VREAU BILET

Revistă de cultura spectacolului

.ro
Nr. 1 ● Octombrie 2006 se distribuie gratuit oferta pe care nu o poţi refuza

... din dorul nebun

al vremurilor trecute,
refrene nedrept uitate
ale Bucureştiului
interbelic

„Calvarul
unei inime
pribegi”
www.VREAU BILET.ro 
 www.VREAU BILET.ro
 VREAU BILET .ro

Director editorial:
Miron Manega
------------------------------------------------------------
Redactor-şef:
Cuvântul editorialistului
Dana Andronie
------------------------------------------------------------
Gâlceava
Editorialişti:
Tudor Gheorghe, Ion Caramitru, publicului
Mircea Diaconu, Ivona Hristes-
cu, Ioana Bogdan, Dana Doria, cu targetul
Brânduşa Novac, Radu Fornea, Pepino Popescu
Gheorghe Naghi, Lexa Axinte,
Tarabele sunt pline de ziare şi reviste. Orice
Alexandra Orban demers de a inventa ceva nou în acest domeniu
------------------------------------------------------------ riscă să împărtăşească soarta acului în carul
cu fân. Şi totuşi... „Vreau bilet.ro” încearcă să
Art director:
contrazică evidenţa de a nu avea nici o şansă.
Florin C. Vasile Pentru că această evidenţă este, de fapt, aparentă.
------------------------------------------------------------ Nici spectacolele adevărate n-au murit, nici artiştii,
nici spectatorii lor. Invazia derizoriului, agresivă
DTP: şi copleşitoare, e mai mult zgomotoasă decât
Kontraart puternică. Televiziunile, presa scrisă, radioul, s-au
lăsat intimidate şi s-au conformat „trendului”. Vrei
------------------------------------------------------------ să promovezi un artist care, simţi tu, ar avea ceva
Editor: de spus? „Nu e pe target!” - ţi se răspunde. Sau, şi
mai grav, vrei să duci într-o emisiune Tv un mare
S.C. Vreau bilet S.R.L artist, Olga Tudorache, sau Victor Rebengiuc, să
------------------------------------------------------------ vorbească despre lucrurile care l-au consacrat. Nu
poţi, pentru că nu poartă fustiţă, n-are silicoane, nu
Director general: propune nici o reţetă de slăbit şi, mai ales, N-ARE
Pepino Popescu TARGET. Din această enervare s-a născut ideea
------------------------------------------------------------ publicaţiei „Vreau bilet.ro”. O revistă de cultura
spectacolului. O revistă pentru cei care au public,
Director marketing: dar n-au target. Înţelegeţi paradoxul? Target
Alexandru Valerian Popescu înseamnă public ţintă. Cum poate cineva să aibă
public şi să n-aibă target? Şi totuşi, Tudor Gheor-
------------------------------------------------------------ ghe este un artist fără target. Şi dacă nu credeţi,
Director strategie: întrebaţi televiziunile care l-au ignorat, radiourile
care nu l-au promovat, ziarele care nu i-au făcut loc
Daniela Elena Popescu în paginile lor. A trebuit să se descurce singur fără
------------------------------------------------------------ toate acestea (şi fără „target”, bineînţeles), doar cu
publicul său plătitor, care i-a umplut sala (Sala Pa-
PR Manager: latului!) şapte zile la rând. Oare vedetele cu target
Ionuţ Pavel (alea care apar mereu la televizor) or avea public?
Nu ştim. Şi nici ele nu ştiu, pentru că n-au încercat.
------------------------------------------------------------ Nu s-au confruntat niciodată cu spectatorul care
Adresa: are o nevoie culturală reală, pentru care e dispus
Str.Traian nr. 206, Sector 3, să plătească biletul de intrare. Nu. Ele doar apar la
televizor, că aşa-i trendul.
Bucureşti, Pe scurt: biletul de intrare este testul valorii
Tel/Fax: 021-643-5820 şi vama care dă demnitate artistului. Pentru că e
singura vamă benevolă. De aceea am creat această
web: www.vreaubilet.ro revistă, de aceea se numeşte aşa. Tot ce vom
e-mail: rezervari@vreaubilet.ro promova în paginile ei este garanţia unui spectacol
de calitate.
www.VREAU BILET.ro 
 Viaţa neromanţată
a afişului
A tunci când a fost creat, afişul publicitar (posterul) a fost conceput
ca un instrument al comunicării, în scopul declarat al vânzării
unui produs sau a unei idei. Începutul artei afişului, aşa cum îl
cunoaştem noi astăzi, a fost marcat, la sfârşitul secolului XVIII, de ideea
lui Alloys Senefelder de a-şi ilustra singur propriile piese de teatru,
manul afişului. Fiindcă el
singur (afişul), cunoaşte şi
cuprinde toată viaţa. Pe care
ţi-o prezintă apoi, dumitale,
trecător, întinsă pe-o tavă
printr-o tehnică numită litografie. Genul a căpătat prestigiu de operă verticală. Viaţa afişului e
plastică în 1891, când Tolouse Lautrec a făcut celebrele afişe pentru viaţa vieţii. Cu toate mize-
Moulin Rouge. Primul afiş de teatru a apărut în Ţările Române pe la riile, luptele şi splendorile
1790, un exemplar aflându-se la Muzeul Brukenthal din Sibiu... ei. Cu toate inegalităţile,
Dar, despre istoria afişului ar fi multe de spus, mult prea multe pentru absurdităţile şi frumuseţile
spaţiul acestei rubrici. Aşa că am optat pentru un text memorabil al lui vieţii adevărate”.
Miron Radu Paraschivescu, apărut în 1935 în revista “Magazinul”, care
vorbeşte despre rolul afişului în viaţa noastră, fără să ne “bombardeze Agentul cel mai iscusit
cu date şi cifre. Textul se numeşte “Viaţa neromanţată a afişului” şi îl „Tot ce se scrie, tot ce
publicăm ca atare. Intertitlurile textului aparţin redacţiei. s-a scris, e doar literatură.
Cel mai bun roman, cea
Viaţa afişului e viaţa vieţii mai bună nuvelă, cel mai
prea urâte. Totuşi, afişul e
„Să prezint afişul. Îl frumos poem, nu sunt toate
foarte important. E cel mai
cunoaşteţi, desigur, cu la un loc decât literatură.
răspândit, mai informativ şi
toţii. Treceţi pe lângă el Numai afişul e viaţă. (Poa­
mai viu ziar. Este mai mult
şi - poate- l-aţi citit. Poa­ te de aceea, marele poet
decât orice alt vehicol al
te, fiindcă sunt mulţi cei Mayakowsky scria poe-
civilizaţiei.
cari nu citesc afişul; cari me-afiş, pe cari le lipia pe
Ca să auzi radio, trebuie
se desinteresează de el, stradă). El singur, deşi e
să fi cumpărat în prea-
cari-l ignorează, socotin- scris, nu conţine literatură,
labil un aparat(măcar cu
du-l cel mult un paravan nu coboară, nu reduce,
galenă), să fi plătit diverse
decorativ pentru gardurile nu stilizează viaţa. Ci -
taxe, sau - cel puţin- să
dimpotrivă- îi dă un avânt
fi intrat într’un local care
proaspăt, o pune să strige
posedă un difuzor. Afişul nu
prin dreptunghiuri de hârtie
cere atâtea sacrificii; nici
colorată. Viaţa s’a născut
eforturi. El e pretutindeni,
din biologie şi s’a desvol-
ca un câine însoţitor, ca
tat prin economie. Afişul a
o avangardă a civilizaţiei.
secondat viaţa, - s’a născut
Pe şoseaua dintre Cluj şi
din economie. Din necesi-
Târgul-Mureş am văzut
tatea acestei economii de-a
prinsă ‘n doui stâlpi, pe un
se face cunoscută, de-a
câmp cu desăvârşire pustiu,
se anunţa, de-a concura o
o reclamă pe tablă, pentru
alta. V’aţi gândit vreodată,
pneuri. Într’un ţinut unde
când aţi trecut pe lângă
nu se ridica nicio aşezare
ziduri, când aţi citit un afiş,
omenească, pătrunsese
- ce înseamnă el pentru
– luminos şi colorat – afişul.
ramura economică pe care
Un mesager. Al civilizaţiei;
o anunţă? Fie că era un afiş
al evenimentului. El însuşi
pentru spectacole, pentru
e un eveniment. Dar pentru
încălţăminte sau pentru lo-
ca să-l scoţi ca atare, ca
terie. Dacă poate fi compa-
să-l înţelegi şi să-i valorifici
rat cu cineva, afişul e un om
aceste calităţi, - e nevoie
de afaceri, omul de încre-
să cunoşti afişul, să-i ştii
dere, sine-qua-non, agentul
viaţa, rostul, moartea. Dacă
cel mai iscusit, funcţionarul
am să scriu vreodată un
şi reprezentantul cel mai de
roman, acesta va fi ro-
 www.VREAU BILET.ro
preţ al unei întreprinderi. Şi
totuşi, cel mai modest, cel
mai puţin costisitor”.
Concurenţa afişelor
„E drept, în ultimul
timp, când toţi conducătorii
marilor întreprinderi şi-au
dat seama de covârşitoarea
importanţă a afişului, i-au
acordat o atenţie deosebită
şi o rubrică destul de
însemnată în registrul de
cheltuieli. Fiindcă oricât
de universal, oricât de fără
greş ar fi, afişul nu atrage
dacă nu întruneşte anu-
mite condiţiuni tehnice:
culoare, desen, text. Apoi,
mai intervine şi concurenţa
din partea altui afiş: îl face
ilizibil, îi scade importanţa
pentru simplul motiv că
e mai arătos, mai colorat
decât el. Dar nu contează
întotdeauna mărimea.
Capitolul cel mai intere-
sant, cel mai arzător, cel
mai captivant, din viaţa de
o zi sau două a afişului este
întrecerea, concurenţa. La
fel ca între două automobile,
ca între doi cai de curse, - ca
între cele două întreprinderi
reprezentate prin afiş. Or,
într’o asemenea întrece-
re, nu câştigă cel care e
www.VREAU BILET.ro
mai mare; sau nu câştigă
întotdeauna. De altfel,
afişul n’are atât menirea de
a convinge, cât de atrage,
de-a aduce la cunoştinţă.
Mai ales pe marile placa-
te unde se întind (sau se
înghesue) zeci de afişe, - cel
care câştigă e cel care a
vorbit mai întâi; care a atras
atenţia cel dintâi. Chiar dacă
n’avea de spus mai mult de
un cuvânt”.
David şi Goliath
„Astfel am văzut, în
preajma alegerilor de luna
trecută, afişate sute de
manifeste. Dintre toate se
impunea unul reprezen-
tând capul unui persona-
giu marcant (pe care nu-l
numim, fiindcă nu facem aici
politică). Era un afiş impo-
zant, cu o gravură mare,
atractivă, artistic executată.
Ei bine, afişul acesta pe
care-l cunoaşteţi cu toţii,
desigur, a fost doborât de
unul mic, un pipernicit, un
fleac. Să fi tot avut vreo
10 centimetri pătraţi; era
lipit peste afişul cel mare,
de un metru pătrat. Nu
conţinea decât un singur
cuvânt: NERONE. Dar era
decisiv. Atractiv şi amuzant,
pe fruntea personagiului,
trona gândacul ăsta, care-l
desfiinţa, prin ingeniozita-
tea şi promptitudinea lui.
Tot afişul cel mare devenea
ratat, printr’un petic infim
de hârtie, care conţinea un
singur cuvânt: NERONE.
Desigur, că e vorba aici de
o insinuare, de o strategie.
Ceva de David şi Goliath. Nu
interesează dacă a convins
sau nu, - dar interesează
care din cele două afişe
(dacă se poate numi afiş
un timbru) a atras atenţia
trecătorului. Şi acesta a fost
cel mic, pătratul de hârtie,
de 10 centimetri”.
Cine, de cine depinde?
„Ca să-şi poată îndeplini
misiunea, ca să se afirme,
afişul se luptă. Se luptă
cu vecinele lui afişe, după
cum se luptă cu indiferenţa
trecătorului. Îşi impune o
anumită culoare, un anumit
titlu, - îşi caută o poziţie cât
mai favorabilă pe placat. E
desenat cât mai ingenios,
ca să placă să spuie cât
mai mult cu cât mai puţine
cuvinte. Directorii marilor
întreprinderi se ascund în
dosul lui. Nu-i ştiţi, nu-i
ghiciţi? Afişul depinde de ei,
- dar odată lansat, nu puţin
depind ei de dânsul. Am au-
zit de mai multe ori, oameni
gravi, de afaceri spunând:
<<Am lansat nişte afişe
noui. Să vedem câţi clienţi
au să vie!>>. Şi aveau drep-
tate. Cel puţin jumătate din
clienţi erau aduşi de afiş.
Poate, fără el, întreprinde-
rea ar fi murit. Aşa, graţie
lui, a luat avânt, casa de
bani s’a umplut, directorii
– sclavii la discreţia afişului
– au avut noui posibilităţi
de afaceri, de câştig, de
exploatare”.
Noaptea, ca hoţii şi criminalii
„Afişul e un exploatator;
un factor de exploatare.
D-voastră, care-l citiţi pe
stradă, nu ştiţi ce ascunde’n
dosul lui. Nu ştiţi câţi
oameni muncesc, anonimi
şi mizeri, ca să producă o
gheată, un spectacol, un
parfum pe care-l anunţă
afişul! Afişul care e lipit
de alţi oameni, tot aşa de
exploataţi, de mizeri şi ano-
nimi. Pentru public, afişul
se naşte noaptea. Pentru
directorii întreprinderilor,
el se naşte la lumina zilei,
din cele 12 ore de lucru.
Odată produsele realiza-
te, începe noaptea, lipirea
afişelor. Noaptea, ca hoţii
şi criminalii. Acest carac-
ter de dubios şi întuneric
nu e o simplă coincidenţă.
Apariţia afişului, noaptea,
la colţurile străzilor, ca
asasinii, are ceva în comun
cu apariţia mărfurilor pe
cari el le anunţă. De aceea,
când citeşti afişul, nu vă
rezumaţi la ceea ce arată pe
din afară. În dosul lui, veţi
descoperi viaţa. Cu toate
inegalităţile, mizeriile şI
splendorile ei. Deaceea îmi
place afişul. Şi vi-l prezint”.

