DAN STOIA

MAINI I
ACIONRI
ELECTRICE
CURS PENTRU
NVMNT CU FRECVEN REDUS
2010
INTRODUCERE
Transformatoarele i mainile electrice reprezint elemente componente de baz ale
unui sistem electroenergetic.
Producerea energiei electrice n sistemele electroenergetice are loc n principal n
sisteme fizice dinamice numite generatoare electrice i const n conversia energiei mecanice
n energie electric prin procedeul electromagnetic.
Transportul economic la distan i distribuia energiei electrice n curent alternativ la
ali parametri dect cei potrivii pentru generatoarele electrice sunt posibile prin utilizarea
transformatoarelor electrice. Puterea total a transformatoarelor electrice instalate ntr-un
sistem electromagnetic este aproape de trei ori puterea produs de generatoarele electrice din
sistem.
1. ELEMENTE CONSTRUCTIVE DE BAZ ALE MAINILOR ELECTRICE
Din punct de vedere al fenomenelor electromagnetice care se desfoar n main n
procesul de conversie a energiei, mainile electrice prezint dou organe distincte: indusul i
inductorul. Se numete inductor partea mainii care conine nfurarea i care la funcionarea
n gol, produce cmpul magnetic principal. Cealalt parte a mainii se numete indus.
Unele categorii de maini (de c.c. sau c.a. cu colector) mai prezint un al treilea organ
caracteristic colectorul, care ndeplinete rolul de convertizor de frecven.
Din punct de vedere cinematic, la mainile electrice propriu-zise, indusul i inductorul
formeaz dou organe distincte numite i armturi (stator sau rotor). Marea majoritate a
mainilor electrice actuale au una din armturi i din aceast cauz se mai numesc i maini
electrice rotative. Spaiul ocupat de aer, dintre cele dou armturi se numete ntrefier.
Din punct de vedere constructiv, orice main electric prezint urmtoarele sisteme
distincte: sistemul electric, sistemul magnetic, sistemul mecanic, sistemul de rcire
(ventilaie) i n unele cazuri sistemul de msur, reglare i protecie.
a) Sistemul electric const din una sau mai multe nfurri distribuite n crestturi, la
periferia dinspre ntrefier, a celor dou armturi, sau ca bobine concentrate. Aceste
nfurri sunt izolate electric att de sistemul magnetic ct i de celelalte pri ale
mainii.
b) Sistemul magnetic , const dintr-un miez feromagnetic separat n dou de ntrefier.
Acest miez feromagnetic se realizeaz din tole de oel electrotehnic sau din oel
masiv.
c) Sistemul mecanic reunete toate elementele componente ale mainii i trebuie s
asigure rigiditatea acesteia, posibilitile de ridicat i de transportat. Sistemul
mecanic const dintr-un arbore pe care se dispune rotorul (direct sau prin
intermediul unui butuc), din rulmeni, scuturi sau picioare port-lagr, carcas de
susinere etc.
d) Sistemul de rcire depinde de puterea mainii, de condiiile climaterice ale
mediului ambiant n care va funciona, de viteza de rotaie etc. El const n general,
dintr-un sistem de ventilatoare, dispuse n interiorul sau n exteriorul mainii, dintr-
un sistem de canale radiale i axiale i din agentul de rcire (ap, aer, ulei mineral,
hidrogen, alte substane lichide sau gazoase, care n anumite cazuri au i rolul de
izolant electric).
Terminologia subansamblelor i pieselor componente ale mainilor electrice este data de
STAS 4861/2; termenii pentru perii, portperii, colectoare, inele, sunt dai n STAS 8786-71.
Formele constructive i simbolizarea modurilor de montaj ale mainilor electrice rotative sunt
date n STAS 3998/1,2-74, iar gradele normale de protecie n STAS 626-71 pentru mainile
2
rotative i n STAS 5680-71 pentru transformatoare. Simbolizarea modurilor de rcire este
dat n STAS 10536-76.
2. MAINA ELECTRIC IDEALIZAT.
n scopul simplificrii rezolvrii matematice a problemelor de proiectare i funcionare
pe care le ridic mainile electrice rotative, la baza teoriei acestora se situeaz aa-numita
main idealizat. Particularitile acestei maini, n comparaie cu cea real sunt urmtoarele
[13]:
a. suprafeele statorului i rotorului care mrginesc ntrefierul se consider netede,
neglijndu-se influena crestturilor asupra cmpului magnetic din ntrefier;
b. bobinele nfurrilor se consider confecionate din conductoare filiforme i
dispuse la periferia neted a armturilor;
c. maina se consider c are o lungime axial foarte mare pentru a se neglija influena
prilor frontale i a se considera cmpul magnetic bidimensional;
d. permeabilitatea magnetic a armturilor se consider infinit n raport cu
permeabilitatea aerului;
e. proprietile cmpurilor rmn neschimbate dac maina se desfoar n plan.
3. MRIMILE UTILIZATE N CONSTRUCIA MAINILOR ELECTRICE
Mainile i transformatoarele electrice a cror funcionare se bazeaz pe legile
fenomenelor induciei electromagnetice, se construiesc cu ajutorul materialelor active (pentru
realizarea miezului feromagnetic i a nfurrilor), materialelor electroizolante (care asigur
nchiderea curenilor prin anumite circuite electrice) i a materialelor constructive cu rol de
susinere sau de protecie (carcas, scuturi, lagre, arbore, etc.).
Materialele active, mpreun cu materialele electroizolante formeaz grupa
materialelor electrotehnice.
Din categoria materialelor active fac parte conductoarele electrice i materialele
magnetice. Materialul electroconductor cel mai folosit pentru conductoarele nfurrilor este
cuprul (de puritate 99,9%). Conductoarele din aluminiu se utilizeaz n construcia
transformatoarelor electrice (cu puteri pn la 10 MVA) precum i n construcia nfurrilor
motoarelor asincrone. Alama este folosit n construcia nfurrilor n colivie i a bornelor.
Materialele magnetice servesc la construcia circuitului magnetic, prin care se nchide
fluxul magnetic principal al mainii. Printre acestea amintim oelul electrotehnic i magneii
permanenii. Oelul electrotehnic cu un coninut redus de carbon, sub 0,1% se folosete sub
forma masiv sau sub form de tabl de (0,1 2)mm grosime. Uzual oelul electrotehnic se
aliaz cu siliciu (0,8 4)% care are rolul de a crete rezistivitatea electric (0,4
0,65)mm
2
/m i prin urmare de a micora pierderile produse prin cureni turbionari.
Materialele electroizolante sunt utilizate pentru a asigura izolarea materialelor active
unele fa de altele i izolarea nfurrii format din conductoare fa de piesele constructive
metalice. De caracteristicile fizice ale materialelor electroizolante depinde viaa mainii. n
funcie de valoarea temperaturii admisibile la care poate funciona materialul izolant timp
ndelungat, s-au definit 7 clase de izolaie i anume:
- clasa Y, avnd temperatura admisibil de 90
o
C, din care fac parte bumbacul, mtasea
natural, hrtia, lemnul, cartonul electrolitic, cauciucul natural;
- clasa A, temperatura admisibil 105
o
C, cuprinde materialele din clasa Y impregnate
ntr-un lac pe baz de rini naturale, n uleiuri sau lacuri poliamidice;
- clasa E, temperatura admisibil 120
o
C, cuprinde emailurile, rinile de turnare
3
epoxidice, poliesterice, mase bituminoase i alte materiale sintetice;
- clasa B, temperatura admisibil 130
o
C, cuprinde fibre i esturi de sticl, azbest,
produse de mic, lacuri organice, rini termostabile;
- clasa F, temperatura admisibil 155
o
C, din care fac parte fibrele i esturile de sticl,
azbestul, produsele de mic, impregnate cu rini siliconice sau aldehidice;
- clasa H, temperatura admisibil 180
o
C, cuprinde materiale neorganice ca: mica,
azbest, sticl impregnate cu rini siliconice selecionate;
- clasa C, temperatura admisibil peste 180
o
C, cuprinde mic, porelanul, ceramica,
sticla, cuarul.
Clasa de izolaie a unei maini este dat de clasa de izolaie a materialelor solicitate
termic.
4. CLASIFICRI ALE MAINILOR ELECTRICE
Dup forma de variaie n timp a curentului la bornele mainii se mpart n maini de
curent continuu i maini de curent alternativ. Mainile de curent alternativ (c.a.) se mpart n
dou mari clase: maini sincrone i maini asincrone.
Dup poziia polilor inductori mainile pot fi maini heteropolare (la care parcurgnd
periferia indusului, sensul induciei magnetice n ntrefier este variabil) sau maini unipolare
(la care parcurgnd periferia indusului, sensul induciei magnetice n ntrefier este invariabil).
Dup felul excitaiei mainile pot fi: maini electrice cu excitaie n curent continuu
(c.c.) cum ar fi mainile de c.c., sincrone, comutatoare i cu excitaie in c.a. (mainile
asincrone).
Mainile electrice pot fi clasificate i dup principalele pri componente n maini cu
colector (maini de c.c. heteropolare, maini asincrone cu colector, comutatoare, maini de
c.a. cu colector) i n maini fr colector (maini sincrone, maini asincrone fr colector).
Funcie de poziia indusului i inductorului exist maini cu indusul interior i
inductorul exterior i invers.
4
CAPITOLUL I
TRANSFORMATORUL
1.1. Istoric
Funcionarea transformatorului electric se bazeaz pe fenomenul induciei
electromagnetice, descoperit n anul 1831 de Faraday.
Primul transformator propriu-zis, construit ca aparat static, cu circuit magnetic nchis,
preconizat nc din 1856 de Valery, a fost creat de Gaulard i Gibbs n Anglia n anul 1883 i
a fost folosit pentru alimentarea lmpilor cu arc electric. Acest transformator nu difer, n linii
generale, de transformatorul actual. O construcie i mai apropiat de cea actual apare n
1885 la firma Ganz din Budapesta i este datorat lui Zipernovsky, Deri i Blathy.
Toate aceste transformatoare serveau pentru alimentarea lmpilor cu arc. Adevratul
domeniu de dezvoltare al transformatorului a fost acela al ridicrii sau coborrii tensiunilor
electrice, mai nti sub forma curentului alternativ monofazat, apoi trifazat.
Primul transformator rcit cu ulei a fost construit n anul 1891 de ctre C. Braun,
avnd puterea de 5 kVA i tensiunea nalt de 30.000 V.
Se poate spune c la sfritul secolului XIX, tehnica de construcie a transformatorului
electric de tensiune, sub forma pe care o cunoatem astzi, era complet pus la punct.
1.2. Elemente constructive ale transformatorului electric
Transformatorul electric se compune din urmtoarele elemente constructive de baz:
miezul magnetic, nfurrile primar i secundar (eventual mai multe nfurri secundare)
i cuva cu elementele aferente, dac transformatorul este scufundat n ulei.
a. Miezul magnetic servete la nchiderea fluxului magnetic principal al
transformatorului i este constituit din tole de diferite grosimi, izolate cu lac, oxizi ceramici
sau hrtie, i mbinate la coluri la 90
o
, la 45
o
sau la 45
o
15
o
. Grosimea tolelor este funcie de
frecvena la care funcioneaz transformatorul i variaz n limitele (0,150,5)mm. Pentru
frecvena de 50 Hz uzual se folosesc tole cu grosimea de 0,35 mm. n ultimul timp se folosesc
tole laminate la rece (oel texturat) care au pierderi specifice mici, inducii de saturaie mai
mari, prezentnd o puternic anizotropie magnetic. n lungul liniei de laminare
permeabilitatea magnetic este mult mai mare dect n sens transversal. Tolele din oel,
laminate la rece, sunt mai scumpe n comparaie cu cele laminate la cald. n figura 1.1. se
prezint cteva tipuri constructive de miezuri pentru transformatoarele electrice. Miezurile
transformatoarelor electrice: a-miez magnetic n form de U pentru transformator monofazat
de mic putere; b-miez magnetic n form de E (n manta) pentru transformator monofazat de
mic putere; c-miez magnetic format din tole U i I, pentru transformator monofazat; d-dou
straturi succesive ale tolelor unui miez magnetic de transformator monofazat, asamblat din
tole I, prin esere la 90
o
; e-miez magnetic pentru transformator trifazat cu coloane executate n
trei trepte; f-dou straturi succesive ale tolelor unui miez magnetic pentru transformator
trifazat, asamblat din tole I prin esere la 90
o
.
5
La transformatoarele de mare putere se folosesc mbinri la 45
o
sau la 45
o
15
o
. Se
folosete de asemenea miezul magnetic n dubl ram cnd acesta se realizeaz din tole
laminate la rece, rezultnd o diminuare important a pierderilor n colurile miezului
feromagnetic. O economie de material magnetic de 15-20% se obine dac se folosesc miezuri
toroidale (bobinate). n acest caz nfurrile transformatorului formeaz un tor cilindric cu
seciunea rectangular, iar miezul magnetic este constituit dintr-o band de oel magnetic
laminat la rece, rulat n jurul torului format de nfurri, cum se arat n figura 1.2. 1-miezul
magnetic; 2-nfurrile.
Fig.1.1.
Fig.1.2.
b. nfurrile transformatorului se execut din conductor de cupru sau aluminiu,
dreptunghiular sau rotund, izolat cu email, hrtie, estur de sticl, etc.
nfurrile pot fi cilindrice stratificate sau n galei, aezate suprapus pe coloana
transformatorului (uzual lng coloan se aeaz nfurarea de joas tensiune) sau pot fi
alternate pe coloana transformatorului cum se arat n figura 1.3.
6
nfurrile transformatorului se consolideaz, la transformatoarele mici cu band textil iar la
cele mari cu pene i distanoare izolate. nfurrile se impregneaz pentru mrirea rigiditii
dielectrice i a rezistenei mecanice. n reelele de distribuie, pe partea de nalt tensiune a
nfurrii se prevd prize de reglaj a tensiunii n gol n limitele 5%.
Fig.1.3.
In figura 1.3. sun reprezentate infurri ale transformatoarelor monofazate: a-nfurri
cilindrice concentrice, stratificate; b-nfurri cilindrice concentrice; nfurarea de joas
tensiune este stratificat i nfurarea de nalt tensiune este format din galei; c-nfurri
din galei alternai.
c. Cuva transformatorului, dac aceasta are rcire n ulei, se confecioneaz din oel, fiind
dreptunghiular sau oval. Pereii cuvei pot fi netezi ondulai, sau pot prezenta elemente
suplimentare de rcire cum ar fi evi rotunde sau ovale, evi cu lire sau radiatoare. Pe capacul
cuvei sunt fixai izolatorii transformatorului cu ajutorul crora se trec prin capacul cuvei
bornele nfurrilor transformatorului. n figura 1.4. se prezint principalele elemente
constructive ale unui transformator electric trifazat, n ulei.
7
Fig.1.4.
In figura 1.4. este reprezentata seciune longitudinal printr-un transformator trifazat
de 1.000 kVA, 6kV/0,4kV, 50 Hz: 1-miezul feromagnetic; 2-nfurarea de joas tensiune; 3-
nfurarea de nalt tensiune; 4-comutatorul de prize; 5-consola de fixare a jugurilor; 6-tirani
de ridicare a prii detaabile; 7-capul cuvei; 8-izolator de joas tensiune; 9-izolator de nalt
tensiune; 10-conservatorul de ulei folosit la preluarea variaiilor posibile de volum ale uleiului
din cuv, cu temperatura; 11-cuva; 12-releu de gaze, care deconecteaz transformatorul cnd
apar gaze n interiorul cuvei, ca urmare a unor nclziri locale excesive; 13- robinet de golire
ulei; 14-indicatorul de nivel al conservatorului; 15-elemente de rcire ale transformatorului
(evi sub form de lir); 16-crucior.
1.3. Mrimile nominale ale transformatorului
Serviciul nominal de funcionare al unui transformator este acel serviciu pentru care se
proiecteaz transformatorul i la care trebuie s funcioneze fr ca temperatura n diferite
zone s depeasc limitele impuse de normele tehnice n vigoare pentru clasa materialelor
electroizolante utilizate. Regimul normal de funcionare, caracteristic serviciului nominal, se
caracterizeaz prin datele nominale nscrise pe tblia indicatoare, fixat pe transformator la
un loc vizibil i uor accesibil. Un transformator este caracterizat de urmtoarele date
nominale:
8
a. Puterea nominal este puterea aparent la bornele circuitului secundar exprimat n
VA sau kVA, pentru care nu sunt depite limitele de nclzire a elementelor
transformatorului n condiiile prevzute de STAS 1703-67.
b. Tensiunea nominal primar este tensiunea care trebuie aplicat la bornele
nfurrii primare n regimul su nominal de funcionare.
c. Tensiunea nominal secundar, la transformatoarele cu puteri peste 10 kVA, este
tensiunea care rezult la bornele nfurrii secundare atunci cnd transformatorul
funcioneaz n gol i se aplic primarului tensiunea nominal primar, comutatorul de prize
al transformatorului fiind pus pe priza nominal. n transformatoarele mici, cu puteri sub 10
kVA, tensiunea nominal secundar este cea corespunztoare curentului secundar nominal
(STAS 1703-67 sau STAS 3532-73).
d. Raportul nominal de transformare este dat de raportul dintre tensiunea nominal
primar i secundar, la mersul n gol.
e. Curenii nominali primar i secundar, sunt curenii de linie care rezult din valorile
nominale ale puterii i tensiunilor.
f. Tensiunea de scurtcircuit nominal este tensiunea care trebuie aplicat circuitului de
nalt tensiune al transformatorului, pentru ca acest circuit s fie parcurs de curentul nominal,
atunci cnd circuitul de joas tensiune este legat n scurtcircuit, transformatorul fiind pe priza
nominal i temperatura nfurrilor fiind egal cu temperatura convenional de lucru (75
o
C
pentru clasele de izolaie A, E i B i 115
o
C pentru clasele F i H).
ncercrile necesare verificrii datelor nominale ale transformatoarelor electrice sunt
date n STAS 3035-65 pentru cele mari i n STAS 3532-73 pentru cele mici.
1.4. Principiul de funcionare a transformatorului monofazat
Fie un transformator monofazat avnd nfurarea primar notat cu AX i nfurarea
secundar notat cu ax, cum se arat n figura 1.5.
nfurarea primar este alimentat cu tensiunea u
1
, variabil n timp i va absorbi
curentul i
1
, sensurile lui u
1
i i
1
fiind asociate regulii de la receptoare. Ea are w
1
spire. Curentul
electric i
1
va produce n miezul feromagnetic al transformatorului un flux magnetic
m
variabil n timp care nlnuie i nfurarea secundar ax, inducnd n ea o t.e.m.
proporional cu numrul w
2
de spire al acestei nfurri. Dac la bornele nfurrii
secundare se leag o sarcina avnd impedana Z format dintr-o rezisten R, o inductivitate L
i o capacitate C, atunci aceasta va fi strbtut de curentul i
2
(u
2
i i
2
au sensurile asociate
regulii de la generatoare).
Fig.1.5.
n consecin, transformatorul electric absoarbe prin nfurarea primar puterea
instantanee u
1
i
1
de la reeaua de alimentare i cedeaz pe la bornele nfurrii secundare
puterea instantanee u
2
i
2
. Transferul de putere se face prin intermediul cmpului
electromagnetic i nu pe cale galvanic. Fcnd abstracie de pierderile n transformator avem
relaia u
1
i
1
=u
2
i
2
nct putem afirma c transformatorul schimb valoarea tensiunii reelei u
1
la
valoarea u
2
, care convine sarcinii, asigurnd n acelai timp i o izolare ntre circuitele primar
i secundar.
9
1.5. Ecuaiile de funcionare ale transformatorului monofazat
Solenaia primar w
1
i
1
produce un cmp magnetic de excitaie, iar solenaia secundar
w
2
i
2
(dac presupunem transformatorul funcionnd n sarcin) produce un cmp magnetic
suplimentar, de reacie, care se suprapune peste cmpul de excitaie, dnd un cmp magnetic
rezultant.
Datorit saturaiei magnetice, nu se poate ti ce parte din inducia magnetic ntr-un
punct oarecare al cmpului magnetic rezultant este produs de solenaia primar i ce parte
este produs de solenaia secundar, deoarece suprapunerea efectelor nu este posibil.
Dependena dintre fluxul magnetic rezultant i solenaia rezultant
o
=w
1
i
1
+w
2
i
2
este
neliniar i este reprezentat n figura 1.6.a n care s-au neglijat pierderile prin histerezis ale
miezului feromagnetic.
Fig.1.6.
Urmrind spectrul liniilor de cmp din figura 1.5 se deduce c fluxul magnetic
rezultant se mparte n trei categorii:
a) flux magnetic fascicular util , care nlnuie cele w
1
spire primare i cele w
2
spire
secundare dnd fluxurile
u1
=w
1
i
u2
=w
2
;
b) fluxul magnetic de dispersie
12
al nfurrii primare n raport cu cea secundar,
produs de solenaia primara w
1
i
1
, care se nchide parial prin miez, parial prin aer i care se
nlnuie numai cu spirele nfurrii primare. Avnd n vedere c reluctana poriunii de aer
aferente acestui flux este mult mai mare dect aceea a poriunii de miez, putem spune ca acest
flux este practic proporional cu solenaia primar w
1
i
1
, nct putem
defini iductivitatea de dispersie a nfurrii primare n raport cu nfurarea secundar L
12
,
cu relaia
12
=L
12
i
1
. Este evident c fluxul
12
<<
u1
dat fiind faptul c miezul magnetic,
avnd permeabilitatea mult mai mare dect aerul, atrage majoritatea liniilor de cmp rezultant;
c) flux magnetic
21
de dispersie al nfurrii secundare n raport cu nfurarea
primar. Analog avem relaia
21
=L
21
i
2
.
Aadar, fluxul total care strbate nfurarea primar este
1
=
u1
+
12
=w
1
+L
12
i
1
, iar
cel care strbate nfurarea secundar
2
=
u2
+
21
=w
2
+L
21
i
2
. Aplicm legea induciei
electromagnetice pe dou contururi, de-alungul conductorului fiecrei nfurri, contururi
care se nchid pe la bornele celor dou nfurri i avem ecuaiile (fig.1.5):

10

'

+
+

) (
d t
d
) (
d t
d
i L w u i R
i L w u i R
2 2 1 2 2 2 2
1 1 2 1 1 1 1
(1.1)
n care R
1
i R
2
sunt rezistenele celor dou nfurri.
Relaiilor de mai sus mai adugm ecuaia de definiie a solenaiei rezultante
o
,
ecuaia sarcinii i ecuaia de legtur dintre fluxul magnetic i solenaia
o
, prin intermediul
reluctanei neliniare R

, a miezului magnetic al transformatorului.

'

+ +
+

R
i
d i
i u
i w i w
o
2
2
2 2
2 2 1 1 o
d t
C
1
d t
L R
(1.2)
Sistemul (1.1) i (1.2) are ca necunoscute mrimile i
1
, i
2
, , u
2
,
o
i este neliniar
datorit reluctanei R

care este funcie de curenii i

1
i i
2
i de tensiunile u
1
i u
2
. El nu poate fi
rezolvat exact ci aproximativ.
Se presupune ca tensiunea primar este sinusoidal u
1
=U
1 2 sin t, curenii i
1
, i
2
,
fluxul , solenaia
o
i tensiunea u
2
vor fi nesinusoidale (dar periodice), datorit parametrului
variabil R

.
Transformatoarele electrice se construiesc astfel nct R
1
I
1
(0,010,02)U
1
i
12

(0,030,1)w
1
. Aadar n prima ecuaie (1.1) putem neglija cderile de tensiune R
1
i
1
i
L
12
di
1
/dt astfel nct avem u
1
=U
1 2 sin t
dt
d
w
1

, nct avem

,
_

2
t s in
2
tdt si n
2
w
U
w
U
1
1
1
1
.
Rezult c la tensiunea primar u
1
sinusoidal, fluxul este aproximativ sinusoidal
(abstracie fcnd de regimurile tranzitorii), avnd amplitudinea

w
2
1
1
m
U

(1.3)
Mai mult, fluxul maxim
m
nu este practic influenat de curenii i
1
i i
2
ci numai de
tensiunea de alimentare U
1
. Dac frecvena i tensiunea U
1
se menin constante, fluxul
m
este
practic independent de sarcina transformatorului fiind acelai att la funcionarea n gol ct i
la funcionarea n sarcin.
Vom considera dependena =f(
o
) din figura 1.6.a, liniar, trecnd prin punctul de
coordonate (
m
,
om
) i prin origine (dreapta punctat).
Este evident c la o tensiune data U
1
, fluxul
m
este determinat i odat cu el i
dreapta punctat din figura 1.6.a, adic de fapt este determinat i reluctana R

. Aadar
pentru o tensiune primar U
1
bine stabilit (n general transformatoarele se dimensioneaz
pentru o tensiune primar dat i unic) reluctana R

capt o valoare constant i sistemul

(1.1) i (1.2) devine liniar. n acest caz, la flux sinusoidal, solenaia
o
este i ea sinusoidala
(curba punctat din figura 1.6.b) i la fel i curenii i
1
i i
2
nct sistemului (1.1) i (1.2) i se
pot aplica regulile de transcriere n complex simplificat.
n complex, operatorul de derivare se nlocuiete cu j iar cel de integrare cu 1/j.
11
Sistemul (1.1) i (1.2) devine:
U
1
=R
1
I
1
+jL
12
I
1
+jw
1

m
2
1
(1.4)
-U
2
=R
2
I
2
+jL
21
I
2
+jw
2

m
2
1
(1.5)
m=
2
R
o

(1.6)

o
=w
1
I
1
+w
2
I
2
(1.7)
U
2
=RI
2
+jLI
2
+
C j
1

I
2
(1.8)
Din consideraiile de mai sus solenaia
o
, la tensiunea U
1
dat, variaz ntre limitele

om
i
om
, practic independente de curenii de sarcin. Determinarea solenaiei
o
se face uor
pentru regimul particular de mers n gol al transformatorului cnd I
1
=I
1o
i I
2
=0, nct avem

o
=w
1
I
1o
. Ecuaia (1.7) capt, prin urmare, forma:
w
1
I
1
+w
2
I
2
=w
1
I
1o
(1.9)
n care I
1o
este curentul de mers n gol al transformatorului. n general I
1o
=(0,020,1)I
1N
, nct
putem scrie c w
1
I
1o
0 i deci w
1
I
1
+w
2
I
2
0 sau w
1
I
1
-w
2
I
2
. Cu I
1N
s-a notat curentul
nominal primar al transformatorului.
n ecuaiile (1.4) i (1.5) termenii


m 1
w
j
2
1
-E
1
i


m 2
w
j
2
1
-E
2
sunt t.e.m. primar, respectiv secundar, ale transformatorului ntre care exist relaia evident
E
1
/E
2
=w
1
/w
2
. Cum fluxul este practic produs de curentul I
1o
, se poate considera c
E
1
=-jL

I
1o
i E
2
=-jL

w
w
1
2
I
1o
, n care L

=
w
2
1
R

este numit inductivitatea

corespunztoare fluxului magnetic util . Se mai noteaz cu X
12
=L
12
, X
21
=L
21
i
X

=L

, nct ecuaiile (1.4) i (1.5) capt forma:

U
1
=R
1
I
1
+jX
12
I
1
-E
1
=R
1
I
1
+jX
12
I
1
+jX

I
1o
(1.10)
-U
2
=R
2
I
2
+jX
21
I
2
-E
2
=R
2
I
2
+jX
21
I
2
+j
w
w
1
2
X

I
1o
(1.11)
1.6. Raportarea mrimilor secundare la primar
Studiul cantitativ, analitic i grafic se simplific, dac nfurarea secundar real este
nlocuit cu o nfurare convenional avnd acelai numr de spire ca i nfurarea primar.
Pentru ca aceast nlocuire s nu influeneze regimul de funcionare al transformatorului,
trebuie ca toate mrimile care caracterizeaz nfurarea secundar s fie schimbate n
consecin. Noile mrimi, numite raportate, i notate cu (') se deduc din condiia ca E
2
'
=E
1
i
puterea aparent secundar, precum i puterile activ i reactiv secundare s nu se schimbe
prin operaia de raportare, adic:
a. E
2
'
= E
1
=
w
w
2
1
E
2
; E
2
'
=
w
w
2
1
E
2
; U
2
'
=
w
w
2
1
U
2
12
b. E
2
'
I
2
'
=E
2
I
2
, de unde I
2
'
=
E
E
'
2
2
I
2
=
w
w
2
1
I
2
c. R
2
'
I
2
'2
=R
2
I
2
2
, de unde R
2
'
=
R
w
w
R
I
I
2
2
2
2
2
1
'
2
2

,
_

,
_

d. X
2
'
I
2
'2
=X
2
I
2
2
, de unde X
2
'
=
X
w
w
X
I
I
2
2
2
2
2
1
'
2
2

,
_

,
_

nmulim ecuaiile (1.11) cu raportul w

1
/w
2
i se obine ecuaia de tensiuni a
secundarului scris n mrimi raportate:
-U
2
'
= R
2
'
I
2
'
+jZ
'
21
I
'

2
=E
'

2
(1.12)
Asemntor ecuaia corespunztoare sarcinii se scrie n mrimi raportate. Sistemul de
ecuaii care descrie funcionarea n regim permanent al transformatorului capt forma:
U
1
=R
1
I
1
+jX
12
I
1
-E
1
(1.13)
-U
'
2
=R
2
I
'
2
+jX
'
21
I
'
2
-E
'
2
(1.14)
E
1
=E
'
2
=-jX

I
1o
(1.15)
I
1
+I
1
=I
1o
(1.16)
U
'
2
=R
'
I
'
2
+jX
'
I
'
2
(1.17)
n care R
'
=
R
2
1
w
w
2

