Sunteți pe pagina 1din 190

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ÎN DOMENIUL MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE

BUCUREŞTI, Str. Povernei nr. 6-8, sector1 Telefon/fax: 312 40 69

Studiu privind situaţia tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului

Studiul a fost realizat sub patronajul grupului interministerial pe problematica tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului

Coordonator d-na Maria Muga,

Secretar de stat în Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei - Departamentul "Asistenţă Socială şi Politici Familiale"

2005

Colectiul de realizare:

Nicolina Racoceanu CS I Aniela Alexandrescu CS Andra-Bertha Polch CS

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

Studiu privind situaţia tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului.

1. Consideraţii generale

Copiii instituţionalizaţi reprezintă o categorie de persoane care necesită o atenţie şi o grijă specială din partea statului fiind privaţi de afecţiunea şi sprijinul unui mediu familial natural. La împlinirea vârstei de 18 ani, dacă nu-şi continuă studiile, obligaţiile sistemului legal de ocrotire a copilului încetează, tânărul trebuind să-şi asume responsabilităţile vieţii adulte. Anual, aproximativ 5000 de tineri urmează 1 să părăsească sistemul de ocrotire fiind nevoiţi să se integreze în viaţa socială şi profesională. Este o etapă a vieţii dificilă pentru orice tânăr, dar cu atât mai dificilă pentru tinerii care au beneficiat până la aceasta vârsta de o protecţie în sistemul de ocrotire public sau privat şi rămân fără nici un sprijin, în lipsa unui suport familial. Numărul mare al copiilor instituţionalizaţi este o grea moştenire a regimului comunist. Perpetuarea încă multă vreme după anul 1990 a sistemului de ocrotire instituţionalizat s-a datorat în mare parte dezvoltării anevoioase a sistemului de servicii sociale în anii tranziţiei, ca urmare a lipsei unui cadru legal care să reglementeze organizarea şi finanţarea acestora, precum şi modalităţile de furnizare şi de acreditare a furnizorilor de servicii sociale. Cu toate că s-au făcut eforturi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa a copiilor aflaţi în instituţiile de ocrotire şi s-au dezvoltat unele măsuri alternative la instituţionalizare, numărul copiilor aflaţi în aceste aşezăminte este încă foarte mare potrivit datelor furnizate de ANPDC.

Numar copii pe grupe de varsta (ani impliniti) in centrele de plasament -Ianuarie 2005 CP
Numar copii pe grupe de varsta (ani impliniti) in centrele de plasament -Ianuarie 2005
CP
sub 1 an
1-2 ani
3-6 ani
7-9 ani
10-13 ani
14-17 ani
peste 18 ani
TOTAL
publice
411
475
1534
2572
5988
10773
5610
27.363
private
164
302
886
945
1314
1474
373
5.458
TOTAL
575
777
2.420
3.517
7.302
12.247
5.983
32.821
procentaj
1,75%
2,37%
7,37%
10,72%
22,25%
37,3%
18,2%
100%

Procentul copiilor cu vârsta 0-3 ani din totalul copiilor aflţti in instituţii - 4,12%; Procentul copiilor cu vârsta 10-17 ani din totalul copiilor- 59,56 %;

1

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

Procentul copiilor cu vârsta 10-18 ani din totalul copiilor- 77,79%;

La începutul anului 2005 se aflau în sistemul de ocrotire 32.821 de copiii, între care o pondere importantă o reprezintă cei cu vârste cuprinse între 14 şi 17 ani, respectiv 12.247 copii şi 5.983 copii de 18 ani şi peste. Procentul mai scăzut al copiilor de vârstă mică este o dovadă a faptului că măsurile alternative la instituţionalizare au început să funcţioneze prin dezvoltarea serviciilor de îngrijire a copiilor aflaţi în dificultate în familii substitutive (asistenţi maternali, rude până la gradul IV inclusiv). Astfel, numărul copiilor instituţionalizaţi a scăzut în perioada 2000 - ianuarie 2005 de la 57.181 la 32.821, din care mai mult de jumătate au vârste peste 14 ani, urmând ca în următorii patru ani aproximativ 4.500 -5.000 de copiii să părăsească anual sistemul de protecţie.

Numarul de copii si tineri în vârstă de 14-17 ani, 18 ani şi peste, aflati în evidenta DGASPC-urilor la 28.02.2005

392 1519 5721 10711 Public 14-17 Public >18 Privat 14-17 Privat >18
392
1519
5721
10711
Public 14-17
Public >18
Privat 14-17
Privat >18

Sursa de date: ANPDC

Aceşti tineri sunt o categorie vulnerabilă de persoane expusă riscului excluderii sociale şi marginalizării deoarece:

întâmpină greutăţi la angajare fiind expuşi şomajului; sunt expuşi vagabondajului şi delincvenţei; nu au o locuinţă şi nici posibilităţi de închiriere sau de cumpărare; cad adesea victime ale criminalităţii, consumului de droguri, exploatării sexuale; nu au familie şi nici mijloace proprii de subzistenţă.

2

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

Dintr-un studiu realizat în 2003 cu finanţarea UNICEF-ului 2 pe un lot de 81 de copiii care au fost instituţionalizaţi mai mult de 10 ani reiese că mediul de tip „cazon”, marcat de violenţă, mai ales în raport cu cei nou veniţi sau de vârstă mai fragedă, lipsa afecţiunii şi ruperea contactelor cu societatea reală le alterează capacitatea de integrare în societate la ieşirea din instituţie, suferind un şoc în lipsa unui sprijin din partea familiei sau a comunităţii locale. Adesea ei nu ştiu să practice o meserie, au o educaţie precară şi capacitate scăzută de socializare. Nu sunt obişnuiţi să ia decizii şi să ducă o viaţă socială independentă pentru că nu au primit aceste deprinderi în sistemul instituţionalizat de protecţie socială. Aceste deficienţe se datorează în mare parte organizării sistemului de protecţie a cărui reformare nu s-a încheiat. Aspectele deficitare se datorează în mare parte şi insuficienţei resurselor umane în domeniu şi a lipsei personalului cu pregătire de specialitate, precum şi slabei dezvoltări a sistemului de servicii sociale pentru această categorie de persoane ameninţată de riscurile sociale care pot conduce la marginalizare şi excludere socială. Revenirea multora dintre tineri pe locurile unde au trăit în instituţie arată o altă slăbiciune datorată deficienţelor sistemului: este vorba de un anumit imobilism, lipsa capacităţii de adaptare, nevoia de repere stabile. Pornind de la aceste constatări studiul finanţat de UNICEF 3 supune atenţiei faptul că orice soluţii de transferare a acestor tineri pe alte meleaguri ar avea puţine şanse de reuşită. Soluţiile ar trebui găsite de către comunitatea locală care să-şi asume întreaga responsabilitate. Studiul evidenţiază, totodată, slăbiciunile specifice sistemului nostru de protecţie socială legate de categoria tinerilor care părăsesc instituţiile de ocrotire şi anume:

lipsa unui acompaniament social personalizat care să urmărească rezolvarea fiecărui caz în parte în funcţie de particularităţile acestuia; lipsa monitorizării pe o perioadă mai îndelungată de către serviciile de asistenţă socială şi protecţie a copilului a modalităţilor de integrare a acestor tineri în viaţa socială şi profesională.