 MARI FIGURI ALE SCENEI

La 15
ani,
Constantin I. Nottara
juca roluri de bâtrâni
Constantin I. Nottara s-a
născut la 5 iunie 1859. Per- Constantin Nottara
sonalitate cu aură legendară
a teatrului românesc, ac-
tor, director şi naş de scenă
(Teatrul Nottara îi poartă şi
în ziua de astăzi numele), C.I.
Nottara a fost şi protagonistul
primului film de ficţiune sem-
nificativ pentru cinematogra-
ful românesc “Independenţa
României” (1912). A absol-
vit Conservatorul de artă
dramatică din Bucureşti în
1879. S-a afirmat ca actor
în piesele “Apus de soare”,
“Vlaicu Vodă”, “Hagi Tudose”.
A fost vreme de jumătate de
secol nu numai actor şi direc-
tor, ci şi profesor de actorie
- la Conservatorul dramatic
din Bucureşti avându-i ca
studenţi, printre alţii, pe Tony
Bulandra, Vasile Maximilian,
Ion Manolescu, Maria Ventura,
Maria Filotti.
“Prin 1875, în vârstă de 15
ani, jucam, în mod sporadic,
rolişoare mici de… bătrâni,
în fosta sală Bossel. Intrai în
conservator în 1876, iar după
ce terminai studiile fui angajat
de Societatea dramatică care
 www.VREAU BILET.ro
se formase atunci la Teatrul
Naţional. Acolo am debutat în
Don Sanquez din <<Don Juan
de Marana>>. Pe timpul acela,
teatrul era cu totul altfel ca
astăzi. Nici scenă cu rost,
nici decoruri, nici revalte cu
electricitate, nici abundenţă
financiară. Artiştii stagiari
primeau imensa sumă de 60
lei lunar, din care li se mai
cerea la reprezentaţii de gală
să se îmbrace în frac, ghete
de lac, mănuşi şi joben! De
unde era să-şi procure băieţii
acest echipament? Atunci în-
cepea goana după costume de
ocazie şi seara aveau ţinuta
impusă. Numai că nimeni
nu trebuia să se ocupe de
variaţia elementelor consti-
tuitive ale acestor costume!”,
mărturisea, în 1931, C.I.
Nottara în ziarul “Mişcarea”.
Constantin C. Nottara
(1890-1951), fiul actorului,
s-a dedicat muzicii. A studiat
la Bucureşti, Berlin şi Paris.
L-a avut ca profesor şi pe
George Enescu. Nottara Jr a
fondat primul cvartet româ-
nesc - Cvartetul Regina Ma-
ria. Meserii de bază: pianist,
violonist, compozitor, critic
muzical, profesor şi dirijor.
Pe Bulevardul Dacia la
numărul 105, din Bucureşti,
îşi au domiciliu toate amin-
tirile familiei Nottara. Casa
memorială evocă publicului
vizitator viaţa şi opera mare-
lui actor Constantin I. Nottara
(1859-1935) şi aceea a fiului
său, Constantin C. Nottara.
Expoziţia cuprinde obiecte
personale, diplome şi medalii,
albume cu fotografii ale ma-
estrului în diferite roluri, scri-
sori de la prieteni şi colegi, de
la oameni de cultură cu care
întreţinea corespondenţa,
manuscrise, chipurile marilor
actori ai vremii, afişe de tea-
tru, portrete, daruri primite
din partea admiratorilor, cărţi
ce au aparţinut lui Matei Millo
şi Mihail Pascally.

ARMATA NU-I FASOLE!

„Restul e tăcere“ e povestea realizării primului
lungmetraj românesc, „Independenţa României“,
regizat de Grigore Brezeanu în 1912, avându-i în
distribuţie pe Aristide Demetriade (în rolul regelui
Carol I) şi pe Constantin Nottara (în rolul lui Osman
Paşa). O pleiadă de mari actori ai Teatrului Naţional
şi-au adus la vremea respectivă contribuţia la rea-
lizarea acestui film: Elvira Popescu, Aristita Roma-
da soldaţi. Eu cer 150 de oameni pentru trei zile
şi mi se răspunde că nu mai sunt militari”, se
plângea Nae Caranfil în presa cotidiană în urmă
cu câteva luni.
Regizorul Sergiu Nicolaescu, care a fost ajutat
de Armată în realizarea superproducţiilor sale,
crede că nimeni nu-i pune beţe-n roate lui Nae
Caranfil. Ci pur şi simplu nu mai există efective.

nescu, Ion Brezeanu, Maria Filotti etc. Regizorul a
folosit peste 80.000 de figuranţi, printre care se
aflau şi veterani ai Războiului de Independenţă. Iar
acum, la peste un secol distanţă de Grigore Bre-
zianu, regizorul Nae Caranfil vrea să reconstituie
“filmul” acestui film de legendă, dar se loveşte de
refuzul Armatei de a-i pune la dispoziţie soldaţi
pentru figuraţie.
„Pentru ultimul film al lui Radu Muntean şi
pentru «15» al lui Sergiu Nicolaescu s-au putut
Nae Caramfil
Nici pe vremea comuniştilor nu era uşor să aduci
soldaţi la filmări. “Pentru «Mihai Viteazul» mi s-a
dat o divizie, asta înseamnă 5.000 de oameni, pe
care i-am avut la dispoziţie timp de trei luni. Dar
m-am programat cu trei ani înainte. Păi ce, credeţi
că e aşa uşor: vine cineva, face o cerere şi, gata, i
se dau trupe? Aici este vorba despre armata unei
ţări, nu te duci la piaţă să cumperi fasole”, a fost
răspunsul lui Sergiu Nicolaescu la “înţepăturile”
rivalului său, Nae Caranfil.

www.VREAU BILET.ro 
 www.VREAU BILET.ro
DULCE PONTES - Cântecul Mării (Sala Palatului - 20 octombrie)

Cântecul, raţiunea de a trăi

D ulce Pontes s-a născut în Montijo, Portugalia, în 1969. A început
să cânte încă de la vârsta de 10 ani, deşi ambiţia sa era să devină
dansatoare. La 16 ani a intrat ca solistă într-o formaţie de rock,
Os Percapitas. La începutul anilor ’90, Dulce era abonată la o emisiune
de divertisment, „O Regresso ao Passado”, unde cânta ever-green-uri.
to”, 1999), cu siguranţă ea
se află printre puţinele ar-
tiste care nu s-au acoperit
cu noroi de-a lungul ascen-
siunii sale profesionale. A
reuşit această performanţă
poate şi datorită faptului
În 1991 a câştigat Festi- următorului album.
că a ştiut dintotdeauna
valul Naţional de Cântec al Din 1998, Dulce Pontes
ce misiune are: “Trăiesc
Portugaliei, după care şi-a este solista invitată la con-
pentru a cânta. Fiecare om
reprezentat ţara la Eurovi- certele marelui compozitor este înzestrat cu un dar de
sion. Chiar dacă nu a ieşit şi dirijor Enio Moricone. la Dumnezeu. Când lumea
învingătoare, concursul a Maestrul spune că a compus se vindecă cu muzica mea,
fost rampa ei de lansare în melodii pentru Dulce care am impresia că vocea nu-mi
Europa. Din acel moment “să respecte amplitudinea mai aparţine”, declara Dul-
cariera ei a prins aripi. ei vocală, păstrând totuşi ce Pontes într-un interviu.
Fiind patrioată, Dul- specificul de fado... În felul În 2004, colaborarea
ce Pontes a promovat din acesta ea îşi păstrează per- artistei cu Enio Moricone a
prima clipă a afirmării sonalitatea”. Printre admi- fost încununată cu “Focus”,
muzica fado, considerată în ratorii cântăreţei portugheze album care i-a adus Discul
acel moment “decedată”. se numără şi Paulo Cohello, de Aur.
Imediat a fost denumită suc- care spune despre muzica ei În ultimii treisprezece
cesoarea de drept a “sufle- că “te face să simţi nevoia să ani, viaţa ei a însemnat o
tului fado-ului”, şi anume a o împărtăşeşti cu cei pe care călătorie continuă, muncă
solistei Amalia Rodrigues. îi iubeşti, dar şi cu restul de fără răgaz, dar Dulce nu se
Vocea “strălucitoare” univers tăcut şi intens ce ne plânge, ba din contra, crede
îi permite portughezei să înconjoară”. că cele mai fericite şi inten-
interpreteze cu succes rock, Chiar dacă Dulce Pontes se momente sunt concerte-
fado sau chiar o piesă cu nu este singura artistă care le sale, “este senzaţia de a
inflexiuni africane. a apărut goală pe coperta avea un dar divin. O raţiune
unui albm (“Primeiro Can- pentru a trăi.”
Cohello – un admirator total
În 1992 lansează primul
său abum, “Lusitana”. Cu
cel de-al doilea, “Lágrimas”
(1993), Dulce Pontes devine
un star mondial. Concertele
ei din Spania, Franţa, Belgia,
Olanda, Germania, Italia,
Statele Unite ale Americii,
Japonia şi Brazilia dovedesc
lumii că muzica portugheză
merită să fie aşezată la loc
de cinste în topurile mon-
diale. “Lagrimas” a fost unul
dintre cele mai bine vândute
albume din toate timpurile
în Portugalia, iar melodia
“A Cançáo do Mar” a ajuns
şi la Hollywood, pe coloana
sonoră a filmului “Primal
Fear”, peliculă ce îl are în
distribuţie pe Richard Gere.
În 1995 a început cola-
borarea cu Enio Moricone,
cu piesa “A Brisa do Cora-
çáo”, care i-a dat şi titlul
www.VREAU BILET.ro 
 Mircea Diaconu:
Despre bilete, public, regizori,
spectacole şi locatari
Câtă vreme teatrul româ-
nesc este finanţat de stat, bi-
letul de teatru nu trebuie să se
mai scumpească. Mai ales pen-
tru spectatorul obişnuit, care
nu este un om bogat. Pe de altă
parte, niciodată în România va-
loarea biletului nu s-a oglindit
şi nici nu se va oglindi în sala-
rii. Putem să vindem un bilet cu
100 de dolari, salariile noastre
tot de bugetari vor rămâne. Cu
asta-basta!
Publicul a avut o perioadă
când n-a fost atât de prezent
10
cum ne obişnuiserăm până
la Revoluţie. Şi este doar vina
noastră, a celor care facem
parte din sistemul teatral.
Imediat după 1989, s-a întâm-
plat următorul lucru: entuzias-
mul era total şi în condiţiile
acestea credeam că putem
face orice şi putem vorbi des-
pre orice în teatru. Şi totuşi re-
gizorii care contau nu voiau să
lucreze. Aşteptau ca altcineva
să înceapă treaba! De ce? Pen-
tru că nu ştiau să înoate într‑o
mare liberă. Ştiau să înoate
doar în piscina aia amărâtă în
care cineva schimba apa când
şi cum voia…
Ani de zile regizorii s-au
bâlbâit. Lumea vine la teatru
să primească ceea ce vrea ea,
nu ce vrei tu neapărat să-i dai.
Uşor-uşor, lucrurile au înce-
put acum să se aşeze. Noi, la
Nottara, facem un teatru care
emoţioneză şi culturalizează.
De exemplu, montăm “Război
şi pace”. Are un succes de
nedescris. Iar “Castelul”, de
Kafka, a fost cel mai bine
vândut spectacol de la Notta-
ra. Dumnezeule, publicul dă
năvală la “Castel”, dar şi la “Ti-
tanic Vals”! E o minune! Sunt
cinci ani de când jucăm “Titanic
Vals”, cu sălile pline…
De gospodărit ne gospo­
dărim bine, dar avem şi pro-
bleme! Probleme mari cu
Asociaţia de Locatari, care
refuză să accepte consolida-
rea imobilului. Cei mai mulţi
proprietari au băgat chiriaşi şi
se tem că-şi pierd clienţii dacă
încep lucrările de consolida-
re. Teatrul Nottara îşi va da în
judecată vecinii! Până la urmă
o să le facem nota de plată.
Ne aduc prejudicii de imagine.
Mulţi oameni nu intră în teatru,
de teamă că se dărâmă.
www.VREAU BILET.ro
 PISCINA DE LA MIEZUL NOPŢII
Presa zice că...
... “După ce s-a <<jucat>>
cu sufletele actorilor în «Iubi-
re», «Crima pentru pământ»
şi «Numele trandafirului»,
după ce a dovedit că «O scri-
soare pierdută» este o piesa
atemporală şi după ce a dirijat
trioul Beligan-Dinică-Moraru în
«Take, Ianke şi Cadâr», Grigore
Gonţa vine cu o piesă de mora-
vuri în «lumea bună» şi ne face
cunoştinţă cu personajele din
exilul londonez al dramaturgului
slovac Peter Karvas. În piscină
«înoată» Marin Moraru, Euge-
nia Maci, Medeeea Marinescu,
Dumitru Rucăreanu, Marius
Bodochi, Răzvan Oprea şi Tania
Popa, iar Doina Levinţa îşi pune
numele pe afiş, semnând sceno-
grafia spectacolului.”
... “Numai văzând această
distribuţie de zile mari, cu aceşti
Stagiunea 2006-2007
Ioana
Soţul păcălit
www.VREAU BILET.ro
... “Piscina de la miezul nopţii” este un
spectacol proaspăt, primul din seria actelor
artistice pe care şi le-a propus Selected anul
acesta. Selected continuă astfel colabora-
rea cu arta, intrând în lumea teatrului din
dorinţa de a oferi publicului cele mai selecte
şi mai proaspete momente.
mari actori ai scenei româneşti,
viabilitatea spectacolului este
asigurată. Şi, într-adevăr,
succesul primei reprezentaţii a
fost, aşa cum era de aşteptat,
garantat la superlativ.”
... “De 14 februarie, Selected
a oferit un spectacol savuros
indrăgostiţilor de teatru de
calitate: “Piscina de la miezul
nopţii”, în premieră, pe scena
Teatrului Nottara.
O premieră în sine este
şi “Teatrul meu”, cea mai
nouă companie de teatru
bucureşteană, formată din
actori de primă mână ai scenei
româneşti. Cel care a înfiinţat
“Teatrul meu” este nimeni altul
decât regizorul Grigore Gonţa,
care îşi propune să extindă acest
proiect”.
BILLY ŞCHIOPUL, de Martin Mc Donagh
CAPUL DE RĂŢOI, de George Ciprian
TITANIC VALS, de Tudor Muşatescu
RĂZBOI ŞI PACE, după Lev Tolstoi
HANGIŢA, de Carlo Goldoni
LEONCE ŞI LENA, de Georg Buchner
ÎNŞIR’TE, MĂRGĂRITE!…, de Victor Eftimiu
VARIAŢIUNI ENIGMATICE, de Eric Emmanuel Schmitt
PĂDUREA, de A.N. Ostrovski
NU SE ŞTIE CUM, de Luigi Pirandello
PETRECERE ÎNTR-UN PIAN CU COADĂ,
de Mihai Ispirescu
CHEEK TO CHEEK, de Jonas Gardel
11
 Rezumatul unei
leg e n d e
Formaţia a cântat un an la gistrat primul disc EP intitulat festivalul naţional studenţesc
cantina facultăţii de mecanică „Vremuri” la Electrecord, disc de la Bucureşti, unde prezintă
din Timişoara, după care a care conţinea două compoziţii opera rock „Omul -36:80”
fost interzisă, sub pretextul proprii şi două piese străine. şi primeşte premiul pentru
că numele „Sfinţii”, propagă Formaţia apare pentru pri- creativitate şi originalitate
misticismul. După scurt timp, ma dată la postul naţional de  În 1971 Ceauşescu, în-
formaţia se rebotează „PHO- televiziune. Melodiile proprii tors dintr-o vizită în Coreea,
ENIX”, acest nume fiind prima sunt difuzate zilnic pe posturi- impune nişte legi noi meni-
renaştere din propria cenuşă. le naţionale şi locale de radio te să oprească importul de
În perioada 1965 - 1967  În 1969 apare cel de-al doi- influenţă vestică. Nicolae
au loc primele înregistrări în lea disc EP intitulat „Floarea Covaci transformă interdicţiile
studiourile de radio naţionalşi stîncilor”, cu patru compoziţii în avantaj şi, cu toată opoziţia
local, precum şi primele proprii. PHOENIX participă la membrilor formaţiei din acea
deplasări în vreme, schimbă
ţară  În 1968 Phoenix este singura trupă care a radical stilul,
participă la fes- producînd pentru
tivalul naţional
reuşit să realizeze o sinteză organică şi prima oară în
studenţesc din convingătoare între folclorul arhaic româ- istoria muzicii
Iaşi, la care, nesc şi muzica modernă. Denumită iniţial româneşti o
reprezentând „Sfinţii”, trupa s-a constituit ca formaţie de sinteză organică
Timişoara,
câştigă „Marele
studenţi şi şcolari în 1962, în Timişoara. În şi convingătoare
a muzicii
premiu al festi- vara aceea a câştigat locul doi la festivalul străvechi, de
valului”. E înre- naţional al şcolilor din ţară. datini şi ritualuri

