciunii mintii, savrsi ta de catre minte, n

taina n inima. Acest lucru e neaparat trebuincios pentru ca printr-o adevarata as cultare n minte, el sa poata ajunge slobod de orice tulburari si griji, si mpatimiri ale lumii aceste ia si ale trupului. Si cum sa nu fie slobod acela care toata grija despre sufletul si trupul sau a arun cat-o spre Dumnezeu, si dupa Dumnezeu, asupra parintelui sau (cel duhovnicesc). Iar prin smerenia car e se naste din ascultare, dupa marturisirea Sfntului Ioan Scararul si a multor Sfinti Parinti, e l va putea scapa de toate cursele si nselarile diavolesti si, ncet, linistit, fara nici o vatamare, me reu sa se ndeletniceasca cu aceasta lucrare de gnd, cu mare sporire sufleteasca. Iar daca cineva s-ar fi si dat sub ascultare, nsa n-ar fi gasit n parintele sau (c el duhovnicesc) un povatuitor iscusit si cu fapta si cu ncercarea nsasi pentru aceasta dumnezeiasca r ugaciune a mintii (n timpurile de astazi - vai! - e vrednic acest lucru de mult plns si bocet - disp ar cu totul povatuitorii ncercati ai acestei lucrari), apoi pentru aceasta el nu trebuie sa a junga la deznadejde. nsa petrecnd n adevarata ascultare dupa poruncile lui Dumnezeu (iar nu cu rnduiala d e sine si mai ales din voia sa, fara de ascultare, lucru dupa care urmeaza nselarea), aruncn d toata nadejdea spre Dumnezeu, mpreuna cu parintele sau (cel duhovnicesc), lasa n loc de un povatu itor adevarat, cu credinta si cu dragoste sa se supuna nvataturii cuviosilor parintilor nostri, care au expu s amanuntit nvatatura despre aceasta rugaciune, fiind luminati cu harul cel dumneze iesc si de aici sasi mprumute povetele despre aceasta dumnezeiasca lucrare. Si, n tot cazul, harul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Sfintilor Parinti, se va grabi si-i va ntelepti cu, fara nici o ndoiala, sa nvete aceasta lucrare dumnezeiasca. CAPITOLUL V Despre ceea ce este aceasta sfintita rugaciune a lui Iisus dupa calitatea si luc rarea sa Punnd o astfel de pregatire drept temelie tare si neclintita a acestei rugaciuni dumnezeiesti, adica fericita ascultare, e vremea deja sa aratam din nvatatura sfintilor parinti, ce e ste aceasta sfintita rugaciune dupa calitatea si lucrarea sa. Si acest lucru pentru ca cel care dores te sa deprinda lucrarea ei cea duhovniceasca, sa vada la ce sporire mare si negraita l ridica ea pe nevoi tor, ntru toate virtutile si prin aceasta sa fie ndemnat n dorinla de a se lipi de sfintita lucrar e a acestei rugaciuni de gnd cu o mai mare staruinta si cu o rvna dumnezeiasca. Sfntul Ioan Scararul, n Cuvntul 28 despre rugaciunea aceasta, la nceput, zice: rugac iunea, dupa calitatea sa, este partasia si unirea omului cu Dumnezeu; iar dupa lucrare - ntar irea lumii,

mpacarea cu Dumnezeu, maicasi iarasi fiica a lacrimilor,. curatirea pacatelor, po dul care ne trece prin ispite, zid de aparare mpotriva necazurilor, nimicirea razboaielor, lucrarea ngerilor, hrana tuturor celor fara de trupuri, veselia cea viitoare, lucrarea cea fara de sfrsit, izvorul virtutilor, pricina darurilor, sporirea cea nevazuta, hrana sufletului, luminarea mintii, se cure mpotriva deznadejdii, dovedirea nadejdii, ncetarea ntristarii bogatia monahilor, comoara ce lor ce se linistesc, mputinarea iutimii, oglinda propasirii, aratarea masurii, descoperirea starii, aratarea celor

viitoare, nsemnarea cu slava. Rugaciunea pentru cel care se roaga cu adevarat est e judecatoria, judecata si tronul Domnului nsa nainte de judecata cea viitoare". Sfntul Grigorie Sinaitul, n capitolul 113, zice: "Rugaciunea, n cei ncepatori, este ca un foc de veselie, slobozit de inima; iar n cei desavrsiti, ca o lumina curata, binemirosito are". Sau iarasi: rugaciunea este propovaduirea Apostolilor, lucrarea credintei, sau mai bine zis - credinta cea nemijlocita, ncredintarea celor nadajduite, dragostea cea pusa n lucrare, miscarea ngerilor, puterea celor fara de trupuri, lucrarea si veselia lor, binevestirea lui Dumneze u, ncredintarea inimii, nadejdea mntuirii, semnul sfintirii, alcatuirea sfinteniei, cunoasterea lui Dumne zeu, aratarea botezului, curatirea scaldatorii, logodirea Duhului Sfnt, bucuria lui Iisus, vese lia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul mpacarii, pecetea lui Hristos, raza soarelui celui de gnd,luceafa rul inimilor, ntarirea crestinatatii, aratarea mpacarii lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu, ntelepc iunea lui Dumnezeu, sau mai bine - nceputul ntelepciunii de sine, aratarea lui Dumnezeu, luc rarea monahilor, vietuirea celor ce se linistesc, pricina de linistire, semn de vietui re ngereasca". Fericitul Macarie cel Mare zice: "Capul oricarei staruinte bune si culmea tuturo r ndreptarilor (ispravilor) este ca noi sa rabdam n rugaciune, lucru prin care noi putem agonisi , cernd de la Dumnezeu si toate celelalte virtuti. Prin rugaciune, cei vrednici se mpartasesc d e sfintenia lui Dumnezeu si cu lucrarea cea duhovniceascasi de unirea mintii cu Domnul, printr-o dragoste negraita. Cine mereu se sileste pe sine sa rabde n rugaciune, acela printr-o drag oste duhovniceasca, se aprinde ntr-o rvna dumnezeiascasi ntr-o nflacarata dorinta de Dumnezeu, si primes te, ntr-o anumita masura, harul desavrsirii duhovnicesti celei sfintitoare" (Omilia 40, Cap .2). Sfntul Isichie, presbiterul Ierusalimului, zice: "Paza mintii e potrivit sa se nu measca cu acelasi nume de nascatoare de luminasi de fulger, iradiatoare de luminasi purtatoare de foc". Ea ntrece, ca sa spunem adevarul, toata multimea nenumarata a virtutilor trupesti. Deci, aceas ta virtute trebuie denumita cu numirile cele mai de cinste, din pricina luminii ce se naste din ea cu stralucire. Iubindo, cei pacatosi, netrebnici, scrbosi, nepriceputi, nentelegatori si nedrepti pot ajun ge drepti, de buna treaba, curati, sfinti si priceputi n Hristos Iisus. Si nu numai aceasta, ci si a vedea tainele cele dumnezeiesti si ale teologiei. Si devenind vazatori, se apropie de aceasta lumin a preacuratasi fara de sfrsit. si o ating pe ea prin atingeri negraite si vietuiesc si petrec cu ea. Fiindca ei au gustat, ca bun este Domnul (Ps. 33, 2), apoi se si mplineste lamurit n acesti protongeri acest cuvnt dumnezeiesc al lui David: nsa dreptii se vor marturisi numelui Tau si vor locui d reptii n fala Ta

(Ps. 139, 14). Sfntul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, despre aceasta sfnta rugaciune, zice: "Aceasta dumnezeiasca rugaciune, aceasta chemare a Mntuitorului nostru: Doamne, Iisuse Hri stoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, este si rugaciune, si cerere, si marturisire de cred inta, datatoarea Sfntului Duh, si daruitoarea darurilor celor dumnezeiesti, si curatirea inimii, s i izgonirea dracilor, si salasluirea lui Iisus Hristos, si izvorul gndurilor celor duhovnicesti, si a c ugetelor celor dumnezeiesti, si izbavirea de pacate, si vindecarea sufletelor si trupurilor, si datatoarea luminii celei dumnezeiesti, si izvorul milei lui Dumnezeu, si daruitoarea descoperirilor taine lor celor dumnezeiesti si nsasi mntuirea; pentru ca este purtarea numelui celui mntuitor al D umnezeului

nostru. Acest lucru anume si este chemarea asupra noastra a numelui lui Iisus Hr istos, Fiul lui Dumenezeu." (Cap. 296). La fel si ceilalti parinti purtatori de Dumnezeu, scriind despre aceasta sfintit a rugaciune, prin nvatatura lor cea plina de ntelepciunea lui Dumnezeu, vorbesc despre lucrarea ei, despre folosul cel negrait ce vine de la ea si despre sporirea darurilor dumnezeiesti ale Sfntul ui Duh, ce vine prin ea. Deci, cine, vaznd ca aceasta sfintita rugaciune l aduce pe nevoitor la o astfel de comoara cereasca a feluritelor virtuti, nu se va aprinde cu rvna lui Dumnezeu spre o nencetata lucr are a rugaciunii, ca prin ea mereu satina n suflet si n inima pe ntrutot dulcele Iisus, pomenind n sin e nencetat numele lui cel ntrutot scump si prin aceasta sa se nflacareze spre dragostea Lui c ea negraita? Dect numai acela, care, staruind n cugetele cele lumesti, s-a legat cu lantul grijilor trupesti, care i ndeparteaza pe multi si-i nstraineaza de mparatia lui Dumnezeu, ce se afla nlauntrul nostru. Doar numai acela nu va starui. CAPITOLUL VI Despre aceea cum trebuie de la nceput sa deprindem lucrarea acestei dumnezeiesti rugaciuni cu mintea n inima n vremurile din vechime aceasta ntrutot sfnta lucrare a rugaciunii mintii, straluce a n multe locuri unde aveau petrecere Sfintii Parinti. De aceea atunci si nvatatori pentru aceasta lucrare duhovniceasca erau multi. Din pricina aceasta si Sfintii Parinti ai nostri, scri ind despre ea, ne arata numai folosul cel negrait duhovnicesc, care ne vine de la ea, neavnd, dupa cum so cot eu, nevoia sa scrie despre ncercarea nsasi a acestei lucrari, care s-ar potrivi celor ncepatori. Iar daca pe undeva au si scris cte ceva despre acest lucru, apoi si aceasta numai pentru cei ce cuno sc ncercarea acestei lucrari - asa e foarte limpede; iar pentru cei ce n-o cunosc - nu e de nteles del oc. Iar unii din ei, cnd au vazut ca adevaratii povatuitori fara de nselare ai acestei lucrari au nceput a se mputina cu totul si temndu-se sa nu se piarda adevarata nvatatura despre nceputul acestei ruga ciuni de gnd, au scris si nceputul nsusi si lucrarea, cum trebuie sa se deprinda cei ncepatori si cum sa intre cu inima n laturile inimii si acolo cu adevar si fara de nselare sa lucreze rugaciune a cu mintea. Si, chiar nsasi dumnezeiasca nvatatura a acestor parinti, despre acest subiect, trebui e adusa la ordinea de zi. Sfntul Simeon Noul Teolog despre nceputul acestei lucrari zice astfel: "Adevarata si cea fara de nselare luare aminte si rugaciune, consta n faptul ca n timpul rugaciunii mintea sa

pazeasca inima si sa petreaca mereu nlauntrul ei, si de acolo, adica din adncul inimii, sa nalte r ugaciuni catre Dumnezeu. Si cnd va gusta nlauntrul inimii, ca bun este Domnul si se va ndulci, apo i nu va mai iesi din locul inimii. Si mpreuna cu Apostolul va zice si el: "Bine ne este noua sa fim aici". Si privind nencetat locurile inimii, el afla un mijloc oarecare de a izgoni toate cu getele vrajmase, semanate acolo. Si mai jos nca mai limpede vorbeste despre acest lucru asa: "De nd ata ce mintea

va afla locul inimii, ntr-o clipa vede totul ce n-a fost vazut niciodata; ea vede nlauntrul inimii, un aer si pe sine, pe de-a ntregul, luminatasi plina de socotinta. Si de atunci, ori unde s-ar arata n cuget, mai nainte de a intra el si de a se ntipari, pe data l izgoneste si nimicest e, prin chemarea lui Iisus Hristos. De aici mintea, capatnd o tinere de minte fata de draci, pune n mis care mpotriva lor mnia cea fireasca, izgoneste si-i doboara pe acesti potrivnici de gnd. Si celelalt e le nveti cu ajutorul lui Dumnezeu, prin paza mintii, tinnd n minte pe Iisus. (Cuvntul despre ce le trei chipuri ale rugaciunii). Cuviosul Nichifor Pustnicul, nvatndu-ne si mai clar despre intrarea cu mintea n ini ma, zice: Mai nainte de toate, vietuirea ta sa fie linistita, fara de griji si n pace cu totii. Apoi, intrnd n camara ta, nchide-te si seznd ntr-un ungher oarecare, fa ce-ti voi spune: Stii ca respirai tia cu care rasufli, este aerul acesta; l respira nu cu altceva, dect cu inima. Ea (respiratia) e prici na vietii si a caldurii trupului. Iar inima atrage aerul, ca prin respiratie sa-si sloboada afara caldur a sa si sa capete racoreala. Pricina acestei lucrari, sau mai bine zis, slujitorul, este pamntul, c are fiind creat de Ziditor, poros, ca o pompa oarecare, usor introduce si scoate cele nconjuratoare, adica aerul. Astfel; inima strngnd prin aer racoreala si diminund caldura, ndeplineste nencetat functiunea pentru care a fost ntocmita spre a alcatui viata. Iar tu, seznd si adunndu-ti mintea ta, s ileste-o sa intre n inima odata cu respiratia. Iar cnd ea va intra acolo, apoi cele ce vor urma dupa aceasta, nu vor fi fara de veselie si fara de bucurie. Si mai jos: De aceea; frate, deprinde-ti min tea sa nu iasa de graba de acolo; caci de la nceput ea se plictiseste de zavorrea launtricasi de strmtoare. Iar cnd se va obisnui; apoi nu mai sufera sa vagabondeze pe dinafara, pentru ca mparatia lui Du mnezeu se afla nlauntrul nostru; cnd o privim acolo, anume pe ea si o cautam cu o rugaciune curat a, apoi toate cele de dinafara ne par scrboase si urte. Daca de ndata, dupa cum s-a spus, vei int ra cu mintea n locul inimii, pe care ti l-am aratat, apoi da multumita lui Dumnezeu si proslave ste si saltasi tine-te de aceasta lucrare mereu si ea te va nvata lucrurile, pe care nca nu le sti. nsa tr ebuie sasti si aceea, ca mintea petrecnd acolo, sa nu stea tacnd sau trndavind, ci sa aiba drept l ucru nencetat si nvatatura aceste cuvinte: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!" si niciodata sa nu ne paraseasca. Aceasta tine mintea fara de naltare, o pazeste neprinsasi neapropiata de momelile vrajmasului si o ridica n fiecare zi, spre dragostea si dorirea cea dumnezeiasca. Iar daca ostenindute putin, frate, nu vei putea sa patrunzi n laturile inimii, dupa cum ti-am poruncit , apoi fa ce-ti voi spune si cu ajutorul lui Dumnezeu vei afla cele cautate. Sti ca partea cuvntatoar e a fiecarui om se

afla n piept, aici n piept chiar tacnd gura, noi vorbim si discutam si rostim rugac iuni si psalmi si celelalte. Lund de la aceasta parte cuvntatoare, orice cuget (acest lucru l poti, d aca vei vrea), las o sa zica: "Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma", -si sileste-te sa strigi aces t lucru mereu nlauntru, n locul oricarui alt gnd. Iar cnd vei tine acest lucru un timp oarecare, a poi prin aceasta ti se va deschide tie si intrarea inimii, dupa cum ti-am scris, fara nici o ndoia la, dupa cum si noi singuri am cunoscut acest lucru din ncercare. Si va veni la tine, cu o luare amin te mult doritasi dulce, si ntreaga ceata a virtutilor: dragostea, bucuria, pacea si celelalte. Dumnezeiescul Grigorie Sinaitul, nvatnd de asemenea cum trebuie sa lucram cu minte a n inima, chemarea cea preamntuitoare a Domnului, zice: "Seznd de dimineata pe un scaun de o schioapa, coboara mintea de la cele stapnitoare n inimasi tine-o acolo. Si plecndu-te cu oste nealasi

simtind o puternica durere n piept si n spate, nencetat striga cu mintea sau cu suf letul: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!". Pe urma, daca, poate, pentru strmtorare si ndure rare si prin chemarea deasa, ea ti va deveni fara dulceata (lucru care se petrece nu din prici na aceluiasi fel de mncare al Celui cu trei numiri, des mncat, caci cei ce ma vor mnca, a spus, vor mai flamnzi nca - Sirah, 24, 23); apoi, mutnd mintea la cealalta jumatate, zi: "Fiul lui Dumne zeu, miluiestema" si zicnd de multe ori aceasta jumatate, nu trebuie sa le schimbi des din lenevie; caci pomii care se rasadesc des nu prind radacina. Opreste-ti si respiratia plamnului, ca sa nu rasufli cu ndrazneala, caci miscarea aerului care vine din inima, risipeste gndul si ntuneca m intea, si ntorcnd-o de acolo sau o da roaba uitarii sau o sileste n loc de una sa nvete alta s i ea (mintea) se afla pe nesimtite, n cele ce nu trebuie. Iar daca vei vedea necuratiile duhurilor celor viclene, adica cugetele, care se ivesc sau se nchipuiesc n mintea ta, apoi nu te nspaimnta; dar dac a li se aratasi ntelesuri bune pentru unele lucruri, apoi nu lua aminte la ele, ci oprindu-ti ct e cu putinia rasuflarea, si nchizndu-ti mintea n inimasi lucrnd mereu si des chemarea lui Iisus, tu n curnd le vei sfarma si nimici, ranindu-le nevazut cu dumnezeiescul nume, dupa cum zice si Scararul: "Cu numele lui Iisus, loveste pe osteni, caci nu e arma mai puternica nici n aer, nic i pe pamnt". Si iarasi, acelas sfnt, nvatnd despre linistire si rugaciune, cum trebuie sasezi .n timpul ei zice: uneori trebuie de sezut pe scaunel, pentru osteneala; iar uneori si n asternut cte putin, pna la o vreme, pentru mngiere. Iar sederea ta trebuie sa fie ntru rabdare, pentru cel care a zis ca n rugaciune trebuie sa rabdam (Luca 18, 1) si sa nu te ridici de graba, slabind di n pricina greutatii durerii si strigarii cu mintea si prea dese a mintii. Astfel vesteste si prooroc ul: M-au cuprins dureri ca de nastere (Ier. 8, 21), deci plecndu-te n jos, si adunndu-ti mintea n inima; dac ati s-a deschis inima, cheama ntr-ajutor pe Domnul Iisus. Simtind durere n spate, adesea avnd durer e de cap, rabda cu tarie si cu rvna, cautnd n inima pe Domnul: caci a silitorilor este mparati a cerurilor si numai cei ce se silesc o rapesc pe ea (Mat. 11,12), si celelalte. Si nca cum treb uie rostita rugaciunea zice: Parintii au spus asa: unul zice: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!" si acest lucru e mai usor, din pricina neputintii nca a mintii si a prunciei. nsa nimeni nu poate, sing ur de la sine; fara de Duh, sa numeasca n taina pe Iisus Domn, - curat si desavrsit, dect numai prin Duhul Sfint (1 Cor. 12, 3); nsa ca un prunc mut, s-o faca articulat nu poate. Iarasi el nu trebuie di n lenevie sa schimbe des chemarea numelor; nsa rar, pentru a le retine. Iarasi: unii nvata s-o rostim c u gura, iar altii cu mintea; iar eu ngaduiesc si una si alta. Uneori mintea slabeste, plictisindu-se d

e vorba; iar alteori gura. De aceea, trebuie sa ne rugam cu amndouasi cu gura si cu mintea; nsa trebuie de strigat linistit si netulburat, ca glasul tulburnd simtirea, si atentia mintii, sa nu ne m piedice a ne ruga tare si n tot felul, pna cnd mintea obisnuindu-se ca lucrare, va spori si va primi puter e de la Duh. Atunci el (glasul) nu mai are nevoie sa vorbeasca cu gura, si chiar nici nu poat e, fiind n stare sa faca aceasta lucrare n chip desavrsit numai cu mintea. Deci, iata, parintii pomeniti mai sus, dupa cum a aratat, ne nfatiseaza o nvatatur a foarte limpede si o ncercare de a deprinde lucrarea mintii pentru cei ncepatori. Iar din nvatatura ac easta, se poate pricepe si nvatatura celorlalti sfinti, despre aceasta lucrare expusa mult mai ac operit. Monahul. Iata cum ati facut cunostinta cu scrierile despre rugaciunea mintii, al e acestor stareti nevoitori, care prin lucrarile lor, prin traducerile din literatura patristicasi cu influenta lor personala,

au ajutat la recunoasterea largasi adnca n Biserica Ortodoxa, n a doua jumatate a s ecolului XVIII si n sec. al XIX, a luarii aminte spre viata cea duhovniceasca, spre studierea li teraturii patristice ascetico-duhovnicesti, spre lucrarea mintii si spre staretie, ca o ndrumare vie, n cercatasi nemijlocita n nevointa lucrarii din minte si a rugaciunii mintii. Acum, va rog sa spuneti ntrebarile sau nedumeririle, care s-au ivit la Dv. n timpu l citirii acestor scrieri si la care ati dori sa capatati de la mine un raspuns sau o lamurire. Pe ct voi putea, ma voi stradui sa va dau lamuririle necesare. Preotul. Mai nainte de toate, vreau sa va spun, ca scrierile staretilor Vasile si Paisie sunt scrise foarte simplu,. pe nteles si viu s-au revarsat, ntr-adevar, din ncercarea lor perso nala, traita, si dintr-o convingere sincera, adncasi fierbinte a inimii, astfel ca n multe locuri, ele absorb adnc si turbura inima aceluia care le ia aminte si sunt citite sau ascultate cu un inter es mare si fara de slabire. Aceasta e impresia mea generala despre scrierile acestor mari stareti. Fara ndoiala, ei si-au scris operele lor deja la o vrsta naintata, pe cnd din ele adie o prospetime tinere ascasi o fierbintealasi n unele locuri nu sunt lipsite chiar de cuvinte taioase foarte nim erite, desi moderate. nsa chiar cuprinsul acestor scrieri e att de nsemnat; naltator, serios, important si adnc, ca nu totul din el, poate fi exprimat prin limbajul nostru pamntesc, de om, ca n unele l ocuri (acolo unde se vorbeste de pilda, despre vedenii, sau despre trairile duhovnicesti nalte si c ontemplarile Prea Sfintei Fecioare) nu e deajuns poate si limba ngereasca; si de la aceasta si vin, mai cu seama, acele greutati si nedumeriri, care se ivesc la citirea, sau la ascultarea, unora sau a ltora din locuri, mai cu seama a celor adnci si mai nalte, din scrierile staretilor. Dar si n afara de acest e locuri exceptional de grele la cititorul cel neiscusit, se, ivesc ntrebari si nedumeriri, care cer r aspunsuri si lamuriri. De pilda, eu, ca preot de mir, as fi vrut sa aud de la Dv. lamurirea oare toti cres tinii drept maritori dupa nvatatura staretilor Vasile si Paisie pot sa se ndeletniceasca cu rugaciunea lui I isus, sau numai aceia care si-au curatit deja inima lor de patimi? Monahul. La aceasta ntrebare, staretii au un raspuns cu desavrsire limpede si hota rt, pe care n-ati putut sa nu-l observati, daca ati facut o cunostinta mai atenta cu scrierile lor . Dupa nvatatura starelilor, ntemeiata pe traditia Sfintilor Parinti, anume rugaciunea lui Iisus n e ajuta sa curatim inima de patimi si de aceea e necesara nu numai celor nepatimasi, ci si acelora care nca n-au scapat de patimi. Predoslovia staretului Vasile la cartea Sf. Grigorie Sinaitul, exact cu aceste cuvinte se si ncepe: "Multi, scrie el, necunoscnd din ncercare lucrarea mintii, gresesc mpotriva m intii sanatoase, socotind ca aceasta lucrare a mintii e potrivita numai barbatilor cel or nepatimasi si sfinti

...". Si n alt loc, citind cuvintele Apostolului - "vreau sa spun cinci cuvinte c u mintea mea, dect zece mii cu limba", staretul continua: trebuie de la nceput cu aceste cuvinte cin ci la numar sa ne curatim mintea si inima, zica nencetat n adncul inimii: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma si astfel sa te sui spre cntarea cea cu nteles (adica spre cntarea si citire psalmi lor si canoanelor cea constienta). Pentru ca fiecare ncepator si patimas poate lucra aceasta rugaci une (adica a lui Iisus) cu pricepere, n paza inimii, iar cntarea nicidecum, pna ce nu se va curati m ai nti prin rugaciunea mintii". "De aceea, scrie mai departe staretul, Sfntul Grigorie Sinaitul ncercnd pna n amanunt ime si judecnd vietile si scrierile si iscusinta cea duhovniceasca a tuturor sfintilor c u Duhul Sfnt ce are n

el, mai mult dect toii, hotaraste sa avem toata staruinta pentru rugaciune (adica pentru rugaciunea launtrica). La fel si Sfntul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, avnd acelasi dar si Duh, porunceste si sfatuieste pe arhierei, preoti; monahi si pe toti mirenii, n orice vreme si n orice ceas, sa rosteascasi sa respire aceasta sfnta rugaciune; caci nu este, zice el mpreuna c u Apostolul, arma mai puternica nici n cer, nici pe pamnt, mai mare dect numele lui Iisus." n predoslovia la cartea Sf. Filotei Sinaitul, starelul Vasile din nou zice, ca "r ugaciunea lucratoare a mintii e potrivita celor patimasi". n predoslovia la cartea fericitului Isichie, chiar pe prima pagina, staretul Vasi le, explicnd practica felurita a Sf. Parinti cu "cei ce vin n calugarie", adica cu cei ncepatori, scrie ca unii din Parinti, tinnd seama de neputinta celor ce vin "le hotarasc lor, mpreuna cu lucrarea porunc ilor lui Hristos, o ndelungata cntare de psalmi, canoane si tropare...". Iar altii, deprinznd cea mai subtire ncercare a ntelegerii celei duhovnicesti, nu vor ca cei ncepatori sa se multumeasca numai cu deprinderea de pe dinafara, ci poruncindu-le lor mpreuna cu mplinirea poruncilor l ui Hristos si o cntare cumpatata, adica, miezonoaptea, utrenia, ceasurile, vecernia si pavecernit a, aseaza n locul unei ndelungate cntari de psalmi, lucrarea rugaciunii mintii, adaugnd la aceasta, c a daca-i va cerceta Sf. Duh cu lucrarea rugaciunii din inima, apoi fara de ndoiala atunci sa paraseasca pravila de dinafara cea aratata, caci o nlocuiesc cu rugaciunea lui launtrica. Pe parinti i care fac astfel, Sfntul Grigorie Sinaitul i socoate ca "ei predau lucrarea mintii nu pe deplin, ci numai n parte". nsa mai sunt si al treilea fel de parinti, care ndrumati de multa ncercare si cerce tare a vietilor si scrierilor tuturor sfintilor si mai ales cu lucrarea si ntelepciunea sfntului si d e viata facatorului Duh, rnduiesc pentru cei ncepatori, o deprindere sau o lucrare totala, iar nu n par te, a rugaciunii mintii, numind-o domolirea patimilor ntru lucrarea poruncilor lui Hristos. Dupa cuvintele staretului, e posibila o sporire, urmnd si acea rnduiala a Sfintilo r Parinti, despre care s-a spus la nceput, nsa foarte ncet si cu osteneala; iar celor de al doilea le este mult mai bine si mai usor; iar celor de al treilea le vine mai degraba, ntruct e nsotita de mngiere si de cercetarea deasa mai ales cnd e o staruinta srguincioasasi o voie buna. n inscripti a la cartea fericitului Nil Sorschy, staretul Vasile aduce cuvintele Sf. Isichie, despre fap tul ca rugaciunea lui Iisus curateste mintea si inima de pacatele cele de gnd; "Dupa cum e cu neputinta sa traiesti viata cea de acum fara de hranasi bautura, astfel e cu neputinta fara de paza mintii s a ajunga sufletul la ceva duhovnicesc si placut lui Dumnezeu, sau sa se izbaveasca de pacatul cel de gnd, desi cineva

chiar cu frica s-ar sili sa nu mai pacatuiasca; si nca: "cugetele care mpotriva vo intii noastre au patruns, s-au ntarit si stau n inima, le poate izgoni numai rugaciunea lui Iisus c ea din adncul inimii". nvatnd ca, cu rugaciunea lui Iisus se pot ndeletnici si cei ncepatori cu sc opul de a-si curati inima de patimi, staretul Vasile i osndeste aspru pe toti care opresc lucra rea mintii pentru cei ncepatori. Ei, "nu numai ca nu primesc cele ce spun sau ce scriu despre luare a aminte launtrica, n care se si cuprinde mestesugul rugaciunii mpotriva gndurilor celor rele, ci se si mpotrivesc, si aratndu-se nvatatori, zic ca Sf. Parinti n-au poruncit celor ncepatori lucrarea min tii, afara numai de cntarea de psalmi, tropare si canoane, lucrate cu limba si cu gura. Si cu toat e ca ei nvata si vorbesc gresit despre acest lucru, toti i asculta; pentru ca pentru o astfel de r uga a lor nu se cere o desprindere sau o lepadare de poftele lumesti, ci fiecare, daca va vrea numai, p oate sa se roage

astfel, de va fi el monah sau mirean. Iar sfintita lucrare a mintii, care este a rta slavitasi placuta lui Dumnezeu dintre arte si n care nu poti avea nici un spor fara a te lepada de lume cu poftele ei, si fara o povatuire si nvatatura ndelungata, din aceasta pricina s-a mputinat foarte m ult printre monahi: si un razboi necontenit se petrece la cei care nu cunosc puterea Sf. Scr ipturi, dar mai ales la cei neiscusiti n atentia mintii, fata de omul cel dinlauntru". Raspunznd acelora care zic ca "parca de la nceput ar trebui curatite simturile tru pului, adica vazul, mirosul, gustul, cuvntul, pipaitul, ca omul sa nu pacatuiasca. cu ele, si numai a tunci, curatindu-se bine, sa nceapa rugaciunea mintii", staretul Vasile scrie: "Prietenilor, nimeni n u e mpotriva curatirii simturilor trupului, nca vorbim despre faptul ca daca s-ar desparti cur alirea simturilor de lucrarea mintii, apoi va iesi o mare nepotrivire. Tu statornicesti distanta si timp, despartind paza simturilor de dinafara de deprinderea cu rugaciunea mintii si prin aceasta martu risesti, ca nu cunosti rnduiala lucrarii din inima. Cei care cunosc lucrarea rugaciunii din minte nu despart, prin timp, una de alta , ci rnduiesc o deprindere a lor mpreunasi n acelasi timp; scufundnd mintea n ceasul rugaciunii, nlau ntrul irumii; ei domolesc nvaluirea simturilor, nengaduindu-i mintii sa se ndrepte spre e le; iar din faptul ca mintea nu se ndreapta spre simturile trupului, ei petrec fara sa fie ocupati c u cele de dinafara, si aceasta aduc o mare linistire mintii si inimii si odata cu aceasta si ei singuri , prin paza mintii si inimi; ncetul cu ncetul, se nvata sa nu alunece spre poftele trupului. Deci sa fie cunoscut ca nu e lipsa nici de timp nici de subiect, pentru cei carora le place cearta. Mai ramn p entru ei cele scrise de (Simeon) Noul Teolog, ca cei care doresc sa deprinda lucrarea mintii trebuie, de la nceput, sa-si pazeasca constiinta lor, fata de Dumnezeu, oameni si lucruri. Iar eu cred ca ntrun ceas, sau ntr-o clipa, omul si poate mpaca constiinta sa cu Dumnezeu; cu oamenii si cu lucrurile, dupa cum si nvata marele dascal (Noul Teolog); caci, ghimpele; adica glasul constiintei, lucr area mintii nu-l nimiceste si nu e un folos nimanui sa se departeze de acest bun mustrator. l vad n sasi pe acel mare pacatos care mergea la sfnta biserica nconjurat de draci, dar a iesit din biserica mpreuna cu Sfintii ngeri, care se bucurau de ntoarcerea lui. Iar tu, dintr-o mustrare peste masura a constiintei, rnduiesti distanta si timpul mpacarii si cu Dumnezeu, si prin aceasta arati ca ati ngerea nepatimirii se petrece nainte de a te deprinde cu lucrarea mintii, sau e mai presus dect ea. S i de aici, la tine iese, ca tu nu numai ca nu vei ncepe cndva trezuirea mintii, ci te vei feri chiar si de Sfintele Taine. Caci nimeni nu se apropie de Sfintele Taine pna ce nu se mpaca, mai nti cu Dumnezeu. Nu-ti vorbesc eu acestea de la mine, omule, ci ti pun n fata marturisirea Sf. Parinti. C

aci ei, cu ct mai mult se apropiau de Dumnezeu, pe att se vedea ca sunt cei mai mari pacatosi si oa re nu vor fi, dupa parerea ta, si sfintii nsisi nempacati cu constiinta, cu Dumnezeu? Iaca, tu vei zi ce ca din pricina smereniei, sfintii vorbeau astfel si despre sine. Curma vorba cea mpletita cu vic lesug si supune-te macar glasului sfintelor canoane: Daca cineva zice, ca sfintii din smerenie si l undu-si chip de pacatosi, ziceau: "iarta noua gresalele noastre" - anatema sa fie". Preotul. Dv., foarte bine, simplu si convingator, raspundeti la ntrebarea mea, nsa cum, totusi, unii povatuitori ai rugaciunii lui Iisus, cu strasnicie opresc pe cei ce nca nu s-au c uratit de patimi, sa se atinga de inimasi sa caute locul inimii?

Monahul. Daca acesti povatuitori vorbesc despre necesitatea unei curatiri de pat imi, premergatoare lucrarii rugaciunii lui Iisus, apoi, e evident, ei au n vedere nu rugaciunea lucr atoare, ostenitoare a celor ncepatori, ci rugaciunea cea vazatoare, contemplativa a celor desavrsiti, ca re, dupa parerea generala a Parintilor, ntr-adevar e cu neputinta fara de o curatire de patimi pre mergatoare, dupa cum marturiseste despre acest lucru si marele staret Paisie Velicicovschi, zicnd: "Cnd cineva, cu ajutorul lui Dumnezeu si prin nevointa spusa mai sus (a rugaciunii celei lucrato are), dar mai mult dect orice, prin smerenia cea mai adnca, si va curati sufletul sau si inima de oric e ntinaciune a patimilor sufletesti si trupesti: atunci harul lui Dumnezeu, maica obsteasca a t uturor, lund mintea curatita de ea, ca pe un copil mic de mna l suie ca pe niste trepte la vederile ce le duhovnicesti spuse mai sus (despre care va fi vorba mai departe), descoperindu-i ei, pe masur a curatirii, Tainele cele dumnezeiesti, negraite si nepatrunse pentru minte. Si acest lucru, ntr-adeva r, se numeste adevarata vedere duhovniceasca, care si este rugaciunea cea vazatoare, sau, dupa Sfntul Isaac, cea curata de la care vine spaima si vederea. nsa a patrunde n aceste vederi (vedenii) nimeni nu poate cu puterea de la sine, cu nevointa sa cea voita, daca nu-l va cerceta pe careva Dumnezeu si cu harul Sau l va introduce n ele". Iar daca celor cuprinsi de patimi li se si opreste sa se atinga de lucrarea mint ii, apoi numai n acel caz, daca ei vor sa ramna n ntocmirea lor patimasa si nu vor sa se lupte cu patima lor. Despre unii ca acestia staretul Vasile citeaza cuvintele Sfntului Dorotei: "nchipuie-ti cinci stari ale celor ce lucreaza dupa patima: a) caznd n mnie si suparare sa ramnatinnd rautate asupra celui ce l-a suparat; b) fiind ntristat satina minte raul timp de mai multe zile; c) satina mni e o saptamna; d) tine minte raul numai o zi, si; e) vrajmasind, suparnd, tulburnd si tulburndu-se, n acelasi ceas sa se schimbe. Iata cte ntocmiri felurite, nsa ele toate se afla sub osnda iadului, att timp ct lucreaza patima si unii ca acestia nu trebuie sa se atinga de lucrarea mintii, c aci ei sunt asemenea unui om, care fiind ranit cu sageata vrajmasului sau, ia sageata cu minile sale p roprii si o nfige n inima sa; despre ei a zis Teologul: "Cel ce lucreaza pacatul este de la dnsul" (I Ioan 3, 8). Despre unii ca acestia si Episcopul Teofan scrie: ca, "chiar nebunia de la rugaciunea l ui Iisus poate veni atunci cnd lucrnd aceasta rugaciune nu se leapada de oarecare pacate si obisnuinte , pe care le osndeste constiinta. n acest timp, nlauntru se petrece o osebire adnca, care alunga toata pacea din inima; de aici se poate tulbura capul, si ideile pot veni n ncurcaturasi tulbu rare". (Sbornicul, Q 372). Omul, care se afla cu constiinta si cu inima de partea celor patimase, este pati

mas pe de-a ntregul si e urt de Dumnezeu. Omul, care se afla de partea celor nepatimase; desi n el nca sun t si l lupta patimile, nu e urt de Dumnezeu, pentru ca nu iubeste patimile si nu doreste sa lu creze dupa ele, ci dupa voia lui Dumnezeu (Sbornicul, Q 249). Iar acei care se mpotrivesc patimii, se lupta cu ea, nu voiesc sa lucreze dupa ea , se ntristeazasi se nevoiesc, aceia pot n tot cazul, si trebuie sa deprinda lucrarea mintii si prin p ocainta cea de fiecare clipa; si despre ei a zis vazatorul de Taine: "Daca zicem ca n-avem pacat, ne nse lam; si daca marturisim pacatele noastre, credincios este si drept ca sa ne ierte si sa ne cu rateasca pe noi de toata nedreptatea (I, Ioan, 1, 3-9).

Preotul. mi dati voie sa va mai pun nca urmatoarea ntrebare: daca, dupa cum zice st aretul Vasile si lucratorii cei ncepatori ai rugaciunii lui Iisus trebuie sa-si lucreze rugaciu nea sa n adncul inimii, luptndu-se acolo cu patimile lor si cu cugetele, cum fac acest lucru si c ei ce au sporit n rugaciune; atunci si la unii si la altii, rugaciunea lor va fi la fel - nlauntrul inimii. Dar atunci cum trebuie nteleasa mpartirea rugaciunii lui Iisus n graita, din minte si din inima? D oar ea a ajuns la toti la fel nlauntrul inimii. Monahul. Trebuie sa deosebim o rugaciune a inimii de mai multe feluri. Amintitiva cuvintele Episcopului Teofan din una din convorbirile noastre anterioare despre nsusirile u nei rugaciuni adevarate. El zice, ca n fiecare din rugaciunile noastre adevarate trebuie sa ia parte si trupul, si mintea, si inima. Numai o astfel de rugaciune este o adevarata, deplina rugaciun e. Asa zisa rugaciune graita cu glas, sau fara de glas, trebuie neaparat sa fie lucrata cu p articiparea mintii si a inimii. Mintea trebuie sa ia aminte la cuvintele rugaciunii, iar inima sa-i rasp unda cu simtirea sa. Daca rugaciunea graita se lucreaza fara participarea mintii si a inimii, apoi, d upa cuvintele Episcopului Teofan, ea chiar nici nu e rugaciune. La oamenii care nca nu s-au ntar it n rugaciune, se ntmpla ca buzele rostesc cuvintele rugaciunii, iar mintea rataceste cine stie p e unde, luarea aminte e raspndita, inima ramne rece fata de cuvintele rugaciunii. n aceasta se si cuprinde nevointa rugaciunii, ca sa ne deprindem mintea ca sa ia aminte la cuvintele ruga ciunii fara iesire, iar inima s-o obisnuim sa raspunda la cuvintele rugaciunii cu simtire. Astfel, rugac iunea cea de la nceput, n care predomina partea cea graita, treptat devine rugaciune din minte, si din inima facuta cu mintea. Si numai atunci ea devine o adevarata rugaciune. Deosebirea denumiril or - graita, din minte, din inima, nu se determina prin faptul ca fiecare fel de rugaciune poate exista separat; o astfel de rugaciune nici nu exista; nsa deosebirea se determina prin gradul de pa rticipare a mintii si a inimii, n rugaciune. Cnd participarea lor e mica, rugaciunea e mai cu seama grai ta, dar ea totusi se lucreazasi n inima; cnd atentia mintii ramne reiesita din cuvintele rugaciunii, atunci, rugaciunea pe buna dreptate se numeste a mintii, iar cnd si inima se uneste cu si mtirea sa cu cuvintele rugaciunii, atunci rugaciunea devine a inimii. Si toate acestea se pet rec n limitele rugaciunii lucratoare, adica a aceleia care se desavrseste cu silintele celui car e se roaga. Despre rugaciunea cea mai nalta, vazatoare, noi acum nu vorbim. Din cele spuse, puteti v edea ca denumirile rugaciunii - graita, din minte si inima - si au temeiul lor, desi ruga ciunea (adevarata rugaciune) trebuie totdeauna sa se faca n inima. Preotul. Acest lucru e limpede. La convorbirile noastre de mai nainte a venit dej

a vorba despre mijloacele cele de dinafara, de a cobor mintea n inima n timpul lucrarii rugaciunii celei din minte. Dar fiindca la staretul Paisie, n capetele despre rugaciune, din nou se vorbeste despre folosirea acestor mijloace, apoi eu as fi vrut, avnd n vedere mai cu seama pe mireni, nca oda ta sa aud de la Dv. o lamurire: n ce masura aceste mijloace se refera la miezul nsusi al lucrarii de rugaciune si n ce masura ele sunt obligatorii pentru cei ce lucreaza rugaciunea cea graita? Monahul. Eu pot numai pe scurt sa va repet cele spuse mai nainte, sprijinindu-ma pe cuvintele Episcopului Teofan si ale Sfintilor Calist si Ignatie. Mijloacele acestea nu pri vesc miezul (fondul) lucrarii de rugaciune; ele au o nsemnatate auxiliara: au fost recomandate la timp ul sau monahilor care se linisteau, mai ales acelora, carora le venea greu sa afle locul inimii s i nclinau sa confunde

latura inimii cu cea a pntecelui. Episcopul Teofan, recunoscnd folosul unuia sau a ltui mediu de dinafarasi a mijloacelor de dinafara pentru o spornica lucrare a rugaciunii, nu socoate obligatorii pentru toti mijloacele aratate athonitilor, si-l lasa pe fiecare lucrator al rug aciunii sa se foloseasca, n aceasta lucrare, de mijloacele cele mai potrivite pentru el. Mai amanuntit am vo rbit despre acest lucru la locul sau si nu e nevoie sa repetam din nou cele spuse. Preotul. Acum as fi vrut, ca sa ma lamuriti mai amanuntit despre rugaciunea cea lucratoare si cea contemplativasi mai ales despre vedenii (vederi), despre care pomeneste staretul Paisie, citind pe sfntul Grigorie Sinaitul. Monahul. Despre rugaciunea cea lucratoare si cea contemplativa, staretul Paisie scrie urmatoarele: "Va fac cunoscut, pe masura slabiciunii mintii mele celei neputincioase, n ce put ere trebuie nteleasa lucrarea si vederea. Lasa sa fie cunoscuta (vorbesc catre cei prea prost i asemenea mie), ca ntreaga nevointa monahala prin care, cu ajutorul lui Dumnezeu, ar fi ndemnat cinev a spre dragostea catre aproapele si Dumnezeu, spre blndete, smerenie si rabdare si spre toate celelalte porunci ale lui Dumnezeu si ale Sfintilor Parinti, spre o desavrsita supunere lui Dumnezeu, cu sufletul si cu trupul, spre post, privighere, lacrimi, metanii si celelalte obos eli ale trupului, spre mplinirea cea cu toata staruinta a pravilei din bisericasi din chilie, spre ndelet nicirea tainica cu rugaciunea cea din minte, spre plns si cugetare despre moarte, toata aceasta nevo inta, pna cnd mintea e condusa de stapnirea de sine a omului si de vointa, cu certitudine, se n umeste lucrare, nsa nicidecum vedere. Dar daca o astfel de nevointa a rugaciunii din minte se numest e undeva, n scrierile Sfintilor Parinti, vedere, apoi lucrut e din pricina vorbirii obisnuit e, pentru ca mintea, ca un ochi al sufletului se numeste vedere. Cnd nsa, cineva, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu nevointa, aratata mai sus, iar mai mult dect orice prin cea mai adnca smerenie, si va curati sufletul sau si inima de toata ntinaciunea patimilor celor sufletesti si trupesti, atunci harul l ui Dumnezeu, maica obsteasca a tuturor, lund mintea curatita de el, ca pe un copil de mna l suie ca pe niste trepte, spre vederile cele duhovnicesti, spuse mai sus, descoperindu-i pe masura curatirii ei (mintii) tainicele cele dumnezeiesti, cele negraite si nepatrunse de minte. Si acest lucru, ntr-adev ar, se numeste adevarata vedere duhovniceasca, care si este rugaciunea cea vazatoare, sau, dupa Sfntul Isaac, cea curata, aceea de la care vine spaima si vederea. nsa a patrunde n aceste vederi, n u poate nimeni prin puterea de la sine si prin nevointa sa voita, daca nu-l va cerceta pe acela Dumnezeu si cu harul Sau l va introduce n ele. Iar daca cineva, fara de lumina harului, va ndrazni sa se suie spre astfel de vederi, acela dupa Sfntul Grigorie Sinaitul, sastie ca el si nchipuieste niste n

aluciri, iar nu vedenii, nalucind si nalucindu-se de duhul cel nalucitor (Grigorie Sinaitul, Cuvn tul 130). Aceasta e deslusirea despre rugaciunea cea lucratoare si cea vazatoare". Dv. vedeti ca, Staretul Paisie ntregul ansamblu de rugaciuni l mparte n doua parti: - una este rugaciunea celor ncepatori care apartine lucrarii, - alta este rugaciunea celor d esavrsiti care apartine vederii. Lucrarea este suire spre vedere. Staretii, amanuntit enumara t oate acele lucrari (actiuni) care intra n cuprinsul lucrarii si care sunt n dependenta de stapnirea de sine si de vointa omului. Aici intrasi rugaciunea mintii, adica rugaciunea cea lucratoare a lui Ii sus. Despre participarea vointii omului la rugaciunea contemplativa, staretul Paisie nu vorb este, caci aceasta rugaciune se desavrseste dincolo de hotarele vointii omenesti.

Astfel, ntreaga osteneala a unui ncepator al rugaciunii trebuie sa fie ndreptata sp re o srguincioasa petrecere a nevointii celei lucratoare, si acestei osteneli, el trebuie sa-si nch ine ntreaga sa grij a. Spre rugaciunea cea contemplativa nimeni nu trebuie sa tinda din voia sa. "Cel nd raznetsi ncrezut," scrie staretul Vasile, "n trufie tinde sa ajunga nainte de vreme n rugaciu nea cea vazatoare. Pe unul ca acesta, satana foarte lesne l nfasoara cu mrejele sale, ca p e un sclav al sau. Si de ce sa tindem noi la o sporire nalta n aceasta sfintita rugaciune a mintii, de c are, dupa cuvntul Sfntului Isaac, abia daca se nvredniceste unul din zece mii? Ajunge, ajunge, pentr u noi patimasii si neputinciosii, sa cunoastem macar urma linistirii din minte, adica rugaciunea mintii cea lucratoare, cu ajutorul careia, momelile vrajmasului si cugetele cele rele sunt izgonite de la inimasi care este adevarata lucrare a monahilor celor ncepatori si patimasi, prin care ei se apropie, daca ne vrea Dumnezeu, spre rugaciunea cea vazatoare si duhovniceasca. Si nu trebuie sa ne ntristam despre faptul ca putini se nvrednicesc de rugaciunea cea vazatoare: caci la Dumne zeu nu este nedreptate. Numai sa nu ne lenevim sa mergem pe calea care duce spre aceasta sfi ntita rugaciune, adica prin rugaciunea cea lucratoare sa ne mpotrivim momelilor, patimilor si cuge telor celor rele. Si astfel, cnd ne vom sfrsi pe calea sfintilor, ne vom nvrednici si de soarta lor, desi aici n-am fi ajuns la desavrsire, zice Sfntul Isaac si multi sfinti". n alta predoslovie a sa, starelul Vasile, la cele spuse mai adauga urmatoarele: " Noi deloc nu vom fi osnditi pentru rugaciunea cea vazatoare, daca nu ne vom nvrednici de ea pentru nep utinta noastra; iar despre paza mintii si a inimii, cu care se poate sta mpotriva diavolului si gn durilor celor rele, nvingndu-le nu cu puterea ci cu numele cel nfricosat al lui Hristos, vom fi datori sa dam raspuns lui Dumnezeu, caci purtnd pe Hristos nlauntrul nostru, dupa darul Sfntului Botez, n u putem, sau mai bine zis nu vrem, sa ne nvatam cum sa-L chemam pe El ntr-ajutor, n ceasul de lu pta. Multi din cei din vechime, iar nu numai dintre cei de azi, au murit fara sa se nvrednic easca, din timpul vietii, de rugaciunea cea vazatoare, nsa acest lucru nu trebuie sa ne strneasca ndo iala; caci la Dumnezeu n-are loc nedreptatea; si El, n orice caz, pentru ostenelile lor cu care ei s-au ostenit, mergnd pe calea cea adevarata a Parintilor, de rugaciune lucratoare, le da lor n c easul mortii sau dupa moarte, lucrarea rugaciunii celei vazatoare, cu care ei trec prin vamile va zduhului, ca o flacara de foc, dupa cuvintele Sfntului Isichie. Si ei si capata soarta lor cu acei dintre sfinti care, dupa Apostol, neprimind aici fagaduintele, s-au ostenit aici ntreaga lor viata ntru nad ejde. Deci, rugaciunea contemplativa nu depinde de vointa omului, sau, mai drept, ar f i fost de zis asa: ea

depinde de vointa omului ntr-att nct omul reuseste prin stradania sa, n rugaciunea ce a lucratoare, sa-si curateasca inima sa de patimi. Dar si cu aceasta conditie daru irea rugaciunii contemplative depinde, n ntregime, de voia lui Dumnezeu. Dnd o indicatie oarecare n privinta faptului, ce este rugaciunea cea contemplativa, staretul Paisie scrie: "Cnd cinev a; cu ajutorul lui Dumnezeu si prin nevointa spusa mai sus, iar mai mult dect prin orice, prin cea m ai adnca smerenie, si va curati sufletul sau si inima de orice ntinaciune a patimilor sufle testi si trupesti, atunci harul lui Dumnezeu, lund mintea curatita de el, ca pe un copil mic de mna, o suie ca pe niste trepte, spre vederile duhovnicesti, cele aratate mai sus, descoperindu-i e i, pe masura curatirii ei, tainele cele dumnezeiesti, cele negraite si nepatrunse de minte".

Despre care vederi duhovnicesti vorbeste staretul? Starelul Paisie vorbeste desp re ele, cu cuvintele Sf. Grigorie Sinaitul, urmatoarele: "Trebuie de stiut, ca dupa Sfntul Grigorie Si naitul, vederi (vedenii) primare: cea dinti - vederea lui Dumnezeu cel fara de chip, fara de ncep ut si nezidit, pricina tuturor, unei Treimi si dumnezeirii celei mai presus de fire. A doua - a cinului (a cetei) si ntocmirii puterilor celor ntelegatoare. A treia - a ntocmirii fapturilor celor simt ite. A patra - a coborrii celei din iconomie (purtare de grija) a Cuvntului. A cincea - a nvierii ce lei de obste. A sasea - a venirii a doua si nfricosate a lui Hristos. A saptea - a chinurilor cel or vesnice. A opta - a mparatiei cerurilor care n-are sfrsit". Ar fi fost o ndrazneala plina de nebunie, d in partea noastra, avnd o minte necuratita de patimi, sa luam asupra noastra lamurirea sau tlcuirea v edeniilor, adica cu voia de la sine si cu nevrednicie, sa intri n latura rugaciunii celei vazatoar e, unde poate sa introduca numai Dumnezeu nsusi pe aceia, care au ajuns la curatia inimii. nsa noi putem face altceva, accesibil pentru noi, si anume, sa cercetam mijloacele de cunoastere a lucrurilor, daruite de Dumnezeu si sa lamurim prin care anume fel (mijloc) de cunoastere omul cunoaste, cnd acest lucru i este dat de Dumnezeu, lucrurile lumii nevazute, ascunse, ceresti. Acest lucru s i este acel hotar pna la care putem ajunge cu necuratia mintii noastre si peste care nu putem trece din voia noastra, neavnd haina de nunta. Deci, cea dinti cale de a cunoaste lucrurile care ne nconjoara pe noi - este martu ria simturilor noastre de dinafara - a vazului, auzului, pipaitului s.a.m.d. Pe aceasta cale, n oi cunoastem formele de dinafara a lucrurilor ce ne nconjoara. A doua cale de cunoastere sunt consider entele logice si concluziile miniii noastre. Mintea noastra, folosindu-se de acel material, care l nfatiseaza simturile, construieste pe ele (simturi) cladirea cunostintelor sale despre lume . Astfel sunt cele doua feluri (mijloace) de cunoastere, de care noi ne folosim n viata noastra cea de to ate zilele si n deductiile noastre stiintifice. nsa este si a treia cale de cunoastere, calea vederii launtrice care se descopere n noi prin harul lui Dumnezeu si care apartine numai oamenilor care au ajuns la curatia inimii, dupa cuvntul Domnului - "cei curati cu inima vor vedea pe Dumnezeu". Totusi, dupa o anumita p urtare de grija (iconomie) a lui Dumnezeu, n scopuri proniatoare, aceasta vedere launtrica se poa te descoperi si de la oameni care nca n-au ajuns la curatia inimii. Acea latura a vederilor sau a co ntemplarilor, despre care vorbeste Sfntul Grigorie Sinaitul, se cunoaste anume pe aceasta a treia cale a vederii launtrice. Tinnd seama ca noi nu trebuie sa ntelegem vederile pomenite drept oarecare aratari de dinafarasi vizibile, percepute de simturile noastre cele de dinafara - vazul, auzul, pipait

ul s.a.m.d. nu trebuie de asemenea, sa le ntelegem nici ca niste concluzii logice si considerente ale minti i noastre despre dogmele cele fundamentale ale credintii noastre crestine; noi trebuie sa le ntele gem ca pe niste contemplari ale vazului nostru launtric, care nu pot fi transmise cu limbajul si mturilor noastre de dinafarasi al formulelor noastre logice. Aceste contemplari sunt de felul acelora pe care le-a privit Sfntul Apostol Pavel si despre care el scria corintenilor: "Stiu pe un om ntru Hristos, care patrusprezece ani n urma (n t rup, nu stiu, sau n afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie) a fost rapit pna la al treilea cer. Si st iu despre acest om (numai nu stiu, n trup, sau n afara de trup, Dumnezeu stie) ca el a fost rapit n ra i si a auzit cuvintele negraite, care nu este cu putinta omului a le vorbi". (2 Cor.12, 2 - 4 ).

Daca veti tine seama de cele spuse de mine, apoi nu veti face gresala la nteleger ea caracterului acelor vederi (vedenii), despre care vorbeste Sfntul Grigorie Sinaitul, nu le vet i socoti nici drept tablouri ale imaginatiei noastre, nici drept deductii ale judecatii mintii si va veti opri exact la acea limitasi trebuie sa se opreasca omul cel pacatos, n fata adncului cel de necerceta t al vietii celei ascunse din ceruri, intrarea nlauntrul catapetesmei careia (vietii) se deschide n umai de harul lui Dumnezeu. nsa ca sa va lamuresc si mai mult aceasta problema, va voi aduce cteva p ilde lamuritoare, care privesc rugaciunea cea contemplativa. Mai nti, aduceti-va aminte de cele ce povestea Cuviosul Maxim Cavsocalivitul, Sfntului Grigorie Sinaitul, despre staril e cele mai nalte ale rugaciunii, lucru care nu-i nevoie sa-l repetam. Iar pe urma sa ascultati po vestirea despre. un tnar oarecare, redata de Cuviosul Simeon Noul Teolog n cuvntul lui despre credinta. "Era n Constantinopol un tnar de vreo douazeci de ani, cu bun chip la trup, dar nsa si mai mult la suflet si la inima. El a facut cunostinta cu un oarecare barbat sfnt, monah din u na dintre mnastirile din Constantinopol si descoperindu-i lui toate tainele inimii sale, a zis. ca, c u osrdie vrea sa se mntuiascasi ca are mare dorinta sa paraseasca lumea si sa ajunga monah. Prea cins titul staret i-a ncuviintat acest gnd, i-a dat povetele cuvenite si i-a dat sa citeasca cartea Sf. Marcu Ascetul. Tnarul a primit aceasta carte ca din mna lui Dumnezeu, cu ncredintarea deplina ca v a capata de la ea un mare folos pentru sine si venind acasa, ndata a nceput s-o citeasca cu o luare aminte plina de evlavie; a citit-o toata de trei ori si de patru ori si dupa aceasta, nca tot n-a lasat-o din mna. El s-a hranit din ea cu o hrana duhovniceascasi nca tot dorea sa se mai hraneasca. ns a din toate ce se cuprindeau n carte aceasta, el si-a ales spre ndrumare numai trei capitole, pe car e s-a si hotart sa le mplineasca cu toata luarea aminte, fara nici o abatere. Cel dinti: daca doresti sufletului tau vindecare, apoi pazeste-ti constiinta ta curata, cu toata paza, ca sa nu te must re de nimic - si orice fapte te-ar ndemna sa le faci, sa le faci fara sa te ngreuiezi si vei capata folos . Al doilea: cel ce cautasi asteapta sa primeasca lucrarea Sfntului Duh, mai nainte de a mplini porunci le lui Dumnezeu, este asemenea unui rob cumparat, care si cere slobozirea de la stapnul s au, chiar n acea clipa cnd acela abia plateste banii de cumparare pentru el. Al treilea: cine se roaga numai cu gura si nca nu si-a agonisit pricepere duhovniceasca, si nu se poate ruga cu mint ea, acela e asemenea orbului, care striga: Fiul lui David, miluieste-ma! Iar cel care si-a a gonisit pricepere duhovniceascasi se roaga cu mintea, este asemenea aceluiasi orb, nsa deja vindeca t de orbire, cnd el, primind luminarea ochilor sai, L-a vazut pe Domnul si nu-L mai numea Fiul lu

i David, ci l-a marturisit Fiu al Lui Dumnezeu si I s-a nchinat Lui cum se cuvenea. Aceste trei c apitole erau pe placul tnarului nostru si el a primit nstiintare n inima sa, ca, pe nesimtite, va p rimi un mare folos, daca va lua aminte la constiinta sa, nct se va ndulci din darurile Sfntului Duh si v a primi de la El putere, daca va pazi poruncile, si ca, dupa darul Sfntului Duh, se va nvrednici si de faptul ca i se vor deschide ochii lui si el va vedea pe Dumnezeu. Nadejdea de a vedea frumusete a cea negraita a Domnului, i-a ranit inima lui cu o dragoste fata de ea (frumusete); si el a fost cuprins de o mare dorinta de a o vedea. Si totusi el nu facea nimic deosebit, ci numai, n fiecare s eara, mergnd spre somn, nu se culca n pat, pna ce nu-si facea rugaciunea si mataniile, pe care i lea poruncit lui staretul acela. Asa a trecut ctva timp. ntr-o seara cnd si ndeplinea pravila sa de ru gaciune, rnduita de staret, constiinta i-a zis lui: mai fa nca o astfel de rugaciune si mat anii, zicnd:

"Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!", mai de multe ori, ct poti. El cu placer e a ascultat de constiinta si cu staruinta a mplinit ceea ce i-a spus ea lui, creznd ca Dumnezeu nsusi i vorbea lui prin constiinta. De atunci el niciodata nu se culca n patul sau, pna ce nu mplinea totul ce-i spunea constiinta ca el poate ndeplini. Numai acest lucru l putea face, caci asupra lui e ra crmuirea casei unui boier si ziua el n-avea timp liber pentru rugaciune; numai seara, el totdea una se ruga att, ct l ndemna constiinta lui. ncetul cu ncetul a nceput sa se ncalzeasca inima tnarului si oc hii lui au nceput a slobozi lacrimi de umilinta; facea adesea si ngenuncheri, nalta rugaciuni catre Maica lui Dumnezeu, cu suspinuri si cu ndurarea inimii. Socotind ca sta n fata lui Dumnezeu, el cu gndul cadea la preacuratele Lui picioare si cu lacrimi de umilinta l ruga sa se milosti veasca asupra lui, ca asupra unui orb, si sa-i daruiasca lumina ochilor mintii lui. Zi de zi crestea s i se lumina rugaciunea lui si, adncindu-se, tinea uneori pna la miez de noapte. Nemiscat statea el atunci , ca un stlp oarecare, si nu-si ntorcea ochii ncolo sau ncoace, ca sa vada ceva, ci statea cu ma re fricasi cutremur, fara sa dormiteze, fara sa se ngreuieze, sau sa se ntristeze. ntr-o seara , cnd se ruga el dupa obicei si n mintea sa zicea cu gndul: "Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosul !" - ndata, pe neasteptate, l-a umbrit o lumina dumnezeiasca a mintii. Fiind orbit de o astfel de vedere, tnarul a uitat de sine si nu ntelegea daca el e pe pamnt sau n aer; toata lumea a disparut d inaintea lui si el nsusi s-a schimbat cu totul, fiind strabatut de acea lucrare dumnezeiascasi plin de lacrimi si de bucurie negraita, care nu pleca de la el chiar nici atunci. Cnd el si-a venit n fi re. Toata aceasta noapte el n-a dormit; somnul nu se lipea de el si nici n minte nu-si venea din pr icina dulcetii duhovnicesti care-i umplea inima. Dupa aceasta, dulceata umilintii nu mai pleca de la inima lui si izgonea de la el tot cugetul lumesc si trupesc; el a devenit fara de simtire fat a de toate lucrurile pna ntr-att, nct somnul si mncarea nici nu-i veneau n minte, si el petrecea n post si priv ghere multe zile. E de mirare si vrednic de lauda, ca un tnar de douazeci de ani, ngrijo rat de treburile vietii si lumesti si care, afara de ele, nu se gndea la nimic mai nalt, ci numai a scultnd ceva putin de la stare si nsusindu-si acele trei cuvinte din cartea cea de suflet mntuitoare, prin acea mica nevointa, pe care o ducea cu credinta sincerasi nadejde, n scurt timp a ajuns la o astfel de desavrsire duhovniceasca, ca a fost rapit ntr-o vedere a mintii, s-a nvrednicit de luminare dumnezeiascasi a gustat din dulceata cea duhovniceasca, care i-a usurat lui ntrea ga cale urmatoare a vietii! Astfel, ca nici tineretea nu vatama cnd este plina de frica si dorirea dumnezeiascasi viata

n mijlocul lumii, n cel mai zgomotos oras, nu ne mpiedica sa lucram poruncile lui D umnezeu si sa sporim n viata cea duhovniceasca, daca avem numai staruinta". Aceasta istorioara despre tnar, povestita de cuviosul Simeon, e nsemnata nu numai pentru ca tnarului i-a fost descoperita vederea lucrurilor ceresti, ci si prin faptul ca ia fost descoperita lui, la o vrsta att de tnarasi fara o nevointa att de ndelungata, adica i-a fost descoperita n tr-un chip providential pentru usurarea, cum s-a spus, a caii urmatoare din viata. Astfel de cazuri providenitale sunt posibile si cu altii. Unui lucrator al rugac iunii i-a fost dat la un moment oarecare,. pentru ntarirea lui duhovniceasca, cu o ndulcire neobisnuita sa traiasca simtirea prezentei vii a lui Dumnezeu n lume n orice loc. Aceasta simtire umplea sufletul l ui cu o astfel de dragoste fata de tot ce exista, ca el parca e gata sa sarute chiar si pamntul.