2 Monitorizarea efectelor instituţionalizării pe termen lung. Studiu pilot în judeţul Prahova finanţat de Reprezentanţa UNICEF în Romania, 2003, coordonator studiu Sorin Mitulescu

2 idem

3

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

Cea mai grea problemă pe care o întâmpină aceşti tineri rămâne găsirea unei locuinţe şi a unui loc de muncă care să le permită începutul unui trai independent. Această problemă revine în responsabilitatea organismelor locale care, potrivit prevederilor legislative, au responsabilităţi în domeniul protecţiei sociale. Cunoaşterea permanentă a situaţiei în plan local privind nevoile de asistenţă socială a grupurilor defavorizate, în care se înscrie şi categoria tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie, existenţa unei baze de date privind aceste nevoi creează posibilitatea stabilirii unui plan de măsuri pe termen scurt şi lung şi alocarea pe această bază a resurselor financiare în bugetele locale. De asemenea, o mai bună politică în plan local de încurajare şi dezvoltare a parteneriatului cu societatea civilă ar putea avea o contribuţie importantă la rezolvarea nevoilor sociale.

Din analiza datelor privind eşaloanele de tinerii care părăsesc sistemul de protecţie la nivel naţional în perioada 2004 - 2005 rezultă că faţă de anul 2003 acestea sunt mai însemnate din punct de vedere numeric.

Situaţia tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie după împlinirea vârstei de 18 ani şi care
Situaţia tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie
după împlinirea vârstei de 18 ani şi care au nevoie de
locuinţă
31%
34%
35% an 2004
35%
an 2004
an 2003 an 2005

an 2003

an 2003 an 2005

an 2005

Sursa: ANPDC

Un număr mare de tineri care părăsesc sau au părăsit instituţiile de ocrotire în perioada 2003-2005 se înregistrează în regiunea Nord-Est, Nord-Vest şi Centru.

4

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

Procentul tinerilor din total tineri care părăsesc sistemul de protecţie după împlinirea vârstei de 18 ani şi care au nevoie de locuinţă, în perioada 2003-2005, pe regiuni de

8% dezvoltare 13% 32% 13% 10% 9% 6% 9% Nord-Est Sud-Est Sud Sud-Vest Vest Nord-Vest
8%
dezvoltare
13%
32%
13%
10%
9%
6%
9%
Nord-Est
Sud-Est
Sud
Sud-Vest
Vest
Nord-Vest
Centru
Bucuresti

Sursa: ANPDC

Cel mai mare număr de tineri în această situaţie sunt în judeţele Iaşi (1100), Municipiul Bucureşti (449), Vaslui (397), Mureş (336), Timiş (236), Botoşani (228), Buzău (227), Satu – Mare (251). În restul judeţelor numărul tinerilor care au părăsit sau urmează să părăsească sistemul de protecţie este sub 200 pentru această perioadă de timp (în Anexa I este prezentată situaţia pe fiecare regiune de dezvoltare). Multe instituţii practică soluţia menţinerii lor şi după împlinirea vârstei limită legale, pentru că nu îi pot abandona în stradă.

Nr de tineri care au dobandit/dobandesc in anul 2005 capacitate deplina de exercitiu 6596 7000
Nr de tineri care au dobandit/dobandesc in anul 2005 capacitate deplina de
exercitiu
6596
7000
6000
5000
4000
2173
2040
3000
1297
2000
0
0
1000
0
Nr tineri care au/
dobandesc 18 ani si
au masura de
protectie
Nr tineri in varsta de
pana la 26 ani care
urmeaza o forma de
invatamant
nr tineri care au 18
ani care nu continua
studiile, nu au
posibilitatea revenirii
in propria familie si
pot beneficia de
protectie 2 ani

5

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

Astfel, un număr de 6.596 de tineri la nivel naţional cu vârste până în 26 ani urmează o formă de învăţământ şi se află în continuare în sistemul de protecţie socială. O parte dintre aceştia, 2.040 de tineri, pot reveni în propriile familii după cum rezultă din evidenţele ANPDC, alţii nu au această posibilitate, dar mai pot beneficia de protecţie încă doi ani de la împlinirea vârstei de 18 ani, deşi nu îşi continuă studiile.

2. Obiectivele politicii guvernamentale privind tinerii care părăsesc sistemul de protecţie

Incluziunea socială şi integrarea profesională a tinerilor este o temă de maxim interes care se dezbate la ora actuală atât la nivel european cât şi naţional. Instituţiile europene recunosc că este nevoie de o nouă abordare în domeniu şi de o atenţie sporită acordată problematicii tinerilor. Prin semnarea Pactului European pentru Tineret, în martie 2005 la Bruxelles, şefii de stat şi de guvern se angajează pentru îmbunătăţirea educaţiei şi a formării lor profesionale, pentru creşterea mobilităţii, pentru facilitarea concilierii între viaţa familială şi viaţa profesională. Se consideră că integrarea tinerilor în viaţa activă şi în societate, precum şi folosirea optimă a potenţialului lor reprezintă elemente esenţiale pentru ajungerea la o creştere durabilă în Europa. O atenţie deosebită şi măsuri sporite de protecţie socială, în vederea incluziunii sociale şi profesionale, trebuie acordate tinerilor aflaţi în situaţii de vulnerabilitate, care riscă să fie marginalizaţi la intrarea lor în viaţa socială şi profesională, datorită lipsei unui

sprijin din partea familiei. O astfel de categorie de tineri o reprezintă tinerii instituţionalizaţi care

la împlinirea vârstei de 18 ani părăsesc sistemul de ocrotire şi totodată statutul de „copil” trecând

în viaţa adultă. Aceasta presupune asumarea unor responsabilităţi legate de propria lor viaţă, dar

şi sprijin care să le faciliteze integrarea lor socială şi profesională. Un studiu lansat în 2005 de Comisia Europeană, referitor la integrarea socială a tinerilor marginalizaţi, va analiza oportunitatea inserţiei lor pe piaţa muncii, autonomia lor şi participarea activă la societate. Integrarea socială şi profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului constituie şi pentru Guvernul României o prioritate care necesită o abordare integrată şi

o intervenţie imediată aşa cum se prevede în Programul de Guvernare pe perioada 2005-2008.