12 www.VREAU BILET.ro
precreştine cu groov-urile pa se reuneşte încă o dată în apare CD-ul „Aniversare 35”
şi instrumentaţia modernă jurul lui Covaci şi concertează  1998 PHOENIX face un me-
tipică muzicii rock  Formaţia de cîteva ori în Germania  În gaturneu prin cele mai mari
concepe o operă rock bazată 1990 are loc prima întâlnire a oraşe ale României, cu pu-
pe legenda Meşterului Manole, lui Covaci cu publicul român nerea în scenă a „Cantafabu-
dar cenzura confiscă manus- dupa o absenţă de 13 ani, la lelor”, cu balet, costumaţii,
criptul. Formaţia înregistrează festivalul de la „Palatul Copii- proiecţii de film şi video, su-
piesa de bază, „Meşterul lor” din Bucureşti, unde cântă bliniate de o uriaşă instalaţie
Manole” şi alte două melodii doar împreună cu M. Baniciu de sunet şi lumină  1999
şi produce un Maxi-Single cu câteva piese vechi cunoscute se înregistrează un Maxi-
acelaşi titlu  Primul LP, scos
după trei sferturi de an de
muncă şi după o documentare
profundă în domeniul dati-
nilor şi obiceiurilor pagâne,
s-a intitulat „Cei ce ne-au dat
nume”. Discul s-a vîndut în
cîteva sute de mii de exempla-
re  Următorul disc, produs în
1972, se intitulează „Mugur de
fluier”. În iarna aceluiaşi an
formaţia se retrage în munţi,
unde rămâne timp de trei luni,
perioadă în care se pun bazele
operei rock „Cantafabule”,
inspirată din universul se-
mantic al fabulelor şi legen-
delor. Discul dublu, înregistrat
în primăvara anului 1973,
este cea mai complexă şi
evoluată lucrare a formaţiei
PHOENIX. Discul s-a vîndut
încă de la început în peste
500.000 de exemplare  În
1974 are loc giganticul concert
de la Sarmisegetuza Dacica,
unde formaţia PHOENIX cîntă
acompaniată de „Dubaşii
din Brăneşti”, concert fil-
mat de televiziunea română,
dar apoi cenzurat. Apariţia
formaţiei PHOENIX pe ecran
a fost interzisă  În 1975
Covaci este ridicat de miliţie
şi, timp de două săptămîni,
este interogat zilnic în urma
unor acuzaţii false. Ca reacţie
Covaci renunţă la cetăţenia
română  În 1976, sătul de  Din 1991 şi până în prezent CD cu trei piese, numit „Ora
teroare, Covaci pleacă în PHOENIX concertează atât în - Hora”. Urmează un turneu
Olanda şi se stabileşte la România cât şi în diverse ţări în Germania şi în România în
Amsterdam  În 1977 se din estul şi vestul Europei  componenţa noii formaţii 
reîntoarce în ţară pentru a-şi În 1992 Covaci produce un În 2000 apare discul intitu-
recupera instalaţia de sunet, disc intitulat „Symphoenix”, lat „La umbra marelui urs”,
care-i aparţinea de drept. În în colaborare cu „Orches- însoţit de o varianta engleză
boxele „Marshall” cu difuzo- tra simfonică a radioului „In the shadow of the big
arele scoase, i-a ascuns pe Bucureşti” şi corul „Song”  bear”, interpretată de fostul
membrii formaţiei şi, cu riscul În 1993 apare CD-ul „Canta- basist al trupei „Black Sab-
propriei vieţi, i-a scos din ţară, fabule”  În 1996, împreună bath”, Malcolm J. Lewis. Are
ducându-i în Germania  În cu Electrecord, se pun pe loc un turneu de prezentare
1980 PHOENIX cîştigă premiul piaţă CD-urile „Vremuri - Anii a discului nou în Germania
acordat de „DEUTSCHE PHO- 60”, „Cei ce ne-au dat nume”  În 2005 apare discul Baba
NOAKADEMIE”  În 1988 tru- şi „Mugur de fluier”  1997 Novak.
www.VREAU BILET.ro 13
 ION CARAMITRU:
“Noi cântâm la noi înşine”
A trebuit să treacă ani buni
ca să realizăm că nimic nu s-a
schimbat în societate, că aceiaşi
oameni împotriva cărora ne-am
ridicat au revenit la putere mai
bogaţi, mai sofisticaţi. Specta-
colele au început astfel, din nou,
să prindă izul de rezistenţă,
de critică acerbă a sistemului
şi a persoanelor. Iar publicul,
nemulţumit de televiziune, de
Parlament, de toate noutăţile
posibile, chiar de viaţa străzii,
s-a întors spre un spaţiu care
să-l pună în contact cu lucrurile
atât de intime ale psihologiei
teatrale. Astăzi cred că avem un
teatru care îşi desfăşoară viaţa
14
(Text preluat dintr-un interviu acordat
de Ion Caramitru lui Adrian Munteanu
şi publicat pe site-ul www.agonia.ro)
în mod normal.
Am văzut spectacole impor-
tante, puse în scenă de mari
regizori, folosind tehnologii
moderne, folosind compute-
re, folosind ecrane, folosind
surprize tehnice de tot felul
şi sunt frumoase. Din păcate
pentru acele spectacole, le-am
cam uitat, pentru că nu au lăsat
o dâră profundă în conştiinţa
mea, dar ţin bine minte spec-
tacole despre viaţă, despre
oameni, despre patimi care
nu s-au şters din memorie .
Teatrul are această surpriză
permanentă pe care şi-o oferă,
intrând în profunzimile sufle-
tului omenesc, iar acest lucru
nu se va perima niciodată.
Important este ca cel care face
spectacolul şi cei care îl joacă
să fie buni analişti ai fenome-
nului şi ai relaţiilor care se
creează acolo. Deci teatrul nu
are cum să moară. Desigur,
tehnologia aduce foarte mult de
muncă. Acum treizeci-patruzeci
de ani, îmi amintesc că apărea
Lanterna Magică din Cehoslo-
vacia. O, ce surpriză, dar am
uitat-o complet sau au rămas
numai efectele optice. Pe mine
mă interesează o radiografie a
sufletului omenesc.
Am în spate o şcoală de
teatru foarte bună. Am avut
noroc de profesori foarte buni,
am avut ochi şi, luciditate,
pentru a fura meserie de la
marii artişti pe care i-am văzut
când eram mai tânăr, mi-am
stăpânit fiinţa, ca să zic aşa,
şi m-am antrenat tot timpul
pentru acest joc. Spre deose-
bire de instrumentişti , care
cântă la pian sau la vioară, să
zicem, noi cântăm la noi înşine,
noi suntem şi instrumentul, şi
interpretul.
www.VREAU BILET.ro
Teatrul Na]ional “I. L. Caragiale”, Bucure[ti
Premierele stagiunii 2006-2007: Adresa: Bd. N. Bălcescu nr.2
Telefon: 314.71.71 - Agenţia de Bilete;
“MENAJERIA DE STICLĂ” de Tennessee Williams, 313.91.75 - Centrala
regia Cătălina Buzoianu, Sala Atelier Web: http://tnb.kappa.ro
Premiera oficială 24 septembrie, h.19,00
“BURGHEZUL GENTILOM” după Moliere,
regia Petrică Ionescu (Franţa), Sala
Premiera oficială 28 septembrie, h.19,00
“NEÎNŢELEGEREA” de Albert Camus,
regia Felix Alexa, Sala Amfiteatru,
29 septembrie, h.19,00
“KISS ME KATE!” („Îmblânzirea scorpiei”)
de W. Shakespeare,
Theatre du Sygne, spectacol de teatru japonez,
subtitrat în limba română,
Sala Amfiteatru, 3, 4 octombrie, h. 19,00
“DANSÂND PENTRU ZEUL PĂGÂN” de Brian Friel,
regia lui Lynne Parker (Irlanda), Sala Mare,
Premiera oficială -12 octombrie, h.19,00
“SÂNZIANA ŞI PEPELEA” după V. Alecsandri,
regia Dan Tudor, Sala Atelier,
Premieră oficială 22 octombrie, h.19,00