Preotul. Iertati-ma, parinte, as vrea sa spun casi n operele scriitorilor nostri laici, uneori se arata la fel o simtire minunata de "atingere de alte lumi" (contact cu alte lumi), o ntele gere a limbajului naturii, o simtire dulce a dragostei fata de tot ce existasi o dorinta de a cade a la pamnt si a-l saruta si a-l spala cu lacrimi de umilinta si multumire fata de Dumnezeu. mi amintesc chiar trairile mele, cnd eu fiind nca tnar iubeam sa calatoresc pe jos, pe la locurile sfinte. Mergeai, se ntmpla, n arsita unei amiezi linistite, singur, pe o cmpie; ct ai cauta cu ochii, acoperita de o secara ce da n prg si n aceasta liniste adncasi nsingurare, ndata simteai tot adncul tainic al unei l umi fara de hotar. Un simt de cutremurare ti strabatea, de ndata, sufletul si ti veneau n minte cuvintele patriarhului Iacov: "nfricosat este locul acesta: nu este altceva aceasta, ci cas a lui Dumnezeu si aceasta e poarta cerului". Monahul. La fiecare om, zidit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, exista o s imtire fireascasi o atractie catre Dumnezeu. nsa aceasta gravitatie fireasca trebuie osebita de pat runderea harica n tainele vietii celei din ceruri. Eu, ndata, va voi aduce o pilda, cum se poate, p etrecnd fara de iesire n chilia ta, sa privesti, cu ochii dinlauntru, maretia lui Dumnezeu. Iata despre acest lucru, cuvintele Sfntului Simeon Noul Teolog: "O minune!" striga el, "Ce fel de cuvnt ne va grai ac estea si, seznd n chilie, vad nlauntrul meu pe Facatorul lumii si vorbesc cu El, si-L iubesc pe El, si ma hranesc numai cu vederea lui Dumnezeu, si unindu-ma cu El, depasesc cerurile; de ci, unde-i atunci trupul? Eu stiu, caci Domnul ma iubeste si ma primeste n Sine nsusi si ma ascunde n bratele Sale si, fiind n ceruri, n acelasi timp si n inima mea, si aici si acolo e vazut de mine . Stapnul ma arata a fi nu numai asemenea cu ngerii, ci si mai cu seama dect ei, caci cel nevazut de ei, si neapropiat cu fiinta, e vazut de mine si se uneste cu fiinta mea. Aceasta este aceea, despr e care vorbeste Apostolul: "ca ochiul n-a vazut si urechea n-au auzit si n inima cea de carne nu s-a suit" (1 Cor. 2, 9), si petrecnd n aceasta, nu numai ca nu vrea sa iasa din chilie, ci ar vrea sa s e ascunda n adncurile pamntului, ca si acolo, n afara de lumea ntreaga, sa priveasca pe Stapnul s i Ziditorul cel fara de moarte" (Ep. Justin, Cuviosul si de Dumnezeu purtatorul parintele no stru Nil, nevoitorul de la Sora, pag. 39). La fel cu Noul Teolog si Sfntul Isaac zice: "ca atunci cnd i se va lua omului valu l patimilor de pe ochii mintii lui si va vedea el aceasta negraita slava, mintea lui pe neasteptat e se ridica pna la spaima, si daca Dumnezeu n-ar pune hotar n aceasta viata unei astfel de stari - ct trebuie de petrecut n ea - apoi chiar de i-ar fi ngaduita sa dainuiasca aceasta n toata viata omului, niciodata

n-ar fi vrut el sa iasa din aceasta minunata vedere. nsa, dupa mila Sa, Dumnezeu astfel a organizat lucrurile, ca pe un timp sa se mputineze harul Lui ntru sfinti, ca ei sa poata pur ta de grije si de fratii lor, prin slujirea cuvntului, care i nvata buna credinta. Cei ce au gustat o data n acest trup muritor hrana nemuritoare si n aceasta lume de scurta durata s-au nvrednicit n part e de acea bucurie, care se pregateste de mai nainte ntru patria cea cereasca, de acum nu se mai pot lipi de frumusetile lumii acestia, sau sa se teama de ceva trist sau cumplit, ci mpreuna cu Apostolul, ndraznesc sa strige: "nimic nu ne va desparti pe noi de dragostea lui Dumnezeu". (Rom. 8, 9). (Ibidem, pag. 40). Si la Sfntul Macarie Egipteanul, n omilia a 8-a despre rugaciunea desavrsita a celo r desavrsiti sunt asemenea cuvinte: "Uneori, ocupat cu ceva toata ziua, omul numai un ceas si n china

rugaciunii, si omul lui cel dinlauntru cu mare ndulcire este rapit n starea de rug aciune n adncul cel fara de sfrsit al veacului acestuia, astfel ca mintea lui cea risipitasi rapi ta n ntregime se arunca acolo. nsa n aeest timp, n minte se petrece o uitare despre cugetarea cea pa mnteasca, pentru ca cugetele sunt saturate si robite de cele dumnezeiesti, ceresti, fara d e margini, de nepatruns si de ceva minunat, pe care gura cea omeneasca nu le poate vorbi. n acel ceas, om ul se roagasi zice: "O, daca mi-ar iesi sufletul meu odata cu rugaciunea!" Omul trebuie asa sa zicem, sa treaca douasprezece trepte si apoi sa ajunga la desavrsire. n alt timp, ntr-adevar, atinge aceasta masura si ajunge la desavrsire. Si iata, harul din nou ncepe sa lucreze mai slab si omul coboara cu o treaptasi se afla deja pe a unsprezecea. Iar altul, bogat n har, zi si noapte sta la naltimea desavrsirii, fiind slobod si curat, totdeauna rapit si naripat. Si un astfel de om , caruia i sunt aratate aceste minuni si care le-a cunoscut prin ncercare, daca totdeauna s-ar petrece cu el astfel, n-ar mai fi putut primi asupra sa iconomia Cuvntului, sau alta oarecare povara, nu s-ar fi unit nici sa auda, nici sa se ngrijeasca, dupa obicei, de sine si de ziua de mine, ci ar fi sezut num ai ntr-un ungher, n rapire si parca ntr-o betie. De aceea, masura cea desavrsita nu-i este data lui, c a el sa se poata ndeletnici cu ngrijirea fratilor si cu slujirea Cuvntului." (Omilia 8, Cap. 4). Cele spuse de mine despre rugaciunea cea contemplativa, Dv. trebuie sa le ntelege ti numai ca o notiune oarecare premergatoare despre aceasta rugaciune, care nu arata deloc nsus i miezul lucrarii, care poate fi cunoscut numai n urma unei lucrari a harului dumnezeiesc. Aceasta e ste, asa sa zicem, numai privirea de dinafara a acelui templu de rugaciune contemplativa, launtrul caruia e accesibil numai celor alesi ai lui Dumnezeu. Cu tarie si cu smerenie sa pastrati acest luc ru n urma Dv. Preotul. Va multumesc, parinte! Urmatoarea ntrebare pentru care vreau sa va cer l amurire este problema caldurii, de care este nsotita rugaciunea. Dv. ati vorbit deja de acest lucru n a doua convorbire, nsa eu vreau nca odata sa aud lamurirea att de importantasi pentru mine si pentru altii, a deosebirii ntre caldura fireasca, caldura haricasi caldura strnita de dia vol. Monahul. Caldura simtirii trebuie sa nsoteasca totdeauna rugaciunea cea sincerasi adevarata din inimasi astfel se si petrece la oamenii care se roaga cu o credinta sincerasi n s implitatea inimii. nsa nevoitorii, ntr-adevar, deosebesc felurite chipuri de rugaciune si printre ele chiar si una care vine de la diavol. Acest lucru trebuie sa-l stie un lucrator al rugaciunii. Deosebirea ntre o caldura, cea fireascasi harica, v-o puteti lamuri din povetele Episcopilor Teofan si Ignatie, precum si din cuvintele staretului schimonah Vasile, din care veti a fla si despre caldura draceasca. Episcopul Teofan zice despre caldura asa: "Caldura cea adevarata e un

dar al lui Dumnezeu. nsa este si o caldura naturala, rodul silintelor proprii si starilor pr oprii. Ele sunt departe una de alta ca cerul de pamnt. Ce fel de caldura aveti, aceasta nu se vede. Se va descoperi pe urma. "Gndurile au obosit - nu-ti dau voie sa te statornicesti cu luare aminte naintea l ui Dumnezeu". Aceasta e un semn ca, caldura Dv. nu e a lui Dumnezeu, ci a Dv. Cel dinti rod al caldurii lui Dumnezeu este adunarea gndurilor laolaltasi nazuinta lor spre Dumnezeu, fara de i esire. Aici se petrece ca si cu femeia la care i curgea sngele (despre care povesteste Evanghelia ). La aceea "s-a oprit curgerea sngelui ei", iar aici se opreste curgerea gndurilor. Deci, "ce treb uie?" "Tinnd caldura ta fireasca sa nu o socoti drept nimic, ci sa o socoti drept o pregatire oarecare spre caldura

lui Dumnezeu; dupa aceea sa te ndurerezi din pricina putinatatii lucrarii lui Dum nezeu n inimasi n durere sa-L rogi pe Domnul nencetat". (Ep. Teofan). Explicnd nasterea rugaciunii harice din inima, Episcopul Teofan continua: "Rugaci unea lui Iisus sau alta oarecare rugaciune scurta e un lucru bun, daca se va lega de limba. ngri jiti-va numai sa fiti cu luarea aminte, nu n cap, ci n inima, si ramneti astfel nu numai n timpul cnd stati la rugaciune, ci si n orice timp. Osteniti-va sa capatati n inima, parca, o rana oare care. Osteneala nencetata n curnd va face acest lucru. Aici nu e nimic deosebit. Acest lucru e natu ral (acela ca se va arata rana). nsa, din aceasta pricina, concentrarea va fi mai mare. Dar cel ma i de seama lucru e, ca Domnul vaznd osteneala, daruieste pe urmasi rugaciunea sa harica. Atunci, n ini ma, vor ncepe rnduielile sale". (Ep. Teofan). "Pentru ca mintea sa se tina numai de ntrebuintarea rugaciunii scurte, trebuie co borta cu luare aminte. n inima; caci rammnd n cap, unde se petrece o nvalmaseala de gnduri, ea nu se va putea concentra asupra unui lucru. Iar cnd luarea aminte se va cobor n inima apoi v a atrage acolo; ntr-un singur punct toate puterile trupului si ale sufletului. Aceasta concentrar e a ntregii vieti omenesti ntr-un singur loc, ndata se resimte acolo, printr-o anumita senzatie; ace asta senzatie este nceputul caldurii viitoare. Senzatia de la nceput usoara, tot se mareste, se ntares te, se adnceste, si din rece cum era la nceput, trece ntr-o simtire caldasi opreste asupra sa luarea a minte. Si se petrece astfel, ca de la nceput, luarea aminte se tine n inima, printr-o ncordare a vointei, iar prin puterea sa, luarea aminte naste caldura n inima; iar caldura aceasta, pe urma, ti ne luarea aminte fara anumita ncordare din partea ei (luarii aminte). Pe urma, ele se sprijina una pe a lta si trebuie sa petreaca nedespartite, caci risipirea luarii aminte raceste caldura, iar mputinar ea caldurii slabeste luarea aminte. De aici legea vietii celei duhovnicesti: tine inima n simtire catre Dumnezeu si t otdeauna vei fi n aducerea aminte de Dumnezeu. Acest lucru l-a spus, undeva, Ioan Scararul. Acum e ntrebarea: aceasta caldura e duhovniceasca? Nu, nu este duhovniceasca, ci obisnuita, a sngelui. Dar fiindca tine luarea aminte n inimasi prin aceasta ajuta la dezvoltarea, acolo, a miscaril or duhovnicesti, aratate mai nainte, apoi ea se numeste duhovniceasca, nsa numai n cazul daca nu e ns otita de vreo dulceata a poftei, chiar si usoara, ci tine sufletul si trupul ntr-o stare d e trezvire. De aici urmeaza: de ndata ce caldura, care nsoteste rugaciunea lui Iisus, nu e nsotita de s imtiri duhovnicesti, apoi ea nu trebuie numita duhovniceasca, ci simplu, caldura de snge ; si ea fiind astfel nu e rea, daca nu e n legatura cu placerea poftei, desi usoara; iar daca este (n l egatura), apoi e rea

si trebuie izgonita. Aceasta gresala se petrece atunci cnd caldura umbla mai jos de inima. A doua gresala este aceea cnd, iubind aceasta caldura, reduci totul la ea, fara sa te ngr ijesti de simtirile cele duhovnicesti, chiar de aducerea aminte de Dumnezeu, ci numai, ca sa ramna ac easta caldura: aceasta gresala este cu putinta, desi nu la toti si nu totdeauna, ci numai n unel e timpuri. Acest lucru trebuie observat si ndreptat, caci n acest caz, va ramnea numai caldura sngelui, cea animalica. nsa aceasta caldura nu trebuie socotita duhovniceasca sau harica. Duhovniceasca, aceasta caldura, poate fi numita numai atunci cnd e nsotita de miscari duhovnicesti de rugaciune. C ine o numeste duhovniceasca, fara ele, acela ngaduie o greseala. Cine o numeste harica e si mai mult nedrept. Caldura harica este deosebita, propriu zis, ea este duhovniceasca. Ea e deslegat a de trup si n trup nu

produce nici un fel de schimbari vazute si e marturisita de o simtire dulce subt ire. Dupa aceste simtiri, fiecare poate sa afle si sa deosebeasca caldura. Acest lucru trebuie sa -l faca fiecare: cel strain n-are aici, nici loc, nici de lucru". (Sbornicul Q 11). Unele miscari anumite din trup si duh sunt de la rugaciune, nsa ele nu sunt la fe l la toti cei ce se roaga, ci la unii astfel, la altii altfel; prin urmare, n-avem de ce sa ne oprim asupra lor. La unii deloc nu se petrece nimic deosebit, si rugaciunea merge linistit chiar n toata puterea. Si aceasta e partea cea mai bunasi mai fara de primejdie! Iar daca, uneori se petre c miscari ale trupului, sau oarecare senzatii n timpul rugaciunii si caldurii, apoi nu trebuie tinut seama de ele; ele nu privesc miezul lucrarii si la diferite persoane sunt felurite. Totusi, fiti a tenti la lucrarile si simtirile duhovnicesti; ele vor trece prin suflet si trup ca o racoare placuta d e dimineata". (Ep. Teofan). n ce priveste mijloacele de dinafara, ntrebuintate la deprinderea cu rugaciunea lu i Iisus, si legate de caldura ce se arata n acest timp, Episcopul Teofan face urmatoarea observatie: n timpul deprinderii rugaciunii catre Domnul, facuta cu mintea n inima, odata cu adunarea atentiei n inima, ne sfatuiesc sa ne strmtoram putin rasuflarea si toata ncordarea muschilor s-o adu cem spre piept, socotind acest lucru nu drept o necesitate esentiala, ci drept o adaptare a trup ului la lucrarea mintii. Si singura de la sine, din legatura trupului cu sufletul, ncordarea mintii trebui e sa influenteze asupra inimii, dar cu att mai mult n timpul adaptarii spuse. Ea n curnd se arata n sng e, iar de la snge trece la nervi. Iritatia, care vine n acest timp, e placutasi cei nencercati, cum sunt aproape toii ncepatorii, poate fi si e socotita drept urmare care, vine neaparat dupa luc rarea harului n inima. Aceasta parere e de ajuns nu numai ca sa nu abata, ci sa ndoiasca (dubleze) irita rea spusa. Aici, pna cnd nu e nimic rau si primejdios, afara de parerea gresita ca "acest lucru est e o lucrare a harului". (Ep. Teofan, Scrisori despre viata cea duhovniceasca, pag.161). "A pune un servet ud pe piept? Cineva din cei ce se nevoiesc astazi face. Si mia scris mie. Acest lucru nu priveste lucrarea rugaciunii, ci numai cazurile cnd se nfierbnta sngele ini mii n timpul lucrari mestesugite a rugaciunii, pentru ca sa se micsoreze fierbinteala sngelui. Aceasta fierbinteala nu e un fenomen duhovnicesc, ci al sngelui si vine de la ntrebuintarea necumpatata a mijloacelor mestesugite din timpul rugaciunii lui Iisus. Le ascunde aici si faptul ca ei soc ot lucrarea mestesugita a rugaciunii lui Iisus drept lucrul de capetenie si caldura sngelui din inima o s ocot atunci drept o adevarata rugaciune duhovniceasca a lui Iisus. Cine gndeste astfel, acela se afla n nselare". (Ep. Teofan Raspunsuri unui monah, pag. 40). Pentru o mai mare lamurire a notiunii despre caldura din inima: fireascasi haric

a, vom aduce nca o lamurire a Episcopului Ignatie (Breanceaninov), care zice aproape acelasi lucru ca si Episcopul Teofan: "Caldura, care vine de la o nevointa intensa, materiala, e la fel materi ala. Aceasta e o caldura trupeasca, a sngelui, n domeniul firii cazute. Un nevoitor nencercat, simti nd aceasta caldura, nencetat si va nchipui ceva despre ea, va gasi n ea placere, ndulcire, n care e nceputul nselarii de sine. Nu numai ca nu trebuie sa gndesti ceva deosebit despre aceasta c aldura, ci dimpotriva trebuie luate anumite masuri, n venirea ei. Paza e neaparat de trebuin ta, din pricina ca aceasta caldura, ca cea a sngelui, nu numai ca se muta n felurite locuri ale piept ului, ci dupa cuvintele Episcopului Ignatie, "foarte usor se poate raspndi si mai departe si pr ovoca stari

nesanatoase ale simturilor". Unii ajungnd la aceasta stare si nepricepnd cele ce s e petrec cu ei, au cazut n tulburare, n ntristare, n deznadejde, dupa cum se stie acest lucru din ncerca re. Si cu toate acestea, aceasta strasnica nselare nu este altceva dect afluxul sngelui, provenit d e la o ntrebuintare intensasi grosolana a mijloacelor auxiliare materiale. Acest aflux s e poate usor vindeca n doua trei zile, prin aplicarea unei bucati de pnza mbibata cu apa, la par tile nflacarate (iritate). Dar e nca mai bine, n cazul de fata, cnd faci rugaciunea sa stai cu aten tia mintii n gtlej si neornduiala pomenita va nceta. "Cu un povatuitor iscusit, ntrebuintarea ajutoare lor materiale e putin primejdioasa; nsa cnd esti ndrumat numai de carti, apoi e foarte primejdioasa , pentru ca e usor sa cazi, din nestiinta si din nepricepere, n nselare si n alte feluri de dezechilibru sufletesc si trupesc, dupa cum unii, vaznd urmarile vatamatoare ale unei nevointe fara de soco tinta si avnd despre rugaciunea lui Iisus si circumstantele ce o nsotesc numai o notiune superf icialasi ncurcata, au atribuit aceste urmari, nu ignorantei si nesocotintei, ci nsasi ntru tot sfinte i rugaciuni a lui Iisus. Oare poate fi ceva mai trist si mai nenorocit dect aceasta hula, aceasta nselare? (Ep. Ignatie, Opere, vol. 2, pag. 295, 297). Sa vedem acum ce scrie despre caldura din timpul rugaciunii schimonahul Vasile. n predoslovia la capetele fericitului Filotei Sinaitul, staretul zice: "E neaparat de trebuinta s a cunoastem cu simtirea inimii si caldura din rugaciune, care se revarsa n inima de la Dumnezeu, ca un mi r binemirositor prin Sfntul Botez si care ne-a venit de la caderea n pacat a stramosilor si care e strnita de diavol. Cea dinti caldura numai n inima ncepe chiar odata cu rugaciunea si tot n inima se sfr seste odata cu rugaciunea, dnd sufletului ncredintare si roduri duhovnicesti. Iar a doua si are nceputul si sfrsitul n rinichi, aducnd sufletului o nasprire, racealasi tulburare. A treia, ivin du-se de la amestecarea cu miscarea poftei, aprinde inima si madularele cu o dorinta de curv ie, trnd mintea n cugetele cele ntinate, lucru pe care fiecare lucrator srguincios l poate vedea si c unoaste n curnd. Si desi vrajmasul, zice Grigorie Sinaitul, nlauntrul coapselor ncearca, dupa dorin ta sa, sa nchipuie cele duhovnicesti, n aparenta, n loc de caldura duhovniceasca aducnd aprinderea sa, n locul veseliei strnind o bucurie fara de nteles si o placere baloasa (cu scurgeri) si nse amna sa pricinuim nselarea ca pe un adevarat har, nsa vremea, ncercarea si simtirea ne nvata sa o deos ebim". n alt loc al aceleiasi predoslovii, aceeasi lamurire o face staretul prin alte cu vinte: "Mai nainte de toate, dupa cuvintele sfntului Patriarh Calist, vine caldura de la rinichi, parca ncingndu-i si ea pare nselare, nsa nu este nselare, ci o lucrare fireasca, nascuta prin osebirea nev

ointei. Iar daca cineva socoate, ca aceasta caldura e de la har, apoi acest lucru e ntr-adevar nsel are. nsa oricum ar fi ea, cel ce se nevoieste, nu trebuie sa o primeasca, ci sa o alunge. Vine si a lta caldura de la inima, si daca mintea se coboara n gnduri de curvie, apoi aceasta e o nselare fara ndoiala. Iar daca tot trupul se ncalzeste de la inima, iar mintea e curatasi nepatimasa si parca s-a lipit de dnsul cel mai launtric al inimii, apoi aceasta este ntr-adevar lucrarea harului si nu a nselarii ". Acelasi lucru l scrie Staretul Vasile si n predoslovia la cartea Sfntului Grigorie Sinaitul: "E de folos, socot sastie lucratorul, ca aprinderea sau caldura vine din pntece spre in ima uneori singur de la sine, fireste, n afara de gndurile cele de curvie. Si aceasta nu e de la nselare , ci de la fire, zice sfntul Calist Patriarhul. Iar daca cineva primeste si aceasta drept o lucrare a h arului, iar nu a firii, apoi aceea fara de ndoiala este nselare. Iar cum sunt toate acestea, cel care se n evoieste nu trebuie

sa ia aminte, ci sa le respinga. Iar uneori, diavolul amestecnd aprinderea sa cu pofta noastra, traste mintea n cugetele cele de curvie. Si aceasta este o nselare fara de ndoiala. Iar da ca trupul se ncalzeste, iar mintea ramne curatasi nepatimasa si parca lipita, se acopere n adncul inimii, ncepnd si sfrsind rugaciunea n inima: aceasta este, fara de ndoiala, de la har, iar n u de la nselare". Si n predoslovia la cartea Sf. Isichie, staretul din nou scrie: "E de fo los sastie lucratorii si despre aceea ca daca, cndva, caldura ridicndu-se de la pntece, singur de la sine, f ara de cugete de curvie si va ajunge pna la inima, nu trebuie sa ne speriem de acest lucru, nici s a ne temem; ci numai sa ne ntoarcem cu vointa si cu mintea de la ea si sa o alungam napoi ca pe o netrebnica. Iar daca cineva o va primi sau o va socoti drept harica, apoi se va nsela". Toate cele expuse mai sus, nadajduiesc, ca va vor ajuta sa osebiti clar caldura din timpul rugaciunii -cea harica, cea fireascasi cea care vine de la diavol. Preotul. Acum mi mai ramne o ntrebare, la care as vrea sa capat de la Dv. o lamurir e mai amanuntitasi atotcuprinzatoare si anume problema nselarii, care vine cnd ne ndeletn icim gresit cu lucrarea mintii si rugaciunii lui Iisus. Aceasta problema ma preocupa mai ales, pentru ca nu cunosc multi oameni, care ne cunoscnd deloc nici lucrarea mintii, nici rugaciunea lui Iisus, ncearca o frica de nenteles si fa ra sa-si dea seama numai n fata acestor cuvinte, fiind ncredintati ca ndeletnicirea cu lucrarea mintii si rugaciunii lui Iisus, cuprinde n sine cea mai mare primejdie si, n mod inevitabil, duce la cele m ai triste urmari; oamenii, care se ndeletnicesc cu aceasta lucrare, pierd parca ntocmirea cea religi oasa, dreaptasi sanatoasa, se ncurca n senzatii si trairi religioase false, nesanatoase, cu care, la urma urmelor, si vatama cu desavrsire ratiunea. Ca sa lamurim celor ce gndesc astfel ratacirea lor si sa risipim temerile lor false si nentemeiate, eu singur trebuie sa am despre acest lucru, ad ica despre nselarea ce are loc n timpul lucrarii mintii, o notiune clara - sa-mi dau seama limpede ce este nselarea, de unde vine ea, n ce masura sa ne temem de ea si cum sa ne ferim de ea. Monahul. Temerile aratate de Dv., ideea preconceputa mpotriva rugaciunii lui Iisu s, pe care o au oamenii care, dupa cum ati aratat, nu cunosc deloc aceasta lucrare, sunt tot att de ntemeiate ca si ideea preconceputa ce o au unii mpotriva citirii Sf. Biblii. Biblia este Cuvntul l ui Dumnezeu. Deci ce primejdie poate cuprinde n sine citirea Cuvntului lui Dumnezeu, despre care Dom nul nostru Iisus Hristos a zis: "Cercetati Scripturile ... ele marturisesc despre Mine?" (I oan 5, 39). Si Apostolul Pavel: "Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre nvatatura, sp re mustrare, spre nteleptirea cea ntru dreptate." (2 Tim. 3,16). Si oare nu nsasi Evanghelia marturis este despre

puterea si lucrarea rugaciunii lui Iisus? (Mt. 15, 22; 20, 30 - 31), rugaciunea femeii cananeence si a orbilor din Ierihon. Dusmania mpotriva rugaciunii lui Iisus din partea acelora care nu nteleg miezul si sensul ei a existat din vechime. Sf. Grigorie Sinaitul, care nvata despre lucrarea mintii, a fost ntmpinat cu dusmanie de monahii athoniti; staretul Paisie Velicicovschi a fost nevoit de tre i ori sa scrie mpotriva hulitorilor rugaciunii lui Iisus, odata n Athos si de doua ori n Moldova. n capitolele lui "despre rugaciunea mintii" citate de noi, el si expune amanuntit dovezile sale n s prijinul lucrarii mintii, si deci nu mai e nevoie sa le repetam. Noi trebuie sa ne oprim atentia a supra celor ce spun povatuitorii ncercati ai rugaciunii lui Iisus despre nselare, prin ce explica ei i virea nselarii si cum

putem sa ne pazim de ea fara de primejdie. nsa, ce nseamna a cadea n nselare? A cade a n nselare nseamna sa devi victima nselarii de sine, fiind ncredintat cu tarie ca te af li n adevar, pe cnd altii se nsala. A cadea n nselare nseamna sa ajungi victima nselarii de sine si, f iind orbit de trufie, sa-ti pierzi chiar puterea de a-ti mai da seama de ratacirea ta. Aici se cuprinde grozavia deosebita a nselarii. n zadar socot unii ca, caderea n nselare se petrece numai cu o amenii care se ndeletnicesc cu lucrarea mintii. Noi vom vedea din cele de mai departe, ca ea poa te avea loc si la cei care nu se ndeletnicesc cu lucrarea mintii, ci se marginesc numai la cntarea d e psalmi, canoane si tropare. nselarea e cu putinta chiar si n afara de domeniul religios, nsa aceast a latura a problemei nu ne priveste. Deci, ce ne spun despre nselare povatuitorii lucrarii m intii? Sa ncepem de la staretul schimonah Vasilie. n predoslovia la cartea fericitului Isichie, el scrie: "Binevestirea evanghelica ne vorbeste: "Doamne,au n-ai semanat samnta buna? Dar de unde au rasa rit neghinele?" Deci, dupa cum este cu putinta sa nu se furiseze raul spre bine, asa si de aceasta sfintita lucrare a mintii sa nu se ncolaceasca nselarea, asemenea hameiului (amilax) de cop ac. Iar nceputul ei si-l are n parerea si rnduiala de sine, mpotriva carora doctorie este sm erenia, cercetarea Sfintelor Scripturi si sfatul duhovnicesc iar nu abaterea si departar ea de la deprinderea cu lucrarea mintii. Caci Sf. Grigorie Sinaitul zice, ca nu trebuie sa ne temem sau sa ne ndoim, chemnd pe Dumnezeu, iar daca unii s-au si ratacit, vatamndu-se cu mintea, apoi sas tii ca au suferit acest lucru de la rnduiala de sine si de la ngmfare. Iar nsusi chipul si luc rarea rugaciunii se cuprind n participarea vrajmasului la poftele pntecelui celui launtric si pe ur ma n nalucirea din visarile (iluziile) mintii. Ferindu-ne de cea dinti el zice: desi vrajmasul ncearc a nlauntrul pntecelui, dupa dorinta sa, sa ne arate chipul celor duhovnicesti n locul caldurii celei duhovnicesti aducndu-ne aprinderea sa si ne ndeamna sa-i recunoastem nselarea sa drept har lucra tor, nsa timpul si ncercarea l descopera pe el. Iar aratndu-ne primejdia celui de al doilea fel (de nselare), ne nvata zicnd: "Iar tu cnd te linistesti nu primi niciodata, daca vei vedea ceva c u simturile, sau cu mintea, n afara sau nIauntru, chiar de ar fi acela chipul lui Hristos, sau al u nui nger, sau chipul unui sfnt, sau lumina, sau foc si celelalte." Socotesc unii, ca nselarea nu se ame steca la cntarea cea de dinafara; nsa, fara de ndoiala, ca n toate, ori n cntare, ori n rugaciune nsela ea la fel are loc, din pricina neiscusintei lucratorilor, dupa cum a zis Sfntul Ioan Scararul: "Sa cercetam si sa vedem si sa masuram: ce fel de dulceata vine la noi cnd cntam psalmii de la dracul curviei si ce fel de la cuvintele duhovnicesti si de la harul si puterea ce se cuprind n ele".

Si nca: "cntnd si rugndu-te supravegheaza dulceata ce-ti vine, ca sa nu fie amestecata cu otrava". Deci, vezi nu se atinge nselarea la fel si de cei ce cnta, ca si de cei ce deprind rugaciunea; dar fiindca cei care nu cunosc lucrarea mintii au numai o singura grija, ca sa termine pravila cea de cnt ari, iar despre cugetele cele rele si despre clocotirea poftei nu se ngrijesc, apoi din aceasta p ricina ei nici nu-si dau seama cnd pofta clocoteste singura de la sine, si cnd e strnita de participarea vra jmasului si nu stiu cum sa scape de ea. nsa, dupa cum zice Scriptura, glasurile vrajmasilor le aud si primesc lovituri de la ei, nsa cine sunt vrajmasii si de ce navalesc ei, acest lucru nu-l cunosc. Pricepnd, din acestea, c a nu lucrarea mintii e pricina de nselare, ci numai rnduiala noastra de sine si ngmfarea, nu trebuie sa n e ferim de ea (lucrarea mintii), caci ea nu aduce nselare, ci dimpotriva, ne deschide ochii min tii spre a deosebi si

cunoaste nselarea, pe care nimeni n-o poate pricepe n veac, daca nu se deprinde cu aceasta lucrare a mintii, chiar de ar fi el cel mai mare postitor si linistit (isihast). nsa, cit im noi n alt loc, "auzind despre marea ndurare a lui Dumnezeu fata de noi, cei pacatosi, noi nu trebuie sa tindem spre aceasta sfintita lucrare a mintii, ncrezuti n sine si fara frica, fara de nici o s merenie si mplinire, dupa putere, a poruncilor lui Dumnezeu; nsa, pricepnd ca nd'razneala si deznadejdea sunt de la vrajmas, trebuie cu hotarre sa ne ferim si de una si de alta; astfel, studiind cu staruinta Sf. Scriptura si sfatuindu-ne cu cei ncercati, cu smerenie sa deprindem aceasta lucrare a minti i". n predoslovia de la cartea Sf. Grigorie Sinaitul, staretul Vasilie scrie: "Cine c auta pe Dumnezeu n ascultare, cu ntrebare si cu smerita cugetare, acela niciodata nu va suferi vatam are prin harul lui Hristos. Caci cine traieste cu dreptate si vietuieste fara de prihanasi se feres te de a-si face pe placul sau si de ngmfare, aceluia, ntreaga ceata draceasca nu-i poate vatama, chiar de ar ridica mpotriva lui nenumarate ispite, dupa cum spun Parintii. Iar cei care umbla cu ncredere n si ne si din voia lor, acestia cad n nselare. Nu spre mpiedicarea lucrarii mintii, ci ferindu-ne de nselare , Sfintii Parinti ne arata noua pricinile pentru care vine nselarea. Sf. Grigorie Sinaitul poruncin d sa nu se teamasi sa nu se ndoiasca cei ce deprind rugaciunea, aduce doua pricini ale nselarii: rndui ala de sine si ngmfarea. Si Sf. Parinti, dorind sa ne fereasca nevatamati de ele, ne poruncesc sa cercetam Sfnta Scriptura, nvatndu-ne din ea, avnd fratele pe frate drept sfatuitor bun, dupa cum z ice Petru Damaschinul: Iar, daca nu se poate gasi un staret iscusit la faptasi la cuvnt, du pa pilda Sf. Parinti, cunoscnd bine scrierile Parintilor, apoi, petrecnd n singuratate, n linistire, din r asputeri sa ne staruim sa avem o povata duhovniceasca din nvataturile si povatuirile Sf. Parinti , ntrebnd despre orice lucru si virtute. O astfel de masurasi rnduiala trebuie sa o pazim si noi, citind Scripturile, iar nu sa ne ndepartam de la nvatatura si povatuirea lor." "Iar daca te nfricosezi de aceasta lucrare si deprindere numai din evlavie si din simplitatea inimii tale, apoi eu nca mai mult ma nfricosez, mpreuna cu tine, nu pe temeiul unor basme, dupa care, daca ne temem de lup, apoi n-ar mai trebui sa mergem n padure. Si de Dumnezeu tre buie sa ne temem, nsa sa nu fugim si sa nu ne lepadam de El din pricina acestei frici. ntr-ad evar, aceasta lucrare cere fricasi cutremur, nfrngere si smerenie si cercetare multa a Sfintelor Scripturi si sfatul fratilor celor de un gnd, iar nu fugasi lepadare si cu att mai mult nu ndraznealasi rnduiala de sine. Caci cel ndraznet, s-a spus, si ncrezut, tinde spre cele ce sunt mai presus de vrednicie si ntocmirea lui n trufia sa, tinde sa ajunga nainte de vreme la rugaciunea cea vazato are. Si nca:

daca cineva viseaza, prin parere, sa ajunga la cele nalte, fiind cuprins de o dor inta satanica dar nu adevarata, pe unul ca acesta satana repede l ncurca n mrejele sale ca pe un rob al sau". Aratnd pricinile cele de temelie ale nselarii ce are loc n timpul lucrarii mintii s i care sunt rnduiala de sine si ngmfarea, precum si mijloacele luptei cu ele, smerita cercetare a Sfintelor Scripturi, ntrebarea celor mai iscusiti, sfatuirea cu fratii, staretul Vasile ara tasi oarecare pricini partiale care decurg din cele fundamentale. ntre altele, una dintre acestea este statornicirea gresita a luarii aminte n timpul rugaciunii, din care pricina vin si anumite stari gresite n trup. n predoslovia la cartea fericitului Filotei, staretul scrie: "Trebuie de la nceput sa deprindem mintea, n ceasul rugaciunii, sa stea n partea de sus a inimii si sa priveasca n adncul ei, iar sa nu fie la jumatatea dintr-o coasta sau la capatul de jos. Iar pricina pentru care trebuie sa facem a sa, e aceasta: cnd

mintea sta n partea de sus a inimii si lucreaza rugaciunea nlauntrul ei, atunci, c a un mparat ce sade pe o naltime, priveste cu totul liber la toate cugetele cele rele ce se trasc jos si le sparge pe ele de piatra numelui lui Iisus, ca pe alti prunci din Babilon. Pe lnga aceasta, fiind a tt de departata de pntece, poate n orice caz scapa de aprinderea poftei care este n firea noastra, pri n caderea n pacat a lui Adam. Iar daca cineva va ncepe sa lucreze luarea aminte la jumatatea inimii din piept, sau din mputinarea caldurii inimii ce se ntmpla, sau din neputinta mintii, sau din slabirea vazului, din pricina lucrarii prea dese a rugaciunii, sau din pricina razboiului ridicat de v rajmas, mintea, singura de la sine, cade spre pntece si se amesteca (se uneste) cu caldura poftei, desi f ara sa vrea, din pricina apropierii de ea, n timpul savrsirii rugaciunii la jumatate de inima. Iar unii dintr-o nesocotinta naiva sau mai bine zis, necunoscnd ce este susul (partea de sus) sau launtrul inimii, sau ce este jumatatea sau capatul ei, ncep sa faca rugaciunea jos, la capatul inimii, lnga pntece si astfel, atingndu-se cu mintea parte de inima, parte de pntece, din vina proprie pr ovoaca nselarea ca si mblnzitorii de serpi, caci este cu neputinta sa scape de partasie cu vrajmas ul, aceia care si tin astfel luarea aminte. Iar altii, suferind de o nepricepere definitivasi de o gro solanie, nu cunosc chiar nici macar locul inimii care se afla sub snul si coasta stnga, ci socotindu-l n mij locul pntecelui, ndraznesc - vai de nselarile lor! - sa lucreze acolo rugaciunea eu mintea. nvatndu-n e din aceste exemple, dupa cum s-a spus, sa lucram luarea aminte cu mintea si rugaciunea nlaun trul inimii, deasupra snului, dar nu la jumatatea pieptului si cu att mai mult nu mai jos, din pntece". La fel scrie staretul Vasile si n predoslovia la cartea Sfntului Grigorie Sinaitul : "Si nca iarasi e vrednic de mirare si de spaimasi aceea, cum unii, care cunosc Scriptura, n-o cer ceteaza, iar altii si necunoscnd si nentrebnd, ndraznesc cu priceperea lor la aceasta atentie a mintii, si nca mai zic ca trebuie a sta si a lucra rugaciunea n partea cea a dorintelor (poftelor): "cac i aceasta, zic ei, este launtrul pntecelui si al inimii". Aceasta este nselarea cea dinti si voita de sine. Nu numai rugaciunea si luarea aminte nu trebuie lucrate n aceasta parte, ci nsasi caldura c are vine din partea cea a poftelor asupra inimii n ceasul de rugaciune, nici ntr-un caz nu trebuie pri mita. Iar launtrul pntecelui, dupa Sf. Teofilact, se numeste inima nsasi si ea nu e lnga buric, nici l a mijlocul pieptului, ci sub snul stng si are locul sau". Iar n predoslovia la cartea fericitului Isichie, staretul Vasile, cu o asprime de osebita de acei lucratori ai rugaciunii care, vina lor proprie pentru lucrarea lor nepriceputa, nu o arunca asupra lor, ci asupra acestei sfinte lucrari: Repetnd povetele cele spuse mai sus despre locu l atentiei, staretul

Vasile continua: "Iar daca cineva ndrazneste sa lucreze atentia n partea de jos de inima, mintea unui astfel de om, culcndu-se n pntece si privind de acolo n adncul inimii si savrsind rugaciunea, preamareste cu inima sa, aprinznd, madularele sale cu patima placeril or si de buna voie da drumul vrajmasului nlauntrul sau, fapt care e o nselare vadita, de care mu lti, n timpul de azi, mpartasindu-se din nestiinta si suferind de pe urma ei, s-au lepadat de a se deprinde cu lucrarea mintii, zicnd: Si astfel au ajuns poticnire pentru sine si pentru toti cei ce dor esc sa nceapa aceasta lucrare a mintii. Mai bine ar fi fost pentru ei sa se nece, legndu-si o piatra de gt, dect sa se sminteascasi pe sine si pe alti multi lucratori. Fiindca ei nu si-au recunoscut nepriceperea lor si ndrazneala cea cu rnduiala de la sine, ci nca s-au facut si nvatatori, zicnd ca toti cei ce doresc sa deprinda lucrarea mintii la fel vor patimi: sa nu fie una ca aceasta! De aceea, fiecare trebuie de sus

sa-si umbreasca inima cu mintea si privind totdeauna n adncimea ei, sa lucreze rug aciunea: caci acolo este; dupa Scriptura, launtrul inimii, iar nu ntr-o coasta a pieptului si o dihnindu-se deasupra lui (launtrul inimii) ca un mparat pe naltimea tronului; prin minte, totdeauna se poate departa de la pntece si poate izgoni ndarat caldura poftei, dar mai ales de pe naltimea ei (launt ricul inimii) poate osebi toate trtoarele de jos din fata sa, si de unele sa se departeze, pe al tele sa le izgoneasca, iar pe al treilea, ca pe niste prunci din Babilon, sa-i ucida de piatra care est e Hristos". Iar pricina ngmfarii care trage dupa sine nselarea, staretul Vasile socoate si nevo intele unui post peste masurasi a unei nstrainari din lume nainte de vreme, luate de nevoitori asup ra lor. n predoslovia la cartea Sfntul Isichie, el scrie despre acest lucru asa: "Pricina ngm farii se cuprinde n postul fara de socotinta si peste masura, cnd cel care posteste crede ca lucreaza o virtute, iar nu posteste pentru ntreaga ntelepciune (curatie), cum a spus Sfntul Dorotei; ne mai da prilej pentru acest lucru si o viata nsinguratasi respingnd pricina cea dinti, acest sfnt zice: "d e aceea, cel care se linisteste, trebuie totdeauna sa mearga pe calea cea mparateasca, pentru ca ce lui care depaseste masura, n toate usor i se lipeste parerea, dupa care urmeaza nselarea. Iar taind a doua pricina, zice: numai celor puternici si desavrsiti li se cuvine sa se lupte singuri cu dracii si sa descopere asupra lor sabia, adica cuvntul lui Dumnezeu". "Cel care doreste sa deprinda lucrarea mi ntii" zice staretul Vasile n alt loc, "mai nainte de toate sa priceapasi sa mplineasca cele spuse de Sfn tul Maxim: da trupului dupa puterea lui si toata osteneala ta ndreapt-o spre minte. Si nca: virt utile trupesti sunt placute, daca cineva le lucreaza cu smerenie; iar fara aceasta, osteneala este z adarnica. Si nca: sa nai toata silinta pentru trup, ci pune ca hotar mpotriva puterii lui nfrnarea si ntreaga ta minte ndreapt-o spre cele dinlauntru: caci deprinderea trupeasca e putin folositoare, i ar luarea aminte cea din launtru totdeauna este de folos. Iar Sfntul Isichie a zis despre aceasta: cin e nu are idee despre mersul pe calea duhovniceasca, acela nu se ngrijeste de cugetele cele patimase, n ici de ndreptarea lor, ci toata silinta si grija o are numai pentru trup. Unul ca acesta sau se mbu ib si face neornduiala, se ntristeazasi se mnie, si aduce aminte de obide si astfel si ntuneca mi ntea sau, dedndu-se la o nfrnare peste masura, tulbura mintea. Si nca Sfntul Diadoh a zis: dupa cum trupul mpovarat cu o multime de mncari face mintea, oarecum, timidasi sa ncline spr e rau, astfel mintea care slabeste de multa nfrnare, face posomortasi neiubita partea cea vazatoa re. De aceea trebuie sa potrivim hrana cu starea puterilor trupesti; cnd trupul e sanatos, sal strmtoram ct trebuie; iar cnd e slabanog, sa-l hranim cte putin. Caci cel ce se nevoieste, nu t

rebuie sa slabeasca cu trupul, ci pe masura ce e nevoie, sa fie n stare sa se nevoiasca. Si iarasi Sc ararul: "Vazut-am, zice, pe acest vrajmas odihnit si dnd mintii trezvie" si celelalte. Caci noi treb uie sa avem un trup sanatos iar nu slabit, fiindca lucrarea mintii cere si o tarie trupeasca. De ace ea, neaparat trebuie, din rasputeri, sa ne ferim si de postul peste masurasi de nenfrnare. Aceasta e deslusi rea celor ntelepti! Asa e lamurirea staretului Vasile, ntemeiata pe nvatatura Sfintilor Parin ti despre nselare, pricinile ei, despre aceea cum trebuie sa ne pazim de ea. Pentru o mai deplinasi o mai larga lamurire a problemei, vom aduce nca cuvintele Episcopului Teofan si ale Episcopul ui Ignatie, despre acelasi lucru. Episcopul Teofan scrie: "ntrebati de ce vine nselarea n timpul lucrarii rugaciunii lui Iisus? Ea vine, nu de la rugaciune, ci de la felul ei de lucrare, anume de la acela descri s n Filocalie. Acel chip

(de rugaciune) trebuie lucrat cu un povatuitor, care cunoaste bine lucrarea si n ochii lui. Iar cine se apuca de acest lucru numai dupa descrierea lui, acela nu va scapa de nselare. Aco lo e descris chipul de dinafara (forma) al lucrarii, iar cele ce se, adauga de staret, pentru comple tarea ntocmirii celei dinlauntru, acelea nu se vad. Cel ce face aceasta lucrare fara un ndrumator de ap roape, fireste casi ramne numai cu lucrarea de dinafara; mplineste riguros tot ce este poruncit n ce pr iveste pozitia trupului, respiratia si privirea n inima. Fiindca astfel de mijloace, fireste, po t duce la un grad oarecare de concentrare a atentiei si caldurii, apoi el, neavnd lnga sine un povat uitor credincios, care i-ar fi spus lui care e vrednicia schimbarii ce se petrece n el, vine la gndu l ca aceasta si este ceea ce cauta el, adica, ca l-a umbrit pe el harul, pe cnd aceasta nici nu este a ci si ncepe sa i se para ca are har, fara sa-l aiba. Aceasta este nselarea care pe urma va schimonosi (strmba) tot cursul de mai departe al vietii launtrice. Iata de ce acum, la stareti, noi vede m ca ei ne sfatuiesc sa nu ne apucam deloc de astfel de mijloace, din pricina primejdiei ce vine de la e le. Singur de la sine, ele nu pot sa ne dea nimic haric, caci harul nu se leaga prin nimic de cele de d inafara, ci se coboara numai peste ntocmirea launtrica. ntocmirea launtrica cuvenitasi fara de ele, va at rage lucrarea harului. Aceasta ntocmire este, ca pe lnga rugaciunea lui Iisus, sa umbli n prezent a lui Dumnezeu, sa ncalzesti simturile de evlavie si de frica lui Dumnezeu, sa nu-ti nga dui nimic, totdeauna si n toate sa asculti de constiinta si s-o pazesti nepatatasi n pace si toata viata ta -si cea dinlauntru si cea dinafara - sa o dai n minile lui Dumnezeu. Din aceste stihii duh ovnicesti, harul lui Dumnezeu, venind la vremea sa, unindu-se laolalta, aprinde focul cel duhovni cesc din inima, care e martor al prezentei harului n inima. Pe aceasta cale e greu sa cazi n parer e. Dar si aici cu povatuitor, e mai bine, cu cel de fata, care ti-ar vedea fata si ti-ar auzi glas ul. Caci aceste doua descopar ce este nlauntru" (Sbornicul, Q 378). Si nca: "A face rugaciunea lui Iisus, dupa cum se obisnuieste s-o facem noi, e lu cru bun. n manastiri, acest lucru e socotit o datorie. Oare l-ar mhni acest lucru daca ar fi primejdios? E primejdios mestesugul pe care l-au nascocit si l-au adoptat la aceasta rugaciune . El l arunca pe unul ntr-o nselare nalucitoare, pe altul - e de mirare sa spui - ntr-o stare de pofta pe rmanenta. De aceea el (mestesugul) nu trebuie sfatuit, ci chiar oprit. Iar preadulcele nume al Domn ului trebuie de ndemnat pe toti sa-L cheme ntru simplitatea inimii si a-i pregati pe toti pentru a cest lucru" (Sbornicul, Q 365). Si nca: "Nu trebuie sa te temi de nselare. Ea se petrece cu cei ce s-au mndrit, car e ncep sa gndeasca ca de cum a intrat caldura n inima, apoi acest lucru este si culmea desavr

sirii. Pe cnd aici e numai nceputul si nca poate destul de subred. Caci si caldura si mpacarea in imii sunt firesti -rodul unei atentii ncordate (concentrate). nsa trebuie sa ne ostenim si sa astept am, pna cnd cele firesti vor fi nlocuite cu cele harice. n tot cazul, mai bine dect orice, sa nu te socoti ca ai ajuns la ceva, ci totdeauna sa te socoti pe tine sarac gol, orb si de nici o treaba" (Sbo rnicul, Q 364). Episcopul Ignatie, cu o mare asprime, i mustra pe cei ce opresc a savrsi rugaciune a lui Iisus din teama de nselare. El scrie: unii spun ca din ndeletnicirea cu rugaciunea lui Iisus totdeauna, sau aproape totdeauna, urmeaza nselarea si opresc cu strasnicie sa se ndeletniceasca c u aceasta rugaciune. n apropierea de sine a unui astfel de gnd si ntr-o astfel de oprire se c uprinde o hula strasnica mpotriva lui Dumnezeu, o nselare vrednica de compatimire. Domnul nostru Iisus Hristos

este unicul izvor al mntuirii noastre; unicul mijloc al mntuirii noastre; numele S au omenesc a mprumutat de la dumnezeirea Lui o putere nemarginita, ntru tot sfnta, de a ne mntui pe noi; deci cum aceasta putere care lucreaza spre mntuire, se poate transforma si lucra spre pierzare? Acest lucru e un non-sens! Acesta e un absurd plin de amaraciune, hulitor de Dumnezeu, pierzator de suflet. Cerceteaza ntreaga Sfnta Scriptura; vei vedea ca n ea, pretutindeni e marit si preaslavit numele Domnului, preanaltata puterea Lui cea mntuitoare pentru om. Cerceteaza scri erile Parintilor: vei vedea ca ei toti, fara exceptie, ne sfatuiesc si ne poruncesc sa ne ndeletnicim cu rugaciunea lui Iisus, pe care o numesc arma mai tare dect nu e alta nici n cer nic i pe pamnt, o numesc data de Dumnezeu, mostenire de neluat, una din cele mai definitive si mai nalte testamente (dictii) ale Dumnezeu-Omului, o mngiere mbelsugata de dragoste si preadulce, o arvu na sigura. n sfrsit, adreseaza-te la legiuirea Bisericii Ortodoxe rasaritene: vei vedea ca ea , pentru toti fiii sai nestiutori de carte - si monahi si mireni - a hotart sa nlocuiasca cntarea de psalm i si rugaciunea de la pravila cea de chilie, cu rugaciunea lui Iisus. Deci, ce nseamna fata de ma rturia unanima a Sfintei Scripturi si a tuturor Sfintilor Parinti fata de legiuirea Bisericii Ecu menice (din toata lumea) n ce priveste rugaciunea lui Iisus, nvatatura cea graitoare mpotriva unor ochi pros laviti si care se si mai proslavesc nca de orbii asemenea lor". (Sbornicul, Q 371). Dupa cuvintele Episcopului Ignatie "pentru sporirea n rugaciune si pentru a scapa de nselare, neaparat trebuie lepadarea de sine, care te nvata sa cauti n rugaciune numai luare a aminte. Atunci nevointa rugaciunii se simplificasi se usureaza; se usureazasi ispitele care, to tdeauna, nsolesc nevointa. Iar daca cineva, nainte de vreme tinde sa descopere n sine lucrari de al e rugaciunii din inima - "aceluia, zice cuviosul Nil Sorschy mpreuna cu ceilalti Sfinti Parinti "i sunt ngaduite ispitiri de draci, grele si mai presus de putere. Temelia pentru o nazuinta de a cest fel sunt naltarile nentelese si ngmfarea care pare o staruinta" (Sbornicul, Q 370). Dupa cuvintele aceluiasi Episcop Ignatie, nselarea nteleasa pentru toti n urmarile ei limpezi trebuie studiata, patrunsa chiar la nceputul ei: n gndul fals care serveste drept t emelie tuturor ratacirilor si starilor sufletesti nenorocite. La gndul fals al mintii exista dej a ntreaga cladire a nselarii; dupa cum n bobul de samnta exista acea planta care va trebui sa rasara di n el, dupa ce va fi sadit n pamnt". (Sbornicul, Q 374). Revenind iarasi la Episcopul Teofan, vom nsemna cuvintele lui, n care el numeste p lnsul cel cu zdrobire, cea mai buna paza mpotriva nselarii: "Mare arma are mpotriva vrajmasilor acela care, n rugaciune, are un plns zdrobit, ca sa nu cada n parere de sine de bucuria ce ne-o da rugaciunea.

Cel ce pazeste aceasta bucurie - ntristare, va scapa de orice vatamare. Adevarata rugaciune, cea fara de nselare, este aceea n care caldura, cu rugaciunea lui Iisus, sadeste focul n pamntul inimii noastre si arde patimile ca pe niste spini. Ea umbreste sufletul cu veselie si c u pace si nu vine nici din dreapta, nici din stnga, nici de sus chiar, ci rasare n inima ca un izvor de a pa de la duhul cel facator de viata. Iubeste-o numai pe aceasta si rvneste sati-o agonisesti pe ea n inima ta, pazeste mintea pururea fara iluzii. Cu ea nu te teme de nimic, caci Acel care a zis: ndra zniti, Eu sunt, nu va temeti! - El singur e cu noi! Cine se va ntocmi astfel, traieste drept si fara de prihana, e strain de placerile pentru oameni si de ngmfare, acela va sta mpotrivasi nu va suferi nici o vatamare, chiar

daca ntreaga ceata de draci s-ar fi ridicat mpotriva lui si ar fi adus mpotriva lui ispite nenumarate" (Sbornicul, Q 375). La fel cu Episcopul Teofan si Episcopul Ignatie nu socoate neaparat trebuincioas a folosirea de mijloacele de dinafara pentru a deprinde rugaciunea lui Iisus. El scrie: cititor ul va gasi n Filocalie, n cuvintul Sf. Simeon Noul Teolog, despre cele trei chipuri de rugaciune, n cuvntul lui Nichifor nsinguratul si n operele Xantopulilor povatuirea despre o introducere mestesugita a mintii n inima, cu ajutorul respiratiei firesti, altfel, mecanismul care ne ajuta sa atin gem rugaciunea mintii. Aceasta nvatatura a Parintilor i-a ncurcat si-i ncurca pe multi cititori. Sfatuim p e fratii prea iubiti sa nu caute sa descopere n sine acest mecanism, daca el nu se va descoperi singur , de la sine. Multi care au vrut sa-l cunoasca prin ncercare si-au vatamat plamnii si n-au ajuns la ni mic. Miezul lucrarii se cuprinde n faptul ca mintea sa se uneasca cu inima n rugaciune, iar ac est lucru l face harul lui Dumnezeu la vremea sa, hotarta de Dumnezeu. Mecanismul amintit e pe deplin nlocuit cu o rostire fara de grabire a rugaciunii, cu o mica pauza dupa graire, nchiznd mintea n cuvintele rugaciunii. Cu ajutorul acestor mijloace, n oi lesne putem sa ajungem la luarea aminte ntr-un anumit grad.. Atentiei mintii din timpul rugac iunii n curnd ncepe sa-i consimtasi inima. Consimtirea inimii cu mintea, ncetul cu ncetul ncepe sa se transforme n unirea mintii cu inima si mecanismul propus de Parinti va veni de la sine. Toate mijloacele mecanice care au un caracter material sunt propuse de Parinti numai c a niste mijloace spre o atingere mai usoarasi mai grabnica a atentiei din timpul rugaciunii, iar nu ca ceva esential. Partea cea mai esentiala, mai trebuincioasa a rugaciunii, este luarea aminte. Fa ra atentie nu e rugaciune: Mijloacele ramn numai mijloacele." (Sbornicul, Q 379). Aduc nca o observatie a Episcopului Ignatie mpotriva hulitorilor rugaciunii lui Ii sus: "pentru cei care au primit si au acceptat aceasta idee preconceputa mpotriva rugaciunii lui I isus, care n-o cunosc deloc dintr-o ndeletnicire dreaptasi ndelungata cu ea, ar fi fost mai cumin te, mai fara de primejdie, sa se abtina de a judeca despre ea, sa-si recunoasca necunoasterea lo r hotarta n ce priveste aceasta sfintita lucrare, dect sa-si ia asupra-le ndatorirea unei propova duiri mpotriva ndeletnicirii cu rugaciunea lui Iisus: de a trmbita ca aceasta ntru tot sfnta rugaci une e pricina de nselare draceasca de pierzare a sufletului. Spre a-i preveni, socot necesar sa sp un ca hulirea rugaciunii cu numele lui Iisus, atribuirea unei lucrari vatamatoare acestui nume sunt la fel de grele ca hula pe care o rosteau fariseii mpotriva minunilor savrsite de Domnul. O cugeta re ignoranta, hulitoare de Dumnezeu, mpotriva rugaciunii lui Iisus are caracterul ntreg al unei cugetari eretice".

(Sbornicul, Q 382). Cei care doresc sa cunoasca mai amanuntit nvatatura Episcopul ui Ignatie despre rugaciunea lui Iisus si nselare, pot s-o gaseasca n colectia deplina a oper elor lui - vol. I si vol. II. Desi Episcopul Teofan si Episcopul Ignatie nu socot necesare acele mijl oace de dinafara de a deprinde rugaciunea lui Iisus, despre care vorbeste n predosloviile sale la car lile Sfintilor Parinti staretul schimonah Vasile, nsa ei amndoi vorbesc cu multa laudasi aprobare despre scrierile lui si despre scrierile staretului schiarhimandritul Paisie Veliciocovshi, recomandnd sa ne calauzim de povetele lor la deprinderea rugaciunii lui Iisus. Episcopul Teofan zice: "Dvs. c ititi Filocalia: bine. n articolele lui Ignatie si Calist, Grigorie Sinaitul si Nichifor, sa nu va ncurcat i. Cautati, n-are cineva viata staretului Paisie de la Neamtul? Acolo gasiti predosloviile la unele artic ole din Filocalie,

alcatuite de staretul Vasile. Aceste articole lamuresc mult nsemnatatea mecanismu lui n lucrarea rugaciunii lui Iisus. Ele va vor ajuta sa pricepeti totul cum trebuie (Sbornicul , Q 383). Episcopul Ignatie, din partea sa, scrie urmatoarele: Toate scrierile Parintilor greci sunt vrednice de o mare stima, din pricina harului si priceperii duhovnicesti ce din belsug petrec n ele si respira din ele. nsa operele Parintilor rusi, din pricina limpezimii si a simplitatii din exp unere, din pricina unei apropieri de noi mai mari, n ce priveste timpul, sunt mai accesibile pentru noi d ect scrierile luminatorilor greci. n special scrierile staretului Vasile pot si trebuie socotit e cea dinti carte la care trebuie sa se adreseze n timpurile noastre, cel ce doreste sa se ndeletniceasca cu spor n rugaciunea lui Iisus. Aceasta este si destinatia ei. Staretul a numit scrierile sale un fel de pregatiri pentru cale (prodromuri), predoslovii, sau o astfel de citire care pregateste pentru citirea Parintilor greci" (Sbornicul, Q 384). Prin aceste avizuri a unor doi cunoscuti episcopi - nevoitori si povatuitori ai rugaciunii lui Iisus vom ncheia si noi convorbirea noastra despre scrierile staretilor schimonahul de la Poiana Marului si schiarhimandritul Paisie de la Neamtul (Velicicovschi). DIALOGUL V (Convorbirea a cincea) Povatuitorii lucratorii inimii si ai rugaciunii lui Iisus, cei mai apropiati: ep iscopii - Teofan Zavortul si Ignatie (Breanceaninov), staretii de la Optina, staretul Agapie de la Valaam, protoiereul de la Kronstadt Ioan Serghiev si alti nevoitori rusi din sec. XIX Monahul. Sa trecem, cu ajutorul lui Dumnezeu, la povatuitorii cei mai apropiati ai lucrarii mintii, adica la cei care au vietuit pe la jumatatea si sfrsitul secolului al XIX-lea. Di n ei sa ne oprim mai nti asupra episcopului Teofan, Zavortul de la Vasa, operele si scrisorile caruia su nt larg raspndite si sunt mult cunoscute n societatea noastra ortodoxa, printre amatorii u nei lecturi duhovnicesti. Noi deja nu numai odata am pomenit numele acestui ierarh si am adu s citate din operele lui. Printre povatuitorii lucrarii duhovnicesti ai rugaciunii lui Iisus, episcopul Teofan se deosebeste printr-o anumita simplitate, limpezime si acomodare la viata a povete lor sale. El cere mai nti o statornicire evlavioasa a luarii aminte n inima, n fata lui Dumnezeu si du pa aceasta o ndeletnicire fara grabire, plina de rabdare, treptatasi neobosita cu rugaciunea l ucratoare, ostenitoare, pna cnd se va ivi in inima, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, rugaciu nea nencetata de sine miscatoare. Episcopul Teofan evita sa vorbeasca amanuntit despre treptel e nalte ale rugaciunii, precum si despre starile de nselare, lasndu-le acestea pe seama timpul ui si a ncercarii:

Din numeroasele povatuiri ale ierarhului, care se afla n operele si n scrisorile l ui, noi ne vom opri atentia, mai nti de toate, asupra unui sir de scrisori catre una din fiicele sale duhovnicesti, care facea rugaciunea mintii, sub ndrumarea lui cea pe calea scrisului. Dupa aceste sc risori, se poate urmari cum se facea aceasta ndrumare, ce fel de greutati i se iveau n timpul rugac iunii fiicei sale duhovnicesti, cum au fost ele nvinse, n urma ndrumarilor episcopului Teofan, care e ra starea ei

duhovniceasca n genere si la ce rezultate a ajuns ea, la urma urmelor. ncercarile acestei fiice duhovnicesti pot servi ca pildasi pentru altii, care se ndeletnicesc cu aceasta l ucrare duhovniceasca. Scrisorile episcopului Teofan, despre care este vorba, sunt aseza te complet n cartea lui: "Scrisori catre felurite persoane, despre felurite probleme de credinta si viata", sub no. 43 - 85. Noi vom aduce din ele niste citate! Mai nti de toate ne vom opri atentia asupra sc risorii no. 66, n care se vorbeste despre rugaciunea lui Iisus n genere si despre posibilitatea de a se ndeletnici cu ea si mirenii, iar pe urma, vom reveni asupra scrisorii no. 43 si celorlalte. Fiica duhovniceasca, scrie Episcopului Teofan: "A fost la mine o persoana evlavi oasasi am discutat despre lucrarile lui Dumnezeu. Ne-am atins si de rugaciune. Spre mirarea mea, mu safira mea insista ca mirenii nu numai ca nu pot, dar nu li se cuvine sa aiba rugaciunea mintii. Eu i-am spus ce am putut. Vreau sastiu si ce veti spune Dv. despre acest lucru." Episcopul Teofan raspunde: "musafira Dv. n-a judecat bine. Cine n-are rugaciunea cea launtrica a mintii, acela n-are nici un fel de rugaciune! Caci numai rugaciunea mintii aste adevarata rugaciune primita de Dumnezeu si placuta Lui. Ea trebuie sa alcatuiasca sufletul pravilei de rugaciune de acasasi de la biserica, astfel ca de ndata ce ea lipseste, apoi si pravila de rug aciune are numai un chip de rugaciune, dar nu e rugaciune. Caci ce este rugaciunea? Rugaciunea este n altarea mintii si inimii catre Dumnezeu spre slavoslovia si multumirea lui Dumnezeu si cererea de la El a bunatatilor sufletesti si trupesti trebuincioase. Miezul rugaciunii deci este su irea mintii din inima spre Dumnezeu. Mintea se aseaza n inima, constient n fata lui Dumnezeu si umplndu-s e de evlavia cuvenita, ncepe sa-si verse naintea Lui inima sa. Iatasi rugaciunea mintii : nsa astfel trebuie sa fie si oricare alta rugaciune. Rugaciunea cea de dinafara, de acasa s au de la biserica, i da ei numai cuvnt sau forma, iar sufletul sau miezul rugaciunii l poarta fiecare n min tea si n inima sa. ntreaga rnduiala noastra de rugaciuni, alcatuita pentru ntrebuintarea casnica, este plina de ntoarcerea mintii catre Dumnezeu. Cel care le lucreaza, daca este ct de putin aten t, nu poate ocoli aceasta ntoarcere a inimii catre Dumnezeu dect numai dintr-o lipsa desavrsita de at entie fata de lucrarea care o savrseste. Fara de rugaciunea inimii nu poate trai nimeni. Nu put em sa nu ne suim cu mintea spre Dumnezeu, caci firea noastra cea duhovniceasca cere acest lucru. Iar a ne sui spre Dumnezeu nu putem altfel dect cu lucrarea mintii, caci Dumnezeu e n minte. E drept ca este o rugaciune a mintii pe lnga cea graita sau de dinafara - casnica sau bisericeasca -si este o rugaciune a mintii singura n sine, fara nici o forma de din afara sau pozitie trupeasca; nsa miezul lucrarii si acolo si aici e unul si acelasi. Si ntr-o formasi ntr-alta ea e obligatorie si pen

tru oamenii ce petrec n lume. Mntuitorul a poruncit - sa intri ntru camara ta si sa te rogi acolo lui Dum nezeu Tatal tau, n taina. Camara aceea a ta, dupa cum tlcuieste Sfntul Dimitrie al Rostovului, nseamn a inima. Prin urmare, porunca Domnului ne obliga sa ne rugam lui Dumnezeu n taina, cu mint ea n inima. Porunca aceasta se extinde asupra tuturor crestinilor: Iatasi Apostolul Pavel ce porunceste, cnd zice ca trebuie sa ne rugam cu duhul, n orice vreme si cu orice rugaciune si cere re (Efes. 6, 18). Porunceste rugaciunea mintii, cea duhovniceascasi o porunceste tuturor crestinil or fara deosebire. Tot el porunceste tuturor crestinilor sa se roage nencetat (I Tes.15,17). Iar nenc etat nu te poti ruga altfel dect cu rugaciunea mintii n inima. Astfel, nu poate fi nici o discutie, ca rugaciunea mintii e obligatorie pentru toti crestinii; iar daca e obligatorie, apoi nimeni nu poate spune ca e cu neputinta,

caci la cele ce sunt cu neputinta, Dumnezeu nu ne obliga. Ca ea este grea, aceas ta e drept, iar ca sa fie cu neputinta, aceasta nu e adevarat. Doar tot ce este bun este greu, cu att m ai mult astfel trebuie sa fie rugaciunea, izvorul oricarui, bine pentru noi si sprijinul singur pentru acestea. Va ntreba cineva: cum se face acest lucru? Foarte simplu: sa ai frica de Dumnezeu . Frica de Dumnezeu, ca simtire, va atrage atentia si constiinta spre inima, iar cu frica, va sili atentia si constiinta sa stea n inima cu evlavie, naintea lui Dumnezeu. Iatasi starea cu mint ea n fata lui Dumnezeu, iatasi rugaciunea mintii! Pna cnd n inima este frica de Dumnezeu, pana at unci starea cea cu mintea din fata lui Dumnezeu nu va pleca din inima. Iata mijlocul cei ntru tot lucrator, spre rugaciunea mintii! Dar cum, va zice cineva: treburile te risipesc?! Nu te vor ri sipi; sa aibi numai frica de Dumnezeu. Starea cea cu mintea n fata lui Dumnezeu, sau aducerea aminte de Dumnezeu o mpiedica, nu lucrurile, ci lucrurile desarte si rele. Departeaza cele desarte si rele, lasnd numai cele obligatorii - obligatorii nu di n partea lumii, ci din partea Evangheliei -si atunci vei vedea, ca ndeplinirea acestor ndatoriri nu numai ca nu ne abate de la Dumnezeu, ci dimpotriva atrage mintea si inima catre Dumnezeu. Si una si a lta (faptele cele obligatorii dupa Evanghelie si rugaciune) sunt de acelasi fel si cer aceeasi ntoc mire sufleteasca. Orice ai face din cercul acestora, tu totdeauna te vei ntoarce catre Durnnezeu ca sa ceri ajutor si lucrarea nsasi sa I-o nchini Lui spre slava. Sculndu-te dimineata, aseaza-te mai ta re n fata lui Dumnezeu din inima, n rugaciunea ta cea de dimineata si pe urma iesi la lucrarea ta, ce-ti este hotarta de Dumnezeu; fara a-ti ndrepta de la El simtirea si constiinta ta. Si va f i, ca cu puterile sufletului tau, tu-ti vei face lucrarile tale, iar cu mintea si cu inima ta vei petrece cu Dumnezeu. Gresit ntelegi rugaciunea mintii, cnd socoti ca pentru a o face trebuie sasezi und eva ascuns si astfel sa contemplezi pe Dumnezeu. Nicaieri nu trebuie sa te ascunzi, afara de i nima ta si asezndute acolo, sa vezi pe Domnul n fata ta, ca si cum El ar fi de-a dreapta ta, dupa cum facea dreptul David. Se zice ca un mare ajutor pentru a ajunge la rugaciunea mintii e nsingurar ea, iar pentru mireni cum e cu putinta nsingurarea, ei nencetat au treburi si ciocniri? Prin urmare, n-au timp nici sa se apuce de rugaciunea mintii. E drept, ca pentru rugaciunea mintii se cere nsingurare: nsa sunt doua feluri de nsingurare: una integrala, permanenta, cnd cineva se duce n pustietate si petrece singur; alta - partiala, care e din cnd n cnd. Cea dinti , ntr-adevar, nu li se potriveste mirenilor, iar a doua e posibilasi pentru ei si chiar ei o a u. Fiecaruia i se ntmpla ca el, zilnic sa ramna ctva timp singur, chiar de n-ar face acest lucru intentiona t. Iata ca aceste ceasuri el le poate ntrebuinta spre cultivarea, ntarirea si nviorarea rugaciunii mi

ntii. Prin urmare, nimeni nu se poate scuza ca n-are o situatie favorabila pentru rugaciunea mintii , n ornduirile vietii sale. Prinznd o astfel de ora, adnceste-te n sine. Arunca toate grijile, aseaza-te cu mintea n inima, n fata lui Dumnezeu si-ti revarsa naintea Lui sufletul tau. nsa pe lnga cea d e dinafara, mai existasi o nsingurare launtrica. n afara - mersul obisnuit al treburilor omenesti; si totusi, pe lnga ele, unul sade n inima fara sa ia aminte la ceva. Toti simt ca atunci cnd pe cinev a l doare inima pentru ceva; apoi fie el n cea mai veselasi zgomotoasa societate, totusi n-aude s i nu vede nimic. Acolo, lnga inima sa, acest lucru l stie fiecare din ncercarea sa proprie. Iar daca astfel se petrec lucrurile cele lumesti, apoi de ce sa nu fie astfel si n rnduiala vietii celei duhovnicesti? Sunt si aici dureri care sunt nca mai tari si mai adnci dect toate du rerile cele din

lume. Cnd i cade n inima cuiva vreo durere si n aceasta ordine a vietii, apoi ce va fi n stare sa scoata constiinta lui din petrecerea nsingurata din inima? Prin urmare, ramne numa i sa ncepi acest lucru ca sa fii singur chiar si atunci cnd nu esti singur. Si pentru acest lucru nu trebuie sa mergi departe. nvioreaza-ti frica de Dumnezeu - si-ti vor veni dureri din cele ma i zdrobitoare, careti vor alinti luarea aminte si simtirea numai la singurul lucru trebuincios, cum sa venim si sa ne aratam fetii lui Dumnezeu. Iatasi nsingurarea! nca o nedumerire: n lucrarea rugaciu nii mintii, trebuie sa avem un povatuitor; nsa de unde sa-l ia un mirean? Tot de acolo, din l ume, si dintre parintii duhovnicesti si chiar dintre mireni. E drept nsa,ca tot mai rare si mai rare sunt persoanele, la care ai putea sa alergi cu buna nadejde, dupa sfaturi despre viata cea duhovn iceasca. nsa ei (povatuitorii) totdeauna au fost si vor fi. Si cel doritor totdeauna l afla din m ila lui Dumnezeu. Viata cea duhovniceasca este o viata a lui Dumnezeu. si Dumnezeu are o grija deo sebita fata de cei ce-L cauta pe El. Rvneste numai si vei gasi toate cele de buna trebuinta lnga tine . Deci, de vor sau nu vor mirenii, dar de rugaciunea mintii n-au cu ce sa se dezvinovateasca. Prin urmare, sa se apuce de ea si s-o nvete (pag. 381- 385). Scrisoarea citita parc-ar fi o introducere sau o predoslovie la povetele de mai departe, despre rugaciunea lui Iisus. Mai nainte de toate (scrisoarea 43) Episcopul Teofan explic a fiicei sale duhovnicesti necesitatea de a sta cu luarea aminte nu n cap - ci n inima, n timpul savrsirii rugaciunii lui Iisus "O cuvenita ntocmire a launtricului vostru trebuie sa se cup rinda ntr-o necurmata aducere aminte de Dumnezeu, cu fricasi cu evlavie si n aducerea aminte de moarte. Deprinderea de a umbla n fata lui Dumnezeu sau n aducerea aminte de Dumnezeu este atmosfera vietii celei duhovnicesti. Ea (deprinderea). ar trebui sa fie n duhul nostru care e zidit dupa chipul lui Dumnezeu, nsa n-o avem din pricina ndepartarii noastre de la Dumnezeu. Din pri cina aceasta, ne sta nainte osteneala de a ne agonisi obisnuinta ca sa umblam n fata lui Dumneze u. Ea consta n fond dintr-o ncordare ca sa stai cu constiinta n fata lui Dumnezeu, cel ce este pr etutindenea; nsa e sprijinitasi de alte lucrari laturalnice, care fac parte din alcatuirea vietii c elei duhovnicesti. nsasi aici osteneala e ca sa ndrepti toate lucrarile acestea spre tinta de mai sus. Aic i trebuie ndreptatasi citirea, si cugetarea, si rugaciunea, si toate ndeletnicirile, si legaturile treb uie tinute astfel ca ele sa nu mpiedice si sa nu destrame aducerea aminte de Dumnezeu. Chiar si faptul unde s tai cu constiinta sau luarea aminte trebuie adaptat acestui scop. Mintea e n cap, si tot i oamenii mintii (nvatatii) vietuiesc numai n cap. Vietuiesc numai n cap si sufar de o framntare necu rmata a

gndurilor. Aceasta framntare nu lasa atentia sa, stea asupra unui lucru. Nu poate mintea sa stea nici asupra singurului gnd despre Dumnezeu, att timp ct ea ramne n cap. Tot fuge si f uge. De aceea, celor ce doresc sa se opreasca asupra unicului gnd despre Dumnezeu, li se porunceste sa paraseasca capul si sa se coboare cu mintea lor n inimasi sa stea cu luarea amint e acolo, fara de iesire. Numai atunci cnd mintea se va uni cu inima, te poti astepta la o reusita n aducerea aminte de Dumnezeu. Binevoiti acum a va fixa ca scop atingerea acestui lucru si ncepeti a va misca spre aceastatinta. Sa nu socotiti ca aceasta ar fi o osteneala mai presus de putere; n sasi aceasta sa nu o gnditi, ca acest lucru ar fi asa de usor ca e deajuns numai sa vrei si s-a si fac ut." (pag. 325 - 326). Mai departe, Episcopul Teofan scrie, ca cel dinti pas spre a atrage mintea catre inima e ca sa aduci simtirea inimii spre rugaciunile citite sau ascultate si sa-ti umpli sufletul si sa-l hranesti cu gnduri

si simtaminte de rugaciune alese de-a gata din cartile de rugaciune; caci simtir ile inimii, de obicei stapnesc mintea. Cum sa ajungi la aceasta? Trebuie sa cugeti si sa simti cele cit ite si ascultate. Pentru acest lucru hotaraste-ti o ora oarecare - n afara de pravila de rugaciune; luati cartea de rugaciuni si cititi - cititi si gnditi-va la rugaciunile ce le aveti dinainte si gndurile nsirate acolo sa le duceti pna la simtire. Pe urma, cnd veti ncepe sa faceti pravila de rugaciune, t oate acele simtiri vor rennoi n sufletul Dv. si rugaciunea Dv. va fi n rnduiala sa. Faceti acest lucru cu toate cele scrise n cartea de rugaciuni si tot ce se cuprin de acolo faceti printr-o ntelegere limpede si un simtamnt cald. Pe urma, dupa aceasta pilda, nu va va fi gr eu sa ascultati si slujbele bisericesti cu o ntelegere limpede si cu simtire." (pag. 327). Cnd sufletul se va umple si se va hrani cu cugete si simtiri de rugaciune, apoi c u el se petrece ceea ce se petrece cu cel ce ncepe sa converseze ntr-o limba straina. De la nceput pronu nta numai frazele nvatate, iar cnd va deprinde bine limba, atunci ncepe sa ntocmeascasi fraze proprii. Astfel si sufletul, umplndu-se si hranindu-se cu gnduri si simtaminte de rugaciune , alese din cartile de rugaciune, ncepe singur sa traiasca cu aceste gnduri si simtiri. Mai departe merge al doilea pas spre atragerea mintii catre inima: "Cnd va faceti pravila cea de acasa, intercalati printre rugaciunile citite si rugaciunile voastre, care se vo r naste din lucrarea acelor rugaciuni. Daca veti face cum se cuvine pasul cel dinti, apoi ntreaga rugac iune a voastra va fi nsotita de simtiri. Simtirile acestea se vor schimba potrivit cu continutul ru gaciunilor. nsa e vorba nu despre aceste simtiri, ci despre acelea dintre ele, care cuprind ntreaga constiinta si inima leaga sufletul, fara sa-l lase sa mai continue liber citirea, ci atragndu-i ntreag a atentie asupra lor (constiintei si inimii). Acestea sunt niste simtaminte deosebite si de ndata ce s e nasc ele, nasc n suflet si rugaciuni dupa felul lor. Aceste simtaminte deosebite si rugaciuni ce se nasc din inima, niciodata nu trebuie curmate prin citirea pe mai departe, ci oprind citirea sa l e dam voie sa se reverse, pna cnd se vor varsa cu totul si simtirea va deveni egala cu simtamintele de rugaciune obisnuite. Acest al doilea pas e mai puternic dect cel dinti si mai degraba coboar a mintea n inima. nsa el poate lucra numai dupa folosirea cu cel dinti, sau concomitent cu el . nsa pe lnga el mai trebuie nca un mijloc, complementar sau o pregatire. Dar, daca ti vei face pra vila ta de rugaciune, sau vreo slujba bisericeasca acasa, dupa metoda spusa, apoi se poate n tmpla ca o pravilioara oarecum mica, ca de pilda rugaciunile celor ce merg spre somn, si o mica slujba ca vecernia cu pavecernita, sa se lungeasca mult. nsa numai singurul gnd despre aceas ta lungime poate, sau din pricina leneviei, sau uneori din pricina oricaror treburi (de ale