,
_

i X
'
=
C
1
L
2
1
w
w
2

,
_

1.7. Ecuaiile transformatorului lund n considerare i pierderile n fier

n paragrafele precedente s-au neglijat pierderile n fier P
Fe
, formate din pierderile prin
histerezis P
H
i pierderi prin cureni turbionari P
F
, P
Fe
=P
H
+P
F
. Dac P
H
0, caracteristica de
magnetizare din figura 1.6.a, se nlocuiete cu un ciclu de histerezis, n care caz, liniarizarea
fenomenelor se face nlocuind ciclul real de histerezis, cu unul eliptic, avnd aceiai arie.
n acest caz solenaia rezultant
o
este sinusoidal, dar defazat n avans cu unghiul
fa de fluxul
m
. Unghiul de avans este dat de relaia
sin =
I E
P
o 1 1
H
(1.18)
n care I
1o
este valoarea efectiv a armonicii fundamentale a curentului de mers n gol. Dac se
consider acum i P
F
0 atunci solenaia
o
este n avans fa de fluxul magnetic util
m
cu
unghiul dat de relaia:
sin =
I E
P
o 1 1
Fe
(1.19)
Prin urmare ecuaiile (1.13) (1.17) rmn valabile i pentru cazul P
Fe
0 cu singura
13
deosebire c ntre solenaia
o
i fluxul magnetic
m
intervine defazajul , acelai cu defazajul
dintre curentul I
1o
i fluxul
m
. Totul se ntmpl ca i cum curentul I
10
ar avea dou
componente I

i I
w
, prima numit component de magnetizare este n faz cu fluxul
m
i a
doua numit component wattat sau de pierderi n fier, n cuadratur cu fluxul magnetic
m
.
Este evident c se poate introduce o rezisten echivalent R
w
corespunztoare pierderilor n
fier, dat de relaia R
w
=E
1
2
/P
Fe
=P
Fe
/I
w
2
. Componenta I
w
este n cuadratur cu fluxul
m
,
deoarece, t.e.m. induse n tolele circuitului feromagnetic de fluxul
m
sunt n cuadratur cu
acest flux, iar curenii turbionari indui sunt n faz cu aceste t.e.m., ntruct reactanele cilor
de nchidere ale curenilor turbionari prin tole sunt aproape neglijabile.
Aadar luarea n consideraie a pierderilor n fier, las neschimbate relaiile (1.13),
(1.14) i (1.17). Celelalte dou se schimb n felul urmtor
E
1
=E
'
2
=-jX

=-R
w
I
w
(1.20)
I
1
+I
'
2
=I
1o
=I

+I
w
(1.21)
Avantajele raportrii nfurrii secundare la nfurarea primar sunt urmtoarele: a)
n ecuaiile (1.13) i (1.14), apare aceeai t.e.m., E
1
=E
'
2
, de aceea se poate construi pentru
transformator o schem echivalent avnd circuitul secundar cuplat galvanic cu circuitul
primar;
b) nfurarea raportat are practic aceeai rezisten i aceiai reactan cu nfurarea la care
se raporteaz (R
'
2
R
1
, X
'
21
X
12
), de aceea mrimile circuitului secundar sunt comparabile
cu cele ale circuitului primar, acest lucru fiind foarte util mai ales la transformatoarele cu
rapoarte mari de transformare;
c) se poate desena la scar o diagram de fazori n care fazorii mrimilor afereni circuitelor
primar i secundar sunt aproximativ egali.
1.8. Diagrama de fazori a transformatorului
Ecuaiile (1.13), (1.14), (1.17), (1.20) i (1.21) se reprezint fazorial ca n figura 1.7.
Se consider cunoscui parametrii transformatorului i I

, I
w
, I
'
2
i
2
(defazajul dintre I
'
2
i U
'
2
).
Se alege originea de faz a fluxului
m
, se duce I

, apoi I
w
perpendicular pe
m
i
rezult I
1o
. Se ia apoi I
'
2
, i conform relaiei (1.21) se duce I
1
. Se duce E
'
2

m
. Se construiesc
contururile date de ecuaiile (1.14) i (1.13), rezultnd tensiunile U
'
2
i U
1
.
1.9. Schema echivalen n T a transformatorului
Cu ajutorul ecuaiilor transformatorului (1.13), (1.14), (1.17), (1.20) i (1.21) se poate
desena i schema echivalent n T a transformatorului, aceast schem are forma din figura
1.8.
Folosind schema echivalent, care este un cuadripol n T, se poate studia analitic sau
experimental transformatorul monofazat. Ea descrie comportarea transformatorului real n
orice regim de funcionare, verificnd aceleai ecuaii ca i transformatorul real. Deseori, mai
ales la transformatoarele de mare putere, curentul I
1o
0, n acest caz schema echivalent i
diagrama de fazori se simplific i arat ca n figura 1.9.
14
Fig.1.7.
Fig.1.8.
Fig.1.9.
Este evident c n schema din figura 1.9.a s-au notat R
k
=R
1
+R
'
2
i X
k
=X
12
+X
'
21
i se
numesc rezistena i reactana global (Kapp) ale transformatorului. Impedana global se
definete de relaia Z
k
=R
k
+jX
k
.
1.10 Bilanul puterilor active i reactive
Dac AX se consider bornele nfurrii primare care primete de la reea puterea
S
1
=P
1
+jQ
1
i ax bornele nfurrii secundare care dau ctre receptor putere S
2
=P
2
+jQ
2
, se
constat c, lund n consideraie pierderile din elementele transformatorului, se pot scrie
15
relaiile:
P
1
=P
i1
+P
Fe
+P
i2
+P
2
Q
1
=Q
i1
+Q
Fe
+Q
i2
+Q
2
(1.22)
n care s-au fcut notaiile:
P
1
=U
1
I
1
cos
1
este puterea activ primit de la reea
P
2
=U
2
I
2
cos
2
este puterea activ transmis circuitului receptor
P
i1
=R
1
I
1
2
sunt pierderile active n nfurarea primar
P
Fe
=R
w
I
w
2
sunt pierderile active n miezul feromagnetic
P
i2
=R
2
I
2
2
=R
'
2
(I
'
2
)
2
sunt pierderile active din nfurarea secundar
Q
1
=U
1
I
1
sin
1
este puterea reactiv primit de la reea
Q
2
=U
2
I
2
sin
2
este puterea reactiv cedat receptorului
Q
i1
=X
12
I
1
2
este puterea reactiv necesar producerii cmpului de dispersie
al nfurrii primare
Q
i2
=X
21
I
2
2
=X
'
21
I
'
2
2
este puterea reactiv necesar producerii cmpului de
dispersie al nfurrii secundare
Q
Fe
=X

2
este pierderea de putere reactiv necesar magnetizrii miezului
feromagnetic
n figura 1.10 se prezint sugestiv bilanul de puteri la un transformator. a- puteri
active, b- puteri reactive.
Fig.1.10.
1.11. Caracteristica transformatorului
Cele mai semnificative caracteristici ale transformatorului sunt caracteristica extern i
caracteristica randamentului.
1.11.1. Caracteristica extern
Caracteristica extern este definit de relaia U
2
=f(I
2
) pentru U
1
=U
1N
, f=f
N
i
cos
2
=constant. Parametrii transformatorului sunt considerai constani (R
k
i X
k
). Pentru
determinarea caracteristicii este preferabil ca s se aleag mrime dependent nu tensiunea U
2
16
ci mrimea
U
U U
U
U U
U
U
1
'
2 1
'
o 2
'
2
'
o 2
o 2
2

.
Fie acum diagrama fazorial simplificat a transformatorului din figura 1.11.
Fig.1.11.
Fie B
'
i C
'
proieciile punctelor B i C pe direcia lui U
'
2
iar D punctul de racordare a
punctului C pe aceeai direcie.
Evident n modul avem
U
1
-U
'
2
=OD-OA=AD AC
'
,
deoarece unghiul este foarte mic.
Deci
( )


+ +

2
kr
2
ka
2
'
N 2
'
2
1
'
N 2 k
2
'
N 2
'
2
1
'
N 2 k
1
2
'
2 k
2
'
2 k
1
' ' '
1
'
1
'
2 1
o 2
2
sin cos sin cos
I R
sin cos
u u
I
I
U
I X
I
I
U
U
I X I R
U
C B AB
U
AC
U
U U
U
U
n care
I
I
'
N 2
'
2
este raportul de ncrcare al transformatorului (
I
'
N 2
este curentul
secundar nominal raportat al transformatorului) iar
U
I R
u
1
'
N 2 k
ka

i
U
I X
u
1
'
N 2 k
kr

sunt componenta activ, respectiv reactiv, raportat la tensiunea primar, ale tensiunii
nominale de scurtcircuit a transformatorului. Se numete tensiune de scurtcircuit nominal a
unui transformator, tensiunea care aplicat unei nfurri cnd cealalt este n scurtcircuit,
face ca prin nfurri s circule curenii nominali. Este evident c n schema echivalent
simplificat la scurtcircuit avem U
'
2
=0, adic U
1k
=(R
k
+jX
k
)X
1
. Prin urmare n modul
I Z I X R U
1 k 1
2
k
2
k k 1
+

. Dac tensiunea de scurtcircuit este nominal (I
1
=-I
'
2
=-
I
'
2N
), atunci avem:
17

,
_

,
_

+
U
I X
U
I R
U
U
1
N 2 k
1
'
N 2 k
2
2
1
k 1
, adic
u u u
2
kr
2
ka k
+
ceea ce arat c tensiunea nominal de scurtcircuit al transformatorului avnd catetele cele
dou componente, activ i reactiv ale acestei tensiuni (figura 1.12). n figura 1.13 se
prezint familia de caracteristici externe ale unui transformator.
Fig.1.12.
Fig.1.13
Se vede c pentru un anumit defazaj inductiv (
2
>0) cderea de tensiune U
2
este pozitiv, la
fel i pentru sarcin rezistiv, cderea de tensiune este tot pozitiv dar mai mic. Exist o
sarcin capacitiv puin pronunat (
2
=

) pentru care cderea de tensiune este nul,

indiferent de curentul de sarcin, iar pentru sarcini capacitive mai pronunate cderea de
tensiune devine negativ (conducnd la o cretere a tensiunii secundare). Valoarea unghiului

se determin considernd
0
U
U
1
2

adic
(u
ka
cos

+u
kr
sin

)=0; tg

'= -
X
R
u
u
k
k
kr
ka

; unghiul

este tocmai unghiul de

scurtcircuit al transformatorului (figura 1.12). Semnul minus arat caracterul capacitiv al
sarcinii. Caracteristicile externe mai pot fi definite i sub forma U
2
=f(cos
2
) pentru U
1
=U
1N
,
18
f
1
=f
N
i I
2
=constant. Acestea se prezint n figura 1.14.
Fig.1.14.
1.11.2 Caracteristica randamentului.
Randamentul se poate determina cu relaia =P
2
/P
1
, msurnd puterile P
2
i P
1
cu
cte un wattmetru. Metoda aceasta se aplic foarte rar deoarece puterile P
1
i P
2
au valori
foarte apropiate i erorile de aparate i citire afecteaz mult rezultatul. Randamentul se
determin de obicei prin metoda pierderilor separate folosind relaia:
P P I U
I U
P
P
Fe i
2
'
2
'
2
2
'
2
'
2
2
2
cos m
cos m
P
+ +

, (
P suma pierderilor)
Dar pierderile n nfurri au expresia P
i
=P
i1
+P
i2
=mR
1
I
1
2
+mR
'
2
(I
'
2
)
2
, m fiind numrul de faze
ale transformatorului (m=1 monofazat, m=3 trifazat). nsa I
1
I
'
2
aa nct avem
P
i
=m(R
1
+R
'
2
)I
'
2
2
=mR
k
(I
'
2
)
2
. Expresia randamentului se scrie astfel:
P P S
S
P
I
R I U
I U
FeN iN
2
2
N
2
N
Fe
2
k
2
'
2
'
2
2
'
2
'
N 2
cos
cos
'
2
m cos m
cos m
+ +

+ +

,
n care =I
'
2
/I
'
2N
, S
N
=mU
'
2N
I
'
2N
este puterea aparent nominal a transformatorului, P
1N
sunt
pierderile nominale n nfurri corespunztoare curenilor nominali, P
FeN
sunt pierderile n
fier nominale (corespunztoare tensiunii nominale). Randamentul maxim se obine din
condiia /=0 i rezult
optim
=
p
P
iN
FeN
.
Uzual
optim
=(0,50,75). n figura 1.15 se traseaz caracteristicile randamentului unui
transformator. Pentru transformatoare de mare putere randamentul poate atinge valori foarte
meri ( de 9899,5%). Pentru transformatoare de mic putere (sub 1 kVA) randamentul este
mai sczut, n gama (0,70,95%).
19
Fig.1.15.
1.12. ncercrile transformatorului monofazat
1.12.1. ncercarea de mers n gol. Aceast ncercare se realizeaz pe baza schemei
din figura 1.16 n care RT este un regulator de tensiune (uzual autotransformator).
Fig.1.16
Se aplic n primar tensiuneaU
1N
i se citesc mrimile I
1o
, P
1o
, U
2o
. Din ncercarea de mers n
gol se determin:
a) Raportul de transformare
U
u
w
w
o 2
N 1
2
1
, deoarece la mersul n gol U
1N
E
1
(cderile de tensiune sunt foarte mici) i U
2o
=E
2
i tim c E
1
/E
2
=w
1
/w
2
.
b) Curentul de mers n gol I
1o
i valoarea n procente a lui, i
1o
%= 100
I
I
N 1
o 1
;
c) Pierderile n fier P
Fe
. Deoarece la mersul n gol P
2
=0, P
i2
=0 iar P
i1
este foarte mic (I
1o
=max0,1I
1N
, deci P
i1
=0,01P
i1N
0) avem evident P
Fe
=P
1o
(Riguros P
Fe
=P
1o
-R
1
I
1o
2
). Prin urmare
pierderile n fier se determin prin msurtoarea de mers n gol. Ele ajut la determinarea
randamentului.
d) Factorul de putere cos 1
I U
P
o 1 o 1
o 1
o 1
< <

, deoarece, transformatorul se
comport ca o bobin, cuplat la reea, nfurarea bobinei fiind primarul transformatorului.
20
e) Parametrii de mers n gol: Z
o
, R
o
i X
o
: Z
o
=
I
U
o 1
o 1
, R
o
=
I
P
2
o 1
o 1
, X
o
=
R Z
2
o
2
o

.
1.12.2. ncercarea de scurtcircuit. Se realizeaz tot cu schema principal din figura
1.16. n care se schimb voltmetrul din secundar V
2
cu un ampermetru, iar ampermetrul,
wattmetrul i voltmetrul din primar se nlocuiesc cu altele cu scri adecvate i anume pentru
cureni nominali i tensiuni reduse.
Se regleaz tensiunea n primar (ncepnd de la valoarea zero) pn cnd curenii prin
nfurri au valorile nominale I
1N
i I
2N
, care se msoar.
Se msoar i puterea P
1k
absorbit i tensiunea U
1k
aplicat. Cu ajutorul ncercrii de
scurtcircuit se determin:
a) Tensiunea nominal de scurtcircuit care este tocmai tensiunea U
1k
. n procente este
u
1k
%= 100
U
U
N 1
k 1
. Uzual u
1k
=(515%).
b) Pierderile n nfurri P
1k
=P
i1N
+P
i2N
. La mersul n scurtcircuit P
2
=0, P
Fe
0
deoarece tensiunea fiind foarte mic, fluxul magnetic este mic, deci pierderile n fier sunt
foarte mici (sunt proporionale cu ptratul fluxului) deci puterea absorbit P
1k
trebuie s fie
egal cu pierderile nominale n nfurri (P
1k
=P
iN
=P
i1N
+P
i2N
). Aceste pierderi ajut la
determinarea randamentului transformatorului.
c) Determinarea parametrilor nominali de scurtcircuit Zk, Xk, Rk (parametrii Kapp).
La mersul n scurtcircuit schema echivalent simplificat devine mult mai exact dect la
mersul n sarcin (aproape riguroas).
Z
k
=
I
U
N 1
k 1
, R
k
=
I
P
2
N 1
k 1
, X
k
=
R Z
2
k
2
k

Aceste relaii s-au dedus considernd schema simplificat a transformatorului la scurtcircuit

(figura 1.17) care devine exact n acest regim (I
1o
este foarte mic).
d) Determinarea factorului de putere cos
I U
P
N 1 k 1
k 1
k 1

Fig.1.17
Observaie. Cu ajutorul elementelor determinate din cele dou ncercri, plus msurarea
rezistenelor nfurrilor, se pot determina toate elementele schemei echivalente R
1
, R
'
2
, X
12
,
X
'
12
, R
w
i X

. Astfel: R
1
, R
2
se msoar direct.
Cu bun aproximaie, verificat practic, putem scrie
21
2
X
X X
k '
12 12


;
P
U
P
E
R
o 1
2
N 1
Fe
2
1
w

i
I
U
I
E
X
o 1
N 1 1

(deoarece I I
w
>>

avem I I
o 1

).
Aadar cu ajutorul regimurilor de gol si scurtcircuit se poate studia transformatorul i
n sarcin avnd elementele schemei lui echivalente. Este suficient ca n schema echivalent
la bornele secundare s adugm valoarea rezistenei de sarcin i s calculm schema.
1.12.3. ncercarea izolaiei nfurrilor. Se realizeaz cu ajutorul unei surse de
tensiune ridicat (conform STAS 1703/67 pentru o tensiune nominal dat).
Tensiunea se aplic ntre fiecare nfurare pus n scurtcircuit i mas (miez, cuv,
etc.) i apoi ntre nfurri. Tensiunea se ridic treptat la valoarea ei de ncercare n circa 10
secunde, apoi se menine timp de 1 minut. O a doua ncercare a izolaiei se refer la izolaia
ntre spire a transformatorului. Pentru aceasta se aplic la bornele primarului o tensiune egal
cu dublul tensiunii nominale i de frecven dubl fa de cea nominal. n acest caz inducia
magnetic din miez rmne la valoarea ei nominal i transformatorul nu se satureaz (tim c

m
=U
1 2 /2

fw
1
). Transformatorul se consider bun dac nu se nregistreaz nici o
strpungere a izolaiei dintre spire (curentul absorbit nu nregistreaz nici o cretere brusc, ci
rmne constant).
1.12.4. ncercarea de nclzire. Aceast ncercare urmrete s determine
temperatura nfurrilor, uleiului, miezului i cuvei la funcionarea n sarcin nominal, timp
lung, pn cnd timp de 1 or temperatura prilor transformatorului variaz cu mai puin de
1
o
C. Se spune c n acel moment, temperatura transformatorului s-a stabilizat. Temperatura
uleiului, cuvei i miezului se determin cu termometre sau termocuple. nclzirea nfurrilor
se determin prin msurarea rezistenei transformatorului n stare rece i n starea cald
folosind relaia R=R
o
(1+t). Msurarea rezistenei se face cu aparate de precizie n curent
continuu, dat de o baterie i trebuie s se dea o atenie deosebit reducerii la minimum posibil
a intervalului de timp de la deconectarea transformatorului la momentul msurrii propriuzise
a rezistenei. Pentru a cunoate mai precis distribuia temperaturii n diversele poriuni ale
nfurrii, se pot folosi termocuple, plasate nc de la construcie n locurile presupuse a fi
cele mai solicitate. Msurarea temperaturii mediului ambiant se face cu ajutorul unui
termometru montat la cel puin 1 metru de transformatorul de ncercat la jumtatea nlimii
acestuia.
1.12.5. ncercri n exploatare. n cursul montrii unui transformator, sau dup
reparaii capitale se fac o serie de ncercri printre care: msurarea izolaiei legturilor (cu
megaohmetre), msurarea rezistenei nfurrilor (pentru a verifica continuitatea lor),
verificarea rigiditii dielectrice a uleiului (luat chiar din transformator), msurarea pierderilor
dielectrice n izolaia nfurrilor (tg, cu o punte Scherring de 10kV) i msurarea
capacitilor dintre nfurri i dintre nfurri i mas (necesare la studiul propagrii
undelor de supratensiune atmosferic sau de comutaie, n transformator).
1.13. Particulariti ale transformatoarelor trifazate
Pentru transformatoarele utilizate n reelele trifazate de c.a. se folosesc mai multe
variante constructive. Cele mai utilizate variante sunt: grupul transformatoric, format din trei
transformatoare monofazate, identice, legate in stea, sau n triunghi (figura 1.18) i
transformatorul trifazat cu miez compact, prezentat n figura 1.19.c.
22
Grupul transformatoric se utilizeaz la puteri foarte mari deoarece este mai simpl
execuia i transportul. Are dezavantajul unui volum global mrit i consum mrit de fier. n
figura 1.19.a se arat c n cazul grupului transformatoric, cele trei coloane reunite, pot lipsi,
deoarece
A
+
B
+
C
=0, sistemul de fluxuri fiind trifazat simetric. Se ajunge la construcia din
figura 1.19.b care este un miez trifazat simetric. Dac se renun la dou juguri ale acestei
construcii i se rabat n linie dreapt jugurile rmase, se ajunge la construcia din figura
1.19.c, care constituie cea mai folosit construcie de transformator trifazat. Acest miez are o
nesimetrie magnetic nsemnat. Aceasta se reduce foarte mult dac seciunea jugurilor se
mrete cu (515)% n raport cu cea a coloanelor. n acest fel reluctanele jugurilor devin
foarte mici n raport cu reluctanele coloanelor (deoarece funcionarea transformatorului are
loc n jurul cotului de saturaie) i deci reluctanele celor trei faze devin sensibil de valori
egale, avnd n vedere c uzual, lungimea coloanei este mult mai mare dect lungimea
jugului.
Fig.1.18.
Fig.1.19.
In figura 1.19 sunt prezentate scheme de transformatoare: a-grup transformatoric; b-
transformator trifazat cu miez simetric; c-transformator trifazat cu miez compact (nesimetric).
Teoria transformatorului monofazat prezentat n capitolele precedente se aplic, pe o
singur faz, i transformatorului trifazat, dac miezul magnetic al acestuia este simetric
(figura 1.19.b) i cu mici aproximaii i transformatorului cu miez compact din figura 1.19.c.
Transformatorul trifazat se comport ca i cum fiecare faz ar funciona independent, ca i
cum fiecare nfurare primar ar interaciona numai cu nfurarea secundar de faz de pe
aceeai coloan, dac transformatorul funcioneaz n regimuri simetrice nct curenii s
ndeplineasc condiiile i
A
+i
B
+i
C
=0 i i
a
+i
b
+i
c
=0.
n cazul funcionrii transformatorului n regimuri nesimetrice (sarcini inegale pe cele
trei faze) atunci o faz a transformatorului trifazat nu se mai echivaleaz cu unul monofazat,
teoria transformatorului trifazat se complic i trebuie fcut lund n seam toate cele trei
faze.
a. Grupe de conexiuni ale transformatoarelor trifazate
23
Transformatoarele trifazate se pot conecta n primar sau secundar n stea (Y), triunghi
(D) i zig-zag (z), cum se arat n figura 1.20. Conexiunile se noteaz cu Y, y stea; D, d
triunghi; Z, z zig-zag. nfurarea de nalt tensiune se noteaz cu litere mari i cea de joas
tensiune cu litere mici.
Fig.1.21.
In figura 1.21 sunt reprezentate conexiunile nfurrilor transformatoarelor trifazate: a-
conexiune stea, b- conexiune triunghi, c- conexiune zig-zag.
De exemplu grupa de conexiuni Dy-11 nseamn conexiunea unui transformator cu
triunghi pe nalt tensiune, stea pe joas tensiune i 11 nseamn defazajul dintre tensiunea de
linie de nalt tensiune i tensiunea de linie de joas tensiune, msurat de la fazorul tensiunii
de nalt tensiune la cel de joas tensiune n sensul notrii bornelor A,B,C, mprit la 30
o
(adic defazajul este de 330
o
).
Grupele de conexiuni uzual folosite sunt Yy-6, Yy-12, Yd-5, Yd-11i Yz
o
-11 i Yz
o
-5.
Indicele zero semnific faptul c nulul este scos la placa de borne. n figura 1.21 se arat
cteva exemple de grupe de conexiuni i diagramele de fazori corespunztoare.
Fig.1.21.
In figura 1.21 se reprezinta grupele de conexiuni ale transformatoarelor trifazate: a-
grupa Yy-12, b- grupa Yy-6, c- grupa Yd-11, d- grupa Yd-5.
b. Regimuri tranzitorii ale transformatorului
i. Conectarea la reea la mersul n gol . La funcionarea n gol ecuaia
de funcionare a transformatorului este:
24
) t sin( 2
dt
u
d
w i R
1
1
1 o 1 1
+ +


(1.23)
Legtura dintru fluxul
1
i curentul i
1o
o face relaia L
11
i
1o
=w
1

1
. Pentru a lucra
acoperitor se consider valoarea maxim L
11
(corespunztoare poriunii liniare a caracteristicii
de magnetizare) i considernd aceasta caracteristic liniar ecuaia (1.23) devine
) t sin( 2
dt
u
d
w
L
R w
1
1
1
1
11
1 1
+ +

(1.24)
Cu condiia iniial
1
(0)=
rem
soluia (1.24) este urmtoarea
e e
t
rem
t
m 1
1
) t cos( cos ) t (

+
1
]
1

+

(1.25)
cu
R L
1 11
i
w U
1 1 m 1
2


. n cel mai defavorabil caz (=0) avem
1max
2
1m
+
rem
, obinut la
t
(dup o semiperioad). Acestui flux i corespunde un oc de
curent extrem de mare (n unele cazuri pn la 100 de ori valoarea permanent a curentului de
mers n gol (fig.1.22).
Condiia de conectare optim, cu flux minim i, deci fr suprasolicitri n timpul
procesului tranzitoriu, se va obine la =
2
i
rem
=0. n acest caz particular expresia
fluxului magnetic devine ( ) t sin 2 t cos ) t (
m 1 m 1
1
+

. Aadar, cnd
conectarea are loc n momentul cnd tensiunea de alimentare are valoarea maxim (=
2
),
transformatorul intr direct n regim staionar, fr vreun regim tranzitoriu.
Fig.1.22.
1.15.2. Regimul de scurtcircuit al secundarului. Ecuaia corespunztoare regimului
tranzitoriu la scurtcircuit este (considernd schema echivalent Kapp)
) t sin( 2
dt
U
di
L i R
1
k 1
k k 1 k
+ +


(1.26)
25
Considernd condiia iniial i
1k
(0)=0 (se neglijeaz curentul de regim permanent n
raport cu curentul de scurtcircuit) soluia ecuaiei (1.26) este:
1
1
]
1

,
_

,
_

+
+

R
X
e
R
X
X R
U
i
k
k
k
t
k
k
2
k
2
k
1
k 1
a r c t g s i n a r c t g t s i n
2
) t (

(1.27)
unde
R L
k k k

. Curentul maxim de scurtcircuit se obine n cel mai defavorabil caz

,
_

+

2
a r c t g
R
X
k
k
dup aproximativ o semiperioad
( ) t
i are expresia
2 ) 8 , 1 2 , 1 (
L
R
1 2
I e I I
k 1
k
k
ik max k 1

,
_

(1.28)
n care
X R U I
2
k
2
k 1 k 1
+
este curentul de scurtcircuit n regim permanent (t

).
Cum I
1k
=(1020)I
1N
, nseamn c valoarea maxim a amplitudinii curentului de
scurtcircuit poate fi I
1kmax
=(1236)I
1N
2
;
unde I
1N
este valoarea efectiv a curentului primar
nominal. Acest curent de scurtcircuit are consecine negative nu att asupra nclzirii
nfurrilor, ct asupra forelor electrodinamice care apar ntre nfurri (maximul este de
aprox. 1.300 de ori mai mare fa de forele din regim permanent).
1.16. Calculul tensiunii de scurtcircuit
n ipoteza n care liniile de cmp sunt drepte paralele cu coloana transformatorului iar
=, atunci reactana de dispersie a transformatorului are expresia (figura 1.23):
l
D
w
X
2
1
o
k

(1.29)
unde
3
a a
a
2 1
12
+
+ . Evident avem (vezi paragraful 1.11.1):
u u u
2
kr
2
ka k
+
;
U
I R
u
1
'
N 2 k
ka