Conferinţele Teatrului Naţional

Teatrul Naţional din
Bucureşti şi-a reluat
duminică, 1 octombrie
2006, la Sala Atelier,
CONFERINŢELE TEATRULUI
NAŢIONAL, una dintre cele
mai importante iniţiative
culturale ale precedentei
stagiuni, judecând după
imensul succes de public pe
care acestea l-au înregistrat
săptămânal.
Iniţiate cu aproape opt
decenii în urmă de Ion Marin
Sadoveanu, revenit atunci
rar al captării interesului
general şi au avut un sin-
gur conferenţiar, Ion Marin
Sadoveanu, din 1931 până în
1958.
Abordând o amplă tematică,
de la istoria teatrului uni- Stagiunea 2006 – 2007
versal până la nebănuitele În fiecare duminică, la Sala Atelier, de la ora
taine ţinând de meşteşugul 11,00, începând cu:
actoricesc, cărturarul visa
să le strângă într-o Istorie 1 octombrie
Constantin Bălăceanu-Stolnici: Despre suflet şi problemele lui
universală a dramei şi tea- 8 octombrie
trului, vis rămas neîmplinit. Varujan Vosganian: Elite şi contraelite în România tranziţiei
Astăzi, personalităţi mar- 15 octombrie
cante ale culturii române Vladimir Tismăneanu: Anul revoluţionar 1956

pentru a treia oară la cârma au susţinut şi vor susţine în 22 octombrie

Naţionalului, prelegerile
s-au bucurat, an de an,
duminică de duminică, de un
public numeros. Demarate
cu titlu experimental, toate
acestea au fost consem-
nate de cronicarii vremii
drept adevărate bijuterii de
spirit, cizelate cu un simţ
www.VREAU BILET.ro
actuala stagiune, în fieca-
re dimineaţă de duminică,
la Sala Atelier, câte o
conferinţă – talk show,
invitându-ne să reflectăm
împreună asupra unora din-
tre cele mai fierbinţi teme
ale culturii şi civilizaţiei
contemporane.
Andrei Pleşu: Capcana ideologiilor
29 octombrie
Ana Blandiana: Băşcălia la români, de la apărare la sinucidere
De asemenea, vor conferenţia în stagiunea
2006-2007: Radu Beligan, Lucian Pintilie,
Cristian Tudor Popescu, Zoe Petre, Nicolae
Tanaşoca, Ileana Mălăncioiu, Robert
Turcescu, Adrian Vasilescu, Sorin
Alexandrescu, Ionel Vianu etc
15
 BIOGRAFIA UNUI
Menestrel
Succesul, cariera şi
evoluţia lui Tudor Gheorghe
pot părea ca venite de la sine,
dar în spatele uriaşului suc-
ces se găsesc ani de muncă
înverşunată, de studiu intens
şi de multe oprelişti şi nevoi.
Tudor Gheorghe s-a născut
la 1 august, 1945, în comuna
Podari, judeţul Dolj, într-o fa-
milie de ţărani. Copilăria, dar
mai ales adolescenţa, i-au fost
marcate de absenţa tatălui
- arestat şi deţinut politic la
Aiud.
A absolvit Liceul „Nicolae
Bălcescu” din Craiova, după
care, la Bucureşti, Institutul de
Teatru, secţia actorie (1966).
Roluri mici, efecte mari
În 1966 se angajează la
Teatrul Naţional din Craiova,
devenind, la 21 de ani, unul
dintre cei mai tineri actori
din ţară. Debutează cu rolul
Paznicului tânăr din „Cocoşul
16
negru”, de Victor Eftimiu.
Continuă să joace în come-
dii sau drame alături de mari
actori craioveni ai timpului,
reuşind ca din roluri, de cele
mai multe ori mici, să obţină
adevărate bijuterii interpre-
tative (precum în „Visul unei
nopţi de iarnă”, de Tudor
Muşatescu, „D-ale carnavalu-
lui”, de I.L.Caragiale sau „Do-
amna nevăzută”, de Calderon
de la Barca etc.)
În perioadele 1970-1980
şi 1980-990 a realizat creaţii
de mare profunzime artistică
în „Mitică Popescu”, de Camil
Petrescu, „Filfizonul pe-
depsit”, de John Vanbrugh,
„Unchiul Vanea”, de A.P.Cehov,
sau „Piticul din grădina de
vară”, de D.R.Popescu.
Represalii comuniste
În 1969, după trei ani de
studiu asiduu, iese la rampă cu
primul său recital, „Menestrel
la curţile dorului”. Succesul a
fost nemăsurat: pentru pri-
ma dată în România, un om, o
chitară, farmecul şi poezia au
reuşit să “ţintuiască” în sală
sute de spectatori, timp de pes-
te două ore, fără pauză.
După alţi doi ani de studii
aprofundate, făcute la Institul
de folclor, Bucureşti, urmează
al doilea recital - „Şapte bala-
de”
Are tot timpul nenumărate
probleme – adevărate ciocniri
- cu organele de represiune din
perioada comunistă, începând
cu cenzurarea spectacolelor
şi culminând cu interdicţia
apariţiei in public timp de apro-
ape zece ani, până la Revoluţia
din 1989. Picătura care um-
pluse “paharul” autorităţilor
a fost, în 1979, spectacolul „
www.VREAU BILET.ro
Pe-un franc, poet”, pe versuri
de I.L.Caragiale. A fost oprit
imediat după premieră, după
care interzis definitiv, “la pa-
chet” cu artistul.
Astăzi Tudor Gheorghe
îşi continuă neobosit cariera
începută în 1966, susţinând în
continuare recitaluri în ţară şi
străinătate.
Mărturii (casete)
„De fiecare dată când îl
ascult – şi asta se întâmplă des
- Tudor Gheorghe îmi confirmă
bănuiala că poezia românescă
- populară şi cultă - poate
mişca munţii.(...) Problema
mea, inhalând prin toţi porii
melodia fiinţei sale, este cum
www.VREAU BILET.ro
să-mi stapânesc o lacrimă de
dragoste, admiraţie şi mândrie
că poate exista acest fenomen
pe care, vorba lui Grigore Vie-
ru, îmi e mai uşor să-l pup.”
Marin Sorescu (1988)
„Tudor Gheorghe are
o memorie fenomenală şi
asta explică cum a putut să
îndeplinească raptul fără a
trezi bănuieli, pentru că atât
cât îi ştim, bătrânii lăutari
cad la bănuială când sunt
fotografiaţi pe hârtie. Într-o
emisiune am putut auzi de
la acest menestrel varianta
cea mai cutremurătoare a
«Mioriţei» şi nişte cânte-
ce haiduceşti cum nu mai
aflasem (...) Scriu cu toată
răspunderea că, de la Maria
Tănase, nu am avut o per-
sonalitate mai puternică, în
ce priveşte comorile noastre
folclorice, ca acest tânăr şi
nentrecut actor din Craiova.”
Eugen Barbu (1971)
De ce am vrut, de ce-am
făcut acest spectacol?
Expunere
de motive
1. M-a obsedat “dorul nebun”
din refrenele prea nedrept
uitate.
2. Rafinamentul, simplitatea,
dulceaţa acestor cântece
trebuie cunoscute.
3. Poemele (cântate) pe care le
propun spre aducere aminte
şi spre cunoaştere au o
eleganţă (şi spirituală) pe
care am pierdut-o.
4. Cu ochii înainte spre Europa
am uitat că am fost, până nu
de foarte mult timp, euro-
peni.
5. Kitschul care mă înconjoară,
nu numai în plan muzical,
mă revoltă şi mă simt dator
să răspund în felul meu.
6. Tinerii care mă onorează cu
prezenţa lor la spectacolele
mele trebuie să cunoască
această muzică. Le va fi mai
uşor. Sper. Adică nu, sunt
sigur.
7. Temele muzicale din ma-
joritatea cântecelor sunt
româneşti. Nu copiam teme
străine. Aveam şi aici mân-
dria noastră.
8. Şlagărele autohtone din
perioada interbelică se fre-
donau la Viena şi Paris.
P.S. Concertul nu e o înşiruire
de “refrene eterne” prin
frumuseţea lor, ci un spec-
tacol în care este evident
rafinamentul în exprimare şi
comportament al românului
acelor ani.
TUDOR GHEORGHE
17
 Un tango Mas
Spectacol de Răzvan Mazilu
Născut la 21 iunie 1974 la
Bucureşti, Răzvan Mazilu a ab-
solvit Liceul de Coregrafie din
Bucureşti în 1992, iar în 1996
Academia de Teatru şi Film
– secţia coregrafie. A colaborat
şi colaborează cu coregra-
fii: Marc Bogaerts, Claudia
Martins, Rafael Carrico, Gigi
Căciuleanu, Ioan Tugearu, Ale-
xa Mezincescu, Adina Cezar,
Florin Fieroiu, Liliana Iorgu-
lescu.
A evoluat ca protagonist
în spectacolele: “Jocul de-a
Shakespeare” (one man show,
Teatrul Naţional Bucureşti
şi SMART, 1997), “Lumea
dansului” (Teatrul Naţional
Bucureşti, 1998), “Anna
Karenina” (Opera Naţională
Română, 1998), “Roşu şi
Negru” (Opera Naţională
Română, 2000), “Bolero” şi
18
C u: Răzvan Mazilu, Monica Petrică şi Clubul TangotangenT;
coordonator Daniel Măndiţă; Direcţia de scenă: Alexandru
Dabija; Costume: Wilhelmina Arz; Coloana sonoră: Răzvan
Mazilu, Daniel Măndiţă; Decor & light design: Alexandru Dabija
“Regele pierdut” (Teatrul (Teatrul Dilos, Atena, Grecia,
Odeon, 2002), “Casa Bernar- 2005) şi UN TANGO MAS (Tea-
dei Alba”, “Visul unei nopţi trul Odeon, 2006).
de vară” (Opera Naţională A realizat turnee în: Franţa,
Română, 2003), “Portretul lui Italia, Israel, Elveţia, Japonia,
Dorian Gray” (Teatrul Odeon, Rusia, Grecia, Egipt, Slovacia,
2004), “Sell me!” (one-man- Ungaria, Danemarca, Germania.
show, Clubul Prometheus,
2005), “Simfonia fantastică”
(Opera Naţională Română,
2006) UN TANGO MAS (Tea-
trul Odeon, 2006). Coregraf şi
dansator, Răzvan Mazilu s-a
impus ca realizator al specta-
colelor de teatru-dans: “Dama
cu camelii” (Teatrul Naţional
Bucureşti, 1995), “Vorbeşte-
mi ca ploaia şi lasă-mă să te
ascult” (Teatrul Odeon, 1996),
“Coppelia” (Opera Română
Timişoara, 1999), “Îngerul al-
bastru” (Teatrul Odeon, 2001),
“Portretul lui Dorian Gray” (Te-
atrul Odeon, 2004) “Marlene”
Teatrul ODEON
Stagiunea 2006-2007
ALCHIMISTUL
CUMETRELE
GAIŢELE
GENOCID sau ficatul meu e fără rost
LA ŢIGĂNCI
VERONIKA SE HOTĂRĂŞTE SĂ MOARĂ
PORTRETUL LUI DORIAN GRAY
AGNES, ALEASA LUI DUMNEZEU
MARCHIZUL DE SADE
ŞEFELE
CYMBELINE
AVENTURILE LUI HABARNAM
joi.megaJoy
UN TANGO MAS
www.VREAU BILET.ro
Direcţia 5 în deschidere la
DURAN DURAN
Exponentă a curentului
new-wave, alături de Depe-
che Mode, Frankie Goes to
Hollywood, Tears for Fears şi
New Order, Duran Duran este
una dintre cele mai apreciate
şi longevive trupe din istoria
muzicii: o carieră de peste
25 de ani, mai mult de 70 de
milioane de albume vândute în
întreaga lume, 18 single-uri în
topul Billboard 100 şi treizeci
în Top 40 UK!
Formată în 1978, în Birmin-
gham, Anglia, de Nick Rhodes
(clape) şi John Taylor (bass),
www.VREAU BILET.ro
Duran Duran a început cu un
sound influenţat în parte de
scena underground a New York-
ului anilor ’70, sau artişti precum
David Bowie şi Roxy Music.
Albumul de debut - “Du-
ran Duran” - apare în 1981 şi
deschide drumul spre cele-
britate: 2,5 milioane de copii
vândute în acelaşi an şi 118
de săptămâni în topuri! În
1982, Duran Duran lansează
cel de-al doilea album, “Rio”,
promovat de single-urile
“Hungry Like The Wolf”, “Rio”,
“Save A Prayer” şi “Is There
Something I Should Know”.
Cel de-al treilea material de
studio, “Seven & The Ragged
Tiger” (1984) a adus trupei
primul No. 1 în S.U.A., cu
“The Reflex”, şi porecla “The
Fab Five”, din partea revistei
Rolling Stones.
Anul 1985 reprezintă
sfârşitul unei ere: Duran Du-
ran se hotărăşte să ia o pauză.
În luna iulie, cei cinci membri
se reunesc în Philadelphia,
pe scena concertului Live Aid,
concert ce marchează ultima
reprezentaţie live în formulă
completă pentru următoarele
două decenii...
În 2000, au început
discuţiile legate de un turneu
aniversar pentru a celebra
cei 20 de ani de existenţă. Dar
ideea a mers mai departe, şi
John, Andy, Nick, Simon şi Ro-
ger au intrat în studio pentru
a lucra împreună la un nou
material. “Astronaut” a fost
lansat în octombrie 2005, şi
s-a vândut până acum în peste
2 milioane de exemplare în
toată lumea! “The Fab Five” au
revenit, şi-au recâştigat titlul,
şi intenţionează să-l păstreze:
în prezent lucrează la un nou
album, ce va fi lansat la ince-
putul lui 2007.
19
 Electrecord
Miron Manega
ce-a fost şi ce-a ajuns!