Totodată, elaborarea şi aplicarea unor „strategii de protejare a copiilor instituţionalizaţi” este o măsură prevăzută în Acquis-ul comunitar pentru care ţara noastră şi-a asumat un angajament şi

6

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

pentru care se depun eforturi de accelerare a implementării alături de alte măsuri în vederea aderării la UE. Principalele obiective urmărite în politica guvernului privind tinerii care părăsesc sistemul de protecţie socială la împlinirea vârstei de 18 ani se axează pe:

Crearea unui sistem coerent şi coordonat de incluziune socială; Reducerea riscului de marginalizare şi excluziune socială; Integrarea şi participarea activă în comunitate. Problematica copilului instituţionalizat ridică o multitudine de aspecte care pretind o atenţie specială nu numai din partea Guvernului ci şi a comunităţilor locale. În principal, acestea sunt legate de organizarea instituţională, de administrarea sistemului de protecţie, de natura şi de nivelul de competenţe ale resurselor umane alocate, de supravegherea sistemului de educaţie pe care îl primesc aceşti copii, precum şi de formarea lor profesională. De modul în care sunt pregătiţi şi formaţi aceşti tineri în instituţiile de ocrotire, pe care la vârsta de 18 ani le părăsesc, depinde în mare parte reuşita inserţiei lor sociale şi profesionale. Reglementarea normelor de funcţionare a sistemului şi îmbunătăţirea protecţiei sociale a copiilor instituţionalizaşi a devenit o preocupare permanentă pentru organismele responsabile din România. În Rapoartele periodice ale Comisiei Europene se afirmă că «în domeniul protecţiei copilului, România a înregistrat şi continuă să înregistreze progrese semnificative».

Cu toate că s-au făcut paşi importanţi în acest sens, Guvernul consideră că trebuie acţionat în continuare pentru reformarea sistemului şi pentru ridicarea standardelor la nivelul cerinţelor UE.

Având în vedere necesitatea reformării întregului sistem de protecţie a copilului, Guvernul îşi propune să dezvolte, pe de o parte, o strategie prin care se va acţiona în principal în direcţia diversificării serviciilor sociale de sprijinire a familiei pentru evitarea abandonului, precum şi în direcţia diversificării serviciilor alternative la instituţionalizare, având ca scop reducerea numărului de copii din sistemul rezidenţial; pe de altă parte, Guvernul intenţionează să dezvolte o strategie care să vină în sprijinul tinerilor care după împlinirea vârstei de 18 ani încetează să mai beneficieze de ocrotire şi urmează să fie integraţi în viaţa socială şi profesională.

7

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

În ceea ce priveşte integrarea socială şi profesională, au fost iniţiate o serie de programe şi planuri de acţiune care au cuprins în obiectivele lor măsuri exprese pentru sprijinirea acestor categorii de tineri, măsuri legate de:

asigurarea unui venit minim ş i servicii sociale pentru integrarea lor social ă ş i asumarea statutului de adult, şi servicii sociale pentru integrarea lor socială şi asumarea statutului de adult, responsabil pentru propria sa viaţă;

asigurarea unui loc de muncă ; ă;

asigurarea unei locuinţ e. ţe.

3. Analiza programelor şi a cadrului legal şi instituţional privind tinerii care părăsesc sistemul de protecţie a copilului din perspectiva sistemului de servicii sociale şi ocupaţionale puse la dispoziţia acestora în vederea incluziunii lor sociale şi profesionale

3.1 Programe de măsuri pentru tinerii care părăsesc instituţiile de ocrotire

Menţionăm în acest sens:

Programul de Guvernare 2005-2008, Cap. – Politica de protecţie socială, prin care Guvernul se angajează în direcţia sprijinirii integrării sociale a copiilor şi tinerilor instituţionalizaţi, promovând măsuri de integrare socială; Planul Naţional de Acţiune pentru Tineret, ca prim document de programare în domeniul politicii de tineret, elaborat în conformitate cu Programul Naţional pentru Aderarea României la UE, (capitolul “Politica în domeniul tineretului”), prevede masuri speciale pentru aceasta categorie de tineri aflaţi în situaţii de risc de integrare prin “promovarea de reglementări specifice şi dezvoltarea de programe alternative şi proiecte specifice de prevenţie şi combatere a factorilor de risc, în vederea reducerii numărului de tineri aflaţi în pericol sau în situaţie de marginalizare sau excludere socială “. Documentul specifică faptul că la aceşti tineri vulnerabilitatea devine mai accentuată datorită unor elemente specifice (au greutăţi insurmontabile la angajare, fiind expuşi şomajului; sunt expuşi vagabondajului şi delincvenţei; nu-şi pot găsi o

8

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

locuinţă personală; sunt adesea victime ale criminalităţii, consumului de droguri, ale proxenetismului, prostituţiei, pedofiliei etc.; nu au familie şi nici mijloace proprii de subzistenţă). Obiectivele generale de dezvoltare a PNAT-R sunt subsumate dezideratului de apropiere de standardele existente în ţările UE referitoare la:

participarea economico-socială a tineretului şi implementarea de măsuri specifice de combatere a marginalizării şi excluderii sociale a tinerilor. Programul de interes naţional în domeniul protecţiei drepturilor copiilor, lansat de Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Drepturilor Copilului cuprinde, legat de problematica grupului ţintă, măsuri pentru „Integrarea socio-profesională a copiilor/tinerilor din sistemul de protecţie”, prin care se prevede creşterea cu 2000 a numărului de tineri integraţi socio-profesional. Măsurile vizează: crearea şi dezvoltarea de practici integrative îmbunătăţirii şanselor acestora de integrare socio- profesională; dezvoltarea unui set de măsuri şi mecanisme care să faciliteze dobândirea abilităţilor necesare pentru integrarea lor educaţională, ocupaţională şi identificarea unei forme legale de angajare; implementarea standardului minim de calitate în vederea îmbunătăţirii atitudinii şi comportamentului general privind problematica specifică a copilului/tânărului; gestionarea eficientă a resurselor umane şi financiare implicate în sistemul de protecţie a copilului; Planul Naţional pentru Ocuparea Forţei de Muncă (PNAO) lansat de ANOFM prevede programe specifice pentru grupul ţintă de tineri între 15-24 ani în cadrul Pilonului nr.1, „Îmbunătăţirea capacităţii de angajare” - Linia directoare 1 „Prevenirea şi combaterea şomajului în rândul tinerilor şi a şomajului de lungă durată”. Vor fi dezvoltate prin acest Plan programe active de informare şi consiliere privind cariera, pe baza unui plan individual de consiliere. În anul 2002, ANOFM a derulat un program naţional pentru ocuparea forţei de muncă prin care se prevede încadrarea în muncă a unui număr de absolvenţi din centrele de plasament cu vârsta de peste 18 ani. Din numărul planificat de 1020 de tineri s-a reuşit încadrarea la sfârşitul anului a 613 persoane din această categorie. Programul a continuat şi în anii următori. Programul de ocupare a persoanelor marginalizate social pentru anul 2005 întocmit de AMOFM potrivit atribuţiilor ce-i revin din Legea nr. 116/2002 pentru

9

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

prevenire şi combaterea marginalizării sociale (Programul face parte din Programul de ocupare a forţei de muncă pe anul 2005, bazat pe proiecţiile pe termen lung din PNAO). Planul a fost fundamentat pe baza propunerilor venite de la agenţiile de ocupare a forţei de muncă în urma analizei la nivel local a situaţiei privind piaţa forţei de muncă şi a posibilităţilor de absorbţie a tinerilor marginalizaţi social. Planul prevede pentru tinerii care părăsesc instituţiile de protecţie: asigurarea de servicii de mediere prin întocmirea unui plan individual de mediere; servicii de consiliere profesională privind piaţa muncii şi posibilităţile de participare la cursuri de formare profesională; identificarea angajatorilor de inserţie; Prin acest program se estimează încadrarea la nivel naţional a 2500 de persoane marginalizate; Programe de inserţie socială şi profesională pentru tinerii privaţi de libertate (2 penitenciare pentru minori şi tineri şi 3 centre de reeducare) prevăd programe educaţionale pentru continuarea studiilor la toate nivelele de învăţământ, inclusiv cel universitar prin învăţământul la distanţă (în anul universitar 2003-2004 au promovat 5 tineri la această formă de învăţământ); educaţie profesională prin cursuri de calificare şi recalificare recunoscute de MMSSF şi MEC prin diplome la absolvirea lor (cca. 234 de minori şi 151 de tineri beneficiari în anul 2004); programe de terapie complexă educativă; de acces comunitar şi resocializare; alte programe pentru reintegrarea socială a tinerilor derulate în parteneriat cu autorităţile locale, ONG-uri şi Biserică; CASPIS – Planuri anti sărăcie şi promovarea incluziunii sociale – cuprind măsuri exprese pentru tinerii post instituţionalizaţi care se referă în principal la asigurarea unei locuinţe (în apartamente asistate, centre de tranzit, adăposturi temporare, adăposturi de noapte, etc.) şi asigurarea unui loc de muncă. Majoritatea judeţelor au prevăzut în planurile lor de măsuri diferite acţiuni de suport pentru incluziunea socială a acestor categorii de tineri. Din raportul de monitorizare a modului de implementare a Planurilor judeţene anti-sărăcie şi promovare a incluziunii sociale, întocmit de CAPIS la sfârşitul anului 2004, rezultă că cele mai multe programe identificate la nivelul judeţelor s-au dezvoltat în sfera serviciilor de consiliere şi de pregătire socio-profesională. Acestea sunt desfăşurate fie în centrele specifice de asistenţă şi sprijin, fie prin planuri individuale de pregătire a acestor tineri. In ceea ce

10

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

priveşte spaţiul de locuit, aproximativ o cincime dintre programe sunt de tipul adăposturilor, puţine programe fiind de tipul locuinţelor asistate. Pentru integrarea pe piaţa muncii, programele întreprinse vizează, pe de o parte pregătirea şi formarea profesională a tinerilor şi pe de altă parte, asistenţă în obţinerea efectivă a unui loc de muncă. Programele de consiliere şi pregătire socio-profesională sunt de altfel cele mai răspândite pe ansamblul tuturor programelor menţionate (36 din 82 programe identificate). Acestea sunt desfăşurate fie în centre specifice de asistenţă şi sprijin, fie prin planuri individuale de pregătire a tinerilor în instituţii. În privinţa inserţiei profesionale, programele vizează servicii care includ: 4 încheierea contractelor de solidaritate, angajare în muncă (în 6 judeţe: Ilfov, Maramureş, Neamţ, Prahova, Suceava, Vâlcea); amenajarea de ateliere protejate (în 4 judeţe: Bistriţa Năsăud, Braşov, Galaţi, Maramureş); medierea între agenţii economici şi tinerii în căutare de locuri de muncă prin organizarea unor întâlniri între aceştia şi agenţii economici (ex.:

bursa locurilor de muncă în 2 judeţe: Iaşi, Mureş). 5 În raport se subliniată iniţiativa câtorva judeţe (Bistriţa Năsăud, Olt, Prahova) de a dezvolta programe de formare a tinerilor ca lucrători sociali: instructori de educaţie, asistenţi sociali comunitari, părinţi sociali şi încadrarea lor în serviciile publice de asistenţă socială. 6 Aproape trei sferturi dintre programe sunt judeţene, ponderea celor naţionale fiind extrem de redusă şi vizând angajarea în muncă prin contractele de solidaritate conform Legii nr.116. În cadrul programelor judeţene, cele mai multe sunt de consiliere şi formare, iar în cadrul programelor locale, cele mai multe sunt de tipul adăposturilor temporare.

