Definitia Marketingului:

n accepiunea general, marketingul reprezint "tiina i arta de a convinge clienii s cumpere" [1]. Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social i managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obin ceea ce le este necesar i doresc prin crearea, oferirea i schimbul de produse i servicii avnd o anumit valoare" [2]. Simplist, marketingul reprezint "arta i tiina de a vinde".

In general Marketingul se bazeaza pe patru conceptii cheie care mai sunt numite si cei patru ,,P. Cei patru P sunt urmatorii: Produs: se ocupa de modul in care produsul sau bunul in cauza relaztioneaza cu nevoile si dorintele utilizatorului final. Pret: se refera la stabilirea pretului pentru un anumit produs, inclusiv ofertele de reducere a pretului. Promovare: Include reclama, relaiile publice, publicitatea i vnzrile personale, i se refer la diferite metode de promovare a unui produs, brand sau companie. Plasament: se refera la felul sau modul in care produsul ajunge pe piata iar apoi la client. Marketingul mai poate fi folosit in afara ariei comerciale si in aria politica, mai precis in utilizarea sondajelor si folosirea lor in promovarea unui anumit candidat sau promovarea unei idei pe care sa o foloseasca pentru cresterea in sondaje.

Definiia marketingului politic Michel Bongrand, unul dintre pionierii aplicrii marketingului politic n Europa, definete marketingul politic ca fiind un ansamblu de tehnici avnd ca obiectiv s favorizeze adecvarea unui candidat la electoratul su potenial, s l fac cunoscut de ctre un numr ct mai mare de alegtori, s creeze o difereniere fa de concureni - i adversari - i, cu un minimum de mijloace, s optimizeze numrul de sufragii pe care trebuie s le ctige n timpul campaniei .

Marketingul n domeniul economic se practica acolo unde se produc bunuri si servicii pentru satisfacerea clientilor aducnd beneficii producatorilor. Daca n marketingul economic se poate vinde orice produs sau serviciu, piata politica este destul de limitata: produsele nu se pot vinde oricnd si n nici un caz nu se pot vinde ntotdeauna la fel. De exemplu, un partid cu doctrina legionara astazi ar avea o priza destul de mica la electorat; dar daca strategii ar produce n spatiul public perceptia asupra unui pericol extern maghiar sau rusesc, atunci legionarii ar avea succes la o parte semnificativa a electoratului. La fel, nchipuind un pericol asupra mediului nconjurator sau sensibiliznd opinia publica asupra unui astfel de pericol real sau imaginar, miscarea ecologista s-ar bucura astfel de o crestere a popularitatii. Marketingul economic presupune investitii n publicitate (advertising), constientizarea publicului-tinta asupra existentei unui produs, ceea ce ar trebui sa aiba ca rezultat cresterea vnzarilor. Asta n vreme ce marketingul politic este un domeniu nesigur: se pot investi bani n campanie, dar nu poti cstiga puterea sau nu te poti mentine la guvernare daca factorul politic face erori. n marketingul politic, crearea identitatii de marca a produsului politic (activitatea de branding) se face ntotdeauna avnd n vedere background-ul produsului (respectiv, al candidatului). Marketingul social si politic se deruleaza acolo unde nu se produc nici bunuri, nici produse, ci se elaboreaza idei pentru a determina anumite comportamente sociale, construite ca fiind legitime. Pentru Philip Kotler, marketingul social consta n -elaborarea, aplicarea si controlul programelor care urmaresc cresterea adeziunii la o idee sau la un comportament social n cadrul unuia sau mai multor grupuri-tinta. Marketingul social si politic va face apel la operatii de segmentare a pietei, la studii de piata, la cercetari asupra concurentei si la folosirea comunicarii eficiente pentru a obtine acordul grupurilor-tinta. Marketingul politic nseamna elaborarea si aplicarea celor mai eficiente strategii electorale privind fixarea corecta a obiectivelor, alegerea segmentelor de populatie adecvate pentru obtinerea voturilor, stabilirea temelor campaniei politice si folosirea inteligenta a formelor de comunicare media. Marketingul se structureaza pe doua directii: a) marketingul strategic presupune studiul pietei, conceperea produsului (programe, idei, mesaj central), stabilirea costurilor, bugetul si elaborarea