C elebra fabrică de viniluri Electrecord a fost vândută, în

1998, societăţii britanice Black Dimond, pe un preţ de
nimic: 40.000 de dolari. Cu aceşti bani, societatea a reuşit
să-şi retehnologizeze studioul de înregistrări, care este unul
dintre cele mai competitive. Sediul actual al S.C. Electrecord
înregistrări , în primii cinci
ani fabrica s-a ocupat exclu-
siv de multiplicarea copiilor.
Înregistrările se făceau în
Germania, la firma Kristall.
S.A se află pe Strada Corneliu Coposu nr. 11, în clădirea fostului Ca să elimine acest neajuns,
cinematograf Tomis. Electrecord fuzionează cu alte
firme şi devine Societatea
Electrecord a părut în 1932, la fabrica de discuri Kristall, Anonimă Română. Plăcile au
mai întâi ca fabrică de discuri nişte utilaje vechi, uzate, le-a păstrat însă, în continuare,
(plăci) muzicale, la iniţiativa recondiţionat şi le-a reasam- marca Electrecord. În 1937,
unui comerciant evreu pe blat în Bucureşti, inaugurând apar şi primele înregistrări
nume Nathan Mischonzniki. astfel prima fabrică de discuri proprii. În 1939, producţia
Acesta avea (încă înainte de din România. anuală era de 70.000 de discu-
1900) o firmă ce se ocupa cu ri standard (de ebonită).
vânzarea de piane şi de alte Primele înregistrări
instrumente muzicale, dis- Fabrica a fost botezată de Relansare în timpul
curi de gramofon şi partituri. la început “Electrecord” şi aşa comunismului
În anul menţionat acesta a i-a rămas numele. Fiindcă nu A urmat o perioadă de
cumpărat din Germania, de avea un studiou propriu de maximă prosperitate (1939 –
1940), când Electrecord făcea
înregistrări şi copii pentru
Radio, Societatea Compozitori-
lor Români, Ministerul Propa-
gandei şi casele de producţie
Columbia şi Odeon. Imprima,
de asemenea, spoturi publici-
tare pe discuri, pentru diverse
şi numeroase firme.
Naţionalizarea din 1948 n-a
însemnat un pas înapoi pentru
Electrecord, ci dimpotrivă. Cu
sprijinul statului, întreprinde-
rea s-a dezvoltat vertiginos,
atât în privinţa modernizării
tehnologiilor, cât şi în ace-
ea a dezvoltării producţiei
şi diversificării activităţii. În
1956, au apărut primele dis-
curi de microsillon (vinil), mai
uşoare şi mai elastice decât
vechile plăci de ebonită. Se
produceau în paralel ambele
tipuri, până în 1967, când s-a

20 www.VREAU BILET.ro
 Sediul Electrecord
din Bucureşti

renunţat definitiv la discurile statului (59,76%). În 2003

standard. Tot în 1967, Elec-
trecord a făcut şi primele
înregistrări stereofonice.
Era, de fapt, o pseudo-stere-
ofonie, un artificiu tehnic al
inginerilor români. Primele
înregistrări cu adevărat stereo
s-au realizat abia în 1973. În
această perioadă, producţia
lunară de discuri era de ordi-
nul zecilor de mii de copii.
acest pachet a fost preluat
de angajaţi. Producţia lunară
de CD-uri este de câteva mii
de exemplare. Imprimarea
se face prin intermediul altor
firme, unele din România,
altele din străinătate. În anii
’80, producţia anuală de vini-
luri era de şapte milioane de
discuri.

Directorii
Ultima dar şi cea mai
spectaculoasă retehnologi-
zare a producţiei de viniluri a
avut loc în 1983, când Electre-
cord a achiziţionat o linie de
producţie de la firma suedeză
Toolex Alpha. Producţia lunară
de viniluri a atins nivelul sute-
lor de mii, cu un cumul anual
de 6-7 milioane de copii.
Directorii întreprinderii
Electrecord, după 1948, au fost
fie ingineri de înaltă clasă, fie
oameni de cultură, fie şi una
şi alta. Primul a fost Nestor
Gheorghiu, urmat de Teodor
Carţiş, Grigore Petreanu şi, din
1998, Cornelia Andreescu.
În 1991, Electrecord a deve-
nit societate pe acţiuni, cu un
pachet majoritar aparţinând

www.VREAU BILET.ro 21
 IRIS şi RAZA în deschidre la

Duminică 29 octombrie, Sala Palatului. Biletele sunt puse în vânzare

la ora 19,30, legenda- Scena va fi “încălzită”, în la Sala Palatului, Magazinul
ra formaţie URIAH HEEP deschidere, de IRIS şi RAZA. Muzica, Librăria Cărtureşti
va concerta din nou în Concertul este produs de şi, online, pe www.phoenix.
Bucureşti, de data asta la Fundaţia Phoenix. ro şi www.bilete.ro.
22 www.VREAU BILET.ro
www.VREAU BILET.ro 23
 Cine-i născut în octombrie…

“Actriţa care merită

aplauze în genunchi!
Să ne trăiţi, Doamnă!”
– un admirator

Olga Tudorache s-a din 1951 şi până astăzi, Boiu în “Suflete tari”,
născut în comuna Oituz, şi a peste 22 de filme, de Camil Petrescu, rolul
judeţul Bacău, la 11 oc- Doamna Olga Tudora- titular în “Antigona” de
tombrie 1929. che păstrează o demnă Sofocle, Cleopatra în
În 1951 a absolvit tăcere. „Eu nu dau “Antoniu şi Cleopatra”
Institutul de Teatru. S-a autografe”, spunea, pe de Shakespeare, Vitoria
angajat la Teatrul Tinere- la jumătatea secolului Lipan în “Baltagul” etc.
tului din Bucureşti, unde trecut, marele dirijor Pe scena Naţionalului
şi-a desfăşurat activitatea Herbert Von Karajan. bucureştean, Olga Tudo-
neîntrerupt, până în 1966, Autograful Doam- rache interpretează, din
când teatrul a fuzionat nei Olga Tudorache îl 1997 încoace, o partitură
cu Teatrul “Nottara”. Din primeşti urmărindu-i memorabilă în specta-
1976 a fost Conferenţiar cu atenţie pasul pe colul “Regina Mamă”, de
universitar la Institu- scândura scenei, gestul, Manlio Santanelli.
tul de Artă Teatrală privirea, vorba. EA este A fost decorată de
şi Cinematografică Regina care-ţi spune preşedintele Traian
“I.L.Caragiale”, la catedra totul despre destinul Băsescu cu Ordinul
de Actorie, iar în 1990 a său, jucând mereu alte naţional „Serviciul
devenit profesor. Până roluri. Credincios” în grad de
la pensionare, în 1997, A câştigat peste 35 Mare Cruce, la propune-
a scos şase promoţii de de premii naţionale şi rea ministrului Cultu-
actori. internaţionale în teatru rii şi Cultelor, Adrian
şi cinematografie. Iorgulescu. A primit, la
Nu-i place să S-a lansat cu ro- începutul anului, şi titlul
vorbească despre pro- lul principal din “Nila de Doctor Honoris Causa
pria persoană. De 15 toboşara”, de Salinski. al Universităţii Naţionale
ani îşi lasă personajele A întruchipat tipologii de Artă Teatrală şi
să vorbească în locul ei. extrem de diferite: Ioana Cinematografică (UNA-
“Cine vrea să afle ceva
despre mine să vină la
teatru”, spune Olga Tu-
dorache. Şi spectatorii nu
întârzie să apară. Dovadă
în acest sens stă longevi-
tatea spectacolelor care o
au în distribuţie pe marea
actriţă: “Regina Mamă”
la “Teatrul Naţional” şi
“Peşte cu mazăre” la
“Theatrum Mundi”.
O jumătate de veac
a petrecut pe scenă,
dăruind publicului, prin
galeria de persona-
je interpretate, roluri
memorabile. Din spatele
a 52 de roluri în teatru,

24 www.VREAU BILET.ro
PREMII, DISTINCTŢII
- Premiul I pe ţară la cel de-al II-lea Concurs re-
publican al tinerilor actori, pentru Domnişoara
Nastasia de G.M.Zamfirescu
- Premiul I pe ţară la cel de-al III-lea Concurs
republican, în 1959, pentru interpretarea rolului
Nila toboşara
- Premiul pentru cea mai bună interpretare a
anului 1968, dat de CSCA, pentru Baltagul, rolul
Vitoria Lipan
- Premiul I pentru interpretare la Festivalul
Naţional de Teatru din 1969, pentru Baltagul şi
Maria 1714
- Premiul „Amfora” 1968 pentru cea mai bună
interpretare a unui rol principal feminin din
acea stagiune
- Premiul special al juriului pentru contribuţia
artistică şi pedagogică dosebită la realizarea
celui mai bun spectacol al Festivalului de Artă
Contemporană, Braşov 1978, „Efectul razelor
gamma asupra anemonelor”
- Premiul de interpretare feminină pe anul 1977
ex-aequo, acordat de A.T.M., Biroul de Critică
dramatică, pentru „Efectul razelor gamma asu-
pra anemonelor”
- Premiul pentru cea mai bună interpretare
feminină de la „Colocviul despre arta comediei”,
ediţia a III-a, Galaţi, „Nebuna din Chaillot”, 1978
- Premiul revistei „Săptamâna” pentru 25 de ani
de activitate teatrală, 1979
- Premiul I la Festivalul Naţional „Cântarea
României”, ed. a V-a pentru „Să nu-ţi faci
prăvălie cu scară”, de Eugen Barbu, rolul Elena
Domnişor, anul 1985
- Premiul I la Festivalul dramaturgiei contem-
porane Braşov, 1986, pentru Elena Domnişor
din „Să nu-ţi faci prăvălie cu scară”
- Premiul special al juriului la „Gala drama-
turgiei româneşti actuale” Timişoara 1987, cu
Elena Domnişor
- Premiul revistei Flacăra, 1985
- Diploma de onoare a „Săptămânii teatrului
scurt”, Oradea, ediţia a VII-a 1988, pentru
„Noa­pte bună, mamă”, rolul Thelma
- Premiul revistei „Teatrul”, 1988, pentru rolul
Thelma din „Noapte bună, mamă!”
- Spectacolul REGINA MAMĂ a primit Diplo-
ma de onoare la Festivalul de Dramaturgie
Contemporană – Braşov, decembrie 1997
www.VREAU BILET.ro
- Premiul Fundaţiei TOFAN pentru Cea mai
importantă personalitate teatrală a anului 1997,
decembrie 1997
- Ordinul Naţional „Steaua României” în grad
de Mare Ofiţer acordat de Preşedintele Româ-
niei, 2000
- Direcţia Judeteană pentru Cultură, Culte şi
Patrimoniu Cultural Naţional Suceava acordă
Diploma de onoare pentru înnobilarea scenei şi
ecranului românesc, 2001
- Prefectura Judeţului Iaşi îi conferă Diploma de
excelenţă, 2001
- Municipiul Bucureşti Sector 2 îi conferă titlul
de Doamnă a Scenei Româneşti, 2001
- Consiliul General al Municipiului Bucureşti îi
acordă titlul de Cetăţean de onoare al Munici-
piului Bucureşti, 2001
- VÂRSTA DE AUR – Premiul special”, distincţie
creată şi decernată de Ion Antonescu, secretar
de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor, 2001
- Trofeul Festivalului Naţional de Teatru
„I.L.Caragiale”, 2004
PREMII UNITER
- Premiul pentru întreaga activitate, Gala Pre-
miilor UNITER, 1995
- Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriţă
în cadrul Galei Premiilor UNITER, pentru rolul
din spectacolul REGINA MAMĂ, de Manlio San-
tanelli, martie 1999
- Diploma de popularitate, Gala Premiilor UNI-
TER, 2002
- Premiul Criticii pentru Cea mai bună actriţă
a anului 1997, acordat de secţia română a
Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru
(AICT) – Fundaţia Teatrul XXI, pentru rolul din
spectacolul REGINA MAMĂ, de Manlio Santa-
nelli, februarie 1998
PREMII ÎN CINEMATOGRAFIE
Uniunea Cineaştilor din România, Premiul
pentru interpretare, rol principal feminin în
„Drumul câinilor” şi „Tusea şi junghiul”, 1992
Diploma Opera Omnia, Uniunea Cineaştilor, 1996
Diploma Artistă de onoare a filmului româ-
nesc, 2001
Premiul de Excelenţă, Centrul Naţional al
Cinematografiei, 2002
25
 Fost ospătar, fost
cizmar, acum este
Regele muzicii Raï
26 www.VREAU BILET.ro
M uzica Raï este considerată a fi un „Blues al
Deşertului”. Khaled este cel mai de seamă
reprezentant al acestui gen muzical. Mărturie
stau succesele sale internaţionale, multă lume
denumindu-l James Brown al lumii arabe. Khaled
a câştigat şi titlul de “Le Roi du Raï” (Regele Raï).
Botezat la începutul ca-
rierei Cheb Khaled, respectiv
Khaled cel Tânăr, artistul a
avut un impact deosebit în
rândul tinerei generaţii arabe.
În anul 1992, Khaled
şia făcut intrarea pe piaţa
muzicală europeană cu
piesa „Didi”. Peste patru ani,
„Aicha” îi asigură lui Khaled
locul întâi în topurile france-
ze, devenind una dintre cele
mai ascultate melodii la nivel
mondial. Din acel moment,
Khaled a deschis uşa afirmării
internaţionale pentru el şi
mulţi alţi cântăreţi de Raï,
impunând acest gen muzical
ca unul reprezentativ pentru
lumea arabă de pretutindeni.
De la muzica de nuntă,
la Aisha
Khaled a devenit cunoscut
şi în Brazilia, în 1999, cu piesa
„El Arbi”, care a fost introdusă
în coloana sonoră a televove-
lei „Vila Madalena” (Globo TV
Network).
Khaled Hadj Brahim, pe
numele său adevărat, s-a
născut la 29 februarie 1960,
în Sidi El Houari, o suburbie a
oraşului Oran (din vestul Alge-
riei). Tatăl său lucra ca meca-
nic pentru poliţia din cartier.
În afară de unchiul său care
mai cânta din când în când la
acordeon, nimeni din familie
nu avea înclinaţie spre muzică.
Khaled a crescut cu Elvis Pres-
www.VREAU BILET.ro
ley şi Johnny Hallyday, muzica
celor doi convingându-l pe
arab să devină cântăreţ. La
14 ani a intrat într-o formaţie,
“Les Cinq Etoiles”, şi a început
să aibă “turnee” pe la nunţi
şi în cabarete, fără a avea
permisiunea tătălui. Din cauza
activităţii nocturne, Khaled a
fost exmatriculat din şcoală.
Aşa că a fost nevoit să se
dedice în întregime carierei de
solist.
Deşi avea foarte multe
cântări, tânărul nu se putea
întreţine doar din muzică,
astfel că a mai lucrat şi ca
ospătar şi… cizmar.
În concertul de la Bucureşti
din 11 noiembrie Khaled va
face o trecere în revistă a prin-
cipalelor sale piese de succes,
A m basadorul
c u l turii arabe,
A b asadorul Păcii
bineînţeles fără să omită şi
câteva melodii de pe noul său
album, “Ya-Rayi”.
Ce înseamnă Muzica Raï
Îşi are originile în Oran,
Algeria
Arta muzicii Raï constă în
limbajul poporului, limbajul
străzii, limbajul inimii.
Rai în limba arabă
înseamnă opinie
Muzica Raï era cântată de
bătrâni la nunţi
Această mişcare muzicală
a început în momentul în care
preoţii s-au apucat să cânte
Raï în timpul slujbelor
Mulţi artişti ai acestui gen
muzical au devenit cunoscuţi
în întreaga lume, printre ei
numărându-se Cheb Mami,
Cheb Hasni (decedat), Rachid
Taha şi Faudel
27
 SEAL
l a Polivalentă
P e 24 octombrie, de la ora 19:30, artistul britanic Seal va
cânta la Sala Polivalentă din Capitală, în cadrul unui concert
prezentat de Events.
Compania care a organizat 50 Cent, Bloodhound Gang şi Billy
Idol continuă seria concertelor cu Seal, considerat cel mai popu-
lar interpret britanic de muzică soul.