,
U
I X
u
1
'
N 2 k
kr

.
Fig.1.23.
26
1.17. Transformatoare speciale
1.17.1. Autotransformatorul este un transformator cu dou nfurri, monofazat sau
trifazat, a crui nfurare de joas tensiune, reprezint o parte a nfurrii de nalt tensiune,
cele dou pri deosebindu-se numai prin seciunea conductoarelor. Dispunerea nfurrii
autotransformatorului este artat n figura 1.24.a. Autotransformatoarele pot fi ridictoare de
tensiune sau cobortoare de tensiune. n figura 1.25 se prezint schemele electrice echivalente
ale acestor autotransformatoare. a- schema de principiu; b- conexiunile nfurrilor.
Fig.1.24.
Fig.1.25.
Fie un autotransformator cobortor/ridicator de tensiune (fig.1.25.a,b). Notm raportul
de transformare al autotransformatorului cu k
a
=U
1
/U
2
=U
AX
/U
ax
=w
1
/w
2
.
n cazul autotransformatorului ridictor de tensiune avem k
a
=U
2
/U
1
=w
2
/w
1
. La
funcionarea n gol ntre autotransformator i transformator nu este nici o diferen. Neglijnd
curentul de mers n gol, avnd n vedere c nfurarea AX are w
1
spire i nfurarea ax are
w
2
spire putem scrie relaiile (considernd autotransformatorul liniarizat):
I
1
(w
1
-w
2
)+I
12
w
2
=0; I
1
+I
2
=I
12
(1.30)
din care se deduce relaia: I
1
w
1
+I
2
w
2
=0, similar cu a unui transformator. Puterea primar
S
1
=U
1
I
1
a autotransformatorului este transmis nfurrii secundare, parial sub form de
putere electromagnetic S
12
, corespunztoare prii A-a a nfurrii i parial sub form de
putere electric (pe cale galvanic) S
e
, corespunztoare prii a-X a nfurrii. Deci:
S
12
=U
Aa
I
1
=(U
1
-U
2
)I
1
=U
1
I
1
-U
2
I
1
=U
1
I
1
-1/k
a
U
1
I
1
=S
1
(1-1/k
a
) (1.31)
Din relaia (1.31) se deduce c puterea de calcul a autotransformatorului S
12
este mai
mic dect puterea nominal S
1
. Deci autotransformatoarele sunt cu att mai economice cu ct
w
2
este mai aproape de w
1
. Aadar greutile nfurrilor i greutatea miezului sunt mai mici
27
dect greutile corespunztoare ale transformatoarelor cu dou nfurri. Prin urmare
pierderile sunt mai mici, deci randamentul este mai mare. Rezistena i reactana de
scurtcircuit R
k
i X
k
sunt mai mici dect la transformator. Aceasta nseamn c i tensiunea
de scurtcircuit a unui autotransformator este mai mic dect a transformatorului
corespunztor. Autotransformatoarele se realizeaz pe calea variaiei numrului de spire
secundare, fie cu ajutorul unor comutatoare speciale, fie cu ajutorul unui contact mobil care
calc direct pe nfurarea secundar, lipsit de izolaie de-a lungul unei generatoare. Pentru
puteri mai mici ele se numesc variacuri.
1.17.2. Transformatoare pentru instalaii de redresare. Studiul transformatoarelor
utilizate n instalaii de redresare ridic probleme speciale. Ele funcioneaz de regul n
regim deformant, iar puterea aparent a primarului S
1
=U
1
I
1
difer de cea a secundarului
S
2
=U
2
I
2
. Pentru transformatoarele trifazate S
1
=3U
1
I
1
i S
2
=3U
2
I
2
. Transformatorul ntr-o
instalaie de redresare nu este utilizat 100%, baza de comparaie fiind transformatorul de
aceeai putere aparent de sarcin, folosit n cureni sinusoidali. n tabelul 1.1 se indic
principalele scheme de transformatoare pentru redresoare, puterile lor primare, secundare i
putere de calcul S (care este media puterilor S
1
i S
2
) n funcie de puterea P
c
=U
c
I
c
cedat
sarcinii rezistive din schem.
Cu U
c
i I
c
s-au notat valorile medii ale tensiunii i curentului de sarcin, iar cu U
1
, U
2
,
I
1
, I
2
tensiunile i curenii de faz primari i secundari, n valori efective. Transformatorul fie
c este monofazat sau trifazat se calculeaz la puterea de calcul S dat n tabela 1.1.
Tabela 1.1.
Schema folosit Puterea S1
Puterea
S2
Puterea
de calcul
S
Instalaie de redresare
monofazat simpl cu
dou diode
S1=1,11
Pc
S2=1,57
Pc
S=(S1+S2
)/2=1,34P
c
Instalaie de redresare cu
priz median, cu
redresarea ambelor
alternane
S1=1,11
Pc
S2=1,57
Pc
S=1,34Pc
Instalaie de redresare
monofazat cu punte
S1=1,11
Pc
S2=1,11
Pc
S=1,11Pc
Instalaie trifazat
de redresare simpl
S1=1,21Pc
S2=1,48
Pc
S=1,35Pc
Instalaie trifazat
cu punte
S1=1,05Pc
S2=1,05
Pc
S=1,05Pc
28
Instalaie de
redresare
dodecafazat cu
bobin de absorie
B
S1=1,01Pc
S2=1,05
Pc
S=1,03Pc
1.17.3 Transformatoare cu nfurri multiple.
Se va
considera cazul unui transformator care se poate alimenta la dou tensiuni primare i n
secundar are trei tensiuni, tensiunile primare fiind U
1
, U

1
iar cele secundare, U
2
, U

2
, U

2
. In
figura 1.26 se prezint schematic un astfel de transformator. Transformatorul se poate
alimenta fie la tensiunea U
1
, fie la tensiunea U

1
. n fiecare din aceste situaii n secundar se
obin cte trei tensiuni. n plus conectnd sarcina ntre bornele xx

sau x

sau xx

se mai
obin nc trei tensiuni secundare i anume U

2
-U
2
, sau U

2
-U

2
sau U

2
-U
2
.
Fig.1.26.

n total se pot obine n secundar 12 tensiuni, cte 6 pentru fiecare tensiune primar.
Este evident c bobinajul primar va avea dou pri, o parte are seciunea s
1
calculat innd
cont de valoarea curentului I
1
i cealalt seciune s

1
corespunztoare curentului I

1
. Similar
nfurarea secundar are trei pri: de seciune s
2
, s

2
i s

2
, corespunztoare curenilor I
2
, I

2
i
I

2
. Seciunea de fier a transformatorului se calculeaz n funcie de puterea maxim simultan
debitat de transformator. Numrul de spire pe fiecare treapt se calculeaz n funcie de
tensiunea acelei trepte i de tensiunea pe spir a transformatorului. nfurrile secundare se
pot realiza i separat cum se arat n figura 1.27. n acest caz fiecare din cele trei circuite
secundare sunt izolate electric.
29
Fig.1.27.
1.17.4. Transformatoare pentru modificarea numrului de faze. n practic pot
interveni situaii cnd se are la dispoziie o reea electric cu un anumit numr de faze, de la
care urmeaz s se alimenteze receptoare cu numr diferit de faze de cel al reelei. n aceste
cazuri se pot utiliza, pentru transformarea numrului de faze, transformatoare speciale.
n figura 1.28. se prezint schema Scott de modificare a numrului de faze de la trei la
dou, cu ajutorul a dou transformatoare monofazate. Sistemul bifazat are cele dou tensiuni
defazate la 90
o
.
Fig.1.28.
Considerm cazul a dou transformatoare monofazate, unul T
1
cu raportul de
transformare k=w
1
/w
2
i cellalt T
2
cu raportul k

=
w
w
2
1
2
3
. T
1
are o priz median n
primar, notat cu M. Din diagrama de fazori alturat se constat c U
AM
este perpendicular
pe U
BC
. Aceasta nseamn c tensiunea U
a
i U
b
sunt defazate la 90
o
.Condiia ca tensiunile
secundare U
a
i U
b
, defazate la 90
o
s fie egale n amplitudine este ca
w w
1
'
1
2
3
.
Pentru schimbarea numrului de faze de la m=3 la m=6 se utilizeaz schema avnd la
baz defazarea tensiunilor secundarului fa de cele primare la transformatoarele trifazate. n
figura 1.29 este dat schema de transformare a sistemului trifazat, ntr-un sistem de tensiuni
hexafazat. Dup cum se vede n figura 1.29, n acest caz nfurrile secundare sunt divizate
n cte dou pri egale, pri care se conecteaz n stea n sens invers: prima dat sfriturile
primelor dou jumti, a doua oar, nceputurile celorlalte jumti.
30
Fig.1.29.
1.18. Elemente de calcul ale transformatoarelor electrice de mic putere.
Datele nominale ale unui transformator de mic putere sunt: puterea aparent
secundar S
2
n VA; tensiunea de linie primar i secundar U
1
i U
2
n V; frecvena reelei de
alimentare f n Hz; factorul de putere al sarcinii cos
2
. Se mai indic felul tolei din care se
confecioneaz miezul feromagnetic i materialul nfurrilor (cupru sau aluminiu).
Calculul dimensiunilor principale ale transformatorului se face n urmtoarea
succesiune:
1. Determinarea curenilor nominali. Curentul primar nominal I
1
se calculeaz cu
relaia:

1
1
2
2
1
cos
cos
U
S
I
(1.32)
n care =1, pentru transformatoarele monofazate i = 3 pentru transformatoarele trifazate,
este randamentul nominal al transformatorului ales din tabela 1.2. n funcie de puterea
activ secundar P
2
, iar cos
1
este factorul de putere al primarului care are valori n gama
(0,860,92) pentru transformatoare cu puteri pn la 1.500VA.
Tabela 1.2.
Puterea activ secundar P
2
[W] 5 25 50 100 15
0
20
0
300 50
0
1000
Randamentul n [%] 70 73 80 84 88 90 92 94 95
Curentul secundar nominal I
2
se calculeaz cu relaia:
U
S
I
2
2
2

(1.33)
2. Determinarea seciunii de fier a coloanei S
Fe
. Aceasta se face cu relaia
aproximativ:
31
J f
B
k S
k S
c
2 1
1 Fe
, cm
2
(1.34)
n care S
1
=U
1
I
1
este puterea aparent primar ( are semnificaia cunoscut pentru
transformatorul monofazat sau trifazat) exprimat n VA; B
c
este inducia magnetic din
coloana transformatorului exprimat n T, avnd valori n gama (0,81,2)T pentru coloana
confecionat din tole laminate la cald i n gama (1,21,5)T pentru tole laminate la rece, J
este densitatea medie de curent a nfurrilor exprimat n A/mm
2
, avnd valori n gama
(1,52,5) A/mm
2
pentru nfurri de cupru i n gama (11,5) A/mm
2
pentru nfurri de
aluminiu. Coeficientul k
1
se alege din tabelul 1.3 n funcie de tipul transformatorului i
bobinajului, iar coeficientul k
2
se alege n gama (47) dac se dorete ca preul
transformatorului s fie minim, ori n gama (23) dac se dorete ca transformatorul s aib o
greutate minim.
Tabelul 1.3
Numr faze Tipul bobinajului Coeficientul k
1
1
bobine circulare 4,75
bobine dreptunghiulare 5,7
3
bobine circulare 3,5
bobine dreptunghiulare 4
3. Calculul numerelor de spire ale nfurrilor. Numerele de spire primare w
1
i
secundare w
2
se calculeaz cu relaiile urmtoare:
U
U
w
Sp
1
1

,
U
U
w
Sp
2
2

,
10 B S U
4
c Fe Sp
f 44 , 4

V
(1.35)
n care f este exprimat n Hz, S
Fe
n cm
2
, B
c
n T, factorul ine seama de cderile de tensiune
pe nfurrile transformatorului i are valorile: =1,25 pentru P
2
(2530)W, =1,15 pentru
P
2
(50100)W, =1,08 pentru P
2
(100200)W i =1,05 pentru P
2
>200W.
Relaiile (1.35) sunt valabile pentru transformatoarele monofazate sau pentru cele trifazate
avnd nfurrile conectate n triunghi. Dac schema de conexiuni a unei nfurri trifazate
este stea atunci numrul de spire al acelei nfurri se determin tot cu relaiile (1.35), dar
dup aceea se mai mparte la 3 . Numerele de spire rezultate mai sus se rotunjesc la valori
ntregi.
4. Determinarea seciunilor conductoarelor nfurrilor transformatorului se
face cu relaia:
J
I
s
f 1
1
,
J
I
s
f 2
2
, mm
2
(1.36)
n care I
1f
i I
2f
sunt curenii de faz nominali ai celor dou nfurri n calculai cu
relaiile I
1f
=I
1
, I
2f
=I
2
pentru transformatoarele monofazate sau trifazate conexiune stea-stea pe
cele dou nfurri. Dac nfurrile sunt conectate n triunghi relaiile curenilor de faz
32
devin I
1f
=I
1
/
3
, I
2f
=I
2
3
. Dac primarul este conectat n stea i secundarul n triunghi avem
I
1f
=I
1
i I
2f
=I
2
/
3
. J este densitatea medie de curent n A/mm
2
aleas cum s-a precizat
anterior. Se precizeaz c tensiunile i curenii nominali ai unui transformator trifazat sunt
valorile de linie ale acestora.
Avnd valorile s
1
i s
2
se calculeaz diametrele d
1
i d
2
ale conductoarelor neizolate,
apoi se aleg din tabelele de conductoare standardizate, diametrul cel mai apropiat, celui
calculat, dup aceea se calculeaz valorile finale ale densitilor de curent ale nfurrilor.
5. Se calculeaz dimensiunile ferestrei, aranjnd n prealabil nfurrile n fereastr.
Se calculeaz rezistena nfurrilor, pierderile n nfurri i n miezul feromagnetic.
Pentru circuitul magnetic al transformatorului se alege, de obicei pentru
transformatoarele de mic putere tole tipizate U+I (transformator monofazat cu coloan), E+I
(transformator monofazat n manta) sau I (transformator trifazat). n figura 1.30 se prezint
dimensiunile tipizate ale tolelor U+I i ale tolelor E+I pentru transformatoarele monofazate, n
care a=10; 12; 14; 16; 18; 20; 24; 30; 40 mm.
Fig.1.30.
CAPITOLUL II
ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE MASINII ASINCRONE
Masina asincrona se compune dintr-un stator si un rotor concentric cu statorul si
dispune in mod normal in interior.
Statorul este format din miezul ferozagnetic care poarta infasurarea trifazata (sau
polifazata) si este asezat intr-o carcasa care asre rol de consolidare si protectie. Miezul
feromagnetic are o forma cilindirica si se executa din tabla silicioasa aliata de 0,5 mm
grosime, laminata la cal sau la rece. Tolele sunt izolate intre ele cu lac izolant sau cu oxid
ceramic. Infasurarea hartiei, bumbac, fibra de sticla, mocanita etc. , rotunde sau profilate.
Infasurarea este asezata la periferia interioara a statorului in crestaturi. In figura 2.1 se
prezinta cateva tipuri de crestaturi statorice ale masinii asincrone. Elementele constructive ale
unei masini sunt: spire, latura de bobina, bobine si grupa de bobine.
In figura 2.1 se prezinta schema desfasurata a unei infasurari trifazate intr-un strat cu
capetele de bobina dispuse in coroana avand m=3, numarul de perechi de poli p=2 si numarul
de crestaturi pe pol si faza q=2. Dupa cum se vede masina are un numar de crestaturi
z=2mpq=2*3*2*2=24 crestaturi.
Infasurarea este compusa din trei bobine AX, BY si CZ, decalate in spatiu cu 120
0
electrice (
electric
=p
geometric
). Masina avand p=2 are doua perechi de poli, deci toata perifereia
33
desfasurata in figura 2.2. are 360 grade geometrice si 720 grade electrice. Infasurarea avand
Y=24 crestaturi inseamna ca unei crestaturi ii revin 30 grade electrice.
Cum se vede in figura 2.2. intre inceputurile fazelor A,B si C exista decalajul spatial
de trei crestaturi , adica 4*30=120 grade elctrice. Infasurarea fazei A (notata AX) ocupa 8
crestaturi (linie plina), infasurare fazei B, tot 8 crestaturi (puncte) si a fazei C tot 8 crestaturi
(linie intrerupta).
Fig. 2.1.
Fig. 2.2
Fig. 2.3.
Pasul infasurarii trifazate este, cum se vede 6 crestaturi, adica pas diametral. Se
numeste pas diametral deoarece pentru p=1, bobina are laturile sale asezate in doua crestaturi
diametral opuse. Pentru p1 se pastreaza denumirea de siametral, in care caz pasul (diametral)
are expresia generala
p
z
y
2

(in cazul considerat in figura 1.2. y=24/4=6 crestaturi). Pasul

infasurarilor de curent alternativ poate fi scurtata cu o cestatura sau 2 crestaturi. in mod uzual
(in raport cu pasul diametral). In figura 1.3 se prezinta o infasurare in doua straturi.
34
Infasurarea in dublu strat se executa astfel incat oricec bobina are o latura in stratul
superior si cealata latura in stratul inferior. Pentru simplitate s-a reprezentat in figura1.3
numai axa A-X. Dupa cum se vede infasurarea din figura 2.2 si 2.3 sunt echivalente din punc
de vdere al producerii campului magnetic w singura deosebire ca daca prin latura de bobina a
infasurarii intr-un strat circula curentul I, prin latura de bobina a infasurarii in dublu strat
circula curent I/2.
Carcasa masinii asincrone se executa prin turanare din aluminiu sau fonta sau prin
sudare din tabla de otel. Carcasa este prevazuta cu aripioare de racire, cu talpi de fixare,inel de
ridicare, cu scuturi laterale, cutie de borne si placuta indicatoare. Carcasa sustine miezul
statorului impreuna cu infasurarea si asigura posibilitatea de centrare a rotorului fata de stator.
Rotorul este parte mobila a masinii asincrone, care se compune din miezul
feromagnetic de forma cilindrica la periferia caruia sunt practicate crestaturile in care este
plasata infasurarea rotorica. Acesta poate fi format din mai multe bobine (trifazat sau
polifazata); spunem ca avem o masina asincrona cu rotorul bobinat, in care caz pe rotor se
mai prevad si trei inele colectoare, cu ajutorul caraora se introduce, prin intermediul a trei
perii, un reostat in circuitul infasurarii rotorice, utilizat la pornirea
Fig. 2.4
Fig. 2.5.
motorului asincron. Asadar, infasurarea rotorica trifazata se leaga cu inceputurile la cele trei
inele, iar sfarsiturile se scurtcircuiteaza. Infasurarea rotorica se mai executa si dintr-o colivie
simpla (cu bare rotunde sau dreptunghiulare), dubla sau multipla (figura 1.4); spunem ca
35
avem o maisna asincrona cu rotorul in scurtcircuit, in care caz pe inel nu se mia prevad inele
colectoare.
In figura 2.4 se prezinta o colivie rotorica a unui motor asincron si forme de crestaturi
rotorice, iar in figura 2.5 se prezinta sectiuni longitudinale prin masina asincrona.
Cota H notata pe desenul din figura 2.5 impune gabaritul masinii. De exemplu masina
de gabarit 132 are cota H de 132 mm.
Masina asincrona se prezinta in schemele electrice prin semnele conventionale din
figura 2.6 a patru masini cu rotorul bobinat si din figura 2.6.b pentru masina cu rotorul in
scurtcircuit (in colivie).
Masina asincrona este utilizata pe scara larga in actionarile electrice, in toate
sectoarele industriale, in deosebi in regim de motor trifazat, pentru actionarea masinilor
unelte, a periilor, a compresoarelor, a morilor cu bile, a macaralelor, a podurilor rulante, etc.
Motoarele asincrone se construiesc prntru o gama foarte larga de puteri; de la unitati de W
pana la zeci de MW, pentru tensiuni joase (sub 500 V) si medii(3 kV, 6kV, 10kV) si avand
turatia sincrona la frecventa f
1
=50Hz egala in mod uzual cu n
1
=500,600,750,1000,1500 sau
3000 rot/min, in functie de numarul de perechi de poli p, verificand relatia:
f
1
=pn
1
(2.1)
in care f
1
se masoara in Hz iar n
1
in rot/min. Motoarele asincrone au o constructie simpla, sunt
robuste si au pret de cost redus, In regim de generator masina asincrona functioneaza
incidental, la franarea mecanismelor actionate cu motoare asincrone.
2.2. Campuri magnetice pulsatorii
a) Sa presupunem o infasurare cu pas diametral, monofazat cu 2 poli si o crestatura pe
pol cum se arata in figura 2.7 . Armaturile sunt presupuse concentrice, incat intrefierul d este
conectat. Presupunem ca infasurarea are w spire (pentru simplitate in figura 2.7.b s-au desenat
numai doua spire).
Se presupune campul magnetic constant, dealungul razei R, in toata latimea
intrefierului. Fie curba , care inconjoara crestatura.
Fig. 2.6.
36
Fig. 2.7.
Fig.2.8.
Presupunand permeabilitatea armaturilor feromagnetice ale masinii, infinita si
aplicand legea circuitului magnetic pe curba avem : H
c
d-H
D
d=0, deci H
c
=H
D
=H pentru
orice punct din planul din dreapta al infasurarii. Similar H
E
=H
F
=H pentru orice punct din
planul din stanga al infasurarii. Din legea fluxului magnetic aplicata pe o suprafata S situata
concentric in intrefier si pe lungime axiala mai mare decat lungimea axiala l a masinii,
rezultata

0 A d H
e

sau
( ) 0 2 ' ' 2 '
0
R l H R l H
, in ipoteza in care intrefierul este
constant sau verifica relataiad()=d(+P). Rezulta ca H=H=wi/2d, ultima egalitata fiind
obtinuta aplicand legea circuitului magnetic pe curba din figura 2.7. Deoarece campul
magentic h(-,t) implineste conditia h(,t)=-h(+P,t) si h(,t)=h(-,t), dezvoltarea in serie
Fourier a functiei h(,t) dupa parametrul , contine numai termeni impari, cosinusoidali.
Consideram expresia curentului i care parcurge infasurarea de forma i= t I i cos 2 ,
incat avem:
( ) t wI H t h

cos 2
2
1
' , t t
(2.2.)
Dezvoltand functia h(,t) in seria Fourier avem:
( ) ( )
( )

cos cos 1 ,
... 5 , 3 , 1
2
1
t H t h
m

(2.3.)
Amplitudinea
( )
t H
m

cos a armonicii n de spatiu a campului magnetic. in functie de

inaltimea H a dreptunchiului din figura 2.8 este, aplicand teoria seriilor Fourier, urmatoarea:
( )

2
0
cos ) , (
1
cos d t h t H
m
(2.4)
Efectuand integrala (1.4) se obtine relatia:
( )
2
2
wI H
m

(2.5.)
Dupa cum se vede din relatia (2.5) armonica fundamentala de spatiu a campului
magnetic are la un moment dat t o aplitudine de 4/p ori mai mare decat inaltimea
37
dreptughiului (
( )
/ ' 4
1
H H
m
). In figura 2.9 se arata variatia in spatiu a fundamentalei
campului magnetic, in diferite momente de timp. Un asemenea camp magnetic se numeste
pulsatoriu in timp si spatiu.
Fig.2.9.
Fig.2.10.
Fig. 2.11.
Expresia undei fundamentale este:


cos cos 2
2
cos cos ) , (
) 1 ( ) 1 (
t wI t H t h
m

(2.6)
b) Sa presupunem acum o infasurare cu 2p poli, monofazata strabatuta de curent
sinusoidal avand o crestatura pe pol, cum se arata in figura 1.10 (in figura s-a considerat
2p=4, adica p=2). S-au format 4 poli. Pasul polar al bobinajului se calculeaza cu relatia:
p
D
2

(2.7)
38
Daca N este numarul de conductoare sin crestatura numarul de spire al bobinei este
w=pN deoarece bobinele tuturor perechilor de poli se insereaza. In acest caz curba campului
magnetic din intrefier este aratata in figura 2.11.
Se constata ca , denumit unghi electric, este mai mare ca unghiul geometric de p ori
pentru fundamentala si de np ori pentru armonica de ordinul n, adica avem:
=np (2.8)
in care este unghiul electric. In cazul figurii 1.11 avem =4p si =2p pentru
fundamentala. In acest fel pentru armonica de ordinul n, a campului avem expresia:
p t wI
p
p t H t h
m

cos cos 2
2
cos cos ) , (
) ( ) (

(2.9)
Fundamentala are expresia
( )
p t
p
wI
h

cos cos
2 2
1

c) Sa presupunem acum o infasurare avand pas diametral , 2p poli si q crestaturi pe pol

ca in figura 1.12 in care 2p=4 si q=3.
Daca N este numarul de conductoare dintr=o crestatura , infasurarea are un numar de
spire egal cu w=pqN, iar masina are un numar de crestaturi egal cu Z=2pq. Fie unghiul
g,unghiul geometric dintre axele a doua crestaturi succesive. Cosiderand numai fundamentele
campurilor magnetice, se obtin q unde sinusoidale decalate intre ele cu unghiul g.
Fig.2.12.
39
Fig.2.13
Se reprezinta grafic fazorii spatiali ai celor q unde de camp magnetic H
a,
H
b.
si H
c
ca in
figura 2.13 precum si fazorul rezultant H.Din triunghiul OAB avem
2
sin 2

OA H
a
, iar din
triunghiul OAD gasim
2
sin 2

q
OA H
a
. Prin urmare campul rezultant in loc sa aiba
valoarea H=qH
a
, are valoarea H=qk
q
H
a
, adica:
a
H
q
q
q H
2
sin
2
sin

Prin urmare datorita repartizarii infasurarii se reduce amplitudinea fundamentalei

campului magnetic de k
q
ori. Factorul k
q
se numeste factor de repartizare si are expresia k
q1
pentru fundamentala si k
qn
pentru armonica n.
2
sin
2
sin
k
q1

q
q
;
2
sin
2
sin
k
q

q
q
(2.10)
Amplitudinea campului magnetic al armonicii n va avea expresia:
2
2
) (
I wk
p
H
q m

d) Fie acum o infasurare monofazata cu pas scurtat cu 2p poli si q crestaturi pe pol.

Cum s-a observat in figura 1.12 d repartizarea infasurarii in mai multe crestaturi pe pol,
apropie curba campului magnetic de o sinusoida. Tot in scopul reducerii aplitudinii
armonicilor superioare ale campului magnetic din intrefier se utilizeaza pe scara larga
asanumitele infasurari cu pas scurtat. Scurtarea are si avantajul unei economii de cupru, la
constructia infasurarii. Ca si repartizare, scurtarea influenteaza asupra amplitudinii campului
magnetic in sensul micsorarii acesteia. Daca pasul diametral este de exemplu y=S crestaturi,
se alege in mod uzual y=7 crestaturi, adica scurtarea s este de o crestatura. Unghiul
s
geometric corespunzator scurtarii s, este dat de relatia:
p
s
s

(2.11)
in care s este arcul de cerc corspunzator scurtarii pasului, msurat la nivelul intrefierului.
Se considera o infasurare cu pas diametral si una cu pas scurtat. Se considera
infasurarea cu pas scurtat ca fiind echivalenta cu o infasurare cu pas diametral dar cu jumatate
din bobine deplasate pe distanta s. Se calculeaza campul magentic al maisnii prin
suprapaunerea campului magentic ale jumatatiilor de bobina deplasate cu distanta s si
nedelpasate. Se gaseste factorul de scurtare avnd expresia:

2
cos
s
k
s (2.12)
care pentru fundamentala are expresia

2
cos
1
s
k
s .
40
Asadar o infasurare, a unei masini electrice, monofazata, parcursa de curentul i creaza
in intrefier un cam magnetic, a carui armonica fundamentala are expresia generala:




p t
p
I k wk
p t H t h
s q
m
cos cos
2 2
cos cos ) , (
1 1 ) ( ) 1 (
(2.13)
In mod uzual se noteaza factorul de infasurare k
w
=k
q1
k
s1
.
In contiunare se vor neglija armonicile de ordinul superior din curba campului magnetic si se
va considera campul sinusoidal, luand in seama numai fundamentala acestuia data ed relatia
(1.13).
2.4. Campuri magnetice invartitoare
O masina asincrona are infasurarea statorica trifazata, formata din trei infasurari
monofazate decalate in spatiu cu unghiul electric 2p/3. adica un unghi geometric 2p/3p. Cele
trei infasurari sunt alimentate cu tensiuni trifazate, incat curentii care le parcurg sunt:
t I i
A
cos 2 ;
)
3
2
cos( 2

t I i
B
;
)
3
4
cos( 2

t I i
C
Infasurarile A, B, C, produc in intrefier, fiecare cate un camp magentic pulsatoriu, de
expresii:
p tcoa H t h
m A
cos ) , (
) 1 ( ) 1 (

;
)
3
2
( cos )
3
2
cos ) , (
) 1 ( ) 1 (
p
p t H t h
m B

;
)
3
4
( cos )
3
4
cos ) , (
) 1 ( ) 1 (
p
p t H t h
m C

(2.15)
Cele trei campuri, care au aceleasi amplitudini (deoarece cele trei infasurari sunt
identice) se compun intr-un camp rezultant
) , ( ) , ( ) , ( ) , (
) 1 ( ) 1 ( ) 1 ( ) 1 (
t h t h t h t h
C B A
+ +
. Se
descompune, folosind identitatea trigonometrica
( ) ( ) [ ] b a b a + + cos cos
2
1
b cos a cos

fiecare camp din expresiile (1.15) si se aduna expresiile obtinute.
In final se obtine urmatorul rezultat:
( )
) cos(
2
3
) , (
) 1 ( 1
t p H t H
m

(2.16)
Rezultatul (1.16) s-a obtinut tinand seama ca indiferent de valorile parametrilor si t
avem relatia
0 )
3
8
cos( )
3
4
cos( ) cos( + + + + +

p t p t p t
.
Expresia (1.16) este o unda sinusoidala progresiva invartitoare, avand amplitudinea de
3/2 ori mai mare decat unda pulsatorie data de o singura infasurare monofazata. Viteza de
rotatie
a
acestei unde se obtine considerand argumentul functiei cosinus din (1.16) constant
(unda se deplaseaza); p-wt=const. Diferentiind aceasta relatie gasim pd=wdt sau
p dt
d

; w=p (2.17)
Prin urmare viteza unghiulara a campului magnetic invartitor este functie numai de
pulsatie w a tensiunii de alimentare si de numarul de perechi de poli p ai infasurarilor. Relatia
(2.17) se mai poate scrie si sub forma :
p
f
n

2
2
, adica
p
f
n
, f=np (2.17)
Prin urmare, pentru frecventa de 50Hz, vitezele posibile ale campului magnetic
invartitor sunt n=60 f/p=3000/p rotatii pe minut, adica n=3000,1500,750,600,500,....rot/min,
41
in functie de numarul de perechi de poli ai infasurarii. Deoarece =d/dt>0 se deduce ca
sensul de rotatie al campului magnetic invartitor este sensul de crestere al unghiului . Acest
sens se numeste sensul succesiunii fazelor .
2.5. Principiul de functionare a masinii asincrone
Masina asincrona se foloseste cel mai adesea in regim de motor. De aceea se vor face
refecriri mai ales la regimul de motor al masinii asincrone.
Regimul de motor. Se alimenteaza infasurarea statorica cu un sistem trifazat simetric
de tensiune. Prin infasurarea trifazata vor circula curenti trifazatai simetrici, care vor da
nastere unui cam magnetic invartitor. Acest cam induce in infasurarea rotorica impnila,
tensiune electromotoare, care vor da nastere unor curenti trifazati si polifazati dupa cum
infasurarea rotorica este trifazata sau in colivie, deoarece infasurarea rotorica este inchisa. Din
interactiunea campului magnetic invartitor statoric si curentii rotorici ia nastere un cuplu
electromagnetic M, care pune rotorul in miscare, in sensul campului invartitor. Fie
1
viteza
campului invartitor si
2
viteza rotorului. Niciodata
1
nu va fi egala
2
, deoarece in acest
caz curentii rotorici vor fi nuli iar cuplul M de asemenea nul. Asa incat intre cele doua citeze
ca fi tot tipul o diferenta
1
-
2
. Raportul dintre acesta diferenta si
1
se numeste alunecare s
a motorului asincron:
1
2 1
1
2 1
n
n n
s