Strategia Naţionala pentru Persoanele cu Handicap din România si Planul Naţional de Acţiune pentru perioada 2003 – 2006, elaborate de ANPH şi Experţi desemnaţi de Guvernul Regatului Olandez, propun modalităţi de reformare a sistemului de protecţie a persoanelor cu handicap din România , bazat pe evaluarea şi planificarea individuală, pe restructurarea instituţiilor rezidenţiale, pe crearea de servicii alternative, pe consolidarea

parteneriatului public – privat si pe creşterea competenţelor autorităţilor locale. Acţiunile

principale de implementare a Strategiei vizează: reintegrarea în comunitate a persoanelor

4 Date preluate din Raportul de monitorizare CASPIS, dec. 2004 5 Exemplele sunt luate din Raport de monitorizare CASPIS, dec. 2004 6 idem

11

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

cu handicap din instituţiile rezidenţiale sau din familiile care sunt lipsite de mijloace materiale; promovarea unei participări active a persoanelor cu handicap în societate la toate nivelurile şi în toate sferele vieţii cotidiene; crearea unui sistem de servicii comunitare bazate pe standarde şi normative adecvate care să permită persoanelor cu handicap să ducă o viaţa independentă cu asistarea acestora, la nevoie, de o reţea de suport alcătuită din oameni calificaţi .

3.2 Cadrul legal şi instituţional

Pentru socializarea tinerilor care părăsesc sistemul, precum şi pentru inserţia lor pe piaţa muncii legislaţia prevede o serie de responsabilităţi care revin în plan local serviciilor de asistenţă socială de la nivelul administraţiilor publice locale, direcţiilor judeţene pentru protecţia drepturilor copilului, direcţiilor de muncă, solidaritate socială şi familie, agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, organizaţiilor neguvernamentale a căror activitate este legată de protecţia copilului, altor instituţii şi organisme desemnate prin lege. Cadrul legal care asigură protecţia socială a acestor tineri cuprinde o serie de reglementări din domeniul asistenţei sociale şi din cel al asigurărilor sociale care oferă diverse prestaţii în bani, precum şi servicii sociale şi ocupaţionale, inclusiv servicii de suport pentru obţinerea unei locuinţe.

3.2.1 Cadrul legal şi instituţional din domeniul asistenţei sociale:

Legii nr.705/2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială reglementează organizarea, funcţionarea şi finanţarea sistemului naţional de asistenţă socială, categoriile de beneficiari, tipurile de prestaţii şi servicii oferite de sistem, precum şi atribuţiile administraţiilor publice locale în acest sens. Totodată, legea încurajează coeziunea socială în vederea realizării acţiunilor sociale comunitare. Astfel, parteneriatul dintre instituţiile publice şi reprezentanţii societăţii civile poate fi un bun exemplu pentru punerea în practică a coeziunii sociale în comunităţile locale.

12

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

Potrivit atribuţiilor ce le revin prin Legea nr.705/2001 privind sistemul naţional de

asistenţă socială, consiliile judeţene şi locale înfiinţează şi organizează prin Hotărârea de Guvern

nr.90/2003 serviciile publice de asistenţă socială. Atribuţiile din lege se completează, prin

această Hotărâre, cu atribuţii noi, în funcţie de caracteristicile sociale ale unităţilor administrativ-

teritoriale. Astfel, serviciile publice de asistenţă socială pot desfăşura activităţi în domeniile

protecţiei copilului, familiei, persoanelor cu handicap, persoanelor vârstnice şi ale oricăror

persoane aflate în nevoie.

Legislaţia în domeniul asistenţei sociale prevede pentru tinerii care au împlinit vârsta de

18 ani şi care părăsesc sistemul de protecţie diverse prestaţii în bani şi servicii sociale după cum

urmează:

- alocaţia de stat pentru copii

- venitul minim garantat;

- ajutoare (burse sociale, ajutoare pentru plata energiei termice pe timp de iarnă, ajutoare pentru plata cheltuielilor de întreţinere);

- cantina de ajutor social;

- alte beneficii şi servicii sociale

Alocaţia de stat pentru copii (Legea nr. 61/1993, Legea nr. 261/1998) - devenită un

drept universal, această prestaţie se acordă tuturor copiilor, indiferent de venitul părinţilor,

statutul lor social sau rangul copilului în familie. Potrivit prevederilor Legii nr. 61/1993 privind

alocaţia de stat pentru copii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază

de alocaţie de stat şi tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi urmează cursurile de învăţământ

liceal, profesional sau superior, organizate în condiţiile legii. Prestaţia se finanţează de la bugetul

de stat.

Venitul minim garantat (Legea nr. 416/2001) - venitul minim garantat este o

componentă a sistemului de asistenţă socială şi, totodată, reprezintă o realizare importantă a

procesului de reformă în domeniu. Această prestaţie se întemeiază pe art. 43 din Constituţie prin

care statul se obligă să ia măsuri de protecţie socială pentru cetăţeni prin diverse forme de

asistenţă socială. Scopul pentru care s-a creat această formă de ajutor este de a asigura un venit

minim familiilor sau persoanelor singure, fără venituri sau cu venituri scăzute. Legea extinde

13

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

câmpul de aplicare şi asupra persoanelor lipsite de venituri şi care nu au domiciliu, precum şi asupra cuplurilor consensuale şi a soţilor despărţiţi în fapt, care erau excluşi din categoriile de beneficiari în vechea legislaţie a ajutorului social. Venitul se acordă pe baza anchetei sociale care verifică încadrarea în condiţiile de acces la prestaţie şi stabileşte nivelul acesteia. Sumele alocate pentru această prestaţie se suportă din bugetele locale. Pentru stimularea interesului faţă de căutarea unui loc de muncă persoanele beneficiare ale venitului minim sunt obligate să se prezinte periodic la oficiile de şomaj, dacă sunt apte de muncă şi să efectueze, lunar, un număr de 72 de ore de muncă în folosul comunităţii, pentru persoanele apte de muncă, în vederea integrării pe piaţa muncii (nu au această obligaţie persoanele care: au în îngrijire unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la şapte ani; urmează o formă de învăţământ până la împlinirea vârstei de 26 de ani; sunt în incapacitate de muncă). Tinerii care beneficiază de ajutoare sociale au dreptul la asistenţă medicală, fără plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate. Contribuţia în aceste cazuri este suportată de Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei. Ajutoarele sociale nu se impozitează. Ajutorul social sub forma venitului minim garantat poate fi acordat în bani, dar şi în natură. De asemenea, acesta poate fi acordat şi indirect, prin plata cheltuielilor de întreţinere. Burse sociale pentru studenţi (Legea nr.84/1985, Hotărârea de Guvern nr.690/1997 cu modificările ulterioare. Bursa socială constă într-o sumă acordată celor care provin din familii sărace, în cazul în care aceştia nu beneficiază de o bursă de studiu sau de o bursă de merit. Acordarea bursei este condiţionată de venitul lunar pe membru de familie care nu trebuie să depăşească 75% din salariul minim pe ţară. Bursa de ajutor social se poate acorda şi ocazional, la cerere, pentru îmbrăcăminte, studenţilor orfani de ambii părinţi, celor proveniţi din casele de copii sau din plasament familial. Pentru îmbrăcăminte, bursa de ajutor social se poate acorda de două ori în decursul unui an universitar. Suma este la nivelul cuantumului lunar al bursei de ajutor social. Studentele mai pot primi o bursă de ajutor social de maternitate, dacă soţii lor sunt studenţi, nu realizează venituri sau efectuează stagiul militar obligatoriu. În caz de deces al unuia dintre soţi studenţii pot primi şi o bursă socială. Finanţarea burselor sociale se realizează de la bugetul de stat, iar principalul ordonator de credite este Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Cantinele de ajutor social (Legea nr. 208/ 1997) sunt unităţi publice de asistenţă socială, cu personalitate juridică care funcţionează în subordinea consiliilor locale şi prestează