Special guest pentru Carlos Santana

În primele două albume (apărute sub
titulatura Seal în anii 1991 şi 1994) muzicianul
a reuşit o interesantă fuziune de soul, pop,
dance şi rock, care l-a făcut celebru, atât în
Europa, cât şi în Statele Unite.
Primul single extras de pe albumul său
de debut, „Crazy”, a făcut furori în Marea
Britanie, dar şi în America, şi s-a vândut în
milioane de copii în întreaga lume. Deşi s-a
lansat iniţial ca solist de muzică house, Seal a
renunţat la acest gen în favoarea altor stiluri
muzicale precum soul, folk, pop şi rock. El
are peste cincisprezece milioane de copii ale
albumelor sale vândute în întreaga lume.
Unul dintre cele mai mari hituri ale sale este
„Kiss from a rose”, aleasă pentru coloana
sonoră a filmului „Batman Forever”, melodie
ce a înregistrat un succes imens, ajungând
pe prima poziţie în topurile de specialitate.
Printre hiturile care l-au adus în prim-planul
muzicii mondiale, putem aminti „Prayer For
Daying”, „Fly Like an Eagle” şi „Killer 2005”.
In 2002, Seal a primit o onorantă invitaţie din
partea lui Carlos Santana de a fi special guest
pe albumul „Shaman”. Colaborarea dintre cei
doi a avut ca rezultat piesa „You Are My Kind”.

28 www.VREAU BILET.ro
Pop simfonic pentru prima oară în România

Proiectul
Alayanna
A fost odată ca „Anotimpurile Poeziei de un întreg aparat coral
niciodată, o ţară Româneşti” semnate de şi orchestral. Proiectul
binecuvântată cu oame- Tudor Gheorghe), Radu ţinteşte succesul, dar nu
ni talentaţi, care însă Fornea, Daniel Alexan- succesul facil. Profesio-
purtau pe umeri povara drescu şi Mircea Presel nalismul a stat la baza
unui blestem: acela de au pus bazele unui nou alegerii protagoniştilor:
a nu avea linişte în ţara concept – fantasia , visul soprana Diana Ţugui şi
lor şi de a hoinări pre- ce devine realitate. tenorul Marian Someşan
cum Olandezul zburător Fantasia este ex- (solişti ai Teatrului
prin străini, oriunde presia sonoră a pasiu- Liric „Elena Teodorini
ar fi putut găsi sprijin nii pentru muzică. Un din Craiova”), artista
şi recunoaştere... Este grup de tineri compo- Alina Tuţă (cântă în corul
scenariul nemilos ce ne zitori, orchestratori, Filarmonicii „Oltenia”),
urmăreşte pe noi, româ- instrumentişti şi solişti basul Cristian Băbuţă
nii, de decenii. An de an, vocali ai scenei lirice (şef de partidă în corul
vedem cum cei mai buni şi-au reunit energiile Filarmonicii „George
dintre noi se văd obligaţi artistice într-un proiect Enescu”) şi violoniştii
să ia drumul pribegiei în ambiţios, care încearcă Dana şi Dan Bozgan
căutarea unui vis. Putem să demonstreze că mu- (membri ai Orchestrei
constata neputincioşi zica românească poate Teatrului Liric craiove-
această situaţie sau pu- fi din nou vie, energică, an). Cel din urmă este
tem acţiona. Aceasta din dezbărată de reflexe şi Concert-Maestrul
urmă a fost şi alegerea îmbătrânite. acestei orchestre. Genul
câtorva tineri muzicieni Iar primul produs al abordat este prea puţin
ce încă se încăpăţânează „fantasiei” acestor tineri cântat la noi, dar face
să mai creadă în viito- muzicieni este formaţia mare vâlvă în toată lu-
rul muzical românesc. Alayanna: patru voci mea – este vorba despre
Marius Hristescu (compo- profesioniste şi un cuplu pop-simfonic.
zitorul care a orchestrat de violonişti, secondaţi Proiectul e ambiţios,
dar nu utopic. Nume
mari ale scenei noastre
şi-au anunţat sprijinul,
iar casa de producţie
Media Services a avut
curajul să le scoată
„fantesiştilor” un album,
ce va fi lansat în iarna
acestui an, şi un vide-
oclip la piesa Numai
pentru tine.
Nu ştim dacă pariul
tinerilor muzicieni va
fi câştigat. Dar dacă va
fi? Dar dacă va fi şi în
Europa?

Ivona Cristescu

www.VREAU BILET.ro 29
 Secretul „elfilor”
de la Circ &
Variete GLOBUS
Brânduşa Novac

graniţelor României. este superioară tuturor celor

Cele mai mari case ce pro- de până acum, adunând, în
duc spectacole de circ în lume „Secretele elfilor”, pe lângă
invită artişti, trupe şi numere numere deosebite din toată
performante, din orice parte lumea, echipa de realizato-
a globului, astfel încât publi- ri care a creat o adevărată
cului să i se ofere crema artei reformă a spectacolelor de
de circ. Circ&Variete „Globus” circ din România. Cel mai
s-a aliniat performanţelor, invidiat circ de pe glob, Cirque
exigenţelor artistice, dar şi de Soleil, datorită fondurilor
cerinţelor finaciare, atât ale exorbitante pe care le obţine
publicului, cât şi ale artiştilor, de la guvernul canadian, va
demonstrând, cu ultimele concura, în adevăratul sens
Noi am intrat demult în spectacole, că nu este nici o al cuvântului, cu „Secretelor
Uniunea Europeană. În Ro- diferenţă între un spectacol elfilor”. Care este secretul?
mânia, nu avem cu cine să de la Bucureşti şi unul de la Cu bani din est, Circ&Variete
concurăm, pentru că suntem Paris. Oferta Circ&Variete „Globus” realizează spectacole
singurii. Deci nu ne puteam „Globus” din această toamnă ca-n vest.
măsura decât cu străinii, ceea
ce am şi făcut. Performanţa
noastră este mondială, nu
naţională. În 2002, Circul
Globus s-a situat pe locul al
treilea în lume. Vreau însă
mai mult. Vreau să dovedesc
şi să afle toată lumea că
“circ” înseamnă arta circului,
nu ceea ce se înţelege prin
accepţia comună a terme-
nului.Tot ce am făcut până
acum şi-a propus să scoată
circul din zona derizoriului.
Repertoriul acestei stagiuni
confirmă şi adaugă argumente
în plus la această pledoarie,
recunosc, pro domo. „Secre-
tele elfilor”, de pildă - pri-
mul spectacol al stagiunii
- , aduce în scenă actori de
prestigiu ai scenei şi filmului
românesc: Manuela Hărăbor,
Alina Tomi, Silviu Biriş şi Tomi
Cristin. Iar dresorii şi acrobaţii
acestei superproducţii sunt
într-adevăr cunoscuţi în afara

30 www.VREAU BILET.ro
 Spectacolele „Secretele elfilor”sunt
programate în fiecare sâmbătă, de la
ora 15:00 şi duminica de la orele 15:00 şi
18:30.
Preţul biletelor: loja I – 50 RON, loja
II – 45 RON, loja III – 40 RON, stal I – 25
RON, stal II 20 RON, stal III – 17. În cursul
săptămânii, la matinee, pentru grupuri-
le organizate preţul biletului este de 10
RON.
Informaţii suplimentare, la tel.
210.41.95 sau 210.24.19. Pentru grupuri
organizate: 210.42.95 (birou organizare
spectacole) sau 210.49.98 (casa de bile-
te).

REPERTORIU:
„Secretele elfilor”- spectacol de circ,
premieră pe 14 octombrie;
“Micul Paris”- spectacol de cabaret,
premieră pe 28 octombrie. Interzis mi-
norilor!;
“Anotimpurile Crisalidei” - spec-
tacol de poezie şi dans contemporan,
premieră pe 11 noiembrie;
“Îmblânzirea scorpiei” – musical ba-
zat pe textul lui Shakespeare, premiera
pe 25 noiembrie.

www.VREAU BILET.ro 31
 Cazacii zburători
50 de balerini-luptători
P amântul Rusiei a fost
străjuit sute de ani de
celebrii cazaci luptători,
cunoscuţi în istorie ca
„apărători ai frontierelor”.
Prestigiul istoric al cazacilor a
dus la crearea, în 1990, în re-
giunea Lipetsk (locul naşterii
poporului cazac) a Ansam-
blului “Cossacks of Russia”.
Primul spectacol a avut loc
pe principala scenă a ţării,
Teatrul „Russia” din Moscova,
în octombrie 1991.
Spectacolul „Cazacii
zburători” din 8 decembrie de
la Sala Palatului este o epopee
cazacă împletită cu poveşti de
dragoste. “Cossacks of Rus-
sia” este unul dintre cele mai
respectate şi premiate grupuri
de dansatori din Rusia.
După spectacole de succes
din Spania, Portugalia, Grecia,
Iugoslavia şi Marea Britanie,
se poate vorbi şi despre o
recunoaştere la nivel euro-
pean a calităţilor celor 50 de
balerini supranumiţi “cazaci
zburători” datorită spectacu-
loaselor acrobaţii aeriene.
Tolstoi:
„Rusia este făcută de cazaci”
Numele de cazac a intrat în
limbile europene prin france-
zul cosaque, probabil pe filiera
limbii poloneze (kozak). “Ca-
32
zac” este derivat din cuvântul
turanic quzzaq, care este
tradus prin „aventurier” sau
„om liber”. Acest cuvânt a fost
menţionat pentru prima oară
şi convoaiele de aprovizionare.
Aceste atacuri au fost printre
primele exemple de strate-
gie a războiului de guerilă şi,
într-o oarecare măsură, ale
într-o cronică rutenă din 1395. operaţiunilor speciale, de co-
Cazaci (qazaqlar) se numeau mando, aşa cum le numim noi
şi apărătorii frontierelor din astăzi. Poveştile cazace i-au
Hanatul Kazanului. inspirat pe mulţi scriitori ruşi,
Aceştia au servit ca tru- printre care şi Lev Tolstoi,
pe de graniţă şi apărători ai care spunea că „Rusia este
oraşelor, forturilor, aşezărilor făcută de cazaci”.
şi punctelor comerciale şi
au devenit o parte integrantă
a armatei ruse. În secolul al
XVI-lea, pentru a apăra zonele
de frontieră de năvălirile
tătarilor, cazacii făceau servi-
ciu de patrulare şi observaţie a
mişcărilor hoardelor de tătari
şi nogai din regiunile de stepă.
Au fost folosiţi şi ca ghizi
în cele mai multe expediţii ale
geografilor, negustorilor sau
topografilor. În 1648, cazacul
Simeon Dejnev a deschis tre-
cerea dintre Asia şi America de
Nord. Cazacii au avut un rol de
prim rang în toate războaiele
din secolele XVII-XIX, aşa cum
au fost războaiele ruso-turce
sau războaiele ruso-persane.
În timpul invadării Rusiei
de armatele napoleoniene,
cazacii au fost cei mai temuţi
adversari ai francezilor. Ei
au participat la luptele de
partizani în teritoriul cuce-
rit vremelnic de Napoleon,
atacând liniile de comunicaţie
www.VREAU BILET.ro
www.VREAU BILET.ro 33
 Johann Strauss Ensemble din nou la Bucureşti
Iată-ne ajunşi la al treilea eveniment români? Spectacolul „Vienna Spirit” de
ce poartă emblema “Johann Strauss la Sala Palatului, programat pentru luna
Ensemble”, de data asta cu spectacolul decembrie, va beneficia şi de prezenţa
„Vienna Spirit”. Dacă multe capitale euro- sopranei de talie internaţională Judith Ha-
pene au zilele lor de concerte de muzică lasz, a unui grup cu voci de vis, “Alayan-
clasică, special dedicate Sărbătorilor de na”, ca şi a unui ansamblu de dansatori de
Crăciun, de ce nu ar avea şi melonamii vals vienez.