(2.18)
Motorul se numeste asincron deoarec in orice moment
1

2
, adica s0. Daca
1
ar
fi egala cu
2
, atunci, cuplul electromagnetic M ar fi nul, iar rotorul si-ar micsora viteza
datorita cuplului de frecari mecanice si de ventilatie, diferit de zero. In acel moment
2
scade
sub valoarea de sincronism
1
la o astfel de valoare, incat cuplul electromagnetic M, sa fie
egal cu cuplul de frecari (la mersul in gol) sau cu suma dintre cuplul de frecari (la mersul in
gol) sau cu suma dintre cuplul de frecari si cuplul util de la ax (mersul in sarcina). Regimul de
motor pentru care s=0 se numeste regim de mers in gol ideal, iar regimul pentru care s=1 se
numeste regim de scurtcircuit.La pornire s=1.
Daca rotorul se invarteste cu turatia
2
2
2

n , iar campul magnetic invartitor cu
turatia
2
1
1

n , atunci frecventa tensiunilor electromotoare rotorice, deci si a curentilor
rotorici va fi:
) (
2
) (
2 1 1 1 2 1 2

p
sf psn n n p f (2.19)
Curentii rotorici, de frecventa f
2
=sf
1
, dau un camp magnetic
invartitor a carui turatie fata de rotor este
2 1
2
n n
p
f

si se roteste in sensul
de rotatie al rotorului. Acest camp magnetic numit de reactie, se roteste
fata de sator cu turatia
1 2 2 1 2
2
n n n n n
p
f
+ +
. Prin urmare campul
magnetic invartitor al armaturii inductoare si campul magnetic invartitor
de reactie al armaturii induse sunt sincrone si de compun intr-un camp
magnetic rezultant.
Regimul de generator. Antrenand rotorul din exterior la o turatie
suprasincrona (
1 2
n n > ), alunecarea s devine negativa. Acest regim in care cuplul
electromagnetic este rezistent se numeste regim de generator electric.
42
Regimul de frana. Daca rotorul masinii asincrone este antrenat din pozitia de repaus in
sens invers in raport cu sensul de invartire al campului invartitor, alunecarea este
supraunitara. In acest regim masina primeste putere mecanica pe la ax si putere electrica
activa pe la bornele primare si transforma aceste puteri in caldura in circuitul electric al
rotorului. Acest regim se numeste frana electrica.
In figura 2.14 se prezinta o diagrama a regimului de functionare ale masinii asincrone.
2.6. Cuplul electromagnetic al masinii asincrone
Sub actiunea campului magnetic invartitor rezultant, se induce intr-o faza rotorica,
t.e.m. utila rezultanta E
2
. Fie I
2
curentul rotoric de faza (E
2
si I
2
sunt valori efective). Putera
activa care i-a nastere in rotorul maisnii este
) cos( 3
2 2 2 2 2
I E I E P
i

si este egala cu
pierderile Joule-Lenz care se produc in rezistentele infasurarilor rotorice de faza, deoarec
infasurarile rotorice fiind scurtcircuitate, tensiunea la bornele lor este nula. Este evident ca
pentru s=1 pierderile in infasurare rotorica sunt maxime, deoarece toata energia absorbita de
la retea se disipa in infasurarile masinii, intrucat pe la arbore nu debiteaza nici o putere. De
aici rezulta ca pierderile P
i2
sunt proportionale cu alunecarea s. Aceste pierderi sunt
proportionale si cu viteza campului magnetic invartitor
1
deoarece la
1
=0, evident P
i2
=0.
Pierderile in infasurarea rotorica mai sunt proportionale si cu cuplul electromagnetic al
masinii M, asa incat putem scrie P
i2
=s
1
M, care se mai scrie sub forma
2 1
2 2 2 2
) cos( 3

I E I E
M
(2.20)
Relatia (1.20) se va demonstra, dupa scrierea ecuatiilor de
functionare ale masinii asincrone.
1.7. Bilantul de puteri la motorul asincrona
Relatia general aintre putere si cuplu este P=M , in care este viteza
unghiulara. Putera mecanica P
M
dezvoltata de motorul asincon are expresia
P
M
=M
2

(2.21)
si ea acopera puterea P
2
necesara instalatiei care este cuplata cu arborele rotorului, pierderile
mecanice P
m
datorita frecarilor in lagare si frecarilor cu aerul ale rotorului si ventilatorului si
pierderile P
Fe2
,pierdute prin curenti turbionar si histerezis in miezul magnetic al rotorului
Fig.2.14
43
Fig.2.15.
Fig.2.16.
P
M
= P
2
+ P
m
+ P
Fe2
= M
2

(2.22)
Prin urmare , rotorul in ansamblu necesita puterea
P= P
M
+ P
i2
= P
2
+ P
m
+ P
Fe2
+ P
i2
(2.23)
care nu poate fi transmisa rotorului decat de catre stator prin intermediul campului
electromagnetic prin intrefier. Vom denumi aceasta pitere P, puterea elcetromagnetica.
Expresia acestei puteri este deci:
1 1
1
2 1
2 1 2
) (

+ + M M M s M P
(2.24)
Evident, puterea electromagnetica P transmisa de stator rotorului este preluata de la reteaua de
alimentare. Daca P
1
este puterea activa luata de la retea de stator, P
il
puterea pierduta prin
efectul joule in infasurarile de faza ale statorului si P
Fel
puterea pierduta in miezul
feromagnetic al statorului, atunci:
P
l
= P
il
+ P
Fel
+ P= P
il
+ P
Fel
+P
m
+ P
i2
+ P
Fe2
+P
2
(2.25)
In figura 1.15 se arata bilantul de puteri al motorului asincron.
Din relatia P
i2
=s
1

M si din relatia P
M
=P-P
i2
rezulta
P
i2
=sP , P
M
=(l-s)P (2.26)
De obicei la sarcina nominala s=0,01-0,1. Semnul fizic al alunecarii este acum clar.
Alunecarea evdentiaza faptul ca rotorul masinii asincrone nu poate urmari campul magnetic
invartitor rezultant, ramanand in permanenta in urma.
44
1.8. Ecuatile de functionare ale masinii asincrone
Se considera o masina asincrona trifazata simetrica, alimentata in stator de la o sursa
trifazata simetrica de frecventa f
1
. Se presupune ca masina functioneaza intr-un regim
electromagnetic stationar, nu are pierderi in miezul feromagnetic, circuitul magnetic este
liniar iar infasurarile sunt repartizate sinusoidal. astfel incat curba campului magnetic de
intrefier este o unda sinusoidala.
Circuitul rotoric se considera scurtcircuitata sau inchis pe un reostart simetric cum se arata in
figura 1.16 (masina are rotorul bobinat).
Cu t U u
1 1 1
sin 2 se noteaza tensiunea la bornele unei faze iar cu i
1
, curentul care
o strabate. Fie R
1
, R
2
,
12
L
,
21
L
rezistentele pa faza , respectiv inductivitatiile de dispersie
ale unei faze statorice, respectiv rotorice. Prin aplicarea legii inductiei electromagnetice
pentru circuitul unei faze din stator, respectiv din rotor, rezulta:

'

+
+
) (
) (
2 21 2 2 2 2
1 21 1 1 1 1 1
i L k w
dt
d
i R
i L k w
dt
d
u i R
w
w

(2.27)
Ecuatiile (2.27) s-au scris asemanator cu ecuatiile transforamatorului, cu deosebire ca
fluxul util fascicular

, reprezinta un flux magnetic invartitor, iar fluxurile totale utile ale

celor doua faze statorice si rotorice se obtin imultind fluxul

cu produsul dintre numarul de

spire al acelei infasurari si factorul de infasurare. asemanator cu trasnformatorul electric se
arata ca ecuatiile (2.27) pot fi transcrise si in complex simplificat, avand forma urmatoare:

'

+ +
+ +
2
1
0
2
1
2 2 2 1 21 2 2 2
1 1 1 1 12 1 1 1 1
m w
m w
k w j I L jw I R
k w j I L jw I R U

(2.28)
Se observa ca pulsatia marimilor fiind in general diferite ( )
2 1
planul complex de
reprezentare a marimilor electrice din stator este diferit de planul complex de reprezentare a
marimilor electrice din rotor. Din relatia (1.19) rezulta
2 1
s
asa incat inlocuind pe
2

in
a doua ecuatie (1.28) se gaseste:
2
1
0
2 2 1 2 21 1 2 2 m w
k w js I L jsw I R + +
(2.29)
sau dupa impartirea cu s ecuatia se scrie sub forma:
2
1
0
2 2 1 2 21 1 2
2
m w
k w j I L jw I
s
R
+ +

(2.30)
Fluxul magentic
m

se poate exprima, ca si la transformatorul electric in functie de

curentul de magnetizare
10
I
al masinii, folosind relatia urmatoare:
2
1 1
10
w
m
k w
I L

(2.31)
in care
L
este inductivitatea ciclica proprie a infasurarii statorului masinii (corespunzatoare
fluxului magnetic invartitor).
Solenatia de magnetizare, este, evident egala cu suma solenatiilor statorice si rotorice,
adica
2 2 2 1 1 1 10 1 1 10
I k w I k w I k w
w w w
+
(2.32)
Relatia (1.32) se scrie astfel:
45
2
) (
2
2
10
2
1 1
10
1 1
10
1 1

R
L
k w k w k w
L
w w w
m

(2.33)
In ecuatiile (1.28) si (1.30) termenii 1 1 1 1
2
1
E k w j
m w

si 2 2 2 1
2
1
E k w j
m w

,
reprezinta t.e.m. statorica respectiv rotorica, incat ecuatiile respective se scriu sub forma:

'

+
+
2 2 21 2
2
1 1 12 1 1 1
0 E I jX I
s
R
E I jX I R U

(2.34)
in care
12 1 12
L X
si
21 1 21
L X
sunt reactantele de dispersie statorica si rotorica,
raportate la pulsatia
1

cat si t.e.m.
1
E
si
2
E
.
Pentru a compara intre ele marimile electrice primare si secundare este necesar sa
facem ca si la transformator, raportarea secundarului la primar. Ecuatiile in marimi raportate
ale masinii asincrone sunt:

'

+
+
+
2 1 10
2 2 21 2
2
1 1 12 1 1 1
'
' ' ' '
'
0
I I I
E I jX I
s
R
E I jX I R U

(2.33)
in care s-au notat
1 2
' E E
,
2
2
2 2
1 1
2
' R
k w
k w
R
w
w

,
_

,
21
2
2 2
1 1
21
'

X
k w
k w
X
w
w

,
_

,
2
1 1
2 2
2
' I
k w
k w
I
w
w

.
Daca acum se tine seama de pierderile in fierul masinii, ecuatiile (1.35) raman valabile, cu
exceptia ultimei ecuatii care capata forma:
1 2 1 1
' I I I I I
w m
+ +
(2.35)
in care cu
m
I
1
s-a notat curentul de magnetizare al masinii cu pierderi dat de relatia
1 1
I I I
w m
+
, in care
w
I
este curentul corespunzator pierderilor in fier ale masinii, definit
similar cu transformatorul.
1.9.Diagrama de fazori si schema echivalenta
Ecuatiile (1.35) si (1.35) se reprezinta fazorial ca in figura 1.17. Se considera
cunoscuti parametrii masinii si marimile
w
I I I
1 2
, '
si alunecarea s.
In figura 2.18 este reprezentata schema echivalenta a motorului asincron. Termenul
R
2
/s se mai scrie sub forma:
2 2
2
' '
'
R
s
s l
R
s
R
+ (2.36)
Prin urmare infasurarea primara a motorului asincron se comporta ca infasurarea
primara a unui transformator cu deosebire ca t.e.m. pe faza nu este indusa de un flux
alternativ, ci de unul invartitor. Infasurarea secundara a motorului asincron se comporta la fel
ca infasurarea secundara a transformatorului care functioneaza in sarcina rezistiva, rezistenta
circuitului receptor fiind
2
' R
s
s l
, variind cu alunecarea. Din relatia (2.36) si din
interpretarea de mais sus rezulta ca puterea mecanica P
M
a masinii asincrone este:
2
2
2 2
2
2 2
' ' 3 3
i M
P
s
s l
I R
s
s l
I R
s
s l
P

(2.37)
46
Fig.2.17.
Fig.2.18.
Fig.2.19
Puterea electromagnetica P care se transmite prin intrefier din stator spre rotor este
unda intre P
M
si P
i2
cum reiese din relatia (2.23). Deci
s
P
P
s
s l
P P P P
i
i i M i
2
2 2 2

+ + .
Deci cum
1

P
M
rezulta ca
1 2
2 2 2 2
1
2
) cos( 3

I E I E
s
P
M
i
ceea ce inseamna ca relatia (2.20) care a fost justificata in paragraful 2.6, a fost acum
demonstrata.
47
2.10. Caracteristica mecanica a masinii asincrone
Pentru a calcula cuplul electromagnetic M al masinii se porneste de la schema
echivalenta a masinii asincrone din figura 2.18 care se mai poate desena simplificat su forma
schemei din figura 2.19, in care s-au notat:
12 1 1
jX R Z +
;
21 2 2
' / '

jX s R Z +
;
) /(

jX R X jR Z
m m m
+
(2.38)
Din aceasta schema echivalenta se desuc ecuatiile urmatoare:
m m
I Z I Z U
1 1 1 1
+
0 ' '
1 2 2
+
m m
I Z I Z
(2.39)
2 1 1
' I I I
m
+
Din ecuatiile (2.38) se deduce expresia curentului I
2
sub forma:
2 / 1
1
2
'
'
Z c Z
U
I
+

(2.40)
in care constanta complexa
c
are expresia
m
Z
Z
c
1
1+
. Argumentul cantitatii complexe
c

este foarte apropiat de zero, asa incat ca se poate scrie cu buna aproximatie:
c
Z
Z
m
+
1
1
(2.41)
in care cantitatea reala c este cuprinsa uzual in gama (1,02-1,08).
Curentul
2
' I
are deci expresia:
( )
21 12
2
1
1
21
2
12 1
1
2
' '
'
'
'
'


cX X j
s
R
c R
U
jX
s
R
c jX R
U
I
+ + +

,
_

+ + +

Cuplul electromagentic are expresia
1 2 2 1 2
/ ' ' 3 / s I R s P M
i
adica tinand
seama de expresia (2.42) devine:
( )
1
1
]
1

+ +
,
_

2
21
2
2
1 1
2
1 2
' '
'
' 3
12

cX X
s
R
c R s
U R
M
(2.43)
Expresia (2.43) a cuplului, in ipoteza ca parametrii masinii sunt constanti si tensiunea
U
1
constanta, se reprezinta grafic in functie de alunecarea s, cum se arata in figura 2.20.
Valoarea maxima M
m
a cuplului M se determina rezolvand ecuatia 0 / s M din
care rezulta expresia alunecarii s
m
pentru care cuplul este maxim. Efectuand calculele se
gaseste expresia :
( )
2
21 12
2
1
2
'
'

cX X R
cR
s
m
+ +

Introducand acesta alunecare s

m
in expresia (2.43) se observa cuplul maxim al masinii
asincrone:
( )
1
]
1

+ + +

2
21 12
2
1 1 1
2
1
' 2
3

cX X R R c
U
M
m
48
Se observa ca cuplul maxim dezvoltata de motorul asincron este independent de
valoarea R
2
a rezistentei infasurarii rotorice.
Expresia cuplului M se poate aduce la o forma simpla,usor de retinut. Astfel, sa
exprimam raportul M/M
m
:
( )
( )

1
]
1

+ + +

1
]
1

+ + + +

2
1
2
21 12
2
1 1 1
2
2
2
2
2 1
2
21 12
2
1 1
2
1 2
3
' 2
' ' 2
'
' 3
U
cX X R R c
s
R c
s
R cR
cX X R s
U R
M
M
m


s
cR
R
s
scR
s
cR
R
s
R c
R cR
s
cR
s
s
cR
R cR
m
m
m
m
2
1
2
2
1
2
2
2
2 1
2
2
2
1 2
'
2
'
'
2
'
' 2
'
'
' 2
+ +

,
_

+ +

,
_

,
_

Fig.2.20.
Fig2.21.
49
Fig.2.22.
Amplificand fractia obtinuta cu factorul
2
' / cR s
m
; gasim
s
s
s
s
s
s
s
s
s
s
cR
R
s
s
s
s
s
cR
R
s
M
M
m
m
m
m
m
m
m
m
m
m
m
+

+ +
+

+ +

,
_

2
2
) 1 ( 2
'
2
'
1 2
2
1
2
1

in care cu s-a notat raportul

2
1
' cR
R
. Produsul

m
s
are valori foarte mici .
Formula (2.47) se numeste formula lui Kloss. Ultima expresie a raportului
m
M
M
se
obtine tinand seama ca
0
m
s
.
Pentru 0<s<s
m
se poate neglija termenul s/s
m
fata de termenul s
m
/s si deci M=2M
m
s/s
m
,
adica cuplul variaza liniar cu alunecarea . Pentru s>s
m
atunci se poate neglija termenul s
m
/s in
raportul cu s/s
m
si deci M=2M
m
s
m
/ s, adica in acest domeniu cuplu variaza practic dupa o
hiperbola echilaterala. Acest lucru se observa si din figura 2.20. In figura 2.20 se noteaza
cuplul de pornire M
p
, obtinut prin s=1, cuplul nominal M
N
pentru s=s
N
si cuplul maxim pentru
s=s
m
.
De obicei M
m
=(1,5/3)M
N
. Cu cat motorul functioneaza in conditii mai grele cu socuri
de cuplu (laminoare, macarale, foraj) care pot depasi cuplul nominal, cu atat cuplul maxim
trebuie sa fie mai mare din motive de siguranta.
Portiunea OA din figura 2.20 este corespunzatoare, functionarii stabile a motorului, iar
portiunea AB, descrescatoare, este corespunzatoare functionarii instabile. Dupa ce cuplul a
depasit valoarea maxima M
m
, motorul se opreste.
Motorul asincron are cuplu de pornire relativ scazut (M
p
se obtine relatia (2.43) in care
se considera s=1). Prin urmare, motorul asincron nu poate pornii in plina sarcina.
Din caracteristica M=f(s) se poate deduce imediat caracteristica mecanica a motorului
n
2
=f(M). Din relatia (2.18) se deduce turatia rotorului n
2
in functie de alunecare n
2
=n
1
(l-s). In
figura 2.21 se prezinta caracteristica mecanica a motorului asincron.
Motorul asincron are o caracteristica mecanica dura pe portiunea n
1
A din figura 2.21.
Chiar la sarcina nominala turatia motorului asincron este mai mica decat viteza de sincronism
daoar cu 3/10 procente.
Capitolul III
50
MASINA SINCRONA
Introducere
Masina sincron este o main electric de curent alternativ in general trifazat , la care
viteza de rotaie a rotorului in regim permanent stabilizat de funcionare, este identic cu
viteza de rotaie a cmpului magnetic nvrtitor din ntrefier. Prin urmare viteza
2
a rotorului
este constant, fiind chiar viteza de sincronism a campului magnetic invrtitor,
1
, adic:
p
f
p
1 1
1 2
2

(3.1)
depinzind numai de frecvena f a reelei i de numrul de perechi de poli p ai cmpului, deci
de nfurare.
Pentru frecvena de 50 Hz rezult acelai sir de viteze de sincronism ca in cazul mainii
asincrone. Folosind noiunea de alunecare din teoria mainii asincrone, putem spune ca in
cazul mainii sincrone alunecare s este egal mereu cu 0 (zero), rotorul i cmpul magnetic
invartitor rotindu-se n ntrefier cu aceeai viteza.
O deosebire importanta intre cele dou tipuri de maini de curent alternativ, const in
aceea ca la maina sincron cimpul magnetic nvrtitor inductor, este produs pe cale
mecanic , astfel c nfurarea inductoare, numit i nfurare de excitaie , este parcurs de
curent continuu . Maina sincron este deci o maina mai complex, avnd infurri parcurse
de curent continuu (excitatia) si nfurri parcurse de cureni alternativi sinusoidali
(infurarea polifazat a indusului).
Mainile sincrone se impart in dou clase mari:
- masini cu poli aparenti (ieiti) pe rotor - construcie adoptat la viteze mici i mijlocii
(pan la 1000 rot/min)
- maini cu poli necati pe rotor
.
- construcie specific vitezelor ridicate (1500 rot/min
i 3000 rot /min)
O alt clasificare important este dup tipul de motor primar folosit la antrenarea n
regim generator a mainii sincrone. Astfel, mainile antrenate de turbine hidraulice la viteze
specifice acestora (cel mult cteva sute de rot/min) se numesc hidrogeneratoare i sunt de
tipul celor cu poli apareni. Mainile antrenate de turbine cu abur la viteze specifice acestora
(mii de rot/min) se numesc turbogeneratoare i sunt de tipul cu poli necati. Exist
deasemenea aa numitele Diesel-generatoare antrenate de ctre motoare cu ardere intern de
tip Diesel, la viteze comparabile cu hidrogeneratoarele.
Hidrogeneratoarele sunt maini cu axul vertical, excepie fcnd cele cuplate cu turbine
Pelton sau construciile speciale cum ar fi generatoarele bulb. Turbogeneratoarele sunt
totdeauna maini cu axul orizontal, la fel ca i dieselgeneratoarele. Unele tipuri de motoare
51
sincrone se execut deasemenea cu axul vertical (de exemplu cele folosite la antrenarea
pompelor pentru irigaii), majoritatea avnd ins axul orizontal.
La fel ca alte maini electrice, mainile sincrone pot s functioneze in diverse regimuri,
generator, motor, frn, fr deosebiri constructive eseniale.
Regimul de generator sincron (alternator) este regimul de baz n funcionarea mainii
sincrone, la fel cum regimul motor este cel de baz pentru maina asincron. Maina
sincron in regim generator reprezint baza economic a producerii energiei
electromagnetice in toate centralele electrice actuale. Impreun cu motorul primar cuplat pe
acela ax, formeaz agregatul de baz (blocul energetic) al oricrei centrale electrice, fiind
cea mai important component a centraleiIn acest regim de funcionare mainile sincrone
ating cele mai mari puteri nominale (500....1500 MW) i cele mai mari dimensiuni (diametre
de 15m i lungimi de acela ordin, dar nu la una i aceeai main).
Consideraii economice pledeaz pentru creterea nencetat a puterii nominale a
mainilor sincrone generatoare (scad investiiile specifice n lei/kW, crete randamentul).
Cele mai mari maini sincrone actuale au atins puteri de 1200 MW ca turbogeneratoare i
700 MW ca hidrogeneratoare.
Regimul de motor sincron se folosete deasemenea, mai cu seam in ultimii zeci de ani,
in special datorit avantajelor fa de motoarele asincrone (randament mai ridicat, factor de
putere mergnd pn la unitate, cuplu variind mai puin cu tensiunea, ntrefier mai mare,
posibilitatea de reglare mai comod). Lucrul acesta a fost cu putin numai dup ce tehnica a
putut rezolva cu succes dou deficiene grave ale motorului sincron: absena cuplului de
pornire i posibilitatea de pendulare cu pericolul desprinderii din sincronism (pierderea
stabilitii).
n acest regim de funcionare maina sincron se folosete n toate acionrile ce
necesit o vitez constant (de ex. compresoare de aer comprimat, mori cu bile, pompe de
irigaii etc..) nlocuind din ce n ce mai mult motoarele asincrone.
Un regim particular de funcionare ca motor sincron este aa numitul regim de
compensator sincron , regim n care axul mainii se nvrte n gol, maina aprnd fa de
reea fie ca o inductan reglabil, fie ca o capacitate reglabil. in funcie de valorile
curentului de excitaie. n acest regim special de funcionare. maina sincron servete la
mbuntirea factorului de putere cos a consumatorilor de puteri mai mari, fiind n
concuren cu bateriile de condensatoare reglabile.
Regimul de fran este mai rar folosit la maini sincrone.
Ca urmare a celor spuse. vom studia de preferint regimul generator al mainii sincrone
atunci cnd va fi vorba de chestiuni de teorie general a funcionrii acestui tip de main
electric.
Datele nominale ale unui generator sincron nscrise pe placa indicatoare fixat pe
carcasa acestuia, sunt:
- puterea nominal aparent n kVA.sau MVA.care este puterea aparent maxim
debitat pe la borne timp nedefinit, fr ca nclzirile diferitelor pri ale mainii s
52
depeasc valorile maxime periculoase pentru izolaia mainii; se presupune c tensiunile
sunt cele nominale, iar serviciul este cel continuu
- puterea nominal activ n kW, sau MW. definit asemntor
- factorul de putere nominal cos ,
- numrul de faze i modul lor de conexiune
- tensiunea nominal n V sau kV, care este tensiunea de linie (deci ntre faze) la care
funcionarea mainii se face n condiii normale de saturaie i pierderi n fier i n
conformitate. cu gradul de izolaie stabilit
- frecvena n Hz
- vitez de rotaie nominal n rot/min
- randamentul nominal n %
- curentul nominal al indusului in A, sau kA, care este curentul de linie maxim debitat
in regim de lung durat i la puterea nominal
- curentul de excitaie in A, sau kA, care este cel necesar pentru asigurarea regimului
nominal de sarcin pe partea bornelor indusului (frecven, tensiune, curent statoric i factor
de putere)
- tensiunea de excitatie in V, corespunztoare curentului de excitaie precedent, la
temperature de lucru a mainii
Alte date tehnice ale mainii sunt date in paaportul sau cartea tehnic a acesteia.
PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE SI ELEMENTE CONSTRUCTIVE
Pentru a nelege modul concret n care se produce cuplul sincron i pentru a marca mai
bine diferena de principiu dintre maina sincron i cea asincron, vom considera un caz
simplu, reprezentat pe fig3.l. Vom presupune cmpul magnetic nvrtitor produs prin rotaia
continu i constant a unui magnet permanent, care produce ntre poli un cmp
,
socotit
uniform, n care se poate roti o spir dreptunghiular deschis (deci nu n scurtcircuit ca in
cazul de la maina asincron) cu capetele legate la dou inele de contact care se rotesc
odat cu spira i pe care calc dou perii fixe p
1
i p
2
pentru asigurarea alimentrii cu
curent electric din exterior. Sistemul din fig.l poate funciona ca motor sincron numai dac
spira este alimentt n curent continuu cu polaritatea din figur i numai dac viteza ei este
identic cu cea a cmpului, fiind de acela sens:
2 1

(3.2)
53
Figura3. 1.
n fig.3.2 este artat o seciune transversal prin dispozitivul din fig3.1, vzut din
dreapta. Curentul continuu I care se nchide prin spir n sensul indicat pe desen
interacioneaz cu cmpul magnetic
0
B
, n lungul lungul laturilor paralele cu axul de
rotaie, rezultatul fiind forele
f
egale i opuse de mrime:
il B f
0

(3)
Asupra spirei n micare cu viteza
2
n acela sens cu cea a cmpului nvrtitor
0
B
se
va exercita cuplul instantaneu:
t lDi B lDi B fD m ) sin( sin sin
2 1 0 0

(4)
(l este lungimea axial a spirei, D este limea ei; se mai presupune ca la t=0
normala n la planul spirei cu sensul corelat cu cel al curentului dup regula
burghiului drept este orientat n lungul liniilor de cmp).
Figura3. 2
Dac
2 1

unghiul crete (sau scade) nedefinit n timp i cuplul m va fi o
funcie sinusoidal periodic de timp cu valoarea medie nul, aa cum se arata n
fig.3.3.
54
Figura3. 3
Dac avem ins sincronism
2 1

unghiul va fi constant i motorul va desvolta un
cuplu continuu uniform-egal cu cel rezistent al mecanismului acionat. La mers n gol (ax
liber) cuplul rezistent este foarte mic (frecri) i rezult 0 . Cuplul maxim pe care poate
s-l dezvolte n sarcin motorul corespunde situaiei cnd
2

. Dependena cuplului
funcie de unghiul (vom vedea c acest unghi denumit intern joac n teoria mainii
sincrone un rol asemntor alunecrii n teoria mainii asincrone) este reprezentat pe fig3.4
Se observ c pe msura creterii sarcinii motorului (adic creterea cuplului la ax) crete i
unghiul intern , motiv pentru care el mai este denumit i unghi de sarcin. Se va vedea
mai trziu, c din cele dou ramuri ale curbei numai cea din stinga (intre 0 i 90
0
) permite o
funcionare stabil.
Figura3. 4
Se mai observa c dispozitivul prezentat nu este propriu-zis un convertor
electromecanic, ci mai degrab un fel de cupl mecanic prin intermediul cmpului magnetic
(micarea de la axul magnetului se transmite cu aceeai vitez la axul spirei). Pentru a obine
conversie electromecanic este suficient s producem de exemplu cmpul nvrtitor pe cale
55
electric, cu trei infurri imobile la cite 120
0
parcurse de trei cureni sinusoidali
trifazai,obinnd astfel un model simplificat de motor sincron trifazat.
Comparnd cazul studiat aici cu cel de la maina asincron, observm urmtoarele:
1- motorul sincron funcioneaz la o vitez legat rigid de frecvena reelei , vitez
identic cu cea a cmpului magnetic nvrtitor (viteza de sincronism) i independent de
sarcin (deci alunecare nul); motorul asincron funcioneaz la o vitez diferit de cea a
cmpului (excepie mersul ideal in gol) i care scade (relativ puin) pe msura creterii
sarcinii (deci cu alunecare nenul care crete odat cu creterea sarcinii).
2- cuplul dezvoltat de motorul sincron depinde de unghiul intern (de sarcin) i variaz
proporional cu cmpul inductor B
0
la curent i sarcin date; cuplul dezvoltat de motorul
asincron depinde de alunecare i variaz proporional cu ptratul cmpului inductor
Pe baza aceluiai exemplu putem explica i regimul generator al mainii sincrone, dac
presupunem magnetul fix i spira rotit din exterior (de alt motor numit de obicei motorul
primar ) cu vitez constant . n acest caz fluxul magnetic prin planul spirei va avea o
variaie sinusoidal n timp:
t lD B lD B cos ) ( cos
0 0

(3.5)
unde este unghiul dintre normala i planul spirei i inducia magnetic a cmpului fix al
magnetului B
0
la t=0, acest unghi fiind nul.
Rezult tensiunea electromotoare:
t lD B
dt
d
E sin ) (
0