Marthei), ne sileste, daca nu sa ne grabim, apoi sa ne lungim pravila de rugaciune prin intercalarile aratate. Iar acest lucru nu ne lasa deloc sa punem chiar nceputul metodei aratate, dar nca sa-l mai d ucem si la desavrsire, prin care lucru ni se pricinuieste o mare stirbire pentru sporirea n v iata cea duhovniceasca. Ca sa nu dam peste acest lucru, lungimea rugaciunii trebuie s-o d eterminam dupa cum v-am scris, nu prin cantitatea rugaciunilor care trebuie citite, ci prin tim p; si anume, sa-ti hotarasti ct timp sa petreaca la cutare sau cutare pravila, la cutare sau la cuta re slujbasi sa n-o maresti deloc n ce priveste timpul, care de obicei l ntrebuintezi pentru acest lucr u. Hotarti bunaoara, pentru vecernie cu pavecernita un ceas. Si cititi cele hotarte, fara sa va ngrijiti daca le cititi pe toate sau nu, ci ngrijiti-va numai ca sa petreceti acest timp n simtamin te si gnduri de

rugaciune, cnd le citesti pe cele rnduite si daca-ti vine un simtamnt deosebit, sa nu-l nabusi prin citire, ci sa-l lasi sa se reverse pe deplin. Ducnd lucrarea astfel; se poate ntmpl a ca nu veti ajunge nici la "lumina lina" si se va mplini ceasul. Cum sa faci? nchide cartea, fa cteva metanii cu obisnuitele rugaciuni scurte de ncheiere si ati ispravit vecernia. Martha noastra cea obisnuita de rugaciune, se va tulbura, caci asa: de ce s-a parasit slujba, fara s-o ispravest i? nsa Maria nu se va tulbura, avnd marturia constiiniei ca slujtia e facuta pe deplin si ntr-un chip vr ednic de Dumnezeu cel nchinat. Desigur, ca daca ndemnati de nesatiul inimii, care s-a ncalzit pentru rugaciune, veti face rugaciunea mai mult de un ceas, apoi acest lucru nu va fi o pierdere pentru scopul ce-l urmariti. A doua zi ncepeti-va vecernia de la locul unde v-ati oprit si continuati-o n aceea si rnduiala ca si mai nainte. Si iarasi, daca nu veti ajunge la sfrsit, iar ceasul s-a mplinit, lasat i sfrsitul pentru ziua urmatoare. Astfel, uneori slujba rnduita pentru seara - una singura, poate sa dur eze doua sau trei zile si mai mult. nsa fiecare parte a ei pentru Dv. va fi vecernie deplinasi Domn ul, ntr-o astfel de putere o va primi. La fel sa faceti si cu utrenia; cu ceasurile si cu obednita s i cu orice pravila de rugaciune casnica. Sa va fie lege; niciodata sa nu cititi rugaciunile numai pent ru ca sa le cititi, ci ca sa petreceti n rugaciune sub nrurirea citirii. Cititi cele rnduite, ca un ajutor car e sa vatina n gndurile si simtamintele de rugaciune. Lucrnd astfel, va veti deprinde sa fiti tot deauna n timpul rugaciunii n simtirea de Dumnezeu si mintea Dv. fiind atrasa de aceasta simtire, va petrece n aducerea aminte de Dumnezeu. Iar daca pe urmasi n timpul citirii cartilor folosit oare de suflet, veti avea n vedere nu cantitatea citirii ci acelasi lucru, ca si n timpul rugaciunii, a dica o pricepere limpede a celor citite cu simtaminte corespunzatoare, apoi atunci si mintea va p etrece n inimasi aducerea aminte de Dumnezeu nu va pleca n timpul acestei ndeletniciri. Cu timpul, tot mai mult si mai mult vi se va ncalzi inima pentru rugaciune, adunndu-va mintea acolo pentru a sta fara iesire naintea lui Dumnezeu. Timpul acesta va fi pentru Dv. un timp dulce, si veti astep ta apropierea lui ca pe un capat de sarbatoare." (pag. 327-330). n scrisoarea urmatoare, episcopul Teofan din nou se ntoarce la problema petrecerii cu mintea n inima. "Dv. ntrebati ce nseamna sa fii cu mintea n inima? Data trecuta eu am vorbit despre acest lucru. Oare nu e spus clar? Repet. Stiti unde este inima? Cum sa nu stiti? Ce-ati nvatat ? Deci, stati cu mintea acolo, si stati fara de iesire si veti fi cu mintea n inima; mintea e nede spartita de atentie, unde este ea, acolo e si mintea. Dv. ati scris, ca adesea cnd cititi acatistul pr eadulcelui Iisus, simtiti un fior n inima. Iata unde simtiti acest lucru, acolo sa fiti si cu luarea aminte

si nu iesiti de acolo nu numai n timpul rugaciunii, ci si n oricare alt timp. nsa acolo nu trebuie sa stai s implu, ci cu constiinta ca stai n fata lui Dumnezeu, sau naintea ochiului Lui celui atotvazator , care patrunde n cele ascunse ale inimii, iar ca sa stai astfel, staruieste sa ai ncalzit un simta mnt oarecare catre Dumnezeu - de frica, de dragoste, de nadejde, de devotament, de ndurerarea inimii si altele. Iata norma unei ntocmiri launtrice! Paziti-o si cum veti vedea ca s-a stricat undeva, grabiti-va sa o dregeti." (pag. 331). Amintind cele spuse n scrisoarea anterioara despre mijloacele colaborarii mintii n inima, episcopul Teofan continua: "Dv. scrieti ca ati nceput a face rugaciunile dupa metoda aceea. Staruiti-va sa

faceti acest lucru cu desavrsire, cum se cuvine si n inima. Fara de simtaminte, nu veti putea sa o tineti acasa: mereu se va smulge si va rataci pe de laturi. Domnul sa binecuvinteze osteneala Dv. ca. sa ajungeti si sa va deprindeti a savrs i pravila cum s-a aratat. Ati nceput; nsa mie mi s-a parut ca totusi va grabiti ca sa cititi cele rnd uite pna la sfrsit. Acest pna la sfrsit trebuie aruncat din minte si toata grija sa o ndreptati spre nca lzirea simtamintelor sfinte, fara a-ti ngadui ceva, care le-ar putea stirbi. Iar Dv. nu faceti asa. Scrieti, ca pe cnd citeati un psalm, v-au podidit lacrimile. Ar fi trebuit sa-l mai cititi nca , sau sa repetati versurile, care v-au strnit plnsul, fara sa va miscati mai departe, desi tot timpu l hotart pentru rugaciune l-ati fi petrecut n aceasta lucrare, ba chiar si mai mult. Iar Dv. ati mers (cu cititul) nainte si ati izgonit plnsul. Ce poate fi mai scump dect plnsul? Iar citirea pna la sfrsit c e v-a Absolut nimic. Iata-va ca v-ati aflat lucrnd nu spre folosul Dv. duhovnicesc. A te mpartasi cu sfintele taine ale lui Hristos ct mai des, e bine. Daca puteti, mp artasiti-va chiar nu numai o singura data pe luna. Crestinii cei dinti se mpartasau la fiecare Litur ghie. nsa despre acest lucru vorbiti cu duhovnicul Dv. De unde ati luat, ca eu v-am hotart pentru vecernie un ceas? Puterea nu e n timp, ci n duh. De vreme dispuneti cum va convine mai bine; numai fara sa ngaduiti lenea. Daca cele citite n pravila de acasa se citesc de la sine cu luare aminte si cu simtaminte corespunzatoare, apoi aceasta e o citire cum se cuvine. Trebuie sa te opresti numai cnd un simtamnt anumit va cuprinde sufl etul tau. Atunci da cartea la o parte si roaga-te asa. Apropiindu-te de rugaciune, trebuie sa-ti dezmortesti sufletul, daca nu e n simtire, prin cugetare, prin chemarea Domnului, prin metani i si numai atunci sa o ncepi. nsa pravila de rugaciune, gnditasi simtita de mai nainte, singur te dezm orteste. Iar cea necugetatasi nesimtita, mai de graba risipeste dect aduna. O astfel de pravil a e mai bine s-o ndulcesti cu matanii nsotite de rugaciunea lui Iisus sau cu alta oarecare scurta. Uneori si toate slujbele le puteti face astfel" (pag. 331- 334). n scrisoarea urmatoare, Episcopul Teofan previne pe fiica sa duhovniceasca sa nu se ncreada n feluritele vedenii si preziceri ce le-a avut; findca sunt ispita diavoleasca, lu cru despre care acum nu e nevoie sa vorbim cu deamanuntul. Trec la scrisoarea urmatoare, n care se discut a problema importanta a cugetelor. "E de dorit ca sa capatati ntelepciunea de a deosebi cuge tele. Coborti din cap n inima. Atunci toate cugetele vor putea fi vazute limpede, miscndu-se naintea ochiului Dv. ager; iar pna atunci sa nu va asteptati la cuvenita osebire a cugetelor. Binevoit i a lua cunostinta, ca osebirea cugetelor nu e acelasi lucru ca si izgonirea lor, cnd ele nu sunt de o c alitate buna. Acesta este un razboi de gnd, caruia i premerge osebirea, care cugete sunt prieteni si ca

re dusmani, vaznd n unele pe prieteni, ele sunt primite cu cinste, iar vazndu-le ca sunt vrajma se sunt izgonite cu necinste. Sastiti numai, ca osebirea cugetelor distinge nu numai bune si rele , ci si serioase de cele neserioase si desarte si cele care par bune de cele ntr-adevar bune, dar mai ales osebeste care cugete nconjoara faptele noastre sub forma de ndemnuri si scopuri -si cele obisnui te si cele mai deosebite, ca nu cumva sa se furiseze ndemnuri si scopuri nengaduite ntr-un crestin bun si sa nu strice faptele noastre. Pe care lucruri le privesc acestea si cum se fac toate a cestea, nvatati-va la Sfntul Scarar, ntr-un anumit cuvnt larg al lui, despre osebirea cugetelor. Dupa ace le ndrumari, ncepeti sasi lucrati -si ncercarea va va nvata la toate." (pag. 341 ).

Fiica sa duhovniceasca, ncepnd sa-si faca lucrarea rugaciunii, dupa indicatia epis copului Teofan, peste ctva timp a cazut n trndavie si-i scrie lui: "La mine lucrurile merg rau, suf letul nu e la locul lui, gndurile ratacesc, n-am nici o placere sa citesc de cele duhovnicesti, pravi la o fac molu si cu lenevie si am devenit nepasatoare fata de toate. Parca a plecat ceva din suflet. " Episcopul Teofan i raspunde ei: "Nu va descurajati. Starea Dv. este o stare de raceala, dupa cum ne spun Sf. Parinti. Ea este uneori ca pedeapsa, apoi e pentru vreun pacat, cu cuvntul, cu fapta, cu gndul sau cu simtirea. Ca educativa ea e dupa planul lui Dumnezeu, ca sa-l nvete pe cel ce se nevoieste iscusinta cea duhovniceasca. Cum e la Dv.? E mai smerit sa crezi ca acest lucru se petrece pen tru ceva pacatos, dupa cum va gnditi si Dv., desi nu va dati bine seama pentru ce. Caiti-vasi rugat i pe Domnul cel milostiv, ca sa va redea mbratisarile Sale cele parintesti. Dar totodata cautati sa patrundeti mai bine n cele ce le-ati avut nainte de asta, nu veti gasi cumva acolo cauza pentru care s uferiti acum aceasta povara? Si vaznd-o, hotarti-va sa nu mai mergeti pe acel drum, care v-a ad us la aceasta stare. O astfel de hotarre va grabi si iertarea si revenirea celor pierdute. Star ea aceasta nseamna ca harul lui Dumnezeu s-a departat - nu v-a parasit - ci s-a ndepartat si sta afara. Atunci era nlauntru, iar acum afara, si Dv. ati ramas ca si cineva dezbracat la ger, sau ca o camera din care a iesit toata caldura prin ferestrele deschise. Cum sa-l ntorci (harul) napoi? Asa dupa cum si f aceti, cu rugaciune, cu zdrobire, cu adaugirea lipsurilor pentru trup, n ce priveste mncarea si somnul; mai adaugati la acestea, daca puteti, si ajutorarea celor nevoiasi. Osteniti-va. Domnul se va ndura si din nou va va trimite harul Sau. nsa timpul cnd se va petrece acest lucru nu poate fi sorocit. Rentoarcerea harului nu e data de la noi, ci de la harul nsus i. Cnd va binevoi, atunci va si reveni, fara sa fie oprit de ceva, dupa bunavoirea sa libera. nsa nu lasati sa va cada minile, ci strigati, si strigati, rugndu-va sa se ntoarca: cnd vei veni la mine? far a sa te gndesti chiar, ca iata, iata se va ntoarce, ci lasndu-te n ntregime n minile lui Dumnezeu, ca si acest scump lucru si prea dorit, sa fie tot dupa voia lui Dumnezeu si lasndu-te n voia l ui Dumnezeu te unesti sa rabzi, ct va binevoi El. Mngierile duhovnicesti, cu buna daruire, vin si pleaca cnd voieste Domnul. Dv. ziceti: iubesc pe Domnul. Nu e de mirare, cnd El va umple de bucuriile cele ntru Duhul Sfnt. Binevoiti de-L iubiti acum cnd El va va lasa singura, goala (desar ta) si lipsita de acoperamntul Sau. Aceasta va fi o dragoste cu desavrsire dezinteresata, mult mai p retioasa dect cea dinti. Iata pricepeti acum, ce este omul lasat de capul lui si va smeriti tot mai mult si mai mult. Dv. nu numai odata spuneati: am si eu ratiune, am ratiune. Iata, poftiti acum de va descurcati cu

ratiunea D-voastra. Cnd ati ramas singura, vrajmasul v-a auzit si a nceput, dupa c um scrieti, sa va sfatuiasca, sa va ornduiti viata mai bine, ndemnndu-va sa va fie mila de Dv., ba ch iar sa va ntoarceti n lume. Sa te ntorci n lume e cam greu: esti ca o felie de pine taiata. A-t i fi mila de Dta, parca e mai frumos, dar nu e mai putin primejdios. Cumparnd toate acestea, binevo iti a va scutura si ncepeti a va osteni fara de nici o crutare. Trebuie sa te frectionezi cu nevointe. Frectiunile dezvolta caldura. Siliti-va sa va obositi peste masura cu lipsurile ca sa pasiti pe calea cea strmtasi cu scrbe, care este singura cale adevarata." (pag. 344 - 347). Cuvintele prea Sfintitului Teofan au miscat pe fiica sa duhovniceasca. Ea s-a sm erit. Si n scrisoarea urmatoare i scrie: "De ndata ce am deschis ochii, cel dinti gnd care mi-a venit a fo st ca sunt o nepasatoare, o lenesa si o mndra."

Raspunzndu-i, episcopul Teofan scrie: aceasta-i ca ngerul pazitor v-a dat un verse t. Binevoiti de-l repetati pna cnd l veti nvata bine, pentru ca atunci cnd vi se va cere raspunsul, sa puteti raspunde fara de gresalasi sa-l bucurati cu aceasta pe ngerul pazitor al Dv. si n u mai putin pe Domnul ngerilor. Despre pravila de chilie sa n-aveti prea multa grija. Eu v-am sc ris sa nu va ngrijiti de cantitatea rugaciunilor, ci numai despre un singur lucru sa aveti gri ja, ca rugaciunea sa curga vie din inima, ca un prias viu. Aruncati din minte, cu desavrsire, cantitatea si numai acest lucru sa-l aveti n vedere. nsa, totusi, pravila cere o anumita rnduiala. nsa sa nu v a obisnuiti cu ea ca si cu niste catuse. Las-o sa fie un program general, iar n parte o puteti schi mba n fiecare zi macar, judecnd dupa cele ce le socotiti ca ati gasi n ele o nviorare a duhului de r ugaciune: Daca va veti line de forma, nviorarea va slabi, pravila se va transforma n forma, care n curnd va lipsi rugaciunea de viata. Lucrati astfel, ca de fiecare data,orice pravila de rugaciu ne sa fie ca ceva nou. Scrieti ca ati gasit rezolvarea unor probleme n cartile Sf. Parinti. Acest lucru e bun! Si totdeauna trebuie sa-l cautati acolo. Si daca-l veti cauta cu staruinta, totdeauna l veti g asi. Mai ales n aceasta privinta sunt de mare folos Sfintii Varsanufie si Ioan. Si la Sfntul Dorotei veti gasi o buna explicare a multor lucruri. Si la toti se pot gasi multe povete. Cititi numai cu luare aminte si aplicati toate la sine. Ziceti ca va "cuprinde frica, mai ales n timpul rugaciunii". Frica e binecuvntata numai una singura, cea de Dumnezeu; nsa ea n-are nimic nspaimntator, totdeauna e binefacatoare. Temerile Dv. fara de nici un motiv sunt de la vrajmasul -si mai a les n timpul rugaciunii. (pag. 348-349). Peste ctva timp dupa ce scrisese despre racirea sa duhovniceascasi despre nepasar e, fiica duhovniceasca scrie episcopului Teofan: "M-am ncalzit". La aceasta Episcopul rasp unde, lamurind, ca acest lucru trebuie atribuit lucrarii harului lui Dumnezeu, scrie el, eu eram nelinistit foarte mult: Se putea sa rami asa. nsa Domnul e milostiv si vesmntul Lui vi s-a ntors. Cnd harul l ui Dumnezeu e nlauntru, sufletul parca ar fi mbracat ntr-o haina calduroasa; iar cnd se departeaza sufletul e ca si cum ar fi dezbracat la ger. Convingeti-va de aici ca tot ce e b un, mai ales starea cea buna a sufletului, e direct de la har. Osteneala ta desigur ca trebuie, nsa ea nu le da pe cele duhovnicesti - esential si temeinic, ci numai l cautasi te pregateste ca sa-l pri mesti. Totul l da numai harul. Binevoiti a recunoaste acest lucru cu inima si sa nu va atribuiti n imic. n aceasta atribuire e pacatul nsusirii lucrurilor straine: Nici uneia dintre osteneli nu i se poate atribui puterea de a ne da cele cautate. Nu se poate spune: cutare sau cutare lucru e de facut; deci ma voi mai osteni si voi primi cutare sau cutare lucru. Harul lui Dumnezeu nu poate fi legat prin

contracte si lucreaza totdeauna dupa cum voieste. Aceasta vointa (vrere a harului) n-o poate ghici nim eni, nici n-o poate sili prin ceva. La fel petrece el (harul), unde si cum vrea. De aceea si cel car e a primit harul nu poate sa zica sau sa gndeasca: am primit harul, de acum nu mai am nici o grija. Nu, chi ar si dupa ce ai primit harul, trebuie sa-ti lucrezi mntuirea cu fricasi cu cutremur. Harul, dupa cum vine, asa si pleaca, nu dupa prevederile noastre. Vedeti ct e de frig fara de har si cum sufle tul e molu si nemiscat spre toate cele duhovnicesti. Astfel e starea pagnilor celor buni, iudei lor care sunt credinciosi legii, si a crestinilor corecti dupa viata, care nsa nu se gndesc delo c la viata launtricasi la legaturile ei cu Dumnezeu. Prin ce se mentine mai cu seama harul n suflet? Pri n smerenie. Pentru care lucru se duce mai ales? De la o miscare oarecare a trufiei, parerii de sine si ncrederii n

sine. De ndata ce el (harul) va simti nlauntru acest miros urt al trufiei, apoi ndat asi pleaca. Probabil, ca ceva asemanator a fost si la Dv. D-voastra nu va dati seama de aces t lucru. nsa primiti deocamdata acest lucru ca pe un adevar al mintii, iar pe urma, Dumnezeu va da, d e veli simti si cu simtirea, ca sunt miscari ale trufiei, de care sufletul nu-si da seama - si veti ncepe a va ruga mai staruitor: daruieste-mi, Doamne, ca sa-mi vad gresalele mele. ntr-o scrisoare oar ecare, mi demonstrati ca sunteti smerita. Dar, din faptul ca-mi demonstrati acest lucru, u rmeaza ca Dv. nu sunteti smerita. Smerenia nu se vede pe sine niciodata. Sa va daruiasca Domnul, ca de acum sa nu mai ncercati niciodata aceasta stare rea. nsa trebuie presupus, ca din cnd n cnd nca s e va apropia desi nu ntr-un grad asa de mare, sau va fi ngaduitasi chiar nevazuta, ca s ufletul sa devina mai iscusit si mai ales cu paza n ce priveste trezvia, sau pentru ca sa nu uite s i sa se convinga, mereu ct mai adnc, ca el singur n sine nu e nimic, desi simte si ceva bun. Deprinde-ti-va ca tot ce ati face, sa faceti n asa fel, ca acest lucru sa ncalzeas ca, iar nu sa raceasca inima; si a citi si a face rugaciunea, si a lucra, si a avea legaturi cu altii n asa fel, nct sa te tii de o singuratinta - sa nu ajungi la racire. ncalziti mereu sobita Dv. dinlauntru print r-o rugaciune scurta si paziti-va simtirile ca prin ele sa nu fuga, caldura. Impresiile de dinafara f oarte greu se mpaca cu lucrarea dinlauntru. Dv. ati nleles gresit cuvintele mele despre urzelile vrajmasului, parca unindu-ne sa recunoastem n noi lucrurile vrajmasului, e necesar sa socotim ca el este deja si n inima. Nu, e l e n afarasi ne sageteaza de departe, sugerndu-ne cugete rele. De ndata ce se deschide pentru o po sibilitate, el ndata sare si ne da sfaturile sale, care totdeauna sunt urzeli, desi par frumoase . EI totdeauna ncepe de la lucruri frumoase si apoi de la ele trece, treptat, spre cele rele; la rele nu ne ndeamna de ndata, si chiar ne sfatuie, apoi acopere acest lucru cu o pojghita frumoasa ca chip. To ate acestea Dv. le veti ghici singura cnd va veti obisnui sa fiti atenta la Dv. nsiva: Luarea aminte si ru gaciunea strica toate nascocirile lui pline de uneltiri rele". (pag. 349 - 352). Dv. scrieti ca "doriti sa ajungeti desavrsitasi tinde spre acest lucru". Mi-a ven it n gnd sa va arat un semn, dupa care ati putea preciza daca mergeti spre desavrsire sau va nvrtiti pe loc. Semnul este deprinderea (taierea) de toate. Nu demult am auzit vorba unei batrnele simpl e care mi-a spus: "acum s-a deprins totul; eu" ca o pasare, nu mai sunt legata cu nimic." Cum a aj uns ea pna la acestea? Printr-o viata ntreaga ndreptata numai spre a placea lui Dumnezeu. De la sapte ani, i-a cazut ei n inima o grija dureroasa, ca nu cumva sa-l mnie pe Dumnezeu. Aceasta gri ja o nflacara spre tot felul de ostenele, fara sa-si crute ea puterile. Astfel si-a petrecut f etia, casnicia, vaduvia;

treburile erau obisnuite, de familie, nsa ca peste tot locul era cea dinti si totu l facea pentru Dumnezeu si dupa Dumnezeu. Prin acest mers al ostenelilor sale, ea astfel si-a nd reptat, sters si albit sufletul sau, ca n ea n-a mai ramas nimic pamntesc ce ar mai fi preocupat-o. "Acum zic, pentru mine totul e Domnul. Nu ma mai trage sufletul la nimic, si nu vreau sa ma i vorbesc despre nimic - nu se mai ntoarce limba. Numai Domnul daca ar fi! Spre aceasta ndreptati-v asi vi se va mplini dorinta Dv.: vreau desavrsirea, doresc sa ajung fecioara nteleapta. Domnul s a binecuvnteze! Cautati si veti afla. Dar mai bine: cereti si vi se va da voua". (p ag. 352 - 353). "Ca plnsul din inimasi zdrobirea de pocainta nu se departeaza de Dv., acest lucru e bine. Pastrati acest dar al lui Dumnezeu si-l tot noiti, de ndata ce ncepe sa slabeasca. Aceasta e o cale fara de

ratacire. Si faptul ca l contemplati pe Domnul rastignit pe cruce si ca sunteti p atrunsa de acest lucru pna n adncul sufletului, e bine! Aceasta si toate celelalte asemanatoare, care strne sc sufletul, aduceti-le mai des asupra lui, ca el (sufletul - n . tr.) sa fie n miscare si sa vietuiasca, caci viata e miscare. Nu e miscare, nu e viata". (pag. 354). "Binevoiti satineti mai bine minte, ca smerenia se cstiga nu prin gnduri smerite, ci printr-o supunere cu placere la toate ntmplarile si legaturile umilitoare". (pag. 355). "Vine, cteodata, lenea asupra Dv., vine dorinta nlesnirilor si ngaduintelor odihnei trupesti. Bine faceti ca nu cedati, nsa taria Dv. nu e deplina. nteleg, ca Dv. cu toate aceste na valiri ademenitoare, totusi faceti ceea ce se cuvine, nsa faceti fara de placere. "Desi nevrnd", ziceti "dar mplinesc totul" Si aceasta e bine, dupa cum am spus eu, este aici luptasi biruinta. nsa ar trebui ca aceasta lupta sa fie dusa pna la sfrsit, ca si biruinta sa fie deplina, adica sa ajungi pna acolo ca sa faci vrnd, gonind fara mila pe nevrnd. Caci acest nevrnd este o concesie leneviei si o h raneste pe ea. Binevoiti, cnd alungati lenea, ca sa aprindeti pna la harnicie ca viciu si cu ener gie sa faceti ceea ce lenea nu va lasa sa faceti. Si numai acest lucru va fi o adevarata biruinta si nvingere asupra leneviei, iar nu ceea ce faceti Dv. Lucrarea cu vioiciune este adevarata trasatu ra a unei vieti duhovnicesti adevarate". (pag. 355). "n tonul scrisorii Dv. se simte un duh al ntristarii. De ce? Doar Dv. sunteti a lu i Dumnezeu. Domnul v-a chemat la sine; Dv. mergeti la Tatal Dv. cel ceresc pentru mngierile ce le vesnice n casa lui; iar Dv. aproape ca nu va curg lacrimile din ochi; parca degeaba v-ati ostenit cu toate cte v-ati ostenit. Nici un pas al Dv. nu se poate pierde n zadar: Domnul va tine soco teala de toate si va rasplati fara de masura. Ca s-a mputinat ceva sanatatea, acest lucru nu face sa-i dai nici o atentie, fata de cele ce ati capatat n schimb. Ca va vine putin cam greu sa vietuiti, slav aTie, Doamne! Aceasta este calea cea strmta. Dar calea cea strmta ne trebuie. Pe alaturi de ea n imeni nu va intra n mparatia cerurilor. Unora Domnul le lasa ca ei singuri sa-si ntocmeasca o astfel de cale, iar pentru Dv. a ntocmit-o El nsusi, El vrea sa va aduca la Sine si iubindu-va, face E l n locul Dv. lucrul fara de care nu se poate ajunge la El. Deci ndrazniti pentru Domnul, care va iubeste. (pag. 357 - 358). "ncepeti a va obisnui cu osteneala rugaciunii. Dumnezeu sa va binecuvinteze! Sa v a fie sufletul Dv. treaz totdeauna, strain de orice mila fata de sine. Domnul sa va ajute sa fiti v ioaie si treaza. nsa nu uitati cele mai de seama, ca cu atentia si cu mintea sa va uniti cu inima si sa petreceti acolo fara de iesire n fata Domnului. Toate ostenelile de rugaciune sa va fie ndreptate spre ace st lucru. Rugati pe Domnul sa va daruiasca acest bine. Aceasta e comoara ascunsa n tarina; acesta est

e margaritarul cel de mult pret". (pag. 359). "nsa ceea ce ati zis: ca se strica ornduiala de rugaciune, cnd va vine cineva, acea sta nu e bine. Dv. ngrijiti-va sa gnditi astfel, ca atunci cnd vine cineva, apoi Domnul l trimite, ca Dv. prin el sa aduceti slujba lui Dumnezeu. Prin ce? Prin mpartasirea dispozitiei Dv. celei bune , date Dv. de la Domnul celui ce a venit. Daca n acest duh i veti primi pe cei ce vin, apoi nici nu va fi deloc o calcare a rnduielii de rugaciune, ci o continuare a ei, numai ca n alta forma. Si una si alta e o slujba adusa lui Dumnezeu. Avnd n vedere acest lucru, primiti pe toti cu bucurie, ca pe niste trimisi ai lui Dumnezeu, fara a va uita la exteriorul lor, si numai de un lucru sa va ngrijiti, ca nu

cumva sa va abateti de la cele ce vrea Dumnezeu de la Dv. n cazul de fata. Biruin du-i astfel, ntreaga atentie sa v-o ndreptati spre inima lor, ca din cuvintele lor sa va pricep eti ce ati putea face spre binele sufletelor lor si atunci ntreaga vorbire ndreptati-o ntr-acolo, nsa nu n asa fel ca sa pareti o nvatatoare, ci ca si cum ati vorbi despre altii. Dar mai cu seama, n fel si chip staruiti-va sa ajungeti acolo, ca cel ce vine sa plece cu inima mpacata". (pag. 359). "Dar cnd sa ma mai gndesc si la mine? mie mi se pare ca prea mult va gnditi la Dv., si va gnditi sus. nsa sa va staruiti sa va mai coborti, siliti-va sa fiti smerita. Smerenia se cauta, nsa nca n-ati aflat-o. Cautati mai cu staruinta si veti afla-o". (pag. 360). "V-ati mpartasit de Sfintele Taine ale lui Hristos si, din mila lui Dumnezeu, ati capatat o ntocmire pasnicasi mngietoare a duhului. Pe urma mai adaugati ca, pregatindu-va pentru Sfnta mpartasire, v-ati ostenit ndeajuns. E bine! Si niciodata sa nu uitati sa faceti ac est lucru, dupa putere si peste putere. De att li se da mngiere celor ce se mpartasesc. De n-ar fi o steneala si lipsurile, nici mngierea n-ar fi data, dect doar dintr-o mila oarecare a lui Dumnez eu. Sa nu uitati totusi ca osteneala singura nu ajunge la aceasta, ci unita cu duhul cel adevarat , cu care trebuie sa venim catre Dumnezeu. Trebuie si una si alta. Va pare rau ca aceasta stare parad isiaca nu ramne pentru totdeauna si aveti dorinta ca sa ramna la Dv. fara nici o schimbare. ntruct Dumnezeu e un datator de bine, apoi din partea mea, pot sa va recomand: cautati si veti afla. Acest lucru se va petrece, cnd un foc mic va cadea n inimasi o va aprinde. Dv. mergeti spre acest lu cru cu ntreaga rnduiala a vieiii Dv. Si desigur, ca veti ajunge daca nu va veti lenevi si nu vet i pierde smerenia. Se va aprinde inima Dv. si va arde ca o faclie nestinsa. nsa cnd se va petrece acest lucru este lucrarea lui Dumnezeu. Cautati cu rabdare si cu nadejde. Starea aceasta n-o descriu Sfint ii, zicnd ca nu poate fi descrisa. Cnd va veni veti cunoaste-o. Staretul de la Kiev, Parintele Pa rtenie, o numeste rana la inima. Deci binevoiti de a rabda toate rnduielile statornicite, care va o bosesc, fara sa va crutati. Este pentru ce". (pag. 360 - 361). "n sfrsit, ziceti, am nteles ca este un plns facator de bucurie, sau o bucurie-ntrist are si va hotarti sa dezvoltati n inima o zdrobire tot mai puternicasi mai puternica". E bin e, foarte bine! Dumnezeu sa va binecuvinteze! nsa sastiti ca aceasta bucurie-ntristare se daruiest e, dar nu se cstiga. Starea aceasta e asemanatoare cu aceea pe care o ncercam cnd ne revedem cu rudele dupa o despartire ndelungata; si nu e o bucurie si nici o jale - curg lacrimile. Bucur ie - ntristare se petrece atunci cnd Domnul se revede cu sufletul si sufletul cu Domnul. De la Sfnta

mpartasanie la acest lucru te poti astepta. Si se petrece. Veti vedea de aici, ca trebuie de zvoltata zdrobirea, nsa ea nu este bucurie-ntristare, ci numai croieste drumul spre ea. Bucuria-ntristarea o da sufletului Domnul, iar Domnul, n lucrarile Sale, nu e legat de nimic." (pag. 361-362). D-voastra vreti sa faceti extrase din cartile citite. Bine. nsa nu extrageti tot ce este bun, ci numai ceea ce va pisca de inima. Se va aduna un caiet, altul. Cnd, pe urma, va veni ntri starea sau raceala si uscaciunea, luati aceste caiete si le frunzariti. Inima va raspunde la cele s imtite mai nainte si se va misca. Asa de la un citit, de la altul, de la al treilea, si te uiti ca s-a m iscat de-a binelea". (pag. 363). Pravila de rugaciune, ziceti ca o faceti dupa cum vi s-a rnduit. Si osteniti-va a stfel! Domnul sa va ajute! Dar mai ales sa va deprindeti sa va aduceti nencetat aminte de Dumnezeu si sa vatineti n

starea de rugaciune, fricasi evlavie, ca n fata lui Dumnezeu. Domnul sa va daruia sca acest lucru. Hotarti-va un anumit timp, iata pentru ce: caseznd cu trezvie si adunnd luarea amin te n inima, sa ziceti rugaciunea lui Iisus, fara risipire de gnduri. Astfel, o data sau de do ua-trei ori pe zi. Macar cte un sirag de matanii, iar placerea de va veni - se poate si de doua-trei ori. Pe aceasta cale se poate produce n inima acea rana, de care vorbea staretul Partenie si sa ajunga pna acolo ca rugaciunea singura va murmura n inima, prin cuvinte zise cu mintea, ca un prias, cu miscari de simtaminte corespunzatoare". (pag. 364). "Ma adun cu duhul". Domnul sa va ajute. nsa sa nu scapati din vedere lucrul cel m ai de seama - ca sa va adunati cu mintea n inima. Spre acest lucru mai ales, sa va ndreptati ostene lile. Mijlocul e unul - sa va siliti sa stati cu luarea aminte n inima, cu aducerea aminte de prez enta lui Dumnezeu n orice loc si despre faptul ca ochiul Lui priveste n inima Dv. ngrijiti-va sa va nta riti n convingerea ca desi sunteti singura, dar totdeauna aveti nu numai aproape ci chiar nauntru o persoana unita cu Dv. care va priveste si vede totul din Dv. Ceea ce v-am scris despre rugaciunea lui Iisus de cteva ori pe zi va fi un mijloc foarte puternic pentru acest lucru. Faceti astfel de f iecare data cte zececincisprezece minute si stnd mai bine n pozitia de rugaciune, cu nchinaciuni, sau si fara ele, cu m va vine mai bine. Osteniti-va astfel si rugati pe Domnul sa va dea, n sfrsit, sa s imtiti si sa cunoasteti ce este rana din inima; dupa cuvntul staretului Partenie. Acest lucru nu se face de ndata. Va mai trece un an de osteneli staruitoare, dar poate si mai mult, pna cnd vor ncep e a ne arata oarecare urme ale acestui lucru. Domnul sa va binecuvinteze spre osteneala si ca lea aceasta". (pag. 365-365). "Cereti rugaciuni, ca sa nu vi se risipeasca gndurile, care ratacesc fara ncetare si abat luarea aminte de la cele cuvenite. Pentru prima data aud de la Dv. despre lucrul acesta . Cu toate acestea, acest lucru e cea mai de seama neornduiala pe care o ncercam nlauntru. Ce e drept, mai nainte acest lucru nu parea o neornduiala asa de mare, iar acum lucrurile se vad n alta l umina. De ce? Cred ca aceasta e lucrarea pravilei celei mici, pe care ai nceput s-o faci, lucrnd rugaciunea lui Iisus. Cnd la pravila tot citeati si citeati, apoi de la gndurile multe ce veneau de la rugaciuni, gndurile plecau si se napoiau pe nesimtite. Iar acum, cnd cuvntul de rugaciune e unu l si el numai un singur gnd, apoi orice alt gnd e vazut de ndata, ca un vizitator strain. A stfel s-a descoperit naintea Dv. neornduiala launtrica. Ce e de facut? Continuati sa va ndele tniciti cu ndeplinirea aceleiasi pravilioare si gndurile tot mai mult se vor potoli si neputi nta, vazuta de Dv., se va vindeca. Pravilioara aceasta, daca veti continua s-o faceti cum se cuvine,

va va aduce rana n inima, iar rana aceasta va va atinti gndurile spre cel Unic -si atunci e sfrsitul ratacirilor gndurilor. Din acest moment, cnd va va nvrednici Dumnezeu sa-l capatati, va ncepe o noua restructurare a tuturor celor dinlauntru si umblarea naintea lui Dumnezeu va deve ni de nenlaturat". (pag. 368). "Osteniti-va sa va deprindeti cu rugaciunea lui Iisus. Domnul sa va binecuvintez e! Trebuie de crezut ca Domnul Iisus Hristos este nlauntrul nostru, n virtutea Botezului si mpartasirii, dupa fagaduintele Lui nsusi, care e unit cu aceste taine. Caci cei botezati se mbraca nt ru Hristos, iar cei ce se mpartasesc l primesc pe Domnul. Cel ce mannca Trupul Meu si bea Sngele Meu pet rece ntru Mine, si Eu ntru el, zice Domnul. Numai pacatele cele de moarte ne lipsesc de aceasta mare

mila fata de noi. nsa cei care se pocaiesc si dupa marturisire se mpartasesc, iara si o ntorc la sine. Asa sa credeti. Iar daca nu va ajunge credinta, apoi rugati-va ca Domnul sa v-o adauge si s-o ntareasca n Dv., tare si neclintit. Luati aminte la Dv. nsivasi cu fricasi cu cutre mur lucrati-va mntuirea. Observati cugetele, care vin si care se departeazasi starile duhului, c are ramn nemiscate, sau care dureaza ceasuri si zile. Toate acestea sa va fie ca niste do cumente pentru a preciza ce se petrece n Dv. (pag. 370 - 371). Faptul ca sunteti condusa de simtire sau ca, n genere, aveti simtaminte duhovnice sti, nca nu nseamna ca stati tare cu luarea aminte n inima. Cnd este aceasta din urma, atunci m intea sta n inima fara de iesire si sta n fata Domnului cu fricasi cu evlavie si nu vrea sa i asa de acolo. Starea aceasta se aseamana cu cea a copilului, cnd se odihneste n bratele mamei. Sa dea D omnul sa ajungeti la aceasta. Ca va completati pravila cea de acasa cu rugaciunea lui Iis us, bine faceti! Puteti nlocui un sfert, o jumatate, trei sferturi, ba chiar si toata pravila cu rugaciun ea aceasta. Numai sa nu micsorati timpul si sa vatineti n fricasi n evlavie. n fel si chip necajiti-vasi cu citirea rugaciunilor, si prin rugaciuni de ale sale, si n rugaciunea mintii, ngrijiti-va n umai de un singur lucru, ca starea de rugaciune sa nu se departeze de la suflet". (pag. 371- 372). Greutatile si ostenelile e mai bine sa le adaugi cte putin, ncepnd de la cele mai m ici. Lucrnd astfel, pe nesimtite poti ajunge la astfel de osteneli, care vor fi mult mai nsem nate dect cele planuite da Dv., nsa care nu vor apasa. De aceea, socot ca pentru Dv: e mult mai bine ca unele osteneli sa le mai domoliti acum si mai pe urma, ncetul cu ncetul, sa le adaugati. Totusi, ornduitiva lucrurile cum socotiti ca e mai bine si sfatuiti-vasi cu duhovnicul. nsa un lucru sa nu uitati: sa nu va legati de un tipic al Dv., pazindu-va totdeauna libertatea actiunii si ngri jindu-va numai sa fiti pururea cu Domnul. Mai putin mecanism si forma. Viata e n miscare, iar nu ntr-o fo rma rece". (pag. 373). "Eu nu numai odata v-am scris deja, ca pravila poate fi facuta n mai multe feluri . Cel mai bun lucru e sa-ti determini pravila prin timp, sau sa citesti rugaciunile, sau sa te rogi asa. Trebuie de nceput cu citirea rugaciunilor ncepatoare, adncindu-va n ele, cu pauze ct mai lungi. E mai bine dect orice sa le citesti pe de rost. Iar pe urma, cnd se va dezmorti inima, faceti mat anii, zicnd de la sine, dupa cum va misca inima, un cuvnt simplu Domnului. Se pot nvata pe de rost ct iva psalmi si n timpul pravilei sa-i citesti, din fiecare verset al lor, alcatuind cte o chemare de rugaciune catre Dumnezeu. Dupa ce s-a citit psalmul, se pot face si matanii cu o rugaciune scurt a; pe urma sa citesti alt psalm sau alta rugaciune, iar dupa aceasta iarasi sa faci matanii. Se poate

sa faci tot timpul numai matanii, mici si mari cu o rugaciune scurta. n fel si chip se poate. Din pravila trebuie izgonit orice mecanism si forma. Lasa sa mearga liber totul din inuma". (pag. 376-377). "Ca alungati de ndata toata nepasarea si nesimtirea ce va vine, bine faceti. Si m ijlocul - ocarrea de sine - merge. Mai adaugati o sperietoare: celui lenes i s-a spus: legndu-l de mini si de picioare, aruncati-l n ntunericul cel mai dinafara. Si pe urma rugati pe Domnul sa va trimit a, de la scaunul Sau, unda de lumina cea facatoare de viata". (pag. 386). "Simtamintele D-voastra, cnd va aduceti aminte de patimile Domnului - si casi Dv. va socotiti vinovata de ele - sunt adevarate. Asa si este. Noi toti suntem vinovati de ele s i din pricina vinovatiei din pacatul stramosesc si mai ales din pricina pacatelor noastre personale de du pa Botez. Uitati-va,

de pilda, spre preabinecuvntata Maica a lui Dumnezeu. Ea a fost introdusa n taina Crucii si acest lucru i-a dat barbatia sa stea lnga Cruce, desi inima ei de mama ardea de durere. Pictorii nu pot sa zugraveasca suferinta Maicii lui Dumnezeu de lnga Cruce, ca Ea sa fie si adnc de d ureroasasi totodata sa ramnasi cu barbatie". (pag. 386). "Scrieti: ntru mine stapneste constiinta pacatoseniei mele si a faptului ca eu sun t mai rea dect toti. Iar peste cteva rnduri adaugati: "n acest an am sporit mai mult dect n cei cinc i ani premergatori". Confruntati aceste doua afirmatii si veti vedea ce iese. Acolo su nt numai niste cuvinte smerite si att, iar aici simtamntul multumirii de sine. Cuvintele nu mai p ot face fata n preajma sentimentului. Si iese pacatosenia pe limba, iar n inima ndreptarea de sin e. n acest sens trebuie, desigur, de nteles si observatia de mai jos: "eu niciodata nu ma ngmf". Ad ica, ca totdeauna sunteti smerita n cuvinte, iar inima e plina de constiinta vredniciei s i meritelor sale; acolo stapneste stapnirea de sine si pretuirea de sine, cel mai acoperit vrajmas, care ns a, adeseori rabufneste si n afara. Binevoiti a va ocupa si de aceasta stare de lucruri si a l ua aminte la sine, temndu-te sa nu formezi din tine o personalitate, care e una pe dinafarasi alta p e dinlauntru. Nu, prin aceasta nu nteleg ca Dv. ati dori acest lucru, ci ca acest lucru se va ntocmi singur de la sine, daca nu veti lua aminte la sine. Smerenia nu vine deodata. Ea merge nsotita de dr agoste, mna n mna. Numai dragostea cea desavrsita e smerita cu desavrsire. Iar pna atunci, din ini ma, nu-i, nu-i, dar rabufneste ngmfarea". (pag. 387 - 388). "D-voastra ntrebati: "Cum sa cunoastem daca cineva e n har? Si tot Dv. singur ati aratat semnul cel sigur pentru a afla acest lucru si nu e: departarea de tot ce este pacatos s i patimas. Adaugati la aceasta: si rvna de a placea lui Dumnezeu dupa credinta si n duhul credintei. La cine aceasta rvna e vie, acela este ntr-o stare de har. n tainele ce se primesc cu vrednicie, harul se da tuturor si ncepe sa lucreze. nsa simtirea adumbririi harice nu se da tuturor de ndata, ci mai de multe ori, dupa destule osteneli asupra noastra nsine. Fericit este sufletul care simte buna vointa Tatalui, stropirea curatitoare cu Sngele Fiului si adierea cea facatoare de viata a Duhulu i. Binevoiti a le contempla pe toate acestea, n chip nedespartit si ca spre binele suprem sa nazuim la acest lucru; prin rugaciune va veni, va da Dumnezeu si simtirea starii harice". (pag. 389 - 3 90). "As fi vrut sa ajung pna la ntelegerea adncurilor inimii si cu atentie sa-i urmares c fiecare latura a ei". O vrere bunasi prea buna! Trebuie sa te asezi cu atentie n inimasi sa stai f ara de iesire n fata Domnului. Eu v-am scris despre acest lucru nu numai o data. Atunci veti observa orice firicel de praf. Rugati-va, va da Dumnezeu": (pag. 390).

"Rugaciunea lui Iisus, ziceti, ncepe sa murmure ca un prias". Slava lui Dumnezeu! ns a staruitiva sa mentineti simtamintele corespunzatoare. Si n curnd va da Dumnezeu, se va aprind e si focul cel mic din inima". (Ibidem). "Ce trebuie pentru viata cea de duh? Cum v-ati ndreptat viata, asa si mergeti, si veti ajunge si la tara vietii celei duhovnicesti. Numai sa nu curmati mersul. De nainte nu poti hot ar nimic, zicnd n sine: voi face cutare sau cutare, sau ma voi osteni asa si asa -si va veni oarec are miscare duhovniceasca. Totul e de la Dumnezeu si de la harul Lui, iar el (harul) vine fa ra de veste. Ostenitiva, rabdati, rugati-va, lasndu-va n voia lui Dumnezeu, fara a ghici ce va fi, ori pe d inafara, ori

launtric. Dumnezeu nu obisnuieste, El nu va va ocoli; cnd va veni vremea, va va d arui cu ceva". (pag. 39l ). "ncepeti sa capatati gustul ndeletnicirilor Dv. duhovnicesti si petreceti nsingurat a; va simtiti fericitasi va mirati. Bine, bine! Numai sa nu va nchipuiti ceva despre mine si sa nu va gatiti de a zbura spre cer. Multumiti lui Dumnezeu si adnciti-va n cugetarile si simtamintele smerite despre sine". (Ibidem). "Mult va scie din pricina ca va mpartasiti des. Nu va turburati. Toti ar trebui sa faca astfel, nsa n-a prins obiceiul acesta la noi. n Rasarit, crestinii se mpartasesc des, nu numai n posturile cele mari, ci si n afara de ele. Iar de la nceput, n Biserica lui Hristos, se mpartaseau toti la fiecare liturghie. Pe timpul Sfntului Vasile cel Mare, l ntrebau daca se poate mpartasi des, si ct de des? El a raspuns, ca nu numai se poate, ci si trebuie; iar n ce priveste ct de des, a zis: noi ne mpartasim de patru ori pe saptamna - miercuri, vineri, smbatasi duminica. Noi - se n teleg toti cesarienii. Caci ntrebarea i privea nu pe cei ce liturghicesc, ci pe mireni. La fi ecare liturghie, slujitorul celor sfinte cheama: cu frica lui Dumnezeu si cu credinta sa va aprop iati. Prin urmare, te poti apropia la fiecare liturghie. La noi spun unii ca e pacat sa te mpartasesti des; altii - ca nu te poti mpartasi dect dupasase saptamni. Nu tineti socoteala de vorbele acestea si mpartasit i-va att de des ct simtiti nevoia, nimic ndoindu-va. Staruiti-va nsa n fel si chip sa va pregati ti cum se cuvine si sa va apropiati cu fricasi cu cutremur, cu credinta, cu zdrobire si cu simtam inte de pocainta. Iar celor ce va plictisesc cu vorba despre acest lucru, raspundeti-le: doar eu nu sa r pe aiurea catre Sfnta mpartasire, caci de fiecare data am dezlegare de la parintele meu cel duhovn icesc. Si ajunge. Iar ct e de bine acest lucru pentru Dv., e mai bine sa nu vorbim. Sa cunoasteti a cest lucru numai pentru Dv. si multumiti Domnului". (pag. 391 - 392). "D-voastra ntrebati: "Sa vorbesc cu altii despre viata cea duhovniceasca? Vorbiti ; nsa despre cea a Dv. sa nu spuneti, ci vorbiti n genere, tinnd nsa seama de starea celor ce ntreaba. Se ntmpla ca unii ncep despre acest lucru, numai ca sa vorbeasca. Si aceasta e mai bine, dect s a vorbesti despre cele lumesti, sau cele desarte. Cnd vorbiti, feriti-va mai mult dect orice ca sa n u tulburati pe altul prin vreo suparare (mnie), sau prin vreun fel de vorbire mpotriva lui, cu o dorint a vadita de a triumfa asupra lui. Vrajmasul te ndeamna la acest lucru, ca sa se nceapa cearta, i ar de la cearta sa duca la despartire. Nu mai putin sa va feriti a vorbi de cele duhovnicesti, ca s a nu va aratati n aceasta privinta, ntelepciunea Dv. Si aceasta este un ndemn al vrajmasului, pe car e daca l veti urma neaparat veti cadea sub batjocura oamenilor si lipsa de bunavointa din part ea lui Dumnezeu".

(pag. 393). n scrisoarea sa urmatoare, Episcopul Teofan scrie fiicei sale duhovnicesti despre feluritele uneltiri ale diavolului si despre mijloacele de lupta cu ele. Scrisoarea aceasta a fost p rilejuitasi de faptul, ca fiica sa duhovniceasca care, mai nainte nu da nici o atentie serioasa viclesuguri lor diavolesti, a recunoscut n sfrsit, ca n aceasta privinta era gresita. Prea sfintitul scrie: "n sfrs it, v-ati nteleptit si ati recunoscut ca sunt ispite de ale vrajmasului, cu care vrajmasul nu ocoles te pe nimeni, chiar si de eruditia Dv. nu se rusineaza. Da, da; el staruie n jurul fiecaruia si fiecarei a. nsa acest lucru nu e de temut. Luarea aminte fata de sine din inima cu rugaciunea catre Domnul risipe ste toate uneltirile lui. Cititi la Isichie si va nvatati cum trebuie lucrat aici. Vrajmasul nu te ndea mna deodata la rau.

Cel dinti mijloc al sau este - sa-ti semene gnduri, care par bune si sa te ndemne l a fapte, n aparenta bune, sau la fapte bune, nsa nu cu scopuri bune - de a te afisa. Persoan ele care sunt lipsite de discernamnt n cugete si n fapte si care nu se gndesc asupra lor, numai de n-ar fi ele evident rele, sunt prinse de aceasta momeala, si el (vrajmasul) ncepe sa le mne de la cuge t la cuget si de la fapta la fapta, parca bune, nsa sau nepotrivite, sau ne la timpul lor, sau netreb uincioase, sau lucrate nu dupa masura lor. Scopul lui aici, e acela ca sa strice gustul duhovnicesc de a dobndi cele ntradevar bune, de cele aparente; sa ne deprinda ca sa-i acceptam ndemnurile lui si sa nasc a n noi, o parere nalta despre noi; cte s-au facut! Pe cnd toate acestea nu sunt dect fapte goa le si desertaciune. Faptele cele pacatoase nca nu se vad, nsa pacatele prin cuvnt adesea rabufnesc, iar gnduri necuviincioase ncasi mai multe sunt. Iata cea dinti nselare a vrajmasului! Cnd el va reusi sa ncurce n aceasta pe cineva si cine se va lasa trt ntr-o astfel de l ucrare, aceluia el ncepe sa-i ofere pacate mici, care par nevinovate. Cine se lasa momit si de aceasta, apoi pe acela l duce pna la pacate, care desi nu par vinovate, nsa sunt scuzate (justifi cate) de fel de fel de mprejurari, parca ngaduite. Cine va ajunge pna aici, pe acela l ndeamna sa greseas ca cu un pacat oarecare vadit vinovat, caruia si constiinta i se opune - l ndeamna nsa sa pa catuiasca prin acest pacat, nu mereu, ci numai o singura data sa pacatuiasca. Cine se lasa momi t si de acest lucru, acela a cazut cu desavrsire n ghiarele vrajmasului si i-a ajuns lui rob, prin robi rea sa pacatului. Caci prin acest a pacatui numai o singura data, el nu mai nceteaza deja sa-l mne t ot mai departe si mai departe n aceeasi directie. Aceasta istorioara nu trebuie s-o stiti att ct pe aceea, care se ntocmeste atunci cn d cineva nu asculta de vrajmas. Si aici el are apucaturile lui. Le voi arata pe cele mai de seama. Cnd cineva, nteleptindu-se nu le da curs cugetelor si ndemnurilor spre bine, care par bune, ci de ndata, sau din deslusirea proprie, sau din ndrumarea celor mai iscusiti, le curma, orict ar parea ele de frumoase si lucreaza n felul acesta cu atta hotarre, ca nu se prevede nici o posibilitate sa-l prinda pe el cu acest mijloc, atunci vrajmasul arunca aceasta momealasi ncepe sa lucreze de dinaf ara - prin oamenii care sunt n mna lui. Aici vin laude lingusitoare, clevetiri, osndiri, strmto rari si tot felul de neplaceri. Iata aceste lucruri trebuie sa le stiti si Dv. si sa asteptati si sa va uitati n patru. A le ndeparta pe acestea nu e n puterea noastra, nsa e n puterea noastra sa-l tragem pe s foara pe vrajmas. Cel mai de seama lucru e sa le rabzi pe toate, fara sa strici dragostea si pacea. Ajutor e Domnul. Pe El sa-l rugam sa mpace inima noastrasi, daca binevoieste, sa le ntocmea sca toate si n afara. Din partea noastra, noi nu trebuie sa scapam din vedere de unde si de cin

e e ridicata furtuna si dusmania, n loc de oameni s-o ndreptam asupra aceluia care, stnd n spate, i asmute si conduce tot mersul (treburilor). Cnd si acest mijloc nu va da roadele asteptate, atunci v rajmasul ncepe sa lucreze singur n persoana tot de dinafara, ntocmind fel de fel de ciudatenii, cnd nf ricosatore, cnd ademenitoare. Cnd si aceste siretlicuri se vor dovedi zadarnice, atunci vrajma sul se departeza n sfrsit, nendraznind sa se mai apropie. Umbla pe departe si din departare pndeste, daca nu cumva se va comite vreo gresalasi nu i se va deschide astfel, posibilitatea sa t abarasca din nou, cu alt prilej. nsa cu desavrsire el nu se departeaza de la nimeni pna la moarte. Chiar si dupa moarte, ncearca sa puna piedici, la trecerea prin vamile vazduhului.

Citind aceste lucruri, sa nu va gnditi: iata ce grozavii! nsa n-ai de ce te ngrozi aici deloc, caci vrajmasul n-are nici o putere sa ne mpinga spre rau mpotriva vointei. El ntrebuinte aza numai diferite momeli ca noi, nselndu-ne, sa facem raul, creznd ca facem cele bune. Luare a aminte si rugaciunea, dupa cum am spus, fac ca toate uneltirile lui sa ramna fara urmari. D omnul, niciodata, nu-i paraseste pe ai Sai -si ngerul-pazitor e aproape, care de ndata ce vede ca ce l momit nu se nvoieste cu sminteala si i se mpotriveste ei, de ndata l izgoneste pe vrajmas fara d e mila". (pag. 393 - 396). "Aveti lacrimi. E bine. Iata harul lui Dumnezeu: Dv. nu le potoliti, ci sa le sp rijiniti. De la lacrimi, sufletul devine mai moale, cum devine pamntul mai puhav dupa ploaie. Cititi cuvntu l Sfntului Scarar despre plns. Acolo e lamurit de cte feluri sunt lacrimile si cum trebuie sa te porti cu lacrimile cele adevarate, unde veti gasi povete si pentru Dv. (pag. 396). "Era vorba la Dv. de o stareta despre ostenelile lucratoare. Amndoua sunteti de a cord ca trebuie de ostenit dupa o rnduiala statornicita fara nici o crutare. nsa va voi duce vorba Dv . pna la sfrsit; nu se poate sa te marginesti cu o viata lucratoare; trebuie sa te ndeletnicesti s i cu ocupatii speculative ca, prin ele satii fara de slabire, n buna rnduialasi ntocmirea launtri ca. Trebuie neaparat unita speculatia (gndirea) cu lucrarea si lucrarea cu speculatia (gndirea ). Fiind legate una cu alta, ele misca repede sufletul nainte, curatindu-l de cele rele si ntarindu-l n cele bune. Uitativa n povestirile cele vrednice de pomenire - la Avva Ioan Golov si la Avva Pimen". ( pag. 401). "Va ocarti pe sine, pentru nepasare, uitare; lenevie, nerabdare, nestatornicie. B ine ca ati nceput a observa aceste lucruri. Ochiul Dv. cel launtric devine mai ager. Priviti mai cu patrundere si veti vedea multe altele, pe care nu le vedeti acum. Iata-vasi nceputurile cunoasterii de sine, despre care ca va rugaserati Dv. Adevarata cunoastere de sine este o vedere limpede a tuturo r neajunsurilor si slabiciunilor, n asa masura ca de ele e plin totul. Si puneti-va un semn, ca cu ct mai mult va vedeti neispravitasi vrednica de orice ocara, cu att mai mult va miscati nainte. Deci, bi necuvntau pe Domnul, ca EI v-a dat sa va vedeti pe Dv. astfel". (pag. 402). "Ma ntrebati: cum trebuie sa te adncesti n privirea launtricului tau, acest lucru p entru ce? Stati cu luare aminte n inimasi priviti - nu eul Dv., ci pe Domnul, cu evlavie si cu zdrob ire. Si asta-i totul. Cu acestea, usor veti vedea toate cele rele si desarte, ce ies din inimasi intra n ea. Staruiti-va mai degraba, sa le izgoniti pe acelea si sa restabiliti curatia vederii lui Dumnezeu , cea din minte. Si mai mult nu se cere nimic. Dupa un timp, singur de la sine, va veni si cunoasterea p rin ncercare a tuturor neajunsurilor si neputintelor sale, care nu va va ngadui sa va prea uitat i la cele bune din