14

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

servicii sociale gratuite sau contra cost persoanelor aflate în situaţii economico-sociale sau medicale deosebite. De serviciile cantinei de ajutor social pot beneficia tinerii care nu au venituri sau ale căror venituri sunt sub nivelul venitului net lunar, pentru o singură persoană, luat în calcul la stabilirea ajutorului social. Serviciile cantinei de ajutor social se adaugă venitului minim garantat. De masa la cantina de ajutor social beneficiază şi tinerii care revin în familie şi sunt în întreţinerea acesteia dacă veniturile medii nete lunare pe o persoană în întreţinere sunt sub nivelul venitului net lunar pentru o persoană singură luat în calcul la stabilirea ajutorului social şi dacă urmează cursurile de zi la instituţiile de învăţământ care funcţionează în condiţiile legii, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 25 (26) ani; Persoanele care realizează venituri peste nivelul venitului net lunar pentru o persoană singură, luat în calcul la stabilirea ajutorului social, pot beneficia de serviciile cantinei de ajutor social cu plata unei contribuţii de 30% din venitul pe persoană, fără a se depăşi costul meselor stabilit pentru perioada respectivă. Cantinele de ajutor social prestează după caz, următoarele servicii sociale persoanelor îndreptăţite: două mese, zilnic, de persoană, prânzul şi cina, în limita alocaţiei de hrană prevăzută de reglementările legale; aprovizionarea contra cost, de la sediul cantinei, cu produse agroalimentare de bază, la preţurile la care acestea au fost achiziţionate; transport gratuit, pentru persoanele care beneficiază de aprobare pentru distribuirea hranei la domiciliu; pregătirea şi distribuirea hranei prin centre mobile, pentru situaţii deosebite. Pentru prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, Guvernul a emis Legea nr.116/2002 prin care se asigură “garantarea accesului efectiv, în mod deosebit al tinerilor, la drepturi elementare şi fundamentale, cum sunt: dreptul la un loc de muncă, la o locuinţă, la asistenţă socială, la educaţie, precum şi instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a marginalizării sociale”. Marginalizarea socială, în înţelesul legii, este definită “prin poziţia socială periferică, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educaţionale şi comunicaţionale ale colectivităţii; ea se manifestă prin absenţa unui minimum de condiţii sociale de viaţă.” Nivelul venitului până la care o persoană este considerată marginalizată, se stabileşte anual, prin hotărâre a Guvernului, înaintea depunerii în Parlament a Legii bugetului de stat. Consiliile locale au obligaţia, potrivit acestei legi, să identifice persoanele şi familiile care se găsesc în această situaţie şi să stabilească măsurile necesare pentru prevenirea marginalizării

15

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

lor sociale, în principal, asigurarea accesului la o locuinţă şi la serviciile publice de strictă necesitate (apă, energie electrică, gaze naturale, termoficare, etc.) Sarcina de urmărire a modului de aplicare a prevederilor Legii nr.116/2002 revine Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Familiei care a înfiinţat un compartiment special însărcinat cu supravegherea realizării măsurilor prevăzute pentru combaterea marginalizării sociale.

Pentru realizarea obiectivelor prevăzute de lege sunt mobilizate instituţiile centrale şi locale cu atribuţii în domeniu: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, consiliile judeţene şi locale şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă(ANOFM) va oferi tinerilor cu vârste între 16 şi 25 ani, aflaţi în dificultate şi confruntaţi cu riscul excluderii profesionale, servicii de mediere 7 şi consiliere profesională. În scopul integrării sau reintegrării acestor tineri în muncă, ANOFM-ului îi revine sarcina de a-i plasa în muncă, la agenţii economici avizaţi de agenţie, pe baza unui contract de solidaritate 8 . În baza contractului de solidaritate, angajatorul încheie cu tânărul un contract individual de muncă pe o perioadă determinată, care va fi egală cu cea a contractului de solidaritate. În baza unei convenţii încheiate între angajator şi Agenţie, salariul de bază al tânărului este suportat de aceasta din urmă. 9 Aceste măsuri se adresează următoarelor categorii de tineri:

proveniţi din centrele de plasament şi centrele de primire:

singuri, cu copii în întreţinere; familişti cu copii în întreţinere; familişti fără copii în întreţinere; familişti care au executat pedepse privative de libertate; alte categorii de tineri aflaţi în dificultate.

7 Serviciile de mediere şi consiliere sunt furnizate de personalul specializat din cadrul Agenţiei care va întocmi şi un plan individual de mediere 8 Contractul de solidaritate poate fi încheiat între tânărul beneficiar şi Agenţie pe o durată de până la doi ani, dar nu mai puţin de un an. 9 Salariul de bază lunar al tânărului, suportat din fondurile Agenţiei, nu poate depăşi 75% din câştigul salarial mediu net pe economie, comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Dacă la data încetării contractului de solidaritate, tânărul va fi angajat cu contract pe durată nedeterminată, Agenţia va rambursa angajatorului pentru acesta, lunar, pe o perioadă de doi ani, 50% din indemnizaţia de şomaj pe care el ar fi primit-o dacă ar fi fost disponibilizat. Vârsta până la care tânărul va putea beneficia de această facilitate este de 25 ani.