(3.6)
defazat la 90
0
un urma fluxului, deci avem pe aceast cale explicaia funcionrii
generatorului sincron monofazat, la mers in gol.
Aceleai rezultate se obin dac meninem spira fix i rotim magnetul cu aceeai viteza
in sens invers (principiul relativitii fenomenelor de inducie electromagnetic).
n cele ce urmeaz prezentm aspectele constructive eseniale ale principalelor tipuri de
maini sincrone, fr a intra prea mult n detaliile ce reprezint obiectul de studiu al lucrrilor
de specialitate.
Mainile sincrone de puteri nominale mari se execut totdeauna cu rotorul n calitate de
inductor i cu statorul n calitate de indus. n acest mod nfurarea de excitaie parcurs de
curentul continuu se rotete odat cu rotorul, fiind alimentat din exterior prin sistemul de
contacte alunectoare perii-inele, iar cele trei faze ale indusului (la maini trifazate) se dispun
pe stator, fiind deci n repaus. Motivele sunt urmtoarele:
a) dac s-ar dispune pe rotor cele trei faze ale indusului ar fi nevoie de cel puin trei
contacte alunectoare; din cauza tensiunilor ridicate, problemele de izolaie a inelelor devin
56
delicate iar dimensiunile acestora ct i cele ale periilor fiind mari din cauza curenilor
inteni, vor produce o uzur considerabil cu o siguran mic n functionare
b) izolatia unei infurri n micare rapid i la tensiune ridicat este mult mai greu de
realizat, cci forele centrifuge i vibraiile din cauza micrii solicit permanent izolaia,
uzund-o prematur
c) armtura inductoare fiind parcurs de fluxuri magnetice constante,poate fi fcut
masiv (nu trebuie, realizat din tole subiri) i deci cu o rezistent mecanic mai mare decit
a indusului )
d) rcirea unei infurri fixe se realizeaz mai uor
e) la maini mari aezarea celor trei faze pe stator permite realizarea tehnologic a
acestuia din mai multe segmente independente gata bobinate; statorul fiind la exterior (adic
mprejurul rotorului) spaiul disponibil pentru cele trei faze este mai mare; dac s-ar dispune
pe rotor, ar rezulta diametre mai mari i deci un gabarit mai mare al mainii la aceeai putere.
La puteri mici se ntlnesc ns i execuii inversate, cu rotorul indus i statorul
inductor.
Tipurile constructive principale de maini sincrone cu execuie normal se deosebesc n
principal prin forma de construcie a rotorului inductor, statorul indus nedeosebindu-se n
principial de cel studiat la maina asincron. Construcia rotorului este impus de viteza sa
de rotaie, la rndul ei dependent de tipul motorului primar folosit, sau de tipul
mecanismului acionat.
TEORIA MASINII SINCRONE
IN REGIM STATIONAR (PERMANENT SINUSOIDAL )
REGIMUL DE MERS N GOL CA GENERATOR
Funcionarea n regim de mers un gol ca generator a mainii sincrone, este important
pentru nelegerea funcionrii n sarcin, precum i pentru determinarea
.
pe cale
experimental a unor performane ale acesteia (caracteristica de mers in gol, forma de und a
tensiunii electromotoare etc...). Pentru obinerea regimului de mers n gol, ca
generator,trebuie:
a) s nvrtim cu ajutorul unui motor, rotorul generatorului la o vitez constant, egal
cu cea nominal,
b) s trimitem prin nfurarea de excitaie un curent continuu, cel mult egal cu valoarea
admisibil nominal,
c) nfurarea trifazat a indusului, legat n stea, s aib capetele izolate, nelegate la
nici o sarcin.exterioar, astfel nct curentul prin cele trei faze s fie nul.
57
n cazul ndeplinirii simultane a acestor trei conditii, armtura rotoric inductoare n
micare, fie cu poli necai (fig3.5 a) fie cu poli apareni (fig3.5 b)
Figura.3. 5
produce dup cum tim un cmp magnetic util nvrtitor n ntrefier (pe cale mecanic).
n afara cmpului util, apare i un cmp de scpri , format din linii de cmp ce nu se
nchid prin armtura statoric.
Ambele cmpuri sunt produse de curentul continuu din nfurarea de excitaie n
micare i formeaz cmpul magnetic al inductorului, singurul cmp magnetic existent la
mersul n gol .
Deoarece conductoarele de pe indus nu sunt parcurse nici ele de cureni, nu avem
interaciuni electromagnetice intre cele dou armturi, cu excepia interaciunii produse din
cauza curenilor turbionari din tolele statorului i din cauza fenomenului de histerezis rotitor,
simit la ax sub forma unui cuplu de valoare redus, ce se adaug cuplului de frecri uscate
(n lagre) i vscoase (aerodinamice). Prin urmare motorul de antrenare poate fi un motor de
putere mult mai mic ca cea a generatorului (la mers n sarcin acest lucru nu mai este
posibil, trebuind un motor cu putere cel puin egala cu cea a generatorului.).
O cerin fundamental impus generatorului la mersul n gol, este ca tensiunile
electromotoare induse de cmpul nvrtitor n cele trei faze statorice (considerm cel mai
rspndit caz, al mainilor trifazate) s fie sinusoidale in timp, de valori efective egale i
defazate recioproc la cte 120
o


electrice (sistem simetric trifazat de t.e.m. de mers n gol).
Acest lucru depinde de modul cum sunt realizate nfurrile mainii (cea de excitatie i cea
a indusului) i de configuraia geometric a armturilor (modul de variaie a ntrefierului),
precum i de saturaia magnetic a armturilor. Aceast cerin nu poate fi indeplinit dect
cu o aproximaie, destul de bun la mainile de mare putere i mai puin bun la puteri mici.
Practic vom avea totdeauna armonici superioare n curba t.e.m. induse, ns cu amplitudini,
mult mai mici ca a fundamentalei; astfel c neglijarea acestora la studiul proceselor eseniale
din main nu va introduce erori apreciabile.
58
Pentru o mai bun apreciere a proprietilor mainii i pentru o comparaie mai comod
ntre diferitele tipuri i construcii de maini sincrone, este indicat trasarea caracteristicii de
mers in gol, n uniti relative, adimensionale. Pentru aceasta pe caracteristic se determin
curentul de excitaie i
e0
care corespunde valorii nominale a tensiunii la borne pe faz U
n
.
Caracteristica de mers n gol n valori relative va reprezenta dependena:
E
0
U
n
= f

i
e
i
e0

=
n
I =0

(3.7)
Avantajul acestei metode de reprezentare
,
const n faptul c toate caracteristicile de
mers n gol raportate, vor trece prin zero i prin punctul de coordonate (1,1), deci vor avea
dou puncte comune, fiind mai uor de comparat.
Figura3. 6
n plus, se constat c marea majoritate a mainilor cu execuii normale au caracteristici
apropiate de aa numita caracteristic tip sau standard , obinut ca o medie a tuturor
caracteristicilor determinate pe un numar foarte mare de maini, i care este dat in tabelul de
mai jos in uniti relative. Pentru o comparaie cu caracteristicile turbo i hidro-
generatoarelor, att n tabel ct i pe fig.6 sunt date i aceste caracteristici.
Abaterile fa de caracteristica standard nu sunt mari, nedepind 5% dect la maini cu
execuii speciale (de exemplu cele cu autoexcitaie , la care pentru stabilitatea funcionrii se
cere o caracteristic mai curbat).
Tabelul nr1 Caracteristici n uniti relative:
i
e
/i
e0
0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5
E
0
/U
n
0,58 1,0 1,21 1,33 1,4 1,46 1,51 Standard
59
si turbo
0,53 1,0 1,23 1,3 1,4 1,45 - hidro
Profesorul Zalesski a propus urmtoarea formul pentru aproximarea caracteristicii de
mers n gol n uniti relative:
2
3
0
2
3
0 0
6 . 0 39 . 0

,
_

,
_

e
e
e
e
n
i
i
i
i
U
E
(3.8)
Cu ajutorul caracteristicii de mers n gol in valori fizice volt-amper) se mai poate
determina factorul mediu de saturaie k
s
al circuitului magnetic, dac se prelungete
poriunea iniial liniar a caracteristicii pn la intersecia cu orizontala dus prin punctul de
ordonat U
n
(fig.3. 7), vom avea:
'
0
0
e
e
s
i
i
k
(3.9)
Figura3. 7.
Valorile uzuale ale acestui factor la mainile actuale sunt:
1,15 ... 1,35 la generatoare
1,25 ... 1,5 la motoare
60
Din motive economice exist tendina de cretere a gradului de saturaie, care este totui
limitat din cauza distorsiunilor cmpului magnetic rezultant la mers n sarcin i a pierderilor
n fier care cresc.
REGIMUL DE MERS IN SARCIN SIMETRIC.
Fie un generator sincron trifazat simetric cu fazele legate n stea, conectat la un receptor
trifazat simetric (cele trei impedane sunt egale) legat tot n stea, ca in fig.8, cele dou puncte
neutre N i N' nefiind legate ntre
ele.
Figura3. 8
In regim cvasistaionar putem folosi noiunea de potenial la fel ca n regim staionar
sau static, astfel c potentialul lui N
I
va fi conform teoremei lui Millman;

k
k ki
N
y
V y
V / (3.10)
adic:
3
' ' '
' ' '
'
'
'
'
'
'
'
C B A
C B A
C
C
B
B
A
A
N
V V V
y y y
V y V y V y
V
+ +

+ +
+ +

(3.11)
deoarece admitanele sunt toate egale.
Daca se considera impedantele, egale si ele, ale liniei de legatura, incluse in
impedantele
Z
, atunci potentialele lui A, B, C, sunt egale cu cele ale lui A, B, C,
respectiv. Pe de alta parte avem:
C g C C N C
B g B B N B
A g A A N A
I Z E U V V
I Z E U V V
I Z E U V V



(3.12)
Din care prin sumare membru cu membru deducem:
( ) ( )

+ +
A g A N C B A
I Z E V V V V 3
(3.13)
61
Cum suma curenilor este nul (teorema I a lui Kirchoff), iar suma potenialelor lui A,
B, C este N
V 3
, dupa (3.11), rezult:
( )

A N N
E V V
3
1
'
(3.14)
Dac
0
A
E
atunci din relatia precedenta se vede ca cele doua puncte neutre N si
N au acelasi potential si deci pot fi unite fara ca prin NN sa circule curent. Schema din fig.
3.8 se separa in trei circuite independente pentru fiecare faza, adica fenomenele pot fi
considerate separat pentru fiecare faza in parte .
Cum t.e.m. de mers in gol satisfac conditia
0
0

A
E
si cum impedantele interne ale
fazelor generatorului sunt egale, rezulta din teoremle generatorului echivalent (helmholtz-
Thevenin), ca cei 3 curenti
C B A
I si I I ,
formeaza un sistem trifazat simetric si ca t.e.m. in
sarcina satosfac deasemenea conditia
0
0

A
E
.
Aparitia la mersul in sarcina trifazata simetrica a curentilor din fazele statoric, produce
efecte noi in raport cu mersul in gol al masinii si anume:
I) curentii trifazati simetrici care parcurg infasurarea trifazata simetrica a
indusului vor produce la randul lor campuri magnetice si anume:
- campurile electromagnetice de scapari inlantuite cu fiecare faza
- campul magnetic util rezultant, care este un camp magnetic invartitor produs
pe cale electrica (cel inductor este tot invartitor, dar produs pe cale
mecanica) si acesta se numeste camp magnetic de reactie a indusului.
La mersul in sarcina avem deci doua campuri invartitoare (in masura in care putem
separa actiunea curentului de excitatie de actiunile celor trei curenti din indus,
procedeu admis la masini nesaturate), fata de unul singur la mersul in gol.
II) - ca urmare a aparitiei curentilor in infasurarile de pe cele doua armaturi, intre
acestea apare un cuplu de interactiune care nu exista la mers in gol si care se
numeste cuplul electromagnetic al masinii .
III) - ca urmare a aparitiei curentilor care strabat cele trei faze apar caderi de
tensiune interne in masina, care fac ca t.e.m. sa difere de tensiunile pe faze (la
borne).
In cele ce urmeaza vom studia aceste efecte incepand cu primul, care are o importanta
deosebita in teoria masinii sincrone, avand implicatii directe in modul in care trebuie
stabilite chiar ecuatiile fundamentale ale masinii.
REACTIA INDUSULUI
62
Fenomenul de reactie magnetica a indusului masinii sincrone va fi analizat in cadrul
teoriei tehnice , bazata pe descompunerea campurilor magnetice in campuri de scapari si in
campuri utile rezultante invartitoare .
In general comportarea unei masini sincrone la mersul in sarcina simetrica depinde de
multi factori cum ar fi:
- constructia rotorului (poli inecati sau poli aparenti)
- natura sarcinii (rezistiva, capacitiva, inductiva, deci defazajul ei)
- caracterul sarcinii (pasiva, fara surse de t.e.m. sau activa, cum este cazul
generatoarelor in paralel cu generatoare de putere comparabila)
- gradul de saturatie magnetica al circuitului magnetic, precum si altii de
importanta secundara
Tipul constructiv al rotorului inductor influenteaza mult modul in care sunt
formulate ecuatiile si diagramele fazoriale ale masinilor sincrne, astfel ca este
indicata considerarea separata a celor doua variante constructive fundamentale.
MASINA CU POLI INECATI (NESATURATA)
In fig.3. 9 se reprezinta planul electric al sectiunii unei masini sincrone cu poli inecati,
trifazate. Curentul continuu de excitatie i
e
produce un camp magnetic constant si fix fata de
rotor, dar care fata de stator apare ca un camp magnetic invartitor. La mersul in gol acesta
este singurul camp din masina. Armonica fundamentala spatiala a tensiunii magnetice din
intrefier este data de expresia:
e
e we
m
i
p
w k
V
) 1 (
) 1 (
0
2

(3.15)
Figura3. 9
63
Marimile din relatia (3.15) sunt afectate de indicele e, pentru a le deosebi de aceleasi marimi
(k
w
, w) din cazul infasurarii indusului. In planul electric, solenatia ce corespunde armonicii
fundamentale se reprezinta cu fazorul spatial
0

de pe axa (d), care se roteste impreuna cu

rotorul, cu viteza = p, in sensul succesiunii fazelor (spre stanga, ca urmare a corelatiei
spatio-temporale)
Fluxul magnetic polar se reprezinta printr-un fazor spatial, care este totodata si fazor
temporal, datorita corelatiei amintite, obtinuta prin suprapunerea axelor infasurarilor din
planul electric cu axele de protectie ale fazorului unic de timp, pentru aceleasi infasurari.
Acest fazor al fluxului are marimea
0 0
2

(3.16)
fiind suprapus peste fazorul solenatiei
0

. T.e.m. induse la gol in cele trei faze se obtin prin

proiectia pe axa infasurarii considerate, a fazorului de timp
0
E
situat la 90 electrice in urma
fluxului, asa cum arata pe figura3. 9.
Daca masina functioneaza in sarcina trifazata simetrica, prin infasurarile fazelor vor
trece curenti trifazati simetrici, ce pot fi reprezentanti prin fazorul de curent unic trifazat I,
care in functie de specificul sarcinii poate fi defazat fata de t.e.m. de mers in gol cu un unghi
oarecare (pe fig.3. 13 s-a considerat un defazaj inductiv). Ca urmare a curentilor trifazati
simetrici din fazele statorice apare un al doilea camp magnetic invartitor, produs pe cale
electrica, numit camp de reactie a indusului.
Curentii indusi produc o armonica fundamentala a tensiunii magnetice de valoare maxima
constanta:
I
p
W k
w
A

,
_

2 2
2
3
(3.17)
si care se roteste fata de armatura statorica fixa, in sensul de succesiune al fazelor impus de
inductor (deci sensul rotatiei rotorului), cu viteza:

p
p
p
A

(3.18)
adica cu aceeai vitez i sens (dac cele dou unde repartizate sinusoidal n lungul
ntrefierului se rotesc astfel nct raman mereu in repaos relativ). Ca urmare a acestei situatii
cele dou unde nvrtitoare sinusoidale se pot nsuma punct cu punct (fig.3. 10),
64
Figura 3. 10
sau fazorial, prin fazorii spatiali respectivi, asa cum se arata in fig.3.11 . Funcie de marimea
defazajului putem avea diferite poziii reciproce ale celor dou unde nvrtitoare (fig.3.
11). Observm c pentru valoride
2 2

+ si
ale unghiului

, totul se petrece
Figura3. 11
ca si cand solenatia de la mersul in gol ar creste in sarcina, respectiv ar scadea (deci o
intarire, respectiv o slabire a campului magnetic, fara deformare). Axa de simetrie a
campului magnetic rezultatnt ramane axa (d) de simetriea rotorului (axa nfurrii de
excitatie). Pentru = 0 , cele doua solenatii sunt la 90
o
, electrice si campul rezultant are axa
de simetrie la un unghi fata de axa (d) si in urma acesteia (fata de sensul de rotatie), deci
apare deplasarea.
Daca se considera separat efectul solenatiei de reactie a indusului
A
, atunci se
considera ca indiferent de unghiul (care depinde de defazajul sarcinei, precum si de
defazajul introdus de rezistenta si inducranta infasurarii indusului), campul magnetic produs
65
de curentul
I
dat , este acelasi , doar directia de actiune a sa variind. Pentru
2

campul de reactie este longitudinal magnetizant (se adauga la cel de excitatie prexistent), iar
pentru
2

+
este longitudinal demagnetizant (se opune celui de excitatie prexistent).
Pentru = 0 campul de reactie este transversal exercitand o actiune de deformare in raport
cu campul de excitatie (pe o jumatate de pas polar intareste campul, iar pe cealalta jumatate
il slabeste fig3. 11 mijloc). Acest rezultat se datoreste faptului esential, al pastrarii unei
valori constante a lungimii intrefierului.
Prin urmare, efectul reactiei induslui la masini cu poli inecati se rezuma la
urmatoarele:
a) modificarea marimii campului magnetic util rezultant de la mersul in gol, la
mersul in sarcina;
b) modificarea axei de simetrie (axa campului) a campului magnetic util rezultatant,
de la mersul in gol la mersul in sarcina, deci modificarea directiei acestuia
Ambele efecte depind de marimea curentului de sarcina I si de dfazajul al acestua fata de
t.e.m. de mers in gol E
0
.
Deoarece intrefierul este constant, repartitiile solenatiilor sinusoidale, vor produce
campuri utile in intrefier repartizate tot sinusoidal, deci forma campulu magnetic rezultant,
dat de armonicele spatiale fundamentale, ramane la mers in sarcina, sinusoidala.
Fenomenele puse in evidenta explica variatiile importante ale tensiunii la borne de la
mersul in gol la mersul in sarcina, fapt ce deosebeste fundamental masina sincrona, de
transformator (la transformator avem variatii reduse, de ordinul a 5%, in timp ce la masini
sincrone variatiile pot atinge 50%). Reactia indusului explica de ce creste tensiunea in
sarcina capacitiva si de ce scade mult in sarcina inductiva, avand un rol determinant in
formarea ecuatiilor fazoriale de functionare.
A. ECUATIILE FAZORIALE DE TENSIUNI.
Deoarece am presupus masina nesaturata, putem considera separat campurile
magnetice produse de cele doua armaturi in parte.
Vom lua in considerare numai armonicele fundmentale spatiale ale solenatiilor,
identice in acest caz cu tensiunile magnetice din intrefier. Astfel, solenatia de excitatie va
produce un camp magnetic util invartitor, cu fluxul polar dat de expresia cunoscuta:
0 0
2

(3.19)
In mod asemanator, solenatia de reactie a indusulu va produce un camp util invartitor,
cu fluxul polar dat de relatia:
66
A A

2
(3.20)
In afara campurilor considerate exista si campurile de scapari ale celor trei faze ale
indusului, precum si campul de scapari al inductorului (infasurarea de excitatie).
Deoarece curentii din indus sunt variabili in timp si fluxurile de scapari vor fi
variabile in timp, deci se induce in infasurari t.e.m. de scapari , de forma:
I jX E


(3.21)
Spe deosebire de acestea, curentul de excitatie fiind constant in timp si fluxul de
scapari corespunzator va fi constant si prin urmare nu va induce t.e.m. nici in rotor, nici in
stator (pentru ca liniile de camp de miscare nu inlantuie conductorele de pe stator).
Considerand infasurarea unei faze de pe stator (fig.3. 12) si adoptand conventia de
semne de la dipolul generator pentru u si i, avem conform teoremei lui Kirchoff relatia:

+ e u Ri
(3.22)
In care suma t.e.m. contine t.e.m. indusa de campul de scapari e
,
cea indusa de
campul inductor e

si cea indusa de campul de reactie al indusului e

A
, ultimele doua fiind
induse prin miscare.
Figura 3. 12
Deoarece avem in vedere regimul de functionare sinusoidal, vom trece la marimile
fazoriale corespunzatoare, scriind
r A
E E E E E U I R + + + +
0
(3.23)
Suma
A
E E +
0
este t.e.m. rezultanta
r
E
. Aceasta t.e.m. este produsa de catre campul
magnetic rezultant util, creat ca urmare a actiunii comune ale celor doua solenatii
0,

A
, :
A r + 0
(3.24)
67
prin intermediul fluxului polar:
r r

2
(3.25)
Masina nefiind saturata, deci liniara, rezultatul obtinut este acelasi fie ca determinam
direct
r
E
din
r
produs de
r
, fie ca determinam separat
0
E
si
A
E
din
0
si
A
,
produse de
0
, respectiv
A
.
T.e.m. produse de catre cele doua campuri invartitoare utile fiind t.e.m. de miscare,
au expresiile:

'

A w A
w
W f k j E
W f k j E
2
2
2
2
0 0

(3.26)
Daca se tine seama de expresiile (3.17) si (3.20) si de faptul ca fazorul flux este in faza cu
curentul care-l produce, se poate scrie a doua expresie din (3.26) sub forma:
I jX E
A A

(3.27)
in care am definit asa numita reactanta de reactie a induslui

2
) (
12
W k f
p
X
w A

(3.28)
Ecuatia fazoriala de tensiuni pe o faza a infasurarii trifazate (pe celelalte este la fel, doar
defazajele sunt diferite cu
3
2
, respectiv
3
4
), se poate scrie atunci, sub forma:
I jX I jX I R U E
A
+ + +
0
(3.29)
68
Daca introducem in studiu marimea:
A S
X X X +

(3.30)
numita reactanta sincrona , ecuatia (3.29) se va scrie sub forma:
I jX I R U E
S
+ +
0 (3.31)
care este sub forma de baza a ecuatiei de tensiuni a masinii sincrone cu poli inecati,
nesaturate.
B. DIAGRAME FAZORIALE. SCHEMA ECHIVALENTA
Reprezentarea in planul complex a ecuatiilor de tensiuni sub una din formele (3.29)
sau (3.30) conduce la diagramele fazoriale din fig.3. 13 in variantele a, b, c, si d, construite in
cazul unei sarcine de natura inductiva (curentul I defazat in urma tensiunii U pe faza). Ultima
diagrama rezulta din precedenta, daca se neglijeaza termenul RI (ipoteza admisibila mai ales
la masinile de mare putere). Din motive istorice, acesta varianta d) se mai numeste diagrama
fazoriala Behn-Eschenburg . Unghiurile de defazaje din aceste diagrame prezinta importanta
in teoria masinii asincrone (semnificatia fizica a lui se cunoaste in electrotehnica, iar
determina caracterul reactiei indusului, asa cum am aratat anterior).
Figura 3.13
Unghiul dintre t.e.m. la mers in gol E
0
si t.e.m. rezultanta E
r
la mers in sarcina, se
numeste unghi intern(sau de sarcina) al masinii sincrone, avand o deosebita importanta in
teoria acesteia (joaca cam acelasi rol ca alunecarea in teoria masinii asincrone). Semnificatia
fizica a unghiului intern rezulta daca se considera corelatia spatio-temporara pe planul
69
electric al sectiunii masinii (fig3. 14), in care s-au figurat si fazorii spatiali ai tensiunii
magnetice impreuna cu compunerea lor.
Figura3. 14
Deoarece relatiile (3.19), (3.20) si (3.26) au acelasi factor de proportionalitate si
deoarece fazorii solenatiilor sunt cu 90
o


electrice inaintea t.e.m. corespunzatoare , rezulta ca
cele doua triunghiuri hasurate din fig 18 sunt asemenea, fiind totodata rotite cu 90
o
. Unghiul
intern va fi egal cu unghiul dintre
0
si
r
, deci va reprezenta in grade electrice, unghiul
dintre axa de simetrie a campului la mers in gol (adica axa d a rotorului) si axa campului
rezultatnt la mers in sarcina . La sarcina cu defazaj constant, acest unghi creste monoton cu
cresterea sarcinii, adica a curentului, ceea ce explica cea de-a doua denumire a sa, de unghi
de sarcina.
In figura3. 15 se arata una din diagramele fazoriale pentru cazul unei sarcini puternic
capacitive.
Figura3. 15
Spe deosebire de cazul inductiv, de data aceasta t.e.m. de mers in gol este mai mica decat
tensiunea la borne. Variatiile tensiunii la borne de la gol la sarcina sunt determinate de
reactia indusului si numai in masura neglijabila de caderile de tensiune in rezistenta R si
reactanta de scapari X

.
70
Deaoarece aceste caderi de tensiune sunt mici fata de cea datorita reactiei indusului, unghiul
dintre E
r
si U este mic si practic in locul valorii se ia pentru unghiul intern valoarea
dintre E
0
si U . Acest lucru are avantajul ca anumite formule din teoria masinii sincrone
capata o expresie mai simpla, iar unghiul este totodata mai simplu de masurat.
Schema echivalenta pe faza a masinii sincrone cu poli inecati, care corespunde
masinii nesaturate, este cea din fig.3. 16. Generatorul de tensiune este comandat prin viteza
de rotatie si flux magnetic de excitatie (deci curent de excitatie), iar frecventa numai prin
viteza. Faza t.e.m. E
0
are semnificatie doar cand avem mai multe generatoare cuplate electric
intre ele. In cazul unui singur generator, E
0
se alege ca origine de faza, in raport cu care se va
considera faza altei marimi (tensiuni la borne, curent etc...).
Figura3. 16
C. FACTORUL DE REDUCTIE POTIER.
Un rol important in teoria masinii sincrone cu poli inecati il joaca asa numitul factor
de reductie Potier, care masoara efectul reactiei indusului la scara inductorului. Pentru
aceasta se considera curentul echivalent kI care ar trebui sa circule prin infasurarea de
excitatie, pentru a produce acelasi efect magnetic ca si curentul I prin cele trei faze ale
indusului trifazat (fig.3. 17)
Figura3. 17
Din punct de vedere al armonicilor spatiale fundamentale acesta inseamna egalarea
expresiilor (3.8) si (3.17) pentru i
e
= kI:
71
I
p
W k
kI
p
W k
w e we

,
_

2 2
2
3 2
(3.32)
Din care rezulta factorul de reductie:
e we
w
W k
W k
k
2
3

(3.33)
Factorul de reductie Potier depinde de tipul celor doua infasurari, de excitatie si cea a
indusului, trifazata, astfel ca are o valoare bine determinata pentru fiecare masina data. In
realitate in stabilirea echivalentei intervin si proprietati magnetice ale masinii (deoarece cele
doua infasurari difera, va diferi si modul in care produc campul magnetic in detaliu, astfel ca
echivalarea se face global), ceea ce face ca din punct de vedere al campului magnetic in
ansamblu (inclusiv armonicele superioare) valoarea experimentala a lui k sa difere putin fata
de cea data de (3.32).
Daca din relatia de compunere fazoriala (spatiala) a solenatiei (fig3. 18) reducem in
acelasi raport toti factorii, de exemplu prin impartire cu:
p
W k
e we

2
, relatia de compunere
ramane satisfacuta, dar noile marimi obtinute, proportionale cu cele initiale, vor fi, dupa cum
se poate usor constata, egale cu:
a) i
e
in locul lui
0
b) kI in locul lui
A
Figura3. 18
Se pot defini deci fazorii spatiali ie si I k , inlocuindcompunerea spatiala a
solenatiilor (tensiunilor magnetice, cu o compunere spatiala de curenti (fig.3 18)redusi la
infasurarea de excitatie:
er e i I k i +
(3.34)
72
In care i
er
se defineste analog ca ceilalti doi si reprezinta curentul de excitatie necesar
producerii campului rezultatnt din masina, daca I ar fi nul (deci inlocuieste printr-un singur
curent echivalent, actiunea combinata a celor doi curenti la mesul in sarcina).
Daca se tine seama de relatiile (3.8), (3.19), (3.26), se ajunge la relatia:
( )( )

W k W k f
p i
E
w e we
e
2 4
0
0

,
_

(3.35)
care reprezinta panta portiunii initiala liniare a caracteristicii de mers in gol a masinii.
In acest caz daca luam in consideratie si expresiile (3.28) si (3.32) se obtine urmatoarea
relatie de legatura intre marimile k si X
A
:
0
0

,
_

e
A
i
E
k X
(3.36)
Rezulta ca reactanta sincrona se mai poate scrie sub forma:
0
0

,
_

+
e
S
i
E
k X X

(3.37)
. Masina cu poli inecati (saturata)
In cazul masinii saturate nu mai este valabil principiul superpozitiei , astfel ca nu mai putem
considera campul magnetic invartitor rezultant, ca o suma de campuri, unul de excitatie (al
inductorului) si altul de reactie (al indusului). La masini saturate campul rezultant rezulta
direct din solenatia rezultanta, prin intermediul caracteristicii de magnetizare a circuitului
magnetic. De aceea, in acest caz se aplica metoda compunerii prealabile a solenatiilor:
cunoscand datele infasurarilor si curentii i
e
si I, se determina

pentru armonicele fundamentale
spatiale solenatiile
0
si
A
(fig.3. 19), defazate spatial la unghiul electric
2

+
impus
de caracterul sarcinii. Pentru marimea determinata prin compunere fazoriala a solenatiei
rezultante, se determina apoi din caracteristica de magnetizare fluxul polar
r
corespunzator.
73
Figura3. 19
Acesta permite sa determinam t.e.m. rezultanta E
r
cu formula relatia:
r w r
W fk j E
2
2
(3.38)
unde fluxul ca fazor spatial este in faza cu solenatia rezultanta.
Ecuatia de tensiuni, in marimi fazoriale, va fi cea data de ecuatia (3.22), sub forma:
r E E U I R + +