Dv". (pag. 403). Ca v-ati schimbat putin pravila voastra de acasa - e nimic. Se poate modifica si mai des pentru ce printr-o noutate oarecare din ea, sa-ti mentii n putere si luarea aminte si simti rea Pentru ca obisnuinta, pe de o parte, fara sa pretinda o atentie mai mare, slabeste adunare a gndurilor, iar pe de alta, micsoreaza consimtirea, parasindu-te gustul fata de unul si acelasi lucru; si n sfrsit; transforma ntr-o lege imutabila, ceea ce nu poate purta acest titlu". (pag. 404). "Va ndeletniciti ca sa deprindeti rugaciunea nencetata. Bine! nsa bagati de seama, nu obisnuiti numai limba la repetarea unei rugaciuni scurte. Aceasta va fi numai o repetare m ecanica a rugaciunii fara de rugaciune. Odata cu aceasta, obisnuiti-va sa vatineti n fricas i evlavie, cu

zdrobire si cu smerenie. Si fiti asa ca si cum ati sta n fata Domnului, Care e ga ta sa rosteasca, pentru dumneata, sentinta cea de pe urma". (pag. 406). " ntrebati, cum sa va nsusiti mai tare tainele credintei noastre sfinte. Trebuie m utate din minte si din memorie, n inimasi atunci vor fi tari; caci atunci ele vor patrunde n adncul vi etii Dv. duhovnicesti si se vor uni cu ea, sau vor ajunge un singur lucru cu ea. Si de ai ci va fi un astfel de rod, ca nici o obiectiune, mpotriva obiectelor de credinta, nu va va clinti sau t ulbura. Ct timp aveti credinta numai n minte, obiectiunile celor necredinciosi, patrunznd n minte, i clati na temeiurile ei, si ea simtind terenul de sub picioare clatinndu-se, se tulbura. Iar cnd dogmel e sunt acceptate de inima, atunci obiecteaza ct vrei, aceste obiectiuni, ramnnd numai n cap, nu pot clat ina temeliile credintei din inima, si mintea simtind ca sta pe o temelie tare, ramne linistita cu desavrsire". (pag. 406 - 407). "ntrebati: "va trece rvna pentru rugaciune?" - Va trece, daca veti rvni numai ca sa cititi rugaciunile dupa tipic, dar nu va trece, daca veti ncalzi rugaciunea dinlauntru; ci dimpotriva, mereu se va aprinde. Cnd rugaciunea launtrica va prinde putere, atunci ea ncepe sa dirig uiasca rugaciunea cea de dinafarasi chiar s-o nghita. De aici rvna de rugaciune se va pri nde, caci atunci raiul va fi n suflet. nsa ramnnd numai cu rugaciunea cea de dinafara, va puteti raci fata de osteneala rugaciunii; chiar de ati savrsi-o cu luare aminte si cu ntelegere, mai c u seama simtamintele cele de rugaciune ale inimii". (pag. 408). "Gndurile, ziceti, s-au potolit". Care gnduri!? Vrajmasul are o tactica, ca atunci cnd cineva nu ngaduie cugetele cele pacatoase, ci de ndata le taie, apoi el trece de la ele la s emanarea gndurilor desarte si zadarnice, ca sa abata de la gndurile cele duhovnicesti, datatoare de viata si totodata pndeste, daca nu e chip sa te traga pe sfoarasi sa te momeasca spre cugetele cele patimase. Deci, poate la Dv. cugetele cele rele s-au potolit, iar cele desarte nca tot colcaie. n acest caz nu e dect lucrul pe jumatate. Trebuie sa ne zbatem pna la sfrsit, ca si cugetele cele desart e sa nu se nasca n cap". (Ibidem). "n ce priveste rugaciunea mintii, tineti seama de un singur lucru: ca aducndu-va n ecurmat aminte de Dumnezeu, sa nu uitati sa ncalziti si frica cea plina de evlavie -si ndemnul de a cadea n pulbere n fata lui Dumnezeu, Parintele cel Preamilostiv, dar totodatasi judecator nfricosat. Deasa aducere aminte de Dumnezeu fara evlavie; toceste simtul fricii de Dumnezeu si pr in aceasta, ne lipseste de acea lucrare mntuitoare a ei, care i apartine n cercul miscarilor duhov nicesti si pe care n-o poate produce nimic, afara de ea (adica de frica de Dumnezeu)". (pag. 412). Cu prilejul unei noi pierderi a caldurii celei dinlauntru, prea Sfintitul Teofan

scrie fiicei sale duhovnicesti: "V-ati acordat o nlesnire, ngaduindu-va sa va distrati putin si nu v -ati pazit: n-ati pazit nici ochii, nici limba, nici gndurile. De aceea caldura a plecat si ati ram as goala (desarta). Acest lucru nu-i bun de nimic. Grabiti-va sa va statorniciti ntocmirea launtrica cea cuvenita, sau sa o cereti: ncuiati-vasi va rugati numai si cititi despre rugaciune, pna cnd luarea a minte se va uni cu Dumnezeu n inimasi se va salaslui acolo duhul zdrobirii si al umilintii, cu ca re trebuie sa ne masuram, daca suntem n buna rnduiala sau am iesit din ea. Se pare, ca Dv. judecati despre luare aminte ca despre o rigoare de prisos, ea nsa dimpotriva este radacina vietii laun trice duhovnicesti: De aceea vrajmasul ce se si narmeaza mpotriva ei mai mult dect mpotriva a orice si d in rasputeri

faureste naintea ochilor sufletului naluciri ademenitoare si ne baga gnduri despre nlesniri si distractii. Iata ca v-a nselat si pe Dv. Recunoasteti ca raceala si ornduiala laun trica; le suferiti dupa fapte, ca o pedeapsa. Caldura cea duhovniceasca, Dumnezeu o da pentru ostenelile luarii aminte fata de sine, naintea Lui. Ce reiese ca ati facut Dv.? Ati luat un dar att de scum p al lui Dumnezeu si l-ati aruncat afara peste geam. Sa dea Domnul sa va uniti ct mai curnd cu El si dupa aceea sa ramneti pururea nedespartita de El, si seznd si umblnd, si n bisericasi acasa, si lu crnd si odihnindu-va de lucru. Care lucru este mai mult vrednic de o atentie necurmatasi de o privire cu mintea, dect Domnul? Si binevoiti a-I da Lui aceasta cuvenita precadere si ncetul cu ncetul vine libertatea; nu va lasati pe gnduri, de cele mai multe ori despre nimicuri, ci tin deti ca, mai de aproape; mai adnc si mai atent sa priviti n fata Domnului, Celui ce vede toate si se afla pretutindeni, zicnd n sine: cautat-te-a fata mea pe Tine, Doamne, fata ta voi caut a. Frica de Dumnezeu, sa nu se departeze de inima". (pag. 413 - 414). "ntrebati de unde vine nselarea din timpul lucrarii rugaciunii lui Iisus? - Ea vin e nu de la rugaciune, ci de la felul cum se lucreaza ea, adica de acela (fel) care e aratat n Filocalie. Acest fel trebuie lucrat cu un povatuitor, care cunoaste acea lucrare si n ochii lui. Iar c ine se apuca singur de acest lucru, numai dupa descrierea lui, acela nu va scapa de nselare. Acolo e des cris numai felul de a lucra cel de pe dinafara, iar cele ce se adauga de catre povatuitor, pentru co mpletarea ntocmirii launtrice, acelea nu se vad. Cel ce petrece o astfel de lucrare fara povatuitor, fireste ca ramne numai cu lucrarea cea de dinafara, mplinind cu asprime cele poruncite pentru pozi tia trupului, respiratiei si privirii n inima. Fiindca mijloacele de acest fel, fireste ca nu p ot duce la o masura oarecare a concentrarii atentiei si caldurii, apoi el neavnd pe lnga sine un povat uitor credincios care i-ar fi spus lui care e valoarea schimbarii ce se petrece n el, vine la gndul ca acest lucru si este ceea ce cauta el, adica ca l-a adumbrit harul, pe cnd el (harul) nca nu e si ncepe sa i se para ca are harul, fara sa-l aiba. Aceasta si este nselarea, care pe urma, schimonoseste tot mersul vietii lui duhovnicesti de dupa aceea. Iata de ce si acum, la stareti, vedem ca ei ne sfatu iesc, deloc sa nu ne apucam de aceste mijloace, din pricina primejdiei ce vine de la ele. Ele nsile nu pot da nimic haric de la sine, caci harul nu e legat de nici un lucru de dinafara, ci coboara spre n tocmirea launtrica. ntocmirea launtrica cea cuvenitasi fara de ele atrage lucrarea harului. Aceasta nt ocmire este, ca sa umbli, n timpul rugaciunii Lui Iisus, n prezenta lui Dumnezeu, sa ncalzesti simtami ntele de evlavie si de frica de Dumnezeu, sa nu-Ii faci nici un fel de nlesniri, totdeauna si ntru toate sa

asculti constiinta ta si s-o pazesti nepatatasi mpacata, si ntreaga ta viata -si c ea launtricasi cea de dinafara - sa o dai n minile lui Dumnezeu. Din aceste stihii duhovnicesti, harul l ui Dumnezeu, venind la vremea sa, unindu-le laolalta, aprinde focul cel duhovnicesc din inima , care e si dovada prezentei harului n inima. Pe aceasta cale e greu sa cazi n parerea de sine. Dar s i aici e mai bine cu un povatuitor de fata, care ti-ar vedea fata si ti-ar mai auzi glasul. Caci aces te doua lucruri (fata si glasul) descopar ceea ce se afla nlauntru". (pag: 415 - 416). "nca nu vi s-a restituit ceea ce ati pierdut (caldura din inima). mi pare si mie r au de acest lucru, ca si Dv. nsa nu va descurajati. Domnul e milostiv. Va fi dat ndarat, daca-l veti cau ta cu smerenie, fara sa crtiti, ca nu vi se da degrab si nu pierdeti nadejdea: Iar nadejdea s-o a i spre mila lui Dumnezeu, iar nu spre ostenelile tale. Trebuie de ostenit pna cnd nu mai poti, iar nadejdea s-o pui

totusi numai n mila lui Dumnezeu. Chiar de te sprijini cu nadejdea pe ceva al tau , macar ct e de gros un firicel de par, apoi acest lucru este deja o abatere de la calea cea dre aptasi totodatasi o piedicasi o opreliste spre capatarea celor cautate. Daca v-ati nsingurat cu gndul, ca iata ma voi apuca de matanii, de citire, de statul n picioare noaptea -si toate se vor ntoarce - apoi Domnul nadins mai mult timp nu-ti da cele cerute, pna cnd nu va dispare nadejdea ntru osten elile tale, ca prin ncercare sa ne nvete ca darurile lui Dumnezeu nu depind de ostenelile noastre , desi si fara de ele nu veti primi nimic, ci cu ct mai mult si mai staruitor va veti osteni, cu att mai curnd vor fi restituite cele dorite - pierdute. Vedeti acum ce floricica gingasa e caldura cea duhovniceasca dinlauntru. Iata ntr -adevar - nu te atinge de mine. Vaznd acest lucru luati hotarrea sa o paziti mai departe, cu toata trezvia, atunci cnd va binevoi Domnul sa v-o ntoarca. Acum acest lucru e greu, iar daca veti alune ca nca o data, va fi si mai greu. Privegheati ct de rau umblati". (pag. 419 - 420). "Eu, mi se pare, v-am scris deja si nca va mai repet ca ndepartarea harului ce o s uferiti, nu este o pedeapsa, ci o povata. n pedeapsa, harul se departeaza cu totul; iar la povata el numai se ascunde, desi e lnga noi: nu ne lipseste de ajutorul necesar, ci numai ne ia sau nu ne da mngierile. Iata ce este la Dv. Pentru Dv. a socotit Domnul ca trebuie facut acest lucru. nsa se va nd ura si iarasi va ncepe cu milostivire sa va dea mngierile. Mngierile nu sunt neaparat trebuincioase. D e neaparata trebuinta e ajutorul, iar El, n chip evident, e lnga Dv. Mai rabdati put in si se va ntoarce si mngierea. E greu, ziceti. Dar altfel cum vreti? Noi trebuie sa ne altoim la Cru cea Domnului. Dar cum sa te altoiesti la Cruce? Tot prin Cruce sau printr-un necaz greu ca si Crucea Lui. Ostenelile Dv. sunt tot necazuri. Dar fiindca mai nainte mngierile harului le luau din greutatea si durerea lor, simtirea caror lucruri e necesara pentru a ne altoi la Crucea Domnu lui, apoi acum vi se da sa simtiti acest lucru prin ndreptarea harului. Crucea si mai nainte era asupra Dv., nsa Dv. n-o simteati, parca ea ar fi fost dusa de minile altora. Iar acum e lasata sa apese a supra Dv. cu toata greutatea sa, e aruncata numai n spatele Dv. Si iata ca trebuie sa oftezi. De oft at ofteaza, dar totusi s-o duci cu voie buna. Domnul este aproape si ajuta. nca putintel. El va va ntoarc e si mngierea". (pag. 421). "Vreti sa aflati de ce lucrarea ridicarii dureaza asa de mult. Iata eu v-am spus : pentru ca acest lucru e trebuincios pentru povatuirea Dv. duhovniceasca. nsa cautati, poate nca mai gasi ti ceva care v-ar smeri. Nu vi s-a parut cndva: iata am gasit drumul - simt bratele Parintesti - n a cest timp atribuind multe ostenelilor si lipsurilor Dv. Poate, cnd v-ati risipit, ati gndit: ei, ma vo i mngia putin, mi

voi da voie, iar pe urma iarasi ma voi apuca de treaba; ca eu, doar numai sa ma apuc, caci totul va merge bine, cu toate bucuriile unei vieti ntru Domnul. Daca veti recunoaste dupa Dv. ceva din cele spuse, pocaiti-vasi hotarti-va, pentru mai departe, deloc sa nu va ngaduiti sa gndi ti astfel. Lasativa, cu totul, n seama Domnului, dovedind ca sunteti gata cu buna voie si cu bucur ie sa primiti tot ce va binevoi El sa va trimitasi pe dinafarasi pe dinlauntru". (pag. 422). "Pravila Dv. cea de acasa e buna, mai, ales prin faptul ca va lasa loc liber pen tru rugaciunea proprie, cea din minte si din inima, catre Domnul si catre sfintii Lui. Cu ct mai multa e aceasta n pravila cea de acasa, cu att e mai bine. n biserica de nevoie sunt rnduite rugaciuni care s e citesc, nsasi acolo e loc si ndrumare pentru rugaciunea personala. O astfel de nsemnatate o au o stenelile. Si

totusi, n biserica sunt mai multe rugaciuni citite dect proprii. Iar n rugaciunea c ea de acasa e potrivit sa fie mai multe rugaciuni proprii, cereri facute cu mintea din inima. La Dv. asa si este. Si e bine. Puteti nmulti numarul rugaciunilor proprii si scurta numarul rugaciunilor c itite, sau macar din cnd n cnd sa faceu asa. nsasi rugaciunea cea citita, daca se nalta cu gndire si simtir e; e ca si cea proprie. Bagati de seama nsa, ca nu trebuie sa fiti legata de pravilele de ru gaciune, ci sa va purtati cu ele cu o deplin; libertate. E mai bine sa le schimbati n parte, sau sa alcatuiesti altele din nou, ca nu cumva rugaciunea sa se prefaca numai ntr-o forma" (pag. 423 - 424). "Scrieti, ca uneori, n timpul rugaciunii, singur de la sine, va vin dezlegari la problemele de viata duhovniceasca, care va preocupa sufletul. Aceasta e bine! Eu mi se pare ca v-am scris deja despre acest lucru. Aceasta este adevarata nvatatura crestina a adevarului lui Dumnezeu. Aici se mplineste fagaduinta: toti vor fi nvatati de Dumnezeu. Asa se si petrece acest luc ru. Adevarurile se scriu n inima, de degetul lui Dumnezeu si ramn acolo nesterse si nu sunt supuse la nici un fel de clatinare. Binevoiti a nu lasa fara luare aminte astfel de nsailari ale adevarulu i lui Dumnezeu, ci sa le scrieti". (pag. 424). Cea din urma scrisoare, cea de ncheiere, a Episcopului Teofan catre fiica sa duho vniceasca, pare ca ar fi un bilant al tuturor scrisorilor anterioare si totodatasi a ntregii ei lucr ari duhovnicesti, a ntregii ei lucrari de rugaciune, sub ndrumarea prea Sfintitului. Lucrarea aceasta a nceput prin lamurirea notiunii despre rugaciunea lui Iisus si despre obligativitatea rugaciu nii lui Iisus, nu numai pentru monahi, ci si pentru mireni. ntr-un sir de scrisori, Episcopul Teofan, cu atentie, urmareste starea duhovniceasca a fiicei sale duhovnicesti, o nvata cum sa-si faca pravila d e rugaciune, cea de acasa, cum sa ia seama de trairile sale launtrice, sa se orienteze n cugete si sa duca lupta cu ele. El i arata schimbarea ce se petrece n ea, de la o naltare duhovniceasca pna la o decade re duhovniceascasi explica pricinile acestei schimbari. El i arata nsemnatatea harulu i lui Dumnezeu n opera mntuirii, care se lucreaza nu prin eforturile noastre, ci prin ajutorul ha rului lui Dumnezeu, cu conditia ca noi sa ne lasam n voia lui Dumnezeu. n sfrsit, el aratasi cstigarea i scusintei duhovnicesti si cresterea ei duhovniceasca, care se petrece n ea. n scrisoarea sa cea de pe urma, el se bucura de starea harica a sufletului ei si-i da ultimele sale sfaturi; "ntreag a Dv. scrisoare, scrie el, marturiseste despre o stare de bucurie a sufletului Dv. Va bucurati de mila lui Dumnezeu fata de Dv., dar totodata vasi nfricosati. Reiese, ca din ncercare ati nvatat adevarul, ca a sluji lui Dumnezeu se cuvine cu fricasi a ne bucura Lui cu cutremur. Trebuie tinutasi una si alta si nedespartit, ca nu cumva din bucurie sa-ti ngadui nepasare (sa umbli cu mnecile ne

suflecate - sta n text), la fel si din pricina fricii, sa ajungi pna la nabusirea oricarei mngieri. T rebuie sa ne tinem n cea mai mare evlavie naintea lui Dumnezeu, ca naintea unui Parinte mult mil ostiv si mult ngrijitor pentru noi, dar totodatasi aspru, fara de nici un pic de ngaduinta. Fric a, ca nu cumva sa pierzi din nou totul, acum la Dv. e la ordinea de zi. n urma lucrarii ei, Dv. va aratati doritoare si gata spre orice mijloace numai ca sa le pastrati. Dar nu socotiti cumva ca sunte ti n stare singura sa faceti acest lucru. Numai pentru un singur gnd de acest fel, vi se poate lua totu l. Staruiti-va n fel si chip sa le pastrati, iar paza nsasi lasati-o n minile Domnului. Nu va veti osteni Domnul va pazi n locul Dv. Va veti razima cu nadejdea n silintele si ostenelile Dv. - Domnul se v a departa, pentru ca l-ati socotit de prisos si iarasi va va lovi aceeasi nenorocire. Osteniti-va pna nu veti mai putea,

ncordati-va puterile pna la ultimul grad, nsa, nsasi lucrarea pazei, totusi s-o aste ptati numai de la Domnul. Nu trebuie slabita nici una nici alta, nici osteneala, nici silinta, nic i nadejdea spre unul Dumnezeu. Una sa o ntareasca pe alta - si din amndoua se va ntocmi o rugaciune tare . Domnul pururea vrea sa ne dea noua toate lucrurile cele mai mntuitoare si e gata sa ni l e dea n orice timp, asteapta numai ca sa fim gata, sau n stare sa le primim. De aceea ntrebarea: cum s a facem ca sa le pazim, se transforma ntr-o alta ntrebare, cum sa facem ca mereu sa fim gata sa pri mim puterea cea de paza de la Domnul, ce e gata sa intre n noi? Si acest lucru cum sa-l facem? Sa te socoti pe tine gol, sa ncununezi acest lucru cu ncredintarea, ca numai Domnul poate face aceasta si nu numai ca poate, dar si vrea, si stie cum, si pe urma stnd cu mintea n inima, sa strigi: cu judecatile pe care le stii, bine ntocmeste-ma, Doamne, cu o neclintita nadejde casi va va ntocmi bine si nu va da ntru tulburare picioarele: Dv. sunteti entuziasmata de ntoarcerea bunei ntocmiri celei pline de mngiere. Acest lucru e firesc sa fie. nsa feriti-va, sa va faceti iluzii. A, iat-o! Iat-o n ce constasi cum si eu nici nu stiam! Acesta este un gnd al vrajmasului, care lasa dupa sine u n gol, sau te duce spre el: Mereu trebuie sa spui: SlavaTie Doamne! adaugnd, Dumnezeule, milostiv fi i mie! Daca va veti opri asupra acestui gnd, apoi cu el ndata se vor uni amintirile, cum v-ati ostenit si v-ati abatut, ce ati facut si de ce v-ati ndepartat, n ce fel de mprejurari buna ntocmire se va arata si se va departa, cnd ramnea si se statornicea; si pe urma va veni hotarrea: deci, totdea una asa voi face. Si veti cadea ntr-o parere de sine visatoare ca n sfrsit ati descoperit secre tul unei bune ntocmiri duhovnicesti, si el se afla n minile Dv. Si chiar n rugaciunea urmatoare, s e va vadi toata falsitatea unor asemenea visari - rugaciunea va fi goala, slabasi cu putina mngier e. Mngierea va veni numai de la amintirea starii de veghe anterioara, iar nu de la posedarea ei. Si va trebui sa oftezi si sa te ostenesti. Iar daca sufletul nu se va pricepe sa faca acest lucr u, apoi asezarea falsa va dainui si harul iarasi se va departa. Caci o astfel de ntocmire visatoare, arata ca sufletul iarasi s-a sprijinit pe ostenelile sale si nu pe mila lui Dumnezeu. Harul totdeauna este ha r si nu e legat de nici o osteneala. Cine o leaga de osteneala, acela chiar pentru acest lucru se poate lipsi de el. Satineti minte bine acest lucru. ndepartarile harului cele educative sunt ndreptate numai s pre acest lucru, ca sa va ajute sa nvatati ct mai bine lectia cea mntuitoare". (pag. 425 - 427). Tabloul general al vietii launtrice duhovnicesti de rugaciune al unui lucrator a l rugaciunii lui Iisus, descris mai sus, l vom completa cu amanunte razlete din scrisorile Episcopului Te ofan catre alte persoane. "E bine sa te ostenesti cu rugaciunea lui Iisus", scrie Episcopul Teofan unui mo

nah, "nsa nu trebuie uitat ca lucrarea nu se cuprinde n cuvinte si nici n cantitatea rugaciunilor lui I isus, ci n deprinderea de a fi totdeauna n aducerea aminte de Domnul. E bine sa pazesti si c antitatea, ca sa nu te lenevesti, nsa principalul e ca gndurile si simtamintele, n acest timp sa fie sf inte. Rodul rugaciunii - cel mai de seama - nu e caldura si dulceata, ci frica de Dumnezeu s i sfarmarea. Ele mereu trebuie ncalzite, cu ele trebuie sa traim si prin ele sa respiram". "Paziti aducerea aminte de Dumnezeu si aducerea aminte de moarte. De la frica de Dumnezeu va petrece n putere. De la frica de Dumnezeu va veni luarea aminte fata de sine si d e toate faptele, gndurile si simtamintele tale. De aici, o viata plina de trezvie si de evlavie. D e la aceasta vine

nabusirea patimilor. De la aceasta - curatia. De la curatie vine petrecerea cu Du mnezeu nu numai cu gndul, ci si cu simtirea". "Rugaciunea cea duhovniceasca nu depinde de vreo ncordare oarecare trupeasca, ca de exemplu de vreo aparare a atentiei asupra inimii, sau de la comprimarea respiratiei si celo r asemanatoare. Ca sa o ncepi, trebuie sa te asezi n prezenta Domnului si pe urma, lasndu-te n voia lui Du mnezeu si umplndu-te de credinta si de nadejde, sa-I adresezi Lui rugaciunea simplu, ca un copil. Sa te multumesti cu simtamintele pe care ti le va trimite Dumnezeu. Lucrarea duhovnice asca nu se cuprinde n entuziasme: cea mai buna manifestare a ei este "duhul umilit, inima nfrn tasi smerita". Trebuie sa deosebim numai simtamintele, care au intrat n obisnuinta si simtamintele trecatoare dute si vino. Att timp ct nu sunt omorte patimile cu desavrsire, nu se vor curma gnduri le cele rele, simtamintele, miscarile si punerile la cale. Ele se micsoreaza pe masura m icsorarii patimilor. Izvorul lor este jumatatea noastra cea patimasa. Iata aici trebuie ndreptata toat a atentia noastra. Exista numai un mijloc educativ. Aducerea aminte nencetata de Domnul cu rugaciune a catre El. Staretii lui Dumnezeu puteau sa izgoneasca prin acest mijloc, toate cele rele si sa se mentina n rnduiala cea buna. Deprinderea rugaciunii lui Iisus este partea de dinafara a ace stei arme. n fond nsa, acest lucru e la fel cu sederea acasa. Sa fii cu constiinta n inima cu Domnul , a Carui chemare alunga tot ce este netrebnic. Cititi pe Isichie - despre trezvie. Osteneala si s tatornicia, n aceeasi nevointa, biruieste totul". (Sbornicul, despre rugaciunea lui Iisus Q 251). "Rugaciunea lui Iisus, lucrata cu credinta n simplitatea (curatia) inimii, e mntui toare de suflet totdeauna. Vatamatoare poate fi numai mestesugirea (adica mijloacele mestesugite ), care este unita cu ea De acest lucru trebuie sa ne ferim. Se poate ca sa nu insisti prea mult as upra acestei rugaciuni, ci. fiecare sa se obisnuiasca a se ruga din inima, cu rugaciunile cele rnduite si cu rugaciunile cele din biserica. Pe urma, cnd va ncepe sa se adnceasca n rugaciune, i se poate propune ca sa faca rugaciunea lui Iisus nencetat si totodata sa pastrezi aducerea aminte de Dumnezeu cu fricasi cu evlavie, nsa sa adaugati, caci casa de rugaciune este o inima curatasi o constiin ta mpacatasi rvna pentru orice virtute si nsamntarea lor n inima". "Ceea ce trebuie cautat n rugaciune, este nradacinarea n inima, fara de iesire, a u nui simtamnt linistit, nsa cald, catre Dumnezeu; dar sa nu cautam bucurii si anumite miscari, iar cnd Dumnezeu va trimite anumite simtaminte de rugaciune, sa multumim pentru ele, nsa sa nu ni le atribuim si sa nu ne para rau cnd vor pleca; ca de o paguba oarecare mare si de la ele totdeauna , sa te cobori cu

smerenie la un simtamnt linistit pentru Domnul!" "D-voastra socotiti ca n zadar v-ati ostenit cu rugaciunea lui Iisus. Nu cumva Dv . gnditi ca ntreaga ei putere e n cuvinte? Cuvintele sunt numai un ajutor pentru mintea cea ne putincioasa, care n-are placere sa stea ntr-un loc si asupra unui lucru. Iar miezul ntregii luc rari este: sa stai cu mintea n fata Domnului, cu fricasi cu cutremur, nencetat si fara de iesire, cu o c aldura n inima, care aduna laolalta toate gndurile si simtamintele si starile launtrice; mbracati aceasta stare n forma de cuvnt si va fi : Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestema pe mine pacatosul (pacatoasa)!" "Cei ncepatori trebuie satina minte, ca rugaciunea fara de o strigare (ntoarcere) a mintii din inima catre Dumnezeu - nu este rugaciune. Rugaciunea nsa trebuie de la nceput sa se faca dupa cartea de

rugaciuni, cu rugaciuni de-a gata, ca sa ne nsusim gndurile si simtamintele si cuv intele rugaciunii. Cnd povatuitorul va vedea ca ei (ncepatorii) n aceasta privinta au sporit n deajuns, apoi sa le arate cum sa se roage cu cuvintele lor, nu cu ale altora, cum sa-ti nalti nevoile tale duhovnicesti, n rugaciunea catre Dumnezeu. si sa-L rogi sa fie ndurat fata de ei si sa le ajute. n acelasi timp, se poate propune o pravila alcatuita din vreuna din cele 24 de rugaciuni scurte ale Sfntului Ioan Gura de Aur, sau din psalmi si din alte rugaciuni bisericesti. n sfrsit, pot fi nvatati sa facasi rugaciunea lui Iisus, nsa fara sa fie nsotita de mijloacele cele de dinafara, si ndemnndu-i num ai la un singur lucru - sa scoata aceasta rugaciune din inima". Daca ntoarcerea mintii si a inimii catre Dumnezeu este rugaciune, apoi rugaciunea ntocmeste (alcatuieste) sufletul vietii celei lucratoare n ordinea si directia cuvenita nsa rugaciunea are si partea sa anumita din viata, unde stapneste numai ea, care i apartine numai ei. Ac easta este nevointa rugaciunii. Ea ncepe cu nsusirea rugaciunilor straine, lasate noua de Par intii cei nteleptiti de Dumnezeu: cnd astfel ni se cultiva duhul de rugaciune, rugaciunea ncepe sa se r idice la treapta de rugaciune proprie, personala; unde ea trece prin alte trepte noi, dintre care cea dinti este rugaciunea mintii, a doua - a mintii din inima, a treia - duhovniceasca sau vaza toare. Viata cea ntru Dumnezeu e o viata ntreaga, ea si este miezul rugaciunii. Prin urmare, drumul cel drept, al suirii pe drumul rugaciunii este drumul cel drept al suirii spre comuniunea cu Dumnezeu, s au. ceea ce este tot una, misticismul cel adevarat. Abaterea de la o dreapta ridicare a rugaciuni i spre desavrsire este totodatasi o abatere spre un misticism fals. Nu e greu sa observi locul de unde n cepe aceasta abatere, sau primul punct de plecare spre abatere; aceasta este trecerea de la r ugaciunea cea graita, la rugaciunea cea personala, sau altfel trecerea de la rugaciunea cea de dinafar a la cea launtrica, cea a mintii. A ndeparta ratacirea de la acest punct, va nsemna sa ndepartezi abaterea spre un misticism fals. Abaterea spre misticismul cel fals, la parinti, nevoitori ai tre zviei, se numeste abatere n nselare. Noi am vazut aceste abateri de la adevar, pe calea miscarii de dinafara spre launtru (Cele trei chipuri de luare aminte si de rugaciune ale Sf. Simeon Noul Teolog). Unii s e opresc la imaginatie, altii la lucrarea mintii din cap. Pasul adevarat l fac aceia, care tr ecnd peste aceste popasuri, ajung pna la inimasi se ascund n ea. nsasi aici e cu putinta ratacirea, p entru ca partea de rugaciune cea cu mintea din inima este lucrata de noi nsine, ostenitoare; iar unde suntem noi, acolo totdeauna este posibilitatea caderii n nselare, precum si n pacat. Primejdia trece cnd se ntareste n inima rugaciunea cea curatasi nerisipita, care este un semn ca inima es te umbrita de un

har sfintit, caci aci se formeaza simtaminte obisnuite de a se deslusi binele de rau. Si asa, chiar de la nceput, de dinafara spre nauntru pna la acest fericit moment e cu putinta o abatere spre un misticism fals. Cum sa scapam de aceasta nenorocire? Pentru acest lucru Parintii arata un singur mijloc: nu ramnea singur, ci sa ai un sfatuitor si povatuitor ncercat. Daca nu-l g asesti, adunati-va doi trei si ndrumati-va unul pe altul, n lumina scrierilor patristice. Alta cale s pre a scapa de misticism eu nu cunosc, afara doar de ndrumarea speciala harica, de care s-au nvre dnicit foarte putini alesi ai lui Dumnezeu". (Scrisori despre viata cea duhovniceasca, Episcop ul Teofan, pag. 232 si altele). "Luarea aminte la ceea ce este n inimasi la ceea ce iese dintr-nsa este un lucru d e capetenie ntr-o viata dreapta de crestin. Prin aceasta se pune ornduirea cuvenita n cele dinauntru , ct si n cele de

dinafara. Dar luarea aminte trebuie sa fie nsotita totdeauna si de socotinta, ca sa putem cerceta cum se cuvine si cele ce se petrec nlauntru si cele ce ni se cer de dinafara. Fara so cotinta, nici luarea aminte nu e buna de nimic". (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 57). "E nevoie, ca la orice lucru, sa venim cu o inima plina de frica de Dumnezeu. Da r, ca inima sa fie n aceasta stare; plina de frica de Dumnezeu, trebuie s-o adumbreasca nencetat gndul la Dumnezeu. Cugetarea de Dumnezeu va fi usa prin care va intra sufletul n viata cea lucratoar e. Toata osteneala trebuie sa fie acum ndreptata numai spre tinta aceasta, ca sa cugetam nencetat des pre Dumnezeu, sau ca sa fim n prezenta lui Dumnezeu. Dumnezeu este pretutindenea; fa ca si gndul tau sa fie peste tot cu Dumnezeu. Dar cum trebuie sa savrsim aceasta? Gndurile se mbulzesc, pr ecum tntarii n stufisurile lor, iar asupra gndurilor dau navala ncasi simtirile inimii. P entru ca gndul sa se lipeasca numai la un singur lucru, staretii aveau obiceiul sa-si agoniseas ca o anumita deprindere nentrerupta, din rostirea unei scurte si mici rugaciuni: prin deprinde re si repetare, aceasta mica rugaciune se lega att de puternic de limba, nct ea nsasi o zicea mereu de la sine. Cugetul prin aceasta repetare se lipea si el de rugaciune, iar printr-nsa si de gn direa nencetata despre Dumnezeu. Prin agonisirea acestei deprinderi, rugaciunea se lega de pomen irea de Dumnezeu, iar pomenirea de Dumnezeu se lega de rugaciune si asa ele se sprijinea u una pe alta. Iata deci si umblarea n fata lui Dumnezeu. Rugaciunea mintii se face atunci cnd ci neva ntarinduse cu atentie n inima, nalta de acolo rugaciunea catre Dumnezeu. Iar lucrarea minlii este atunci cnd cineva, stnd cu atentia n inima, cu pomenirea lui Dumnezeu, nlatura oricare alt gnd, care ncearca sa patrunda n inima". (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 58). "Mare este puterea rugaciunii lui Iisus, dupa descrierea Sfintilor Parinti si cu toate acestea vedem din practica, ca nu toti cei care au deprins-o sunt partasi la acesta putere, nu toti gusta din rodurile ei. Pentru ce se petrece acest lucru? Pentru ca ei singuri vor sa ia n stapnirea l or ceea ce apartine numai darului lui Dumnezeu si ceea ce este o lucrare a harului lui Dumnezeu. Ca sa ncepem a repeta aceasta rugaciune dimineata, seara, cnd mergem, sau cnd ne-am asezat, cnd st am culcati, n timpul lucrului, sau n timpul liber - asta este lucrarea noastra. Pentru aceasta nu se cere un anumit ajutor din partea lui Dumnezeu. Dupa aceasta poate urma o oarecare mpacare a gndurilor si chiar n felul ei o caldura a inimii, dar toate acestea pot fi lucrarea si rodu l silintelor noastre. Vei socoti ca ai scos ceea ce deloc nu ai. Acest lucru li se ntmpla celor ce nu-si dau seama n ce anume consta fiinta rugaciunii. Cela ce nsa va descoperi aceasta constiinta, acela vaznd ca orict s-ar stradui el sa.lucreze dupa ndrumarile batrnilor tot nu se dau pe fata roadele aste

ptate, si taie orice asteptare de roade de la propria lui staruinta si-si pune toata nadejdea n Dumnezeu. Cnd se va alcatui acest lucru, abia atunci se va da putinta darului sa lucreze; darul vine el, n clipa pe care numai el o cunoaste si altoieste acesta rugaciune n inima. Atunci, dupa cum spun staretii, n ce priveste ordinea de dinafara va ramne aceeasi, dar nu va ramne acelasi lucru n ce p riveste puterea launtrica". (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 67). "Semnul caracteristic ce vadeste starea aceasta, cnd se deschide mparatia lui Dumn ezeu nlauntrul nostru, sau ceea ce este tot una, se aprinde focul cel duhovnicesc n inima fara d e iesire, din fata lui Dumnezeu, este petrecerea cea dinlauntru. Constiinta se aduna pe sine ntreaga n in imasi sta n fata lui Dumnezeu, revarsndu-si naintea Lui simtamintele sale, iar mai mult dect orice, caznd cu

durere n smerite simtaminte de pocainta, gata sa-si nchine ntreaga viata numai n slu jba Lui. O astfel de ntocmire sufleteasca se statorniceste zilnic, n clipa cnd te trezesti din somn, se pastreaza toata ziua, n vremea tuturor ostenelilor si ndeletnicirilor si nu pleaca pna ce som nul nu va nchide ochii. Odata cu statornicirea acestei ntocmiri, se curma toata neornduiala care bnt uie nlauntru pna n acel moment, n perioada cautarii. Framntarea gndurilor, nenfrnata pna acum, se curma; atmosfera sufletului devine curatasi fara de nici un nor; ramne numai aduc erea aminte si gndul despre Domnul. De aici se statorniceste o lumina n toate cele dinlauntru. To tul acolo este limpede, fiecare miscare e observatasi pretuita dupa vrednicie, prin lumina mint ii, cea care purcede (provine) de la fata Domnului contemplat. Din pricina aceasta, orice gnd rau si s imtamnt rau, care se lipesc de inima, chiar n starea lor de ncoltire, ntmpina o mpotrivire si sunt alun gate. Dar chiar de va strabate ceva potrivnic mpotriva voii, omul ndata cu smerenie se marturisest e Domnului si se curata prin pocainta launtrica, sau prin marturisirea de dinafara, astfel ca constiinta mereu e pazita curata n fata Domnului. Ca rasplata pentru o astfel de osteneala launtrica , se da n rugaciune o ndrazneala catre Dumnezeu care si licareste nencetat n inima. Caldura nencetata a rugaciunii este duhul acestei vieli, asa ca odata cu ncetarea acestei licariri nceteazasi mis carea vietii celei duhovnicesti, dupa cum odata cu ncetarea respiratiei nceteaza viata trupului". (Sb ornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 68). "Toate cele spuse sunt numai un nceput pentru o noua treapta sau pentru o noua pe rioada de viata crestina. De aici va ncepe transfigurarea sufletului si trupului dupa duhul vieti i celei ntru Hristos Iisus, sau nduhovnicirea lor. Punnd stapnire pe sine nsusi, omul va ncepe sa introduc a aevea ntru dnsul tot ce este adevarul, tot ce este sfintenie si tot ce este puritate si sa izgoneasca tot ce este minciuna, tot ce e pacatos si trupesc. Si pna acum se ostenea el asupra acel uiasi lucru, nsa n fiecare clipa era furat. Iar acum e cu totul altfel. Omul s-a asezat slobod cu p iciorul si fara sa se clatine n fata potrivnicilor, si duce chibzuit zidirea de sine. El primeste, dupa cuvintele lui Varsanufie, focul pe care Domnul a venit sa-l arunce pe pamnt -si n acest foc ncep a se mistui toate puterile firii celei omenesti. Daca printr-o frecare ndelungata puteti trez i focul si-l puneti n lemne - lemnele se vor aprinde si, arznd, vor scoate troznete si fum, pna cnd se vo r mistui. Iar cele mistuite se vad patrunse de foc, raspndind o lurnina placuta, fara fum si fa ra troznet. La fel se petrece si n cele dinlauntrul nostru. Focul a fost primit, ncepe mntuirea. Ct fum si troznet au loc n acest timp, stiu cei ce au ncercat lucrarea. nsa cnd se va mistui totul - fumul si troznetul

nceteazasi nlauntru se vede numai lumina. Aceasta stare este o stare de curatie; pn a la ea e o cale lunga. Dar Domnul e mult milostiv si atotputernic. Este vadit ca celui care a pr imit focul unei legaturi simtite cu Domnul, nu i sta nainte odihna, ci osteneala multa, nsa o osten eala rodnicasi dulce; pe cnd, pna acum ea era amarasi putin rodnica, daca nu chiar fara de rod". (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus Q 69). "Caldura inimii sau arderea duhului, de care s-a vorbit mai nainte, vin tocmai pr in lucrarea nencetata a rugaciunii lui Iisus. Cu ct mai staruitor te vei osteni, cu att mai mul t aceasta rugaciune se va altoi n inima. Cu ct mai se nradacineaza n inima rugaciunea lui Iisu s, cu att mai mult se ncalzeste inima si cu att mai miscatoare de sine devine rugaciunea, astfel ca focul vietii celei duhovnicesti se aprinde n inimasi arderea ei (vietii celei duhovnicesti - n . tr.) devine

necurmata, pe cnd rugaciunea lui Iisus va cuprinde toata inima si va ajunge sa se miste nencetat. De aceea, cei care au primit nasterea unei vieti launtrice desavrsite, se roaga a proape numai cu aceasta rugaciune, hotarndu-si printr-nsa pravila lor de rugaciune". (Sbornicul de spre rugaciunea lui Iisus, Q 70). "Semnul cel adevarat al nevointei si totodata conditia unei propasiri ce se obti ne printr-nsa este ndurerarea (lucru despre care s-a vorbit ntr-una din convorbirile anterioare). Cel ce umbla fara ndurerare nu va capata rod. ndurarea inimii si osteneala trupului, scot la iveala darul Sfntului Duh, ceea ce da fiecarui credincios, n taina Sf. Botez care, prin nepasarea noast ra n ce priveste mplinirea poruncilor e ngropat n patimi, iar dupa negraita mila a lui Dumnezeu e nvi at din nou prin pocainta. Deci, nu da ndarat n fata ostenelilor din pricina ndurerarii lor, ca sa nu fii osndit pentru nerodire si sa nu auzi: luati de la el talantul. Oricare nevointa trupeas ca sau sufleteasca, care nu e nsotita de ndurerare si nu cere osteneala nu aduce rod: "mparatia lui Dumnezeu se ia cu sila si numai cei silitori o rapesc pe ea". (Mat.11,12). Multi s-au ostenit multi ani fara de durere, nsa din pricina acestei lipse de durere au fost si sunt straini de curatie si n-au ajuns partasi Sfntului Duh, ca unii care au nlaturat cruzimea durerilor. Cei ce lucreaza n nepasare si slabanogir e, se ostenesc parcasi mult, nsa nu culeg nici un rod, din pricina lipsei de dureri. Daca, dupa prooroc, nu se vor zdrobi coapsele noastre, slabind din pricina ostenelilor postului si daca noi nu vom sadi n inima noastra simtamintele dureroase ale zdrobirii si nu ne vom ndurera ca o femeie ce naste, apoi nu vom putea da nastere unui duh de mntuire pe pamntul inimii noastre". (Sbornicul de spre rugaciunea lui Iisus, Q 73). "Sa nu uitati ca nu trebuie sa ne marginim numai la o repetare mecanica a cuvint elor rugaciunii lui Iisus. Acest lucru nu ne va duce la nici un rezultat, afara de o deprindere meca nica de a repeta aceasta rugaciune cu limba, chiar fara sa ne gndim la ea. Si acest lucru, fara ndo iala, nu e rau. Dar alcatuieste cel mai departat hotar de afara al acestei lucrari. Miezul lucrarii este sa stai constient n fata Domnului, cu frica, cu credinta si cu dragoste. Aceasta stare sufleteasca e cu putinta sa se mplineasca n noi si fara de cuvinte. Este chiar de trebuinta s-o statornicim din n ou mereu n inima, mai nainte de orice. Cuvintele vor veni mai trziu, dupa aceasta, ca satintuiasca l uarea aminte numai asupra acestei stari si sa adnceasca acele simtaminte si stari sufletesti". (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 73). "Aducerea aminte de Dumnezeu - nstiintarea cea de-a pururea a starii harice. Aduc erea aminte de Dumnezeu nu este desarta ci te duce neaparat la contemplarea desavrsirilor si luc rarilor lui

Dumnezeu, cum sunt: bunatatea, dreptatea, creatia, providenta, rascumpararea, ju decata si rasplata. Toate, acestea adunate ntr-un tot formeaza lumea lui Dumnezeu, sau latura lui duh ovniceasca. Cel ce rvneste, petrece n aceasta latura fara de iesire. Astfel e nsusirea rvnei. De aic i si invers: petrecerea n aceasta latura, sprijineste si da viata rvnei. Doriti sa paziti rvna? Tineti ntreaga starea prescrisa. Si totul va merge bine. Din ntrunirea laolalta a unor astfel de miscari duhovnicesti, iese frica de Dumnezeu, starea evlavioasa din inima n fata lui Dumnezeu. Aceasta este strajerul si paza starii harice". (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 88). "ndeplinind cu osrdie pravila, pastrati trezvia mintii si caldura inimii. Pe cea d in urma, cnd va ncepe a se micsora, grabiti-va s-o ncalziti, stiind bine ca de ndata ce ea va lipsi , asta nseamna ca

ati trecut mai mult de jumatatea caii care va departeaza de Dumnezeu. Frica de D umnezeu este pazitorul si generatorul caldurii celei launtrice. nsa e nevoie si de smerenie si de rabdare si de o pravila mplinita cu credinciosie si mai mult dect orice, de trezvie. Luati aminte la voi nsiva, pentru Domnul. ngrijiti-va n fel si chip ca sa nu adormiti, sau adormind, ca sa va treziti". (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 89). "Cum si ncalzeau n sine duhul de rugaciune si cum se ntareau n rugaciune nevoitorii, parintii si nvatatorii nostri? Lucrul cel mai de seama, pe care ei l cautau sta n aceea ca inim a sa arda nencetat numai pentru Domnul singur. Dumnezeu cere inima pentru ca n ea este izvor ul vietii. Unde este inima, acolo este constiinta, atentia si mintea, acolo e sufletul ntreg . Cnd inima e n Dumnezeu, atunci si sufletul ntreg e n Dumnezeu si omul sta n fata Lui ntr-o nencetat a nchinare n duh si n adevar. Acest lucru de capetenie, unii l dobndesc repede si usor. La alti i nsa, ntreaga lucrare merge mult mai molatec. Fie ca e astfel ntocmirea lor fireasca, fie ca Du mnezeu are alte gnduri fata de ei, fapt este ca inima lor nu se ncalzeste repede. S-ar parea ca ei s-au deprins cu toate lucrurile unei bune cinste si viata lor merge dupa dreptate si totusi n ini ma nu este ce ar trebui sa fie. Astfel se ntmpla nu numai cu mirenii, ci si cu cei ce petrec n manastiri si chiar cu pustnicii". (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 95). "Din experientele vietii duhovnicesti, se poate trage o concluzie foarte ndreptat ita, ca pe cel care are osrdie ca sa se roage, nu mai trebuie sa-l nveti cum sa se desavrseasca n rugaci une. nsasi osteneala rugaciunii, lucrata cu rabdare, l va duce pe el si pna la cele mai nalte trepte de rugaciune. Dar ce trebuie sa faca cei neputinciosi, molateci, si mai ales, cei c e nainte de a ajunge la ntelegerea felului cum trebuie sa fie rugaciunea, au izbutit sa se ntareasca n form alismul de dinafarasi au nghetat n deprinderile tuturor regulilor, cuprinse n. tipicul rugaciu nilor rostite tare prin cuvnt? Lor le mai ramne nca o scapare - lucrarea rugaciunii mintale catre Domn ul, n chip mestesugit. Si oare nu chiar pentru ei s-a nascocit aceasta lucrare mestesugita, sau cu alte cuvinte, altoirea mestesugita a rugaciunii lui Iisus celei cu mintea n inima?" (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 96). "Dincolo de rugaciunea mintii lucratoare, nimeni nu poate scapa de nrurirea patimi lor si de urzirea gndurilor celor viclene, pentru care oamenii vor fi cercetati n ceasul mortii si v or da raspuns la judecata cea nfricosata". (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 97). De unde vine raceala n rugaciune? "Raceala se petrece iata cum: ncepe prin uitare. Se uita binefacerile lui Dumnezeu si nsusi Dumnezeu si mntuirea noastra cea ntru El; primej dia de a fi fara de Dumnezeu, iar amintirea mortii pleaca de la noi - ntr-un cuvnt, se nchide t

ot cmpul duhovnicesc. Acest lucru vine si de la vrajmassi de la risipirea gndurilor, prin lucruri, prin griji, prin desele ntlniri cu oamenii. Cnd toate acestea sunt uitate, inima se raceste si simtirea ei pentru cele duhovnicesti, se curma, iat-o si nesimtirea. Iar cnd vine ea, odata cu ea se produc si miscari ale nepasarii si nengrijirii. Din pricina aceasta, ndeletnicirile duhovnicesti se amna pe un timp, iar mai trziu sunt parasite cu totul. Si astfel ncepe din nou viata cea veche si nepas atoare si lipsita de griji, n uitare de Dumnezeu si numai pentru propriile placeri. Si desi n aceste lu cruri nu va fi nimic dezordonat, dar si pe cele ale lui Dumnezeu sa nu le cauti. O viata desarta! Dac a nu vreti sa cadeti n aceasta prapastie, apoi feriti-va de cel dinti pas de uitare. De aceea, umblati totdeauna n

aducerea aminte de cele ale lui Dumnezeu, adica de Dumnezeu si lucrurile lui Dum nezeu. Acest lucru va sprijini simtirea fata de ele, iar si de la una si de la alta, mereu va licari rvna. Si iata viata!" (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 109). " E de foarte mare nsemnatate n viata cea duhovniceasca sa te afli ntr-o simtire oa recare. Cine o are, acela deja se afla nlauntrul sau si al inimii, fiindca noi suntem totdeauna cu atentia n latura noastra lucratoare si daca aceasta este inima, apoi n inima". (Sbornicul despre r ugaciunea lui Iisus, Q 14). "Trebuie de stiut ca suisul spre desavrsire este nevazut pentru nevoitori; ei se ostenesc n sudoarea fruntii, nsa parca fara nici un rod - harul si savrseste lucrarea sa sub un nvelis. Vederea omului, ochiul, mistuie binele. Omului nu-i ramne dect un singur lucru de partea lui - ved erea netrebniciei sale. Calea spre desavrsire este calea spre constiinta, ca eu sunt orb si sarac s i gol - care este strns legata de zdrobirea duhului, sau cu durerea si tristetea pentru propria necurati e ce se varsa naintea lui Dumnezeu, sau, ceea ce este tot una, cu o nencetata pocainta. Simtamintele de pocainta sunt semnele caracteristice ale unei adevarate nevointe. Cine se abate de la ele, ace la s-a abatut din cale. La temelia unui nceput de viata noua a fost pusa pocainta; tot ea trebuie sa fie si n crestere si sa sporeasca odata cu dnsa (cresterea). Cel ce sporeste, recunoaste n constiinta lui ct este de stricat si de pacatos si se adnceste n simtaminte de pocainta. Lacrimile sunt semnul unei propasiri, iar lacrimile nencetate semnul unei grabnice curatiri". (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 272). "ntrebati cum l putem avea pe Domnul n atentia noastra atunci cnd lucram? Astfel: or ice lucru, mare sau mic pe care l-ati face, satineti minte ca va porunceste sa-l faceti nsus i Domnul, Cel ce este pretutindenea si priveste cum l faceti. Purtndu-va astfel, veti face orice lu cru; cu luare aminte si nu-l veti uita pe Domnul. Aici se cuprinde ntregul secret al unei lucrari reus ite, pentru a ajunge la scopul cel mai de seama. La D-voastra nu merge lucrul, pentru ca vreti satineti minte pe Domnul, uitnd despre lucrurile lumesti. nsa lucrurile lumesti patrund n constiinta si scot de acolo amintirea de Domnul. Iar D-voastra trebuie sa faceti invers: sa va ngrijiti de lucrurile lu mesti, ca despre niste lucruri date de Domnul si facndu-le ca si n fata Domnului. Atunci si una si alta v or merge bine". (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 282). "D-voastra vi se spune: are mai mult merit daca te nevoiesti n zgomotul vietii, d ect sa te mntuiesti n singuratate". Si D-voastra nu negati acest lucru. Cei ce se nevoiesc c u adevarat n-au n vedere meritele, ci se ngrijesc numai ca sa se curete de patimi si de simtamintel e patimase si de gnduri. Pentru acest scop, viata de obste este mai de folos, pentru ca ea nfatisea za experiente reale

de lupta cu patimile si de nfrngere a lor. Aceste biruinte lovesc patimile n piept si n cap, iar repetarea lor repede omoara patimile cu desavrsire. Pe cta vreme, n singuratate lup ta este numai cea a gndului, care este tot asa de slaba n lucrarea ei ca si o lovitura data de a ripa unei muste. De aceea, omorrea patimilor n singuratate se prelungeste mai mult timp. Si acest lucr u nca e putin; aproape totdeauna ea nu este propriu zis o omorre, ci o amortire, o amortire pent ru un timp, pna la cazul cnd se va ntlni cu obiectul patimilor. n acest timp se ntmpla ca patima se nflac reaza ndata ca un fulger. Si se ntmpla ca unul, care multa vreme s-a bucurat de linistea patimilor n singuratate, sa se prabuseasca deodata. Iar pe cel care ajuns sa se odihneasca d e patimi, prin lupta nu cea de gnd ci prin una a faptelor, nu-l va clatina navalirea lor cea pe neaste ptate. Iata n virtutea

carui temei, barbatii cei ncercati n viata duhovniceasca ne poruncesc sa nvingem pa timile printr-o lupta a faptelor, ntr-o viata de obste si numai dupa aceasta sa ne nsinguram". (Sb ornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 283). "Nu-ti opri luarea de aminte ctusi de putin asupra nevointelor celor de dinafara. Desi ele sunt necesare, totusi sunt numai niste schele. Cladirea se zideste prin mijlocirea lo r, dar ele nu sunt cladire. Cladirea este n inima. ndreapta-ti toata luarea aminte spre lucrarea cea din inima". (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 283). "nvata-te ca orice faci, sa faci astfel nct inima sa se ncalzeasca, iar nu sa se rac easca; si sa citesti, si rugaciunea sa-ti faci, si sa lucrezi si trebuie sa intri n relatii cu altii, a vnd n vedere totdeauna un singur scop, ca sa nu ajungi pna la racire. ncalzeste-ti nencetat soba cea dinlaunt ru printr-o rugaciune scurtasi pazeste simtirile, pentru ca sa nu iasa prin ele caldura. Imp resiile ce vin de dinafara, se mpaca foarte greu cu lucrarea cea dinlauntru". (Sbornicul despre rug aciunea lui Iisus, Q 298). "Sa se nvete fiecare de sine si sa-si nsuseasca adevarurile cuvntului lui Hristos, si El (Cuvntul) se va salaslui ntru tine. Pentru aceasta, citeste, cugeta, nvata, consimte, iubest e si mai departe pune-le n practica vietii. Atta vreme ct acest lucru nu este, nu se poate spune des pre cineva ca el s-a nvatat pe sine, chiar dacastie cuvntul lui Hristos pe de rost si judeca bine. Caci atunci se salasluieste n cineva cuvntul lui Hristos, cnd el va izbuti sa se convingasi sa cre adasi sa traiasca potrivit cu el. Nu lucreaza ca un ntelept acela care, cu osrdie citeste cuvntul lui Dumnezeu, dar nu-l judeca, nu-l duce pna la simtire si nu-l traduce n viata. De aceea, cuvntul se si scurge de la el ca o apa pe jghiab si trece prin el fara sa se statorniceascasi fara sa se salas luiasca printr-nsul. Este cu putinta sastii pe de rost toata Evanghelia si tot Apostolul si totusi sa nu a i cuvntul lui Hristos salasluit n tine, din pricina ca nu-l nveti ntr-un chip ntelept. Nu lucreaza ca un nt elept nici acela care mbogateste numai mintea cu cuvntul lui Hristos, dar ramne nepasator cnd e vorba sa-si potriveasca inima si viata cu el. De aceea, cuvntul Domnului ramne n el ca nisipul, presarat n cap si n memorie, si sta acolo mort, iar nu viu. El (cuvntul Domnului) traieste nu mai atunci cnd trece si la simtire si n viata, iar aici lipseste acest lucru: Si de aceea nu se poate spune, ca el salasluieste ntr-un astfel de om" (care nu-l traduce n practica vietii). (Sbornicu l despre rugaciunea lui Iisus, Q 302). "Nu e nevoie sa-ti mai spun, ca arma nebiruita mpotriva vrajmasilor este smerenia . Smerenia se capata cu greutate. Este cu putinta sa ne socotim smeriti, fara sa avem macar o umbra de smerenie. Cu o singura cugetare nu te vei smeri. Calea cea mai buna sau unica adevarata ca

le spre smerenie este ascultarea si lepadarea de voia sa proprie". (Sbornicul despre rugaciunea l ui Iisus, Q 356). Aproape toate povetele Episcopului Teofan, citate mai sus, sunt luate din "Sborn icul despre rugaciunea lui Iisus". Voi aduce nca cteva povete din Sbornicul egumenului Tihon, duhovnicul Episcopului Teofan: "Un cautator al rugaciunii celei nencetate". "Noi toti ne rugam, nsa este rugaciune care singura se roagasi-l traste dupa sine pe ntregul om launtric. Cine le ncearca pe acestea, numai acela cunoaste ce anume este rugaciun ea". (Tlcuirea psalmului 118, versetul 2).

"nca pentru cei dinti ucenici ai Sfntului Antonie a fost rnduit ca pravila sa nvete p e de rost ctiva psalmi, de ndata ce ei veneau n pustie. Pe urma erau ndemnati: cnd nu esti ocup at n chilie, sau mergi undeva, apoi citeste pe de rost psalmii nvatati. Acest lucru se numea nvatatura. n toate cartile patristice slave, adesea se citeste porunca: sa aibi o nvatatura ta inica. Aceasta nseamna: aduna-ti luarea aminte si repeta-ti nencetat: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul"! (Tlcuirea la psalmul 118, versetul 16) . "Iata, dorit-am poruncile Tale: ntru dreptatea Ta viaza-ma. mi nchipui totul ce se cere de la mine, l doresc si caut cu tot sufletul meu; dar daruieste-mi si Tu Doamne, ce depinde d e harul Tau viaza-ma. Sau, prin judecatile pe care le stii, mntuieste-ma! Doresc, caut, nsa a ma via, numai Tu esti n stare Doamne, prin dreptatea Ta. n ncercarile obisnuite ale unei vieti de bu na cinstire, acest lucru pna la evidenta se ndreptateste asupra deprinderii rugaciunii lui Iisus. Put ine cuvinte sunt n ea, nsa ele cuprind totul. S-a recunoscut din vechime, ca deprinzndu-te a te ruga cu aceasta rugaciune poti nlocui prin ea, toate celelalte rugaciuni". (Tlcuirea la psalmul 11 8, versetul 40). "Trebuie sa aprinzi un necaz n jurul tau". Launtricul tau trebuie ranit si necaji t, ca sa nu adormi. Ce nseamna sa aprinzi necazul n jurul tau? Acest lucru e o simtire adnca a unei primej dii n care te afli si nca o primejdie peste masura, de care nu ai alta scapare dect n Domnul Iisu s Hristos. Aceasta simtire ne va mna pe noi spre Domnul si ne va sili sa strigam nencetat; Do amne, miluieste! Ajuta! Apara! Ea (simtirea) a fost la toti sfintii si nu i-a parasit niciodata". (Scrisori despre viata crestina, p. 1, pag. 5, 7, 8). "Odata cu deprinderea de a umbla naintea lui Dumnezeu, va ncepe si o curatire a in imii, simtamintelor, dorintelor, gndurilor, iar pna atunci, n suflet e mare tulburare. At i avut vreodata vreo rugaciune calda, n timpul careia ar fugi totul din luarea aminte si ar ramnea numai Domnul si strigarea catre El din inima? Daca ati avut, apoi aceasta stare este starea necu rmata a celor ce umbla naintea lui Dumnezeu. Ct de bine o sa faca mataniile cum se cuvine, ct e de bine sa stai drept fara nici o miscare, fara a-si delasa lenessi nepasator madularele, tinndu-le pe ele, pe toate, ntr-o ncordare oarecare! Doamne, miluieste-ne pe noi!" (Scrisori despre viata crestina) . "Zic, ca monotonia (chiar n rugaciune si n umblare, de pilda la slujbele lui Dumne zeu) naste o nepasare si raceala. Lumea le muta pe ale sale si spre cele ce sunt ale lui Dumn ezeu. n lucrurile pamntesti, monotonia ntr-adevar plictiseste. Iar fata de Dumnezeu e cu totul altce va. ntrebati de ce Parintele de Sarov si Parintele Partenie de la Kiev nu s-au plictisit de o as tfel de viata

plictisitoare si chiar prea plictisitoare? Biserica si chilia, Biserica si chili a. Ba ncasi zavorrea! Doamne; miluieste (desi sensul ar fi mai degraba Doamne, pazeste!). Cum te poli omor astfel? Iar ei nici nu se gndeau sa se necajeasca, ci dimpotriva, erau fericiti.". Nadejdea l inistita, n rugaciune, atrage mila lui Dumnezeu. Doar cu sila nu vei smulge nimic din mna lui Dumnezeu, iar cu lacrimi totul se poate: "Da, Doamne! Da, Doamne! De nazuit trebuie sa nazuim, iar dreptu l nu-l avem, caci totul e mila". Osteniti-va (n rugaciune), nsa sa nu va gnditi ca singur puteti face ceva; ci cu zd robire, strigati: Doamne, ajuta! Doamne, aprinde! Un batrn doi ani a rugat pe Prea Sfnta Nascatoare de Dumnezeu si ea i-a daruit lui focul si a nceput sa fie, zice, totul bine. Si Dv. osteniti-vasi va rugati, adica, cautati sa va asezati cum se cuvine n inima. Si Domnul, vazndu-va osteneala si faptul ca D

voastra, sincer doriti acest lucru, va va darui harul arderii din inima. Acest l ucru doar nseamna, sa stati n inima. Maica lui Dumnezeu sa va fie ntr-ajutor. Parintele Serafim va va nva ta; tineti minte, cum odata, n timpul sfintei Liturghii, el a fost cuprins de focul cel din inima! "Cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide voua". "Lucrul de capetenie e ca sa stai cu mintea n inima naintea lui Dumnezeu si sa sta i naintea Lui fara de iesire si zi si noapte, pna la sfrsitul vietii. Osteneste-te putin cu o st aruinta fara de slabire. Poate ca va fi si o banuiala fata de cel ce te sfatuieste (fata de povatuitor) s i chiar o lipsa de buna vointa fata de rugaciune, hula mpotriva ei, neputinta, dorinta de a o parasi, anu me pentru ca acest lucru e greu. E primejdios! Nu asculta! Tine-te de lucrare. Vrajmasul, mai mult dect orice, seamana hula mpotriva acestei rugaciuni (a lui Iisus din minte). Caci atunci, foc ul l arde si l izgoneste: el nu se poate apropia de persoana n inima careia este nradacinata ruga ciunea lui Iisus. Preadulcele nume al Domnului, care si rasunasi se vorbeste nencetat n inima, l va l ovi pe vrajmas, chiar fara sastii tu. Caci se ntmplasi asa, ca sufletul din nepasare si d in nepricepere, uita de sine si ncepe sa viseze (sa-si faca iluzii). nsa, venindu-si n fire si dndu-si se ama, afla ca n inima se cnta una si aceeasi: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milui este-ma pe mine pacatosul". "ntru rabdarea voastra veti dobndi sufletele voastre". Odata ce lucrarea e nceputa (rugaciunea lui Iisus), e foarte primejdios sa dai napoi: nu te tulbura din pricina ca nu sporest i. Treaba noastra e sa ne ostenim, sa cautam si sa alergam; iar cnd va veni lucrarea, numai Domnul singu r stie. Un batrn athonit doi ani a plictisit pe Maica lui Dumnezeu ca sa-i daruiasca focul n inima si a fost auzit. Nu pune nici tu soroace, ci lucreazasi cere, ca Cel ce da rugaciune celui ce se roa ga, sati-o daruiascasi tie. Cautati si veti afla. (Scrisori despre viata crestina, p.1). "Iata, draga parinte, care sunt povetele Episcopului Teofan despre rugaciunea lu i Iisus. D-voastra vedeti ct sunt de simple, limpezi si potrivite pentru toti. nsa la temelia lor sta o cerinta att de grea pentru omul contemporan - sa ai o credinta sincera, n faptul ca stai n fata lui Du mnezeu, Care este pretutindeni si cunoaste totul si Care ti vede inima. Acest lucru e greu, pentru ca omul contemporan, cult, s-a obisnuit sa vietuiasca n domeniul notiunilor abstracte -st iintifice, filosofice, teologice s.a.m.d. - sau n domeniul lucrurilor materiale si intereselor lumesti. El s-a dezvatat a-L simti pe Dumnezeul cel nevazut cu inima, ca pe o Fiinta vie si apropiata. Pe cnd anume acest lucru se si cere, ca o conditie necesara pentru orice rugaciune si cu att mai mul t pentru rugaciunea lui Iisus. Sa-L simti pe Dumnezeu ca pe o fiinta vie, reala, careia te poti adre sa cu rugaciunile si

nevoile tale - aceasta nseamna sa simti n inima ta acel foc mic al unei credinte v ii, despre care asa de des vorbeste Episcopul Teofan. n aceasta se cuprinde nviorarea, nvierea inimii n oastre, care a nghetat n notiunile formale ale ratiunii. Numai atunci cnd inima va simti n sine cre dinta vie ntrun Dumnezeu viu, din ea poate sa se reverse o rugaciune sincera, fierbinte. Si atun ci, chiar aceasta credinta si este rugaciune. Cuvintele n care mbracam noi rugaciunea noastra launtrica sunt numai forma de dinafara a unei adevarate rugaciuni din inima. Si miezul rugaciunii se cuprinde nu n cuvinte; ci n acel simtamnt de rugaciune, n acel simtamnt de credinta, care dicteaza aceste cuvinte si prin care e vie inima voastra. Anume acolo, n adncul inimii, se savrsest e rugaciunea noastra cea adevarata. Daca acest lucru este n om, atunci el va gasi si dorinta si rabdare si staruinla

de a lucra nencetat rugaciunea lui Iisus. Spre aceasta lucrare l vor ndemna focul d e rugaciune si credinta inimii lui. nsa pe de alta parte, nu putem sa nu recunoastem, ca nsasi os teneala rugaciunii, savrsita ntru nadejdea nvierii inimii noastre, care a ajuns nepasatoare fata de Dum nezeu, savrsita insistent si fara ntrerupere, aduce la urma urmelor roada buna, apropiind harul l ui Dumnezeu de inimasi aprinznd n ea focul credintei si al unei adevarate rugaciuni fierbinti. To ate povetele Episcopului Teofan pot fi exprimate pe scurt asa: "Aduna-ti luarea aminte, stai cu luarea aminte n inimasi tine minte (si aceasta e cel mai de seama lucru) ca stai n fata lui Dumne zeu, Celui ce este pretutindenea si este atotputernic si, cu frica de Dumnezeu, nalta rugaciunea lui Iisus din adncul inimii. Lucrnd astfel, asteapta cu rabdare si cu smerenie, ntru zdrobirea inimii, cu un simtamnt de pocainta, cnd va veni si se va atinge de inima ta harul lui Dumnezeu si va trezi n ea rugaciunea nencetata cea de sine miscatoare, care murmura nencetat ca un priassi care va fi pen tru tine ca un paznic, ce strajuieste inima ta de orice necuratie si primejdie. Dar fiindca, dupa cuvntul lui Dumnezeu, din inima ies izvoarele vietii, apoi si toata viata ta, pe masura ce e ste hotarta de inima, va deveni curatasi luminoasa". Preotul. Ca o completare la cele ce mi-ati spus, as vrea sa adaug; ca mputinarea credintei celei vii din inima n Dumnezeu, la oamenii contemporani vine ncasi de la faptul, ca oamenii contemporani s-au dezvalat cu totul sa-L mai ntrezareasca pe Dumnezeu n lume, n actiunile provid entei Lui si prin aceasta au pierdut orice sprijin vital de sub picioarele lor. Lumea li se p are lor ca o existenta oarecare ntmplatoare, haotica, fara scop, parca n-ar fi crmuita de nimeni, parca nar avea nici un centru de ndrumare, ca un pustiu oarecare fara de margini, n care nu se stie de ce si pentru ce se nvrtesc miliarde (zeci de mii) de lumi, ca niste firicele de nisip n pustiul Africi i. La fel, ei nu vad nici un sens rational sau plan si nici un scop n existenta neamului omenesc si n i storia lui. Acele cai ale lui Dumnezeu n istoria omenirii, pe care ni le descopera Biblia - pregati rea omenirii dupa caderea n pacat pentru venirea Mntuitorului lumii, opera rascumparatoare a Fiului lui Dumnezeu, existenta Bisericii lui Dumnezeu n omenire ca o detinatoare harica a nvataturii cr estine si a vietii crestine, viitoarea nviere cea de obste a mortilor si Judecata obsteasca - pe toa te acestea, cu desavrsire, le scapa luarea aminte si constiinta oamenilor contemporani, lasnd n ei un vid plin de dezaprobare si fara de nici o iesire. De aici, pierd ncrederea linistita ntr-un se ns ai vietii si pe cea launtrica din inima. De aici se naste simtamntul unei singuratati permanente, une i stari de orfan si chiar al unei nostalgii (al unui dor). N-ai de cine sa te lipesti, n-ai la cine sa cauti ajutor,

mbarbatare, ntarire, aparare, toate acelea de care are nevoie fiecare om, lucruri pe care le poate atinge numai o inima care crede. O astfel de stare a oamenilor contemporani, car e s-au ratacit si sau zapacit n pustiul lumii acesteia, la urma urmelor, devine ntr-adevar ngrozitoare si de nesuferit. Monahul. E absolut adevarat. nsa ceea ce spuneti Dv. este numai o dezvoltare si o lamurire a celor spuse de mine. A-L vedea pe Dumnezeu dupa lucrarile Proniei Sale n lume si n istor ia omenirii aceasta nseamna - sa simti existenta unui Dumnezeu viu si sa-L cunosti nu din manualele d e religie si nu din teologia abstractascolara, ca un adevar oarecare teoretic, fara de via ta, ci printr-o ncercare nemijlocitasi prin priceperea din realitatea ce ne nconjoara. Rugaciunea lui Iisu s, cnd e ntrebuintata drept, ne ajuta sa ajungem la acest lucru.

Preotul. Eu vreau sa va cer lamurire nca pentru o ntrebare ce mi s-a ivit. Oare to ti cei ce au deprins rugaciunea lui Iisus trec, sau trebuie sa treaca aceasta cale a deprinderii aces tei rugaciuni, pe care o arata Episcopul Teofan? Sau mai sunt cu putinta si alte cai? Mie mi s-a ntmplat sa citesc n: "Marturisirile sincere ale unui pelerin", cum a deprins el rugaciunea lui Iisus de la povatuitorul sau, ntr-un mic numar de zile, rostind-o zilnic de la trei pna la douasprezece mii de o ri pe zi. Despre un alt mijloc al deprinderii rugaciunii lui Iisus, iarasi original, am citit n carte a "n muntii Caucazului". Acolo, un pustnic povesteste despre sine ca, vietuind nca n manastire si trecnd asc ultarile manastiresti obisnuite, el timp de cincisprezece ani s-a ndeletnicit numai cu ros tirea rugaciunii lui Iisus graite. n timpul acestei ndeletniciri, el nu da deloc atentie mintii si inim ii. Dupa cincisprezece ani, rugaciunea graita, singura de la sine, a trecut la cea a mintii, adica mint ea a nceput sa se tina n cuvintele rugaciunii. Fiind pna atunci risipitasi revarsata asupra obiectelor si lucrarilor lumii acesteia, ea se aduna n sine si tinndu-se n cuvintele rugaciunii, petrece n ea ca si la sine acasa, straina de orice gnduri care ndeobste att de chinuitor tiranizeaza sufletul oricaru i om care nu e nnoit de acest har al rugaciunii. Neavnd n sine punct de reazim - pe Hristos - mint ea noastra e nvaluitasi tulburata de fel de fel de miscari ale gndurilor. Asa povesteste pustni cul. Iar dupa aceasta, s-a descoperit n el si rugaciunea inimii (spre parere de rau nu se stie ct de degraba), fiinta (miezul) careia, dupa cuvintele lui, este "cea mai strnsa unire a inimii noastre, nu, mai bine zis, amestecare (contopire) a ritregii noastre fiinte duhovnicesti cu Domnul Iisus Hri stos". Atunci, zice el, se descopere puterea lucratoare a rugaciunii lui Iisus, adica puterea ei lau ntricasi simtirea ei n inima noastra; care se cuprinde n faptul ca ea devine n om un principiu activ, ocu pa o situatie dominantasi precumpanitoare, supunndu-si ca si un mparat toate celelalte nclinari s i stari ale inimii. Din toate exemplele acestea, eu vad ca mijloacele de deprindere a rugaciunii lui Iisus, la feluriti nevoitori; sunt felurite. Se prea poate, ca n afara de cazurile citate de mine, u n om cunoscator poate sa ne povesteasca ncasi multe alte ncercari. Cum sa facem? Sa socotim toate aceste mijloace de aceeasi valoare? Sau pe unele mult mai drepte, iar pe altele mai putin? Eu as vr ea sa capat de la Dvoastra lamurirea acestei chestiuni. Monahul. Eu, deja, nu o data v-am aratat ca lucrarea rugaciunii lui Iisus, este "stiinta stiintelor si mestesugul dintre mestesuguri"; avnd aceeasi rnduiala de temelie neschimbata, aces t mestesug n cazuri razlete speciale, nu poate sa nu se acomodeze cu particularitatile unuia sau altui lucrator al rugaciunii, n legatura cu legaturile lui personale, cu masurile vrstei lui duhovni

cesti si cu conditiile lui de viata. De aceea este neaparata trebuinta, n timpul ndeletnicirii cu rugaciunea lui Iisus, sa ai un povatuitor ncercat care, n sfaturile si povetele sale, ar fi n star e sa se adapteze la nsusirile individuale ale ucenicului sau. Episcopul Teofan ne arata numai calea s igura, comuna pentru lucrarea rugaciunii lui Iisus; si el, fireste nu poate intra n cercetarea cazurilor separate, individuale, din care pricina el si arata mereu, ca e nevoie sa ai un povatuitor pentru o ndrumare de mai de aproape n aceasta lucrare si pentru dezlegarea greutatilor ce se ivesc. To ate acestea nu micsoreaza deloc valoarea, dreptatea ndrumarilor Prea Sfintitului nsusi, ci explic a de ce sunt posibile tot felul de osebiri individuale, n lucrarea rugaciunii lui Iisus. V-ati lamurit acum? Preotul. Da, multumesc; D-voastra mi-ati lamurit pe deplin nedumerirea mea.

Monahul. Acum sa mergem mai departe. De la Episcopul Teofan sa trecem la Episcop ul Ignatie (Breanceaninov), care foarte mult a scris despre rugaciunea lui Iisus. Ideile lu i, ntr-un mod original, subliniazasi completeaza povetele Episcopului Teofan, pe lnga ca la Episcopul Ign atie exprimarea sistematica a nvataturii despre rugaciunea lui Iisus predomina asupra ndrumarii pr actice. Cele mai de seama opere ale Episcopului Ignatie, despre rugaciunea lui Iisus, su nt urmatoarele: n vol. 1 al operelor articolul "Despre rugaciunea lui Iisus, convorbirea unui star et cu ucenicul"; n al II-lea volum - "Cuvintele": despre rugaciunea graitasi glasuita; despre rugaciun ea cea din minte, din inimasi cea sufleteasca; despre rugaciunea lui Iisus si altele; n vol. V: Des pre rugaciunea lui Iisus, despre ndeletnicirea cu rugaciunea lui Iisus; despre rugaciunea lui Iisus cea graita din minte si din inimasi altele. Sa ncercam, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa scoatem din toate aceste scrieri ale lui, cele mai cu miez. Pe lnga aceasta, satinem seama ca, n scrierile sale Episcop ul Ignatie are n vedere, mai cu seama pe monahi, desi acest lucru nu le face pe ele de neaplicat si de catre mireni, care pricep nsemnatatea rugaciunii lui Iisus si doresc sa se ndeletniceasca cu ea. "Ferirea mintii, paza mintii, trezvia, luarea aminte, lucrarea mintii, rugaciune a mintii - toate acestea, scrie Episcopul Ignatie, sunt feluritele denumiri ale uneia si aceleiasi nevoint e a sufletului, n feluritele ei transformari. Aceasta nevointa sufletesca sau duhovniceasca, parin tii o definesc astfel: "Luarea aminte este linistirea nencetata din inima, care mereu si necurmat cheama pe Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, care respira prin El, care se lupta mpreuna cu El m potriva vrajmasilor cu barbatie, care i se marturiseste lui Unuia Celui ce are putere a ierta pacatele". (Isichie Ierusalimleanul). Mai simplu spus - lucrarea launtrica, lucrarea mintii, trezvie , pazasi ferire a mintii, luare aminte se numeste unul si acelasi lucru: ndeletnicirea evlavioasa c u rugaciunea lui Iisus. Fericitul Nichifor Athonitul a asemanat aceste denumiri cu o felie de pine taiata, care poate fi numitasi bucatasi hrincasi sfarmatura (Opere, vol.1, pag. 205). Despre aceasta lucrare a mintii ne nvata Sfinta Scriptura a Vechiului si Noului T estament, ca despre cel mai de seama lucru al vietii duhovnicesti. "Cu toata paza, pazeste in ima ta, caci din aceasta sunt izvoarele vietii". (Pilde, 4, 23). "Ia aminte la tine nsuti, ca sa n u fie n inima ta vreun cuvnt ascuns al faradelegii". (Deuter.15, 9). n Noul Testament, Domnul nvata: "Cura teste mai nti cele din launtru ale paharului si ale blidului, ca sa fie cele de dinafara ale lor curate". (Mat, 23, 26). Parintii zic: Sfntul Varsanufie cel Mare - "daca lucrarea launtrica cu Dumne zeu, adica cea adumbrita de harul cel dumnezeiesc, nu va ajuta omului, apoi n zadar se nevoieste el cu cele de

dinafara, adica cu nevointa trupeasca"; si Sfntul Isichie zice: E cu neputinta sa -ti cureti inima si sa izgonesti din ea duhurile cele vrajmase, fara chemarea deasa a lui Iisus Hristos ". (Ibidem, pag. 206). Domnul Iisus Hristos ne arata neaparata trebuinta a unei rugaciuni nencetate si s taruitoare: Cereti si vi se va da, cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide (Mat. 7, 7). Dumn ezeu oare nu va face izbndirea alesilor sai, care striga catre Dnsul zi si noapte? Zic voua, ca va face izbndirea lor n curnd. (Luca 18, 7 - 8). Si Apostolul, repetnd nvatatura Domnului zice: nencetat va rugati (l, Tes. 5,17). Aceasta nencetata aducere aminte launtrica de rugaciune, despre Domnul Iisus Hris tos - n afara, se exprima prin cuvintele rugaciunii lui Iisus.