De la Mozart la Dvorak
Orchestra Johann Strauss a fost
fondată de muzicieni ai Orchestrei Bruk-
ner din Linz în anul 1985. De-a lungul
timpului au fost cooptaţi în orchestră
muzicieni talentaţi de toate naţionalităţile.
Sunetul tipic şi unic austriac, plus o
picătură de umor stau la baza succesului
acestei orchestre de virtuozi, aplaudată
cu entuziasm de spectatori de pe toa-
te meridianele. Muzicienii de la Johann
Strauss Ensemble vor completa un ciclu
de concerte, ce i-au purtat de la izvoare
şi până la gurile de vărsare ale Dunării,
devenind călători imaginari pe valurile
“Dunării Albastre”.
Repertoriul ansamblului conţine
lucrări ale familiei Strauss şi ale altor
mari compozitori, precum Mozart, Haydn,
Beethoven, Schubert sau Dvorak.
S-au bucurat de reprezentaţiile or-
chestrei Johann Strauss Ensemble spec-
tatori din Paris, Londra, Monaco, Madrid,
Roma, Bruxelles, Berlin, Zurich, Ham-
burg, Salzburg şi, desigur, Viena. Concer-
tele umanitare au implicat orchestra În
munca unor puternice fundaţii caritabile,
cum ar fi “Nachbar In Not“ (pentru fosta
Iugoslavie), “Cf Kinder” şi “Dr. Christian
Barnard Fund”.
Toate recomandările creează premiza
unui spectacol de mare valoare, de care
se vor bucura toţi cei prezenţi la acest
eveniment. „Vienna Spirit” va fi un dar
de Crăciun făcut publicului spectator din
România de Memento Music.

34 www.VREAU BILET.ro
19 decembrie 2006
Sala Palatului

www.VREAU BILET.ro 35

Între cool
şi kitch
Sunt împotriva sintagme-
lor imbecile de tipul „meseria
de intelectual” sau „mese-
ria de artist”. Poate este un
cuvânt compromis, dar eu
mă încăpăţânez să cred că nu
suntem încă animale dintr-o
turmă care execută psihic le-
gea mulţimii… De aceea, îl voi
folosi în sensul lui adevărat,
nobil, care pe mine simt că
mă reprezintă. Deşi nu cânt
în bikini, nici nu mă agit prin
filme pe care nu le inţelege
nimeni, apoi pe la la emisiuni
tv, dând „iecsplicaţii” pline
de înţelepciunune de stradă.
Deci, care ar fi definiţia Ar-
tistului? Să încercăm : acel
suflet care, în aceeaşi viaţă în
care unii se chinuiesc să facă
lanţuri de patiserii şi echipe
de fotbal , el se încumetă să
„traducă” frumosul (încerc
să fiu optimist!) în diverse-
le lui forme de manifestare
şi limbaje. Eu cred că artist
poate fi orice persoană,
indiferent de profesia în care
se specializează, cu condiţia
să-şi asume, să ducă până
la capăt, un demers artistic,
36
Radu Fornea
în ciuda şi împotriva celor
care-l ignoră. Întreb: cum e
mai bine? Să faci parte din
curent, să fii în „mainstre-
am”, să te supui personajelor
diriguitoare de stil din so-
cietate şi să te imbraci cum
se poartă, să cânţi cum se
poartă , să vorbeşti cum se
poartă, cu alte cuvinte să faci
parte din tabelul populaţiei
dinamice, cuprinse între şi
între, cu bla, bla pregătire
intelectuală , buna masă de
manevră pentru politicieni şi
cumpărătoare ideală de orice
produse? Sau să-ţi asumi
riscul de a ridica şi tu două
degete şi să spui: „Am ceva
nou„, „Sunt altcumva”, „Aş
putea să vă arăt”? Poate că, în
fond, chintesenţa faptului de
a fi creativ, de a fi Artist, se
reduce la o întrebare simplă:
pot şi EU?
Din păcate, se merge tot
mai mult pe ideea “uite-te
la nenea cum se face, aşa şi
aşa”. Şi - iaca poznă! - a mai
luat naştere un mic robot ,
un mic zombie. Şi aşa apare
eticheta: „ăla e aşa, nu e cool”
, „ăla e pe dincolo , ce cool e”.
Păi cine a zis? „Radio GAga”
, „Radio Gugu” . Aaa, nu tu?
Nu procesoarele cu care eşti
înzestrat? Nu conştiinţa ta?
Nu reperele tale valorice des-
pre ce îţi place şi ce nu? Cum
adică? Pentru că ăia dau aia
la radio sau, mai grav, pentru
că aşa a zis nenea de la radio
! Păi e nasol! Cred că ar tre-
bui să facem o campanie: „Nu
mai imita! Creează ceva!”
Scurtă
a dan
India – 6.000 de versuri despre dans,
muzică şi teatru
La indienii antici dansul în-
semna geometria ideală a formei,
îngemănarea artelor, dar în acelaşi
timp dinamism. SHIVA, simbolul
mitologiei hinduse, considerat sursa
oricărei activităţi, era si Prinţul suprem
al dansului. El dansa fără încetare,
dansul lui simbolizând forţa creatoare
a naturii. Cele 108 stiluri inventate de
SHIVA s-au transmis până la învăţatul
BHARATA, autorul celebrului tratat
(6.000 de versuri) despre dans, poezie
şi teatru. Caracteristica principală
pentru practica muzicală indiană era
legătura dintre cânt, cuvânt şi gest.
Mişcările capului şi ale mâinilor se
alăturau muzicii, astfel dezvoltându-
se în mod deosebit muzica de dans
„Sulu”. O dată cu arta dansului, se
dezvoltă arta pantomimei.
Epaminonda, dansatorul
În China antică, muzica însemna
cea mai de seamă artă. „Cartea Cân-
tecelor” este considerată cel mai vechi
document de creaţie populară chineză,
cuprinzând 305 povestiri în versuri,
unele având semne indicatoare de
ritm, de pauze şi unduiri expresive.
De la mijlocul secolului al III-lea î.Ch.
existau la curte orchestre de peste 800
de muzicanţi şi formaţii de peste 100
de dansatori.
Dansul a cunoscut multe forme
de rafinament şi la vechii greci. Un
personaj ilustru precum EPAMINON-
DA îşi trecea în biografie calitatea de
„bun dansator”. Romanii au preluat
dansurile greceşti şi au realizat forme
noi. Este cunoscut „dansul sabienilor”
care, în cursul lunii martie, evoluau
într-o succesiune de salturi şi sărituri
în jurul altarului lui MARTE - zeul
www.VREAU BILET.ro
 istorie
nsului
a dansului
A RISTOTEL explica originea ritmului prin funcţiile fiziologi-
ce ale omului, referindu-se mai ales la bătăile inimii, cel
mai perfect metronom. Nevoia de a dansa este în ultimă
instanţă o nevoie de ritm caracteristică omului normal si sănătos.

războiului, ţinând în mână un scut şi dansurilor sale se datorează primele

în care loveau cu un băţ. apariţii din dansurile sportive actuale.
Tangoul şi valsul au rădăcini în secolele
Dansurile Evului Mediu XVIII-XIX, foxtrotul la graniţa secolelor
În Evul Mediu, dansul se XIX-XX, iar dansurile latine în dansurile
găseşte la curtea regilor, în negrilor de pe plantaţiile din America.
castelele feudalilor, împletit
cu jocul actorilor. Îl găsim şi în
casele ţărăneşti, ca un mijloc de
distracţie al păturilor nevoiaşe.
Apare dansul curativ sau cel
am magiilor albe şi negre. Un
caracter aparte îl au dansurile
popoarelor nomade, în special
ale ţiganilor. Dansul curţii se
vrea distinct de cel al ţăranilor.
Apar coregrafi şi cântăreţi de
muzică de dans. Dezvoltarea
cetăţii (oraşelor) determină, o
dată cu apariţia breslelor, un
dans al cetăţii, diferit de cel
folcloric tradiţional. Tot oraşului

Valsul vienez
Există mai multe versiuni privind originea acestui dans. Prima variantă o plasează
în secolele XII – XIII în zona de sud a Alpilor germani, dansul aparând sub denumirea de
“Nachtanz”.
Predecesoarele Valsului Vienez au fost dansurile „Allemande” şi „Menuetul”. Valsul
propriu-zis este însă vienez şi a evoluat în Austria şi Bavaria, sub denumiri ca Dreher,
Deutscher sau Laendler, ultimul, originar din Bavaria, fiind chiar părintele Valsului Vienez.
Valsul era supranumit „dansul interzis”, deoarece, atunci când a ajuns în sălile vieneze
de dans, partenerilor le era permis să se atingă! Asta era ceva nemaiauzit şi a avut ca
rezultat condamnarea acestui dans, de biserică şi conducătorii comunităţilor austriece.
Dar, pentru că era preferatul tinerilor, a continuat să fie dansat. În 1787 a fost adus pe
scena Operei din Viena, dând naştere unor dezbateri aprinse. Mozart a fost un admirator
înflacarat al acestui dans, într-una dintre operele sale, Don Giovanni, fiind cântate trei
valsuri unul după altul.
O altă variantă a originii valsului este cea apăruta într-un articol din 1882 al revistei
“La Patrie”, care pretindea că acesta s-ar fi dansat pentru prima oară la Paris, în 1178, sub
numele Volta.
Prima melodie de Vals Vienez datează din 1770. În 1813, George Gordon Byron con-
damna Valsul ca fiind frivol. În 1816 el a fost acceptat totuşi şi la Londra, dar abia in 1833 li
s-a permis femeilor măritate să-l danseze.
Valsul este legat de Viena prin muzica familiei Strauss. Valsurile vieneze au fost însă
consacrate şi de alţi compozitori de muzică clasică, ale căror lucrări au ajuns adevărate
capodopere, dintre care amintim “Lacul lebedelor”, “Frumoasa din pădurea adormită”,
“Spărgătorul de nuci”, cunoscute de o lume întreagă.

www.VREAU BILET.ro 37
 Părerea regizorului
“Doi bărbaţi pentru
o moarte”
un film interzis înainte de a rula pe ecrane
Î
n 1970, regizorul Gheorghe Naghi (autorul,
împreună cu Aurel Miheleş, al capodoperei
cinematografice “Două lozuri”, cu Grigore
Vasiliu Birlic), a realizat unul dintre cele mai
tulburătoare filme ale cinematografiei noastre:
“Doi bărbaţi pentru o moarte”.
38
Este povestea tragică a unui triunghi amoros
(“triunghi” în sensul shakespirian al cuvântului),
în care doi bărbaţi, un român şi un ungur, iubesc
aceeaşi femeie. Ea, o româncă (Monica Ghiuţă)
are un copil cu românul (Ilarion Ciobanu) dar
este căsătorită cu ungurul (Matei Alexandru).
Femeia comite un gest patriotic (arborează, în
timpul nopţii, drapelul românesc pe o clădire)
şi intră în vizorul nemţilor (acţiunea filmului se
petrece în timpul războiului, iar satul era ocupat
de germani). Cei doi bărbaţi, ca s-o salveze, îşi
asumă fiecare fapta, în faţa ocupanţilor. În final
sunt omorâţi amândoi. Filmul este şi astăzi de o
tulburătoare actualitate. Şi totuşi a fost interzis
de autorităţile comuniste, înainte de a rula. Ori-
când poate fi reluat şi, mai mult ca sigur, ar fi un
succes de casă. Doar că nu s-a gândit nimeni...
Ne-a relatat povestea acestei interdicţii, chiar
Gheorghe Naghi, regizorul filmului:
Un secui şi un român cu nume maghiar
“Doi bărbaţi pentru o moarte” a fost inter-
zis, chiar în “epoca de aur” a aşa zisei prietenii
româno-maghiare. Pe bunicul meu, de origine
pur română, îl chema Mare şi era de meserie
tâmplar în secuimea din comuna Ojdula, judeţul
Trei Scaune. În acele timpuri, la botez se evita să
se pună nume româneşti, ci doar maghiare, prin
traducere (Nögy înseamnă Mare)... Filmul, cum
spuneam, tratează o poveste adevărată, scrisă
www.VREAU BILET.ro
cu fidelitate şi talent de Sütö
András. Mai târziu, după aşa-zisa
revoluţie, Suto Andras a fost bătut
zdravăn chiar de unii maghiari
de-ai lui. O fi fost o răzbunare
pentru povestea sinceră scrisă
de el. Cine poate şti? Scenariul
l-am scris, deci, împreună cu Sütö
András. Era firesc, eu fiind român,
născut în Moldova, iar el, scriitor
şi poet secui, din tată-n fiu. După
trecerea acelor evenimente tul-
buri din Ungaria şi Cehoslovacia,
am considerat că este de datoria
mea să abordez o temă, pe cât
de reală, pe atât de binevenită în
acele timpuri, destul de neclare şi
pe la noi, în acele judeţe.