(3.39)
Tinand seama de expresia t.e.m. de scapari, ecuatia de baza a tensiunilor pentru masini
saturate cu poli inecati se scrie sub forma,
I jX I R U E
r
+ +
(3.40)
Deoarece unghiul este dificil de obtinut practic si din cauza ca nu dispunem de
caracteristica de magnetizare sub forma utilizata in fig.3. 19, se prefera o alta cale,de
determinare a acestui unghi de defazaj, pe care o expunem in continuare.
A. DIAGRAMA COMBINATA POTIER
Diagrama Potier este o diagrama combinata de fazori spatiali si temporali in planul electric al
masinii, care tine seama si de saturatia magnetica. Ea permite, printre altele, rezolvarea unei
probleme importante si anume determinarae pe cale grafo-analitica a solenatiei (curentului)
de excitatie, necesare pentru a asigura un regim de sarcina dat.
Datele necesare construirii acestei diagrame sunt:
a) regimul de sarcina, caracterizat prin tensiunea oe faza U, curentul I si defazajul
corespunzator
b) datele infasurarilor masinii (k
w
, W etc...)
c) parametrii R si X

ai fazelor statorice
d) caracteristica de mers in gol E
0
= f(i
e
) sau sub forma E
0
= f(
0
) posibila a fi dedusa din
74
prima; se presupune ca aceasta caracteristica care reprezinta, la o anume scara, chiar
caracteristica de magnetizare in raport cu infasurarea de excitatie, este totodata si
caracteristica de magnetizare pentru solenatia rezultanta la mersul in sarcina.
Deoarece atat infasurarea de excitatie, cat si cea a indusului sunt amandoua de tip
repartizat, aceasta presupunere este destul de apropiata de realitate.
Pentru constructia diagramei se pleaca de la ecuatia (3.39), figurand mai intai fazorii U si
I la unghiul si adaugand fazorii RI si jX

I . Se obtine astfel fazorul t.e.m. rezultante la

mersul in sarcina E
r.
Cu valoare determinata a marimii E
r
(valoare efectiva) se obtine din caracteristica E
0
=
f(
0
) valoarea solenatiei rezultante
r
, asa cum se arata in fig.3. 20, se traseaza apoi fazorul
spatial
r
la 90
o
electrice inaintea lui E
r
in planul electric.
Figura3. 20
In continuare, se determina marimea solenatiei de reactie a indusului, cu expresia:
I
p
W k
w
A

,
_

2 2
2
3
(3.41)
Stiind ca
A
este suprapus (paralel) cu I , se determina din compunerea solenatiilor,
solenatia de excitatie ca marime si directie, deci si valoarea cautata a lui i
e
necesar pentru o
anumita sarcina, (fig.3. 20).
La 90
o
electrice in urma lui
0
se afla directia fazorului t.e.m. de mers in gol E
0
, a
carui marime se deduce din curba E
0
= f(
0
), pentru valoarea
0
. Astfel va rezulta si valoarea
unghiului de reactie .
75
Diagrama combinata Potier reprezinta fundamentul teoriei tehnice a masinii sincrone
cu poli inecati , in probleme ce privesc functionarea saturata a acesteia, in regimul permanent
sinusoidal.
MASINA CU POLI APARENTI (NESATURATA)
In fig.3. 21 se reprezinta planul electric al sectiunii unei masini sincrone cu poli
aparenti, trifazate, analog cu cazul polilor inecati din fig.3. 9. Pe figura s-au reprezentat
solenatiile care corespund campurilor invartitoare utile produse de curentul de excitatie si de
curentii trifazati simetrici din infasurarea trifazata a indusului.
Figura3. 21
Conform teoremei de reactie a indusului, cele doua solenatii si deci si cele doua
campuri invartitoare se rotesc cu aceeasi viteza si in acelasi sens (cel al succesiunii fazelor,
deci cel al sensului de rotatie al rotorului), deci sunt in repaos relativ, pozitia lor reciproca
fiind functie de parametrii infasurarii indusului si mai ales de caracterul sarcinii (defazajul
acesteia).
Prin urmare cele doua solenatii se compun fazorial intr-una rezultanta, la fel ca in
cazul masinii cu poli inecati. Deoarece la masini nesaturate, circuitul magnetic al masinii
este liniar, putem aplica suprapunerea efectelor, considerand separat efectul fiecarei
solenatii.
76
Spre deosebire insa de cazul masinii cu poli inecati, la masina cu poli aparenti apar
dificultati suplimentare in modul cum se manifesta reactia indusului, cauzate in principa de
urmatoarele:
- cele doua solenatii
0
si
A
nu au acelasi caracter din punct de vedere al repartitiei
spatiale; cea de excitatie provine de la o infasurare de tip concentrat plasata pe polii aparenti
ai inductorului, in timp ce solenatia de reactie a indusului provine de la o infasurare de tip
repartizat , trifazata, plasata in crestaturile indusului;
- intrefierul nu mai este constant, ci variabil periodic la periferia interioara a armaturii
indusului, ceea ce face ca una si aceeasi solenatie de reactie sa produca efecte diferite functie
de pozitia ei in raport cu solenatia de excitatie, adica functie de unghiul .
Prima imprejurare prezinta importanta mai ales in cazul considerarii saturatiei
magnetice, deoarece o infasurare concentrata produce o stare de magnetizare diferita a
armaturilor, decat cea produsa de o infasurare repartizata, chiar daca am echivala solenatiile
respective din punct de vedere al fundamentalei spatiale. Din acest motiv, ne vom indrepta
atentia mai ales asupra celei de-a doua, care influenteaza in mod esential, asa cum vom
vedea, insasi modul de scriere al ecuatiilor de tensiuni ale masinii.
Sa consideram la fel ca in cazul polilor inecati, diferite valori ale unghiului de
defazaj dintre t.e.m. indusa la mers in gol E
0
si curentul I care reprezinta sistemul trifazat
simetric de curenti in planul electric, ca urmare a corelatiei spatio-temporale. Vom presupune
curentul dat si numai de fazajul variabil. Vom mai presupune pentru simplificarea
expunerii si evidentierea esentei fenomenelor, ca sub talpile polilor, trefierul este constant si
foarte mic , iar in afara acestora, in spatiul interpolar, este foarte mare, putand fi considerat
infinit.
In fig.3. 22 se arata situatiile ce corespund valorilor lui egale cu
2

, 0 si
2

+
.
Cu
A
(x) s-a desenat sinusoida ce corespunde armonicii fundamentale spatiale a solenatiei de
reactie a indusului (la masini nesaturate cu

Fe

este chiar tensiunea magnetica in

intrefier. Pe intervalele ce corespund talpilor polare, s-a determinat curba inductiei in
intrefier cu expresia cunoscuta:

c
A
c
A
A
k
x
k
x v
x b
) ( ) (
) (
0 0


(3.42)
In afara talpilor polare s-a considerat inductia nula (intrefierul este admis infinit).
Pe fig.3. 22 s-au trasat deasemenea si armonicile fundamentale ale inductiei in intrefier
) (
) 1 (
x b
A
care corespund curbelor reale idealizate ) (x b
A
, hasurate pe desen.
77
Figura3. 22
Prima deosebire esentiala fata de cazul polilor inecati este faptul ca repartitia spatiala
in intrefier a inductiei magnetice de reactie a indusului nu mai este sinusoidala , cu toate ca
solenatia corespunzatoare este presupusa repartizata sinusoidal. Pentru cazul
2

(reactie longitudinala magnetizanta) , deoarece
A
actioneaza in aceeasi directie si sens cu
0
,
intarind campul de la regimul de mers in gol) si pentru cazul
2

+
(reactie longitudinala
demagnetizanta , deoarece
A
actioneaza in aceeasi directie dar in sens contrar lui
0
, slabind
campul), campul de reactie are forma hasurata nesinusoidala din fig.3. 22 sus si jos, care
difera esential de forma care corespunde lui = 0 (reactie transversala ), din fig.3. 22 mijloc.
Nu numai ca repartitia spatiala este sinusoidala, dar chiar forma curbei difera de la un
caz la altul, lucru ce apare cu atat mai pregnant cand are valoare oarecare, asa cum se arata
in fig.3. 23. in acest caz, curba nu mai are o axa de simetrie asa cum se intampla in cazurile
din fig.3. 22. Diferitele valori ale lui , ce depind de caracterul sarcinii (defazajul al
78
acesteia), le corespund deci diferite forme de repartitie a inductie in intrefier , cu alte cuvinte,
la mersul in sarcina are loc o distorsiune puternica a campului rezultant util din intrefier.
A doua deosebire esentiala consta in faptul ca relatia dintre solenatie si fluxul polar
corespunzator al reactiei indusului, nu mai este univoca (cum este cea data de (3.20) la poli
inecati), ci depinde si de unghiul , deci de defazajul al sarcinii generatorului. La aceeasi
solenatie maxima:
I
p
W k
w
A

,
_

2 2
2
3
(3.43)
Figura3. 23
Valoarea maxima a inductiei armonice fundamentale este
) 1 (
md
B
la
2

t
si
) 1 (
mq
B
la =0,
avand evident
) 1 ( ) 1 (
md mq
B B <<
deoarece in primul caz
A
actioneaza dupa axa (d) a rotorului
careia ii corespunde o permanenta magnetica mare (intrefieruleste minim), in timp ce in al
doilea caz
A
actioneaza transversal pe rotor, dupa axa (q) a acestuia, careia ii corespunde o
permanenta magnetica mica (intrefierul este maxim).
Fluxul polar in primul caz este:
) 1 (
2
md Ad
lB

(3.44)
fiind mai mare ca cel de al doilea caz:
) 1 (
2
mq Aq
lB

(3.45)
79
cu toate ca solenatia este neschimbata ca marime.
Rezulta ca in cazul polilor aprenti relatia simpla data de expresia (3.20) de la polii inecati nu
se mai pastreaza.
Incercarea de-a introduce formal o dependenta asemanatoare scriind:
( )
A A

2
(3.46)
cu o permanenta variabila cu unghiul conduce la dificultati insemnate, din doua motive:
1. mergand pe calea aratata la masina cu poli inecati s-ar ajunge la reactanta de
reactie a indusului X
A
dependenta de deci de , adica de marine de regim care
poate varia cu sarcina generatorului, ceea ce ar introduce complicatii mari de
calcul atat pentru regimul de functionare, cat si in ceea ce priveste determinarea
insasi a lui

() (pentru fiecare , coresponde cate o forma de curba, deci cate o

descompunere in serie Fourier a lui ) (x b
A
, pentru a determina pe
) 1 (
m
B
)
2. pentru unghiuri diferite de 0 sau
2

t
, fazorul spatial-temporar al fluxului polar
nici nu se mai suprapune in lungul lui
A
, ceea ce ar conduce la inlocuirea
relatiei (27) cu o relatie de forma:
I jX R I Z E
A A A A
) ( +
.
Aceast constituie a treia deosebire esentiala fata de cazul polilor inecati, unde
A
si
A
sunt mereu in faza.
Particularitatea mentionata rezulta cel mai bine daca se considera actiunea lui
A

prin intermediul componentelor sale fata de cele doua directii (d) si (q) ale rotorului, asa cum
se arata pe fig.3. 24.
Figura3. 24
80
Componenta Aq a solenatiei va produce un camp mai slab, relativ, prin comporatie
cu componenta
Ad
care va produce un camp mai intens (raportul flux/solenatie este mai
mare pe axa d, decat pe axa q). Prin urmare fluxul
A
obtinul prin compunerea fluxurilor
ce corespund celor doua axe, va avea alta directie de actiune decat cea a solenatiei,
dependenta flux-solenatie capatand astfel un caracter tensorial, consecinta imediata a
anizotropiei de forma a rotorului specifica masinilor cu poli aparenti.
Ca urmare a acestor dificultati, teoria masinii sincrone cu poli aparenti se dezvolta in
alt mod si anume componenete dupa cele doua axe (d) si (q) ale rotorului, pe calea aratata
pentru prima oara de A. Blondel in 1895 si denumita de atunci teoria celor doaua reactii .
Inainte de a rece la expunerea acestei teorii, sa rezumam principalele aspecte ale reactiei
indusului la masina cu poli aparenti:
a) la fel ca in cazul polilor inecati, campul magnetic invartitor rezultatn se modifica ca
marime si directie functie de curentul I si defazajul .
b) Spre deosebire de cazul polilor inecati, curba campului rezultatnt la mersul in sarcina
nu mai este sinusoidala, fiind puternic distorsionata, forma insasi a curbei inductiei in
intrefier variind de la o valoare la alta a unghiului .
c) Spre deosebire de cazul polilor inecati, relatia dintre solenatia de reactie si fluxul
polar corespunzator inductiei magnetice a campului de reactie nu mai este invariabila
la o masina data , depinzand si de valoarea lui .
d) Spre deosebire de cazul polilor inecati, axa campului de reactie nu se mai
suprapune peste axa solenatiei , la masini nesaturate dependenta dintre
A
si
A

ramanand liniara, dar cu caracter tensorial, efect al anizotropiei de forma a rotorului.
Doar pentru valori particulare =0 sau
2

t
(in grade electrice) cei doi fazori se
suprapun.
A. TEORIA CELOR DOUA REACTII (A. BLONDEL)
Pentru a evita folosirea in cadrul teoriei tehnice a masinii sincrone cu poli aparenti
reactantele paramertice ce depind de unghiul , deci de defazajul sarcinii si cel intern, al
infasurarii indusului, A. Blondel a propus teoria care-i poarta numele, cunoscuta si sub
denumirea de teoria a celor doua reactii, sau a celor doua axe (d) si (q).
In cadrul acestei teorii efectele reactiei indusului sunt considerate separat prin intermediul
celor doua componente ortogonale (d. p. v. al gradelor electrice) in care se descompune
solenatia de reactie (fig.3. 24):
Ad Aq A + (3.47)
81
Descompunerii spatiale a solenatiei ii corespunde in planul fazorial asociat sectiunii
electrice a masinii, o descompunere a curentului fazorial I ce reprezinta sistemul trifazat
simetric de curenti prin cele trei faze, de forma:
d q
I I I +
(3.48)
Pentru valorile maxime ale solenatiilor si cele efective ale curentilor avem relatii
evidente:

'

'

s i n
c o s
s i n
c o s
I I
I I
d
q
A A d
A A q
(3.49)
Componentele ortogonale ale celor doua axe se numesc, pe axa d longitudinale,
respectiv pe axa q transversale, actiunile lor fiind luate in considerare separat.
Avantajul principal al acestei metode consta in faptul ca fiecare dintre cele doua componente
produce un camp magnetic in intrefier de forma invariabila (curbele idealizate ale lui ) (x b
A

din fig3. 22), care nu mai depind deci de , dar depinde de curentul I (la msina nesaturata
toate ordonatele curbei ) (x b
A
vor fi proportionale, cu acelasi factor, cu curentul). Ca urmare
a acestui fapt descompunerile in serie Fourier pentru o geometrie data a masinii vor fi
invariabil aceleasi pentru curbele inductiei pe cele doua axe, doar amplitudinile fiind functie
de I
d
si I
q
, care contin implicit influenta lui .
In legatura cu aceasta de definesc doi factori de forma ai campurilor pe cele doua axe, in mod
asemanator cu cel definit pentru campul inductorului (relatia (3.12)). Acesti factori stabilesc
relatiile dintre valorile maxime ale inductiilor reale, obtinute in ipoteza unei masini cu
intrefier constant egal cu cel minim de sub talpa polilor si valorile maxime ale inductiilor ce
corespund armonicelor spatiale fundamentale (fig.3. 22):
mq
mq
aq
md
md
ad
B
B
k
B
B
k
) 1 (
) 1 (

(3.50)
Spre deosebire de valoarea B
md
care este chiar valoarea reala a inductiei in axa lomgitudinala,
valoare B
mq
nu reprezinta valoarea reala (care ar fi

mq
B
pe fig.3. 22, mijloc) a inductiei
82
maxime in axa transversale, ci o valoare conventionala care s-ar stabili daca masina ar avea
intrefier uniform egal cu cel minim de sub talpa polior.
Factorii de forma ai campurilor de reactie (3.58) depind de configuratia geometrica a masinii
prin intermediul formei tapii polare (raportul
min

m
), al factorului de acoperire polara

bp

si al raportului

, la fel ca pentru cazul campului inductor. Ei pot fi calculati analitic daca se

stie curba de variatie a inductiei in intrefier.
Ca urmare a spatiului marit de aer in greptul axei transversale, campul corespunzator este
mult slabit fata de cel longitudinal, astfel ca avem relatia de inegalitate:
ad aq
k k <<
(3.51)
Fluxurile polare care corespund celor doua campuri pe cele doua axe se determina atunci cu
expresiile:
md ad md Ad
mq aq mq Aq
B l k B l
B l k B l

2 2
2 2
) 1 (
) 1 (


(3.52)
Inductiile maxime fiind:
min
0
min
0
min
0
min
0

c
Ad
c
md
md
c
Aq
c
mq
mq
k k
V
B
k k
V
B

(3.53)
Rezulta urmatoarele relatii, pe componente, dintre fluxuri si solenatii:
Ad d Ad
Aq q Aq

2
2
(3.54)
in care permeantele vor fi exprimate cu relatiile,
83

,
_

,
_

min
0
min
0

c
ad ad d
c
aq aq q
k
l
k k
k
l
k k
(3.55)
pentru o asemanare mai mare cu relatiile (3.27), (3.28) si (3.33) de la masina cu poli inecati.
Deoarece avem inegalitatea (3.59), rezulta ca:
d q
<<
(3.56)
Relatiile (3.62) reprezinta chintesenta teoriei celor doua reactii pentru masini nesaturate, la
care fluxurile sunt proportionale cu solenatiile si stau la baza definirii unor reactante
invariabile pentu o masina data, intocmai ca pentru cazul mai simplu al masinii cu poli
inecati.
B. ECUATIILE FAZORIALE DE TENSIUNI.
In cazul masinii nesaturate se poate considera ca fiecare solenatie produce campul sau
magnetic independent, campul rezultant fiind suma campurilor partiale (metoda compunerii
fluxurilor).
Considerand corelatia spatio-temporala in planul electric al sectiunii masinii din fig.3.
29, vom reprezenta cele trei solenatii
0
, Aq si
Ad
, precum si fluxurile polare
corespunzatoare
0
,
Aq

si
Ad
. Fiecare din aceste trei fluxuri va induce cate o t.e.m. in
fiecare faza a indusului.
Figura3. 25.
84
La fel ca in cazul masinii cu poli inecati, ecuatia fazoriala de tensiuni ce corespunde in
regimul sinusoidal ecuatiei (3.30) va fi:

+ E U I R
(3.57)
in care E va fi de data acesta dat de suma:

+ + + +
r Ad Aq
E E E E E E E


0
(3.58)
Tinand sema de faptul ca 0
I jX E


prima forma a ecuatiei fazoriale de tensiuni este
urmatoarea:
I jX I R U E E E
r
E
Aq Ad
+ + + +

0
(3.59)
Relatiile de faza dintre t.e.m. rezulta din fig.3. 25 in care s-a presupus o sarcina inductiva
(>0) cazul cel mai des intalnit. T.e..m de reactie a indusului E
ad
si E
aq
se pot explicita in
functie de componentele I
d
, respectiv I
q
, ale curentulu I. Mai intai vom avea:

'

A q w A q
A d w A d
W k f j E
W k f j E
2
2
2
2

(3.60)
Valorile fluxurilor se pot exprima prin componentele curentului, tinand seama de relatiile
(3.55) si (3.62), precum si de faptul ca ,
85

'

1
1
]
1

,
_

1
1
]
1

,
_

q
w w
A q
d
w w
A d
I
p
W k
I
p
W k
I
p
W k
I
p
W k

2 3
c o s
2 2
2
3
2 3
s i n
2 2
2
3
(3.61)
Prin inlocuiri succesive rezulta:

'

,
_

,
_

q A q w
c
A q
d A d w
c
A d
I k W k
k
l
p
I k W k
k
l
p

0
2
0
2
2 6
2 6
(3.62)
Observand ca fluxurile si curentii sunt in faza (deci relatiile precedente sunt si intre fazori) si
inlocuind in (3.60) relatiile (3.62) scrise fazorial,va rezulta:

'

q a q a q
d a d a d
I X j E
I X j E
(3.63)
in care:
86
( )
( )

'

1
]
1

1
]
1

2
0
2
0
1 2
1 2
W k
k
l
f
p
k X
W k
k
l
f
p
k X
w
c
A q a q
w
c
A d a d

(3.64)
reprezinta reactantele de reactie a indusului dupa cele doua axe (longitudinala si transversala).
Expresiile (3.64) reprezinta definitiile acestor reactante, care pentru o masina data sunt
constante (daca masina este nesaturata). Datorita faptului ca k
Ad
>>k
Aq
va rezulta:
X
ad
>>X
aq
(3.65)
Ecuatia de tensiuni (3.59) se mai poate scrie sub forma:
q
aq
d
ad
I X j I X j I X j I R U E + + + +
0
(3.66)
Daca se desparte termenul jX

I pe componente, avem:
q
aq q
d
ad d
I X j I jX I X j I jX I R U E + + + + +
0
(3.67)
Introducand prin definitie reactantele sincrone dupa cele doua axe longitudinale, respectiv
transversala,

'

+
+
a q q
a d d
X X X
X X X

(3.68)
Obtinem astfel ecuatia finala de tensiuni a masinii sincrone cu poli aparenti:
q
q
d
d
I X j I X j I R U E + + +
0
(3.69)
Reactantele sincrone din aceasta ecuatie respecta relatia evidenta:
X
d
>>X
q
(3.70)
Daca se considera cele doua reactante egale:
87
X
d
=X
q
=X
s
(3.71)
se regaseste ecuatia (3.39) de la masina cu poli inecati, deci teoria acesta se poate obtine prin
particularizare, din cea a masinii cu poli aparenti. In acest caz k
Ad
=K
ag
=1.
Diferenta dintre X
d
si X
q
pune in evidenta anizotropia de forma a rotorului, adica diferenta
dintre procesele de magnetizare in directiile celor doua axe (d) si (q) de simetrei ale rotorului.
C. DIAGRAME FAZORIALE.
Reprezentarea in planul complex al fazorilor de timp a ecuatiiilor de tensiuni, conduce
la diagramele fazoriale ale masinii cu poli aparenti sub diferite forme. Aceste diagrame sunt
importante deoarece permit folosirea de metode geometrice, grafice, in rezolvarea
problemelor de regim permanent sinusoidal simetric ale masinii sincrone cu poli aparenti.
Aplicarea lor permite in multe cazuri sa se vada dintrodata solutia problemei analitice.
Totodata ele reprezinta punctul de plecare in folosirea metodei curbelor loc geometric, care
aduc informatii importante referitoare la comportarea masinii in diferite situatii.
O prima forma a diagramei de fazori a masinii cu poli aparenti (fig.3.26 a) corespunde
reprezentarii in complex a ecuatiei (3.69) tinand seama de pozitiile reciproce ale fazorilor
t.e.m. din planul electric (fig.325). La fel ca la msina cu poli inecati apare unghiul intern sau
de sarcina dintre E
0
la functionarea in gol si E
r
la in sarcina, avand aceeasi semnificatie
fizica. Pe diagrama mai apar unghiurile dintre E
0
si U, dintre U si I precum si unghiul
dintre E
0
si I. Asa cum se va arata mai departe, prelungirea fazorilor jX

I intersecteaza fazorul
E
0
intr-un punct interior (linia punctata din fig.3 26 a).
88
Figura 3.26
A doua forma a diagramei fazoriale (fig.3. 26 b) reprezinta in planul complex ecuatia
(3.64) in care apar componentele ortogonale ale curentului figurate si ele pe diagrama.
Cea de-a doua forma (fig. 26 c) reprezinta ecuatia (3.67) finala, in care apar reactantele
sincrone dupa cele doua axe. In acest caz t.e.m. rezultanta E
r
si deci si unghiul intern nu mai
par pe diagrama, pe ea figurand in schimb unghiul .
Deoarece la msina de mare putere termenul RI este foarte mic in comparatie cu
ceilalti, in studiile teoretice se neglijeaza deobicei acest termen. In aceste cazuri se foloseste
forma d din fig. 3.26, numita diagrama Blondel simplificata.
Toate diagramele din fig. 3.26 s-au construit pentru regimul inductiv (curent defazat in
urma tensiunii la borne), dar ele pot fi construite evident si pentru regimuri capacitive, asa
cum se arata de exemplu pentru forma c, pe fig. 26 e. Pe o astfel de diagrama apare cu toata
evidenta faptul ca in sarcina capacitiva tensiunea la borne poate depasi t.e.m. de la mersul in
gol, in timp ce in cazul sarcinilor inductive tensiunea la borne este mult mai mica ca t.e.m. de
la mersul in gol (scade la 50 ~ 65%). Cauza principala a unor asemenea variatii o constituie
fenomenul de reactie a indusului si nu caderile interne de tensiune provocate de rezistentele R
si reactanta de scapari X

a fazelor, care sunt mici si nu depasesc cateva procente.

89
Figura3. 26 e
MASINA CU POLI APARENTI (SATURATA)
A. Ipoteze admise
La fel ca in cazul masinii cu poli inecati, luarea in considerare a saturatiei magnetice elimina
posibilitatea aplicarii superpozitiei, deci a metodei compunerii inductiilor produse separat de
fiecare solenatie. Singura metoda aplicabila este metoda compunerii solenatiilor.
Teoria celor doua reactii se extinde si pentru masinile saturate, daca se admit unele ipoteze
simplificatoare si anume:
a) campul magnetic rezultant util se considera format din doua componente
corespunzatoare celor doua axe (d) si (q), produse de solenatiile rezultante dupa cele doua
axe, anume
rd
=
0
-
d
pe axa (d) (s-a presupus >0) si
rq
=
q
pe axa (q)
b) campurile magnetice pe cele doua axe nu se influenteaza intre ele, cele doua
componente putand fi considerate independete
c) caracteristicile de magnetizare pe cele doua axe se considea in modul urmator:
- pe axa (d) se lucreaza cu caracteristica de magnetizare care corespunde infasurarii de
excitatie, respectiv cu caracteristica de mers in gol a masinii (care o reprezinta la alta scara)
- pa axa (q) deoarece exista un intrefier mult marit fata de cel de pe axa (d) se
considera o caracteristica de magnetizare nesaturata, obtinuta prin prelungirea portiunii
initiale rectilinii a celei pentru axa (d) fig.3. 27
Aceasta presupune ca pentru toate solenatiile reale din masina avem pe cele doua axe
aceleasi caracteristici de magnetizare, cele din fig.3. 27, ceea ce evident este numai o
aproximatie.
Nici ipoteza referitoare la neinfluentarea campurilor pe cele doua axe nu este
satisfacuta, caci starea de saturatie locala produsa pe o axa, modifica evident conditiile
magnetice pe cealalta axa.
90
Figura3. 27
Din aceste motive sunt de asteptat unele erori, mai cu seama in cazul unor saturatii
puternice a armaturilor. Aceasta explica unele corectii mai mult sau mai putin empirice aduse
teoriei masinilor cu poli aparenti.
B. DIAGRAMA COMBINATA BLONDEL
Diagrama combinata Blondel, pentru masini sincrone cu poli aparenti saturate, este
analoaga diagramei Potier. Ea permite determinarea unor marimi importante ale regimului
stationar, fiind folosita mai ales pentru determinarea solenatiei de excitatie la un regim dat de
sarcina.
Datele necesare pentru constructia acestei diagrame combinate, sunt urmatoarele:
a) regimul de sarcina dat prin marimile pe faza U, I si
b) datele de bobinaj ale infasuratorilor (k
w
, W etc)
c) parametrii R si X

ai fazelor statorice
d) factorii de reductie k
d
si k
q
e) caracteristica de mers in gol E
0
=f(i
e
) sau sub forma E
0
=f(
0
) , recalculata din prima,
folosinda datele de la punctul b). Aceasta caracteristica se ia drept caracteristica de
magnetizare pentru axa (d).
Constructia diagramei incepe ca si in cazul diagramei Potier, prin desenarea fazorilor U si
I la unghiul intre ei, urmata de determinarea lui
I X j I R U E
r
+ +
fig.3. 28.
91
Figura3. 28
T.e.m. rezultanta E
r
, se compune din doua t.e.m. ortogonale E
rd
si E
rq
, produse de fluxurile
polare rezultante de pe cele doua axe
r
si
q
, la randul lor produse de solenatiile rezultante

rd
=
0
-
d
si
rq
=
q
de pe cele doua axe, dupa curbele respective de magnetizare. In acest stadiu
insa, nu cunoastem nici aceste componente, nici unghiul are ar rezolva problema. De aceea,
ne bazam pe faptul ca circuitul magnetic dupa axa (q) este nesaturat (dreapta notata cu (q)pe
fig.3. 28)si folosim relatia de proportionalitate dintre t.e.m. si solenatie de pe aceasta axa.
Astfel , daca E
rq
=E
Aq
este produsa de catre:
rq
=
q
, atunci urmeaza ca
MP
E
Aq

cos
va fi
produsa de catre:
A q
A q Aq q q
k
k k

cos
cos
cos cos
(3.72)
Cum solenatia
A
este:
I
p
W k
w
A

,
_

2 2
2
3
(3.73)
deci este cunoscuta din datele initiale, putem determina dupa caracteristica de magnetizare
transversala, marimea
MP
E
Aq

cos
, afland astfel directia lui E
0
, unghiul precum si
componenta longitudinala a t.e.m. E
rd.
egala cu ON (MN OP pe fig.3. 29)
92
Figura3. 29
Cu ajutorul caracteristicii de magnetizare din axa (d) se poate determina acum
solenatia rezultanta din aceasta axa (fig.3. 33). Avand unghiul putem calcula:
sin
A d Ad d d
k k
(3.74)
Adaugand aceasta expresie la valoarea
0
-
d
determinata anterior, aflam solenatia de excitatie
(deci implicit si curentul de excitatie):
( )
d d
+
0 0
(3.75)
Pentru aceasta valoare, rezulta din caracteristica dupa axa (d) si valoarea t.e.m. d
emers in gol care ar corespunde in cazul reducerii la zero a sarcinii (I=0), pastrand excitatia
neschimbata.
Cu aceasta, constructia diagramei combinate a luat sfarsit, copul propus initial fiind
atins.
La fel ca diagrama Potier, diagrama Blondel joaca un rol fundamental in teoria masinii
sincrone cu poli aparenti, atunci cand se considera si saturatia masinii. Datorita ipotezelor
admise, care nu corespund cu totul situatiei reale, rezultatele obtinute contin erori, admisibile
pentru calculele ingineresti.
93
BILANTUL DE PUTERI SI CUPLUL ELECTROMAGNETIC
Un alt fenomen care apare la mersul in sarcina trifazata simetrica, ca generator sincron,
este cuplul de interactiune dintre rotor si stator, care apare ca urmare a faptului ca
conductoarele parcurse de curentii din stator, se afla in campul magnetci rezultant invartitor,
care se roteste sincron cu rotorul. Daca statorul ar fi liber sa se roteasca, nefiind prins de
fundatie, campul invartitor ar exercita asupra lui un cuplu de antrenare in sensul de rotatie M
s
intocmai ca cuplul asincron asupra rotorului, la masina asincrona.! (fig.3. 30)
Figura 3.30
Deoarece insa statorul este prins de fundatie (talpi de prindere cu buloane) acest cuplu
M
s
este echilibrat de cuplul celor doua forte de reactiune F din buloanele de fixare, adica
M
s
=Fd in care F este rezultanta reactiunilor de pe o parte a talpilor, iar d este distanta dintre
axele buloanelor de fixare. Aceste buloane trebuie dimensionate, cu fundatia corespunzatoare,
ca sa reziste la fortele F. Ca urmarea anihilarii cuplului M
s
asupra statorului, conform
principiului III al actiunii si reactiunii din mecanica (valabil la interactiuni electrodinamice
dintre circuite inchise cu curenti electrici), asupra rotorului se va exercita un cuplu egal dar de
sens opus M
r
avand sens opus sensului de rotatie, deci un cuplu rezistent, daca M
s
este pozitiv.
Pe baza celor spuse si cu observatia ca avem