"Rugaciunea lui Iisus, rosteste astfel: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne zeu, miluieste-ma pe mine pacatosul; la nceput ea se rostea fara adaugarea cuvntului pacatosul; cuvnt ul acesta s-a adaugat la celelalte cuvinte ale rugaciunii ulterior. Acest cuvnt care cuprinde n sine constiinta si marturisirea caderii, observa Cuviosul Nil Sorschy, ni se potriveste, e bine pri mit de Dumnezeu, Care ne-a poruncit sa naltam rugaciunile din constiinta si marturisirea pacatosen iei noastre. Pentru cei ncepatori, pogorndu-se la neputinta lor, Parinlii ngaduie ca rugaciunea sa fie m partita n doua jumatati, uneori sa zica: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacato sul", iar alteori: "Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". nsa acest lucru este numai o ngaduinta si un pogoramnt si deloc nu e porunca sau asezamnt, care trebuie ndeplinit neaparat. E mult mai bine sa faci rugaciunea mereu n acelasi chip, ntreaga, fara sa mai mpovarezi si sa distragi mintea, prin schimbare si prin grija despre schimbari". (Vol. II, pag. 234). "Rugaciunea lui Iisus se mparte n doua feluri: graitasi facuta n minte. Nevoitorul trece de la rugaciunea cea graita spre cea a mintii, singur de la sine, cu conditia: cnd ruga ciunea graita, e facuta cu luare aminte. Mai nti trebuie deprinsa rugaciunea lui Iisus cea graita. Cele mai de seama osebiri ale acestei rugaciuni trebuie sa fie: luarea aminte, nchiderea mintii n cu vintele rugaciunii; sa fie rostite fara nici o grabire si cu zdrobirea duhului. Desi aceste conditii sunt necesare pentru orice rugaciune, nsa mai lesne se pastreazasi mai mult se cer n timpul lucrarii ru gaciunii lui Iisus. La cntarea de psalmi, felurimea gndurilor n care e mbracata rugaciunea fara voie atr age luarea aminte la sine si-i procura o distractie oarecare. nsa n timpul rugaciunii lui Iis us mintea se concentreaza numai asupra unui singur gnd despre miluirea celui pacatos de catre Iisus. E o lucrare, care pe dinafara, pare ca e cea mai uscata, nsa n realitate e din cele cu mai multe roduri". (Vol. V, pag.107). "Nimeni din cei ce doresc sa sporeasca n rugaciune sa nu ndrazneasca sa gndeasca cu usurinta si sa judece despre rugaciunea rostita cu gura si cu glasul cu toata atentia mintii , ca despre o lucrare de mica nsemnatate, care n-ar merita nici un respect. Daca Sfintii Parinti vorbesc d espre o nerodire a rugaciunii graite si glasuite, care nu e nsotita de o luare aminte, apoi de aici trebuie sa tragem concluzia ca ei respingeau sau dispretuiau si nsasi rugaciunea cea graita. Nu! Ei cer numai ca ea sa fie nsotita de luarea aminte. Rugaciunea graitasi glasuita, cea cu luare aminte, este totodatasi rugaciunea mintii. Sa ne deprindem dinti sa ne rugam cu luare aminte cu rugaciune a cea graitasi glasuitasi atunci usor ne vom deprinde a ne ruga si numai cu mintea n linistea ca

marii dinlauntru". (Vol. 2, pag. l83). "Vrednicia rugaciunii se cuprinde numai n calitate, dar nu si n cantitate; cantita tea e de lauda numai atunci cnd ea duce la calitate cnd cel care se roaga, se roaga staruitor". ( Vol. 2, pag.163). "Calitatea unei adevarate rugaciuni petrece n luare aminte, iar inima consimte mi ntii". (Ibidem). "Desi cineva s-ar afla la naltimea virtutilor, nsa daca el nu se roaga ca un pacat os, rugaciunea lui e respinsa de Dumnezeu". (Isaac Sirul). "Desi noi ne-am ndeletnici cu nevoinlele ce le mai nalte, a zis Sfntul Ioan Scararul, ele nu sunt adevarate si ramn fara de rod, daca pe lnga e le nu avem si simtamntul dureros al. pocaintei". (Vol. 2, pag.162).

"Simtamntul de pocainta l pazeste pe omul cel care se roaga de toate uneltirile di avolului; diavolul fuge de la nevoitorii plini de mirosul cel bun al smereniei, care se naste n inim a celor care se caiess". (Grigorie Sinaitul). "Ada Domnului, n rugaciunile tale, gunguritul unui prunc, gndul simplu de prunc nu vorbarie frumoasa, nu pricepere. Daca nu va veti ntoarce - din complexitatea si duplicitat ea voastra -si nu veti fi ca pruncii, a zis Domnul, nu veti intra n mparatia cerurilor". (Vol. 2, pa g. 163). "Pentru cei ncepatori sunt mai de folos rugaciunile scurte si dese, dect cele lung i, departate una de alta, printr-un interval lung de timp". (Vol. 2, pag.167). "Ca sa ajungi ntr-o stare de rugaciune nencetata, trebuie sa te deprinzi cu rugaci unea deasa, la vremea sa, singura de la sine va trece ntr-o rugaciune nencetata". Episcopul Ignat ie statorniceste urmatoarea rnduiala, pentru deprinderea casnica a rugaciunii lui Iisus. "De la nceput hotaraste-te sa rostesti o suta de rugaciuni de ale lui Iisus cu lu are aminte si fara de grabire. Mai trziu, daca vei vedea ca poti spune mai multe; mai adauga alta suta. Cu timpul, dupa nevoie poti sa mai nmultesti numarul rugaciunilor spuse. Pentru a rosti fara de g rabire si cu luare aminte o suta de rugaciuni, se cere timp cam treizeci de minute sau aproape ojum atate de ora; unii dintre nevoitori au nevoie de mai mult timp. Nu rosti rugaciunile cu grabire una ndata dupa alta; fa dupa fiecare rugaciune o mica pauzasi prin aceasta ajuti mintea ca sa se adune. O rostire fara de oprire a rugaciunilor risipeste mintea. Respiratia fa-o cu bagare de seama: resp ira linistit si ncet; acest mijloc pazeste de risipire. Ispravind pravila cu rugaciunea lui Iisus, nu te lasa trt n gnduri si naluciri desarte; ademenitoare si nselatoare, ci petrece-ti timpul, pna cnd vei adormi, n directia capatata n nevointa de rugaciune. Cnd te cuprinde somnul, repeta rugaciun ea, adormi cu ea. Deprinde-te astfel ca, sculndu-te din somn, cel dinti cuvnt si cea dinti fapta s a fie rugaciunea lui Iisus. n timpul slujbelor bisericesti, e de folos sa te ndeletnices ti cu rugaciunea lui Iisus, ea oprind mintea de la risipire, o ajuta sa ia aminte la cntarea si citire a din biserica. Staruieste-te sa deprinzi rugaciunea 1ui Iisus ntr-att, nct ea sa devina rugaciunea ta cea nencetata, pentru care lucru ea e foarte potrivita, din pricina scurtimii ei si p entru care nu sunt potrivite rugaciunile lungi". (Vol. 5, pag.110 -111). Ca si toti povatuitorii rugaciunii lui Iisus, Episcopul Ignatie vede n ea unul di n cele mai de seama mijloace ale mntuirii noastre, a sadirii unei pomeniri vii de rugaciune a Domnulu i nostru Iisus Hristos n inima noastra, a curatirii si sfintirii inimii, ca un templu al lui Dum nezeu si altar al unei rugaciuni, ce se aduce nencetat n ea, care ne fereste pe noi de orice necuratie si care ntareste n sufletul nostru pacea, bucuria si puterea duhovniceasca, si spre ntarirea celor s

puse, citeaza marturia ntregii Biserici, care recomanda ndeletnicirea cu rugaciunea lui Iisus, t uturor crestinilor nu numai monahilor ci si mirenilor. "Cerceteaza ntreaga Sfnta Scriptura: vei vedea ca n ea, pretutindeni, e preamarit si proslavit numele Domnului, e preanaltata puterea lui cea mntuitoare pentru oameni. Cerceteza scrierile Parintilor: vei vedea ca ei toti, fara de exc eptie, sfatuiesc si poruncesc ndeletnicirea cu rugaciunea lui Iisus, o numesc arma mai tare dect care nu este nimic nici n cer, nici pe pamnt (Scararul); o numesc mostenire de Dumnezeu data, neluata , una din cele mai de pe urmasi mai nalta dintre poruncile Dumnezeu-Omului, mngiere plina de drago ste si preadulce, arvunasigura (Calist si Ignatie). n sfrsit, ntoarce-te catre legislatia Bisericii Ortodoxe

Rasaritene: vei vedea ca ea pentru toti fiii sai cei nestiutori de carte, monahi si mireni, a rnduit sa nlocuiasca psalmii si rugaciunile de la pravila din chilie, cu rugaciunea lui Iis us". (Vol.1, pag. 218). La indiciul ca: de la ndeletnicirea cu rugaciunea lui Iisus, totdeauna sau aproap e totdeauna, urmeaza nselare, Episcopul Ignatie raspunde: "n nsusirea unui astfel de gnd si n opri rea de a se ndeletnici cu rugaciunea lui Iisus, se cuprinde o hula grozava mpotriva lui Dumnez eu, se cuprinde o nselare vrednica de compatimire. Domnul nostru Iisus Hristos este unicul izvor al mntuirii noastre; numele lui omenesc a mprumutat de la Dumnezeirea Lui o putere nemarginit a, ntru tot sfnta, de a ne mntui; deci cum aceasta putere care lucreaza spre mntuire se poate t ransforma si lucra spre pierzare? Acest lucru e absurd. E un absurd plin de amaraciune, hulit or de Dumnezeu; pierzator de suflete. Celor ce opresc a se ndeletnici cu rugaciunea lui Iisus, li se poate raspunde prin cuvintele Apostolilor Petru si Ioan, la o astfel de oprire facuta de Sinedr ionul iudaic: judecati, oare e drept naintea lui Dumnezeu sa va ascultam pe voi mai mult dect pe Dumnezeu? " (Vol. I, pag. 215). . La observatia casi Sf. Parinti feresc de nselare pe cei ce se ndeletnicesc cu ruga ciunea lui Iisus, Episcopul Ignatie zice: "Da, ne feresc. Ei feresc de nselare si pe cei ce se afla sub ascultare, si pe cei ce se linistesc, si pe cei ce postesc - ca sa spunem printr-un cuvnt, pe oric ine care se ndeletniceste cu orice fel de virtute. Mi s-a ntmplat sa vad batrni care se ndeletnic eau numai cu nevointa trupului, si care din aceasta pricina, au ajuns la cea mai mare parere de sine, la cea mai mare nselare de sine. Patimile lor sufletesti, mnia, trufia, viclenia, nesupunerea , au capatat o dezvoltare neobisnuita: Prevenirile Parintilor sunt ntemeiate! Trebuie sa fim cu foarte mare bagare de seama, ca sa ne pazim de amagire de sine si de nselare. n timpurile noastre, cnd cu desavrsire s-au mputinat povatuitorii insuflati de Dumnezeu, trebuie paza deosebitasi o anum ita veghe asupra noastra nsine. Vietuiti cu frica, ne ndeamna Apostolul. n ndeletnicirea cu rugaciune a lui Iisus, este nceputul sau, continuitatea sa si sfrsitul sau cel fara de margini. ndeletnici rea trebuie luata de la nceput, iar nu dela mijloc si nici de la sfrsit. n chinoviile lui Pahomie cel Ma re, care au dat pe cei mai ridicati lucratori ai rugaciunii mintii, pe fiecare nou ncepator h supune au la nevointe trupesti, sub ndrumarea unui batrn, timp de trei ani. Prin ostenelile trupului, pr in povetele dese ale batrnului, prin. marturisirea activitatii de dinafarasi dinlauntru de fiecare zi, prin taierea voii, se nfrnau patimile cu tarie si repede, se procura mintii si inimii o nsemnata curatie. Pe lnga ndeletnicirea cu ostenelile, celui ncepator i se da si o lucrare de rugaciune potr

ivita cu ntocmirea lui. Dupa trei ani de zile se cerea de le cei ncepatori sastie pe de rost toata E vanghelia si Psaltirea, iar de la cei mai capabili si ntreaga Sfnta Scriptura, fapt care n chip neobisnuit dezvolta rugaciunea graita cea cu luare aminte. Si numai dupa aceasta ncepea nvatatura cea de taina despre rugaciunea mintii, care era lamurita din belsug si de Noul si de Vechiul Testame nt. Astfel cei care se nevoiau erau introdusi ntr-o ntelegere dreapta a rugaciunii mintii si ntr-o ndele tnicire cu ea, fara de greseli. De la trainicia acestei temelii si de la dreapta ndeletnicire cu ea, le veneau celor minunati sporirea". (Vol. 1, pag. 225). O anumita paza n ndeletnicirea cu rugaciunea lui Iisus e necesara mai ales oamenil or, care petrec n mediul lumesc, n tumultul vietii. Lamurind aceasta, Episcopul Ignatie aduce mart uria lui Paisie Velicicovschi care, n scrisoarea catre Staretul Teodosie, zice: ca nu toate scrie rile Parintilor despre

rugaciune, potrivite pentru monahi, sunt potrivite si pentru mireni; "Cartile Pa rintilor, mai ales acelea din ele care ne nvata la o adevarata ascultare, trezvirea mintii si linist ire, luarea aminte si rugaciunea mintii, adica aceea care se face cu mintea n inima, se potrivesc numai cinului monahal, dar nu celorlalti crestini ortodocsi ndeobste. De Dumnezeu purtatorii Parinti, ex punnd nvatatura despre aceasta rugaciune, afirma ca nceputul ei si temelia cea neclintita este as cultarea cea adevarata, din care se naste adevarata smerenie, iar smerenia pazeste pe cel ce se nevoieste n rugaciune de toate nselarile care le vin celor cu rnduiala de la sine. O adevarata ascultare monahalasi o taiere desavrsita ntru toate a voii si priceperii sale nu poate fi de loc agonisita de oameni lumeni. Cum e cu putinta ca oamenii lumeni, fara de ascultare, cu rnduiala de la sine careia i urmeaza nselarea, sa fie ndemnati spre un astfel de lucru nfricosat si ngrozitor, a dica spre o astfel de rugaciune, fara de nici o povatuire? Cum sa scape de nselarile cele de multe feluri si multe chipuri care vin asupra acestei rugaciuni si asupra lucratorilor ei, cu o viclen ie peste masura? Att de nfricosat este acest lucru, adica rugaciunea nu cea simpla a mintii (din minte ), ci cea lucrata mestesugit cu mintea n inima, casi adevaratii ascultatori (cei ce se afla sub asc ultare) nu numai care si-au taiat, ci cu desavrsire si-au omort voia si judecata lor n fata parintil or lor, povatuitori adevarati si prea iscusiti n lucrarea acestei rugaciuni, totdeauna se afla n frica si cutremur, temndu-se si tremurnd ca sa nu sufere vreo nselare oarecare n aceasta rugaciune, des i Dumnezeu i pazeste mereu, pentru smerenia lor cea adevarata, pe care au cstigat-o ei prin h arul lui Dumnezeu prin mijlocirea ascultarii lor celei adevarate. Cu att mai mult pentru oamenii lu meni, care vietuiesc fara de ascultare, daca ei vor fi ndemnati la rugaciunea numai din citirea cartil or, e primejdie sa cada n vreo nselare oarecare, din cele ce li se ntmpla celor ce ncep nevointa acestei rugaciuni cu rnduiala de la sine. Aceasta rugaciune este numita de catre sfinti, mestesugul me stesugurilor (arta artelor): deci cine o poate deprinde fara mester, adica fara un povatuitor iscus it?" (Vol. 2, pag. 260). Despre faptul ca rugaciunea lucrata mestesugit n inima, adica cu ajutorul mijloac elor lucrate de Parinti, cere un povatuitor si fara de el poate duce la nselare, scrie si Episcop ul Teofan, lucru despre care am vorbit deja tot n convorbirea aceasta: "Acel fel de rugaciune, car e e rnduit n Filocalie, trebuie lucrat cu un povatuitor, care cunoaste aceasta lucrare si sub ochii lui. Iar cine se apuca singur de aceasta lucrare numai dupa o simpla descriere a ei, acela nu va scapa de nselare. Acolo e descrisa numai forma lucrarii de dinafara, iar cele ce se adauga de pova tuitor pe lnga aceasta pentru mplinirea launtrica, acelea nu se vad. Cel ce savrseste o astfel de

lucrare fara de un povatuitor, care sa fie de fata, fireste ca ramne numai cu lucrarea de dinafara, n deplineste cu rigoare toate cele poruncite pentru pozitia trupului, respiratia si privirea n in ima. Fiindca astfel de mijloace, fireste pot duce la un grad oarecare de concentrare a atentiei si cald urii, apoi el neavnd pe lnga sine un povatuitor sigur, care i-ar fi spus lui care e pretul schimbarii ce se produce n el, ajunge la gndul ca acest lucru si este ceea ce cauta el - adica, ca l-ar umbri ha rul, care nici nu este si ncepe sa se creada ca are har, fara sa-l aiba. Aceasta si este nselarea, care p e urma va schimonosi tot cursul vietii lui duhovnicesti de mai departe. Iata de ce vedem a cum la stareti ca ei nu sfatuiesc deloc sa se apuce cineva de aceste mijloace din pricina primejdiei lor. Ele singure de la sine nu pot da nimic haric: caci harul nu e legat de nimic din cele de dinafara, ci se coboara numai spre ntocmirea launtrica. ntocmirea cuvenita dinlauntru si fara de ele, va atrage lucrarea harului.

Aceasta ntocmire este ca n timpul rugaciunti lui Iisus sa umbli n prezenta lui Dumn ezeu, sa ncalzesti simtamintele de evlavie si frica de Dumnezeu si sa nu-ti ngadui nici un pogoramnt fata de tine; totdeauna si n toate sa asculti de constiinta ta si sa o pazesti nentinat asi n pace si toata viata ta, si cea launtricasi cea dinafara s-o lasi n minile lui Dumnezeu. Din aces te stihii duhovnicesti, harul lui Dumnezeu venind la vremea sa si unindu-se laolalta aprin de focul cel duhovnicesc din inima; care e si dovada prezentei harului n inima. Pe aceasta cal e, e greu sa cazi n parere de sine. nsasi aci e mai bine cu un povatuitor de fata, care li-ar vedea f ata si ti-ar asculta glasul. Caci aceste doua (fata si glasul) descopar ceea ce este nlauntru". (Sborn icul despre rugaciunea lui Iisus, Q 378). "Toate cele expuse mai sus se aduc aici nu pentru ca mirenii sa fie ndepartati de la lucrarea rugaciunii lui Iisus, ci pentru ca sa li se arate lor rnduiala cea dreapta a aces tei lucrari. Episcopul Ignatie, ca si Episcopul Teofan si alti povatuitori si rugaciunii lui Iisus, subliniaza cele doua trepte dinti ale rugaciunii lui Iisus, care fiind lucrate ntr-o riguroasa con tinuitate, mai ales cea dinti dintre ele, sunt potrivite nu numai monahilor, ci si mirenilor. Pe cea dinti dintre aceste trepte, predomina eforturile proprii, ostenelile si nevointele celui ce lucreaza rugaciunea, cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Iar pe a doua treapta precumpaneste lucrarea harului lui D umnezeu si rugaciunea ajunge de sine lucratoare n inima. Episcopul Ignatie scrie despre acest lucru astfel: "ndeletnicirea cu rugaciunea l ui Iisus are doua din cele mai mari submpartiri sau perioade, care se termina cu rugaciunea cea curata, ce este ncununata de nepatimire sau de desavrsirea crestina n acei nevoitori carora Dumneze u a binevoit sa le-o dea. n perioada cea dinti, cel care se roaga e lasat sa se roage numai cu puterile lui proprii; harul lui Dumnezeu fara de ndoiala ca l ajuta pe cel care se roaga, nsa el nu-si de scopera prezenta sa. n acest timp, patimile ascunse n inima se pun n miscare si-l suie pe lucratorul rugaciunii la nevointa muceniciei, unde nfrngerile si biruinlele, nencetat se nlocuiesc una pe alt a, unde vointa libera a omului si slabiciunea lui se arata cu toata limpezimea. n a doua perioad a, harul lui Dumnezeu si arata simtit prezenta si lucrarea sa, unind mintea cu inima, dnd posib ilitatea de a face rugaciunea fara de risipire, sau ceea ce este tot una, fara raspndire, cu un plns si o caldura din inima; n acest timp gndurile cele pacatoase si pierd puterea lor cea cu silnicie, a supra mintii. Ca sa se ajunga la aceasta stare a doua, e neaparat nevoie sa se treaca prin cea di nti, eneaparat nevoie sa se arate si sa se dovedeasca temeinicia vointii si sa se aduca rod ntru rabdar e". (Vol 1, pag. 269).

A doua rugaciune vine de la cea dinti. Atentia mintii, din timpul rugaciunii atra ge inima spre nvoire (consimtire); cnd se ntareste atentia, nvoirea inimii se transforma ntr-o unir e a inimii cu mintea; n sfrsit, n timpul atentiei, care s-a unit cu rugaciunea, mintea se coboara n inima pentru cea mai adnca slujire sfintita (Liturghisire) a rugaciunii". (Vol. 2, pag. 263). Cu cea mai mare asprime Episcopul Ignatie opreste pe ncepatori sa tinda din capul lor, ca sa ajunga la a doua treapta. "Toate acestea se fac sub ndrumarea harului lui Dumnezeu, dupa bunavointa si iconomia Lui. Nazuinta spre cea de a doua, nainte de a agonisi pe cea dinti, nu nu mai ca e fara de nici un folos si poate fi si o pricina de cea mai mare vatamare". (Vol. 2, pag. 264):

"ncetul cu ncetul, se zideste curatia inimii, curatiei treptat si duhovniceste i s e arata Dumnezeu. Treptat! Pentru casi patimile se micsoreazasi virtutile cresc nu deodata: si pen tru una pentru alta se cere un timp nsemnat". (Vol. 2, pag. 272). "Aratnd caracterul dublu al rugaciunii lui Iisus, Episcopul Ignatie trece la expu nerea nvataturii Sfintilor Parinti, modul ndeletnicirii cu rugaciunea lui Iisus si despre faptul c are fel de rugaciune a mintii si a inimii se potriveste tuturor crestinilor fara de exceplie si monahil or celor ncepatori si care fel de rugaciune e potrivita celor desavrsiti. "n afara de orice ndoiala scrie el, locul cel dinti dintre toate mijloacele trebuie dat mijlocului recomandat de Sfntul Ioan Scararul , care n mod deosebit, e lesnicios, pe de-a ntregul fara primejdie, trebuincios, chiar necesar pentru eficacitatea rugaciunii si e potrivit tuturor crestinilor celor ce vietuiesc cu buna cinstire si cauta mntuirea si mireni si monahi. Marele povatuitor al monahilor de doua ori vorbeste despre ace st mijloc n Scara sa, care ridica de la pamnt la cer: n cuvntul despre ascultare si n cuvntul despre ru gaciune. Deja faptul ca el si da n vileag mijlocul sau n expunerea nvataturii despre ascultarea mo nahilor celor din chinovii (din viata de obste) ne arata limpede ca acest mijloc e hotart si pe ntru monahii cei ncepatori. nfatisarea acestui mijloc se repetasi separat n extinsa nvatatura despre rugaciune, dupa povatuirea celor ce se linistesc, prin urmare, se repetasi pentru monahii c ei naintati; acest lucru arata, cu limpezime, ca mijlocul e bun si pentru cei ce se linistesc si pe ntru monahii naintati. Repetam, cel mai mare merit al acestui mijloc se cuprinde n faptul ca el, cu toat a eficacitatea sa, e cu desavrsire fara de primejdie. n cuvntul despre rugaciune, lamurind felul de ruga ciune, Sfntul Ioan Scararul zice: "Nevoieste-te sa ntorci, mai precis, sa nchizi gndul n cuvintele rugaciunii. Daca el (gndul) din pricina prunciei va slabi si se va abate, iarasi nchide-l. Min tea are nsusirea sa fie nestatornica. O poate statornici numai Acela, Care statorniceste toate. Daca vei agonisi aceasta lucrare si te vei tinea mereu de ea, apoi va veni Cel ce hotaraste marginile mar ii tale din tine si-i va zice ei, n timpul rugaciunii tale: pna aici vei merge si nu vei trece (Iov. 35,11) . Este cu neputinta sa legi duhul, nsa unde este de fata Ziditorul acestui duh acolo toate i se supun Lui". (Cuv. 28; cap. 17). Astfel, o continua ntoarcere a atentiei mintii la cuvintele rugaciunii este o conditie necesara pentru a deprinde rugaciunea. "nceputul rugaciunii este cnd cugetele sunt izgonite de rugaciune chiar de la nceputul lor. Mijlocul - cnd mintea petrece numai n cuvinte, rostite cu glas sau cu mintea; sfrsitul - rapirea mintii catre Dumnezeu". (Ibidem, Cap.19). n cuvntul desp re ascultare, Sfntul Ioan zice: "Lupta-te nencetat cu gndul, ntorcndu-l spre tine napoi, cnd zboara; Dumnezeu nu cere de la cei de sub ascultare rugaciune nencetata. Nu te ntrista, fi

ind furat, ci ndrazneste mereu, ntorcndu-ti mintea n tine nsuti". (Cuv. 4, cap. 93). n aceste cuvint e ne este dat mijlocul de a ne ruga cu luare aminte, de a ne ruga si cu glas si numai cu m intea. n rugaciunea cea cu luare aminte, nu poate sa nu ia parte si inima, dupa cum a zis Cuviosul M arcu. "Mintea care se roaga fara raspndire strmtoreaza inima". (Despre cei care socot ca se vor ndrept a prin fapte, cap. 34). Astfel, cine se va ruga dupa felul nfatisat de Sfntul Ioan Scararul, ace la se poate ruga si cu gura, si cu mintea, si cu inima; acela, sporind n rugaciune; va agonisi rugaci unea cea a mintii si cea a inimii, va atrage n sine harul cel dumnezeiesc, dupa cum se vede din cuvint ele cele citate ale marelui povatuitor de monahi. Pe lnga o astfel de ndeletnicire cu rugaciune, ce fe l de nselare mai poate fi? Numai singura alunecarea n raspndire: greseala cu totul evidenta, la cei ncepatori

inevitabila, n stare sa fie vindecata de ndata prin ntoarcerea mintii la cuvinte, n imicita de mila si ajutorul lui Dumnezeu la vremea sa pe lnga o nevoinla continua. Vor ntreba: oare, ntr-adevar, un astfel de mare parinte, care a vietuit n timpul cnd nflorea lucrarea mintii, nu vorbeste nimic despre rugaciunea lucrata cu mintea n inima? ( Adica despre treapta cea mai nalta a rugaciunii). Vorbeste nsa asa de acoperit, ca numai cei ca re cunosc din ncercare lucrarea rugaciunii, pot pricepe despre ce se vorbeste. Astfel a facut s fntul fiind ndrumat de o ntelepciune duhovniceasca, de care e patrunsa ntreaga lui carte. Expunnd cea m ai sigurasi mai satisfacatoare nvatatura, care l poate sui pe lucrator la starea harica, Scara rul s-a exprimat sub forma unei pilde si despre ceea ce se petrece dupa adumbrirea nevointei de rugac iune de catre har. "Una este", zice el; "sa te ntorci adesea catre inimasi cu totul altceva este sa fii dupa minte (cu mintea) episcop al inimii, domnitor si arhiereu, care aduce lui Hristos jertfe c uvntatoare" (Cuv. 28; cap. 51). Printre monahii din Rait, pentru care a fost scrisa de fericitul Ioan "Scara"; nflorea rugaciunea mintii sub ndrumarea unei povatuiri duhovnicesti ncercate. Despre acest lucru, autorul sfnt iarasi se exprima n pildasi acoperit n cuvntul catre Pastor: "mai nainte de toat e, o, cinstite Parinte, ne trebuie puterea cea duhovniceasca ca sa putem slobozi de noianul gndu rilor, lundu-i de mna ca pe niste copii pe acei pe care i-am dorit sa-i introducem n Sfnta Sfintel or, carora neam hotart sa aratam pe Hristos, Cel ce odihneste pe masa lor cea tainicasi ascuns a - mai ales pna cnd ei se afla naintea acesteia si cnd vedem ca-i strmtoreazasi-i asupreste poporul, cu scopul de a le mpiedica aceasta intrare. Iar daca pruncii sunt peste masura de goi si de ne putinciosi, apoi e neaparata nevoie sa-i ridicam pe umeri si sa-i suim pe umeri pna cnd vom trece pri n usa de intrare, stiu precis; de obicei acolo e mare strmtoare si nghesuiala. De aceea a s i zis cineva despre aceasta strmtoare; aceasta este osteneala de dinaintea mea pna ce voi intra ntru ce le sfinte ale lui Dumnezeu (Ps. 72, 16, 17) si osteneala tine numai pna la intrare" (Cap.14). Cel c e doreste sa vada pe Domnul nlauntrul sau, se sileste sa-si curete inima printr -o nencetata aducere aminte de Dumnezeu. Tara cea de gnd a celui curat cu sufletul e nlauntrul lui. Soarele care straluceste n ea e lumina Sfintei Treimi. Aerul pe care l respira toti vietuitorii ei e Prea Sfntul D uh. Viata, veselia si bucuria acestei tari e Hristos, Lumina cea din Lumina - din Tatal. Acesta este I erusalimul si mparatia Domnului. Aceastatara e norul slavei lui Dumnezeu: cei curati cu inima v or intra n ea, ca sa vada fata Stapnului lor si ca mintile lor sa fie stralucite de raza luminii Lui". (Isaac Sirul, Cuv. 8). Staruieste-te sa intri n camara cea dinlauntrul tau (inima) si vei vedea camara cea cereasca.

Si una si alta sunt aceIasi lucru, printr-o singura usa intri prin amndoua. Scara spre mparatia cea cereasca e nlauntrul tau; ea e ntocmita tainic, ca sa scapi de pacat si acolo vei gasi trepte, pe care te vei sui pna la cer". (Isaac Sirul, Cuv. 2). La fel vorbeste ucenicilor sai Cuviosul Varsanufie, care a ajuns la cea mai nalta treapta de sporire duhovniceasca. Se recomanda cea mai mare evlavie fata de lucrarea sfintita a rug aciunii din inima, prin descrierea mareata facuta de Parinti. Aceasta evlavie si chiar prudenta, ce r de la noi, sa ne lepadam de efortul cel nainte de vreme, cu rnduiala de sine, plin de trufie si far a de socotinta de a intra n templul tainic. Si evlavia si prudenta ne nvata sa petrecem cu o rugaciune atenta, cu o rugaciune de pocainta, lnga usile templului. Luarea aminte si zdrobirea duhului, iata camara care e data spre adapost celor ce se pocaiesc. Ea este tinda templului. Sa ne ascundem si sa ne nchidem n

ea de pacat. Sa se adune n aceasta Betezda toti cei ce schioapata moralmente, tot i lenesii, toti cei orbi si uscati, cu un cuvnt, toti cei ce bolesc de pacat, asteptnd miscarea apei, lucrarea milei si harului lui Dumnezeu. Numai singur Domnul, la vremea cunoscuta Lui, daruieste vi ndecare si intrare n templu, numai din bunavointa Sa cea nepatrunsa de noi. "Eu i cunosc pe c e i-am ales, zice Mntuitorul. Nu voi M-ati ales pe mine, zice El alesilor Sai, ci eu v-am ales pe voi si v-am rnduit, ca voi sa mergeti si rod sa aduceti, pe care, daca-l veti cere de la Tata l Meu, vi-l va da voua (Ioan,15-16)". (Vol. 2, pag. 264 - 266). "E foarte bun mijlocul de a deprinde rugaciunea lui Iisus, propus de Sfintitul nt re monahi Dorotei, nevoitor si scriitor ascetic rus. "Cine se roaga cu gura", zice sfintitul monah, "si de suflet nu grijeste si inima nu-si pazeste, un astfel de om se roaga vazduhului, dar nu lui Dumnezeu si se osteneste n zadar: pentru ca Dumnezeu ia aminte la minte si la rvna, dar nu la vorba multa. A ne ruga se cuvine, din toata rvna noastra; din sufletul, din mintea si inima noastra, cu fri ca de Dumnezeu, din toata taria noastra. Rugaciunea mintii nu ngaduie ca sa patrunda n camara cea dinl auntru nici risipirea, nici cugetele cele ntinate. Vrei sa deprinzi lucrarea rugaciunii minti i, sau acelei din inima? Eu te voi nvata. Ia aminte cu staruinta si cu pricepere. De la nceput trebuie sa faci rugaciunea lui Iisus cu glasul, adica cu gura, cu limba si cu vorba, singur n auz . Cnd se vor satura gura, limba si simtirile; de rugaciunea cea rostita cu glas, atunci rugaciunea c ea facuta cu glasul nceteazasi ea ncepe sa fie rostita pe soptite". (Vol. 2, pag. 266). "Rugaciunea cea glasuita singur de la sine, se transforma n cea a mintii, iar de la rugaciunea mintii vine si cea a inimii. Mai ales e foarte folositor sa facem rugaciunea lui Iisus cu glas, cnd ne aflam sub o anumita nrurire a raspndirii, ntristarii, trndaviei, leneviei; n timpul rugaciun ii lui Iisus glasuite, sufletul, ncetul cu ncetul, se trezeste din greul somn moral n care de ob icei este aruncat de ntristare si trndavie. E foarte folositor sa faci rugaciunea lui Iisus cu glas, cnd navalesc puternic cugetele si nalucirile poftei trupesti si ale mniei, cnd de lucrarea lor se va nfierbnta si va colcai sngele, se vor rapi pacea si linistea din inima, mintea se va clatina, va slabi, parca se va dobor si se va lega de o multime de cugete netrebnice si de naluciri; capeteniile rautatii din vazduh, prezenta carora nu e descoperita de ochii trupului, ci e cunoscuta de suflet, du pa lucrarea produsa de ele asupra lui, auzind nfricosatul glas, pentru ele numai, al Dumnezeului Iisus, vin ntru nedumerire si ncurcatura, se nspaimntasi nu ntrzie sa se departeze de suflet. Mijlocul propus de sfintitul monah este foarte simplu si lesnicios. El trebuie unit cu mecanismul Sfntului Ioa n Scararul, adica de rostit rugaciunea lui Iisus cu glas, fara de grabire si nchiznd mintea n cuvinte

le rugaciunii (Gradina de flori, Omilia 32). (Vol.1, pag. 261). Fericitul staret, Ieromonahul Serafim de Sarov, porunceste celui ncepator, dupa o biceiul general, care exista si mai nainte n Sihastria de la Sarov, sa faca nencetat rugaciunea: "Do amne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". "n timpul rugaciun ii, ne povaluieste staretul, ia aminte la tine, adica aduna-ti mintea si uneste-o cu su fletul. De la nceput, o zi, douasi mai mult, fa aceasta rugaciune nu numai cu mintea, raspicat, lund amin te la fiecare cuvnt n parte. Cnd Domnul va ncalzi inima ta cu caldura harului sau si te va uni pe tine ntr-un duh, atunci aceasta rugaciune va curge n tine nencetat si ea va fi pururea cu tine , ndulcindu-te si hranindu-te. Anume, acest lucru l nseamna cuvintele zise de Isaia proorocul: roua cea de la tine,

vindecare lor le este. Iar cnd tu vei pastra n tine aceasta hrana sufletesca, adic a convorbirea cu Domnul, apoi de ce sa mai mergi prin chiliile fratilor, desi ai fi chemat de cat re cineva? Adevarul ti spun tie, ca vorbirea desarta este iubirea desertaciunii. Daca nu te ntelegi pe t ine, apoi mai poti discuta despre ceva si nvata si pe altii? Taci, nencetat taci; tine minte mereu pr ezenta lui Dumnezeu si numele lui. Nu intra n vorba cu nimeni, dar totodata fereste-te sa osn desti pe cei care vorbesc si rd. Fii n acest caz, surd si mut. Orice ar vorbi despre tine, lasa sa t reaca pe alaturi de urechi. Spre pilda poti sati-l iei pe Stefan cel Nou a carui rugaciune era nencet ata, purtarea blnda, gura tacuta, inima smerita, duhul umilit, trupul si sufletul curat, fecioria nep rihanita, saracia adevaratasi neagonisirea pustniceasca, ascultarea lui era fara de crtire, lucrare a plina de rabdare, osteneala staruitoare. Seznd la masa, nu privi si nu osndi care ct mannca, ci ia ami nte la tine; hranindu-ti sufletul cu rugaciunea". (Povaiuirea 32). Staretul dnd o astfel de po vata unui monah ncepator, care-si petrece viata lucratoare cu rugaciunea potrivita vietuirii lucr atoare, opreste nazuinta cea nainte de vreme si fara de socotinta spre o vietuire contemplativasi spre o rugaciune corespunzatoare acestei vietuiri. "Fiecaruia - zice el - care doreste sa petreac a o viata duhovniceasca, i trebuie sa nceapa de la viata cea lucratoare, iar dupa aceea sa t reaca la cea contemplativa. Viata lucratoare are menirea sa ne curete pe noi de patimile cele pacatoase si ne introduce pe treapta unei desavrsiri lucratoare si, prin aceasta ne croieste drum spre viata cea contemplativa. De aceasta se pot apropia numai cei care s-au curatit de patimi s i si-au agonisit deplina deprindere n viata cea lucratoare, dupa cum se poate vedea acest lucru di n cuvintele Sfintelor Scripturi; fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumneze u, si din cuvintele Sfntului Grigorie Teologul: de contemplare se pot apropia numai cei desavrsiti pri n ncercarea lor (n viata cea lucratoare). De viata cea contemplativa trebuie sa te apropii cu fri casi cu cutremur, cu zdrobirea inimii si cu smerenie, cu cercetare multa a Sfintelor Scripturi si sub ndrumarea unui staret iscusit, daca un astfel goate fi gasit, dar nu cu ndrazneala (obraznicia) si cu rnduiala de sine. "Cel ndraznetsi dispretuitor", dupa cuvintele Sfntului Grigorie Sinaitul, "cautnd n u dupa vrednicia sa (starile duhovnicesti nalte) cu ngmfare se sileste sa o atinga nainte d e vreme". Si iarasi: "daca cineva viseaza, dupa parerea sa, sa ajunga la starile nalte si si-a agonisit o dorinta satanica, dar nu una adevarata, pe acela diavolul l prinde n mrejele sale ca pe o sluga a sa". (Povatuirea 29). Ferind astfel de nazuinta trufasa spre starile nalte ale rugaciu nii, staretul insista se poate spune, asupra necesitatii pentru toti monahii ndeobste, fara a-i exclude ch

iar si pe ncepatorii cei de sub ascultare, a unei vieti cu luare aminte si a unei rugaciuni nencetate. S-a observat, ca n majoritatea cazurilor directia primita la intrarea n manastire ramne predominanta n tr-un monah pentru toata viata lui. "Daruirile harice", afirma Serafim (Sfntul) "le primesc n umai aceia care au lucrarea launtricasi vegheaza pentru sufletele lor. Cei ce, ntr-adevar, s-au hota rt sa slujeasca lui Dumnezeu trebuie sa se ndeletniceasca cu pomenirea (aducerea aminte) lui Dumnezeu si cu rugaciunea cea nencetata catre Domnul Iisus Hristos, zicnd cu mintea: Doamne, Iisu se Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul. Printr-o astfel de ndeletnicir e, prin paza de raspndire si prin paza pacii din constiinta, se poate apropia de Dumnezeu si uni cu El. Altfel, dect prin rugaciunea cea nencetata, dupa cuvintele Sfntului Isaac Sirul, nu ne putem ap ropia de Dumnezeu. (Povatuirea 11). Cel ncepator, cu o usurinta deosebita, se deprinde cu rugaciunea lui

Iisus, n timpul slujbelor lungi manastiresti. Stnd de fata, de ce sa ratacesti far a nici un rost si vatamator cu gndurile pe oriunde? Iar de acest lucru e cu neputinta sa scapi, dac a mintea nu va fi legata de ceva. Ocupa-te de rugaciunea lui Iisus: se va opri mintea de la vagabo ndaj, tu vei ajunge mai concentrat, mai adnc; mai bine vei lua aminte la citirea si la cntarea din bis ericasi, totodata, pe nesimtite si treptat te vei deprinde cu rugaciunea mintii. Pe cel care dorest e sa duca o viata cu luare aminte, Serafim (Sfntul) l ndeamna sa nu ia aminte la zvonurile de dinafara, de la care, capul se umple de toate gndurile fara de rosturi si desarte si de aduceri aminte; ne ndeamna sa nu dam nici o atentie faptelor straine; sa nu ne gndim, sa nu judecam si nici sa nu vorbim despre ele; ne ndeamna sa ne ferim de a sta de vorba cu altii". (Vol. 2, pag. 269). "E clar, ca mijloacele propuse de monahul sfintit Dorotei si de staretul Serafim sunt identice cu mijlocul propus de Sfntul Ioan Scararul. nsa Sfntul Ioan a expus mijlocul sau cu o deosebita limpezime si precizie. Experienta ne arata, ca ntrebuintnd acest mijloc, mai ales de la nceput, trebuie rostite cuvintele fara nici o grabire, ca mintea sa poata patrunde n cuvi nte ca n niste forme; lucru care nu poate fi nfaptuit n timpul unei citiri grabite. Mijlocul Sfntului Ioa n e foarte potrivit si pentru ndeletnicirea cu rugaciunea lui Iisus si la citirea Sfintelor Scripturi si a cartii patristice, ca sa-l deprinzi cum se cuvine, trebuie sa citesti parc-ai silabisi, cu atta negrabi re". (Vol. 2, pag. 270). "nvatatorul rugaciunii este Dumnezeu; adevarata rugaciune e un dar al lui Dumneze u. Celui care se roaga ntru zdrobirea duhului, mereu, cu frica de Dumnezeu, cu luare aminte, nsusi Dumnezeu i daruieste o sporire treptata n rugaciune. De la rugaciunea cea cu luare aminte si cu smerenie apare lucrarea cea duhovniceascasi caldura cea duhovniceasca de la care se nvioreaza in ima. Inima nviorata atrage catre sine mintea, care devine templul rugaciunii harice si visti eria darurilor celor duhovnicesti, care i se cuvin ei (rugaciunii) potrivit cu firea ei. "Osteneste-t e, zic unii nevoitori si nvatatori ai rugaciunii, cu ndurare de inima, ca sa-ti agonisesti caldura si rugac iunea si Dumnezeu ti le va darui sa le aibi pururea. Uitarea le izgoneste si ea nsasi se naste din nepasare". (Sfntul Varsanufie). Dupa ce ne-a facut cunostinta cu povatuirile citate mai sus, Episcopul Ignatie m ai ales ne recomanda operele lui Paisie Velicicovschi si a prietenului sau Schimonahul Vasi le, precum si cartea Cuviosului Nil Sorschy. Operelor lui Paisie si ale lui Vasile, noi le-am n chinat o convorbire anumita, iar despre cartea cuviosului Nil, vom spune acum. "Mica este aceasta ca rte - zice Episcopul Ignatie - nsa capacitatea ei duhovniceasca e de o marime neobisnuita. E foarte greu vreo problema n legatura cu lucrarea mintii care n-ar, fi fost rezolvata n ea. Totul es

te expus cu o simplitate neobisnuita, cu limpezime si satisfacator. Asa este expus si mijlocul ndeletnicirii cu rugaciunea lui Iisus. nsa mijlocul (metoda) ct si cartea ntreaga sunt destinate pen tru monahi, apti deja pentru linistire. Cuvisul Nil ndeamna la facerea cea de gnd, nengaduind a gndi nu numai la cele pacatoase si desarte, ci si la cele folositoare, dupa ct se vede si la cele duhovnicesti. n locul oricarui gnd, el porunceste sa privim, nencetat" n adncul inimii si sa zicem: "Doamn e, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". A te ruga se poat e si stnd si seznd si culcat; cei tari la sanatate si puteri se roaga stnd si seznd; cei neputin ciosi se roagasi culcati, pentru ca, n aceasta rugaciune, precumpaneste nu nevointa trupului ci ne vointa duhului. Trupului trebuie data o pozitie, care i-ar reda duhului toata libertatea pentru lucrarea ce i se cuvine.

Trebuie tinut minte ca aici se vorbeste despre o lucrare a monahilor, care print r-o nevointa trupeasca suficienta au adus la rnduiala cuvenita toate nazuintele trupului si, pricina spo ririi lor, au trecut de la nevointa trupului la cea a sufletului. Cuviosul Nil porunceste sa zavorm minte a n inimasi sa retinem, dupa putinta, respiratia ca sa nu respiram des. Aceasta nseamna: trebuie respirat foarte linistit. n genere, toate miscarile sngelui trebuie oprite si sa mentinem sufletul si trupul ntr-o pozitie linistita, ntr-o pozitie a tacerii, evlaviei si a fricii de Dumnezeu. Far a acest lucru, lucrarea cea duhovniceasca nu poate sa se iveasca ntru noi: ea se iveste atunci cnd se vor potoli toate miscarile si rabufnirile sngelui. ncercarea degraba te va nvata ca retinerea respir atiei ajuta lucrarea (procesul); foarte mult ajuta ca sa ajungem la o stare de linistire si la aducerea mintsii din vagabondare. Multe lucrari pline de virtuti sunt, zice Sfntul Nil, nsa ele toate s unt partiale: iar rugaciunea inimii este izvorul tuturor bunatatilor, ea adapa sufletul ca pe nist e gradini. Aceasta lucrare, care se cuprinde n paza mintii din inima, n afara de orice gnduri, pentru cei care nu s-au obisnuit cu ea, e foarte grea; e grea nu numai pentru cei ncepatori, ci si pentru lucratorii ce s-au ostenit timp ndelungat, care nca n-au primit si n-au retinut nlauntrul inimii dulce ata de rugaciune, ce vine de la lucrarea harului. Din ncercare se stie ca pentru cei neputinciosi, aceasta lucrare e foarte grea si anevoioasa. Cnd va cstiga cineva harul, acela se roaga fara de oste nealasi cu dragoste, fiind mngiat de har. Cnd vine lucrarea rugaciunii, atunci ea atrage minte a la sine, o veseleste si o scapa de risipire". (Predanie catre ucenici - Cuv. 2). Ca sa se d eprinda metoda propusa de Cuviosul Nil Sorschy, e foarte bine s-o unim cu metoda Sfntului Ioan Scararul, rugndu-ne fara nici o grabire. n expunerea metodei sale, Cuviosul Nil Sorschy se bizuie pe o mul time de Parinti ai Bisericii orientale si ecumenice, mai ales pe Sfntul Grigorie Sinaitul, (Vol. 2, pag. 180) n nvatatura caruia despre rugaciune se observa aceasta osebire ca el "rnduieste sa c oncentram mintea n inima. Aceasta si este acea lucrare, pe care Parintii o numesc lucrarea mestesugita a rugaciunii, de la care i opresc pe monahii cei ncepatori si pe mireni, pentru care trebuie o anumita nvatatura pregatitoare si de care, chiar monahii cei pregatiti, trebuie sa se apr opie cu cea mai mare evlavie, cu frica de Dumnezeu si cu paza". (Vol. 2, pag. 284). La Episcopul Teofan noi gasim o completare la aceste cuvinte. "Cum ncalzeau n sine duhul de rugaciune si cum se ntareau n rugaciune nevoitorii, parintii si nvatatorii nostri? Cel mai de seama lucru pe care l cautau ei, se cuprindea n faptul ca inima sa arda nencetat numai pe ntru Domnul singur. Dumnezeu cere inima pentru ca n ea este izvorul vietii. Unde este inima, acolo este

constiinta, atentia si mintea, acolo e sufletul ntreg. Cnd inima e n Dumnezeu, atun ci si omul sta n fata lui ntr-o nencetata nchinare n duh si adevar. Acest lucru, cel mai de seama, un ii l dobndeau repede si usor. O, milostivire a lui Dumnezeu! Ct de adnc i zguduie frica de Dumnez eu, ct de repede prindea viata constiinta n toata puterea ei, ct de grabnic se aprindea n ea rvna de a se tine curatasi fara de prihana naintea Domnului; ct de repede osteneala de a fi pe placu l lui Dumnezeu sufla si acest foc mic si-l prefacea n vlvataie! Acestea sunt suflete serafice, nfl acarate, repede miscate, mult lucratoare. La altii nsa, totul merge molatec. Fie ca astfel este nt ocmirea lor fireasca, fie ca Dumnezeu are altfel de gnduri fata de ei, fapt este ca inima lor nu se ncal zeste repede. S-ar parea ca ei s-au deprins cu toate lucrurile ce tin de o buna cinstire si viata l or merge dupa dreptate; dar nu - n inima e cu totul altceva dect ar trebui sa fie. Astfel se ntmpla nu numai cu mirenii, ci

si cu cei ce petrec n manastire si chiar cu cei ce petrec n pustietate. Dumnezeu i -a nteleptit si ostenitorii trezviei au ornduit un anumit mijloc de a altoi n inima o necurmata ru gaciune catre Domnul, care sa ncalzeasca inima. Noi am amintit despre acest lucru de mai multe ori. Experienta a ndreptatit aceasta metoda prin izbndasi ea a ajuns aproape generalasi toti care o lucreaza asa cum trebuie, izbutesc". (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 95). Din experientele vietii celei duhovnicesti se poate trage o foarte ndreptatita co ncluzie, ca daca cineva are rvna sa se roage, apoi acela nu trebuie nvatat cum sa se desavrseasca n r ugaciune. nsasi osteneala rugaciunii, tinuta rabdare, l va duce si pna la treptele cele mai na lte ale rugaciunii. Dar ce trebuie sa faca cei neputinciosi, cei lncezi si mai ales, cei ce nainte de a ajunge la ntelegerea felului cum trebuie sa fie rugaciunea, au izbutit sa se ntareasca n f ormalismul de dinafarasi au nghetat n deprinderile tuturor regulilor cuprinse n tipicul rugaciuni lor rostite tare prin cuvnt? Lor le mai ramne o scapare: savrsirea rugaciunii mintale catre Domnul n chip mestesugit. Si oare, nu pentru ei mai cu seama, a si fost nascocita aceasta lucr are mestesugita, sau altfel, altoirea mestesugita a rugaciunii lui Iisus n inima?" (Sbornicul despre r ugaciunea lui Iisus, Q 96). Lucrarea rugaciunii lui Iisus, dupa cuvintele Episcopului Ignatie, nu poate fi c u spor daca ea nu e nsotita de mplinirea poruncilor Evangheliei. "Sa se departeze de la faradelege tot cel ce chiama numele Domnului" ne ndeamna Apostolul. Acest ndemn, privind pe toti crestinii, i pr iveste mai ales pe cei ce s-au hotart sa se ndeletniceasca cu rugaciunea nencetata, chemnd nume le lui Iisus. Preacuratul nume al lui Iisus, nu sufera sa petreaca n necuratie; el cere (numele ) ca din vasul sufletului sa fie aruncat si sa se arunce tot ce este necurat; patrunznd n acest v as pe masura curatiei lui, el singur (numele) ncepe sa lucreze n el si sa savrseasca curatirea d e mai departe, pentru care, eforturile proprii ale omului nu sunt deajuns si care se cere, pent ru ca vasul sa devina o ncapere vrednica pentru comoara cea duhovniceasca, pentru sfintenia ntru cea tot s fnta. Conditia neaparat trebuincioasa esentiala pentru a spori n rugaciunea lui Iisus, este trec erea ntru poruncile Domnului Iisus. Ramneti ntru dragostea mea, a zis El ucenicilor Sai. Ce nseamna a r amne ntru dragostea catre Domnul? nseamna, nencetat, sa-ti aduci aminte de E1, nencetat sa ra mi n unire cu El dupa Duh. Cea dinti - fara cea de pe urma, e moartasi chiar nici nu se poat e realiza. De veti pazi poruncile Mele, veti ramne ntru dragostea Mea; daca mereu vom pazi poruncile Domnului, apoi cu duhul nostru ne vom uni cu El. Daca ne vom uni cu El cu duhul, apoi ne v om arunca spre El cu toata fiinta noastra, nencetat ne vom aduce aminte de El. ndreapta-ti faptele t

ale, toata purtarea ta, dupa poruncile Domnului Iisus Hristos, ndreapta-ti dupa ele cuvintele tale, nd reapta-ti dupa ele gndurile tale si simtamintele tale - si vei cunoaste nsusirile lui Iisus. Simtind n tine aceste nsusiri, prin lucrarea harului dumnezeiesc si agonisind din aceasta simtire cunoasterea l or prin ncercare, tu te vei ndulci cu dulceata cea nestricacioasa, care nu apartine lumii si veacului acestuia, cu o dulceata lina, nsa puternica care nimiceste alipirea inimii fata de placerile de pe pamnt. ndulcindu-te din nsusirile lui Iisus, tu l vei iubi si l vei dori, ca El, pe deplin, sa se salasluiasca ntru tine; fara de El tu te vei socoti ca ai sa te pierzi si chiar pierdut. Atunc i vei striga nencetat, vei striga dintr-o convingere deplina, din tot sufletul "Doamne, Iisuse Hristoase, f iul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul". Rugaciunea lui Iisus va nlocui, pentru tine, to ate celelalte

rugaciuni. Si ele toate, ce gnd mai cuprinzator pot ncapea si expune dect gndul desp re iertarea pacatosilor de catre Iisus? Hotaraste-ti ca singurul scop al vietii sa fie mplini rea voii lui Iisus, n orice mprejurare, ct de nsemnata sau ct de marunta ar fi ea n aparenta; staruieste-te sa faci faptele numai cele bine placute lui Iisus, si toate faptele tale, la fel vor fi vrednice de cer. Iubeste voia lui Iisus mai mult dect poftele trupului tau, mai mult dect linistea si comod itatea ta, mai mult dect viata, mai mult dect sufletul tau. Citeste Evanghelia ct se poate de des, nvata din ea voia Domnului si Mntuitorului tau; nu lasa fara de atentie nici cea mai mica trasatura din Evanghelie, nici cea mai nensemnata, n aparenta, porunca. nfrneaza-ti si omoara-ti toate miscari le tale proprii, nu numai cele pacatoase ci, dupa ct se vede si pe cele bune, care aparti n firii omenesti celei cazute. Sa taca n tine tot ce este vechi al tau. Sa lucreze n tine numai unul Iisu s cu sfintele Sale porunci, cu gndurile si simtamintele care decurg din aceste porunci. Daca vei vie tui astfel, apoi rugaciunea lui Iisus, neaparat va nflori ntru tine, independent de faptul daca tu petreci ntr-o pustie adnca, sau n mijlocul tumultului dintr-o viata de obste, pentru ca locul salasluir ii si odihna acestei rugaciuni sunt mintea si inima, nnoite prin cunostinta, prin gustarea si mplinirea voii lui Dumnezeu, celei placute si desavrsite. Vietuirea dupa poruncile Evangheliei este singurul si adevaratul izvor al sporirii duhovnicesti la ndemna fiecaruia, care sincer doreste sa sporeasca, ori n ce pozitie de dinafara ar fi pus de Pronia lui Dumnezeu cea nepatrunsa". (Vol. 2, pag. 309). "ndeletnicirea cu rugaciunea lui Iisus, dupa nsasi firea acestei ndeletniciri, cere o necurmata veghe asupra noastra nsine. "Paza plina de evlavie, zice Staretul Serafim, se cer e aici din pricina ca marea aceasta, adica inima, cu cugetele si dorintele sale, care trebuie curatita cu ajutorul luarii aminte, e mare si larga; acolo sunt oratanii, carora nu este numar (Pag. 103, 25 ), adica multe cugete desarte, nedrepte si necurate, prasile de ale duhurilor celor rele". Trebuie nenc etat sa ne supraveghem pe noi nsine, ca mintea si inima sa petreaca n voia lui Iisus si sa ur meze poruncilor Lui celor sfinte A pune alta temelie pentru rugaciune, afara de cea pusa, e cu n eputinta; ea este nsusi Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, Care ntr-un chip de nepatruns, a acoperit firea cea nemarginita a lui Dumnezeu prin firea cea marginita a omului si din fi rea marginita a omului arata lucrarile lui Dumnezeu celui nemarginit. Dupa pruncia noastra, Sfintii Parinti predau anumite mijloace de dinafara, pentr u ca sa ne deprindem ct mai lesnicios cu rugaciunea lui Iisus. Aceste mijloace nu cuprind n s ine nimic deosebit. Asupra lor nu trebuie sa ne oprim cu o atentie prea mare. Nici nu treb uie sa le atribuim

nsemnatate prea mare. Toata puterea si toata lucrarea rugaciunii lui Iisus provin e din nchinatul si atotputernicul nume Iisus, nume unic sub cer, ntru care trebuie sa ne mntuim. Ca s a ajungem n stare de a se descoperi n noi aceasta lucrare, noi trebuie sa fim prelucrati de p oruncile Evangheliei, dupa cum si Domnul a zis: nu tot cel ce-Mi zice Mie Doamne, Doamne, va intra mpar atia Cerurilor si n aceea care ne asteapta dupa sfrsitul fericit, n aceea care se descopera n noi n timpul vietii noastre pamntesti, ci cel ce face voia Tatalui Meu, Carele este n Ceruri: Pentru c ei naintati nu e nevoie de nici un fel de ajutoare din afara; n mijlocul multimii zgomotoase ei pe trec n linistire. Toate piedicile catre sporirea duhovniceasca sunt n noi, numai n noi! Iar daca cev a din afara lucreaza ca o piedica, apoi acest lucru e dovada vointei noastre neputincioase, a ndoielilor din sufletul nostru, stricaciunii noastre provenita din pacat Vietuirea noastra e sl abanogita, vointa se

clatina, e de nimic: de aceea noi si avem nevoie de ajutoarele de dinafara, ca s i cei bolnavi de picioare, de crji si de toiege. Parintii cei milostivi, vaznd casi eu doresc sa ma ndeletnicesc cu rugaciunea lui Iisus, si totodata vaznd ca eu sunt n ntregime viu pentru lume, ca e a actioneaza nca puternic asupra mea, prin simturile mele, ma sfatuiesc ca pentru rugaciune sa intru ntr-o chilie nsingurata, ntunecoasa, ca simturile mele, astfel sa vina ntru nelucrare, ca sa nu fie ntrerupta comuniunea mea cu lumea, ca sa-mi fie usurata adncirea mea n sine. Ei povatuiesc s asezi n timpul ndeletnicirii cu rugaciunea lui Iisus, pe un scaun jos, ca eu dupa trup, s a am pozitia unui cersetor care cere milostenie si mai bine sa simt goliciunea sufletului meu. Cnd eu asist la slujbele bisericesti si n acest timp ma ndeletnicesc cu rugaciunea lui Iisus, Parintii ma s fatuiesc sa nchid ochii, ca sa ma feresc de raspndire, pentru ca privirea mea e vie pentru materie si de ndata ce voi deschide ochii ncep sa se ntipareasca n mintea mea lucrurile vazute de mine si ma a bat de la rugaciune. Sunt multe ajutoare de dinafara, aflate de lucratorii rugaciunii pent ru ajutorarea materiala, la nevoinla cea duhovniceasca - aceste ajutoare pot fi ntrebuinlate cu folos. nsa ntrebuintarea lor trebuie potrivita cu nsusirile sufletesti ale fiecaruia: o oarec are metoda mecanica, care foarte bine se potriveste pentru un nevoitor, pentru altul poate fi fara de folos si chiar vatamatoare. Cei naintati resping ajutoarele materiale, dupa cum ologul vindecat arunca crjele, dupa cum pruncul crescut scapa de scutece, dupa cum de la o casa terminata cu zi direa, se iau schelele cu ajutorul carora s-a zidit. Pentru toti si pentru fiecare, dupa cum s-a spus la nceput, e de foarte folos ca sa nceapa deprinderea rugaciunii cu numele lui Iisus cu gura, nchiznd mintea cu cuvintele ru gaciunii. Sa lasam ca Domnul nsusi sa transforme rugaciunea noastra cea graita cu luare aminte ntr-o rugaciune a mintii, a inimii si a sufletului. El neaparat va savrsi acest lucru, cnd se va vedea macar ceva curatiti, crescuti, nvatati, pregatiti prin lucrarea poruncilor Evangh eliei. Un parinte (tata) cu buna chibzuinta nu va da unui prunc, fiului sau, o sabie ascutita. Pru ncul nu e n stare sa ntrebuinteze sabia mpotriva vrajmasului; el se va juca cu sabia nspaimntatoare si de grabasi usor se va strapunge. Un prunc dupa vrsta duhovniceasca nu e n stare sa aiba daruri duh ovnicesti, el le va ntrebuinta nu spre slava lui Dumnezeu, nu spre folosul sau si al celor de apro ape, nu pentru doborrea nevazutilor vrajmasi, ci le va ntrebuinta pentru a se dobor pe sine, facndu -si nchipuiri despre sine, umplndu-se de o naltare pierzatoare, de un dispret pierzator fata de aproapele. Chiar straini de darurile cele duhovnicesti, plini de patimi mputite, noi ne trufim si ne marim, noi nu

ncetam a osndi si a defaima pe aproapele, care n toate privintele e mai bun dect noi ! Ce ar fi fost daca mi s-ar fi ncredintat vreo bogatie oarecare duhovniceasca, vreun dar oarecar e duhovnicesc, care l-ar desparti pe posesorul acestuia de fratii lui, care ar marturisi despre el, ca el este un ales al lui Dumnezeu? N-ar fi fost acest lucru pentru noi pricina de nfricosata nenorocir e sufleteasca? Sa ne staruim, sa ne desavrsim ntru smerenie, care consta ntr-o anumita stare a inimii si se iveste n inima de la mplinirea poruncilor evanghelice. Smerenia este acel unic altar, pe c are ne este ngaduit de legea duhului sa aducem jertfa de rugaciune, pe care jertfa de rugaciune adus a se suie la Dumnezeu, e aratata fetei Lui. Smerenia este acel unic vas n care sunt asezate de degetul lui Dumnezeu darurile harice". (Vol. 2, pag. 312).

"Viata din mnastire, mai ales n cea de obste, ajuta celui ncepator la o spornicasi temeinica deprindere a rugaciunii prin smerenie, care se naste din ascultare. "Smerenia e din ascultare" au spus Parintii. Smerenia se naste din ascultare si e sprijinita de ascultare, dup a cum e sprijinita arderea unei candele prin untdelemnul ce se toarna. Prin smerenie intra n suflet. pacea iui Dumnezeu, cerul duhovnicesc; oamenii, care au patruns n acest cer, se fac asemene a ngerilor si asemenea ngerilor nencetat cnta n inimile lor cntarea cea duhovniceasca lui Dumnezeu, adica i aduc curata si sfnta rugaciune care, n cei naintati, este cntare ntr-adevar si cntarea cntarilor. Din pricina aceasta, ascultarea, prin care ni se procura comoara cea fara de pre t a smereniei, e recunoscuta unanim de Parinti drept usa care te introduce n chip legiuit si fara gres n rugaciunea mintii si a inimii, sau ceea ce este tot una, n adevarata si sfintita linistire. Ascultarea este cauza primara care nimiceste raspndirea din pricina careia rugaciunea ramne stearpa; fii nd pricina a smereniei, ascultarea nimiceste mpietrirea, n timpul careia rugaciunea e moarta; a lunga tulburarea cnd iarasi e nevoie de rugaciune; unge inima cu umilinta de la care rugaciunea pr inde viala, se naripeazasi zboara catre Dumnezeu. Daca monahul se va purta n manastire asemenea u nui calator, fara a face prietenii n afara de nlauntrul manastirii, fara sa umble n chiliile fra tilor, fara a-si nghesui n chilie cele ce-i sunt de prisos, fara sa-si mplineasca dorintele sale, os tenindu-se n ascultarile manastiresti, cu smerenie si cu toata constiinciozitatea, recurgnd ad esea la marturisirea pacatelor, supunndu-se proistosului si tuturor celor mai mari din manastire, fara crtire, n simplitatea inimii, apoi, fara de ndoiala, va spori n rugaciunea lui Iisus, adica va capata darul de a se ndeletnici cu ea cu luare aminte si a varsa n timpul ei, lacrimi de pocainta". (Vol.1, pag. 273 274). "Sa se ndeletniceasca cu rugaciunea lui Iisus, dezinteresat cu simplitatea si sin ceritatea gndului, cu scop de pocainta, cu credinta n Dumnezeu, cu o lasare desavrsita n voia lui Dumneze u, cu o nadejde n ntelepciunea, bunatatea, atotputernicia acestei voinle sfinte. La aleger ea mijloacelor mecanice, ne vom starui sa lucram cu toata bagarea de seamasi cu toata prudenta, fara sa ne lasam trti de curiozitatea desarta, de rvna cea fara de socotinta care, celor nencercati l i se pare virtute, iar de catre Sfintii Parinti e numita ndrazneala plina de trufie, nfierbntare fara minte. Sa ne folosim deci, mai cu seama, de mijloacele cele mai simple si mai smerite, ca cel e ce sunt mai cu fara primejdie. Repetam: toate mijloacele mecanice trebuie socotite nu altceva d ect numai ajutoare, care au ajuns folositoare pentru noi din pricina neputintei noastre. Sa nu ne pu nem nadejdea noastra

nici n ele, nici n cantitatea lucrarii noastre, ca sa nu ne fie rapita pe calea fu rtului nadejdea n Domnul, ca n fond sa nu ne aflam nadajduindu-se n noi nsine, sau n ceva materialnic si desert. Sa nu cautam nici o desfatare, nici vedenii; noi suntem niste pacatosi nevrednici d e desfatari duhovnicesti si de vedenii, nici nu suntem apti de ele, din pricina vechimii noa stre (omului celui vechi din noi). Cu o rugaciune plina de luare aminte, sa cautam a ne ntoarce ochi i mintii spre noi nsine, ca sa descoperim n noi nsine pacatosenia noastra. Cnd o vom descoperi, sa ne ridicam cu gndul naintea Domnului nostru Iisus Hristos, n ceata celor leprosi, orbi, schiopi, surzi, slabanogi, ndraciti; sa ncepem naintea Lui din saracia duhului nostru, din inima zdrobita de nd urerare pentru pacatosenia noastra, strigatul cel cu plns de rugaciune. Acest strigat sa fie nemarginit de mbelsugat: orice vorbarie multasi orice fel de mestesugire de cuvinte sa nu mai f ie n stare de a-l

exprima. Fiind prea mbelsugat si cu anevoie de a fi spus, sa fie el (strigatul) mb racat nencetat, sa fie mbracat ntr-o rugaciune mica ca si cuvinte, nsa de nsemnatate mare: "Doamne, Iis use Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" Amin" (Vol. 2, pag . 313). Cu astfel de cuvinte si ncheie Episcopul Ignatie povatuirile sale despre rugaciune a lui Iisus. Iar daca Dv. voiti sa le cunoasteti mai amanuntit, apoi ar trebui sa cercetati colec tia operelor lui. De la staretii episcopi vom trece acum la staretii ieroschimonahi, care s-au nev oit sub umbra Sihastriei de la Optina. Trecnd, mai nainte de toate la scrisorile staretului iero schimonah Macarie, vom sublinia trasaturile lor caracteristice, care-l osebesc pe acest starel si c are atrag asupra sa luarea aminte cnd citesti scrierile lui. Cea dinti trasatura este ca staretul aspru osndes te o astfel de studiere a Cuvntului lui Dumnezeu si a cartilor Sfintilor Parinti, care are ca sc op numai cstigarea cunostintelor teoretice si mbogatirea memoriei. Dupa cuvintele lui, o astfel de s tudiere nu aduce un folos adevarat si poate hrani numai slava cea desarta. O adevarata studiere a Cu vntului lui Dumnezeu si a cartilor Sfintilor Parinti este aceea care se face prin mplinirea n practica a celor citite, prin nevointele vietii si spre acest lucru, el i cheama pe ucenicii sai. A doua trasatura a staretului Macarie se cuprinde n faptul ca el, cu o anumita insistenta, cere de l a fii sai duhovnicesti smerenie, socotind aceasta virtute drept temelia unei adevarate vieti crestine, iar lipsa ei - izvorul tuturor greselilor din viata cea duhovniceasca a unui crestin. Tinnd minte aceste doua trasaturi ale stareiului Macarie, putem ntelege drept nfatisarea lui duhovniceascasi caracterul scrisorilor lui si a povatuitorilor. Trec deci, la citatele din scrisorile lui. "Primind scrisoarea, doresc sa va raspund la aceasta, nsa nu nadajduiesc sa va sc riu satisfacator la nedumerirea Dv., eu nsumi fiind o nimica toatasi necunoscnd nimic din ale iscusint ii. Doar ca va voi spune ceva ca sa va feresc, dupa cum poruncesc Sfintii Parinli, ca sa ne fer im de a socoti drept ceva mare oarecare lucrari simtite si lacrimile. Noi suntem nca departe de rugaci unea cea vazatoare; deci cum sa mai socotim ca i-as fi aflat si roadele aceleia? Noi de a m sti macar putin numele rugaciunii celei lucratoare, cum sa alungam, prin aceea, cu smerenie, cug etele cele patimase de tot felul ce se ridica asupra noastra, caznd catre Domnul cu frica multa. Desp re acest lucru va sfatuiti sa citili cartea Cuviosului Nil Sorschy, iar daca acolo este ceva despr e roadele rugaciunii, sau a lucrarii mintii, apoi acest lucru se refera la oamenii care au ajuns la ma suri nalte. Cuviosul Nil scrie n Cuvntul 2, ca sa nu cautam nainte de vreme cele care cer timp si altele . Aceasta lucrare a mintii si trezvie cere mult timp, nevointa si osteneala, cu multa luare aminte si smerenie;

iar cine "vrea fara rusinare si cu ncredere n sine sa se suie la Dumnezeu si n cura tie sa vorbeasca cu El si se sileste sa-L aibe pe El n sine, acela usor e omort de draci; zic, daca va fi ngaduit acest lucru; caci e ndraznetsi lucru plin de nebunie, cautnd cu trufie, ceea ce e mai pr esus de vrednicia noastra, sa nazuiesti sa-l si stingi". Cititi n Sfntul Isaac, n al doilea cuvnt: "da ca nainte de nevointa cea lucratoare, vom trece la vedere (contemplare), apoi vine peste noi mnia lui Dumnezeu; ale lui Dumnezeu vin singunede la sine, neobservate de tine, nsa numai daca locul e curat, iar nu ntinat". Despre lacrimi, cititi n Sfintul Scarar si veti vedea care din ele sunt de buna nadejde. n genere, trebuie totdeauna, sa ne vedem neputinta noastrasi sa ne smeri m, avnd o lupta cu dracii cei puternici si mndri; cei ndrazneti, degraba sunt doborti fara de smere nie. Cititi

capetele Sfntului Grigorie Sinaitul, despre nselare. ndeletniciti-vasi n nvataturile despre acestea ale celorlalti Sfinli Parinti". (Scrisori catre monahi, Vol. I, Scrisoarea 113, pag.167). "Staruiti-va sa treceti cu virtutea cea lucratoare prin poruncile lui Dumnezeu, iar de cea vazatoare nca sa nu va atingeti, caci aceea, dupa curatia patimilor de catre cea lucratoare , singura si va arata calea n spre sine. Oricare lucrare nalta duhovniceasca am trece, fara de ndurerarea inimii, dupa cuvntul Sf. Parinti, aceea ne va aduce putin folos". (Ibidem, Scrisoarea 115, pag .173). "Din scrisoarea ta vad, ca tu te-ai apucat sa lucrezi rugaciunea mintii si te si lesti sa n-ai nici un fel de cugete, dar fiindca nu poti sa le izgonesti, te tulburi si ajungi la ntunecare a mintii: Pe mine ma ngrozeste acest lucru, ca tu, asa de tnarasi patimasa (plina de patimi) ai ndraznit sa te apropii cu rnduiala de la sine; spre un lucru att de mare, ca lucrarea mintii si paza mintii, care e potrivita numai celor ce se afla ntr-o ntocmire nalta: iar tu, numai din citire, fara sa mai n trebi pe cineva, ai ndraznit sa pornesti spre o astfel de naltime! Pentru acest lucru vine mnia lui Dumnezeu; nu numai ca se ntuneca la minte, dar si cu totul si iese din minte si sunt batjocorit i de draci. Ba ei chiar si bat joc de tine, nselndu-te cum ca faci un lucru mare; ti vorbesc tie: "Las a rugaciunea, eu nu ma lupt cu tine". Vezi ce fel de amagire a vrajmasului ca sa te aduca la truf ie, cum ca esti o nevoitoare n rugaciune. Tu vezi-ti viala ta, cum ai trait si cum traiesti: ca o tn arasi cu rnduiala de la sine, pe de-a ntregul n patimi, n-ai ascultare si supunere fata de cei mai mari dect tine; cu maica te certi si i vorbesti mpotriva, astfel ca ajung lucrurile si pna la rautate; si n loc ca prin smerenia ce se naste din ascultare sa doboare patimile, tu fiind trta de mndrie, nca mai mult te cufunzi n patimi si abia ca n-ai cazut n cea mai adnca groapa - iubirea de placeri. Si acest lucru arata mndria ta. Deci cum de ndraznesti sa te sui pe nallimea lucrarii mintii, pe cn d te afli ntr-o ntocmire att de jalnica? Si acei care pasesc pe calea adevaratei ascultari, lepada rii de sine, si se silesc sa ndeplineasca poruncile lui Dumnezeu, se smeresc, se socot pe sine mai r ai dect toti, ba nca au si povatuitori ai harului, si aceia facnd rugaciunea mintii, se afla n necaz pentru multele nselari, ca, li se ntmplasi curse ale vrajmasului, care se arata sub forma unor luc rari harice adevarate. Iar tu nici idee n-ai despre aceasta si ai ndraznit sa te apropii de o lucrare att de nalta, care e mai nalta dect priceperea si ntocmirea ta. Deci ti propun si cu strasnicie te opresc sa-ti parasesti lucrul pe calea ascultarii, taindu-ti voia si priceperea ta, mpotrivest e-te patimilor: la navalirea acelora; descopera-te (marturiseste-te) celor ce te pot vindeca. Daca te-ai fi descoperit mai nainte, apoi n-ai fi suferit ceea ce ai suferit. Si de toate acelea smereste-te s

i te socoate mai rea dect toti si Domnul te va milui pe tine. Maica N. ti vorbeste drept, ca nu-ti poat e da binecuvntare sa lucrezi rugaciunea mintii, eu ti confirm acest lucru. Mergi pe calea cea smeri tasi vei capata mntuire. Roaga-te lui Dumnezeu, n simplitatea inimii, cugetele care navalesc arunc a-le prin smerenie si sa nu socoti ca le poti alunga singurasi rugaciunea ta nu este adeva rata; tulburarea se ndeparteaza numai n smerenie si tu te poti odihni, socotindu-te mai ntinata dect tot i; de la silinta de a te mpotrivi cugetelor, se ntuneca mintea si se mareste turburarea. Sfntul Ioan Scararul scrie: "Dumnezeu nu cere de la ncepatorii cei de sub ascultare rugaciunea fara de risipire. De aceea nu te ntrista, fiind furata de gnduri, ci ndrazneste, ridica-ti mintea spre luare a minte; pentru ca numai ngerilor li se potriveste sa fie nerisipiti cu gndurile". Priveste n mintea c elor neiscusiti de sub ascultare si vei afla un gnd de ratacire, adica, cautarea virtutilor nalte si printre ele si cautarea

rugaciunii nerisipite de gnduri. Ei, fara nici o chibzuinta, sar peste treptele c ele mai de jos, fiind nselati de vrajmas, cu gndul ca, cautnd aceasta desavrsire nainte de vreme, sa nu o c apete nici la vremea sa". Deci, te sfatuiesc sa te lasi de citit Filocalia si pe Nil Sorsch y, unde sunt multe lucruri de folos si te sileste nainte de vreme spre cele nalte iar ele sunt mai presus de masurile tale; dar citeste pe Sfntul Ioan Scararul, Avva Dorotei si cuvintele lucratoare ale celorla lti Parinti si silestete, dupa putere, sa biruiesti patimile, iar de cele nalte nu te apuca. Sfntul Isaac Si rul zice: "Amar si cumplit este sa dai cele nalte unui ncepator". (Scrisori, vol. 2, Scrisoarea 56, p ag.140). "Eu ti-am amintit ca nu poti ramne mereu pe Tabor, trebuie si Golgota; caci nu ne este de folos sa avem numai desfatari duhovnicesti - fara de amaraciuni - aceasta cale e primejdi oasa! Pomenesti despre nerodirea si sterpiciunea vietii - acest gnd nu e un fleac, ci e venit tot de la trufie. Spune-mi ce ai vrea sa vezi ntru tine? Oarecare daruri ale harului? Mngieri duhovnicesti? La crimi? Bucurii? Rapiri de ale mintii? nsa tu nici n-ai dovedit bine sa intri n manastire si te catari la cer; iar pe unii ca acestia, poruncesc Parintii sa-i arunci jos. Vezi, ct suntem noi de tr ufasi, mereu vrem sa vedem ca noi suntem "Eu", iar nu o nimica toata. Ct de mica ti este nlelegerea n a p ricepe cele duhovnicesti; tu lucreazasi nu cauta daruri, dar mai ales vezi-ti pacatele tale, care sunt ca nisipul marii si ndurereaza-te pentru ele. Oare e treaba noastra sa cautam n noi roade nu la vremea lor? Aceasta este un semn al mndriei si chiar n timpul cnd te simti parasit si n amaraciu nea sufletului, trebuie cobort n adncul smereniei, dar sa nu zici: "dar unde sa caut mnt uire?" Aici e tot raul, ca noi tot vrem sa vedem n noi sfintenia, dar nu smerenia" (Scrisori, v ol. 2, Scrisoarea 106, pag. 222). "Tu, citindu-l pe staretul Paisie despre rugaciune, o si visezi; dar ia priveste -te - cu duhul tulburat ce fel de rugaciune va fi? Nu rugaciune, ci o masca a rugaciunii, dupa cuvntul Sfntul ui Macarie. Iar Sfntul Simeon, Noul Teolog, n al treilea chip, de rugaciune, cum ne porunceste sa ne apropiem de ea? Sa ne pazim constiinta n ce priveste pe Dumnezeu, pe aproapele si lu.crurile" . Iar noi, pe ct ne este cu putinta, sa ne staruim cu simtamntul vamesului, sa chemam pe Dumnezeu cu orice rugaciune, si cu cea a lui Iisus, nsa sa nu ne nchipuim ca ajungem la oarecare dar uri harice, la care ajunge, prin mplinirea poruncilor si rugaciunea smerita "Unul dintr-o mie". Harul lui Dumnezeu i atinge pe toti, nsa nu n aceeasi masurasi pe masura smereniei noastre ne umple de daruri. Nu cauta de cele nalte, ci tine-te de cele smerite". (Scrisori, vol. 2, scrisoarea 1 74, pag, 306). "Filocalia citeste-o, dar nevoieste-te pentru partea lucratoare spre mplinirea po runcilor lui

Dumnezeu, naltimea si curatia carora, fara sa vreau, ne silesc sa rostim cugetare a noastra, dar mai ales vaznd patimile razboindu-se n noi: si cnd citirea te va duce spre ocarre de sin e si smerenie, apoi va aduce rod bun; dar cnd vei citi numai pentru ca sastii si sa-ti asculti m intea prin stiinta, apoi n loc de folos poate fi vatamare". (Scrisori, vol. 2, scrisoarea 235; pag. 4 52). "V-am scris ca e primejdios sa patrundeti n cele duhovnicesti nainte de vreme, adi ca sa discutati despre lucrurile nalte ale contemplatiei celei duhovnicesti si altele, ci trebuie sa-ti vezi pacatele tale si sa te silesti sa nvingi si sa dezradacinezi patimile; aceasta e tinta hotarrii noastre; caci dupa curatirea de patimi, singur de la sine, se va descoperi simtirea cea duhovniceas ca, iar dragostea fata de Dumnezeu se arata n mplinirea poruncilor lui Dumnezeu: "cel ce Ma iubeste, paze ste poruncile Mele". (Ioan 14, 21). (Scrisoarea 253, pag. 434).