16

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

Consiliilor judeţene şi Consiliului general al municipiului Bucureşti le revine sarcina de a facilita accesul la o locuinţă al persoanelor marginalizate. Sunt luate în considerare persoanele cu vârste de până la 35 ani care nu au o locuinţă şi se află în imposibilitate de a şi-o cumpăra cu

forţe proprii. În ajutorul lor, consiliile judeţene şi Consiliul general al municipiului Bucureşti vor suporta, potrivit prevederilor legii, integral valoarea estimată a avansului ce urmează să fie plătit pentru dobândirea unei locuinţe sau pentru plata chiriei pentru o perioadă de până la trei ani, pentru o locuinţă închiriată. 10 Această măsură are în vedere următoarele categorii de persoane defavorizate:

tineri proveniţi din centrele de plasament şi centrele de primire;

familişti în vârstă de până la 35 ani cu copii în întreţinere;

familişti în vârstă de până la 35 ani fără copii în întreţinere;

alte persoane în vârstă de până la 35 ani.

persoanelor

marginalizate, care au dreptul la venitul minim garantat, la toate formele de asistenţă a sănătăţii şi pot organiza servicii de asistenţă socială în care aceste persoane să fie îngrijite până la reinserţia lor socială. Cheltuielile pentru serviciile de asistenţă medicală curativă şi de urgenţă sunt suportate din bugetul asigurărilor sociale de sănătate, fără plata unei contribuţii din partea acestor categorii de persoane. Finanţarea măsurilor pentru combaterea marginalizării sociale se realizează din bugetele locale şi de la bugetul de stat.

Consiliile

locale

au

sarcina

de

a

asigura

condiţii

pentru

accesul

3.2.2 Legislaţia din domeniul ocupării forţei de muncă Ocuparea este cea mai bună protecţie contra excluziunii sociale. În acest sens, o contribuţie importanţă o au serviciile de ocupare. Dezvoltarea diferitelor tipuri de servicii de ocupare este cu atât mai importantă cu cât amploarea fenomenelor de marginalizare şi excludere socială este mai mare. Tipurile de servicii publice furnizate de către ANOFM şi instituţiile sale descentralizate au ca scop creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă. Serviciile publice de ocupare se încadrează în măsurile active de ocupare prin care se

10 Valoarea avansului se stabileşte la începutul fiecărui an de către consiliul judeţean, respectiv Consiliul general al municipiului Bucureşti, în funcţie de prevederile actelor normative care reglementează construcţia de locuinţe şi poate fi ajustată periodic în funcţie de preţurile de consum sau, după caz, în funcţie de costurile unei locuinţe.

17

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

urmăreşte inserţia şomerilor pe piaţa forţei de muncă prin diverse acţiuni de formare, calificare şi

recalificare a şomerilor. Măsurile active de ocupare sunt reglementate prin Legea nr. 76/2002

privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Potrivit legislaţiei, şomerii, respectiv persoanele apte de muncă care nu pot fi încadrate

pe piaţa muncii din lipsă de locuri de muncă disponibile, corespunzătoare pregătirii lor,

beneficiază de prestaţii şi servicii de protecţie socială.

Unele servicii au un caracter personalizat şi sunt oferite în cadrul agenţiilor de ocupare,

care deţin monopolul pe piaţa serviciilor de ocupare, altele sunt oferite indirect prin diverse

programe de stimulare a angajatorilor în vederea angajării persoanelor aflate în şomaj.

O serie de servicii vizează categoria persoanelor dezavantajate pe piaţa muncii (şomerii

de lungă durată, persoanele cu handicap, femeile care se reîntorc pe piaţa muncii după creşterea

copiilor, rromii, tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi trebuie să părăsească instituţiile de

ocrotire, lucrătorii vârstnici, persoanele ieşite din detenţie) .

Serviciile publice de ocupare personalizate urmăresc:

informarea şi consilierea profesională;

medierea muncii;

formarea profesională;

oferirea de consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente

sau pentru iniţierea unei afaceri;

completarea veniturilor salariale ale angajaţilor;

stimularea mobilităţii forţei de muncă.

Prin aceste servicii, tinerii cu vârste între 16 şi 25 de ani aflaţi în dificultate vor beneficia de de acompaniament social menit să faciliteze accesul acestora la un loc de muncă.

În paralel cu serviciile publice personalizate care urmăresc prin acţiuni directe creşterea

ocupării persoanelor în căutarea unui loc de muncă, sunt puse în aplicare măsuri şi servicii

indirecte pentru stimularea încadrării în muncă a şomerilor prin programe care au ca scop

stimularea angajatorilor pentru includerea în ocupare a acestor categorii de persoane.

Măsurile se realizează prin:

subvenţionarea locurilor de muncă;

acordarea de credite în condiţii avantajoase în vederea creării de noi locuri de

muncă;

18

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

acordarea unor facilităţi.

În domeniul construcţiei de locuinţe, legislaţia prevede construcţia de locuinţe pentru tineri şi familiile lor, care să le fie atribuite în proprietate sau închiriere în condiţiile pieţei. În nomele metodologice de aplicare a Legii nr.152/1998, aprobate prin H.G. nr. 962/2001, modificată si completată prin H.G. nr. 1396/2002, se prevede că pot beneficia de o locuinţă construită prin

programul de locuinţe pentru tineri destinate închirierii, persoanele în vârstă de până la 35 de ani. Programul se adreseaza tinerilor care nu îşi permit să cumpere un apartament sau să închirieze o locuintă de pe piata liberă. Blocurile construite de ANL au 3-4 etaje şi sunt împărţite in garsoniere şi apartamente cu 2 sau 3 camere. Au prioritate în repartizarea unei locuinţe tinerii proveniţi din casele de ocrotire socială, care au împlinit vârsta de 18 ani, şi solicitanţii care au adoptat şi/sau adoptă copii din casele de ocrotire socială.