1
si
0
2

, rezulta cuplul:
( )

I E I E
M M M
r r
r s
, cos 3
(3.76)
Care, deoarece
0 ) , cos( > I E
r
, este la generator, un cuplu rezistent ce trebuie
echilibrat de cuplul activ al motorului primar de antrenare.
94
3.2.2.1. Bilantul puterilor active.
In regim stationar ecuatia de echilibru a cuplului la ax pentru masina sincrona
functionand in regim generator este:
fe fr a
M M M M + +
(3.77)
In care M
a
este cuplul activ al motorului primar, M este cuplul electromahnetic al
masinii sinccrone, M
fr
este cuplul de frecari total (uscate, vascoase), iar M
fe
este cuplul de
interactiune dintre campul inductor si curentii turbionari indusi in stator, in tolele acestuia.
Daca se inmulteste relatia (3.77) cu viteza sincrona , se obtine urmatoarea relatie de
puteri:
' P p p p P P
m fe m a
+ + +
(3.78)
Puterea P reprezinta din motive evidente puterea transmisa din rotor in stator, prin
conversie electromagnetica, deci prin analogie cu transformatorul si masina sincrona este
puterea electromagnetica sau interioara (ceea ce se transmite prin camp de la un corp rotorul
la altul statorul -). Totusi, deoarece pierderile p
fe
subzisa si la mers in gol (masina fiind
excitata!), cand infasurarile indusului nu primesc putere, vom conveni sa consideram drept
putere electromagnetica (interioara), puterea P=M.
Figura3. 31
In regim stationar pierderile in fier se desvolta numai in stator, in rotor fiind nule (fata
de rotor campul rezultatnt util si cel de scapari al excitatiei sunt imobile si constante). In afara
95
pierderilor Foucault prin curenti turbionari, exista desigur si cele prin efect histerezis. La o
masina data pierderile in fier depind de viteza (frecventa) si de inductia ce corespunde
campului util rezultatnt (prectic de tensiunea U), in timp ce pierderile mecanice depind in
principal de viteza si secundar de alti factori (temperatura, ungere, uzura, lagare etc)
Conform expresiei (3.76) puterea electromagnerica P se mai scrie:
) cos( 3 ) , cos( 3 I E I E I E M P
r r r
(3.79)
Considerand diagrama fazoriala a masinii cu poli inecati din fig. 3.31 stanga, se observa:
RI U E
r
+ cos ) cos(
(3.80)
Adica:
cu u
p P RI UI P + +
2
3 cos 3
(3.81)
In care P
u
=3UIcos este puterea utila generata pe la bornele consumatorului, iar p
cu
reprezinta pierderile prin efect Joule in cele trei faze statorice.
In fig. 35 dreapta, se arata arborele energetic pentru puterile active din generatorul
sincron, complectat cu bilantul de puteri al infasurarii de excitatie, pentru care avem evident:
cue e e e e ex
p I R I U P
2
(3.82)
Deoarece relatia dintre E
r
si U, I, R ramane aceeasi si in cazul polilor aparenti,
consideratiile facute pe cazul masinii cu poli inecati sunt generale.
CUPLUL ELECTROMAGNETIC
In cazul masinilor sincrone este utila o alta formula a expresiei cuplului electromagnetic,
decat cea data de (3.81), in care sa nu mai apara curentul I, ci tensiunea la borne U (masinile
functioneaza la tensiuni date si nu la curenti dati). De aceea este indicata transformarea
expresiei( 3.81) in acest sens. Vom face acest lucru separat pentru cazul polilor inecati si cel
al polilor aparenti
a) Masina cu poli inecati:
96
Figura3. 32
Considerand diagrama fazoriala din fig.3. 32, in care s-a neglijat termenul RI, fapt
admisibil cu cat puterea nominala a masinii este mai mare. Atunci va rezulta:

cos 3 cos 3 ) cos( 3

0
I E UI I E
M
r
(3.83)
Ducand perpendiculara MN pe OP vom avea:
' sin cos U MN I X
s

(3.84)
Inlocuid Icos din (3.84) in (3.83), obtinem expresia cautata a cuplului
electromagnetic:
s
X
U E
M

' sin 3
0

(3.85)
In conditiile in care , i
e
si U sunt marimi date, cuplul ramane functie numai de
unghiul si are aspectul din fig.3. 33.
Figura 3.33
97
Cuplul maxim la tensiunea data (viteza este impusa de frecventa) variza monoton cu
curentul de excitatie i
e
(proportional la msini nesaturate):
s
m
X
U E
M

0
3
(3.86)
Valorile pozitive ale cuplului , corespund unui cuplu rezistent, specific functionarii in
regim generator (E
0
inaintea lui U).
Masina sincrona, la fel ca si cea asincrona, nu poate desvolta in conditii date orice
cuplu. Exista un cuplu maxim care depinde de puterea care circula de la ax spre borne (sau
invers) si care in aproximatia neglijarii pierderilor este proportional cu puterea la borne (utila)
maxima. Aceasta imprejurare determina ca si la masina asincrona anumite conditii de
stabilitate a functionarii.
Spre deosebire de cuplul masinii asincrone care depinde de patratul tensiunii si de
reactanta echivalenta de scapari X
1
+cX
2
cuplul masinii sincrone depinde liniar de tensiune
si depinde de reactanta totala, sincrona X
s
.
b) Masina cu poli aparenti:
Figura3. 34
Consideram diagrama fazoriala din fig.3.34, in care s-a neglijat termenul fazorial RI.
Observand din fig.3. 26 b) ca avem:
) 0 ( cos ) cos( R U E
r

(3.87)
98
Si inlocuind in prima expresie din (3.83), obtinem:
( ) ( ) ( ) [ ]
( ) ' sin ' cos
3
' sin sin ' cos cos
3
' cos
3 cos 3

d q
I I
U
I I
U UI UI
M
+

(3.88)
Din diagrama din fig.3. 38 rezulta:

'

d
d
q
q
X
U E
I
X
U
I
' c o s
' s i n
0

(3.89)
Expresiile pe care le introducem in (3.88) obtinem pentru cuplul masinii cu poli
aparenti expresia:
' 2 sin
1 1
2
3
' sin
3
2
0

,
_

d q d
X X
U
X
U E
M
(3.90)
Se remarca faptul ca de data acesta cuplul comporta suma a doi termeni: primul, numit
cuplul principal, are forma asemanatoare cu cel de la masina cu poli inecati si are o pondere
mare in cuplul total; cel de-al doilea, numit cuplul suplimentar sau de anizotropie (exista
numai daca rotorul este nesimetric pe cele doua axe d si q, adica numai daca q d
X X
)
variaza cu patratul tensiunii si nu depinde de excitatie, avand o pondere mai mica (cel mult
25%) si fiind functie de dublu valorii unghiului intern 2
La valori date , i
e
si U, forma de variatie a cuplului cu unghiul este aratat in fig.3.
35 (cu (1) s-a reprezentat cuplul principal, iar cu (2) s-a reprezentat cuplul suplimentar, de
anizotropie). Cuplul maxim se deduce prin derivarea expresiei(3.90) (omitem calculul) si se
obtine la valori ceva mai mici de 90
o
, spre deosebire de cazul masinii cu poli inecati.
99
Figura3. 35
In fig 3.36 se arata o familie de curbe ridicate la diverse valori ale curentului de
excitatie i
e
, care pune in evidenta faptul ca la valori mici ale lui i
e
cuplul maxim se obtine la
valori ale unghiului apropiate de 45
o
.
Figura3. 36
Daca se considera X
q
=X
d
in expresia cuplului (3.90) se regaseste expresia (3.85) din
cazul masinii cu poli inecati. In acest caz X
q
=X
d
=X
s
.
Expresile cuplului date de (3.85) si (3.90) sunt desigur aproximative, deoarece sunt deduse in
ipoteza neglijarii rezistentei R a fazelor indusului. Luarea in consideratie a acestei rezistente
este utila numai la masinile sincrone de mica putere, dar expresiiel obtinute nu mai sunt asa
simple. Se observa deasemenea ca in expresiile (3.85), (3.90) apare unghiul si nu
(diferenta dintre ele este mica,astfel ca de multe ori se poate considera ).
In cazul neglijarii lui R avem relatia aproximativa:
M P P
u
(3.91)
100
Ceea ce permite sa dam pentru puterea activa expresia rezultata din (3.90):
' 2 sin
1 1
2
3
' sin
3
2
0

,
_

+
d q d
X x
U
X
U E
P
(3.92)
In mod asemanator, se poate deduce puterea reactiva, plecand de la expresia:
( )
1
1
]
1

,
_

,
_

' sin cos ' cos sin 3 ' sin 3 sin 3

q d
I I
I I U UI UI Q
(3.93)
Inlocuind aici expresiile curentilor (3.89) gasim expresia puterii reactive:

,
_

,
_

+
d q d q d
X x
U
X x
U
X
U E
Q
1 1
2
3
' 2 cos
1 1
2
3
' cos
3
2 2
0

(3.94)
Pentru masinile cu poli inecati, facand X
q
=X
d
in expresia precedenta, se obtine:
( ) U E
X
U
X
U
X
U E
Q
s s s
' cos
3 3
' cos
3
0
2
0

(3.95)
La , ie si U date, variatia cu a puterii reactive arata ca la unghiuri mici masina dezvolta in
retea putere inductiva, iar la unghiuri mai mari absoarbe din retea putere inductiva.
CARACTERISTICI ELECTRICE
In cele ce urmeaza vom presupune ca generatorul sincron este antrenat la o viteza de
rotatie constanta, egala cu cea nominala pentru care se asigura frecventa nominala (50Hz).
Vom studia o serie de dependente functionale intre principalele marimi electrice care
intervinin regimul stationar de functionare, denumite caracteristici. Studierea lor este
importanta deoarece permite aprecierea unor performante, precum si determinarea unor
parametri ai masinii.
Una din cele mai importante caracteristici , cea de mers in gol E
0
=f(i
e
) la
n
si I=0.
La deducerea multor caracteristici vom folosi mai ales teoria masinii sincrone cu poli
inecati, care este mai simpla si care conduce mai repede la rezultat. Concluziile stabilite sunt
valabile calitativ si pentru cazul masinilor cu poli aparenti, abaterile cantitative fiind de multe
101
ori admisibile, mai ales in ceea ce priveste marimile electrice. In adevar, sa comparam de
exemplu calculul curentilor in cadrul celor doua teorii. Pentru acesta consideram diagrama
fazoriala din fig.3. 37 in care am neglijat RI si in care am notat cu r si x parametrii sarcinii pe
faza.
Figura3. 37
Din diagrama rezulta relatiile:
d q d d q d d
xI rI I X U I X E + + +
0 (3.96)
q
d d q
X x
r
I ctg I I
+

(3.97)
Din care calculam componentele curentului:
( )
( )( )
d q
q
d
X x X x r
X x E
I
+ + +
+

2
0
(3.98)
102
( )( )
d q
q
X x X x r
r E
I
+ + +

2
0
(3.99)
Calculam apoi
2 2
q d
I I I +
, care conduce la expresia:
( )( )
d q
q
X x X x r
X x r E
I
+ + +
+ +

2
2 2
0
) (
(3.100)
Pe care o comparam cu:
2 2
0
) (
s
X x r
E
I
+ +

(3.101)
din cazul masinii cu poli inecati.
Cele mai mari diferente apar in mod evident atunci cand x=0 caz in care raportul curentilot in
cele doua cazuri este:
1
2
2 2 2 2
>
+
+ +

d q
d q
pi
pa
X X r
X r X r
I
I
(3.102)
Diferentele maxime nu depasesc 4% (daca consideram X
s
=X
d
). Pentru calcule practice se
poate echivala o masina cu poli aparenti printr-una cu poli inecati avand X
s
0.9X
d
. Dupa cum
se stie, acesta echivalare nu se poate aplica atunci cand avem in vedere cuplul electromagnetic
sau puterile activa si reactiva.
A. CARACTERISTICA DE SCURTCIRCUIT SIMETRIC
Caracteristica se defineste astfel (fig.3. 38):
I = f i
e

=n
U=0

A (3.103)
103
Figura 3.38
Deoarece U=0 si intreaga t.e.m. se aplica unui circuit de mica impedanta, incercarea
trebuie facuta la curenti mici de excitatie astfel ca sa rezulte curentii in indus mai mici sau cel
mult egali cu cei nominali. Este bine ca i
e
sa poata fi reglat continuu si fin, cu incepere de la
valoarea zero.
Considerand ecuatia masinii saturate:
I X j I R U E
r
+ +
(3.104)
In care avem U=0, rezulta diagrama de fazori din fig.3. 39 stanga. Caderile de tensiuni
RI si X

I fiind mici fata de U

n
(pt I
n
reprezinta cateva procente), rezulta ca E
r
la scurtcircuit va
fi si el mult mai mic ca U
n
, deci la scurtcircuit masina functioneaza nesaturat.
Din triunghiul curentilor, redusi la infasurarea de excitatie, rezulta cu teorema cosinusului:
sin 2 ) 90 cos( 2
2 2 2 2 2 2 2
er er er er e
i I k i I k i I k i I k i + + + +

(3.105)
104
Figura3. 39
Daca notam cu panta portiunii liniare a caracteristicii de mers in gol, vom avea relatia:
I
X R
E
i
r
er

2 2
+

(3.106)
Pe de alta parte pentru sinus avem relatia:
2 2
sin

X R
X
+

(3.107)
Inlocuind (3.106) si (3.104) in (3.105), deducem expresia anlitica a caracteristicii de
scurtcircuit, care este o dreapta ce trece prin origine:

X
k
i
R X
k
i
I
e e
+

+
,
_

2
2
2
(3.108)
Ultima expresie este valabila la masini de mare putere la care putem neglija R. in acest caz
avem
2

ceea ce atrage dupa sine si indeplinirea relatiei:
kI i i
er e
+
(3.109)
adica compunerea aritmetica a curentilor (solenatiilor).
Caracteristica este reprezentata in fig.3. 40, fiind notata cu I
sc
. La ridicarea ei experimentala se
poate intampla ca dreapta sa nu treaca prin origine din cauza t.e.m. datorita magnetismului
remanent, ceea ce face ca la i
e
=0 sa avem un slab curent I
r
(dreapta intrerupta din fig.3. 40).
In astfel de cazuri se va translata curba experimental astfel ca ea sa treaca prin origine.
La valori mari ale curentului de excitatie, deci ale curentilor I prin indus, E
r
iese de pe
portiunea liniara intrand in zona de saturatie si caracteristica se curbeaza spre axa absciselor,
asa cum se arata in fig.3.40 .
105
Figura3. 40
La masinile cu poli aparenti, din ecuatia:
q
q
d
d
I X j I X j I R U E + + +
0
(3.110)
rezulta cu U=0 si RI=0, ca avem I
q
=0 (t.e.m. E
0
se afla pe axa (q) si numai asa se poate
asigura ecuatia de tensiuni). In cazul considerarii termenului RI avem totusi o componenta I
q
,
dar de valoare foarte mica, astfel ca practic I I
d
. Rezulta (fig.3. 41) ca la scurtcircuit reactia
indusului este practic longitudinala si demagnetizanta.
Figura 3.41
Cu ajutorul celor doua caracteristici ridicate experimental, cea de mers in gol (E
0
din fig. 3.40)
si cea de mers in scurtcircuit (I
sc
din fig3. 40) se poate determina o marime importanta numita
raport de scurt circuit:
106
(3.111)
In care i
e0
se detrmina pe caracteristica de mers in gol pentru ordonata Un, iar iek se determina
pe caracteristica de scurtcircuit pentru ordonata I
n
(valorile nominale ale tensiunii si ale
curentului). Se intelege ca ambele curbe trebuie ridicate la aceeasi viteza, cea nominala.
RSC apreciaza influenta reactiei indusului asupra functionarii masinii (valori mici = influenta
mare) fiind in stransa legatura cu performantele acesteia. Astfel, o valoare redusa a RSC
implica variatii mai mari ale curentului de excitatie necesare mentinerii tensiunii la borne,
precum si o stabilitate statica mai scazuta a regimului de functionare, ceea ce presupune
sisteme mai rapide de fortare a excitatiei. O valoare redusa a RSC inseamna gabarit mic,
greutate mica si pret scazut de cost al masinii.
Valorile uzuale ale RSC sunt:
- pentru hidrogeneratoare 1,4 2
- pentru turbogeneratoare 0,5 1,1
- pentru compensatoare sincrone cca. 0,4
RSC creste cu gradul de saturatie al masinii si cu scaderea reactantei sincrone X
d
, ceea ce se
poate arata in modul urmator: factorul de saturatie la tensiune nominala (fig.3. 40) este:
0
0
'
e
e
s
i
i
k
(3.112)
Iar panta initiala a caracteristicii de mers in gol este:
0
0
0
'
e
n
e
i
U
i
E

,
_

(3.113)
Rezulta ca RSC va fi:
( )

X k I
U k
X
k I
U
k
i
U
k RSC
n
n s
n
n
s
ek
n
s
+

,
_

+

(3.114)
Daca se defineste reactanta, in unitati relative (adimensionale), prin:
b
d
d
Z
X
r u x ) (
(3.115)
107
Impedanta de baza fiind:
n
n
b
I
U
Z
(3.116)
Se poate pune (3.122) sub forma:
d
s
x
k
RSC
(3.117)
care stabileste legatura RSC cu unul din cei mai importanti parametri ai masinii, reactanta
x
d
(ur).
Tot pe baza curbelor amintite se poate determina experimental valoarea nesaturata a lui x
d
(fig.3. 46):
BC
AC
X
d

(3.118)
Intradevar, avem:
d
ek
n
X X k
i
I
OC
BC
OC
AC
BC
AC
+

,
_

,
_

,
_

(3.119)
Figura3. 42
108
Folosind E
r
U
n
la mers in sarcina si observand ca OA este dreapta care liniarizeaza
caracteristica de magnetizare se arata simplu ca valoarea saturata a lui X
d
se determina cu
relatia:
BC
C A
X
d
'

(3.120)
B. CARACTERISTICA TENSIUNII IN SARCINA
Definitia acestei caracteristici este:
const
co nst I i f U
n
e

) (
(3.121)
Deci nu este de fapt o curba ci o familie de curbe dupa doi parametri I si (sau cos).
Curbele se pot construi punct cu punct, pe baza diagramei lui Potier, dupa cum urmeaza
(fig.3. 43):
Figura3. 43
Cu I si date, alegem U ca variabila independenta. Dam o valoare U si construim fazorii U, I
la unghiul . Cu R si X

cunoscute aflam fazorial

I X j I R U E
r
+ +
si din caracteristica
de mers in gol determinand i
er
care ca fazor spatial (prin solenatia corespondenta) se afla la
109
90
o
electrice inaintea lui E
r
. Cunoscand factorul de reductie Potier k, se determina fazorului
I k

si deci
e
i

. Punctul de coordonate (i
e
, U) va fi punct al curbei cautate. Se poate apoi
construi pentru alta valoare U.
In fig.3. 44 sunt aratate curbele U=f(i
e
)la un curent I dat, pentru trei valori ale lui cos.
Se observa ca cele trei caracteristici converg catre acelas punct de pe axa absciselor care
corespunde dupa caracteristica de scurtcircuit, valorii curentului I ales.
Figura 3. 44
Un caz particular important particular se obtine pentru I=In si cos=0, asa numita caracterisca
in sarcina pur inductiva. Pentru acest caz diagrama fazoriala este cea din fig. 3.45,pentru care
avem, cu o buna aproximatie, relatiile:
I X U E
r
+
(3.122)
I k i i
er e
+
(3.123)
Figura3. 45
110
In acest caz caracteristica se construieste mult mai simplu (fig.3. 46 unde s-a neglijat RI), ea
rezultand pe baza unei translatii (dupa AB) a punctelor caracteristici de mers in gol E
0
=f(i
e
).
In adevar, triunghiul hasurat numit triunghiul Potier, are catetele AC si CB proportionale cu
curentul I, fiind in conditiile impuse constant, invariabil si avand catetele paralele cu axele de
coordonate. Deplasand astfel triunghi paralele cu el insusi, varful A fiind insa permanent pe
curba de mers in gol, varful B va descrie caracteristica cautata (metoda sablonului).
Figura3. 46
Interesul particular al caracteristicii de mers in sarcina pur inductiva este legat de
determinarea pe cale experimentala a marimilor k si X

, precum si a valorii saturate a

reactantei

d
X
. Pentru acesta se traseaza pe aceeasi diagrama in functie de curentul de
excitatie ie cele trei caracteristici ridicate experimental:
- cea de mers in gol
- cea de scurtcircuit
- cea de mers in sarcina, pur inductiv U (la I
n
si cos=0), asa cum se arata pe fig.3.
47
Figura3. 47
Pentru ridicarea ultimei curbe curbe generatorul se cupleaza pe o inductanta trifazata
simetreica avand o rezistenta neglijabila a infasurarilor. Asa cum am mai spus, punctele A si
B (din fig.3. 47) corespund pe cele doua caracteristici aceleasi valori (I
n
) a curentului si
reprezinta de fapt aceeasi stare a masinii. In acest caz, triunghiul hasurat din fig.3. 43
111
determinat cu RI=0 si pentru In va coincide ca pozitie a varfului din dreapta cu punctul A si fa
fi identic cu triunghiul Potier folosit in fig.3. 46.
Pe acesta baza putem afla experimental k X

care corespund starii saturate, la tensiunea U

n
nominala. Astfel, triunghiul ACD si ACD trebuie sa fie egale, dar nu cunoastem aceste
triunghiuri. Tot ceea ce cunoastem sunt cele trei caracteristici ridicate experimental. Folosind
faptul ca portiunea initiala a curbei de mers in gol este rectilinie se observa insa ca din
egalitatea triunghiurilor mentionate, rezulta egalitatea triunghiurile OCA si OCA iar latura
OA este cunoscuta si deasemenea si unghiul COA=XOA
Atunci se procedeaza dupa cum urmeaza: se duce paralela la axa absciselor prin ordonata Un
determinand punctul A pe curba tensiunii U la mers in sarcina pur inductiva; se ia apoi
segmentul OA egal cu OA determinand astfel punctul O; prin Ose duce apoi o paralela la
portiunea initiala a curbei de mers in gol OX||OX ce taie acesta curba in punctul C; din C
se coboara perpendiculara CD determanand cele doua catete CD si DA la scara
tensiunilor. Rezulta valorile cautate:
n n
I
A D
k
I
D C
X
' '
;
' '

(3.124)
In realitate marimea determinata cu prima relatie este putin mai mare ca X

, deoarece
caracteristica experimentala in sarcina pur inductiva nu corespunde exact celei determinate
analitic, prin metoda sablonului. Pe fig. 48 s-a trasat in linii intrerupte caracteristica reala, care
se abate spre dreapta (in jos) cu cat este mai mare tensiunea U, abaterea fiind mai mare in
cazul masinilor cu poli aparenti, la care cum am mai spus se foloseste si teoria lui Potier, care
nu conduce la erori exagerate. Motivul abaterii se datoreste faptului ca desi in punctele A si
C avem aceleasi valori ale t.e.m. rezultante E
r
, deci acelasi flux rezultant
r
, curentii de
excitatie au valori diferite si anume cel din A mai mare ca cel corespunzator lui C (fig.3.
47). Ca urmare, masina care se afla in starea de corespunde punctului A are camp magnetic
de scapari al inductorului mai mare, fapt ce conduce la o saturare a polilor si a jugului
inductor, necesitand un surplus de curent de excitatie (egal cu segmentul aa pe fig.3. 48), fapt
ce conduce la deplasarea la dreapta a curbei reale. Se remarca pe fig. 48 ca efectuarea
constructiei din fig,3. 47 pe curba reala, conduce la valori mai mari ale reactantei, decat cea
reala de scapari:

X
I
d c
I
cd
X
n n
p
>
' '
(125)
Reactanta Xp definita in acest mod se numeste reactanta Potier si are valori:
- X
p
=(1,05 1,1)X

la turbogeneratoare (poli inecati)

- X
p
=(1,1 1,3)X

la hidrogeneratoare (poli aparenti)

112
Figura3. 48
In cazul masinilor cu poli aparenti reactanta Potier folosita drept reactanta de scapari, conduce
la o precizie mai mare a calculelor ce folosesc teoria lui Potier.
In ceea ce priveste valoarea saturata a lui

d
X
, conform fig.3. 49
n
n
n n
d
I
U PS
I
PR PS
I
RS
X

(3.126)
Din asemanare triunghiurilor OMN si OPS rezulta:
e
n e n n
e
er
i
kI i
PS
I X U
i
i
PS
MN

(3.127)
113
Figura3. 49
Inlocuind PS din (3.127) in (3.126) obtinem:
n e
n e
d
kI i
kU i X
X

(3.128)
ceea ce permite aflarea reactantei saturate

d
X
la curentu i
e
dat daca se cunosc X

si k si
caracteristica in sarcina pur inductiva. Aceasta valoare este mai corecta decat cea data de
(3.128).
C. CARACTERISTICILE EXTERNE.
Din punct de vedere al aplicatiilor, caracteristicile externe sunt cele mai importante curbe
dupa caracteristica de mers in gol a masinii. Definitia lor este:
const
const i I f U
e
n

) (
(3.129)
Deci reprezinta dependenta dintre marimile externe la bornele masinii, cele care intereseaza
cel mai mult pe consumatori.
Vom deduce forma de variatie a acestor curbe in cazul masinii sincrone cu poli inecati,
nesaturate. Folosim diagrama fazoriala din fig.3. 50 in care observam ca in conditiile
114
definitiei (3.129) marimea lui E
0
ramane constanta. Unghiul opus lui E
0
in triunghiul hasurat
este deasemenea constant avand valoarea:
( ) +

180 180 (3.130)
in care:
R
X
tg
s
(3.131)
Figura 50
In aceste conditii locul geometric al varfului triunghiului opus laturii E
0
este un cerc , cele
doua laturi adiacente unghiului (3.138) fiind una U iar cealalta ZI, deci proportionala cu
curentul. Avem deci o metoda grafica de a construi punct cu punct caracteristica cautata.
Putem obtine ecuatia caracteristicilor scriind in triunghiul hasurat teorema cosinusului:
[ ] + +
o
UZI I Z U E 180 cos 2
2 2 2 2
0
(3.132)
La masini la mare putere avem R<<X
s
deci ZX
s
, iar
2

si introducand curentul de
scurtcircuit:
s
sc
X
E
Z
E
I
0 0

(3.133)
Se ajunge cu aproximatiile facute la ecuatia:
115
1 sin 2
0
2 2
0

,
_

,
_

,
_

,
_

sc sc
I
I
E
U
I
I
E
U
(3.134)
care reprezinta sub forma implicita ecuatia familiei de caracteristici, in marimi adimensionale.
Curbele ce coresound in general ecuatiei (3.134) sunt elipse care au ca axe de simetrie cele
patru cadrane si care pot degenera fie in grepte (pentru
2

+
sau
2

), fie intr-un
cerc (pentru =0) asa cum se arata in fig.3. 51.
Figura3. 51
Domeniul de interes practic se intinde de la 0 la I
n
/I
sc
=0,3 0,5 , dar chiar in aceste conditi se
remarca o puternica variatie a tensiunii la borne cu curentul si mai ales cu caracterul sarcinii
mult mai mare decat in cazul transformatorului. Cauza esentiala a acestei variatii este
fenomenul de reactie a indusului studiat inainte si care face ca solenatia rezultanta dupa axa
longitudinala (d) sa varieze puternic intr-un sens sau altul, functie de caracterul sarcinii (prin
unghiul ). Spre deosebire de transformator caderea de tensiune
I jX R ) (

+
joaca aici un
rol secundar, neglijabil in raport cu fenomenul de reactie a indusului.
Daca se considera cazurile limita ale unor sarcini pur active (I
a
) sau pur reactive (I
r
) -fig.3.52-
se vede imediat ca principala cauza a caderii de tensiune (in general a variatiei in
ambelesensuri) este componenta reactiva a curentului: I
r
=Isin.
Avem:
116

'

r s r
a s a
I X E U
I X E U
0
2 2 2
0
(3.135)
in care rezulta pantele urmatoarele pante de variatie:
s
r
s
s
s
a
X
dI
dU
I X E
I X
X
dI
dU
+