"Despre aducerea aminte de Iisus tu scrii ca nu o ai pe aceasta, totdeauna sa nu ai simtamintele pe care le aveai nainte; despre aceasta ti-am scris mai sus; iar rugaciunea lui Iisu s, cnd va fi facuta cu smerenie; apoi se va nradacina, iar abia de va luneca mintea n parere, apoi sau ca de din ea, sau se nseala. n timpul rugaciunii, nevoieste-te cu poruncile, dar nu cauta caldura; acea sta nalta, iar poruncile smeresc. E primejdios sa cauti nainte de vreme cele nalte". (Scrisori, v ol. 2, Scrisoarea 258, pag. 449). "Despre rugaciunea lui Iisus, eu v-am scris ca sa o lucrati cu smerenie, sa nu a lunecati n parere si sa va nevoiti cu poruncile lui Dumnezeu; Domnul sa va pazeasca de nselarea vrajma sului si sa va daruiasca sa cunoasteti calea cea adevarata. Cititi carti, nsa nu pentru ca sa va hraniti mintea cu stiinta, ci ngrasati sufletul cu smerita cugetare si cu fapte bune". (Scrisori, v ol. 2, scrisoarea 250, pag. 454). "Tu nu te mira ca n timpul rugaciunii lui Iisus ti vin gnduri rusinoase: e clar ca te-ai rugat cu parere, dar nu cu smerenie. Si unde sa ne mai cataram noi spre naltime? Macar put in daca am vedea noi cararuia acestei lucrari nalte! Iar ntocmirea Dv. e cea de toate zilele tulburata, nvinuiti pe altii, osnditi si altele; de aceea si mintea nu se mai poate ruga curat. n tot cazul, aducndu-ti aminte de toate alunecarile, smereste-ti cugetul si cu o rugaciune smerita, cere ti de la Domnul iertare, iar nu sporire ntru darurile cele duhovnicesti" (Scrisori, vol. 2, scris oarea 273, pag. 483). "Gndeste-te, se potriveste viata noastra oare cu a celor ce vor sa lucreze rugaci unea? Ea este mai presus de toate lucrarile, "caci dragostea lui Dumnezeu este si cine ncearca sa a junga la ea cu ndraznealasi rnduiala de sine, e lasat sa cada n minile vrajmasilor si e omort de ei" , scrie Sfntul Gheorghe Sinaitul. Si Sfntul Isaac, n al doilea Cuvnt: "Mnia lui Dumnezeu vine asupra unora ca acestia si vor fi aruncati afara, asemenea celui ce a intrat n camara n h aine ntinate". Rugaciunea cere mai mult dect orice smerenie care se cstiga prin mplinirea poruncil or lui Dumnezeu, cnd ti vezi neputinta ta. Dracii se narmeaza cu tarie asupra celor ce luc reaza rugaciunea si numai aceasta arma le sta mpotrivasi-i doboara. Roaga-te simplu si Domnul, Care da rugaciunea celui ce se roaga (1, Imp: 2, 9), va da si rugaciunea mintii, dupa cu vntul Sfntului Petru Damaschin. Deci nu slabi cu duhul pentru acest lucru, ci aibi smerita cugetare s i vei afla mntuire". (Scrisori, vol. 2, scrisoarea 285, pag: 511). "Tu ma ntrebi despre convorbirea cu Dumnezeu si despre omniprezenta Lui, despre j udecatile Lui si altele: numai cu acestea simti mngierea si ti este ngaduit acest simtamnt? Totul, ce ne aduce spre dragostea de Dumnezeu si spre smerenie, este ngaduit; nsa trebuie sa ne stim masurile si sa nu

tindem spre naltime, mai ales cu ntocmirea noastra patimasa. Socot ca tu tii minte , cum un frate zicea staretului, ca totdeauna l vede pe Dumnezeu, iar staretul i-a raspuns: feri cit este cine-si vede pacatele sale; si la Pimen cel Mare, venind un frate, cnd l ntreba despre lucrurile mari, dumnezeiesti, si despre materii, acesta tacea si nimic nu raspundea, iar cnd frat ele a fost nteleptit si a nceput a ntreba despre neputinte si patimi, apoi si el si-a deschis gura sa s i harul lui Dumnezeu s-a revarsat; totusi nu ne putem lepada cu desavrsire de convorbirea aceasta, nsa sa nu ne lasam momiti de mngieri. Doar noi si citim si cntam, dar totusi ne nvatam ntru Dumnezeu, Pr onia Lui si poruncile Lui. Pretutindeni e nevoie de smerenie!" (Scrisori, vol. 3, scrisoa rea 40, pag. 86).

"Dorind a va deprinde cu rugaciunea lui Iisus, dupa pruncia D-voastra, v-am scri s s-o lucrati astfel, ca sa o deprindeti; nsa D-voastra sa nu va tulburati daca somnul v-o rapeste; ci mai,cu seama smeriti-va, caci si rugaciunea nsasi trebuie sa fie de o smerenie foarte mare, ca ci noi, pacatosii, cerem sa fim miluiti; iar prin D-voastra se vede ca trece un gnd ascuns al ngmfarii si parerii, ca suntem ceva. Nu cautati lucrari nalte n rugaciune si nu va deznadajduiti de mila l ui Dumnezeu. El nu va lasa pe cei ce striga catre El, ca sa fie miluiti". (Scrisori, vol. 3, scr isoarea 54, pag.128). "Sfintia ta, doresti sa ajungi la treptele cele mai nalte. Doresti sa le vezi pe cele ce le atingi, iar acest lucru anume si este o lucrare a trufiei. Sfintii Parinli, ajungnd chiar la treptele cele mai nalte ale desavrsirii, se socoteau ca n-au ajuns la nimic si se priveau pe sine ca pe c eva mai prejos de toata zidirea". (Scrisori, vol. 4, scrisoarea 174, pag. 264). "Tu vrei, degraba, sa ajungi la o viata duhovniceasca nalta, fiind ndemnata la ace st lucru de mndria si slava cea desarta. Tu esti plina de patimi - de trufie si slava desarta si vrei sa te sui n camara cea cereasca, mbracata n vesmintele ntinate ale patimilor si nu te temi ca v ei fi aruncata afara. Sfintii Parinti au ajuns la naltimea vietii duhovnicesti prin smerenie, oc ara de sine si nu se gndeau deloc ca ei ajung la o viata nalta, ci socotindu-se ca sunt mai rai dect tot i si sub toata zidirea. mplineste porunca lui Dumnezeu, iubeste nu numai pe cel de aproape, ci c hiar si pe vrajmasi si primeste ocarile de la toti, ca una ce esti vrednica de ele, caci al tfel tu de abia ai facut ceva si deja ti si nchipui despre tine". (Scrisori, vol. 4, scrisoarea 177, pag. 2 88). "Eu socot vatamatoare pentru D-voastra aceste lucrari: cercetarea sensurilor asc unse si necunoscute de noi ale Scripturilor; caci a le cunoaste nainte de vreme ne este vatamator si mai nainte de a le lucra pe cele dinti, nu ne este de folos sa le cunoastem pe cele de a doua, iar p rin osteneli si prin mplinirea poruncilor lesne ntelese de noi, Dumnezeu ne va descoperi pe celelalte, nentelese de noi. Iar daca vom cunoaste nainte de vreme toata ntelepciunea Scripturilor, apoi ngm fndu-te, mintea va nesocoti lucrarea si va pierde totul. Ce se cstiga degrabasi fara osten eala, aceea degraba se pierde si dispare". (Scrisori, vol. 4, scrisoarea 1, pag.117). "Priceperea cea lucratoare e preferata unei ntelegeri simple si priceperi a Scrip turilor, de aceea e si spus: priceperea ngmfa, iar dragostea zideste (1 Cor., 8,1). Nu trebuie sa ne adnci m prea departe n pricepere; cele ce nu le pricepeti uneori, lasati-le asa, mintea nca nu e curata , nu le poate cuprinde pe toate; fiti multumiti cu cele ce le pricepeti si staruiti-va sa le mp liniti pe acelea si numai atunci se vor descoperi si celelalte. Sfntul Isaac scrie: "E amar sa predai cele nalte unui ncepator" si n alt loc: "nu le foloseste priceperea Scripturilor celor care petrec

n patimi" (Scrisori, vol. 4, scrisoarea 3, pag. 25). Eu am citit un sir ntreg de povete de ale lui Macarie staretul despre rugaciunea lui Iisus, din scrisorile lui catre monahi. Sa trec acum la scrisorile ucenicului si urmasul sa u staretul Ieroschimonah Ambrozie. "Scrii ca n timpul rugaciunii ti vin miscari de ale trupului si gnduri spurcate de hula. Se vede ca, n timpul rugaciunii, tu tii atentia mintii nlauntru prea jos. Inima omului se afla sub snul stng si daca omul care se roaga, tine atentia mintii mai jos, atunci se petrece si misca rea trupului. Fa mai mult rugaciune graitasi atunci te vei izbavi de asemenea miscari; de la rugaciun ea cea graita cu gura, nimeni n-a cazut n nselare, iar pe cea a mintii, a inimii, e primejdios sa o lucrezi fara de

povatuire. O astfel de rugaciune cere povatuire, nemniere, tacere, smerita ocara de sine, la orice ntmplare neplacuta. De aceea e mai fara de primejdie sa te tii totdeauna de rugaci unea graita cu gura, fiindca noi suntem saraci n rabdare, smerenie si nemniere; de aceea se si ce re sa ne rugam mai ales si pentru noi nsine si pentru cei ce ne-au batjocorit: "Doamne Iisuse Hr istoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii". Tine-te de smerenie si de ocara de sin e si Domnul te va ajuta". (Colectia de scrisori a staretului Ambrozie, pag. 74). ntrebarea - ce e mai bine: sa faci pravila cea obisnuita sau sa lucrezi rugaciune a lui Iisus. Raspunsul: e mai bine sa mplinesti si una si alta; pentru ca sub pravila au trait si n-au parasit-o barbatii mari, cum au fost Antonie cel Mare si Cuviosul Zosima, care a vazut pe Maria Egipteanca. Stnd n biserica, trebuie sa asculti, cu luare aminte, cntarea si citirea bisericeas casi, cine poate, nu trebuie sa paraseasca n acest timp si rugaciunea lui Iisus, mai ales cnd citirea b isericeasca nu e auzita destul de bine si de clar. Rugaciunea lui Iisus, dupa nvatatura Sfintilor Parinti, e potrivita cnd omul merge, sau sade, sau e culcat, sau bea, mannca, vorbeste, sau se ndeletnic este cu o rocodelie oarecare (lucru manual). Cine poate sa rosteasca, n acest timp rugaciun ea lui Iisus cu smerenie, acela nu trebuie s-o paraseasca pe ea; iar pentru parasire sa se ocara sca pe sine si sa se caiasca cu smerenie, nsa sa nu se tulbure; pentru ca tulburarea, oricare ar fi ea , este semnul unei trufii ascunse si dovedeste nencercarea si neiscusinta omului n a-si trece lucrare a sa. Cnd cineva si lucreaza pravila n chilie si la mijlocul ei, va simti o anumita stare a duhului catre rugaciunea lui Iisus, sau spre nvatarea unei expresii oarecare din Scriptura, atunci poate paras i pe un timp, pravila dc chilie si sa se ndeletniceasca cu una sau alta din cele spuse. Astfel ne nvata pe noi Parintii cei ncercat: (Scrisorile Ieroschimonahului Ambrozie, Staretul de la Optina, Vol. I, p ag. 83). "Aseara, am primit scrisoarea de la N., care, din nsarcinarea ta, scrise ca sa te dezleg de a-ti parasi pravila ta cea obisnuita, pe tot timpul calatoriei n N. Dumnezeu sa te binecuvntez e sa-ti lasi pravila cea obisnuitasi sa te tii mereu de rugaciunea lui Iisus, care poate lini sti sufletul mai mult dect lucrarea unei pravile mari de chilie. Din staretii cei ncercati de mai nainte, unul cu numele de Vasile, lamurea acest lucru astfel: Cel ce se tine de o pravila mare de chili e, cnd o ndeplineste pe aceasta, apoi e asmutit de slava cea desartasi de naltare. Iar cnd, dintr-o pri cina oarecare, nu-si poate ndeplini pravila aceasta, apoi se tulbura. Iar cel ce se tine mereu de ruga ciunea lui Iisus, petrece mereu ntr-o smerita stare de duh, ca si cum n-ar face nimic si nici n-are cu ce se nalta. n Filocalie este nsemnata rnduiala nevoitorilor ntelepti care, zilnic, si faceau o pra vila mica

obisnuita de chilie, iar celalalt timp din zi si din noapte l ntrebuintau pentru r ugaciunea lui Iisus. nsa tu, din pricina obisnuintei, nu poti trece deodata la aceasta; n tot cazul, nu te tulbura, cnd nuti poti face toata pravila si mai ales nu te afli sa recitesti una si aceeasi, atun ci cnd vrajmasul ti trimite uitare". (Ibidem, Vol. 1, pag.177). "Mai nainte de rugaciunea inimii, staruieste-te sa aibi rugaciunea mintii, tinnd l uarea aminte n piept si nchiznd mintea chiar n cuvintele rugaciunii. O astfel de rugaciune e mai s implasi mai usoara; si daca vei avea spor n aceasta rugaciune, apoi, dupa marturisirea unora ea trece n cea a inimii". (Ibidem, Vol. 2, pag.115). "Cnd ai fost tunsa n calugarie, ti s-a spus: Iata-ti, soro, sabia duhului, zi puru rea n minte, cu gura si cu gndul n inima: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine

pacatoasa". Tine-te si tu de aceasta poruncasi, pe ct ti este cu putinta, asa si r osteste aceasta rugaciune, uneori cu mintea, alteori cu gura, iar cnd esti liberasi n inima, dacati va ajuta Dumnezeu". (Ibidem, Vol. 2, pag.121). "Scrii, ca faci rugaciunea lui Iisus graitasi cea din minte, iar despre cea din inima nici n-ai idee. Rugaciunea cea din inima cere povatuitor. Totusi, cine lucreaza de la nceput drep t rugaciunea cea graita, nchiznd mintea n cuvintele rugaciunii: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", iar mai pe urma va lucra drept si rugaciunea mi ntii, cu smerenie, tinnd atentia mintii n piept, apoi dupa un timp, la unii rugaciunea mintii singura trece n cea din minte. Rugaciunea cea graita cu gura, oricine ar face-o, n-au fost cazuri ca sa cada cineva n amagirea vrajmasului. Iar cei ce lucreaza rugaciunea mintii si a inimii n chip gr esit, adesea cad n nselarea vrajmasului. Si de aceea, mai nti de toate, trebuie sa ne tinem mai tare d e rugaciunea cea facuta cu gura, iar pe urma de cea a mintii, facuta cu smerenie, iar pe urma, cu i i vine usor si fata de cine voieste Domnul, sa treaca la cea a inimii, dupa ndrumarea Sfintilor Parin ti, care prin ncercare le-au trecut pe toate acestea". (Ibidem, Vol. 2, pag.126). Ispita descrisa de tine vine de la pizma diavolului. n Filocalie - capitolele lui Marcu Ascetul despre cei ce socot a se ndrepta prin fapte, n capitolul 88, se spune: "Cnd va vede a diavolul ca mintea s-a rugat din inima, atunci vine cu ispite mari si grele". A spune simplu : - vrajmasul, din pricina rugaciunii inimii, s-a ridicat mpotriva ta si vrea sa te abata de la ea, n sa tu nu i te supune lui. Ispita aceasta, cu mila si cu ajutorul lui Dumnezeu va trece, numai ca tu s a nu aduci dovezi mpotriva cugetelor ce vin de la vrajmas, pentru ca, dupa cuvntul Scararului, vrajm asii sunt sireti rau de tot si pot din partea lor sa-ti aduca o multime de obiectiuni; dar pur si simplu tu sa continui sa te rogi, staruindu-te sa nu iei aminte la cugetele ce vin de la vrajmassi sa le dispretuiesti, repetnd preadulcele nume al Domnului nostru Iisus Hristos. Sfntul Scarar zice: "Cu numele lui Iisus loveste pe ostean; caci nu este arma mai puternica nici pe pamnt, nici n cer". Nu te aseza mpotriva vrajmasului, ci gndeste singura n tine, ca Prea Sfntul Fiu al lui Dumnezeu, n timpul vietii Sale pamntesti, a-mncat si a baut cu pacatosii si nu e refuzat sa cineze n c asa lui Simon Leprosul si a ngaduit unei desfrnate, cunoscuta n tot orasul, sa se stingasi sa-I s arute prea curatele lui picioare. Pe scurt spus, sa nu raspunzi nimic vrajmasilor tai, ci n umai roaga-te si roagate, chemnd ntru ajutor si spre ndurare prea dulcele nume al Domnului nostru Iisus Hrist os, Care a venit n lume sa mntuiasca pe cei pacatosi. Iar stlciturile cele fara de rost ale vr ajmasului, n-ai ncotro, rabda-le si le suporta;. prin aceasta se agoniseste iscusinta cea duhovni

ceasca". (Scrisori, vol. 2, pag:136). De la scrisorile starelului Ambrozie, trecem la Scrisorile staretului Ieroschimo nah Anatolie, care, dupa blagoslovenia staretului Ambrozie, a fost duhovnicul surorilor de la Samord ino. Scrisorile lui au acea deosebire ca el, cu o anumita dragoste si insistenta i atrage pe fii sai duhovnicesti spre lucrarea rugaciunii lui Iisus; el i ndeamna sa se tina mai nti de toate de rugaciune a lui Iisus cea facuta cu gura, cele de mai departe lasndu-le n voia lui Dunznezeu si ferindu-i pe ei de rnduiala cea de la sine. "Scrii, nu fara ndurerare, casezi n chilie ca o detinuta, pe cnd altele merg la bis erica. Prin urmare, tu maica uiti despre dorinta mea si amintirea ca tu ct mai des sa faci rugaciunea cea graita a lui

Iisus. Si mai ales cnd rami singura. Aceasta este cel mai pretios timp pentru a o n radacina n memorie, iar tu, nseamna ca ratacesti cu mintea si iata ca te plictisesti. Iar ru gaciunea lui Iisus veseleste inima". (Scrisori, pag. 7). "Tin minte ca mi scriai, ca rugaciunea lui Iisus se tine mai usor. Daca e asa, sl avaTie, Doamne! Mai buna vreme dect aceasta nu vei afla niciodata. Cnd se va sparge trgul, atunci d a din mini ct vei vrea, va fi trziu. Numai tine minte cuvntul cel mai de demult: fii gata sa ntm pini necazuri. Caci pe toti, cui i place rugaciunea lui Iisus, vrajmasul niciodata nui va lasa fara de razbunare, ci neaparat i va nvata sau pe cei mari sau pe cei mici, nsa necazuri num aidect va va face". (Scrisori, Pag. 9). . "Rugaciunea se poate face n minte si din pricina boalei, si din neputinta, si din pricina poporului mult si la slujba. Numai ca din pricina acestui lucru, te doare capul, dar ce sa faci? Dar ncaltea vei ndragi-o. De o mie de ori vei ndragi-o. Tu sileste-te satii gndul cel cu Iisus, nu propriu-zis n cap, ci ndreptndu-l putin pe piept; atunci, desigur pieptul va durea, nsa fara acest luc ru nu se poate. Si unde nu e curat - acolo si doare. O astfel de durere se trimite pentru nevrednic ie, nsa cu timpul va trece". (Scrisori, pag.12). "Daca doresti sa ai pacea, apoi, sa-L ai pe Iisus, daca nu n inima, apoi macar pe buze, dupa cum tiam poruncit eu, personal". (Ibidem). "Daca vrei sa fii multumitoare, apoi rasplateste cu cinci cuvinte:1- Doamne, 2 Iisuse, 3 Hristoase, 4 - Fiul, 5 - lui Dumnezeu, si la ele mai adaugi - miluieste-ma pe mi ne pacatoasa". Repeta mereu astfel. Prin aceasta si lui Duznnezeu vei placea, si pe mine ma vei multumi, si pe tine te vei mntui". (Ibidem, pag 14). "Cuvioasa Maica T.! Tu ntr-adevar m-ai mngiat, cnd ai scris ca rugaciunea pentru tin e deja nu e asa de grea, cum era mai nainte. Vorbesc despre rugaciunea lui Iisus. Si slavaTie , Doamne; care Te cobori pna la neputintele noastre: nca nu se poate s-o faci mereu. Caci pna cnd n u va gusta omul (ca bun este Domnul), e greu sa-L ai nencetat n inima pe Iisus, dar si pentru ceea ce este, slava lui Iisus Dumnezeu! Prin urmare, pna cnd ti se tine rugaciunea, nu o parasi. Dar mai cu seama, n timpul rugaciunii ticaloseste-te pe tine, ca pe o nevrednica sa rostesti numele, nencetat si slavoslovit n cer si pe pamnt de ngeri si de oameni. Iar necazurile le aduna ca pe o comoara, caci acest lucru ajuta mult rugaciunii lui Iisus. Si de aceea, vrajmasul i ndeamnasi-i asmute pe toti care ar putea sa te necajeasca pe tine. Nu te-am prevenit de demult, ca orice crestin , cu ct mai mult se tine de aceasta rugaciune, cu att mai mult l ntarta pe diavol, care nu sufera numele lui Iisus si-i ndreapta asupra unui astfel de om pe toti oamenii, chiar si pe cei de aproape. Eu am vazut o fata, pe

care tatal ei bun, asa de tare a urt-o, ca vrea s-o omoare. Numai ca aceasta face a rugaciunea mintii, lucru care tie nu-ti este ngaduit". (Ibidem, pag. 20). "ti raspund la nedumeririle tale: rugaciunea lui Iisus, nu numai ca nu mpiedica, c i chiar ajuta sa ascul'i citirea si cntarea rugaciunii celei obisnuite bisericesti si de chilie si ndulceste, foarte ndulceste inima si mpaca duhul si da un gnd luminos. Iar tu crezi gresit; caci tu e sti o fetita nencercata, ba ncasi ncapatnata. nsa staruieste-te sa te smeresti si rugaciunea degra ba se va prinde de tine. Numai nu te grabi, ci asteapta ajutorul lui Dumnezeu". (Ibidem, pag. 48).

"Fa mai des rugaciunea lui Iisus si se va nveseli inima. Numai staruieste-te sa s ocotesti tot putregaiul din inima, adica nu te lasa trt n cugetele cele necurate". (Ib. pag. 52) . "I-am vorbit Parintelui (Ambrozie) de rugaciunea ta, care ncepe n bisericasi trece n inima. El zice ca pentru cei tineri nu se potriveste. Ci trebuie de ndata s-o faci cu gura. Mntui este-te! Smerestete" (Ibidem, pag. 53). "Mngierea ta de la rugaciune nu e o noutate; eu nu o data ci, de o suta de ori tiam repetat ostenestete, rabda, iar ncolo - nsusi Dumnezeu te va mngia. Nu, lasa-ma M. acasa, ba la S., b a la Ierusalim. Iar eu zic: tine-te de rugaciune, nu numai Roma si Ierusalimul, ci nsusi Cel rastignit pentru noi va veni cu Prea curata sa Maica. Iata-ti lamurirea! Domnul i atrage la Sine pe cei ndaratnici si putini la duh, anume astfel. Caci altfel, ei ndata ar crti mpotriva lu i Dumnezeu si pazitorului sau (duhovnicesc) si mpotriva tuturor celor de aproape, pentru ca ei au pierit. Iar acum, tu, singura, vezi ca nu te-ai ostenit n zadar si eu nu te-am amagit. Aceasta e pa rtea cea dinti. Iar a doua va urma dupa aceasta. Aceasta mngiere te-a ncredintat ca este Dumnezeu si este rasplata; pe urma ea va pleca de la tine si Domnul se va uita la tine, daca i esti sluga cr edincioasa sau o sluga vicleana, iubitoare de placeri, cumparata (platita - n. tr.), care-si iubeste pe Domnul sau numai cnd El o mngie. Iata atunci i si arata tu dragostea unei mirese a Lui neprecupetite. nsa aceasta iarasi va trece. Si iarasi va straluci o raza de mngiere. Si astfel, Domnul si nvata pe pre a iubitii Sai. nsa vai de tine, daca te vei nalta ca o bogatasa, fiind saraca! Diavolul vede ce f aci tu si de unde primesti si iata se sileste sa te abata de la pastor, ca pe o oita tnara, neiscus ita. Tine-te. Pace tie si mntuire. Iar, mai cu seama, smereste-te. De ndata ce vei pierde smerenia si ocarrea de sine atunci s-a dus totul (n text este "adio")". (Scrisori, pag. 61). "Scrisoarea ta am citit-o si nu mai puteam de mirare: cum de o fetita, mi s-a pa rut cuminte, atenta, sa ndruge astfel de prostii! Ea crede gndurilor, ca a face rugaciunea lui Iisus e ceva foane important. Prostuto tu, prea prostuta! Doar eu ti-am spus ca pe aceasta rugaciun e, ca pe una care nu cere nici carti, nici metanii, nici alte nevointe grele, o dau babelor, bolnavil or si celor cu inima mpietrita. Desigur, ca cine iubeste grozav sa umble la biserica va veni naintea tu turora, nu va scapa nici un cuvnt din biserica; va veni acasa - va plnge cu lacrimi, vazndu-si sa racia si nevrednicia sa; unuia ca acesta, desigur, ca nu i-ar impune rugaciunea lui Iisus . Iar tu, prostuta, vinovata cu toate, nu poti nici sa te rogi, nici sa te smeresti, nici sa iubesti pe cei ce te batjocoresc, nici sa asculti cuvntul lui Dumnezeu, nimic ce ar semana cu acestea - dar vrei sa te mntuiesti! Ce ne-a ramas sa facem cu tine? Iata, ti-am dat tie o rugaciune usoara, foarte usoa

ra - numai cinci cuvinte de toate. Iar tu si aici ai recurs la siretlicuri ca sa gasesti ceva foa rte mare, care te-ar osebi pe tine de altii, adica: ceea ce ar fi trebuit, mai ales sa te smereasca, tu, n n ebunia ta, socoti sa te mntuiesti nca cu acest lucru. Vrajmasul, desigur, se teme ca o astfel de fetiscana , care nu e buna de nimic, de ndata se va mntui, de aceea, n tot felul te prinde si-ti baga n cap ast fel de gnduri proaste si mincinoase, cum ca tu ar trebui sa te mntuiesti anume prin ceea ce ar fi trebuit sa te smeresti. Deci, lasa toate prostiile, alearga la Iisus, iar nu la diavol. Iisus a murit pentru tine, deci, te iubeste. Iar diavolul n-a murit, ci vrea mai degraba sa te omoare pe tine. Deci, sa nu-l asculti. Eu lam ntrebat si pe Parintele Ambrozie despre tine; el la fel a zis: "Lasa sa continue, iar pe diavol sa nu-l asculte. Iar gtul si pieptul te dor pentru nevrednicie". Caci si oricare, da r mai ales aceasta

rugaciune babeasca, rnduita numai pentru cei bolnavi si netrebnici, dintre care c el mai rau sunt eu, cel mai netrebnic, cere sa-ti recunosti neputinta ta si smerenia. Iar tu, din pr ostie te-ai gndit sa te nalti nca. Prostuto tu, prea prostuto! Iar ca bucuria se revarsa n inima, apoi aces t lucru mi se pare cati-am vorbit - se ntmpla. Uneori Domnul vrea sa-l mngie pe nevoitor, vaznd ca el nu mai poate deja, iar uneori, dintr-o ncordare puternica pentru aceasta rugaciune. S-a spus: "Dumnezeu, adica Iisus, este un foc Care arde (pacatele si neputintele)". Si de aceea, chem at des Preadulcele Iisus nu poate sa nu veseleasca inima. Dect numai vreun ticalos oarecare prea mar e, ca mine, ndobitocit, acela nu poate simti multa bucurie. Iar adevaratii nevoitori n rugaciu ne, peste cteva zile simt bucurie si dulceata, care se revarsa din inima asupra ntregului om. Num ai ca e primejdios sa o primesti fara de deslusire, caci si Satana se preface n nger de lumina. Si de aceea, ca una ce esti nencercata n viata cea duhovniceasca, fii cu paza, si fereste-te sa primesti, si fereste-te sa respingi: Citeste la Marcu Ascetul cuvntul al doilea, cap. 28. Mai citeste n acela si al doilea cuvnt, capitolul 13. Iar daca vei parasi rugaciunea, apoi unde te mai aciuiezi? Rabda. Acestea degraba vor trece si vei ndragi-o. Rugaciunea se curma de obicei de vorbire desarta, de mbuiba re, de osndire si mai cu seama de mndrie. Dar fiindca esti prea mndra, apoi tine-te, n mod deosebi t, de aceasta rugaciune. Iar pentru ca sa nu se curme niciodata apoi, pentru acest lucru, tie, tinerica, sa-ti lungeasca Dumnezeu boala pna s-o coace poama (n text e un alt proverb: sezi la tar mul marii si asteapta vremea buna). Gndurile, de asemenea, tu nu le poti ndeparta, dar tie ti aj unge, daca vei rabda si vei chema pe Iisus. Iar cnd nu vezi dupa tine pacate, apoi sastii ca est i ntr-o ntocmire diavoleasca. El, la fel, nu-si vede pacatele sale si, necaindu-se niciodatasi nen vinuindu-se, socoate ca Dumnezeu e partinitor fata de om, caci l iubeste; iar Dumnezeu de aceea l si iu beste pe om, pentru ca el se caieste si se smereste. Si tu caieste-te si te smereste si Dumne zeu te va mntui". (Scrisori, pag. 70). "Am primit-o scrisoarea ta si ma grabesc sa te linistesc. Mai nti nu m-ai ascultat . Eu te-am prevenit nu o data, ci de multe ori, ca atunci cnd se ntareste rugaciunea, sa nu ng adui deloc ca atentia sa coboare n jos. Altfel te va chinui patima desfrului. Si aceasta nu este nselare, ci lucrarea firii, care vine de la o lucrare gresita a mintii. Ei, daca aceasta dulceata ai primi-o drept har, apoi atunci ar fi nselare. Iar acum lucrurile nca se pot ndrepta. Mai ales ca tu singura recunosti ncurcatura. Iar ndreptarea ncepe-o de acolo, ca sa nu lasi atentia n jos, ci tine mi ntea nlauntrul (la mijlocul) inimii. Iar (daca nu poti) las-o un timp si te ndeletniceste cu cit irea. Ar fi bine, dacatiai

procura cartea lui Paisie Velicicovschi. Trebuie s-o citesti. Tine-te de aceasta pravilasi nu vei pieri. Iar rugaciunea n-o parasi. Astfel de zbateri se ntmpla cu multi. Pace tie s i mntuire!" (Scrisori, pag. 73). "Eu am avut cazuri, ca oameni nvatati si chiar foarte nvatati dupa carti, n realita te nici ct un firicel de par sa nu priceapa lucrarea cea duhovniceasca. Pentru ca aceasta cale se da nu prin carte ci prin snge. Da snge, si primeste duh" (Ibidem). "Citindu-ti scrisoarea, eu ndata m-am dus la Parintele Ambrozie si am deslusit-o m preuna. Noi nam gasit greseli n rugaciune. Numai ca astfel de lucruri, ca mirosurile bune, nu trebuie primite. Despre aceasta scrie Sfntul Simeon Noul Teolog, n cel dinti chip al rugaciunii. Loc ul inimii nu trebuie cautat cu ncordare; cnd va creste rugaciunea, ea singura va gasi acel loc. Staruinta noastra

e sa nchidem mintea n cuvintele: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mil uieste-ma pe mine pacatosul". Sfntul Dimitrie nvata: "unde e mintea, acolo e si inima". Ca ruga ciunea se ntrerupe, acest lucru altfel nici nu poate fi. Iar daca persista mereu, apoi Sfin tii Parinti ne nvala: "Teme-te, aceasta e o cale de lup". Dar cum sa vorbim? Ce vedem n aer? Ba ploaie, ba soare, ba zapada, ba vnt, ba caldura, ba frig. Astfel e si n ntocmirea noastra: o singura sta re nu poate fi si nici nu trebuie. Iar cnd nceteaza rugaciunea mintii, apuca-te de cea graita sau de citire. Iar cnd si acest lucru nu merge, apuca-te de rucodelie, iar a-ti schimba povatuitorul la ju matate de cale, e primejdie. Domnul te va binecuvnta sa continui lucrul nceput, fara nici o fricasi fara nici o ndoiala. Dumnezeu ne este ajutor. Cei cu rnduiala de la sine, ntr-adevar trebuie sa se teama. Iar cine-si recunoaste neputinta sa si ntreaba pe altii, acela e de buna nadejde. Num ai ocaraste-te si smereste-te totdeauna". (Scrisori, pag. 75). "Rugaciunea a ncetat sau din parere de sine, sau din osndire. Iar cel mai de seama lucru e ca sa fie smeriti". (Scrisori, pag. 77). "Daca rugaciunea cea graita cu gura trece, singur de la sine, n cea a mintii, apo i nu trebuie curmata. Numai ocaraste-te pe tine si nu te tulbura. M-ai mngiat foarte mult, ca doresti sa deprinzi rugaciunea lui Iisus; ncepe de la cea graita. Iar mai nainte de aceasta, n loc de t emelie, pune-ti sa rabzi necazurile. Atunci, ea se va altoi degraba". (Scrisori, pag.121). "Respiratia cea prin nari o vom lamuri mai pe urma. Dar pna atunci, iata putin: p rin ce respiri? Prin ureche? Doar prin nari. Deci iata totul! Prin urmare, uneste rugaciunea cu respi ratia, dupa cum nvata Scararul si iata-o respiratia prin nari. Iar ce trebuie sa fie mai departe, ti se va arata mai departe, iar acum ti este de ajuns acest lucru". (Scrisori, pag. 146). "Lucrul cel de capetenie e sa te tii de rugaciunea lui Iisus, uneori cu gura, al teori cu mintea". (Scrisori, pag.146). Si cu aceasta ncheiem cunostintele cu povatuirile staretilor de la Optina si trec em la Valaam. Preotul. Eu am auzit, Parinte, ca ntre Sihastria Optina si Valaam exista oarecare legatura duhovniceasca. Cineva dintre staretii de la Optina s-a nevoit de la nceput la Val aam, iar pe urma a trecut la Optina. Monahul. Da, legatura ntr-adevar existasi nu numai ntre aceste doua manastiri, ci si ntre ele si Sihastria cea de. la Sarov. Ele toate, n cresterea lor duhovniceasca, sunt mpletit e cu radacinile sale. Si sihastria Optina si Manastirea Valaam (aceasta de pe urma mai ales) si trag obr sia din vremuri stravechi, nsa nceputul nfloririi lor duhovnicesti e cam pe la sfrsitul veacului al 18-lea si e legat, la Valaam, de sihastria Sarov, iar la Valaam si Optina mpreuna, cu marele staret Moldovean schiarhimandritul Manastirii Neamlul, Paisie Velicicovschi. Si Optina si Valaam,

chemate la viata duhovniceasca de doi renumiti arhipastori, contemporani si colaboratori: Optina - de Mitropolitul Moscovei - Platon; Valaamul - de Mitropolitul Petersburgului - Gavril; care, amnd oi, erau n legaturi directe de corespondenta cu staretul Paisie. Pentru regenerarea si ntocm irea Sihastriei Optina, a fost trimis Avraamie din Manastirea Pesnos, unde era ca staret arhiman dritul Macarie, care ducea o corespondenta personala cu staretul Paisie; iar pentru restaurarea si regenerarea Valaamului, aproape n aceiasi ani, a fost chemat de la Sarov staretul Nazarie. Si dupa cum Avramie a pus la Sihastria Optina o temelie trainica pentru propasirea ei pe mai departe, asa si

Nazarie a dat Manastirii Valaam o temeinica ndrumare duhovniceasca. la nceputul se colului al 19lea, n Valaam s-au asezat ucenicii staretului Paisie - Cleopa si Teodor - cu ucenicul sau Leonida. De la ei a nceput "Staretia" si lucrarea duhovniceasca n Valaam, dupa asezamintele staretului Paisie, prin ucenicii lor Eftimie si altii, iar Leonida mutndu-se la Optina, a pu s acolo nceputul "Staretiei" de la Optina. Iata cum s-a mpletit, timp de mai bine de o suta de ani , firele duhovnicesti, care leaga trei manastiri renumite - Sarovul, Valaamul si Optina. nrurirea duhovniceasca a unui fiu al Manastirii de la Sarov, precum si natura nord icasi aspra a Valaamului, pozitia lui insularasi izolarea de restul lumii, au ajutat mult dezv oltarea ascetismului aspru din Valaam si nu n zadar era si este numit Athosul rus. Pe insulele lui a nf lorit toate felurile de viala monahala -si nevointa grea a vietuirii n pustie si sihastrie printre pad urile si stncile insulelor razlete cu suportarea celor mai grele si mai aspre forme ale ascetismu lui, postului si linistirii (isihasmului) si altele, si calea cea mijloc a vietii de schit, sub u mbra unor bisericute mici de lemn si a templelor marete de piatra, ridicate n diferite locuri ale Arhipelag ului Valaam si n sfrsit, o fratime colosala cu viata de obste, pe insula cea mare. Trebuie nsa spus, ca la Valaam, cu toata asprimea nevointelor de dinafara, care i -au creat faima n lumea ortodoxa, n-a fost lasata fara atentie si lucrarea cea duhovniceasca cea l auntrica, a carei temelie trainica a fost pusa de staretul Nazarie. Ucenicii staretului Paisie, ca re au trait n Valaam, Schitul cel Mare, cu toate ca au petrecut putin timp n manastire, iarasi au lasat o urmasi au avut ucenici. Lucrarea rugaciunii lui Iisus, studiul scrierilor ascetice ale Sfintilo r Parinti, extrasele de chilie din operele lor, niciodata n-au ncetat la Valaam. n uriasa biblioteca a Man astirii Valaam este o mare sectiune de manuscrise, care e alcatuita din jurnale si extrase de chilie , din cartile patristice ramase dupa moartea monahilor de la Valaam. Acest material nca nu e studiat ndeajuns. Din nevoitorii de la Valaam, lucratori a i rugaciunii lui Iisus si stareti, eu vreau sa va opresc atentia numai asupra staretului - orb schimonahul Agapie, pentru ca despre el am mai multe date scrise, dect despre altii. n jurul lui s-a g rupat un cerc de lucratori ai rugaciunii lui Iisus. ntre ei, episcopul Teofan Zavortul si duhovnicu l schitului de Ghetsimania, de pe lnga Lavra Sfntul Serghie, cu hramul Sfintei Treimi, iar mai trz iu egumenul sihastriei Sfntul Zosima Gherman; se purta o corespondenta foarte nviorata, despre lucrarea rugaciunii lui Iisus. Trasaturile caracteristice ale povetelor lui, sunt simplit atea si umilinta inimii. Mai nti voi arata o nota ntocmita de el si de colaboratorii sai: "Despre rugaciunea lui Iisus, lucrata grait, cu mintea si n inima", revazutasi ndreptata de Episcopul Teofan, lu

cru care-i da o nsemnatate deosebita. Iata aceasta nota: 1. "Despre cea graita. ntr-o forma scurta ea se zice asa: "Doamne miluieste; Doam ne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul"; iar n cea completa - asa: "Doamne, Ii suse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". La nceput, ea se rosteste n ce a mai mare parte n chip silit si fara placere, dar pe masura ndeletnicirilor si silintei pent ru ea, numai daca este o hotarre ferma ca prin rugaciune, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, sa mputinezi patimile cele de tot felul, apoi ea, din ndeletnicirea ct mai deasa, pe masura mputinarii patimilor, din vreme n vreme, va deveni mai usoara, mai placutasi mai dorita. La rugaciunea graita, cu toata puterea sa tinem mintea n cuvintele rugaciunii, s-o rostim fara de grabire, toata atentia so concentram n

gndurile exprimate prin cuvinte, iar cnd mintea va aluneca spre gnduri straine, far a tulburare, s-o nchidem din nou n cuvintele rugaciunii (Scara, Cuv. 28, Cap.17): Neraspndirea minti i nu se da degrabasi nu atunci cnd vrem noi, ci cnd ne smerim si cnd binevoieste Dumnezeu. Ace st dar al lui Dumnezeu nu se hotaraste de timp, nici de cantitatea rugaciunilor, ci de sme renia din inimasi de harul lui Hristos si de silinta noastra cea de totdeauna pentru ea. De la rugaci unea graita cea cu luare aminte, se face trecerea spre rugaciunea mintii; care se numeste astfel atunci cn d tindem numai cu mintea spre Dumnezeu sau l vedem pe Dumnezeu. 2. Despre rugaciunea mintii. n timpul rugaciunii din minte trebuie satinem atenti a n inima, n fata Domnului. Pe masura staruintei noastre si silintei noastre smerite n rugaciune, D umnezeu daruieste cel dinti dar mintii noastre - adunarea si concentrarea n rugaciune. Cnd luarea ami nte catre Domnul ramne fara de iesire, atunci ea este o luare aminte harica, iar luarea ami nte a noastra proprie totdeauna e silita. De la o astfel de rugaciune a mintii, se face trecer ea la rugaciunea cea launtrica a mintii, numai daca este un povatuitor iscusit, foarte usor si liber. Cnd suntem cu simtamintele inimii cu Dumnezeu, iar dragostea de Dumnezeu umple inima, atunci o astfel de rugaciune poarta numele de cea a inimii. 3. Despre rugaciunea launtrica cea din inima. n Evanghelie s-a spus: Cine vrea sa -mi urmeze Mie, sa se lepede de sine si sa-si ia crucea sa. Daca vom aplica aceste cuvinte la lu crarea rugaciunii, apoi ele vor nsemna urmatoarele: cine vrea sa se nevoiasca n chip legiuit cu nevointa r ugaciunii, mai nainte de toate sa se lepede de voia sa si de priceperea sa, iar dupa aceea sa-si duca crucea, adica acea osteneala trupeascasi sufleteasca care este de nenlaturat n aceasta nevointa. Lasndu-ne pe noi nsine n ntregime n grija cea neadormita a lui Dumnezeu, sa suportam aceasta oste neala cu smerenie si cu voie buna, pentru adevaratul bine, care se daruieste unui nevoito r rvnitor de rugaciune de la Dumnezeu, la vremea sa, cnd Dumnezeu cu harul sau va pune hotar m intii noastre si o va aseza sa stea nemiscata n inima, mpreuna cu aducerea aminte de Dumnezeu. Cn d o astfel de stare a mintii va deveni ceva firesc si permanent, ea poarta la Parinti denum irea de unire a mintii cu inima; ntr-o astfel de ntocmire, mintea nu mai are dorinta de a fi n afara de in ima; dimpotriva, daca din oarecare mprejurari ea va fi retinuta n afara de luarea aminte din inima, apoi ea are o dorinta de nenfrnt de a se ntoarce nlauntrul sau cu oarecare sete duhovniceascasi cu o noua rvna sa se apuce din nou, de zidirea casei sale launtrice. La o astfel de ntocmire din inima omului, tot ce este n capul lui, trece n inimasi atunci, ca o lumina oarecare ntelegatoare; lumineaza tot

launtricul lui si orice ar face, ar vorbi, ar gndi, face totul cu o constiinta de plinasi cu luare aminte. El poate limpede sa vada atunci, ce fel de gnduri i vin, ce fel de intentii si dor inte si cu placere sileste mintea, inima si vointa spre ascultarea lui Dumnezeu Hristos si spre mpli nirea oricarei porunci a lui Dumnezeu, sau a Parintilor; iar orice abatere de la ele e stearsa de simtamntul pocaintei si zdrobirii de inima, cu o parere de rau neprefacutasi cu o cadere sm eritasi plina de ndurerare catre Dumnezeu, cernd si asteptnd de sus ajutor pentru neputinta sa. Si D umnezeu, vaznd o astfel de smerenie a lui, nu-l lipseste de harul Sau. (Sbornicul despre r ugaciunea lui Iisus, pag. 340). Aduc citate din scrisorile Parintelui Agapie, catre Parintele Ieromonah Gherman, despre lucrarea rugaciunii, scrise cu o simplitate extraordinarasi cu o caldura a inimii.

"Mila lui Dumnezeu sa fie cu D-voastra, prea iubitorule de Dumnezeu tatucule, Pa rinte Gherman! Noi toti prietenii Dv. cei duhovnicesti, cu osrdie, cu mintea n inima, de departe ne nchinam Dvoastrasi cu nchinaciune pna la pamnt, cu smerenie cerem binecuvntarea D-voastra Parinteasca si sfintele rugaciuni si cu ajutorul lui Dumnezeu, cel pentru rugaciunile Nascat oarei de Dumnezeu, va dorim D-voastra de la Domnul Dumnezeu bunatatile cele vremelnice si cele vesn ice, cele ce sunt spre viata si buna cinstire si sporirea desavrsirii crestine. Despre manuscrisul staretului D-voastra, n-avem sa va comunicam nimic deosebit. n el (manuscris) nu e nimic vatamator si p rimejdios, ci totul e expus din ncercare si simplitate. Numai n ce priveste pravila de chilie, e l nvata nu potrivit ntelegerii Sfintilor Parinti, ci zice: "De ce sa se dea pravila? caci scris este: "privegheati si va rugati" si nca "rugati-va nencetat". Iar Sfintii Parinli ai nostri zic asa: numai cei desavrsiti n viata duhovniceasca n-au nevoie de pravila, iar ceilalti neaparat trebuie sa aiba prav ila, numai ca ea sa fie potrivita cu puterile sufletesti si trupesti, dupa puterea mintii fiecaruia, cu care Dumnezeu l-a nzestrat pe fiecare, dupa cum si El nsusi a lamurit n Sfnta Evanghelie: unuia i-a da t un talant, altuia - doi, iar altuia - cinci, fiecaruia dupa puterea lui, iar a ngropa talant ul n pamnt prin nepasare si nesimtire, n-a poruncit nimanui si pentru aceasta chiar pedepseste a spru. Noi nu va hotarm D-voastra pravila parinte, iar Dv singur rnduiti-va una cu toata bagarea de seama. Miezul lucrarii nu e n cantitatea pravilei, ci n calitatea ei, iar pe unii i aduce si cant itatea spre calitate, iar la cei naintati, cantitatea vine mai mult de la calitate. Noi nu cunoastem bine nt ocmirea D-voastra; Dv. mai bine va puteti rndui lucrul, numai sa faceti totul dupa ntelegerea lui Dum nezeu si dupa voia lui Dumnezeu si spre slava lui Dumnezeu si iar spre a Sa; si n fel si chip f ugiti de trndavie, vorbire multasi dormit mult. Acestia sunt cei mai rai vrajmasi ai propasirii n ru gaciune. Cnd Domnul va va da o rugaciune linistitasi cu luare aminte, apoi sa vatineti mai mu lt de ea: Rugaciunea nu se cuprinde n cuvinte si nu n numarul cuvintelor, ci n luare aminte s i smerenia cea din inima, n simtamntul pocaintei, credintei, fricii de Dumnezeu, dragostea de Dum nezeu si aproapele. Pe dragostea cea duhovniceasca a lui Dumnezeu, att fata de Dumnezeu ct si fata de aproapele e ntemeiata toata mntuirea noastra. Toata legea si proorocii sunt cuprin se n aceste doua porunci. Ioan Hrisostom astfel scrie: "Ce facem noi fara de dragoste fata de Dum nezeu si aproapele, apoi acolo n-are Hristos unde sa-si plece capul, iar dragostea se cunoaste din mp linirea poruncilor lui Dumnezeu. Acela zice, Ma iubeste pe Mine care pazeste cuvntul, Meu, iar cine nu Ma iubeste, acela nici cuvintele Mele nu le pazeste. D-voastra scrieti despre apararea si du

rerea din piept. Dvoastra bagati de seama n ce priveste acest lucru, din toate punctele de vedere, n-aveti cumva o rvna necumpatatasi o nfierbinteala, ca sa dezvolti mai degraba rugaciunea mintii d in inima. Acest Iucru, parinte, e foarte vatamator, dar se cuvine, n timpul rugaciunii pe treptel e si cele ncepatoare sa unim mintea cu inima, cu ajutorul atentiei rugaciunii, fara fierbinteala prop rie, cu o tacere si cu o liniste a duhului, fara o anumita ncordare a trupului sau a sngelui. E cu neputint a sa cstigi o rugaciune adevarat duhovniceasca, printr-o simtire sufleteasca sau trupeasca sil ita. Ea se daruieste de Dumnezeu la vremea sa, nu pentru o rvna a trupului, ci pentru simtamntul duhovn icesc al smereniei, iar de la necumpatare si de la fierbinteala sngelui, multi s-au vatama t si se vatama". "Mila lui Dumnezeu fie cu D-voastra, prea iubitorule de Dumnezeu tatucul nostru, parinte Gherman. Din tot sufletul va dorim orice mila a lui Dumnezeu si sporire duhovnic easca ntru toate.

Si de departe, cu o dragoste n inima, ne nchinam D-voastrasi cu mintea cadem la pi cioarele Dvoastrasi cu o credinta vie, cerem blagoslovenia D-voastra parinteascasi sfinte rugaciuni. Scrisoarea de la Dv. am primit-o, pentru care lucru va multumim foarte mult; nu cunoastem din ce pricina nu ne-ati raspuns nimic la cele ce v-am rugat sa ne lamuriti pentru folo sul nostru duhovnicesc, despre atentia cea din minte si asupra lucrurilor de aducere aminte duhovniceasca din timpul rugaciunii, nsa noi vom astepta cu rabdare si totusi va cerem lamuriri: si fa dragoste n ce priveste acest lucru si descrie-ne ceva: noi si de la nceput am avut de gnd sa ne zidim duhovniceste unul pe altul, iar de la cele rele sa ne departam. Si noi nu ne rus inam de saracia mintii noastre; pentru noi ea e foarte potrivita (saracia mintii) si dupa nvataturasi du pa viata noastra morala, si noi tatucule, Parinte Gherman, sufleteste suntem dispusi mai mult sa ne nvalam dect sa nvatam, iar dragostea cea adevarata, altoita de harul lui Dumnezeu, nu cauta ale sale, ci tinde spre folosul cel obstesc. Noi dorim numai sa va lamurim ntructva despre aducerea aminte si despre lucruri pentru verificarea noastra duhovniceascasi va scriem nu att din ncercare p roprie ct din auzul buzelor adevarate si nemincinoase. n timpul rugaciunii curate din minte, da r mai ales cnd mintea se va nvrednici de nerisipire si cu luare aminte se va lipi n rugaciune de inima, printr-o petrecere fara de iesire, atunci n aducerea aminte cea curata, straina de orice n alucire, iata cu ce e preocupata aducerea minte: 1) cu nimicirea sa n fata lui Dumnezeu si vederea paca toseniei sale necurate, n simtamntul unei pocainte nencetate si ntru o continua asteptare a mortii si a unei cercetari aspre dupa moarte, din partea viclenilor draci, si a hotarrii necunoscu te pentru vesnicie, a venirii a doua a lui Hristos, celei nfricosate si ale hotarrii nemitarnice si vesn ice din partea lui Dumnezeu pentru oricare fiinta nlelegatoare; 2) Cu aducerea aminte de prea curate le patimi ale lui Hristos si de ntreaga lui viata pamnteasca, scrisa n Vechiul si Noul Testament, lam urita de Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti, n ce priveste mntuirea noastrasi despre purtarea Lui de grija cea dumnezeiasca, cea pentru noi; 3) Despre nsusirile dumnezeiesti: cea dinti despre a totstiinta lui Dumnezeu, despre atotputernicia si ntelepciunea Lui, despre stapnirea Lui atotcupr inzatoare, bunatatea si iubirea de oameni, dreapta judecatasi ndelunga rabdare. Iata, taica, Parinte Gherman, toate aceste lucruri dumnezeiesti si duhovnicesti att de strns se leaga de aducere a aminte n lucrarea rugaciunii mintii celei din inimasi ele nu se mpiedica ntr-o convorbire c urata cu Dumnezeu, ci nca mai mult ne strnesc rvna duhovniceasca, cea dupa Dumnezeu. Rugaciunea cea curata se si numeste convorbire cu Dumnezeu, iar aducerea aminte si cugetarea

despre lucrurile duhovnicesti si dumnezeiesti, care singur de la sine se ivesc nt r-o minte si o inima curata, se numesc cugetare despre Dumnezeu; ele pot fi pricepute limpede numai d in propria experienta, iar mai nainte de experienta trebuie sa ne folosim de credinta cea vi e si duhovniceasca care vine de la ndeletnicirea necurmata cu lucrarea mintii si ndeplinirea poruncil or lui Dumnezeu. Numai taica va mai adaugam: lucrurile cele duhovnicesti aratate mai sus lucreaza asupra sufletului, trupului si duhului nostru, pe masura lucrarii mintii celei din urmasi adevarate si ndeletnicirii noastre necurmate cu ea si lucreaza asupra inimii si mintii noastre nu toate deo data, ci schimbnduse nencetat: uneori mai mult lucreaza aducerea aminte de moarte, alte ori mai mult l ucreaza judecata lui Dumnezeu si hotarrea vesnica cea necunoscuta; uneori aducerea aminte despre mparatia cerurilor, iar alteori despre chinurile vesnice ale iadului; uneori, foa rte puternic, lucreaza

patimile Domnului si viata cea pamnteasca a Mntuitorului nostru, Rastignirea lui s i moartea cea pentru mntuirea noastra, nvierea si naltarea la ceruri si a doua venire a lui cea nf ricosata; alteori, puternic lucreaza asupra noastra aducerea aminte de nevoitorii cei adevarati ai lui Hristos, care au rabdat totul pna la sfrsitul lor pentru dragostea lui Hristos; alteori, lucreaza a supra ntregii noastre fiinte pacatoase, ntr-un chip de nelamurit prin cuvinte, frica de Dumnezeu din cr edinta cea vie n prezenta Lui de lnga noi, daca numai vom nradacina n mintea si n inima noastra, ca n oi stam, umblam, lucram, sedem, mncam, bem, vorbim, privim, auzim, totul ca n fata ochilor lui Dumnezeu, lnga atotfiinta, atotputernicia, puterea cea atotstapnitoare, ntelepciune a si bunatatea Lui. Iata ca aducerea aminte despre acestea din urma, nradacinata n minte si n inim a, mai mult dect orice, ne poate aduce la adevarata lucrare a rugaciunii curate celei cu mint ea din inimasi la propasirea duhovniceasca cea desavrsita, dar nu numai cuvintele noastre cele de r ugaciune ne pot produce o rugaciune adevaratasi nencetata. Si acest lucru sa va fie cunoscut taic a Parinte Gherman; n timpul rugaciunii mintii, celei adunate si nerisipite, lucrarile duhov nicesti cele amintite mai sus, sunt n memorie, fara imagini, nevazute, fara cantitate, ci numai n memori a pura, fara nici un fel de imagini, lucreaza n memoria noastra mpreuna cu aducerea aminte de Dumnez eu. Iar alaturi de rugaciunea mintii, se poate ndeletnici si cu cugetarea despre Dumnezeu si cu o cugetare subtire partiala, despre toate judecatile dumnezeiesti si despre nsusirile Lui ce le dumnezeiesti, n masura n care harul lui Dumnezeu va lumina mintea si inima noastra, n ce priveste adevarurile dumnezeiesti. Iata taica Parinte Gherman, noi pe masura mintii noastre celei sar ace si din buna dispozilie a sufletului nostru, fata de dragostea cea duhovniceasca, v-am bucura t n parte, despre aducerea aminte si despre lucrurile cele duhovnicesti care se nasc de la rugaciu nea cea nencetatasi aducerea aminte de Dumnezeu; iar daca ceva n-am scris asa dupa cum se cuvine, pe ntru Dumnezeu va cerem ndreptare: noi credem ca Dv. ne puteti ndrepta, iar de gresale, pentru Du mnezeu iertatine. nca mai adaugam, din prisosinta dragostei noastre celei duhovnicesti, fata de Dv. si spre propasirea Dv. si a noastra, ca cele scrise mai sus despre lucrurile cele duhovnicesti si ns usirile cele dumnezeiesti, nu lucreaza asupra tuturor cu aceeasi simtire; asupra unuia lucrea za mai mult aducerea aminte de moarte, asupra altora judecata lui Dumnezeu si hotarrea vesnic a, necunoscuta, asupra unuia mparatia cerurilor, asupra altuia, chinurile cele vesnice ale iadulu i, asupra unuia patimile cele mntuitoare ale lui Hristos, asupra altuia, frica de Dumnezeu si adu cerea aminte nencetata despre prezenta lui Dumnezeu, atotvederea, atotputernicia Lui, iar asup

ra altuia puternic, lucreaza binefacerea si ndelungata rabdare a lui Dumnezeu. Si iata ce trebuieste de observat aici cu atentia mintii noastre si cu simtirea sufletului: care anume lucru, din cele ara tate de noi, lucreaza mai des si mai puternic asupra cuiva, spre aprinderea duhului nostru si rvnei spr e buna credinta, acela si trebuieste sa ni-l nsusim mai mult si sa-l ntarim mai temeinic n toate sim tirile noastre cele sufletesti. Numai simtirea duhovniceasca, care graviteaza n mintea si simtirea no astrasi n aducerea aminte a noastra cea neuitata, sunt ndeajuns ca sa ne miste spre o rvna d uhovniceascasi sa trezeasca simtirile noastre cele duhovnicesti din dormitarea cea sufleteascas i nepasarea noastra si sa ne duca n memorie si celelalte lucruri duhovnicesti. Numai ca pentru aceast a se cere, taica, lepadarea de priceperea sa si de vointa sa si sa iei crucea, adica omorrea a tot ce este patimassi

iubitor de placeri si sa mergi pe calea poruncilor lui Dumnezeu si cu o credinta vie fara de ndoiala si ncredere n sine, cu ajutorul harului lui Dumnezeu din noi, pna la suflarea noast ra cea mai de pe urma. Cel ce va rabda pna la sfrsit, acela se va mntui. Binecuvnteaza-ne pe noi, Par inte Sfinte, si roaga-te pentru noi si ne iarta pe noi". n biografia Staretului Agapie (Editia Manastirii Valaam, S. Petersburg, 1910) sun t unele povete de ale lui despre rugaciunea lui Iisus. "Lucrarea launtrica cea din inima este stiinta dintre stiinte si mestesugul mest esugurilor si cei ncercati n aceasta lucrare, totdeauna petrec n fricasi cutremur din.pricina caii st rmte si foarte ntunecoase, care poate fi aflata numai cu ajutorul unor povatuitori iscusiti". (p ag. 39). Mintii i trebuie data cea mai mare luare aminte, inimii - trezvie, vointii - priv eghere, ca ea sa nu fie nevoita de nimic afara de rugaciune, iar daca din neputinta va fi momita, apoi t rebuie ca, mbarbatndu-te, din nou sa iei aminte la rugaciune. Fara aceste trei: luare aminte, trezvie si priveghere nu poate fi rostita o rugaciune curatasi adevarata; aceasta lucrare a rugaciunii trebuie pazita fara nici o delasare, pna la cele de pe urma clipe ale vietii, n orice daru ire de rugaciune, dupa porunca Domnului: "privegheati si va rugati, ca sa nu cadeti n ispita". (pag . 40). "Lucrarea rugaciunii lui Iisus trebuie facuta sub ndrumarea oamenilor ncercati. Ca ci din lipsa de sfat duhovnicesc si din ncrederea n parerea sa, judecata sa, simtamintele sufletes ti si trupesti, n nevoitorii rugaciunii cei nencercati, se naste o bucurie sufleteasca falsa, sau d impotriva - o plictiseala putina la duh si o mpietrire a inimii". (pag. 41). Parintele Agapie sfatuia foarte mult ca lucrarea rugaciunii lui Iisus sa fie fac uta n taina: "Staruiti-va, cu o srguinta smerita, sa ascundeti de la toti lucrarea voastra sme rita. Cnd lucrurile cele ascunse se pun cu nebagare de seama lnga cale, apoi ele lesne sunt rapite de tlhari, iar cele pazite n camarile ntarite si cu lacat bun, se pastreaza fara sa fie primejdie de c ineva". (pag. 42). "Cine ntr-adevar se ndeletniceste cu rugaciunea lui Iisus, acela mereu e nsetat, cu toata taierea priceperii si vointei sale, daca numai va gasi un om ncercat; cu inima simplasi c u dragoste sa se foloseasca de sfatul lui duhovnicesc si n toate sa-si cstige o dreapta socoteala". (Ibidem). La ntrebarea unor persoane cum se poate tine rugaciunea lui Iisus n inima, Parinte le Agapie raspundea: "Aceasta e un lucru foarte secret. Noi de ne-am starui chiar foarte m ult ca satinem mintea fara de iesire n inima, fara daruirea Sfntului Duh, acest lucru e cu neputi nta si nu se ntmpla; nsa sa nu va tulbure acest lucru, ca nu puteti tine mintea mereu n inima; os teniti-va cu osrdie si cereti mila lui Dumnezeu, ca El sa va dea acest dar; dupa cum i place Lu

i iar eu va opresc sa doriti acest lucru nainte de vreme. Iar n timp de neputinta, de lenevie, de slabiciune a mintii, mereu sa aveti n inima o rabdare chibzuitasi plina de multumire, cu evlav ie lasati-va n voia lui Dumnezeu, ntr-o simtire smerita de pocainta si prin vederea pacatoseniei sale, strignd catre Dumnezeu: Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt. Nu se cuvine, n acest timp a te tulbura si a cadea n ntristare, ci cu buna voie si cu rabdare sa astepti o schimbare n bine". (p ag. 42). Pe ucenicii sai, Parintele Agapie i ndemna: "ca ei sa iubeasca nu numai cuvntul gol , si sa-l duca. pna la simtirea inimii si, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, sa se sileasca pe si ne spre mplinirea exacta a oricarei fapte bune, tinnd minte ca numai cei silitori rapesc mparatia lu i Dumnezeu, iar pentru cei negrijulii si vicleni, ea nu-i accesibilasi ca firea noastra cea cazu ta, are nevoie de un