strategiei electorale; b) marketingul operational include mixul de marketing, adica produs (ambalarea, expunerea), pret, plasament (distributie) si promovare (mixul de media: advertising, relatii publice, promotiunea, vnzarea face-to-face), precum si strategii de promovare si de distribuire si utilizarea mijloacelor specifice de comunicare n masa. n definitia traditionala, marketingul nsemna -activitatea orientata spre satisfacerea cerintelor consumatorilor prin procese de schimb (Ph. Kotler). n acelasi sens, Asociatia Americana de Marketing defineste marketingul ca -realizarea activitatilor comerciale ce orienteaza fluxul bunurilor si serviciilor de la producator spre consumator. Si pentru profesorii de la Michigan State University, precum Jerome McCarthy, marketingul reprezinta -activitatile care cauta sa realizeze obiectivele unei organizatii prin anticiparea cerintelor clientilor si prin orientarea bunurilor si serviciilor ce satisfac aceste cerinte de la producator la client. Daca am aplica aceste principii incluse de catre definitia traditionala, atunci firme destul de diferite pe baza acelorasi principii de cercetare a pietei ar identifica aceleasi nevoi/necesitati ale consumatorului/consumatorilor, pe care concurenta/concurentii nu le-a(u) satisfacut nca. n mod traditional, marketingul a fost orientat spre client si nu spre productie. Si astazi majoritatea companiilor se orienteaza spre cunoasterea necesitatilor clientului. Marketingul politic nseamna vnzarea produsului compus din organizatie, candidat si program politic. Marketingul politic modern trebuie sa se concentreze, nsa, asupra concurentei. Asa cum arata marketeri ca Jack Trout si Al Ries, organizatia trebuie sa caute punctele slabe n pozitiile adversarilor si trebuie sa lanseze atacuri de marketing asupra acestor puncte slabe, pentru ca marketingul nseamna razboi. Campania electorala nseamna razboi, iar razboiul nsusi este -continuarea politicii cu alte mijloace (Clausewitz, -Despre razboi). Campania de marketing politic este o campanie de razboi, n care nu se iau ostatici. Cteva exemple: Digital Equipment Corporation a cstigat milioane de dolari exploatnd slabiciunea IBM n domeniul calculatoarelor de mica putere. Firma SAVIN a fabricat copiatoare mici si mult mai ieftine n dauna adversarilor de la Xerox. Pepsi-Cola propune si acum un gust mai putin dulce si mai putine E-uri

dect Coca-Cola. Asadar, marketingul modern se va dedica nainte de orice concurentei si nu clientului. Tocmai de aceea, fiecare concurent de pe piata trebuie analizat cu mare atentie. Trebuie efectuata n primul rnd o analiza S.W.O.T. (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats), cu punctele slabe si punctele tari ale tuturor concurentilor. Comunicarea politica: propaganda vs. marketing politic Stiinta comunicarii politice a aparut ca expresie a cercetarilor interdisciplinare ale anilor 50. Abia n anii 70 a nceput o serie de atacuri critice mpotriva acestei perspective, mai ales tinndu-se cont de dezvoltarea si extinderea tehnicilor audiovizuale n comunicarea politica, initiate de Blumler si McQuail. Comunicarea politica se refera la interactiunea dintre guvernanti si cei guvernati si descrie relatiile, influentele si modificarile psihologice ori sociale ce decurg de aici. La nivelul relatiilor politice, ea se manifesta ca un mecanism de schimb comunicational, ntre receptor manifestat ca alegator si emitator n postura de sursa politica. Relatiile difera n functie de emitatori (reducnd comunicarea politica la institutiile specifice politicului), si de teoriile comunicarii care le definesc.

Nici judetul Arad nu este strain de utilizarea marketingului politic mai precis in anul 2012 s-au efectuat diferit studii si sondaje de opinie in mai multe localitati din judetul Arad din care ne vom opri asupra localitatilor Vladimirescu si Felnac. Aceste sondaje de opinie au fost facute de catre Uniunea Social Liberala si precizez ca in localitatea Vladimirescu USL avea primar care avea toate sansele la un nou mandate si acelasi lucru il vom putea observa si in localitatea Felnac. In localitatea Vladimirescu sondajul de opinie s-a desfasurat pe un esantion de o mie de persone si arata clar castigatorul cu o distanta de 20% fata de contracandidatul sau de la PD-L. Mai jos vom da ca exemplu chestionarul utilizat in localitatea precizata mai sus:

In localitatea Felnac s-a folosit acelasi model de chestionar doar ca aici au fost introduse cateva intrebari considerate cheie pentru a-I face pe oameni sa incline balanta cat mai mult spre candidatul USL din localitate. Mai jos vom arata chestionarul in cauza si situarea in procente a celor doi candidati la functia de edil al respectivei localitati