+
2 2 2
0
(3.136)
Figura3. 52
Avem evident:
r a
dI
dU
dI
dU
<<
la curenti mici ,tensiunea nevariind practic in cazul sarcinii
active.
Caracteristicile inmarimile naturale (volt-amper)sunt prezentate pe fig. 53in doua moduri
posibile de ridicare a lor: plecand de la mers in gol la tensiune nominala, sau plecand de la
punctul nominal in sarcina cu coordonatele (I
n
, U
n
) (respectiv stanga-dreapta pe fig. 3.53.
117
Figura3. 53
Datorita variatiilor mari de tensiune de la gol la sarcina (in sarcina pur inductiva tensiunea
poate scadea pana la jumatate din valoarea de la mers in gol), in aplicatiile practice trebuiesc
folosite regulatoare automate de tensiune (RAT) care in functie de marimea si sensul abaterii
tensiunii la borne, modifica automat curentul de excitatie pentru a readuce tensiunea la
valoarea impusa.
In cazul masinilor sincrone cu poli aparenti, nesaturate, nu se mai pot obtine expresii comode
ale ecuatiei caracteristicilor externe. In principiu, considerand diagrama modificata de fazori
din fig.3. 54 se pot scrie relatiile evidente:
( )

2 2 2
cos sin
sin
sin
U I X U
I X U
q
q
+ +
+

(3.137)
( ) [ ] ( ) [ ] +
o o
q q q d
I UX I X U I X X E 90 180 cos 2 sin
2 2 2 2
0
(3.138)
Din aceste doua ecuatii se deduce forma implicita, daca se elimina unghiul . Curbele
obtinute difera neesentialde cele deduse pentru masini cu poli inecati.. luarea in consideratii
saturatiei conduce la abateri de la forma elipsoidala, dar in linii mari caracteristicile raman
apropiate de cele nesaturate.
118
Figura3. 54
D. CARACTERISTICILE DE REGLAJ.
Definitia acestor caracteristici este:
i
e
= f I

=
n
U=U
n
=const

(3.139)
Iar forma lor este cea din fig.3. 55. Aceste caracteristici sunt importante pentru calculul
sistemelor de reglare automata a tensiunii la borne, dispozitivul de reglare trebuind sa asigure
prin actiunea sa asupra excitatiei generatorului o dependenta a curentului i
e
in functie de I si
, conform acestor curbe.
Figura3. 55
Regimul i
e
= var; M = const
119
In cadrul acestui regim de functionare, avem conditiile U, f constante si M deasemenea
constant (variabil insa ca parametru). Rezulta:
const I E I E M P
r r
) , cos( 3
(3.140)
Figura 3.56
Ceea ce dupa diagrama fazoriala din fig.3. 56 (masina cu poli inecati) inseamna:
2
3 cos 3 RI UI P +
(3.141)
Impartind cu 3R si introducand componenta activa I
a
si reactiva I
r
a curentului I se ajunge la:
2
2
2
2
4 3 2 R
U
R
P
I
R
U
I
r a
+ +
,
_

+ (3.142)
Care reprezinta in conditiile date de ecuatia unui cerc cu centrul in punctul
,
_

r
U
2
, 0
, ce nu
depinde de puterea P si cu raza:
2
3
4
1
2 U
PR
R
U
+ (3.143)
Care creste cu puterea P. Luand U axa reala si notand Z=R+jX
s
, rezulta familia de cer curi
P=const. din fig.3. 57
120
Figura3. 57
Pe figura3. 57 s-au trasat si fazorii care dau prin compunere curentul I:
Z
U
Z
E
I
0
(3.144)
Cercul de raza OO=U/2R imparte planul in doua zone, cea de functionare ca MOTOR
(raze mai mici) si cea de functionare ca GENERATOR (raze mai mari), fiind hasurat pe fig.3.
59. ca urmare, se constata ca in regimulmotor exista un cuplu maxim finit pe care il poate
dezvolta masina, coresounzator centrului O al cercurilor. El rezulta din anularea expresiei
(3.143), fiind:

R
U P
M
4
3
2
max
max
(3.145)
Acest lucru nu are loc in regim generator,unde cuplul poate fi in principiu oricat de
mare. Se mai observa ca lao putere data avem doua excitatii, una minima si alta maxima, intre
care este posibila functionarea static stabila. Exista o excitatie optima (la putere data P avem
curentul I minim segmentul OB) care corespunde valorii E
0
/Z egala cu OB. curentul de
excitatie i
e
care corespunde acestei situatii se numeste curent de exitatie critic i
ec
depinzand de
P (cu cat P este mai mare in regim generator, cu atat i
ec
este si el mai mare). Pentru valori
critice factorul de putere rezulta unitar (curentul I in faza cu tensiunea U). pentru valori
121
diferite de cele critice ale curentului i
e
(deci ale lui E
0
), curentul I rezulta mai mare, o valoare
data a lui I putand fi obtinuta cu doua valori (una mai mica si alta mai mare) ale lui i
e
, deci ale
lui E
0
(punctele notate cu D si D pe fig. 57, simetrice pe cerc fata de punctul B). pentru
aceste doua valori si factorul de putere rezulta acelasi (dar subunitar), odata pentru regim
inductiv (D), altadata pentru regim capacitiv (D).
Cele spuse se reflecteaza foarte bine pe doua familii de curbe caracteristice:
- caracteristicile I=f(E
0
) sau I=f(i
e
) (ultimele se ridica mai simplu experimental si
sunt mai des folosite), la U=U
n
, f=f
n
si M=const.
- caracteristicile cos=f(i
e
), la U=U
n
, f=f
n
si M=const
reprezentate pe fig.3. 58 si3. 59 si denumite datorita formei lor, curbele in V ale masinii
sincrone (s-a considerat functionarea in regim GENERATOR).
Figura3. 58
Alura curbelor reprezentate corespunzator masinilor de putere mica, la care rezistenta R a
infasurarii statorice exercita o influenta vizibila asupra functionarii, manifestata prin existenta
celor doua limite de stabilitate statica, inferioara (punctul A pe figura3. 58 dreapta) si
superioara (punctul B pe aceeasi figura).
Curba care uneste punctele de minim (fig.3. 58) corespunde functionarii optime, la cos=1 si
curentul minim, impartind planul in zone de functionare inductiva (dreapta, la generator) si
capacitiva (stanga).
122
Figura3. 59
Functionarea la curenti critici de excitatie prezinta avantaje, deoarece masina produce puterea
data activa ce cel mai mic curent, deci cu cele mai mici pierderi Joule 3RI
2
, avand atat un
randament ridicat, cat si un factor de putere ridicat (unitatea)
Curbele in V se aplatizeaza in zona puterilor mari, fiind mai ascutite la masinile cu X
s
(X
d
)
mic.
La masinile da mare putere rezistenta R este cu mult mai mica decat reactanta sincrona X
s
(X
d
), astfel ca segmentul OO (fig. 57) creste atat de mult incat cercurile se vor apropia mult
de drepte, mai ales in zona de functionare obisnuita.
In acest caz vom avea situaitia din fig. 60, din care se observa:
a) avem doar o limita inferioara de stabilitate statica LSS, in zona curentilor mici de
excitatie
b) la putere P data, avem relatia Icos=const, ceea ce explica variatia inversa a celor doia
familii de curbe in V, cu ie.
Curbele in V pentru curentul schimbat cu reteaua I vor arata ca in fig.3. 61, nemaifiind
limitate in spre dreapta. Daca se folosesc unitati relative I/I
sc
si i
e
/i
e0
(I
sc
=E
0
/jX
s
iar i
e0
este cel
care asigura la mers in gol o t.e.m. egala cu U
n
) se poate demonstra ca pentru masini
nesaturate curba minimelor si limita de stabilitate statica sunt simetrice fata de prima
bisectoare. Curba ce corespunde valorii P=0 rezulta formata din doua segmente de dreapta
perpendiculare.
Desi rezultatele stabilite se bazeaza pe masini cu poli inecati nesaturate, ele raman valabile in
mare si in alte conditii.
123
Figura3. 60
Figura3. 61
MOTORUL SINCRON
Introducere
Problema functionarii masinii sincrone in regim motor a fost deja abordata ocazional pe
parcursul expunerii pana in prezent, in special in legatura cu functionarea pe retea de putere
infinita.
Desi in regim stationar de functionare motorul sincron prezinta numeroase avantaje in raport
cu cel asincron, multa vreme folosirea lui pe scara larga a intampinat difilcutati din cauza unui
dezavantaj important: motorul nu poate dezvolta cuplu la arbore decat lui viteza de
sincronism si prin urmare este lipsit de cuplu de pornire, neputand porni singur. In adevar,
cele doua campuri magnetice invartitaoare, rotoric produs pe cale mecanica si statoric produs
pe cale electrica, trebuie:
- sa corespunda ca numar de poli
- sa se roteasca in acelasi sens si cu aceeasi viteza
- sa fie decalate spatial la un unghi constant in timp
cea de-a doua conditie nu se poate indeplini decat la sincronism. Daca vom cupla un motor
sincron cu rotorul in repaus (si fara infasurari de pornire-amortizare) la retea, campul
invartitor statoric se va stabili aproape instantaneu in masina, cu o viteza de rotatie care
corespunde frecventei retelei si numarului de poli ai campului, dar care depaseste cu mult
posibilitatile rotorului de a fi adus la aceeasi viteza in acelasi interval de timp.
Dezvoltarea metodei de pornire in asincron a motoarelor sincrone, a contribuit mult la larga
lor raspandire actuala. Pentru acesta in piesele polare (la constructiile cu poli aparenti) se
distribuie o infasurare de pornire aproape indentica cu cea de amortizare de la generatoare. La
pornire acesta infasurare actioneaza la fel ca si colivia unui motor asincron in scurtcircuit,
asigurand pornirea la fel ca la un motor asincron. Cum alunecarea este mica, la injectarea
curentului continuu in excitaie, masina este atrasa in sincronism.
124
La motoarele cu poli inecati pentru viteze mari (1500 si 3000 rot/min), rolul infasurarii de
pornire il joaca miezul masiv al rotorului, penele metalice de inchidere a crestaturii rotorice,
precum si bandajele magnetice ce consolideaza infasurarea, fara contact conductor cu miezul
rotoric, prin curentii turbionari indusi la pornire.
Aplicatiile motoarelor sincrone sunt vaste, ele luand tot mai mult locul motoarelor asincrone,
din cauza randamentelor mai bune si mai ales din cauza factorului de putere unitar, sau chiar
capacitativ, contribuind la imbunatatirea factorului de putere pe ansambul.
Ele se folosesc la actionarea compresoarelor cu pistoane si centrifugale, a ventilatoarelor, a
pompelor, concasoarelor, malaxoarelor, morilor cu bila, laminatoarelor etc
CARACTERISTICILE MOTORULUI SINCRON
Prima si cea mai importanta caracteristica este caracteristica mecanica:
c t i
c t f U
M f
e

,
) ( (3.146)
Reprezentata pe figura 62 si care rezulta din insasi principiul de functionare: viteza este cea de
sincronism, indiferent de cuplul rezistent la arbore, cu conditia ca acesta sa fie mai mic decat
cuplul maxim, pentru a se pastra stabilitatea statica.
Figura3. 62
Cuplul maxim este:
d
m
X
U E
M

0
3
(3.147)
125
Crescand cu curentul de excitatie (M
m1
, M
m2
, M
m3
etc pe fig.3.62).
Pentru a avea o rezerva suficienta de stabilitate si a nu iesi din sincronism la socuri de cuplu,
sau scaderi de tensiune, cuplul nominal M
n
este mai mic ca cel nominal maxim (pentru i
en
),
raportul lor Mmax/Mn (coeficient de suprasarcina) fiind cam de 2 ... 2,5.
Motorul sincron are doua avantaje legate de cuplul sau:
- depinde numai liniar de tensiunea U (nu cu patratul ei, ca un motor asincron), deci
cuplul variaza mai putin cu tensiunea.
- In cazul cresterilor bruste si temporare ale sarcinii la ax, sau in cazul scaderii
temporare a tensiunii, stabilitatea se poate mentine prin fortarea excitatiei
(cresterea pe timp limitat cel putin cat durata socurilor, a curentului de excitatie
peste valorile admise in regim de lunga durata); in schimb aceste socuri pot
provoca oscilatii ale vitezei in jurul valorii de sincronism
Caracteristicile factorului de putere definite prin:
( )
c t i
c t f U
M f
e

,
c o s (3.148)
Pot fi deduse pein diagrama, avand aluri diferite in functie de curentul de excitatie (fig. 3.63).
Figura3. 63
In fig.3. 64 se arata cele doua cercuri ce corespund unul lui I
e0
pentru care E
0
=U
n
, iar altul mai
mare, pentru i
e
>i
e0
(regim supraexcitat).
126
Figura3. 64
Pentru primul caz, motorul absoarbe tot timpul curentul I in urma tensiunii, deci in regim
inductiv curba 1 pe fig.3. 65. pentru cel de-al doilea caz, motorul absoarbe curent capacitiv
curba 2 pe fig.3. 65.
Din acest punct de vedere motoarele sincrone se construiesc in trei variante, in functie de de
factorul de putere la sarcina nominala: cos
n
=1, 0,9 si 0,8, ultimele doua in regim de curent
capacitativ
Curbele in V ale motoarelor sincrone nu se deosebesc de cele studiate la generatoare, decat
prin inversarea caracterului inductiv in capacitativ si invers, daca se are in cinsideratie
curentul absorbit de retea.
Alte caracteristici sunt date in fig.3. 67 (randamentul , curentul I si cuplul M), functie de
puterea la ax P=M.
Figura3. 67
Randamentele motoarelor sincrone sunt mai ridicate ca cele ale motoarelor asincrone de
putere comparabila (din cauza intrefierului lor marit, pierderile suplimentare sunt mai mici la
cele sincrone), dar scad sensibil la fel ca la cele asincrone, la sarcini mici.
Caracteristica unghiulara a fost deja studiata mai inainte.
METODE DE PORNIRE
a)cu motor auxiliar.
127
Doarece motorul sincron nu dezvolta cuplu mediu diferit de zero decat la sincronism, o
metoda de pornire (prima din punct de vedere istoric) consta in aducerea prealabila a lui la
viteza sincrona cu ajutorul unui motor auxiliar, cuplat la acelasi ax. In cazul pornirii in gol, cu
aplicarea ulterioara a sarcinii, puterea motorului auxiliar de lansare trebuie sa fie 10 15%
din puterea nominala a motorului sincron. La porniri in sarcina, puterea motorului de lansare
creste corespunzator, ceea ce compromite metoda din punct de vedere tehnico-economic. Se
pot folosi trei variante:
1 cu motor auxiliar (de curent continuu derivatie,motor cu ardere interna, turbina termo sau
hidro) se aduce motorul sincron excitat la viteza sincrona, indeplinind conditiile de
sincronizare precisa intocmai ca la generator si cuplandu-l la retea fara soc, dupa care motorul
auxiliar se decupleaza.
2 cuplarea la retea prin metoda autosincronizarii, dupa aducerea in apropierea vitezei
sincrone cu aceleasi motoare ca la 1)
3 cuplarea prin sincronizare exacta in regim de lansare libera, dupa ce motorul sincron
excitat a fost adus la o viteza superioara celei sincrone, de catre un motor asincron cu numar
mai mic de poli decat cei ai motorului sincron, apoi decuplat de la retea. In acest caz ca
urmare a pierderilor, viteza va scadea treptat destul de incet daca momentul de inertie este
suficient de mare, pentru a permite efectuarea manevrelor de sincronizare precisa, la
apropierea de viteza de sincronism.
b)metoda pornirii in asincron.
Aceasta metoda reprezinta actual metoda de baza a pornirii motoarelor sincrone, chiar in
conditii grele, permitand folosirea unor scheme simple de comanda. Pentru aceasta rotorul
este prevazut (la masinile cu poli aparenti) cu o infasurare de pornire asemanatoare coliviei
motorului asincron si infasurarii de amortizare de la generatoarele sincrone, studiata la
inceput. Varianta care corespunde fig. 15 a este de preferat. Cerintele impuse insa infasurarii
de pornire, sunt diferite de cele impuse infasurarii de amortizare, fiind adesea contradictorii.
Astfel rezistenta echivalenta R
2
a coliviei de pornire trebuie sa fie relativ mare pentru a
asigura un cuplu mare de pornire, in timp ce aceeasi rezistenta trebuie sa fie mica, daca vrem
sa avem amortizare eficienta a oscilatiilor de iesire periodica din sincronism. O valoare mica a
lui R
2
conduce in final si la o alunecare mica, fapt ce este favorabil intrarii in sincronism.
Daca infasurarea de amortizare poate fi numai dupa axa (d), cea de pornire este mai bine sa
fie dupa ambele axe, doarece este mai simetrica, limitand in acest fel efectul Gorgess.
Deoarece la pornire infasurarea de pornire se incalzeste puternic, este bine ca barele sa fie de
sectiune relativ mare si din materiale cu capacitate calorica mare pentru a limita cresterea de
temperatura. Iata deci diferente importante ale celor doua infasurari, totusi asemanatoare ca
configuratie. Rezulta ca pentru a asigura ambele functii trebuie recurs in general la un
compromis, tinand seama de conditiile de pornire si utilizare ale motorului.
Metoda comporta in mare doua etape:
128
- etapa de accelerare in regim asincron
- etapa de intrare in sincronism
In prima etapa statorul motorulu asincron se cupleaza la reteaua trifazata direct, sau indirect
(prin bobina de reactanta sau autotransformator), avand infasurarea de excitatie conectata pe o
rezistenta numita rezistenta de descarcare, egala ca valoarea cu cca.de 8 15 ori valoarea
rezistentei infasurarii de excitatie. Daca s-ar lasa deschisa, in infasurarea de excitatie cu multe
spire s-ar induce, la alunecarile mai mari ce corespund primelor momente dupa cuplarea
statorului la retea, t.e.m. foarte mari periculoase pentru personalul de deservire, si pentru
izolatia infasurarii. Legarea in scurtcircuit elimina t.e.m. dar nu contribuie eficace la cuplul de
pornire si conduce la efectul Gorgess. Valorile optime din punct de vedere al celor doua
fenomene se situeaza la valori ale rezistentei de descarcare de ordinele aratate.
In aceasta etapa, motorul sincron functioneaza ca un motor asincron cu colivie incompleta,
fiind accelerat pana la o alunecare ce depinde de cuplul rezistent si de partea caracteristica
mecanice in asincron, in apropierea sincronismului. Pentru a se asigura conditiile favorabile
de intrare in sincronism in cea de-a doua etapa, trebuie ca alunecarea s sa fie mai mica ca
alunecarea critica. Acest lucru depinde de forma caracteristicii mecanice la alunecari mici.
Cerintele impuse caracteristicii mecanice de pornire in sincron sunt:
a) cuplu de pornire mare
b) pe toata durata procesului de accelerare sa avem cuplu mai mare ca cel rezistent,
intersectia celor doua caracteristici facandu-se la alunecari cat mai reduse
c) panta cat mai mare a caracteristicii in zona alunecarilor mici, apreciata in general dupa
asa numitul cuplu de intrare in sincronism M
0,05
care este valoarea cuplului la o
alunecare de 5%.
Contributia principala la cuplul de pornire o are infasurarea de pornire in colivie incompleta,
respectiv curentii turbionari in otel masiv si in sistemul de pene metalice legate la capete de la
masinile cu poli inecati.
In ceea ce priveste a doua cerinta, trebuie evitat fenomenul care se produce din cauza
infasurarii de excitatie inchise echivalenta cu o infasurare monofazata pe rotor. Acest
fenomen apare si la motoare asincrone cu o faza intrerupta in rotor (fig.3. 68 a), actiunea
celorlalte faza fiind echivalenta din punct de vedere magnetic, cu cea a unei linii intrerupte.
Dupa cum se stie, campul invartitor rezultant, cu viteza 1 fata de stator, induce t.e.m. in
rotor de frecventa:
1 1 2 1 2
) ( s ps p
(3.149)
Curentul care apare de aceeasi frecventa, produce un camp de reactie alternativ (pulsator),
deoarece avem doar o infasurare pe rotor, si care se descompune in doua campuri magnetice
invartitoare de sensuri opuse, identice cu viteza
p
2

t
fata de rotor. Unul din ele are acelasi
sens si viteza cu campul statoric:
129
1 2 1 2
2
2
'
2
) ( + +
p

(3.150)
Celalalt va avea fata de stator viteza:
1 2 2 1 2
2
2
"
2
2 ) (
p

(3.151)
Figura3. 68
Fiind un camp invartitor produs de rotor, el va cauta sa antreneze dupa el statorul, ale carui
faze sunt in scurtcircuit prin intermediul retelei de putere infinita. Cum statorul este fixat,
acelas cuplu, dar in sens invers se va exercita asupra rotorului avand expresia va la motorul
asincron normal:
2 1
1 1 1 1
2
) , cos( 3

G G G G
G
I E I E
M
(3.152)
Alunecarea corespunzatoare ca fi:
s s
G
2 1
2
1
2 1

(3.153)
Deci acest cuplu se va anula pentru alunecarile normale egale cu 0.5 (50%) si are aspectul din
fig.3. 69, unde s-a notat cu M
G
.
130
Figura3. 69
Pe aceeasi figura s-a trasat si curba cuplului asincron al coliviei de pornire M
as
, precum si
curba cuplului suma M
rez
, care are ca urmare a lui M
G
o sa in dreptul alunecarii s=0,5. daca la
pornire motorul sincron are la ax o sarcina cu un cuplu rezistent constant ca cel din fig.3.69, el
nu se mai accelera pana in A, ci numai pana in A, ramanand agatat la o viteza apropiata de
jumatate din cea de sincronism, deci mult departata, motiv pentru care intrarea in sincronism
nu se mai poate asigura, regimul stationar fiind de avarie (alunecari mari, randament prost,
curenti si incalzire mari). Fenomenul acesta de functionare la jumatate din viteza nominala s-a
numit efect Gorgess.
Spre deosebire de cuplul maxim asincron normal, care nu depinde de R
2
maximul cuplului
Gorgess depinde de R
2
cazand cu cresterea rezistentei de descarcare pe care am amintit-o mai
inainte. S-a aratat teoretic ca pentru valori ale acestei rezistente de cca. 10 ori si mai mult de
cat R
exc
, inseuarea din curba cuplului diapare practic.
In ceea ce priveste cea de-a treia cerinta c), ea este oarecum contradictorie cu prima a),
deaoarece se stie de la masina asincrona ca nu putem aveam in acelasi timp cuplu mare de
pornire si panta mare in originea acestei caracteristici. Rezolvarea acestei contradictii se va
face partial cu folosirea efectului de refulare la pornire, intocmai ca la motoarele asincrone cu
bare adanci, partial prin foloirea celuilalt cuplu produs de catre infasurarea de excitatie legata
pe rezistenta de descarcare, care corespunde campului de reactie ce se roteste cu aceeasi
viteza (158) ca si cel statoric. La fel ca in cazul motorului monofazat asincron, acest cuplu
normal (spre deosebire de cel anormal tip Gorgess) spre deosebire de cel de la masini
trifazate, depinde ca valoare maxima de R
2
(deci R
d
de descarcare). In fig. 70 se arata ce se
intampla in zona alunecarilor mici cand R
d
este nula (excitatie in scurtcircuit) si cand R
d
difera
de zero.
131
Figura3. 70
Curba notata cu (1) corespunde coliviei de pornire incomplete, iar curba notata cu (2)
corespunde cuplului normal suplimentar creat de infasurarea de excitatie. Curba notata cu
M este curba cuplului suma rezultant.
Se constata ca panta curbei rezultante creste cu scaderea lui R
d
, deci din acest punct de vedere
ar fi preferat valoarea R
d
=0. acest lucru este insa valabil doar la sarcini relativ mici, la sarcini
relativ mari alunecarea fiind insa marita si periclitand intrarea in sincronism, lucru ce nu se
intampla cand R
d
este de cca. 10 ori R
exc
(fig.3. 70 dreapta).
De la caz la caz se poate deci spune cand este mai bine sa luam R
d
=0 si cand R
d
=10R
exc
Cea ce-a doua etapa a pornirii in asincron are loc dupa terminarea procesului de accelerare si
stabilizarea vitezei in imediata apropiere a celei sincone, prin conectarea infasurarii de
excitatie de pe rezistenta de descarcare e pe sursa de curent continuu. Procesele care au loc
sunt identice cu cele de la cuplarea la retea prin autosincronizare a generatoarelor sincrone.
Sub actiunea cuplului sincron rotorul este atras in sincronism daca s<s
cr
. Pentru a accelera
procesul intrarii in sincronism, se poate forta excitatia, timp de cateva secunde de la injectarea
cc.
Pentru ca procesul sa decurga in conditii avantajoase trebuie sa se asigure:
a) conectarea excitatiei de pe rezistenta de descarcare pe sursa de cc sa se faca fara
intreruperea circuitului
b)conectarea pe sursa de curent continuu sa se faca intr-un moment favorabil de timp,
cand rotorul are o pozitie avantajoasa fata de campul invartitor statoric. La aceasta trebuie sa
se tina seama ca de la aplicarea tensiunii de cc pe infasurarea de excitatie pana la stabilirea
valorii stationare a curentului, trece un anumit timp, ca urmare a inertiei produse de
inductanta ridicata a excitatiei.
Pentru alegerea momentului de injectare a cc se prevad comenzi in functie de curentul statoric
I, sau comenzi in functie de alunecare (frecventa).
In primul caz se observa ca in regim stationar, la alunecari mici, curentul statoric este dat de
relatia:
132
( )
'
2
2
'
2 1 1
2
'
2
1 1
2
R
sU
X c X
s
R
c R
U c
I
+ +

,
_

(3.154)
Deci valoarea efectiva a sa este proportionala cu alunecarea . daca se tine seama si de
dispunerea reciproca in spatiu a rotorului si campul lui invartitor (fig.3. 71), se vede ca fluxul
prin excitatie si t.e.m. indusa sunt:
( ) t s t p s t p p W
m m m ext e ex 1 1 2 1
cos ) ( cos cos cos
(3.155)
t s s
dt
d
e
m
ex
ex 1 1
sin

(3.156)
Figura3. 71
Amandoua marimile sunt prezentate in fig.3.72, impreuna cu intervalul hasurat care
corespunde unghiurilor de pozitie avantajoase ale rotorului. Pentru (0 30
o
) tinand sema
de tendintele de scadere in timp a fluxului in zona hasurata si de regula lui Lentz din
formularea legii inductiei electromagnetice, rezulta urmatoarea regula:
Pozitiile corecte ale rotorului fata de campul invartitor, corespund momentelor de timp cand
t.e.m. indusa in infasurarea de excitatie tinde sa produca la bornele rezistentei de descarcare
R
d
legat in paralel o tensiune de polaritate opusa celei a sursei d curent continuu.
133
Figura3. 72
Metode de franare
a) Franarea prin contraconectare
Aceasta metoda se aplica intocmai ca la motorul asincron, prin inversarea a doua faze ale
infasurarii trifazate a statorului. Din cauza socurilor foarte mari de curent si a cuplulu slab de
franare nu se prea aplica.
b) Franarea dinamica
Aceasta metoda se poate aplica in doua variante:
- la fel ca la motorul asincron, prin decuplarea statorului de la reteaua trifazata si cuplarea lui
la o sursa de cc; in acest caz disiparea energiei cinetice se face prin pierderile Joule in colivia
de pornire-amortizare. Deoarece nu putem introduce rezistentele in rotor, cuplul de franare
este slab. In plus metoda necesita o sursa speciala pentru alimentarea in curent continuu a
statorului.
- prin decuplarea de la reteaua trifazata a statorului si cuplarea sa pe o rezistenta trifazata de
sarcina; in acest caz masina trece in regim de generator pe retea proprie. Prin alegerea
potrivita a valoriir rezistentelor, se poate realiza un cuplu bun de franare, cu conditia ca sa
folosim o sursa separata de excitatie pentru motor. Folosirea excitatoarelor propii, de regula
montata pe acelas ax, conduce la rezultate slabe, mai ales daca masina de cc folosita este cu
autoexcitatie. La aplicarea metodei trebuie avut grija ca curentii statorici in regim de franare
sa fie mai mici ca cei maxim admisibili la pornirea motorului.
COMPARATIE CU MOTORUL ASINCRON
Cu toate ca ambele tipuri de motoare, asincron si sincron, sunt motoare de viteza constanta cu
cuplu maxim limitat, intre ele exista deosebiri, de care trebuie sa se tina seama la alegerea
unui motor pentru o actionare data.
Avantajele motorului sincron, fata de cel asincron, sunt:
134
1. viteza de actionare constanta
2. cuplul de actionare depinde numai liniar de tensiunea de alimentare, fiind mai putin sensibil
la variatiile acesteia.
3. factorul de putere este mult mai bun, putand fi unitar, sau chiar capacitativ, in vederea
imbunatatirii factorului d putere general
4. randamentul in general mai bun cu cateva procente decat cel al motorului asincron
echivalent
5. intrefierul marit, ceea ce asigura o siguranta mecanica mai mare in functionare
6. posibilitatea de constructie mai avantajoasa din punct de vedere tehnic, la tensiuni si puteri
mari
7. la puteri mari si viteze scazute sunt mult mai economice si au un pret mai scazut ca cele
asincrone
8. comportarea la socuri ale sarcinii poate fi imbunatatita prin fortarea excitatiei, deci o
stabilitate mai buna
9. posibilitatea de reglare manuala, sau automata prin actiunea asupra curentului de excitatie,
care asigura o comanda comoda a unor caracteristici
Dezavantaje motoarelor sincrone:
1. procesul de pornire este mai delicat si necesita aparatura complexa si mai costisitoare
2. pretul de cost mai ridicat in cazul gabaritelor mai mici
3. tendinta de pendulare, sau chiar de iesire sin sincronism, in cazul socurilor de cuplu, sau
scaderilor accentuate ale tensiunii
4. necesitatea de asigurare a sigurantei circuitului de excitatie (intreruperea conduce la
regimuri de avarie grave)
5. posibilitatea de defectare a infasurarii de pornire-amortizare, ca urmare a incalzirii excesive
(din acest motiv, in caz de pornire nereusita, trebuie respectata o pauza pana la pornirea
urmatoare; numarul de porniri este limitat si indicat in pasaportul masinii)
6. necesita o exploatare mai atenta si cu personal mai calificat
Bibleografie
1. Nicolaide A. :Masini electrice, vol 1 si 2. Craiova, Editura Scrisul Romanesc, 1975
2. Dordea T. : Masini electrice , Bucuresti, EDP, 1977
3. Bala C. Masini elctrice, Bucuresti, EDP,1982
4. Campeanu A.: Masini electrice, Craiova, Editura Scrisul Romanesc, 1977
5. Galan N. Ghita C. Cistelecan M. :Masini electrice , Bucuresti, EDP, 1981
135