ndemn necurmat spre bine, dar mai ales spre un astfel de bine, care se face cu o smerenie adevarata". (pag. 85). Pentru cei tineri si ncepatori, Parintele Agapie avea o grija deosebita "ca nu cu mva vrajmasul mntuirii noastre, sub chipul (forma) binelui, sa-i nsele spre pricina cea vesnica. Tineretea, zicea el, si din firea sa si din deprinderile cele rele, e foarte nestatornicasi de aceea, povatuitorul, cu barbatie trebuie sa-i pazeasca pe monahii cei tineri si ncepatori, amintindu-le cuvintele Sfintei Scripturi: ntru rabdarea voastra veti dobndi sufletele voastre, adica, ca numai aceia cstiga mn tuirea, care vor rabda pna la sfrsitul vietii, n lupta cu patimile si vor pazi constiinta nentina ta. Osteneala de rugaciune, cea dinlauntru, a Parintelui Agapie, foarte bine se lamu reste din scrisorile catre el ale episcopului Teofan, caruia Parintele Agapie i se adresa dupa sfatur i. Astfel de scrisori se afla n tipar. Voi aduce cteva citate din ele. Episcopul Teofan scrie Parintelui Ag apie. "Afara de cele ce vedeti n cartea pomenita de Dv. despre rugaciunea lui Iisus, eu nu va pot adauga nimic. Iar daca acest lucru e putin pentru D-voastra, apoi osteniti-va de vedeti acest lucru n carticica pe care o indica aceasta carticica. Iar cele ce vi se vor parea si dup a aceasta ca nu sunt deajuns, ntrebati la ai sai, la povatuitorii ce va sunt dati de la Dumnezeu, de l a staretul manastirii, de la parintele D-voastra duhovnicesc, de la nasul (cel de calugarie) si de la f ratii cei de acelasi gnd. "Hotarti-va sa traiti n aducerea aminte de Dumnezeu si sa umblati n prezenta lui Du mnezeu - si numai acest lucru va va aduce la un sfrsit bun. nsa totul e de la harul lui Dumnez eu. Fara de harul lui Dumnezeu, nici ntr-un chip oarecare altul, nu se poate cstiga nimic din cele d uhovnicesti. Cnd va picura harul n inima, atunci totul va merge asa cum trebuie sa fie". "De starea n care va simteati n timpul sfntului Post, nu se poate sa nu ne bucuram; Domnul sa va binecuvnteze si sa ramneti pururea astfel! Primiti acest lucru si cu smerenie sa n u va atribuiti nimic, sa va vedeti numai cusururile, greselile si delasarile si sa strigati cu durere din inima: "Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului si harul lui Dumnezeu niciodata nu va n departa de la Dvoastra adumbrirea si acoperamntul sau. Amin!" "Ascultarea, pusa asupra D-voastra, trebuie dusa. Cu aceasta vrajmasul va tulbur a. Si toate nvinuirile D-voastra sunt lucrarea lui. E rusinos sa fii ntr-o manastire fara de a scultare. Si Dvoastra v-a fost data ascultarea, ca sa scapati de aceasta rusine si nca una care va e la ndemna mai mult dect alta oarecare. D-voastra o ndepliniti seznd, numai cu cuvntul. Ce e mai us or dect cuvntul? Si ct bine vine de la el! D-voastra ziceti: Nu sunt n stare!" Despre acest lucru n-aveti dreptul sa judecati D-voastra, ci parintele egumen. Vi s-a poruncit sa faceti si

faceti fara discutie. "Nici minte, nici viata n-am, care s-ar potrivi cu o astfel de ascultare", zicet i D-voastra. Daca toate acestea n-ar fi fost la D-voastra ntr-o masura oarecare, parintele egumen desigur ca nu v-ar fi atins. Au doara, el este un dusman al fratilor, pe care i-a dat pe seama D-voastra? "Uc enicii sunt o piedica pentru rugaciune". Nici o fapta buna nu poate fi piedica pentru rugaciune; fapte le bune si rugaciunea sunt doua surori si-si dau mna alteia. "Staretia e grea acum". Dar cnd a fost ea sloboda de greutati? Ea e foarte grea dupa nsasi firea ei. nsa ea a fost totdeauna nsotita de ajutorul de sus. "Staretia e putin rodnica". Acest lucru nu-i adevarat. Nici un cuvnt nu va ramnea fara rod. Numai ca rodul nu se arata de ndata. Daca vi s-ar fi poruncit, sa-i faceti pe toti sfin ti, e alt lucru. Iar D

voastra vi s-a spus numai: "vor veni frati, spune-le ce-ti va trimite Dumnezeu". "Raspunde pentru ei". Daca nu veti vorbi ce trebuie, veti raspunde, dar de ndata ce vorbiti cu dra goste tot ce se cuvine, v-ati ndeplinit lucrarea si n-aveti pentru ce sa raspundeti. "Intra n mana stire nu pentru mntuire". De ndata ce a venit cineva la manastire, nseamna ca el are o rvna duhovnic easca. nsa la nceput ea e dubla. D-voastra trebuie s-o dezvoltati si s-o ntariti. Si osteniti -va. Osteneala, cu ajutorul lui Dumnezeu, va nvinge totul. Rugati-va pentru toti cei ce va sunt ncred intati, D-voastra cu lacrimi cernd fiecaruia cele de buna trebuinta. Iar D-voastra cereti-va ntelepc iunea. Si pe urma nu va grijiti nici de ce ati spus, nici de ce ar trebui sa spuneti, nici de ce a iesit din aceasta". "Mi-ar placea sa stau de vorba cu D-voastra, scrie episcopul Teofan, n nadejdea c a voi nvata de la D-voastra lucrarea cea duhovniceasca. D-voastra ati gasit un margaritar de mare pret: Slava lui Dumnezeu! Acum tineti-l -si din gresala sa nu-l vindeti, sau sa-l schimbati pent ru niste gainuse de lut. Ramneti n cele ce sunt, cu durere caznd catre Domnul, ca El sa pazeasca n D-voa stra acest dar, ca sa nu se piarda. Eu n-am ce sa va spun si va scriu ca sa adaug o rugamin te - rugati-va, ca mult nduratul Dumnezeu sa-mi daruiascasi mie acest margaritar. Iar, mai nainte de aceasta, sa-mi daruiasca un duh de pocainta si sa ma ntareasca n el: caci fara de acest lucru nici un dar nu se dasi roade nu aduce. D-voastra ati amintit ceva despre rnduielile din manastire. Ce tr eaba avem noi cu acele rnduieli? Ele nu ne stau dupa capul nostru. Lasa-l sa ofteze pe acela, cui i sunt ncredintate". , "D-voastra tot ntrebati si doriti sa auziti despre cele duhovnicesti, iar eu, n ac easta privinta, sunt un prost. Aducerea aminte de Dumnezeu, aducerea aminte de moarte, inima zdrobitasi o cadere ndurerata catre Dumnezeu: "Doamne, mntuieste! O, Doamne, sporeste!" Iata drumul ce l drept! nsa acest cuvnt nu e al sau, ci al tuturor batrnilor care privesc lucrurile drept. Cine va da peste acestea, acela n-are de ce sa ofteze! Va trimit carticelele: "Razboiul nevazut". Doresc, ca n aceasta carticica sa gasiti tot ce va trebuieste". Sunt foarte bucuros sa stau iarasi de vorba cu D-voastra. E foarte mngietor sa vez i ca rvna Dvoastra, pentru lucrarea cea launtrica, ramne n Dv. n putere si preocupa atentia D-voastra. Nedumeririle D-voastrasi ntrebarile: "Se poate sta cu luare aminte n inima, cnd ne rugam Maicii lui Dumnezeu si Sfintilor?" - Se poate. Orice rugaciune trebuie sa iasa din inim a. Prin urmare, acolo trebuie sa fie si luarea aminte. "Este oare vreo deosebire sa te rogi cu luare aminte nlauntrul inimii, sau cu gur a lund aminte n cuvintele rugaciunii, cu un simtamnt de smerenie si pocainta, aducndu-i aminte, fa ra de iesire, de Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni si vede toate, cu fricasi cu evlavie?" Aceste

din urma cuvinte, pe care eu le-am subliniat, alcatuiesc duhul rugaciunii. Cine le are pe acestea, acela sta n inima; nare cnd sa nu gndeasca nici la cuvinte, nici la gurasi nici prin minte nu-i trece acest lucru. Aceste cuvinte: "Cu gura lund aminte" sunt o nascocire noua, care nu se ntlneste nicaieri la Sfintii Parinti. Cuvintele D-voastra subliniate alcatuiesc fiinta rugaciunii. Toate cele lalte - plecarea capului, strmtorarea respiratiei, sederea pe scaunel; introducerea cuvintelor de rugaciune cu respiratie prin nari -si aceste pe vrful limbii si buzele - fie ori nu fie, e un simplu mobilier, care nu contine nimic esential. Mediul, n care se face osteneala de rugaciune e un lucru neesential. Si n

acest mediu, vine o caldura oarecare n inima: nsa aceasta e a noastra ostenita, da r nu harica. A o socoti si pe aceasta harica este o nselare." "Se poate spune: Doamne, Iisuse Hristoase, pentru Nascatoarea de Dumnezeu miluie ste-ne pe noi?" - Se poate. Dar de unde s-a luat ntrebarea? Nu strigam noi n biserica: "Sfnt, Sfnt, Sfnt, esti Dumnezeule, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!?" Se poate, n locul cuvntului "Miluieste-ma", sa zicem "miluieste-ne"?" - Se poate. Cnd rugaciunea e pentru sine: "miluieste-ma", iar cnd e pentru toti - "miluieste-ne". Gndul despre tacere si nsingurare e un gnd bun. Ori, D-voastrasi asa sedeti singur: Ori uneori, ct e de bine sa vorbesti cu frate de acelasi gnd. Deci, eu socot, iata cum s-ar pu tea pentru Dvoastra: biserica si chilia - lege, fara sa o calcati; fara neaparata nevoie sa nu iesiti nicaieri. Singur sa nu cautati convorbire, iar daca cineva va ncepe vorba din nevoie duhovniceasca , apoi trebuie sa vorbiti cu el frumos. Cnd, n timpul umilintii vin lucrarile singur de la sine, sa le lasi sa vina; iar cnd nu vin, e deajuns si umilinta inimii. Puteti sa va ntartati spre lacrimi si sa plngeti; nsa nu trebuie socotit acest lucru drept ceva, desi lacrimile totdeauna, nmoaie inima". "Ei, iata-i bine! Domnul sa va binecuvinteze sa fiti asa dupa cum ati scris. Si uitati cu desavrsire si vrful nasului si buzele D-voastra cele sfinte. nsa sa fiti un mplinitor al pravilei rostite de Filotei Sinaitul: "Stai de dimineata lnga inimasi-i loveste pe osteni cu numele lui Iisus ". n rugaciune, de ce sa va ngrijiti mult despre cuvinte si rostirea lor? Totul trebuie sa fie nghiti t de simtirea catre Dumnezeu, sau de zdrobire, sau de multumire, sau de cererea celor trebuincioase pentru suflet si corp si pentru starea cea de dinafara cu credinta si cu nadejde. Astfel de simtaminte si altele asemanatoare lor sa nasca un strigat catre Dumnezeu si acest strigat va fi o ade varata rugaciune, -si voi spune unica, adevarata. nainte de a ncepe rugaciunea, aceste simtaminte trebui e nviorate de cugetare, de ncordare launtricasi de rugaciune pentru ele: iar pe urmasi ziua ntre aga sa o petreci mpreuna cu ele. Si aceasta va fi rugaciunea nencetata Nu cautati placere dubovnice asca, ci sa stati cu fricasi cu cutremur n fata Domnului, dndu-i o nchinare dumnezeiasca". "Vorbind despre starea rugaciunii D-voastra, la locul al treilea, asezati o star e rea, pe care o descrieti astfel: "E asa de greu, ca nici mintea, nici inima nu pot rosti cuvint ele de rugaciune, ci parca ar fi chinuite si omorte, ntr-o stare de nemiscare nlauntru, ntr-o simtire a n imicniciei si pocaintei sale". Nu pot pricepe, de ce D-voastra o astfel de stare o numiti rea? "A sta nlauntru, fara de miscare si desigur naintea Domnului, este o stare buna. D aca n acest timp mai e si simtirea nimicniciei si pocaintei tale, apoi mai bine nici n-ai ce dori . Si stati asa, fara sa va

departati de Domnul, chiar toata ziua". Alatur raspunsurile la ntrebarile D-voastra: 1) La liturgbie, n biserica, e deajuns sa fi la una (la o liturghie) si cealalta, ca si pravila de seara poate fi nlocuita prin rugaciunea de chilie. nsa, pentru acest lucru mi se pare, a r trebui sa cereti dezlegare de la cel mai mare. Ba chiar si pentru cel dinti, daca la Dv. e rnduit c a persoane asemenea D-voastra trebuie sa asiste la orice slujba. 2) E mai bine sa faci rugaciunea mai grabit, sau fara grabire? Problema aceasta, la D-voastra e rezolvata. D-voastra spuneti: "Ma staruiesc, oricare cuvnt al rugaciunii sa-l duc pna la simtire si

simt din acest lucru mare folos". Siliti-va sa faceti totdeauna asa -si ntrebarea - mai curnd sau mai trziu - nu se va mai naste deloc. 3) "mi place sa citesc, nsa ma ndoiesc sa parasesc rugaciunea pentru citit". Rugaci unea e mai presus de citire si de aceea e pacat sa lasi rugaciunea pentru citire. Ca aceste lucruri duhovnicesti sa nu mpiedice una pe alta, trebuie hotart exact pravila de chilie cu masurasi cu num ar si totdeauna s-o mplinesti n adevaratul duh de rugaciune fara a lasa, fara a micsora si fara a grabi mplinirea ei pentru nimic n lume. nca, daca n timpul rugaciunii, sau n timpul altei oarecare lucr ari, va veni duhul de rugaciune, apoi trebuie parasit orice lucru si sa te rogi. Acest lucru se poate face si seznd, sau umblnd, nsa e mai bine sa stai la locul obisnuit si sa faci matanii, pna cnd suf letul se va satura. Cel mai de seama lucru al nostru e sa te apropii de Dumnezeu, care se pe trece. mai ales n timpul rugaciunii: De aceea trebuie parasite toate pentru rugaciune. 4) "Ce e rugaciunea cea fara de cuvinte? Este o petrecere, fara de miscare, n sim tamintele de rugaciune fata de Dumnezeu, fara sa rostesti vreun cuvnt cu mintea sau cu gura. A ceasta este cea mai nalta treapta a rugaciunii. Rugaciune nencetata poate fi numita numai o astfel de rugaciune. Ceea ce ati numit D-voastra o stare rea de rugaciune, se apropie foarte mult de aceasta". "ntrebati cum trebuie privite bolile? - Priviti-le la fel cum priviti orbirea, ad ica dupa cum va bucurati de orbire, asa sa va bucurati si de celelalte boale si sa multumiti sin cer lui Dumnezeu! Caci totul e de la Dumnezeu si totul e spre binele nostru". "Sa ne lecuim? - De ce sa nu ne lecuim? Si pe doctor si pe doctorie, Dumnezeu le -a facut. Oare El le-a facut de prisos? Nu. Ci pentru ca ei sa tamaduiasca boalele. ndepartarea de doctori si de leacuri - e un ponos lui Dumnezeu". "Se poate sa nu va lecuiti, hotarndu-va pentru rabdare, nsa trebuie de temut, ca n u cumva sa se furiseze ncrederea n sine: "Lasa sa se lecuiasca cei slabi, iar noi suntem puterni ci". Daca gndim astfel despre noi, apoi pentru aceasta vine crtirea. E mai bine asa: a venit boal a, sa te lecuiesti; trece boala de pe urma leacului, slava lui Dumnezeu; nu trece, sa rabdam si sa m ultumim lui Dumnezeu". "Nu pot, ziceti, sa ma trezesc si sa priveghez". Daca acest lucru, dupa cum scri eti, vine si pleaca, apoi nu-i nimic. Iar dacatine lung, apoi trebuie sa ne ntarim cu cugetarea despre Dumnezeu sau cu contemplarea tainei credintei noastre, mai ales - a mortii, judecatii, raiului s i iadului. Frica de Dumnezeu trebuie ncalzita, caci n ea e o mare putere de nviorare. Din pricina slabi rii ei, vine lenevia, nepasarea si somnolenta. Singur spuneti ca rugaciunea cea launtrica aju ta, deci sprijiniti-va pe ea. - Dar aceasta ce mai este? Nenfrnarea n mncare si lacomie? Socot, ca clevetit

i asupra Dvoastra: ce fel de lacomie poate fi la D-voastra? Ciorbasi hrisca fiarta, sau pine cu apa. Iar despre felul cum faceti fata neputinlelor sufletesti si gndurilor, mai bine dect acest lu cru, nici ca se poate nascoci ceva. Domnul sa va binecuvinteze, ca sa fiti totdeauna ntr-o astfel de nto cmire". "Cum sa facem n biserica sa ne rugam nlauntru cu o rugaciune proprie, sau sa ascul tam ce se citeste si se cnta? ncalziti rugaciunea cea dinlauntru si facnd-o pe ea, ascultati. Rugaciunea cea dinlauntru e soba, iar ascultarea e sa arunc lemne n soba. Dar daca ascultarea st rica rugaciunea cea dinlauntru, apoi e mai bine sa rami numai cu rugaciunea ta; nsa n timpul Liturghiei si cu gndurile si cu simturile trebuie sa urmarim slujba. Iaca nca ce mai trebuie tinut minte: n biserica

ne adunam pentru o rugaciune obsteasca, ca si gndirea si simtirea si cuvntul sa fi e la toti una, altfel nu vom capata ceea ce a fagaduit Domnul, cnd se roaga doi sau trei". "Toate neputintele, despre care ati scris D-voastra, sunt si la mine. Eu le vad si ma silesc sa le nving si sa le tamaduiesc. Uneori reusesc, iar pe urma merge ca si mai nainte. Tot usi, voi spune ce fac eu. Cea mai mare grija, la mine e ca si la D-voastra, pentru trezvie si ruga ciunea mintii; ele merg mpreunasi una nu ramne fara alta. Rugaciunea mintii ca forma e foarte simplasi, ni se pare la ndemna. Iata: cobornd cu mintea n inimasi asezndu-te acolo cu fata n inima, striga pen tru ceea ce cauti: "Doamne, daruieste-mi rugaciune!" De cauti trezvie, striga: "Doam ne, daruieste-mi trezvie!" De cauti rabdare, striga: "Doamne, daruieste-mi rabdare!" si celelalte si totul la fel". Din toate strigatele, cel mai bun este: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne zeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!" Faceti astfel si veti avea rugaciunea mintii. nsa, tot necaz ul nostru este, ca gndurile se risipesc, iar dupa ele pleacasi luarea aminte si mintea ncepe sa vagab ondeze pe dinafarasi nu stie unde sa se duca. Si rugaciunea se curma, desi stam la rugaciu ne. Ce e de facut? Nu vad nicaieri nici o ndrumare; toti spun una: cnd ti vei veni n fire, ntoarce-te ia rasi n inimasi ncepe a striga iarasi din inima, roaga-te ca mintea sa nu fuga afara. Va fugi min tea iarasi; iarasi ntoarce-o si iarasi apuca-te sa strigi -si tot asa. Ce va iesi? Aceasta fuga va a vea vreun sfrsit? Trebuie sa fie el undeva, nsa la noi cu D-voastra nca nu merge. Mi se pare ca, dac a am adauga la aceasta lupta ocarrea de sine si cererea trezviei de la Dumnezeu, apoi Domnul vazn d cautarea noastra cu rabdare si dorinta sincera dupa trezvie, ne va da dupa mila Sa. Trezv ia este un dar al harului si singur nu-l putem ajunge; ci trebuie sa ne ostenim sa-l cautam si sa rugam pe Domnul pentru acest lucru, cu nadejdea ca Dumnezeu ne va cerceta. Cum sa cautam? Nu obs ervati, ca atunci cnd simtirea este n inima, atunci luarea aminte nu pleaca de la inima? De aici tra g concluzia; ca daca am face asa ca sa nu ne apropiem de rugaciunea mintii altfel dect atrnnd mai na inte n inima o simtire sfinta oarecare, apoi luarea aminte nu va pleca de la inima, iar mpreuna cu luarea aminte va fi si mintea acolo si, deci si rugaciunea mintii. ncercati astfel, poat e ca lucrul va merge bine. Ce fel de simtire? Oricare sfnta evlavie, multumire, zdrobire, frica de Dum nezeu, defaimarea de sine si altele. Dupa ce te-ai rugat astfel, sezi si citeste ceva duhovnicesc, mai bine dect orice, despre trezvie si rugaciune. Pe urma umblati si gnditi-va, ba puteti si vorbi cu cineva, dar tot despre acelasi lucru". "Dar cu vagabondarea gndurilor cum e? Cnd va fi simtirea n inima, ele nu vor rataci . Cnd robinetul de la cismea e deschis, apa curge nencetat, iar daca-l rasucesti, apa s

e opreste; la fel si cu gndurile; mereu curg si curg, dar ntoarce robinetul si se vor opri. Aceasta rasuci re (nchidere) a robinetului este strnirea simtirii sfinte din inimasi mentinerea ei". "nca va plngeti de lipsa de rabdare, rabdarea nu se va statornici n D-voastra, daca nu veti avea simtirea adnca, ca tot ce vi se ntmpla, se ntmpla dupa voia lui Dumnezeu. Tot aici va veni si smerenia si saracia cea duhovniceascasi toate grijile D-voastra se vor curma." "Citirea n graba a rugaciunilor nvatate desigur ca nu e bine, ori acest lucru se a fla n stapnirea Dv. Cnd veti observa acest lucru, ncetati si ncepeti a citi fara de grabire. Ca mas ura pentru citirea rugaciunilor, dupa carte sau pe de rost, sa aveti ntelegerea si patrunderea celor citite, astfel cititi ca sa va dati seama de tot ce cititi. Prin aceasta se apreciazasi graba. Va aduceti aminte de cele

douazeci si patru de rugaciuni ale Sfntului Ioan Gura de Aur? Cititi-le ct mai des , adaugati la ele altele din Psalmi, sau cntarile bisericesti si la fel, ziceti-le si, le cititi cu gnduri si simtiri corespunzatoare. Prin ele poti nlocui si toata pravila de rugaciune, nsa D-voastra n-aveti nevoie de acest lucru". "Va apucati de citit cartuliile mele. Ma voi mira daca veti gasi la mine ceva bu n pentru D-voastra. D-voastra sunteti deja o poama coapta, iar scrierile mele sunt pentru ncepatori." "E mare mila pentru D-voastra, ca rugaciunea D-voastra se face nerisipit. nsa spu neti, ca vi se ntmpla sa suferiti de raceala. De unde poate fi la D-voastra raceala? Ea vine, cnd vei mnca ceva de prisos, vei dormi ceva mai mult, ti vei lasa simturile n destrabalare, vei priv i prea multe, vei asculta si mai ales cnd vei vorbi mult. Toate acestea, eu socot, ca nu le aveti. Dar atunci de unde va vine raceala? nseamna, ca e ceva rau nlauntru. Acest lucru se petrece si de la mul tumirea de sine. Sufletul e multumit de sine si nu-i trebuie mai mult nimic, de aceea si se roaga rece. Cnd ti dai seama de nevoile tale duhovnicesti, apoi se naste simtirea saraciei celei duhovn icesti si atunci, sufletul fara sa vrea, striga catre Domnul: Doamne ajuta - Doamne; nlelepteste-ma , Doamne, mngie-ma. Eu socot casi acest lucru l aveti - adica saracia cea duhovniceasca. Deci, la D-voastra, raceala trebuie sa fie din pricina ca sufletul care o zi, do ua trei, cinci, zece s-a ostenit bine n rugaciune, citire si cugetare de Dumnezeu, tot cu luare aminte si cu simtire - cere n sfrsit odihna, ntreruperea unei activitati ncordate. n acest caz, cu sufletul nu vei face nimic; ramne numai sa rabzi, sa obisnuiesti sa faci dupa tipic, iar raceala sa o rabzi, rugnd pe Dumnezeu sa se milostiveascasi sa-ti ntoarca simtirea cuvenita -si va trece. Caci aceasta stare e trecatoare. Doar D-voastra umblati la biserica!? Daca umbli la biserica, cu rabdare si cu lu are aminte, sufletul se dezmorteste. O raceala permanenta se ntmpla numai n timpul unei necurmate iubiri de pacat si luc rari ale pacatului, iar fara aceasta ea totdeauna e trecatoare. La Sfintii Parinti, se po meneste despre raceala si toti dau povete ce trebuie sa facem n acest caz. nvatati-va de la ei". Protoiereul Iustin Olsevschi, mai trziu Silvestru Arhiepiscop de Omsk si Semipala tinsc, care a publicat scrisorile episcopului Teofan, de mai sus, catre Schimonahul Agapie, sc rie n cuvntul sau de ncheiere: "n scrisori, la fel, te izbesc smerenia si adncimea priceperii miscarilor celor ma i nalte si celor mai ascunse ale duhului, la unul, - naltimea duhului mpreuna cu simplitatea de copil, la celalalt". Aceasta caracterizare justa da o pretuire dreapta a ntocmirii duhului de rugaciun e si la episcopul Teofan si la staretul Schimonah Agapie. Vreau sa va mai retin nca atentia D-voastra asupra unei carti, despre care am pom

enit deja: asupra cartii egumenului Tihon, duhovnicul episcopului Teofan, care poarta denumirea "U n cautator al rugaciunii celei nencetate, sau sbornicul (culegerea) spuselor si pildelor despre rugaciunea cea nencetata". Pentru a completa expunerea noastra, vreau sa aduc cteva povete despre rugaciunea lui Iisus si din aceasta carte. Schimonahul Marcu de Sarov - contemporanul cuviosului Serafim - nvata despre ruga ciunea lui Iisus: Fa totdeauna si n orice loc rugaciunea lui Iisus". ("Un cautator al rugaci unii nencetate") (pag.19).

La nevoitorul Teodor de Sanacear, din acelasi secol, (al 18-lea), n manastirea lu i era ca pravila: "seara, dupa optustul pravilei din biserica, sa se faca n chilie: trei sute de ru gaciuni de ale lui Iisus si pe lnga ele o suta cincizeci de matanii - sau zece rugaciuni de ale lui Iisus simple, si zece cu matanii". (Ibidem). Staretul Nazarie, egumenul de Valaam, nvata: "Sa ne rugam cu duhul, sa ne rugam s i cu mintea". Patrundeti n cuvintele Apostolului Pavel: "Vreau sa spun cinci cuvinte cu mintea dect o mie cu limba". Nu pot sa descriu ct suntem de fericiti, ca ne-am nvrednicit sa spunem ace ste cinci cuvinte: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma"! Ce bucurie!" Tot el nvata: "n chilie nu pierde din gndul tau, rugaciunea lui Iisus si sileste-te sa-ti agonisesti umilinta sufleteasca a inimii, n linistirea si tacerea adnca a mintii tale. Adunati mintea si toate gndurile tale, stai la rugaciune, atinteste-ti mintea si inima ta n Dumnezeu si te roaga. Sileste-te ca gndurile tale sa nu se risipeasca prin alte parti si sa nu se ocupe cu nimic din lumea aceasta; ntr-o astfel de linistire si tacere adnca a mintii tale, asaza-te, pleaca-ti capul, adu na-ti minile la piept, aduna picioarele la un loc, nchide ochii si aduna-ti mintea si inima laolalta, ro aga-te cu rugaciunea lui Iisus". Tot el: "Daca atunci cnd stai n biserica, nu poti nlelege ascultnd cntarea si citirea bisericeasca, apoi cu evlavie fa rugaciunea lui Iisus n taina, n felul urmator: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". Sileste-te sa adncesti aceasta rugaciu ne n inima ta. Fa-o pe aceasta cu mintea si cu gndul, nu o lasa sa se departeze de la gura ta, p e un timp chiar ct de scurt, uneste-o pe aceasta, pe ct se poate, cu respiratia ta si, din rasputeri , staruieste-te sa te silesti spre zdrobirea inimii, ca sa nu te caiesti, fara de lacrimi, pentru paca tele tale. Iar daca-ti lipsesc lacrimile, apoi sa fie macar zdrobirea si suspinarile inimii". (Sbornicu l despre rugaciunea lui Iisus, pag. 343). ntemeietorul Sarovului staretul Pahomie, contemporanul Sfntului Tihon Zadinaci si al Sfntului Serafim de Sarov, nvata: "Cel ce se linisteste, sa fie staruitor n a-si cerceta co nstiinta sa, n ocarrea de sine, smerenie si rugaciune nencetata catre Hristos Dumnezeu si n cugeta rea de Dumnezeu cea cu luare aminte, aducndu-si aminte n fiecare zi de moartea sa, de jud ecata lui Hristos, de mparatia cerurilor si chinurile cele vesnice". (Un cautator ..., pag. 21). Staretul Ieroschimonahul Partenie de la Kiev zicea: "Oricine care doreste sa se mntuiasca trebuie sa caute cu toata inima pe Domnul, iar de cautat pe El se poate numai. cu o ruga ciune staruitoare si insistenta. Tu - numai roaga-te, cere din tot sufletul de la Domnul ca El sa nu te paraseasca, ci sa te ntelepteasca, sa te povatuiascasi sa te apere de pacat, caci tu singur de la sine

nu vei face nimic: "Fara Dumnezeu n-ajungi nici la pragul usii" (un proverb rus). (Un cautator ... pag. 24). Cstigarea unui adevarat duh de rugaciune era nevointa cea de capetenie a fericitu lui Parinte Partenie si el si-a cstigat acest duh al harului n gradul cel mai nalt. Rugaciunea, dupa cuvintele lui, s-a transformat pentru el n necesitate, ca mncarea sau bautura, sau ca a deve nit pentru el, dupa spusele lui, parca o rana crescuta n inima. Ea singura, de la sine, cu toate dist ractiile cele de dinafarasi chiar n somn lucra cu el. El singur avazut odata, ntr-o stare de reveri e (vedenie ntr-o stare de dormitare) inima sa cuprinsa de flacari. Aceasta e simbolul unei rugaci uni nencetate cnd mintea lui, nencetat se nalta catre Dumnezeu. (Ibidem).

Tot el zice: "Ca sa cstigi o adevarata rugaciune, e nespus de greu; din pricina a cestei nevointe, sufletul, nu o data se apropie de portile mortii. Doar cine s-a nvrednicit sasi-o agoniseasca, la acela ea se nfige ca un ghimpe n inima, se uneste cu ea si nimic n-o scoate de acolo". ( Ibidem, pag. 27). Tot el: "Adevarata rugaciune este aceea care s-a nfipt n suflet si se savrseste cu duhul. Pentru cstigarea ei se cere o mare nevointa mintalasi trupeasca". (Ibidem). Ilarion, duhovnicul manastirii Simon din Moscova, zicea: "Eu sunt neiscusit si p utin ncercat n rugaciunea cea launtrica. Dar daca ai rvna sa te nveti, apoi Sfintii Parinti ne nva ta n felul urmator: staruieste-te ct se poate mai mult, sau chiar nencetat, iar toate ndeletni cirile tale sa faci cu rugaciunea lui Iisus, rostind ncet: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul"! Cnd va obosi gura, rosteste-o cu mintea si sileste-te sa alungi gndurile si sa iei aminte ce rostesti. Dupa un timp, Dumnezeu ti va ajuta sa ajungi si acolo, ca inima ta singura va fac e rugaciunea, miscata de sine, dupa scriptura: "Inima mea vegheaza". (Un cautator ... pag. 28) . n Manastirea Simon se nevoia un staret Pavel, ucenicul Arhimandritului Paisie Vel icicovschi. Din pricina unei boale de picioare, el mai mult de sapte ani a stat n pat si, cu mult umire si ducea crucea sa. Cnd cereau de la el povatuire, apoi el zicea: "Pe ct se poate staruieste n tine dragostea catre aproapele si sa ai ochiul curat. Spre acest lucru ne duce nsingurarea si luarea a minte de sine, unita cu rugaciunea lui Iisus, care este ncununarea (culmea) tuturor". (Ibidem, pag. 30 ). . Ieroschimonahul Iona de la Simon, povestea despre staretul sau Adrian, cu care a sihastrit n padurile de la Breansc ca "Dulceata launtrica a rugaciunii din inima nu-i ngaduia sa simta durerile cele de din afara". Acelasi Ieroschimonah Iona, petrecnd n Manastirea Simon, si ndeplinea toata pravila sa de chilie, ndeletnicindu-se cu rugaciunea cea launtrica, tinnd n mna niste matanii de ln asi repetnd nencetat rugaciunea lui Iisus, cu inima si cu gura. Iar cnd era ntrebat: Ce faci, parinte? El raspundea: "Numar nodurile pe matanii" (Ibidem). Ucenicul staretului Serafim de Sarov, protoiereul din Arzamas, Avraamie Necrasov nvata despre rugaciunea lui Iisus: "Mntuitorul zice: fara de Mine nu puteti face nimic". De ac eea, dupa cuvntul Apostolului, nencetat va rugali, trebuie si tu sa te ndeletnicesti cu rugaciunea i nimii, chiar n timpul ndeletnicirilor obisnuite, n adncul sufletului tau, rostind cu fricasi cu cr edinta: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!" "Vrei sa te mntuiesti? Roaga-te nencetat si rabda totul si pna la sfrsit, caci numai cel ce va rabda pna la sfrsit se va mntui". "Loveste nencetat cu numele lui Iisus si iata ca vei fi un bun ostas al lui Hrist

os". "Obisnuieste-te sa te rogi nencetat si sa te smeresti cu adevarat, fiindca fara d e rugaciune nici un dar nu se cstiga, iar daca n-ai smerenie, apoi chiar poti pleca din manastire". "De lume sa nu-ti para rau (adica de cea pe care ai parasit-o), iar pentru pacea cea din inima sa tremuri nencetat". (Adica, ca sa n-o pierzi). "Sa nu fii fara de rugaciunea lui Iisus, nici o clipa. Si sculndu-te si seznd si u mblnd si la masasi la orice ndeletnicire a ta, chiar n gloata mare, sa nu parasesti deloc aceasta scu rta rugaciune din minte: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacato sul".

"O rostire deasasi cu rvna, cu credinta si cu dragoste, a acestei rugaciuni, va feri mintea ta de raspndire si de cugetele cele rele si inima ta de poftele cele viclene". "Ca sa cstigi comoara rugaciunii celei nencetate, se cere o nevointa caci mparatia lui Dumnezeu se sileste si numai silitorii o rapesc pe ea, iar a se nevoi pentru tine, nimeni nu poate afara de tine nsuti". "Ma nevoiesc, dar nu sporesc! nseamna ca nca e slaba luarea aminte, te nevoiesti p ulin. Aibi o atentie de doua ori mai mare, mareste-ti nevointa, si cu ajutorul lui Dumnezeu v ei spori ntru nevointa ta" att, nct rugaciunea lui Iisus va deveni pentru tine fireasca, ca si ra suflarea ta, fara de care nu poti exista". "Daca sufletul tau va fi totdeauna ranit de ghimpele zdrobirii si de frica judec atii celei viitoare, apoi staruieste-te printr-o ndeletnicire srguincioasa cu cuvntul lui Dumnezeu si prin ru gaciunea mintii nca mai mult sa nmultesti acest dar al lui Dumnezeu din tine". "mpotriva plictiselii si ntristarii e un mijloc: prin rugaciunea lui Iisus, cea fa cuta cu mintea n inima, staruieste-te sa fii pururea n Dumnezeu, Care este un izvor de bucurie si mngiere. Sa nu scapi din inima ta pe preadulcele si ntru tot nduratul Iisus, nici ct ai clipi din ochi: Fara de El e foarte amar de trait". "Nu-ti lua privirea mintii, a inimii si a ochilor mintii, de la Acela cu Care te -ai nvrednicit sa te unesti asa de strns (n taina mpartasirii). Privegheazasi te roaga". "Fara trezvie si curatie nu poti petrece n curatie si dreptate. Chiar n trezvie si rugaciune pazeste-te sa nu cazi n parere de sine si amagire de sine. Iubeste smerenia si ocarrea de sin e. Un singur lucru ne trebuie noua pacatosilor - smerenia. Fara acest dar ceresc nu poti aduce nici o pocainta adevarata, nici sa-ti cstigi vreo virtute oarecare". "Ia aminte la tine nsuti cu strasnicie. Cu numele lui Iisus smulge gndurile cele r ele, ca pe o samnta a diavolului, chiar de la nceput". "Vezi cati-e lene sa-ti faci rugaciunea? Sileste-te, ameninta-te, nfricoseaza-te, ncurajeaza-te cu rasplata pentru osteneli; judeca mai des ce este rugaciunea? Si cu ncetul vei ncep e sa te ndulcesti cu rugaciunea. Daca nu vrei sa te rogi, nseamna ca nu vrei sa fii cu Dumnezeu". "Deprinde-te a te ruga att de des, ct de des si respiri. Eu nteleg rugaciunea cea l auntrica care, totdeauna si n tot locul, poate fi facuta cu aceeasi usurinta cu care bate inima n noi". "Continua-ti lucrarea ta launtrica fara slabire, cheama nencetat, cu credinta si cu dragoste, vrednicul de nchinare nume al Domnului Iisus". "Rugaciunea lui Iisus sa fie respiratia sufletului tau! Preadulcele Iisus sa nu iasa din mintea si din inima ta". "Cu dulcele Iisus totul va fi pentru tine dulce! Chiar neajunsurile ti se vor pa rea o mana cereasca. Tine-te cu mintea si cu inima ta de preadulcele Iisus: El va lucra totul n tine, n omul cel

dinlauntru. Deprinde-te cu smerenia si cu rabdarea. ntru rabdarea voastra veti do bndi sufletele voastre. Cel ce va rabda pna la sfrsit, acela se va mntui". "Roaga-te cu mintea ta nencetat si smereste-te cu inima si Domnul, cel ce lucreaz a n noi si cele de a voi si cele de a face, va face si cu tine un rod al sau, plin de har la vremea sa".

"nsingureaza-te ct de des n tine, n camara inimii tale si vorbeste acolo cu Dumnezeu , prin rugaciunea mintii care va umple sufletul tau cu o astfel de bucurie si dulceata, ca nu vei mai vrea sati cauti mngiere ntru nimic din cele de pe pamnt". "n templul cel dinlauntru al sufletului, savrseste pururea slujba cuvntatoare, prin rugaciunea lui Iisus cea cu mintea si cu inima, pe care nimeni si nimic nu te poate mpiedica sa o rostesti (desigur daca vei rvni singur la acest lucru)". "Tine-te mai mult dect orice de rugaciunea lui Iisus si pe lnga ea sa ai si o rigu roasa luare aminte fata de tine nsuti, ntru frica de Dumnezeu". "Virtutile curatiei si ale smereniei au nevoie de rugaciune si de rugaciunea nenc etata. Cine din Sfintii Parinti l-a agonisit pe Hristos fara de rugaciune? Nimeni! Rugaciunea es te samnta, care l odrasleste pe Hristos n noi; rugaciunea este puterea, care face ca sa rodeasca n s ufletul nostru viata lui Hristos." "Staruieste-te sa fii totdeauna cu Domnul. Iar a fi cu Domnul e raiul pe pamnt si mparatia lui Dumnezeu." "Nu da voie ochilor, limbii si urechilor: nchide ochii, zavoraste gura, astupa ur echile. Mai mult dect orice n timpul rugaciunii lui Iisus tine-te de smerita cugetare, care este ce a mai sigurasi mai tare ngradire a sufletului". "Daca nu poti posti mult si sta la rugaciune (cu trupul), apoi ndeletniceste-te m ai mult cu rugaciunea mintii si a inimii. Mai mult dect de orice, pazeste-ti gura de vorbire desartasi de mndrie, caci nimic nu pune atta piedica atentiei din inimasi caldurii din inima, c a vorbirea desarta (flecareala)". Toate povetele de mai sus, despre rugaciunea lui Iisus, ale Parintelui Avraamie Necrasov sunt luate din cartea lui: "Scrisori catre fiii cei duhovnicesti". "Un staret, care a fost sporit n rugaciunea mintii, a ntrebat pe un alt monah care , de asemenea, se ndeletnicea cu ea: Cine te-a nvatat a te ruga? Monahul a raspuns: "dracii". Staret ul a zmbit si a zis: Ce sminteala ai spus tu pentru cei care nu cunosc lucrarea! Totusi, spune, cum te-au nvatat dracii sa te rogi? Monahul a raspuns: pe mine ma nvingea o lupta grea si ndelungat a din partea gndurilor, nalucirilor si simtirilor, care nu-mi dadeau pace nici zi nici noapte. Aparat de navalirea duhurilor, eu am nceput sa zic rugaciunea lui Iisus si astfel m-am deprins cu ea" . (Un cautator ... pag. 49). Cunoscutul Zavort din Zadonsc - Gheorghe Alexeevici - zicea despre rugaciunea lui Iisus: "Numai chemarea preadulcelui nume al lui Iisus poate ndulci o inima amartasi sa aduca suf letul la entuziasmul unei bucurii ceresti. Linistea cea plina de pace poate fi gasita chi ar n inima; prin numele lui Hristos"., (Scrisori, vol.1, pag.128). Sfntul Tihon din Zadonsc, n cea mai adnca simtire a zdrobirii si umilintei, striga

uneori: "Doamne, cruta-ma! Sprijinitorul meu, miluieste-ma! Rabda, Cel ce esti bunatatea noastra pacatele noastre! Auzi Doamne, si nu ne pierde pe noi cu faradelegile noastre!" Si lovea cu capul de pamnt. Tot el nvata despre rugaciunea lui Iisus: "De ispite nu vei fugi nicaieri; cnd vra jmasul nu poate face singur nimic, atunci el ne aduce batjocuri prin oamenii cei rai. Pretutinde ni trebuie sa rabzi si sa fii cu voie buna; sa nu te uiti la ceea ce fac oamenii, ci sa iei aminte ceea ce te nvata cuvntul lui

Dumnezeu; sastii de chilie si de bisericasi totdeauna sa fii ocupat cu ceva: ba sa citesti, ba sa te rogi, ba sa lucrezi ceva cuviincios si astfel sa continui asa, schimbndu-le; sa m annci putin, sa bei putin si nencetat sa ai n inima ta rugaciunea lui Iisus; "Doamne, Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!" (Un cautator ... pag. 55). n ncheierea acestei convorbiri voi cita cteva locuri din jurnalul marelui nostru pa stor-nevoitor al rugaciunii, Parintele Ioan Sergheev (de Cronstadt). "Doua puteri cu totul potrivnice una alteia nruresc asupra mea: o putere bunasi pu tere rea, o putere a vietii si o putere a mortii. Ca puteri duhovnicesti, ele amndoua sunt ne vazute. Puterea binelui, n urma rugaciunii mele libere si sincere, totdeauna izgoneste puterea ra ului si puterea raului e puternica numai prin raul ce se ascunde n mine. Ca sa nu sufar de navali rile cele necurmate ale duhului celui rau, trebuie mereu sa avem n inima rugaciunea lui Iisus: "Doamn e, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma". mpotriva diavolului celui nevazut e Dumnezeul cel nevazut, mpotriva celui tare - Cel Atotputernic". (Viata mea cea ntru Hristos, par tea I-a, pag. 70). "Avnd pe Hristos n inima, teme-te, ca nu cumva sa-L pierzi, iar cu El sa pierzi si pacea din inima; e amar sa ncepi din nou; eforturile pentru a te lipi din nou de El vor fi mult ma i grele sj pe multi i vor costa lacrimi amare. Tine-te din rasputeri de Hristos, cstiga-L si sa nu pier zi ndrazneala cea sfnta naintea Lui". (Ibidem, pag.13). "Hristos, care a intrat n inima, sade n ea prin pace si bucurie. Nu n zadar se vorb este de Dumnezeu: ca aflat este si ntru cele sfinte te odihnesti". (Ibidem, pag.19). "Toate necazurile mele se petrec ti mintea roea cea nevazutasi n inima mea cea nev azuta; de aceea mi trebuie si un Mntuitor nevazut, care cunoaste inimile noastre. O, taria mea, Ii suse, Fiul lui Dumnezeu! O, lumina mintii mele! Pacea; bucuria, largimea inimii mele - slavaTie ! Slava'T'ie, izbavitorule de vrajmasii mei cei nevazuti, care se ostesc mpotriva mintii si ini mii mele si care, ma omoara pe mine chiar la izvorul (radacina) vietii mele, n locul cel mai sensibil din mine". (Ibidem, pag. 25). "Cu ochii inimii mele vad cum eu l inspir n chip gnditor pe Hristos n inima mea, cum El intra n ea si ndata o linisteste si ndulceste. O, ca sa nu ramn eu singur fara de tine, Dat atorul meu de viata! Mi-e rau fara de Tine". (Ibidem, pag. 27). n timpul rugaciunii, tine-te de regula ca e mai bine sa zici cinci cuvinte din in ima dect zeci de mii de cuvinte cu limba. Cnd vezi ca inima ta e rece si se roaga fara de placere - op reste-te, ncalzesteti inima printr-o nchipuire oarecare vie, de pilda a ticalosiei tale, a saraciei tal e duhovnicesti, a goliciunii si orbirii, sau printr-o nchipuire a marilor binefaceri ale lui Dumnez eu, cele din fiecare clipa fata de tine si de ntreg neamul omenesc, dar mai ales fata de crestini si d

e aceea, roaga-te fara de grabire, cu o simtire calda; chiar daca nu vei putea sa citesti toate rugaciu nile la timp, nu e mare nevoie, dar folos de la o rugaciune caldasi fara de grabire vei capata mult mai mare, dect daca ai fi citit toate rugaciunile, nsa cu grabire si fara simtire. Vreau sa spun cu mintea mea cinci cuvinte, dect zece mii de cuvinte cu limba. nsa ar fi foarte bine, binenteles, daca noi am p utea zice la rugaciune cu cuvenita simtire si zeci de mii de cuvinte. Domnul nu-i paraseste p e cei ce se ostenesc pentru El si care stau timp ndelungat n fata Lui; cu care masura masoara ei cu ace easi masura va masura si El si potrivit cu belsugul cuvintelor adevarate, din rugaciune, trimit e n sufletul lor belsug

de lumina, de caldura duhovniceasca, de pace si de bucurie. E bine sa te rogi ti mp mai ndelungt si chiar nencetat, nsa nu toti pot cuprinde cuvntul acesta, ci numai cui i este dat: ce l ce poate sa cuprinda, sa cuprinda. Iar pentru cei care nu pot cuprinde o rugaciune ndelungata , e mai bine sa faca rugaciuni scurte, nsa cu un suflet fierbinte". (Ibidem, pag.167). "Si peste Sfintii lui Dumnezeu punea, uneori, stapnire deznadejdea si trndavia dia voleasca. Dar cu noi pacatosii ce poate fi? O, pe noi vrajmasul ne raneste adesea printr-o nrai re a inimii, prin defaimare si trndavie cumplita! Trebuie, n fiecare clipa sa ne ntoarcem spre Dumnez eu, ca sa nu ne cuprinda pe noi rautatea si trndavia vrajmasului. Mai este nca un mijloc de a s capa de trndavia ce vine de la vrajmas - calea cea larga a lumii, placerile lumesti. nsa Dumnezeu sa fereasca pe fiecare crestin de un astfel de mijloc de a scapa de trndavia diavoleasca. E mai bine sa mergi pe calea cea strmta, sa suferi tristele si sa cauti des ajutor si izbavire la Domnul Iisus Hristos Cel ce veseleste pe cei ce se ostenesc pentru EI asupra mntuirii lor, dect sa alunece pe calea cea largasi neteda a lumii si acolo, prin placerile trupului, sa-si cumpere libertate de duh ul tristetii: Vrajmasul, prin duhul de tristele, pe multi i-a abatut de la calea cea strmtasi mntuitoare, s pre calea cea larga si lunecoasa, nsa pierzatoare". (Ibidem. pag.169). "Cnd te rogi, ia aminte la tine nsuti, ca sa se roage omul launtric, iar nu numai cel de dinafara. Desi fara de masura esti pacatos, dar totusi roaga-te. La attarea, viclenia si de znadejdea diavolului nu te uita, ci nvinge-l si biruieste-i si uneltirile lui. Adu-ti aminte de adncul iubirii de oameni si al ndurarii Mntuitorului. Diavolul ti va nchipui fata Domnului ngrozitoare si nendurata, care respinge rugaciunea si pocainta ta, dar tu adu-ti aminte de cuvintele Mntuitorulu i, pline pentru noi de toata nadejdea si ndrazneala: pe cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afarasi veniti la Mine toii cei osteniti si mpovarati de pacate si de faradelegi si de uneltiri si de calomni i diavolesti si Eu va voi odihni pe voi". (Ibidem, pag. 218). "Iubitorule de oameni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu! Multumescu-t i din toata inima mea, ca ai auzit rugaciunea mea despre iubirea aproapelui si dispretuirea celor pamntesti si ai turnat n inima mea o dragoste pasnica, nteleaptasi dulce. ntareste, Dumnezeule, acest lucru ntru mine, pentru rugaciunile Preacuratei Stpnei noastre de Dumnezeu Nascatoare, ca sa fiu cu Fiul Tau, Doamne si Fiul ei cel prea adevarat". (Ibidem, pag. 373). "n timpul rugaciunii fii ca un copil care gngureste, unindu-te laolalta ntr-un duh cu duhul rugaciunii rostite. Socoate-te drept o nimica; rugaciunile (pe care le faci) dre pt un mare dar al lui Dumnezeu. De mintea ta cea trupeasca, leapada-te cu toate si nu lua aminte de ea , caci ntelepciunea cea trupeasca ngmfa, se ndoieste, viseaza, huleste. Daca n timpul rugaci

unii sau n afara de ea, vrajmasul va cuprinde sufletul tau, prin oricare hule si urciuni, nu te ntrista din aceasta pricina, ci spune cu tarie n inima ta: pentru curatirea de acestea si de alte pac ate asemenea lor a si venit pe pamnt Domnul nostru Iisus Hristos; El cel iubit milostiv a si venit ca s a ne ajute n aceasta si n alte neputinte asemanatoare acestora ale duhului; si cnd vei spune aceste luc ruri cu credinta, inima ta ndata se va linisti; caci Domnul va curati inima ta. n genere nu trebuie sa ne ntristam de nici un pacat, ca si de o nalucire, ci sa nadajduim n Mntuitorul. O, nemasurata mi lostivire a lui Dumnezeu! O, slujirea cea mai mare a Dumnezeu-Omului pentru noi pacatosii! Si pna acum El ne

slujeste cu iubire de oameni, curatindu-ne si mntuindu-ne pe noi. Deci, rusinata sa fie toata stapnirea vrajmasului!" (Ibidem, pag. 376). "Diavolul se salasluieste de obicei ntru noi, printr-un cuget sau gnd mincinos si pofta cea pacatoasasi pe urma, lucreaza ntru noi si ne necajeste: e asa de prost. Oare nu m ai vrtos se salasluieste Domnul Dumnezeul duhurilor, ntru noi, printr-un singur gnd si printro dragoste adevaratasi sfntasi petrec cu noi, si lucreaza cu noi, si lucreaza n noi si se fac e orice pentru noi? Deci, roaga-te fara ndoiala, simplu, adica n simplitatea inimii, dupa cum gndim uso r, asa de usor trebuie sa ne fie si a ne ruga". (Ibidem, pag. 399). "Tu nu poti birui nici o patima, nici un pacat, fara un ajutor plin de har, deci cere totdeauna ajutor de la Hristos Mntuitorul tau. El de asta a venit n lume, de asta a patimit, a muri t si a nviat, ca sa ne ajute ntru toate, ca sa ne scape de pacat si de navala patimilor, ca sa curete pacatele noastre, ca sa ne dea noua, ntru Duhul Sfnt, putere spre lucrarea faptelor celor bune, ca sa n e lumineze si sa ne ntareasca, sa ne mpaciuiasca. Zici: cum sa te mntuiesti, daca pacatul sta la fie care pas si gresesti la fiecare clipa? Raspunsul la aceasta ntrebare e simplu: la fiecare pas si n fiecare clipa cheama pe Mntuitorul, adu-ti aminte de Mntuitorul si te vei mntui si pe altii i vei mntui". (Viata mea cea ntru Hristos, partea 2-a, pag. 49). "E luminos si cald si mi-e bine, cnd eu n ntregime ma ntorc cu sufletul meu catre So arele cel ntelegator, Soarele dreptatii, Hristos Dumnezeul meu. Si se topeste ghiata inimii mele, se ndeparteaza necuratia si putregaiul ei (inimii), piere ntunericul, fuge moartea ce a duhovniceasca, ne mparateste viata cea cereasca, nimic pamntesc nu ma mai preocupa". (Ibidem, pag . 99). "n timpul rugaciunii cnd esti puternic ispitit de diavol, arunca toata grija ta sp re Domnul, caci El se grijeste de tine. n timpul rugaciunii, sa crezi numai n Domnul, ca El este de-a dreapta ta si toate-ti vor fi tie cu putinta". (Ibidem, pag.136). "Cnd tu te rogi lui Dumnezeu, apoi sa nu-ti nchipui altfel apropierea Lui, dect asa , ca tu n fiecare clipa respiri prin El, te misti, te luminezi, te odihnesti, te mngi si te n taresti - cu un cuvnt traiesti, prin El, dupa Scriptura: prin El vietuim si ne miscam si suntem. Cel c e da tuturor viata si suflare si totul. Aproape de tine este Domnul (Cuvntul), n gura ta si n inima ta. C aci daca vei marturisi cu buzele tale pe Iisus Domn si vei crede n El ntru inima ta, apoi te ve i mntui". (Ibidem, pag.171). "Rugaciunea este respiratia sufletului, dupa cum aerul este respiratia fireasca a trupului. Respiram prin Duhul Sfnt. Rugndu-te, vorbeste gura catre gura cu Domnul si daca ai deschis prin credintasi dragoste gura inimii, n acelasi timp parca ai sorbi din El, prin Duhul Sfnt, bunat

atile duhovnicesti cele cerute". (Ibidem, pag. l96). "Mntuitorul a binevoit sa se ntrupeze nu numai ca sa ne mntuiasca pe noi, atunci cnd pacatele, patimile noastre ne-au nvins, cnd noi am fost ncatusati de ele, ci si pentru ca sa ne mntuiasca pe noi, dupa rugaciunea noastra, atunci cnd pacatul si patima se silesc sa patrunda n noi, cnd se lupta cu noi. Nu trebuie sa dormim si sa lasam minile n jos, cnd ne luptam cu patim ile, ci n acest timp anume trebuie sa fim treji, sa privegheti si sa ne rugam lui Hristos ca sa nu ne ngaduie sa ajungem pna la pacat. Nu atunci trebuie sa scapam casa de foc, cnd focul a cuprins -o din toate

partile, ci e mult mai bine atunci cnd se iveste flacara. La fel si cu sufletul. Sufletul e casa, patimile -focul. Nu dati loc divolului". (Efes, 4, 27) (Ibidem, pag. 202). "Cnd esti prea tnar sau cnd duci viata lumii celei pacatoase, atunci l cunosti si pe Hristos Mntuitorul si pe vrajmasul lui Dumnezeu si al oamenilor, pe satana cel prea rau, numai dupa nume si socoli ca Hristos e departe de tine - n cer, iar diavolul o fi el undeva numai nu aproape de tine si nu lnga tine si desi auzi ca el este rau, nsa socoti ca rautatea lui nu te privest e pe tine; nsa cnd vei fi n vrstasi vei pasi spre o viata plina de nevointe, cnd vei sluji lui Dumneze u cu o constiinta curata, atunci vei ncerca, n inimasi jugul cel bun al Mntuitorului si jugul cel gre u de nesuferit al lui satan, care fara nici o crutare si bate joc de noi". (Ibidem, pag. 300). "Sileste-te sa ajungi pna la simplitatea de prunc n legatura cu oamenii si n rugaci une catre Dumnezeu. Simplitatea e cel mai mare bine si cea mai mare vrednicie a omului. Du mnezeu e simplu cu desavrsire, pentru ca El e duhovnicesc cu desavrsire, e bun cu desavrsire . Si sufletul tau sa nu se mparta n douasi spre bine si spre rau" (Ibidem partea 2-a, pag. 301). "nvatati-va sa va rugati, ndemnati-va spre rugaciune: de la nceput va fi greu, iar mai trziu, cu ct va veti sili mai mult, cu att va fi mai usor; nsa de la nceput, totdeauna, trebuie sa te silesti". (partea 2-a, pag. 348). "Cnd te rogi, atunci nchipuie-ti, ca numai singur Dumnezeu e naintea ta, Cel ntreit n fele si afara de El n-ar fi nimeni. nchipuie-ti ca Dumnezeu e n lume, dupa cum e sufletul n trup, desi e infinit mai presus de ea si nu se margineste cu ea; trupul tau e mic si sufletul tau mic l patrunde pe de-a ntregul. nsa lumea e mare. Dumnezeu e infinit de mare si prin toata zidirea, Dumnezeu umple totul - cel ce este pretutindeni si pe toate le mplineste. (Ibidem, pag. 362). "Cnd te rogi lui Dumnezeu, priveste cu ochii inimii nlauntrul tau, spre sufletul t au: Domnul e acolo, n gndurile tale si n miscarile cele drepte ale inimii tale, precum si n afara de tine si n orice loc. Aproape de tine este El, n gura ta, dar nu numai n cer si n adnc". (Ibide m, pag. 394). "Inima noastra, n fiecare zi, moare de o moarte duhovniceasca. O rugaciune calda cu lacrimi este nviorarea ei, respiratia ei, ce ncepe. Daca nu ne vom ruga zilnic cu o caldura duh ovniceasca, apoi e foarte lesne sa mori n graba, duhovniceste". (Ibidem, pag. 419). "Nesimtirea adevarului, din cuvintele rugaciunii cu inima, vine de la necredinta inimii si de la nesimtirea pacatoseniei, iar acest lucru la rndul sau vine dintr-un simtamnt ascun s de trufie. Dupa masura simturilor sale n rugaciune, omul va cunoaste: e mndru sau e smerit cu ct ru gaciunea lui e mai simtita, mai nflacarata, cu att el e mai smerit, cu ct e mai nesimtita cu att e mai mndru". (Ibidem, pag. 419).

"Fii cumpatat n toate treburile tale religioase, caci si virtutea cu masura, potr ivit cu puterile tale, cu mprejurari, timp, loc, si cu ostenelile premergatoare, este o buna pricepere. E b ine, de pilda, sa te rogi din inima curata, dar de ndata ce nu e o potriveala a rugaciunii cu puterile (energia), diferitele mprejurari, cu locul si cu timpul si cu osteneala ce premerge, apoi ea (rugaciune a) nu va mai fi socotita virtute. De aceea, Sfntul Petru zice: aratati-mi ntru fapta cea buna pric epere (adica nu va luati numai dupa inima), iar n pricepere - nfrnare, iar la nfrnare - rabdare". (Ibide m, pag. 421).

"Cine nu aduna cu Mine, zice Domnul, acela risipeste. Trebuie sa ne miscam tot na inte n viata cea duhovniceasca, sa ne suim tot mai sus si mai sus; sa marim tot mai mult si mai m ult rezerva faptelor celor bune, iar daca ne oprim la un punct al desavrsirii morale, pe o treapta a s carii de suire crestina, apoi e ca si cum am merge ndarat, daca nu adunam, apoi e ca si cum am r isipi". (Ibidem, pag. 421). "Cnd te va acoperi pe tine ticalosul, ntunericul, ndoiala, tristetea, deznadejdea, tulburarea, atunci cheama, numai cu toata inima, prea dulcele nume al lui Iisus Hristos si n El vei gasi totul: si lumina, si ntarire, si nadejde, si mngiere, si odihna, vei gasi n El bunatatea nsasi, mila, ndurari, toate acestea le vei gasi ntr-un singur nume, ca ntr-o vistierie oarecare bogata". (Ibidem, pag. 424). Gndurile omului au foarte mare nrurire asupra starii si asezarii (ntocmirii) inimii lui si lucrarilor; de acum, ca inima sa fie curata, buna, linistita, iar asezarea voii - bunasi evl avioasa, trebuie curatite gndurile prin rugaciune, prin citirea Sfintelor Scripturi si a operelor Sfintilor Parinti, prin cugetarea la stricaciune, zadarnicia si pieirea desfatarilor de pe pamnt". (Ibidem, pag. 20 3). Ct de aproape este de tine gndul tau, ct este de aproape credinta de inima ta, cu att e mai aproa pe de tine Dumnezeu si cu ct e mai viu si mai tare gndul de Dumnezeu, cu att e mai vie credint a si cunoasterea neputintei si nimicniciei tale, si simtirea nevoii de Dumnezeu cu att e mai aproape. Sau ct e de aproape aerul de trup, asa e de aproape si Dummezeu de suflet. Caci D umnezeu, asa sar spune, e aerul cel ntelegator (de gnd) prin care rezista toti ngerii, sufletul sfin tilor si sufletele oamenilor care nca vietuiesc, mai ales a celor binecinstitori. Tu nu poti trai fa ra de Dumnezeu, nici o clipa, si ntr-adevar, fiecare clipa o traiesti prin El: caci prin El vietuim si ne miscam si suntem". Aici, ntre altele, noi putem aduce gndurile (ideile) asemanatoare ale lui Inochent ie, arhiepiscopul Chersonului: "Omul nu este asa de strns unit cu nici un lucru, cum este cu Dumnez eu; el vietuieste si se misca prin puterea Lui. nsa aceasta unire ramne pentru noi (patimasii) ntunec oasa, pentru ca noi nu putem s-o patrundem. Pe cnd ea totusi e foarte apropiata de noi si sigura; ea constituie temelie tuturor notiunilor tainice sau ideilor mintii." "Aceste simtiri vagi (ne lamurite) ale divinitatii pot fi vazute clar n inima, ca ntr-o putere de baza a spiritului nostru, n care sim tirea si mintea nu este altceva dect o dezvoltare a ei, din amndoua partile. Existenta lui Dumnezeu s e socoate de inima: ca sa umple uneori de astfel de simtiri care n-au avut nici o legatura cu vreun lucru de dinafara, care ar fi putut proveni numai de la comuniunea cu sufletul unei oarec are fiinte misterioase".

Terminnd convorbirea noastra de astazi, cu povetele Parintelui Ioan de Cronstadt, va rog satineti bine minte, ca nevointa lucrarii rugaciunii lui Iisus si n genere a lucrarii laun trice duhovnicesti, dupa cum se vede acest lucru, din convorbirile anterioare, a existat totdeauna s i totdeauna a fost respectata n Biserica Ortodoxasi, n special n Biserica rusa, ca cel mai nsemnat si c el mai eficace mijloc de unire launtrica prin inima cu Domnul Iisus Hristos, care (unire) e cea mai de seamasi mai necesara conditie a unei vieti crestine adevarate si rodnice din fiecare om. Noi am adus o multime de marturii, din scrierile nevoitorilor vechi si noi, care confirma cele spuse. Daca ar fi fost nevoie, am fi putut aduce marturii de acestea ncasi mai multe. nsasi cele spuse sunt de aj uns pentru scopul nostru - sa aratam importanta si necesitatea lucrarii rugaciunii lui Iisu s, pentru viata noastra duhovniceasca, pentru mntuirea noastra.