3.2.3 Contribuţia sectorului neguvernamental la dezvoltarea serviciilor sociale şi ocupaţionale pentru tinerii aflaţi în dificultate a înregistrat o creştere semnificativă în ultimii ani. Menţionăm în acest sens şi aportul Ministerului Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei care a dezvoltat şi îmbunătăţit cadrul legal pentru funcţionarea şi finanţarea serviciilor sociale în favoarea categoriilor de populaţie defavorizată. Menţionam în acest sens Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială prin care se stimulează funcţionarea serviciilor sociale comunitare realizate în parteneriat între ONG-uri şi consiliile locale. Conturarea cadrului legal pentru organizarea şi finanţarea serviciilor sociale, precum şi reglementarea condiţiilor de furnizare a acestora şi de acreditare a furnizorilor de servicii sociale s-a realizat prin Legea nr. 515/2003 pentru aprobarea O.G: nr. 68/2003. Potrivit legii, serviciile sociale se organizează la nivel comunitar în funcţie de nevoile existente în plan local şi sunt asigurate de furnizorii de servicii sociale care pot fi persoane fizice, juridice, publice sau private. Serviciile sociale pot fi furnizate şi în sistem integrat prin asocierea altor servicii la serviciile sociale, precum serviciile medicale, educaţionale, de ocupare în muncă. Pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecţie socială un rol important îl au serviciile cu caracter primar care includ: activităţi de identificare a nevoii sociale individuale, activităţi de informare despre drepturi şi obligaţii; măsuri şi acţiuni de conştientizare şi sensibilizare socială; măsuri şi acţiuni de urgenţă în vederea reducerii efectelor situaţiilor de criză; măsuri şi acţiuni de

19

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

sprijin în vederea menţinerii în comunitate a persoanelor în dificultate; activităţi şi servicii de consiliere; măsuri şi activităţi de organizare şi dezvoltare comunitară în plan social pentru încurajarea participării şi solidarităţii sociale; orice alte măsuri şi acţiuni care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială. Pentru tinerii cu handicap se organizează potrivit legii serviciile sociale specializate, de recuperare şi reabilitare, reinserţie socială şi profesională. Potrivit Programului de Guvernare, se prevede ca până în anul 2008, aproximativ 45% din actualele servicii sociale pentru copii şi tineri să fie contractate de către organizaţiile neguvernamentale. Între organizaţiile neguvernamentale care au derulat cu succes proiecte pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecţie menţionam proiectul „Apartamente 7 sociale” derulat de Fundaţia « Parada », „Învăţ să trăiesc independent” derulat de asociaţia « Salvaţi copii », „Orientare pentru viaţăşi „Grup de tip familial” derulate de Fundaţia « Pestalozzi », „Locuinţe pentru tinerii instituţionalizaţi” derulat de asociaţia « SOS satele copiilor », asociaţia « Hrăniţi copiii », „Sanda, Laura şi Dinu” care se adresează persoanelor cu handicap, derulat de Fundaţia “Pentru Voi”, jud. Timiş, „Reintegrarea Socială a Tinerilor Proveniţi din Centrele de Plasament” – program derulat de organizaţia Feed the Children – România, program finanţat de USAID, . Proiectele au avut ca principale obiective inserţia socială şi profesională a tinerilor şi dezvoltarea deprinderilor de viaţa independentă.

20

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

4. Analiza, prelucrarea si interpretarea datelor statistice puse la dispozitie de catre Directiile Generale Judetene de Asistenta Sociala si Protectia Copilului

4.1. Analiza cantitativa a Anexei 1

Anexa 1 a fost construita in scopul colectarii de date privind tinerii din sistemul de protectie cu varste cuprinse intre 14 si 18 ani. Lipsa coerentei in completare ne-a obligat sa nu intervenim prea mult in aranjamentul informatiilor colectate, intrucat nu am vrut sa alteram continutul informatiilor respective. Este cazul variabilei care se refera la « tipul de protectie » de care beneficiaza grupul tinta, dar si a variabilei « pregatire profesionala ». Intrucat colectarea datelor din teritoriu nu s-a realizat in baza unor instructiuni precise, am ales sa redam datele referitoare la tipul de protectie asa cum au fost ele colectate din teritoriu, pentru a nu perturba informatia continuta de datele transmise. De mentionat faptul ca exista cazuri in care relatia « varsta-nivel educational » nu este conforma cu etapele pe care un copil normal ar trebui sa le parcurga din punct de vedere educational raportat la varsta pe care o traverseaza. Exista cazuri, asa cum se va vedea din datele de mai jos, in care tinerii se afla inca la nivel de invatamant primar, sau parcurg cursuri de alfabetizare, etc. Trebuie sa precizam faptul ca nu toti tinerii care, in ciuda varstei, inca se afla la un nivel educational scazut, sufera de un anumit grad de handicap. De asemenea, in ceea ce priveste variabila « handicap », am ales sa oferim o analiza statistica doar a numarului de copii cu deficiente, deaorece datele din teritoriu nu au fost completate uniform si prin urmare nu au putut fi postcodificate si prelucrate corespunzator, in functie de gradul de handicap. Variabila «profesie/calificare» ofera in analiza de mai jos informatii care vor fi luate in considerare doar ca trend/tendinta, intrucat datele din teritoriu nu au fost complete referitor la aceasta variabila. De asemenea, au existat numeroase cazuri in care au lipsit informatii legate de nivelul educational, respectiv de clasa/anul de studiu al tinerilor din sistemul de protectie. Oferim mai jos rezultatele analizelor statistice realizate pentru fiecare regiune/judet in parte. La final vom trage cateva concluzii generale privind datele culese din teritoriu conform Anexei 1.

21

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

4.1.1. Regiunea de dezvoltare Centru

In ceea ce priveste regiunea de dezvoltare Centru, toate judetele din cadrul acesteia au raspuns solicitarii Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului. Astfel, din raportarile Directiilor Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din teritoriu, putem spune ca exista la nivelul intregii regiuni un numar total de 1239 de copii/tineri care se afla in sistemul de protectie cu varste cuprinse intre 14 si 18 ani. Dintre acestia, asa cum reiese din tabelul de mai jos, cei mai multi tineri incadrati in sistemul de protectie se afla in judetul Sibiu (27,2%), iar cei mai putini in judetul Covasna (7,2%).

JUDET

Frecvente

Procente

Alba

252

20,3

Brasov

121

9,8

Covasna

89

7,2

Harghita

238

19,2

Mures

202

16,3

Sibiu

337

27,2

Total

1239

100,0

Tabelul de mai jos reda situatia tinerilor din sistem in functie de tipul de protectie de care beneficiaza in fiecare judet din regiune.

Judet

Tip protectie

Frecvente

Procente

Alba

parteneriat public-privat/casuta

24

9,5

Plasament OPA

21

8,3

privat/casuta

8

3,2

public/AMP

6

2,4

public/apartament

10

4,0

public/casuta

34

13,5

public/centru de plasament

149

59,1

Total

252

100,0

Brasov

Plasament OPA

114

94,2