Daca D-voastra mai aveti oarecare ntrebari, sau nedumeriri, spuneti-le nainte de a ncheia aceasta convorbire a noastra. Preotul. Eu personal n-am. nsa socot ca mirenii mei mi pot spune mie - din toate c ele spuse n convorbirile acestea, se vede ca lucrarea rugaciunii lui Iisus cuprinde n sine un sir ntreg de trepte, care treptat l ridica pe lucratorul rugaciunii de la pamnt la cer si ca treptele c ele mai nalte ale acestei lucrari sunt cu desavrsire inaccesibile marii majoritati a lucratorilor r ugaciunii, asa ca abia se afla unul dintr-o mie care ajunge la rugaciunea cea curata, iar acea rugaciun e, care e mai sus, dincolo de hotarele rugaciunii celei curate, o ajung doar unul dintr-o generatie ntreaga. Marea majoritate a lucratorilor rugaciunii nu se ridica mai sus de cea dinti treapta, l ucratoare sau ostenitoare, a rugaciunii lui Iisus si numai putini se nvrednicesc sa ajunga la t reapta a doua - la rugaciunea de sine miscatoare, harica. Tinnd seama de toate acestea, precum si de greutatea lucrarii nsasi, de lipsa de povatuitori, de posibilitatea greselilor si chiar de primejdia caderii n nselare, oare nu poate slabi la cei mai multi rvna pentru aceasta rugaciune? La re usita mare de la ndeletnicirea cu ea nu te poti astepta, dar greutati multe, primejdii multe. Nu e oare mai bine, va zice cineva, sa nu te apuci deloc de un astfel de lucru peste masura puterilor s i sa te marginesti modest, dupa masura puterilor, cu o evlavioasa ndeplinire a ndatoririlor crestines ti obisnuite frecventarea slujbelor bisericesti, ndeplinirea pravilei casnice de rugaciune si lucrarea, pe ct este cu putinta, a faptelor celor bune? Ce sa raspund la o astfel de ntrebare, daca-mi vor pune-o? Monahul. Raspundeti astfel: D-voastra, cu deplina dreptate, aratati greutatile s i primejdiile nevointei de rugaciune. Dar oare acestea sunt unite numai de lucrarea launtricasi de rugac iunea lui Iisus si nu si de ntreaga viata crestina, despre care, la Sfntul Apostol Pavel a spus - prin m ulte necazuri ni se cuvine noua sa intram ntru mparatia lui Dumnezeu (Fapt.14, 22). Iar Domnul Iisus H ristos a spus ucenicilor sai - n lume necazuri veti avea, dar ndrazniti, caci Eu am biruit lumea ?" (Ioan,16, 33). Multe si alte cuvinte despre greutatile si primejdiile vietii crestine se pot ga si n evanghelii si n epistolele Apostolilor. Si oare nu pe toti crestinii i privesc cuvintele Mntuitoru lui: "Fiti desavrsiti, precum si Tatal vostru desavrsit este". Ori, doar si aceste cuvinte pu n naintea crestinului o problema nu mai putin de mare si de raspundere si nfricosata, dect s i lucrarea rugaciunii lui Iisus? Deci, poti, ramnnd crestin, sa te abati ntr-un fel sau altul, de la greutatile si primejdiile unei vieti crestine, care totdeauna este si va fi, dupa cuvntul Domnu lui, o cale a Crucii? (Mat.16). Si oare nu-i privesc pe toti crestinii cuvintele marelui Apostol al ne amurilor: "Cei care

sunt ai lui Hristos, trupul si-au rastignit cu patimile si cu poftele?" (Gal. 5, 24). Dar daca viata crestina, n genere, este un drum al crucii si o nevointa, si e cu putinta fara de greutati si primejdii, apoi nu e mai drept sa privim lucrarea mintii si rugaciun ea lui Iisus, n special, drept un mijloc haric mntuitor, care ne usureaza acest drum al crucii, al unei vi eti crestine n genere? Caci, ntr-adevar, ce se cstiga de la rugaciunea lui Iisus chiar pe prima e i treapta, ostenitoare? Se cstiga concentrarea luarii aminte asupra cuvintelor de rugaciune, adunarea gndurilor, nvingerea ratacirii gndurilor si ntinaciunii din minte, celei ce vine din cugetele cele navalnice si a celei din inima, ce vine din miscarile cele necurate, se capata o nencetata aducere aminte de Domnul si Mntuitorul nostru Iisus Hristos si o mpreuna petrecere cu El n inima, prin ce

se zideste si se creste simtamntul fricii de Dumnezeu si o veghe asupra starii no astre launtrice si, prin urmare, si asupra cuvintelor si faptelor noastre. Printr-un cuvnt, omul se c ultiva duhovniceste si creste ntr-o stare de rugaciune plina de luare aminte naintea Domnului. Oare to ate acestea, enumerate de mine acum, nu sunt o realizare mare pentru fiecare crestin si un ma re succes n viata lui de crestin? Dar daca toate acestea lipsesc, apoi nici n-am pus nceputul, n-am facut nici cel dinti pas de viata crestina, caci radacina si nceputul vietii de crestin se ivesc mai nti de toate n inima omului. Din inima ncepe viata crestina. Daca noi nu vom pune n inima temelia unei vieti crestine, apoi nu vom avea viata crestina nici n cele de dinafara, dupa cuvntul Cuviosului I sichie. Si predica Mntuitorului despre pocainta si cuvintele despre saracia duhovniceasca, si despre plns, si despre blndete, si celelalte, toate acestea sunt adresate inimii anume, unde treb uie sa se aprinda frica de Dumnezeu, si credinta, si dragostea, si celelalte simtiri neaparat treb uincioase, pentru a urma. sincer si liber lui Hristos, si pentru a mplini porunca Lui. E absolut adev arat, ca foarte putini lucratori ai rugaciunii lui Iisus merg mai departe de treapta cea dinti lucratoar e. nsa de ce? Pentru ca n aceasta lucrare, ca si n ntreaga viata crestina, nu te poti urca pe treapta a doua, fara sa treci prin cea dinti. Cine a trecut treapta cea dinti, acela, fireste, singur de la sine , trece la treapta a doua. Oprire sau piedica pentru o astfel de oprire nu exista. Daca cineva nu tre ce pe treapta a doua, aceasta nseamna ca el trebuie sa ramna pe cea dinti, ca nca n-a crescut pentru a dou a. Acelasi lucru l vedem si n cresterea trupului: fara a trece pruncia, nu poti ajunge la cop ilarie; fara sa treci copilaria nu poli ajunge la adolescenta, s.a.m.d. Urmeaza de aici, ca nu mai trebuie sa mai crestem n genere? Fiecare vrsta si are vr emea si locul sau, att n viata trupului ct si n viata duhului si n genere, n orice lucrare omeneasca si n orice mestesug. Sariturile nicaieri nu sunt cu putinta, dar chiar de ar fi fost cu put inta, apoi n-ar fi fost de folos. Cea mai dreapta cale, dar totodatasi cel mai sigur mijloc de a creste ct m ai repede, n viata duhovniceasca n genere si n rugaciunea lui Iisus n special, e ca sa rami cu rabdare n locul tau, cu srguinta mplinind tot ce se cere de acest loc. n aceasta se cuprinde dreapta cre stere duhovniceasca a unui om; pe care el de obicei, nici n-o observa, nsa care fara ndo iala existasi la vremea sa se descopera ntr-o trecere harica spre cealalta treapta. Iar daca aceas ta trecere nu se petrece, aceasta arata ca lucratorul nca n-a trecut ntreaga treapta necesara pentr u treapta anterioara, de aceea si ramne pe ea. Si fiecare trebuie sa petreaca pe treapta sa, cu smereni e si multumire, fara sa tinda, din voia sa si nainte de vreme, spre realizari mai nalte, si asteptnd cu rabdare, cnd

nsusi Domnul va veni si lundu-l de mna, l va ridica pe treapta mai nalta. Dar oare e drept sa socotim prima treapta ostenitoare a rugaciunii lui Iisus dre pt ceva insuficient? Nu e legata de ea aproape ntreaga experienta de lucrare crestina, accesibila omul ui pe pamnt? Nu este ea o nsotitoare de nenlocuit si o colaboratoare a crestinului, chiar n acel cr estinism activ, despre care ati pomenit si care consta n frecventarea bisericii, n ndeplinirea prav ilei de rugaciune din chilie, n lucrarea faptelor bune? Oare nu ea da o putere launtricasi o curati e, si o rvna, chiar pentru aceasta lucrare de dinafara? De aceea, n cel mai nalt grad, e gresit si ned rept sa se afirme ca daca omul, n cursul ntregii vieti pamntesti, ramne pe treapta ostenitoare a lucrarii mintii, apoi el, prin aceasta, parca nu-si agoniseste nimic pentru viata sa cea vesnica. El cstiga tot ce i-a fost ngaduit si cu putinta n timpul calatoriei sale pamntesti. Desigur, lucrarea mintii nu poate fi rupta

de faptele cele de dinafara ale vietii crestine - frecventarea bisericii, ndeplin irea pravilei de rugaciune si faptele cele bune, nsasi una si alta, n totalitatea lor trebuie sa al catuiasca o nevointa de nempartit a unei vieti pamntesti de crestin. Iar n ce priveste suisurile spre tr eptele cele mai nalte ale contemplarii, apoi caile lui Dumnezeu sunt de nepatruns: ea nu este cu neputinta si n viata viitoare, dupa cum arata acest lucru si staretul schimonah Vasile. Deci, daca greutatile si primejdiile sunt n orice lucrare crestina, iar nu numai n lucrarea rugaciunii lui Iisus si daca ajuns la desavrsirea deplina nu poate n viata aceasta, nu numai un lucrator al rugaciunii lui Iisus, ci si oricare alt crestin, apoi nu e nici un motiv suficie nt ca sa ne nspaimntam si sa ne ferim de lucrarea launtrica a rugaciunii, nsemnatatea mare si mntuitoare a careia, pentru viata noastra cea ntru Hristos, e att de evidenta. ndoielile si ngrijorarile cu att m ai mult nu pot avea loc, cu ct, n lucrarea rugaciunii lui Iisus, ca si n ntreaga noastra viata cres tina - reusita depinde nu de mestesugul nostru si nu de eforturile noastre, ci de ajutorul lui Dumnezeu. Osteneala noastrasi staruinta noastra, desi sunt o conditie neaparat trebuincioasa, nsa ele singure de la sine, fara voia lui Dumnezeu, nu ne asigura reusita. Reusita e conditionata din partea noastra de smerenie, zdrobirea duhului, de las area totala a noastra n minile lui Dumnezeu, de hotarrea noastra de a ndeplini totul, ce depinde de noi, i ar reusita ni se daruieste de la Domnul, atunci cnd ne trebuie acest lucru. Daca noi tinem mint e acest lucru, apoi ne ne vine greu, cu toate primejdiile lucrarii duhovnicesti, lasndu-ne cu o depli na liniste n minile lui Dumnezeu, sa mplinim tot ce depinde de noi, si cu o ncredere de copil sa astep tam ceea ce ne poate da numai singur Domnul! nsemnatatea rugaciunii lui Iisus pentru viata cea duhovniceasca a unui crestin or todox devine si mai de nteles, cnd ne vom gndi mai adnc n miezul vietii crestine si ne vom starui sa patrundem taina ei launtrica, care adesea e acoperita pentru noi, sau prin constructii abs tracte rationalistteologice, sau de o comportare formala de dinafara, fata de ndatoririle religioase. Aceasta "taina a vietii crestine", cu mare limpezime, e descoperita n articolul lui Ierom. Gurie, pe care, din pricina legaturii lui strnse cu continutul convorbirilor noastre, l reproduc n ntregime: "Ct de mult s-a ntarit n veacul nostru tendintele de a da crestinismului fel de fel de ntelesuri! Oricine se apuca sa scrie programe de viata - tinde sa atribuie idealurile sale lui Hristos si sa dea nascocirile sale drept marea veste buna a Fiului lui Dumnezeu. Daca cndva, apoi, n veacul nostru mai ales, se simte nevoia de un criteriu, pentru a determina adevarul unor sentinte despre religie, de o ntoarcere spre acea plinatate a const iintei bisericesti ecumenice, care s-a ntiparit viu n scrisorile Sfintilor Parinti, traditii si hotarr

ile sinoadelor. Ratiunea individuala pretinde larg la dreptul sau de a patrunde adevarul din pro blemele religioase. Libertatea vrea sa scape de catusele constiintei bisericesti, care-i cere o ascu ltare chibzuitasi o normare mult mai chibzuita, strict ndreptata spre un anumit scop al vietii. Ratiu nea, mndra de pozitia sa, de talente si de suprematie, ngmfa, iar normarea vietii ca o normare a luptei launtrice, cu toate felurile de mpotrivire a trupului si trufiei duhului, se mpotriveste prea mult unui suflet iubitor de libertate. Sufletul stie numai ceea ce l nconjoarasi altceva nu vrea sa stie: Pentru el (sufletul) e scumpa orice aspiratie patimasa, comoditate, comfortul, bucurie fur tunoasa a pamntului celui pacatos. O pojghita din anii copilariei nfasoara sufletul si nu-l lasa sa r azbeasca spre izvoarele

unei alte vieti. Iar cnd sufletul ncepe sa ajunga la maturitate, el ncepe sa faca n iste suprastructuri n aceasta pojghita, trufindu-se, crede numai n sine, si rupe orice legatura cu con stiinta bisericii. Tot mai mult si mai mult sunt uitate idealurile bisericesti ecumenice, desi, des pre ele, foarte des vorbesc si scriu. Mintea simte falsul principial al vietii obisnuite, vrea nrudir e cu Dumnezeu, apropiere de El, ca fiecare pas al vietii sa fie facut, dndu-si seama de Dumnezeu , simtindu-L pe el, avnd o simtire fata de El si naintea Lui, nsa fiind marginit, nestatornic si adesea mincinos, el ia ideea sfnta numai n parte si nu o poate cuprinde pe ea n toata plinatatea. El nu-i poate da ei (ideii) explicarea (lumina) cuvenitasi cu att mai mult nu poate arata mijloacele reale pe ntru a o transpune n viata: De ideea sfnta s-au atins oamenii care traiesc ntr-un fel sau altul, n afar a de plinatatea constiintei bisericii, oameni cu o ratiune si autoritate individuala, oameni car e nu cunosc taina vietii bisericesti ecumenice si care n-au studiat aceasta viata n Sfnta Scripturasi n acel e traditii, unde ea s-a reflectat n toata puritatea sa. Ei cunosc mult si trateaza despre o viata crestina din vechime, ca despre o viat a a unei dragoste fratesti, ca despre o viala a libertatii si egalitatii, ca despre o ordine socia la mai buna, nsa nu cunosc nimic despre ea ca despre o viata de o reala comuniune cu Dumnezeu. Si acest lucru e de nteles pe deplin. Duhul Sfnt locuieste (salasluieste) n biseric a lui Hristos, se descopera numai aceluia care, pentru ascultarea fata de credina, e setos sa traia sca cu toata plinatatea constiintei bisericesti; se salasluieste n inima omului pentru ostenel ile si sudorile unei vieti de buna cinstire, dupa o ncercare a celui ce se mntuieste, dupa ce i s-a cal it libertatea lui, n paza sfnta a talantului de har ce i-a fost ncredintat.Crestinismul e profund teist ic. Dumnezeul lui (crestinismului) e viu si iubitor, personal, un Creator-Proniator apropiat de oa meni. Sub ndrumarea lui personalasi voroava lui a crescut omul cel dinti. Dupa caderea omului si dupa ce s-a lipsit el de viata cea n comuniune cu Dumnezeu, Dumnezeu cel plin de iubire vine la omenirea c ea cazuta n chip smerit de om. El petrece cu oamenii si din nou l ridica pe om, la posibilita tea comuniunii cu Dumnezeu si asemanarii cu Dumnezeu de mai nainte. Prin Mntuitorul, oamenii s-au al toit n Dumnezeu. Prin Duhul Sfnt, viata cea de comuniune cu Dumnezeu a nceput sa se zidea scasi sa se ntareasca pe pamnt, n Biserica lui Dumnezeu. Taina vietii crestine este taina comuniunii noi a lui Dumnezeu cu omul, care ncep e pe pamnt si care se continua n vesnicie. Viata Bisericii lui Hristos, celei de pe pamnt si celei din cer, este, mai nainte de toate, o viata de o reala comuniune cu Dumnezeu, o viata a Duhului Sfnt n inimile credinciosilor. "Nu cunoasteti ca sunteti Biserica lui Dumnezeu si Duhul Sfnt locuieste ntru voi?". (1 Cor. 3, 16).

"Eu sunt buciumul, iar voi mladitele; ramneti ntru Mine si Eu ntru voi", zice Hristos. "Ca t oti sa fie una, precum Tu, Parinte, ntru Mine si Eu ntru Tine, asa si ei una sa fie ntru noi", se r uga Mntuitorul. Si crestinii, altoindu-se la Buciumul cel dumnezeiesc, prin Duhul Sfnt, ce locuie ste n ei, se uneau ntr-un duh, ntr-un singur om, ntr-o singura ntocmire. "Ei, zice Grigore Teologul, ci nstitorii Unuia au ajuns una; cinstitorii Treimii, s-ar zice, s-au unit ntre ei, au ajuns unanimi (cu un suflet) si egal cinstiti". (Vol.1). n ziua de cincizecime, Duhul Sfnt s-a cobort asupra Apostolilor lor si n fata ochilo r tuturor a produs n ei o schimbare minunata. Apostolii au capatat anumite puteri si nsusiri, pe care pna

atunci nu le avusesera; ceva dumnezeiesc a nceput sa salasluiasca n fiinta lor, sa vietuiasca cu ei, sa-i ndrumeze. Pentru cei credinciosi, acest lucru era mplinirea fagaduintei Mntuit orului despre trimiterea Duhului Sfnt si o marturie a faptului, ca o viata reala launtrica de c omuniune cu Dumnezeu a nceput pe pamnt. De atunci, Duhul Sfnt, ca un principiu dumnezeiesc personal, care purcede de la T atal, fara schimbare petrece n Biserica lui Hristos si se comunica crestinilor credinciosi. Apostolul Petru, dupa predica sa despre Hristos, n ziua coborrii Sfntului Duh, la ntrebarea oamenilor ce-l nconjurau: "Ce sa facem, barbati frati? a raspuns: "Pocaiti-vasi sa se boteze fie care dintre voi, n numele lui Iisus Hristos, prin pocainta de pacatele cele facute mai nainte; si pr in botez fiecare intra n numarul celor credinciosi, ajunge madular al Bisericii lui Hristos si primeste darul Sfntului Duh. Astfel, crestinul se mpartaseste de viata cea harica, din inima lui ncepe satsneasc a un izvor dumnezeiesc, el chiar n chip simtit traieste nnoirea fiintei sale, salasluirea n el a puterii ziditoare celei dumnezeiesti. Multi credinciosi, n timpurile Apostolilor, unindu-se cu Biserica lui Hristos, as emenea Apostolilor, ntr-un chip vazut de toti, capatau viata cea dumnezeiasca n inimile lor; umplndu-se de darurile harice ale Sfntului Duh, ntr-un mod simtitor, retraiau starea nalta a comuniunii cu Dumnezeu. Si de atunci toti nevoitorii de credinta si buna cinstire, devenind vase ale harului, aratau lumii darurile Sfntului Duh ce locuiau n ei, pe tot parcursul vietii Bisericii lui Hristos si pna astazi. Prin Duhul Sfnt se sfinteste ntreaga viata a unui crestin adevarat. ntregul proces al mntuirii lui se lucreaza n lumina comuniunii cu Dumnezeu, cnd ascunsa, cnd vadita. De la cele ma i mici trepte, ea (comuniunea cu Dumnezeu) duce pe om spre o tot mai mare si mai mare p atrundere a vietii celei dumnezeiesti si se ncheie cu desavrsita salasluire a lui Dumnezeu. Pu terea lui Dumnezeu, unindu-se cu libertatea omului, l curata pe crestin de orice ntinaciune a trupului si duhului si pregateste, n sufletul lui, un locas fara de patimi, sfnt, pentru depli na si fericita salasluire a lui Dumnezeu, dupa cuvntul Mntuitorului: "Vom veni si loc vom face". (n inima omului). Noi am ntrebuintat doi termeni pentru a caracteriza feluritele perioade ale vietii dubovnicesti-harice: comuniunea cu Dumnezeu si salasluirea lui Dumnezeu. Exprimnd u-ne figurat, sub termenul cel dinti se ntelege, parca, o unire pe dinafara, necompleta , a Duhului lui Dumnezeu cu duhul omului. Omul simte puterea dumnezeiasca, care l ajuta, simte ca el e sprijinit numai de aceasta putere dumnezeiasca, nsa pe de alta parte, de asemenea simte, ca n sufletul lui a ramas patimirea (patimi), care l mpiedica cu desavrsire sa se odihneasca n Dumnezeu,

ca i lipseste plinatatea puterii dumnezeiesti, ca inima nu e plina, nu e multumita, c auta, nceteaza sa-L aiba pe Dumnezeu n sine, sa-L iubeasca cu toata plinatatea fiintei sale, dar cu t oate acestea, acest lucru nca lipseste, caci inima, n parte, iubeste si patima. ]Iar salasluirea lui Dumnezeu este chipul cel mai desavrsit al comuniunii cu Dumn ezeu, cnd Duhul Sfnt, cu desavrsire, se ncredinteaza omului si se salasluieste n el. n fata noastra e o scrisoare a raposatului Ieroschimonah de la Sihastria Optina. Staretul, nu cu mult nainte de moarte, astfel scria unui ucenic despre cautarile si rugaciunile sale, ca sa primeasca harul Sfntului Duh.

"Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiule, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi". (n original sunt numai initialele acestor cuvinte): "Doamne, binecuvinteaza-ne si ne mntuieste pe noi"! Prea iubitorule de Dumnezeu taica N. Sa ncep de la iubirea de Dumnezeu. Poate dupastiinta, dupa aptitudinile mintii Dvoastra, cunoasteti despre iubirea de Dumnezeu, neasemuit mai mult dect eu saracaciosul. S lava lui Dumnezeu! Dar daca Dv. ati fi fost ranit n inima de aceasta iubire de Dumnezeu, e a, pe dinafarasi dinlauntru, v-ar sfinti, v-ar arde, v-ar topi - apoi, desigur, nici amintiri de placeri patimase, nici alte umbre oarecare n-ar fi n inima D-voastrasi ea (inima) cu nimic nu s-ar putea ndulc i, fara de iubirea de Dumnezeu. Iarta-ma dragul meu, si sa nu socoti ca eu vreau sa te ocar asc pentru ceva. Nu, absolut, nu! Eu as fi vrut numai sa-ti explic, ca celui mai apropiat prieten si frate ntru Hristos, simtirea iubirii de Dumnezeu - acea simtire pe care cu att de mult si att de puter nic doream s-o primesc si n-o primeam. Aceste dorinte ale mele erau chinurile nasterilor mele d uhovnicesti si aceste chinuri au fost foarte ndelungate, aproape treizeci de ani si ceva. Socot ca lupta cu pacatul, pentru bucuria unirii cu Domnul si Ziditorul, era n mine de doua feluri. Una, a mea fireasca, alta, a lui Dumnezeu - nsa totul era asa de tainic si de asc uns dupa rnduiala de sus, ca eu numai mai trziu am putut pricepe ceva. Eu nu puteam n lupta cu mine n sumi, cu rabufnirile patimilor trupului meu, nsa cu toate acestea, n mine persista o dorint a mai naltasi mai buna dect toate rabufnirile pacatului. Ea (dorinta aceasta) naripa duhul meu, eu s imteam ca numai ea ma va multumi pe mine si nimic altceva (mai mult nimic) pe lume - aceasta put ere vesnic creatoare, pentru care nu moare, daruita de Creator - iubirea de Dumnezeu. Eu eram nsetat sa-L iubesc pe Creator din toata inima. nsa cum sa iubesti? Ca sa i ubesti pe Dumnezeu trebuie sa fii vrednic de Dumnezeu; iar eu ma vedeam pe mine nu numai p acatos, ci si zabovind n pacatele mele. Dorinta de a iubi pe Dumnezeu se ntarea, crestea pna la ardere, dar cum sa iubesti , ca inima sa fie multumita n dorinta sa, eu nu stiam. Si ce sa fac pentru acest lucru, nu ma putea m pricepe. Am ncercat toate mijloacele, pe care mi le arata: adica sa faci tot ce e bun, sa fii milostiv cu cei de aproape. Eu am epuizat aceasta virtute pna la fund. Nu odata am ramas abia acoper it, mpartind totul celor nevoiasi, rabdam foamea si frigul, ascunznd acest lucru de la altii, sufeream batjocurile, nu ma razbunam pentru ele, ma sileam sa-i iubesc pe vrajmasi si-i iubeam, dupa c um e poruncit acest lucru de Domnul. nsa iubirea nsasi fata de Dumnezeu eu n-o simteam n mine, ba si patimile mele mi spuneau clar, ca eu eram strain de aceasta iubire dumnezeiasca. Iar gndul meu nu ma parasea pe mine si inima ardea nca cu o dorinta mai mare de a iubi pe Dumnezeu, ns

a, n realitate, eu n-ajungeam la acest lucru. Eu simteam ca puterea vietii e n iubirea de Dumneze u, putere creatoare, harica; eu socoteam ca daca voi avea n mine aceasta iubire, apoi catus ele patimilor mele vor cadea de la sine, urmele lor se vor topi si vor arde de focul iubirii dumnez eiesti. Eu eram atunci convins de acest lucru si acum te ncredintez, ca altfel nici nu poate fi. Acest l ucru e acel adevar, despre care s-a spus de nsusi Mntuitorul nostru Dumnezeu; "Adevarul va va slobozi pe voi, si voi veti fi ntr-adevar sloboziti." Si iata ca nu mai aveam rabdure sa astept mai mult . Eu strigam n fiecare clipa, dar cnd ma va nvrednici Domnul de aceasta iubire fata de El. Dar El a zis: "Fara de

Mine nu puteti face nimic". Doamne, vino si te salasluieste ntru noi; nvata-ma sa fac voia Ta, nvata-ma sa Te iubesc pe Tine cum se cuvine sa te iubesc. Doar pentru Tine, Cel a totputernic, nu e greu sa faci acest lucru pentru mine, Doamne, macar asa nvredniceste-ma: salaslui este pentru putin aceasta iubire ntru mine si petreci ntru mine; eu Te voi pricepe, Te voi cunoaste; apoi departeazaTe de la mine si eu pe urma, din cunoastere, voi tinde catre Tine, voi suferi co nstient, stiind pentru ce sufar, pentru ce traiesc. Si iata, Domnul meu a binevoit ca sa ma mbolnavesc, si eu m-am mbolnavit, iar drag ostea aceasta nca n-o ncercasem n mine; m-am mbolnavit si plngeam tare n timpul bolii mele, ca am ra mas biruit n pacatele mele de pacat, iar iubire nca tot nu am. Ma grabesc sa ma caiesc , si nu o datasi nu de doua; ci foarte mult ma caiesc si capat o bucurie, caci vad ca pacatul ncep e sa-si piarda puterea asupra mea, fiindca ndulcirea pacatoasa lipsea din sufletul meu, gndul cel pacatos nu se mai ivea n inima, iar pocainta s-a unit cu o multumire fata de Dumnezeu. Cu att mai mult sufeream, cu att mai usor ma simteam. Eu simteam o mare nevoie sa ma mpartasesc si pe mine ma mpartaseau; dupa mpartasirea cu Sfintele Taine, duhul meu se naripa cu o nadejde negraita de Dumnezeu, iar inima mea se umplea de o multumire catre Domnul Iisus Hristos. Anume aici mi s-a descoperit, mie, saracaciosului, n toata plinatatea ei de necuprins, iubirea lui Dumnezeu pentru lume, n rascumpararea neamului omenesc. Aceasta drago ste a vorbit parca ntru mine, nlauntrul fiintei mele cu atta putere fata de Domnul, ca eu nu mai simteam nici suferintele mele. Eu nu puteam sa ma despart nici cu gndurile, nici cu simtirile inimii de iubirea catre Domnul. Amintirile despre viata Lui pamnteasca, despre toate manifestarile si lucrarile de pe pamnt, produceau n mine un cutremur plin de bucurie, nnoind launtricul sufletului s i inimii mele. Inima mea era plina de nadejdea mntuirii. Nimic nu putea sa-mi dea prilej de a ma deznadajdui de ndurarea lui Dumnezeu. Domnul era aproape, sufletul traia prin El si-l simteam nu mai dragostea Lui cea nemarginita. Fiecare pas al vietii pamntesti a Mntuitorului era chiar ntiparit n constiinta mea, el fiind savrsit pentru mntuirea, pentru sfintirea omului. El a sfintit totul pentru mine, si aeru l ce ma nconjoara, si apa pe care am baut-o si nsusi patul pe care zaceam, si mormntul, n care ma pregate am sa cobor. Toate acestea erau o arvuna a mntuirii mele, nvierii mele din moartea trupului si proslavirii cu Domnul. Si eu simteam ca acest lucru se facea, nu dupa meritul meu, ci numai pen tru nemarginita milostivire a lui Dumnezeu. Eu ma recunosteam pe mine foarte pacatos, dar n acelasi timp, o nadejde fierbinte spre dragostea si mila lui Dumnezeu cea mntuitoare, necontenit naripa duhul meu. Lacrimile de umilin

ta curgeau din ochii mei, iar ce simtea inima mea n acest timp, eu nici nu pot sa descriu. E u nu simteam nevoie de mncare, mi venea greu cnd ma vizitau altii. Eu eram fericit, ranit de dra gostea catre Domnul, doream sa ramn chiar pentru vesnicie singur si sa sufar - nsa numai cu Dom nul si n dragostea fata de El. Iata ce este iubirea de oameni si ce face ea cu sufletul o mului. Pentru aceasta, eu v-am numit pe D-voastra prea iubitor de Dumnezeu, caci iubire a de Dumnezeu e necesara pentru toti si pentru fiecare n parte. Ea este bogatia cea nefuratasi es te puterea cea atotputernica, ca puterea creatoare, e puterea vietii celei de veci.

Daca cineva a nfipt aceasta putere n inima, acela si sufletul sau l va nviora prin e a. Cel iubitor de Dumnezeu, nu doreste dragostea fata de lumea aceasta, caci a iubi lumea aceasta va fi deja ruperea dragostei fala de Dumnezeu si o vrajmasie fata de Dumnezeu. Acest cuvnt, multora, nu le va parea just, nsa el este dreptatea lui Dumnezeu si adevarul. Oare cel ce are o dragoste harica fata de sine va ucide pe altii? Cine iubeste p e Dumnezeu, oare va pofti lucrul altuia? Cine iubeste pe Dumnezeu, oare doreste sau cauta altceva st rain, sau va lua sau fura ceva strain? El si pe ale sale le are ca pe ale lui Dumnezeu si cu frica de Dumnezeu iroseste din cele ce i-a dat Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu este puterea de viata a sufletului si a inimii omului, zidit dupa chipul lui Dumnezeu. Prin ea, omul, din nou este asezat n rai si vine la el mparatia lui Dumn ezeu ntru putere. Trebuie sa iubim pe Dumnezeu, sa traim prin El, sa inspiram si sa expira m prin duhul dragostei de Dumnezeu. "Daca Domnul n-ar fi fost n noi, nimeni dintre noi n-ar fi putut sa nvinga; mpotriva luptelor vrajmasului. Caci cei ce biruiesc, se, nalta nca de aici (adica d e pe acum). Oare, ati simtit D-voastra, stimate cititor, n aceasta scrisoare, bataia (pulsul) unei oarecare vieti necunoscute, straine de noi, unei vieti pline de o frumusete duhovniceascasi de o putere harica, tainica? Acesta e glasul sufletului, care a trait viata minunatasi tainica a neg raitei comuniuni cu Dumnezeu. Cte eforturi, cte rugaciuni, ce tarie de duh si integritate a naturii, c are treizeci si ceva de ani, fara abatere, a tins spre un anumit scop, spre a primi n sine, dragostea cea dumnezeiasca - a Sfntului Duh al lui Dumnezeu. Si iata, la apusul zilelor, aproape de patul mortii, Duhul Sfnt intra n camara cea mpodobita a unei inimi nevoitoare si se salasluieste n ea. Aici e deja mai mult dect un ajutor obis nuit dat omului, n lucrarea mntuirii. Aici, Domnul vine n inima omului, Duhul Sfnt l face viu si n chipu l cel mai strns, se uneste cu sufletul omului. Aceasta e taina vietii crestine! nsa ea e uitata de noi si majoritatea dintre noi nu cunoaste Duhul. Daca noi am primi aceasta taina, ndata viata noastra ar merge n acord cu plinatate a constiintei bisericesti; spre a urma viata tuturor persoanelor proslavite de Dumnezeu. Toate certurile despre slujirea personala sau obsteasca, despre tacere si zavorre sau despre o larga act ivitate sociala, se vor ndeparta, caci ele vor fi luminate dintr-un punct de vedere superior. Daca nu se tinde spre acest lucru, viata din punct de vedere crestin este fara r ost, fara sens si zadarnica. Aceasta e viata fara Dumnezeu, fara suflet. nsa, ca sa agonisesti pe Duhul Sfnt, c a sa agonisesti pe acest duh de foc, trebuie sa suporti ostenelile si sudorile inimii, trebuie sa-t i mpodobesti camara inimii pentru El. Iata ca anume aceasta mpodobire a camarii proprii din inima est

e cel dinti, cel mai trebuincios si necesar lucru n crestinism. De aceea, crestinismul pe ct de str ict e teistic pe att de strict e si individualistic. Se mntuieste individul, sufletul sau. Fiecare cre stin, nsetat de Duhul Sfnt si care gateste n inima sa camara pentru salasluirea Treimii celei mparatesti, cu puterea aceluiasi Duh al lui Dumnezeu, se ridica din putere n putere si ajunge ntru barbat desavrsit la plinirea masurii vrstei lui Hristos. nsa el nu se mntuieste singur, ci ntreaga plina tate bisericeasca -pamnteascasi cereasca. El este un inel al corpului Bisericii si slujeste lui, ia r ea l hraneste pe el, sprijinindu-l si ajutndu-l n tot felul.

Pregatind camara inimii sale pentru Duhul lui Dumnezeu, crestinul si schimba cont inutul pacatos si egoist al personalitatii sale n cele pline de dragoste sfinte; el, prin schimbare a propriei sale fiinte launtrice, devine un slujitor plin de dragoste si ajutator al celor de aproape, iar stralucit de lumina Duhului lui Dumnezeu ce locuieste n el devine un purtator puternic al puterii lui Dumnezeu celei atotorganizatoare, atotziditoare, puternic prin credinta care muta muntii, plin de dragoste si de rugaciune pentru tot ce este viu. Aici se taie nodul mperecherilor (discutiilor). Individualismul se uneste n forma cea mai ideala cu largimea dragostei celei atotcuprinzatoare si cu plinatatea slujirii sociale pen tru omenirea neputincioasa, lipsita de puterea vietii celei purtatoare de duh, cazuta. Schimbarea continutului egoistic al vietii, n cele pline de iubire si sfinte, nu se poate ajunge fara de o nevointa libera a duhului. Aceasta nu e o umanitate obisnuita, sau filantropie batatoare la ochi. Nu, aici este un ideal mult mai nalt si care singur e de pret. Inima se zideste pentru Duhul lui Dumnezeu, se schimba nsasi natura firii ei. Se vede fiecare firicel de gunoi pacatos, si el, odata ce e vazut, cere ca de ndata sa fie ndepartat. Nu e ngaduit nici cea mai mica umbra de a te mndri cu eul tau, cel mai fin chip de iubire de sine, e o piedica pentru salasluirea Duhului lui Dumnezeu n inima omului; cea mai mica ncalcare a personali tatii straine e privita ca un pacat mpotriva dragostei; mpotriva chipului lui Dumnezeu din om, e p otrivnic (chipul iubirii de sine) Duhului si l departeaza de el. De aici curatia desavrsita si plinatatea dragostei ca un ideal al crestinismului si inevitabilasi aspra asceza a vietii c a cel mai trebuincios si unic mijloc n minile libertatii omenesti, pentru atingerea acestui ideal. Asceza v ietii se poate manifesta n felurite chipuri si forme - de la zavorre si nebunie (cea pentru Hrist os) pna la cea mai larga slujire a dragostei; acest lucru depinde de calitatile individuale ale cre stinului ce se mntuieste, nsa ea, (asceza) trebuie sa corespunda scopului, sa ajute la prelucrare a fiintei omenesti pna la idealul curatiei celei desavrsite, strneste gndurile si simtirile corespunzat oare fata de Dumnezeu. Crestinismul e strict ascetic, adica el cere o lupta necontenita, plin a de chinuri si suferinte, cu pacatul ce petrece n om si-l nconjoarasi pe dinafara, o ncununata nfrna re a eului nostru n numele domolirii pacatului si agonisirii binelui. Aceasta e participarea libertatii crestine la opera mntuirii. Cea mai nalta nevoin ta a ei e sa se aduca pe sine jertfa lui Hristos si sa se lepede de vrerea sa, n numele vrerii si voii lui Hristos. Lasarea noastra pe de-a ntregul n voia si ajutorul lui Dumnezeu, lipsa desavrsita d e nadejde n puterile noastre personale, asteptarea vindecarii, nnoirii si luminarii de la Duh ul lui Dumnezeu,

strigatul nencetat despre acest lucru catre Dumnezeu - iata acel punct final, und e libertatea adusa n jertfa se mpodobeste cu cununa de biruinta si ei i se ncredinteaza intregul talant al harului. Duhul Sfnt se uneste cu ea (libertatea) si se salasluieste n inima omului. Aceasta este, ni se pare, taina vietii crestine. Aceasta este mai nti o viata de comuniune activa cu Dumnezeu, care se ncununeaza cu o tainica salasluire a lui Dumnezeu. Aceasta este o viata strict individualasi individuali tatea sa e larg iubitoare, ideal-bisericeasca. Aceasta este o viata strict ascetica, ntegrala far a nici o schimbare, mereu ndreptata spre un anumit scop si care nimiceste, n calea sa, tot ce o mpiedic a pentru a realiza idealul ei cel vesnic.

Sa mai cautam noi confirmarea ideilor expuse n cuvntul lui Sfintilor Parinti? Cine, ct de putin, s-a interesat de viata crestina erele barbatilor care au trait aceasta viata haricasi ne-au lasat indicii, cum ziceau duhovniceasca - acela stie foarte bine schema generala a mntuirii crestine. Aceasta este curatirea inimii, ostenelile si sudorile pentru cu Dumnezeu, pentru

Dumnezeu si n scrierile launtrica, a citit op ei n sine, viata cea bucuria comuniunii

o viata n Dumnezeu. Aceasta este lupta cu pacatul, osteneala pe cea dinti jumatate a caii spre mntuire si odihnirea ntru Domnul, fericita salasluire a lui Dumnezeu, n cea de a do ua si cea de pe urma. Crestinismul e unica religie din lume, care admite posibilitatea unui control n v iata si care realizeaza, pentru om ceea ce-i fagaduieste. mparatia lui Dumnezeu, nlauntru" pe D uhul Sfnt n inimile credinciosilor si mparatia lui Dumnezeu ntr-adevar vine n inima celui ce se sileste sa o ia si Duhul Sfnt se salasluieste ntr-un suflet care e pregatit pentru El si locuieste n el. Acest adevar, al religiei crestine, e accesibil celui mai riguros control si e c onfirmat de experienla unei adunari nenumarate de oameni, care si-au nchinat viata lor lui Dumnezeu, - e clar ntiparit n traditia bisericeasca verbalasi scrisasi prin el e vie constiinta bisericeasca e cumenica. "Cine se sileste sa creadasi sa vina la Domnul, zice Macarie cel Mare, acela tre buie sa se roage, ca nca de aici sa primeasca Duhul lui Dumnezeu, pentru ca El este viata sufletului. si pentru aceasta a venit Domnul, ca nca de aici sa dea sufletului viata - pe Duhul Sfnt. Caci scris e ste: "Pna cnd aveti lumina, credeti n lumina". (Ioan,12, 26). De aceea, daca cineva n-a cautat aici si n-a primit viata pentru suflet, adica Lumina cea dumnezeiasca a Duhului - apoi el, n vremea iesirii din trup, e lepadat n partea cea de-a stnga a ntunericului, fara sa intre ntru mparatia cerurilor si avnd sfrsitul n gheena cu diavolul si cu ngerii lui. Dupa cum fierul sau plumbul, aurul sau argintul, introduse n foc, si pierd nsusirea asprimei, transformndu-se n materii moi si ct ramn n foc, dupa puterea caldurii focului, se top esc si si schimba asprimea fireasca, la fel si sufletul lepadndu-se de lume si iubind pe Un ul Dumnezeu, cu mare rabdare si cautare din inima, ntru osteneala, ntru nevointa, asteptndu-L nencet at cu nadejde si cu credinta si primind n sine acel foc ceresc al Dumnezeirii si a dragostei Duhului, ntr-adeva r, se leapada atunci de toata dragostea cea lumeasca, se elibereaza de orice vatama re a patimii, arunca totul de la sine, si schimba calitatea nefireascasi asprimea pacatului, toate le socoate de prisos ntru unicul Mire Ceresc, pe care L-a primit n sine, se odihneste cu o dragoste fierbin

te si negraita fata de El. Mintea si priceperea crestinilor, dupa comuniunea si mpartasirea cu Sfntul Duh, aj ung la o statornicire, tarie, netulburare si odihna, nu se risipesc si nu se tulbura de gn durile cele desarte si nestatornice; ci petrec n pacea Iui Hristos si n dragostea Duhului, dupa cum si Do mnul, vorbind despre unii ca acestia, a zis ca ei au trecut de la moarte la viata (Ioan 5, 24) . Faptura cea noua - crestinul - se deosebeste de toti oamenii din lume prin nnoire a mintii, mpacarea gndurilor, prin dragostea si alipirea cereasca de Domnul. Pentru aceasta a si fos t venirea Domnului, ca cei ce, ntr-adevar au crezut n Domnul, sa se nvredniceasca de aceste l ucruri duhovnicesti.

Domnul cheama pe om spre odihna, zicnd: "Veniti la Mine toti cei osteniti si mpova rati, si Eu va voi odihni pe voi". (Matei 11, 28). Si pe acele suflete care se supun si vin, El le odihneste de gndurile grele, mpovaratoare si de faptele cele necurate. Ei ajung desertati de or ice faradelege, sarbatoresc Smbata cea adevarata placutasi sfnta, sarbatoresc praznicul cel duhovn icesc al bucuriei si veseliei celei negraite, savrsesc din inima curata, o slujba curatasi bineplacuta lui Dumnezeu. Si aceasta e adevarata si prea luminata Smbata! De aceea, sa rugam si noi pe Dumnezeu, ca sa intram ntru odihna aceasta, sa ne de sertam de toate gndurile cele de rusine, viclene si desarte, sa ajungem la posibilitatea de a slu ji lui Dumnezeu dintr-o inima curatasi a sarbatori praznicul Duhului Sfnt. "Si fericit este cel ce va intra ntru aceasta odihna!" (Ierom Gurie. Taina vietii crestine, Ed. Sihastriei Optina cu hramul Intrarea Maicii Domnului, don Gozelsc, an.1908) . Cuvintele Ieromonahului Gurie, citate de mine, vorbesc anume despre aceasta "tai na a vietii crestine", care se cuprinde ntr-o dragoste vie fata de Dumnezeu, ntr-o comuniune v ie cu Dumnezeu si o salasluire a lui Dumnezeu, care se pot realiza n snul Sfintei Biseri ci prin lucrarea harica a Sfntului, ntiparirii si descoperirii careia, n inima unui crestin credinci os, e nchinatasi lucrarea rugaciunii lui Iisus cu mintea. Iata de ce am socotit ca e potrivit sa n chei aceasta convorbire anume cu acest articol. Preotul. Cuvintele D-voastra ma linistesc cu desavrsire. Plecnd din manastirea D-v oastra, eu duc cu mine o idee deplinasi clara despre rugaciunea lui Iisus, despre nsemnatatea ei si despre necesitatea ei n viata cea duhovniceasca a unui crestin, precum si despre felul c um trebuie lucrata aceasta rugaciune, dupa nvatatura si traditia Sfintilor Parinti si nevoitori ai B isericii Ortodoxe, pentru care lucru va aduc multumirile mele adnci si sincere, nu numai din partea mea, ci si din partea fiilor mei duhovnicesti. 1 Macarie Egipteanul, vol. I CONVORBIRI DE NCHEIERE Preotul. Eu m-am pregatit cu totul de plecare, nsa am simtit o dorinta puternica sa mai trec pe la Dvoastra, ca sa va multumesc pentru povetele ndrumatoare, care mi-au descoperit mie miezul vietii duhovnicesti dinlauntru si sa va cer sa va rugati pentru mine si sa-mi dati bine cuvntarea Dv. pentru plecare si, poate sa mai aud povata D-voastra, cea de pe urma, sfatul si ndrumare a cum sa pazesc eu, cel slab si nencercat, n mintea, n inima si n viata mea, nvataturile ce le-am pri mit de la Dvoastra. Eu ma tem ca n viata lumeasca, complicatasi plina de desertaciune, e usor si degr aba voi

pierde totul ce am reusit sa agonisesc aici, la Sf. Dv. Manastire.

Monahul. mi pare foarte bine ca va vad nca odata. Nu va tulburati, si nu slabiti c u Duhul. Nadajduiti spre Domnul. El nu va va parasi si va va ajuta, nu numai sa pastrati, ci sasi cresteti si sa nmultiti cele bune, pe care vi le-a dat manastirea noastra. Din partea D-voastra ngrijiti-va sa pastrati acel duh de rvna dupa Dumnezeu, acea ardere a inimii pe care o simtiti acum n D-voastra. Preotul. Eu as fi foarte fericit sa pastrez n mine aceasta ardere a Duhului dupa Dumnezeu, nsa ma tem ca nu voi reusi. Ce sa fac ca sa nu o pierd? Monahul. Rvna dupa Dumnezeu se naste n noi, n simtamntul pocaintii care e aprins n no i de harul lui Dumnezeu pentru duhul nfrnt si fagaduinta de a lucra voia lui Dumnezeu; ea este puterea spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu si numai ea singura e n stare sa ia asupra ei, toata povara aceasta. Duhul de rvna este unica putere mntuitoare pentru noi. Unde este el, acol o e srguinta, griji, staruinta, vointa pentru faptele cele placute lui Dumnezeu. Unde nu este el, acolo totul nceteazasi cade: n-are duhul viata - el se raceste, moare. Poate fi acolo si lucr area faptelor celor bune - nsa ele vor fi bune numai dupa forma, iar nu dupa putere si duh. Aceasta e ste acel foc care a venit sa-l arunce pe pamnt pe Domnul nostru Iisus Hristos (Luc.12,49). Apostolul porunceste sa nu stingem duhul (1, Tes. 5,18). La Sfintii Parinti acest lucru se numeste felurit: cntare, oferire, osrdie, srguinta, caldura duhului si ardere si pur si simplu rvna 1. Ca sa pastram n noi acest duh al rvnei dupa Dumnezeu, trebuie neaparat sa ne ntoarc em viata cea de dinafara spre cea dinlauntru, sa patrundem n noi nsine, sa ne mutam constiinta din domeniul ratiunii n domeniul duhului, din cap n inimasi sa ne ntarim bine acolo. Acesta este punctul de plecare, de nceput, al trecerii spre o viata duhovniceasca dreapta. Pentru a desc operi aceasta lege a vietii celei duhovnicesti si a o lamuri din toate punctele de vedere, au si fost nchinate toate convorbirile noastre anterioare 2. Numai pe lnga aceasta petrecere nencetata nlauntru se poate pastra n sine o necurmat a ardere a duhului si o rvna dupa Dumnezeu. "Rvna, scrie Sfntul Teofan, trebuie pastrata pe ac eeasi cale pe care s-a nascut, iar ea s-a nascut printr-o schimbare launtrica a inimii, sub lu crarea cea nevazuta a harului lui Dumnezeu" 3. nvatatura despre mutarea constiintei, din domeniul mintii n domeniul duhului si di n cap n inima, e cu totul straina constiintei stiiniifice contemporane. "Oamenii mintii (cei nva tati), Scrie Episcopul Teofan ntr-una din scrisorile sale, traiesc numai n cap. Traiesc n cap si sufera de o nencetata nvolburare, nu lasa atentia sa stea numai ntr-un loc. Nici mintea, pna cnd ea e n cap , nu poate sta si ntr-un singur gnd despre Dumnezeu. Pna cnd ea e n cap, tot fuge si fuge. Pe ac est temei,

celor ce doresc sa se statorniceasca ntr-un singur gnd despre Dumnezeu, li se poru nceste sa paraseasca capul si sa se coboare cu mintea lor n inimasi sa stea acolo cu atenti a fara iesire. Numai atunci cnd mintea se va uni cu inima, se poate astepta o reusita n aducerea aminte de Dumnezeu. Binevoiti a va propune drept realizarea acestui lucru si ncepeti a va misca spre aceastatinta. Sa nu socotiti ca acest lucru este peste masura puterilor, dar nici sa nu gnditi ca e a sa de usor, ca e de ajuns numai sa vrei si s-a si facut": "Mintea, de ndata ce capata libertatea, ncepe n aceeasi clipa sa ra

1. Ep. Teofan, Calea spre Mntuire, ed. 7-a, pag. 204. 2. Vezi mai ales paginile ... precum si altele din aceasta carte. 3. Calea spre Mntuire, pag. 205. taceascasi sa vagabondeze prin lume. Trebuie s-o obisnuim sa stea acasa, si nu n umai sa stea acasa, ci sa stea fara de iesire naintea lui Dumnezeu. Iata ca daca veti reusi acest luc ru, apoi aducerea aminte de Dumnezeu se va afla nradacinata n mintea si n inima D-voastra. D-voastra veti ncepe a umbla, fara nici o abatere, n prezenta lui Dumnezeu, cu o evlavie cuvenita - veti pasi ntr-o atmosfera duhovniceasca, unde va va fi usor sasi respirati si sa zburati. "Iar na inte de a te pazi, ca sa stai n inima, trebuie sa te asezi acolo. D-voastra n cea mai mare parte traiti n cap, iar n inima va statorniciti numai atunci cnd lucrarea din cap va strni vreo simtire oarecare. n sa trebuie dimpotriva sa fii n inima fara de iesire, iar capul sa-l parasesti cu totul; daca va fi nevoie, n urma cerintelor vietii celei duhovnicesti, sa lucrezi si cu mintea, apoi las-o sa luc reze, seznd n inima. Asa scrie Episcopul Teofan despre neaparata trebuinta pentru viata cea duhovnice asca, ca ntr-un centru al vielii duhovnicesti, dar nu numai al celei rationale. La fel scrie si Episcopul Ignatie Breanceaninov, dupa cum se vede acest lucru n convorbirile noastre anterioare. Ac elasi lucru l spune si un vechi parinte al Bisericii, Sfntul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tes alonicului. Iata cuvintele lui proprii despre petrecerea nlauntru si despre legatura dintre minte si inima. "Mintea se numeste si activitatea mintii, care consta n gnduri si ntelesuri; mintea este si puterea care le produce pe acestea, denumite n Scriptura ncasi inima. Dupa aceasta putere a mintii, cea mai de seama dintre puterile noastre, sufletul din noi este cugetator" 1. Unii zic ca mai facem rau, silindu-ne sa nchidem mintea nlauntrul trupului; caci z ic, e mult mai de trebuinta si de folos s-o extindem n fel si chip n afara de trup: Frate! Nu auzi ce spune Ap ostolul, ca trupurile noastre sunt Biserica Duhului Sfnt ce locuieste ntru noi (1 Cor. 3,18 ), dupa cum si Domnul zice: ma voi salaslui ntru ei si voi umbla si le voi fi lor Dumnezeu (2 Co r. 6,16)? Poate ca cineva din cei ce au minte sa socoata necuviincios sa-si salasluiasca mintea sa n ceea ce s-a nvrednicit sa fie un locas al lui Dumnezeu? Dupa cum si Dumnezeu a salasluit (ase zat) la nceput mintea n trup? Au doarasi El a facut rau? Astfel de cuvinte. frate se cuvine sa l e adresam ereticilor, care zic ca trupul e rau si este o creatura a principiului celui rau. Iar noi so cotim ca e rau ca mintea sa petreaca n cugetari de ale trupului, iar petrecerea ei n trup 1. Despre rugaciunea si curatia inimii, Filocalia, Ed. 2, vol. 5, pag. 301. n-o socotim ca e rau, fiindca trupul nu e rau. Daca Apostolul numeste trupul moa rte, cnd zice: Cine ma va izbavi de trupul mortii acesteia (Rom. 724), apoi ntelege aici cugetarea se

nzualasi trupeasca. Aplicnd aceasta din urma la cele duhovnicesti, el pe buna dreptate, a numit trup si nu trup simplu, ci moarte a trupului. Deci e rau ceea ce nu e minte, dar aceasta lege, care se a fla ntru madularele noastre si lupta mpotriva legii mintii, petrece (traieste) n trup (Rom. 7,23). De aceea noi, luptnd mpotriva acestei legi a pacatului; o izgonim din trup si salasluim acolo mintea, ca pe un episcop

(care supravegheazasi crmuieste toate) si, prin aceasta rnduim legi pentru fiecare putere a sufletului si fiecaruia din madularele trupului cele cuvenite lui. Simturilor le poruncim ce si n ce masura sa perceapa, care lucrare a legii se numeste nfrnare; partea poftitoare a s ufletului o asezam n cea mai buna dispozitie, a carei nume e dragostea; partea cea gnditoare o mbunata tim, izgonind tot ce mpiedica mintea si sa se nalte catre Dumnezeu -si aceasta practica a legii celei duhovnicesti o numim trezvie: Deci dacasi noi vom tine mintea noastra nlauntrul trupului, oare vom face ceva ne demn pentru maretia mintii si cine va spune acest lucru, afara de cel ce deloc nu este duhov nicesc si are o minte dezbracata de harul cel dumnezeiesc? Sufletul nostru e nzestrat cu multe puteri si se foloseste, ca de o unealta, de t rupul pe care l face viu. Deci, prin ce organ ca unealta, se foloseste n activitatea sa puterea lui, p e care o numim minte? Nimeni, niciodata, nu s-a gndit ca mintea ar locui n unghii sau n gene n nari sau n o braji. nsa toti sunt uniti, ca ea se afla nlauntrul nostru. Se deosebesc numai n ce priveste cu ce organ se foloseste ea ca o unealta. Caci unii o aseaza n creier, ca ntr-o acropola (cetatui e); altii i dau sediul n mijlocul inimii. Cu acestia din urma ne unim si noi, lamurind numai ca puterea noastra ntelegatoare nu e nchisa n inima ca ntr-un vas oarecare, fiindca nu e trupeascasi nu se afla n afara de ea ca ceva unit cu ea, ci exista n inima ca ntr-un organ al sau, dupa cum stim acest lucru destul de bine, fiind nvatati acestui lucru, nu de oameni, ci de nsusi Ziditorul o mului, care spune n Evanghelie, ca nu cele ce intra n gura spurca pe om, ci cele ce ies din gura, ace lea spurca pe om. Caci din inima ies gndurile (Mat.15,11,19). Acelasi lucru l spune si Macarie cel M are: "Inima crmuieste organul ntreg si cnd harul va cuprinde toate despartiturile inimii, domne ste peste toate cugetele si madularele, caci acolo e mintea si toate cugetele sufletului". Deci inima este camara cea ascunsa a mintii si cel dinti organ trupesc al puterii celei gnditoare. De aceea, silindu-ne n cea mai mare trezvie sa supraveghem asupra puterii noastre celei gnditoare, s-o crmuim drept si s-o ndreptam prin ce fel de mijloc, putem sa reusim n acest lucru, daca nu vom aduna d e dinafara mintea risipita prin simturi si o vom introduce chiar n aceasta inima care este p astratoarea cugetelor? Pentru care lucru si Fericitul Macarie, ceva mai jos dupa cuvintele c itate mai sus, zice: "trebuie de privit acolo, daca harul a scris legile duhului". Unde acolo? n organ ul cel mai de seama, unde este scaunul harului si unde este mintea si toate cugetele sufletului, adic a n inima. Vezi, ct de necesar e pentru cei ce s-au hotart sa ia aminte lor si n linistire sa ntoarcasi sa nchida mintea n

trup, dar mai ales n acela, care este trupul cel mai launtric din trup, pe care n oi l numim inima. Caci, daca dupa psalmist, toata slava fiicei mparatului este nlauntru (Ps. 44,14), apoi de ce noi s-o cautam undeva n afara? Daca, dupa Apostol, a trimis Dumnezeu pe Duhul Sfnt n inimil e noastre, strignd: Avva, Parinte (Gal. 4,60), apoi noi, cum sa nu ne rugam n inima cu acest Duh Sfnt? Daca dupa cuvntul Domnului, al Proorocilor si Apostolilor, mparatia lui Dumnezeu nl auntrul nostru este (Luc.17,21), apoi nu va fi n afara de mparatia lui Dumnezeu acela care se sileste sa izgoneasca mintea de dinlauntrul sau n afara" 1? Aceasta e marturia Sfntului Grigo rie Palama. Sa ne ntoarcem din nou la Episcopul Teofan. El scrie: "Cnd luarea aminte se va cob or n inima, atunci va atrage acolo, ntr-un singur punct, toate puterile sufletului si .ale tr upului. Aceasta concentrare a ntregii vieti omenesti ntr-un singur loc, ndata raspunde acolo cu o a numita simtire.

Aceasta simtire este nceputul caldurii viitoare. Simtirea aceasta, de la nceput us oara, mereu prinde putere, se ntareste, se adnceste si din rece cum e la nceput, trece ntr-o simtire ca ldasi tine atentia asupra sa, naste caldura din inima. Iar aceasta calduratine atentia, fara o anum ita ncordare din partea ei (atenliei). Pe urma, ele se sprijinesc una pe alta si trebuie sa petre aca nedespartite, caci raspndirea atentiei raceste caldura, iar micsorarea caldurii slabeste luarea amin te" (Sbornicul despre rugaciunea lui Iisus, Q 11). Mult mai amanunlit vorbeste Episcopul Teofan despre petrecerea nlauntru, n cartea sa "Calea catre mntuire". 1. Despre cei ce se linistesc n sfintenie, Filocalia, Ed. 2, vol. 5, pag. 289 - 2 93. Cnd harul dumnezeiesc lucreaza asupra omului, n inima lui, atunci harul lui patrun de acolo cu constiinta sa, iar dupa el si toate puterile sufletului si ale trupului. De aici legea pentru petrecerea cea dinlauntru; tine constiinta ta n inimasi prin ncordare aduna acolo toate puter ile sufletului si ale trupului: Petrecerea nlauntru este propriu-zis nchiderea constiintei n initna, iar adunarea ncordata acolo a tuturor puterilor sufletesti si trupesti este mijlocul cel esential sau lucrarea, nevointa. Totusi, ele se nasc reciproc una pe alta, asa ca una nu poate fi fara de alta. Cine e nch is n inima, acela e adunat, iar cine e adunat, acela e n inima. Lnga constiinta din inima, trebuie adu nate toate puterile, si mintea, si vointa si simtirea. Adunarea mintii n inima e luarea aminte, adunar ea vointii este veghea, trezvia, trei lucrari launtrice, prin care se nfaptuieste adunarea de sin e si lucreaza petrecerea cea dinlauntru. Cine le are pe acestea si nca pe toate, acela este nlau ntru; cine nu le are si chiar numai pe una - acela e n afara. Pe urma acestor lucrari sufletesti, tot acolo trebuie sa fie ndreptate si organele trupesti, corespunzatoare lor; asa, dupa atentia - ntoarcere a ochilor spre launtru, dupa veghe - ncordarea muschilor din tot trupul, ndreptndu-se spre piept, dupa trezvie strmtorarea miscarilor de scurgere, care oarecum ne slabesc, dupa cum se exprima Nichifor, si care se apropie de inima din partile de jos ale trupului, nabusirea desfatarii si odih nei trupului. Astfel de lucrari trupesti, actionnd nedespartit de cele trupesti, sunt cele mai puternice, ajutnd acele mijloace sufletesti, fara de care ele nici nu pot fi. Deci, ntreaga lucrare a pet recerii nlauntru prin adunarea de sine, se cuprinde n urmatoarele: n cea dinti clipa, dupa ce te-ai trezi t din somn, coboara-te nlauntru n inima, n acest piept al trupului; pe urma cheama, atrage, ncor deaza ntracolo si toate puterile sufletului si ale trupului, prin luarea aminte, cu ntoarcerea o chilor ntr-acolo, prin veghea vointii, cu ncordarea muschilor si cu trezvia simtirii, cu nabusirea d esfatarii si odihna

trupului si fa acest lucru pna cnd constiinta se va aseza acolo, ca pe un loc sau scaun al sau, se va lega cu ceva lipicios de un zid tare; si pe urma, petreci acolo fara iesire, pna cnd te folosesti de constiinta, repetnd des aceeasi lucrare a adunarii de sine si pentru renoirea si p entru ntarirea ei, fiindca ea. n fiecare clipa ba slabeste, ba se strica. Trebuie stiut ca aceasta petrecere nlauntru si adunare nu e acelasi lucru cu adun area din timpul cugetarii, sau gndirea (de la cuvntul a sta pe gnduri), desi putin se aseamana cu e a. Aceasta din urma sta numai la obrsia mintii, lasnd toate celelalte puteri neocupate si se ment ine n cap; ba sta si n inima, la obrsia tuturor miscarilor, mai jos si mai adnc dect orice, ce este sa u ce petrece n

noi, sau se face astfel ca toate acestea se petrec pe deasupra ei, naintea ochilo r ei si ba e ngaduita, ba e oprita. De aici e limpede de la sine, ca petrecerea dinlauntru este n forma sa cea adevar ata conditia unei adevarate stapniri a omului asupra sa. Prin urmare a unei adevarate libertati si n telegeri, si de aceea si a unei vieti ntr-adevar duhovnicesti. Acest lucru se aseamana cu acela, dupa cum n lumea de din afara, stapn al orasului se numeste acela care ocupa cetatuia. De aceea, o rice lucrare duhovniceascasi orice nevointa trebuie sa fie lucrata de aici, altfel ea nu e du hovniceasca, e mai prejos de nevointa si trebuie lepadata. mparatia lui Dumnezeu nlauntrul vostru este, zice Domnul, si pe urma numai lucrarea cea duhovniceasca a poruncit: intra n camara ta si nchid e usa. Aceasta e camara inimii, dupa ntelegerea tuturor Sfintilor Parinti. Din aceasta pricina, om ul cel duhovnicesc care se mntuieste, se nevoieste si numeste launtric. Ca adunarea nlauntru e cel mai potrivit mijloc pentru a pazi rvna, acest lucru se vede ndata:1) Cel adunat trebuie sa arda, caci si aduna toate puterile laolalta, dupa cum razele ri sipite, fiind adunate ntr-un punct, dezvolta o caldura mare si aprind. Si, ntr-adevar, de adunare totdea una e unita caldura: duhul, aici, se vede singur pe sine, dupa cum zice Nichifor si joaca de bucurie. 2) Cel adunat e puternic asemenea unei ostiri ornduite, sau unui manunchi de trestii sla be legate la un loc. Ea, asemenea ncingerii coapselor, nseamna gatirea si puterea de a lucra. Cel neadu nat totdeauna e slab si, sau cade, sau nu lucreaza. 3) Cel adunat vede totul n sine. Cine e n cent ru, vede n directia tuturor razelor, vede la fel totul n cerc, si parca dintr-odata, iar cel ce a ies it din centru vede numai n directia unei singure raze; la fel e si acela care e adunat nlauntru, vede toate miscarile puterilor sale, vede si le poate crmui. Iar arderea duhului, puterea si agerimea vederii i a lcatuiesc adevaratul duh al rvnei, care se ntocmeste din ele. De aceea, trebuie spus: numai sa fi nlaunt ru si nu vei nceta sa rvnesti. Deci, asa de nsemnata e petrecerea nlauntru! Prin urmare, trebuie sa ne ostenim ca s-o agonisim, caci si ea nu se afla dintr-o data, ci dupa un timp si dupa multa cautare. Nu e asezata pe locul cel dinti, pentru ca nu este o conditie a vietii celei duhovnicesti. Desavrsirea ei de pinde de desavrsirea celor trei lucrari sufletesti si celor trei trupesti care o produc, s i anume: de luarea aminte cu ntoarcerea ochilor spre nlauntru, de veghea vointii cu ncordarea trupului si de trezvia inimii cu ndepartarea desfatarii si odihnei trupului. Iar n deplina lumina ea se v a arata atunci cnd se va agonisi curatia mintii de gnduri, curatia vointii de pofte si curatia inimi i de mpatimiri si patimi. nsasi pna atunci, ea este, totusi, o petrecere nlauntru desi nedesavrsita, n ecoaptasi cu

ntrerupere 1. " ...Iata de ce, n povetele Sfintilor Parinti, viata cea launtrica e pusa ntr-o le gatura nentrerupta cu lupta nevoitorilor. nsa adunarea nu e acelasi lucru ca si lupta. Aceasta este o l ucrare duhovniceasca deosebita, cea mai de capetenie. Ea este locul unde se lucreaza tot ce e duhovni cesc -si lupta, si citirea, si cugetarea de Dumnezeu, si rugaciunea. Orice ar face nevoitorul intra mai nainte de toate nlauntru si de acolo lucreaza" 2. Pentru a cobor mintea n inimasi pentru unirea mintii cu inima, Parintii, cei din v echime, recomandau si unele metode fizice, de pilda, coborrea mintii n inima pe calea resp iratiei, sau sederea pe un scaunel mic, strngnd capul n piept, aplecndu-te spre genunchi si retinn du-ti

respiratia. Despre aceste metode, Sf. Teofan scrie asa: "Prin coborrea mintii n in ima, pe calea respiratiei, se arata cazul cnd tu nu stii unde sa-ti opresti luarea aminte, sau unde e inima; iar daca tu stii si fara aceasta unde sa-ti gasesti inima, fa cum stii, numai sa te asezi n inima". Si nca: "altii faceau asa: se aseaza pe un scaunel mic, din cele ce se pun sub pi cioare, strnge capul spre piept, se apleaca spre genunchi si respira o jumatate de rugaciune (a lui I isus), o zice inspirnd aerul, iar cealalta jumatate respirnd. Ostenindu-se astfel, se obisnuiesc cu ruga ciunea, iar pe urma si pe altii i sfatuiesc la fel. Si lasa-i! Numai sa nu socoata ca n aceasta se cup rinde toata lucrarea. nsa acestea toate si altele asemenea acestora nu sunt lucrarea, ci adausuri. Lucr area e: sa stai cu mintea n inima n fata Domnului si sa-I spui rugaciunea" 3. "Felul mestesugit de a lucra, rugaciunea are o nsemnatate nu esentiala ci auxilia ra. La Parintii Bisericii, el e descris ca un mijloc de dinafarasi e supus lucrarii launtrice. N evoitorii cei neiscusiti si nsusesc numai partea de dinafara, nengrijindu-se de cea lauun trica De ndata 1. Calea spre mntuire, Ed. 7,a, pag. 205 - 209. 2. Calea spre mntuire, Ed. 7.a, pag. 209. 3. Despre mijlocul de a cobor mintea n inimasi despre folosirea lor, noi numai oda ta. ce apare o miscare calda n inima, ei hotarasc: iata a dat Dumnezeu, si ncepe sa-si nchipuie despre sine. Din pricina acestui lucru, sporirea rugaciunii launtrice se curmasi ei ramn numai cu lucrarea cea de dinafara. Si viata cea duhovniceasca nceteaza". Ratacirea vine mai nainte de toate de la nelamurirea miezului lucrarii si de la gn dul fals care e temelia tuturor ratacirilor. De pilda: unii rvnitori ai lucrarii launtrice, din n eiscusinta lor iar uneori din ignoranta, nepricepnd ca mintea este o putere duhovniceascasi se foloseste de inima, ca de un organ al sau, privesc mintea ca un obiect oarecare material care, pe calea respi ratiei, trebuie mutat n inimasi ncasi inima si-o nchipuie ca pe un vas sau un clondiras n care poti pastra mintea. Numai aceasta singura parere gresita e de ajuns ca sa le faca toata osteneala lo r de rugaciune fara de rod. Multi s-au ostenit multi ani si totul a fost n zadar. Ba si mai mult - minte a se cobora mai jos de inimasi strnea acolo anumite senzatii nedorite; sau la unii se cobora n pntece si e i nchipuindu-si ca mintea lor se afla n vasul sau clondirasul care o cuprinde, socoteau ca aceast a e ceea ce cautau ei, adica rugaciunea cea harica, n timpul careia dracii nu mai ndraznesc sa se mai apropie, caci i arde rugaciunea lui Iisus, pe cnd ntr-o astfel de stare a lor se repetau numai cuv intele de rugaciune, fara gndire si simtire si chiar fara aducere aminte de Dumnezeu. Iar D umnezeu era socotit ca e undeva departe n cer. La altii, n loc de a se uni mintea cu inima, se producea o iesire

din sine, o iesire n simturi. Si totul depindea de gndul gresit de la temelie, ca mintea poate fi asezata n inima ca ntr-un vas oarecare, contrar lamuririi aduse mai sus a Sfntului Grigorie Palama, despre o adevarata legatura reciproca a mintii si inimii 1. O dreapta asezare a mintii n inima, nsotita de o ardere a duhului si o rvna dupa Du mnezeu, e si posibilitate si temelie si conditie pentru o nevointa dreaptasi reusita, adica p entru o luptasi o biruinta asupra patimilor si izvoarele lor si spre acest lucru trebuie sa ia ami nte oricare lucrator al rugaciunii mintii. Eu vreau sa va spun si despre aceasta cteva cuvinte, n aceasta convorbire de pe

urma, nainte de plecarea D-voastra. Cea dinti biruinta a noastra asupra noastra nsi ne se cuprinde n aceasta nfrngere a vointii, n lasarea noastra n voia lui Dumnezeu, cu o departare p lina de neprietenie, de tot ce e pacatos. Cele de mai 1. Mai amanuntit despre nselarea din timpul rugaciunii lui Iisus, vezi paginile . .. nlauntru ale noastre sunt punctul de plecare pentru activitatea noastra pozitiva, precum si pentru lupta noastra cu patimile. Constiinta si vointa, trecnd de partea binelui, ncepnd s a-l iubeasca, lovesc cu ura orice rau si orice patima, si pe lnga toate acestea, chiar pe a ta proprie. n aceasta se si cuprinde propriu zis, trecerea, transformarea 1. Prin aceasta nsa nu se afirma cum ca toata puterea de biruinta e de la noi ci se arata numai izvorul; iar puterea car e biruie si nimiceste patimile este harul. Cei care se lupta, cu strigate se arunca naintea lui Dumneze u, plngndu-se asupra vrasmasilor si urndu-i pe ei, si Dumnezeu n el si prin el i izgoneste si-i n imiceste. ndrazniti, zice Domnul, ca eu am biruit lumea (Ioan 16,33). Toate le pot ntru Hris tos cel ce ma ntareste, marturiseste Apostolul (Fil. 4,13). Omul, pna la convertire, e patimas pe de-a ntregul. Dupa convertire, duhul umplnduse de rvna devine curat. Iar sufletul si trupul ramn patimase. Cnd va ncepe curatirea si vinde carea lor; ele se ndaratnicesc si se ridica pentru a-si scapa viata asupra duhului care le izgonest e. Aceste revolte se fac mai mult prin el sunt nsusite aceste puteri. nsa sunt miscari ndreptate direct asupra duhului. Episcopul Teofan, n felul urmator, enumera patimile care se ridica asupra nevoito rului:1) n trup: principiul din care izvoresc - e placerea trupului sau odihnirea trupului. Unde este aceasta, acolo este pofta de desfru, mbuibarea pntecului, iubirea de placeri, lenevia, moleseala, vagabondarea simturilor, vorbaria, raspndirea, nestatornicia, libertinaj ntru toate, luarea n rs, flecareala, somnolenta, setea de placeri si tot felul de lucrari spre a face pe plac trupulu i n pofte. 2) n suflet: a) n partea cea gnditoare - ncrederea numai n mintea sa, mpotrivirea n cuvinte, revolt a mpotriva mintii lui Dumnezeu, ndoiala, ngmfarea, curiozitatea, raspndirea mintii, rat acirea gndurilor. b) n partea poftitoare: ncapatnarea, nesupunerea, iubirea de stapnire, cru zimea, ncrederea n sine, atribuirea tuturor lucrurilor noua nsine, nemultumirea, iubirea d e avere, lacomia. c) n partea simtitoare - patimile care zguduie linistea si pacea inimii: mnia, inv idia, ura, rautatea, osndirea, dorul, ntristarea, necazurile, trndavia, temerile, nadejdile, asteptarile 2. Toate acestea, n suflet si n trup. nsasi duhul cel ce a prins sau mai bine zis prin de viata nu e slobod de atacuri care, cu att sunt mai primej-

1. Episcopul Teofan, Calea spre mntuire, Ed. 7-a, pag. 267 - 269. 2. Episcopul Teofan; Calea mntuirii, Ed. 7-a, pag. 269. dioase, cu ct primesc izvoarele vietii si adesea nu sunt observate, din pricina s ubtirimii. Si aici, la fel ca si n trup si n suflet, mpotriva ntregii alcatuiri a vietii celei duhovnicesti dinlauntru, este un sir ntreg de miscari si stari potrivnice care o izgonesc si o ntuneca; asa, adesea , se petrece, n loc de petrecere nlauntru si adunarii, iesirea din fire, iesirea din simturi; n locul celor trei acte ale

petrecerii nlauntru: luarea aminte, veghe si trezvie - raspndirea mintii, tulburar ea launtrica, desertaciunea, slabirea, ngaduinta, scaparea, libertinaj, obraznicie, robire, mpat imire, ranirea inimii; n locul cunoasterii lumii celei duhovnicesti - uitarea de Dumnezeu, de mo arte, de judecata, de toate cele duhovnicesti. Fiindca cel mai de seama lucru n duh e constiinta, zidita de petrecerea nlauntru, apoi cnd cade ea, cade si lucrarea cea spre viata. De aici se ridica n locul fricii de Dumnezeu si simtului de dependenta de El, nenfricarea; n locul alegerii si pretuirii celor duhovnicesti odihna de sine (de ce sa te mai silesti!), n loc sa-ti recunosti pacatosenia - persistarea n nselare s i parere, n locul simturilor de pocainta - nesimtire, mpietrirea inimii; n locul credintei n Domnul ndreptatirea de sine; n locul rvnei - raceala, moleseala, nici un fel de aprindere si n locul lasar ii n voia Domnului - lucrare de sine 1. Iata droaiele revoltelor pacatului, care sunt gata n fiecare clipa sa stinga viat a noastra cea noua. Omul umbla pe pamntul fiintei sale ca pe niste smrcuri, gata n orice clipa sa se pr abuseasca. Toate aceste miscari gresite (nlauntrul omului) n-ar fi asa de furioase, daca n-a r fi ajutate de parintii lor cei din vecinatate - de lume si de draci. Lumea este o lume realizata a patimilor, sau patimi care se misca n persoane, obi ceiuri, lucrari. Atingndu-ne de ea cu o parte oarecare nu se poate sa nu tulburi si o rana corespu nzatoare n tine, sau o patima, fiindca ele se aseamanasi sunt sub nrurirea acelorasi ntocmiri. Si dr acii, ca izvoare ale oricarui rau, nconjurnd cu droaiele lor de pretutindeni pe oameni, i ndeamna spr e pacat, lucrnd prin trup, mai ales prin simturi si acea stihie, n care se afla sufletul si dracii nsisi. De aceea, orice patimasi orice revolta a pacatului e n raport cu ei, ca si cu o cauz a. nsa e ceva n cercul pacatului, ce numai dracii ni-l pot influenta, la ce nu e n stare firea cu toata stricaciunea ei: asa gndurile cele de hula 1. Ibidem, pag. 270 - 271. -de ndoiala, de neeredinta, de dispretuire neobisnuita; ntunecare, nselari de tot f elul si, n general, toate ispitele cele ale patimilor, pline de ngmfare, patima nemblnzita a desfrului, u ra ncapatnatasi care dureaza pna la moarte si altele. Afara de aceste lupte nevazute d e la draci, sunt si navaliri vazute din partea lor, pipaibile: naluciri de tot felul, care se ext ind chiar pna la o stapnire a lor asupra trupului. Iata totul ce se ridica asupra omului cel nou, nlauntru si n afara 1. Eu am enumerat pentru D-voastra, chipurile cele mai felurite ale luptei de la pa timi si de la draci care l ajung pe om. Acum nu e timpul sa va arat regulile luptei. D-voastra le veti gasi n cartile Epi

scopului Teofan: "Calea spre mntuire", "Razboiul nevazut" si altele. nsa conditia cea mai de seama pentru a reusi n lupta, va este cunoscuta. Aceasta este petrecerea nlauntru cu rugaciunea catre Hr istos n inima, de la care se naste arderea duhului si rvna pentru Dumnezeu. Descoperirii acestui ad evar,au fost nchinate toate convobirile noastre. Pe scurt am repetat cele spuse acolo, n aceast a convorbire a noastra de pe urma.

nca mai pe scurt, ideea principala a convorbirilor noastre, se poate exprima prin cuvintele Fericitului Filotei, egumenul din Sinai: "De dimineata, cu barbatie si cu staruinta; stai la usa inimii, cu o aducere ami nte tare despre Dumnezeu si cu o nencetata rugaciune a lui Iisus Hristos n suflet si prin aceasta paza de gnd taie capetele cugetele cele puternice si attatoare la razboi" 2. Deci, iatasi povata m ea cea de acum pentru D-voastra: Tineti-va de ea tare si Domnul nu va va parasi! Mergeti n pace! SFRSIT LAUDAT SA FIE CU SLAVA MULTA DUMNEZEU, ZIDITORUL TUTUROR! 1. Episoopul Teofan, Calea spre mntuire, Ed. 7-a, pag. 272. 2. pag.162 din aceasta carte.