Slugile Cabinetului 2
Însă “Doi bărbaţi pentru o
noarte” a fost pedepsit de unele
guri rele, slugile unei culturi
dirijate de la Cabinetul 2.
Dar să revin... În timpul
prospecţiilor, a avut loc un
accident auto în urma căruia
au murit doi dintre cei mai buni
colaboratori ai mei. Şi eu m-am
aflat în acea maşină, dar nu-
mai “doi bărbaţi” şi-au pierdut
viaţa. Evenimentul nefericit mi-a
sugerat titlul filmului. Împotriva
durerii pe care o simţeam şi eu,
şi Sütö András, am considerat
că nu trebuia să renunţăm la
realizarea filmului. Şi filmul a fot
făcut, uimind prin calitatea lui
artistică, sinceritatea şi adevărul
istoric de necontestat.
La cele trei comisii de viziona-
re de la “Casa Scânteii”, am dat ri şi nemţi ai teatrelor din Ardeal, au avut o
socoteală pentru fiecare cadru sau secvenţă, prestaţie extraordinară. Şi totuşi nu s-a scris
am dat explicaţii pentru finalul poveştii, când nici o cronică!
cei doi eroi mor împreună. Eroii principali,
Ilarion Ciobanu, Matei Alexandru şi Monica De ce?
Ghiuţă, însoţiţi de câţiva mari actori maghia- Ministerul Culturii a apreciat pozitiv “Doi
bărbaţi pentru o moarte”. După o “importantă
vizionare”, doar tovarăşa Constanţa Crăciun
(ministrul Culturii la acea vreme) a spus că filmul
este, într-adevăr, “meritoriu”, dar a recoman-
dat ca Naghi şi András să-şi schimbe numele şi
să se treacă nume româneşti pe generic. De ce,
domnule Ion Brad (moţ de origine, preşedinte,
pe atunci, al cinematografiei), de ce domnule
Hegheduş? De ce?
“Doi bărbaţi pentru o moarte” a rămas şi
astăzi un film interzis în România! De ce?
Poate pentru că a rulat şi mai rulează şi astăzi
cu succes în Ungaria, Germania, Rusia şi, cul-
mea!, în Cuba. Nu m-ar surpinde să fie proiectat
şi la închisoarea “Guatanamo” din S.U.A.”

www.VREAU BILET.ro 39
 Cronica de film

A fost sau n-a fost?

Lexa Axinte

A fost sau n-a fost (Revoluţie)? el este absolut monu- mândrie pe Jderescu,
Cetăţenii Pişcoci şi Mănescu au mental, prototipul clasic Mănescu şi Pişcoci (Ion
fost sau n-au fost în piaţă înain- al bătrânului care trăieşte Sapdaru, Mircea An­
te de ora 12:08 ? Au fost sau nu în trecut şi care are im- dreescu şi Teodor Corban)
prezenţi în piaţa orăşelului în presia că le ştie pe toate, într-o scenă de excepţie,
momentul în care toată ţara stri- punând mereu punctul pe adi­că într-un talk-show
ga “Timişoara, Timişoara!” sau “i” (a se citi sare pe rană la o televiziune de ne­
“Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai sau paie pe foc), vocea profesionişti, turnată în
e!” ? La 16 ani după ce dictato- raţiunii care trage toate timp real.
rul părăsea Bucureştiul într-un concluziile mai mult sau Probabil că, după ce se
elicopter, aceste întrebări încă mai puţin corecte. vor aprinde luminile în ul-
reuşesc să trezească interesul Jderescu, alt minunat timul cadru, se va aprin-
cetăţenilor din micul orăşel de personaj, patronul pos- de şi un beculeţ în capul
provincie unde aparent niciodată tului local de televiziune, unora care ne enervează
nu se întampla nimic. este acel gen de jurnalist pe noi, tânăra generaţie,
După “Visul lui Liviu” şi semidoct, mai din topor şi atunci când se aud vor-
“Călătorie la Oraş”, Corneliu foarte dedicat, însă lipsit bind aiurea în tramvai sau
Porumboiu ne introduce, prin de simtul raţiunii şi uneo- pe linia lui 300...!
recentul său film “A fost sau n-a ri chiar de bunul simţ.
fost?”, în acelaşi univers sordid, Doamnelor şi dom- (Text preluat de pe
adică pe plaiurile sale natale, nilor, vi-i prezentăm cu www.videofil.ro)
unde mizeria şi dezordinea fac
legea, în acelaşi timp constituind
o inepuizabilă sursă de umor.
Unele cadre sunt filmate atât de
bine (panurile de peste blocuri şi
cadrele fixe cu străzile), având
un aer exotic şi fascinant ( uneo-
ri de o mare sensibilitate şi poe-
zie), încât l-ar face gelos şi pe un
Kusturica.
Heraclit spunea că “nu ne
putem scufunda de două ori
în acelaşi rău”. Oare? Ei bine,
unii dintre noi se pot scufunda
de două ori în aceeaşi mocirlă
enervantă şi penibilă.
Pentru profesorul Mănescu
nu e destul că s-a făcut “de râ-
sul satului”, cheltuindu-şi între-
gul salariu pentru a-şi plăti da-
toriile la cârciumă. Nu domnule,
el trebuie să-şi dea şi aere de
revoluţionar, să apară pe post şi
să fie umilit în public, pe micul
ecran, spre deliciul nostru, al tu-
turor privitorilor marelui ecran.
La fel stă treaba şi cu domnul
Pişcoci. Moş Crăciun de carieră,

40 www.VREAU BILET.ro
“MOFTURI 1900” pe DVD
“După Caragiale, cine
mai poate fi original?”
T VRMEDIA, în colaborare cu CNC, lanseză pe piaţa
audiovizuală, în seria “filme de colecţie”, un nou DVD, care
cuprinde pelicula maestrului Jean Georgescu, MOFTURI
1900, realizată în sudiourile Buftea, în anul 1965.
Este vorba despre o suită de şapte schiţe ale lui Ioan Luca
Caragiale, cu o distribuţie de excepţie: Birlic, Giugaru, Mircea
Crişan, Vasile Tomazian, Cella Dima şi… (pe atunci, tinerii) Horia
Şerbănescu, Radu Zaharescu, Sanda Ţăranu, Iurie Darie şi Ion
Dichiseanu. DVD-ul prilejuieşte o reîntâlnire cu eroii schiţelor:
Bubico, Amicii, O conferinţă, CFR etc.
Ioana Bogdan

Jean Georgescu: “Caragiale Horia Şerbănescu, unul din-

este alfa şi omega spiritului
comic”
Filmul se prezintă în
condiţii tehnice foarte bune,
fiind reetalonat, cu sunetul şi
culoarea optimizate. O noutate
de excepţie! Filmul este, pen-
tru prima dată, titrat în limbile
franceză şi engleză. Marele
cineast a legat schiţele în jurul
noţiunii de berărie, local unde
Miticii micului Paris tocau
evenimentele existenţiale,
mari sau neînsemnate, cu
aceeaşi savoare. Căci,”un
eveniment nu este eveniment,
dacă n-a trecut pe la berărie”.
Cunoscător fin al lumii
lui Nenea Iancu, regizorul
şi scenaristul filmului Jean
Georgescu (cineast de renu-
me european prin anii ’30,
cu activitate de succes în
Franţa) scria în ”Caiete de
supravieţuire”: “Caragiale
este alfa şi omega spiritu-
lui comic şi satiric al acestei
naţiuni... Pe lângă calităţile
de literat, I.L.Caragiale a fost,
s-ar putea spune, şi un mare
<<scenarist>>. Nuvelele lui
sunt în fond o suită de imagini
conturate într-o naraţiune
foarte cinematografică. Înainte
de toate, Caragiale este sce-
narist, el povesteşte vizual. La
1900 născocea scenarii fără
să ştie că vreodată schiţele
lui vor fi făcute film. E colosal
cât de multe îţi poate sugera.
După Caragiale, cine mai poate
fi original?”.
Horia Şerbănescu: “Ilustrul
creator Jean Georgescu era un
imens posesor de idei”
“Pentru Jean Georgescu
cinematograful a fost sino-
nim cu viaţa. A fost dragoste,
pasiune, destin. În tinereţe i
se spunea Georgescu-film,
apoi a devenit simplu: MAES-
TRUL. Aşa îi spuneau colegii de
breaslă, aşa îl salutau toţi cei
pe care, odinioară, îi întâlnea
în obişnuitele sale plimbări pe
Calea Victoriei. Le răspundea,
ridicându-şi cu eleganţă pălăria.
Un gest uşor desuet, dar care
avea în el curtoazia şi orgoliul
unei civilizaţii europene”- spu-
nea Viorica Bucur.
tre actorii apreciaţi de maestru,
scria: “Ilustrul creator Jean
Georgescu era un imens pose-
sor de idei, de proiecte, de visuri
cinematografice.
“Tinerele generaţii de astăzi
sunt văduvite de faptul că nu
l-au cunoscut şi pot să afirm,
cu experienţa celor 66 de ani de
activitate culturală - dintre care
aproape 10 pe alte meridiane
- că Jean Georgescu ar fi fost
una dintre marile vedete ale
cinematografiei mondiale, dacă
nu ar fi avut handicapul de a se
fi născut aici. Era un mare om de
cinema, dovadă că puţinele sale
producţii din afara graniţelor
româneşti au fost subliniate de
succese certe” – afirmă marele
actor Ion Lucian.
Un film care nu trebuie să
lipsească din casele dumneavoastră!
O operă de artă cinematografică de
excepţie!
O performanţă actoricească
memorabilă!
Un excelent şi inegalabil material
didactic pentru elevi şi studenţi!
MOFTURI 1900 se poate cumpăra
din librăriile Diverta, supermarketu-
rile Metro, Cora, Carrefour, librăria
Cărtureşti, DTG - Arte, VIC Music
Trade, Vivo Music - Cluj Napoca,
reţeua de Librării Bucureşti, dar şi
prin telefon, la 317.45.91

www.VREAU BILET.ro 41
 “Cel mai
iubit dintre
pământeni”
la a doua premieră
A fost, după 1989, cel mai vizionat film
românesc în străinătate, deşi nu a fost
difuzat niciodată în sălile de cinematograf
din ţară. Motivul: Româniafilm a impus condiţii
dezonorante
Filmul lui Şerban Marinescu,
“Cel mai iubit dintre pământeni”,
realizat în perioada 1992–1993, în
regia lui Şerban Marinescu, este,
fără îndoială, o capodoperă. În
plus, a fost un regal actoricesc.
Nici un film românesc, nici până
atunci, nici de atunci încoace, nu
a beneficiat de o distribuţie atât
de grandioasă. S-a filmat, timp de
35 de zile, cu o dăruire şi un entu-
ziasm fără precedent. Era primul
film privat românesc şi toată echipa
credea că participă la o revoluţie în
cinematografie.
Cântec de lebădă
“Cel mai iubit dintre pământeni”
a fost cântecul de lebădă al unor mari
actori: Ştefan Bănică, George Constan-
tin, Nino Anghel, Aristide Teică şi Ilea-
na Predescu. Regretata actriţă juca în
film rolul unei femei bolnave de cancer
în ultima fază, în timp ce ea chiar sufe-
42
Miron Manega
rea de cancer în ultima fază. Alţi mari
actori din distribuţie au fost: Ştefan
Iordache, Maia Morgenstern, Gheor-
ghe Dinică, Mitică Popescu, Mircea
Albulescu, Dorel Vişan, Colea Răutu,
Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Tora
Vasilescu, Valentin Uritescu, Emil
Hossu, Bujor Macri etc. Pe lângă regia
de excepţie, filmul avea şi toate datele
unei producţii cu succes de casă, iar
momentul lansării era cât se poate de
oportun. Din păcate a rămas doar un
film de referinţă al cinematografiei
româneşti, cu încasări zero.
O capodoperă îngropată
Societatea “Electronum”,
producătorul filmului, a considerat
că e dezonorant pentru ea, ca inves-
titor integral, să accepte doar 35%
din încasările rezultate din vânzarea
biletelor, în timp ce grosul, adică 65%,
să fie încasat de Româniafilm, care nu
investise nici un leu. Aşa că a preferat
www.VREAU BILET.ro
Ştefan Iordache şi Maia Morgenstern, soţ şi
soţie în „Cel mai iubit dintre pământeni”
să nu mai difuzeze filmul prin această
reţea. Din păcate, la vremea aceea, nu
existau mall-uri sau alte alte forme
de difuzare a filmelor pe peliculă.
Cu excepţia Sălii Palatului unde, de
altfel, filmul a şi rulat, timp de o
săptămână, cu casa închisă.
Investiţia producţiei s-a ridicat la
250.000 de dolari şi a fost suportată
integral, aşa cum am spus, de S.C.
Electronum, condusă de regretatul
Marin Tudor. Toţi banii pe care acesta a
reuşit să-i recupereze, prin difuzarea
pe posturile tv şi prin proiecţia în câteva
spaţii improvizate (săli de sport, cluburi
etc.) au fost mai puţin de 10. 000 de
dolari, deci nici 4%.
Cariera internaţională
“Cel mai iubit dintre pământeni”
a fost prezentat la aproape toate
festivalurile europene şi canadiene
www.VREAU BILET.ro
de film, dar niciodată în concurs.
Pare neverosimil, dar producătorii
nu aveau informaţii legate de regu-
lamentul de participare la festiva-
luri, iar Româniafilm, care deţinea
aceste informaţii, nu a luat în consi-
derare filmul la selecţie, pentru că
era o producţie particulară. Cariera
internaţională a filmului a început
la mult timp după lansare, în 1994,
când a fost vizionat de Pierre Henri
Delaux, selecţionerul festivalului de
la Cannes. De atunci, “Cel mai iubit
dintre pământeni” a tot circulat prin
Europa, Statele Unite şi Canada.
Luna viitoare, filmul va fi re-
lansat, de data asta pe suport
DVD. Iniţiativa acestei remarcabile
restituiri aparţine Asociaţiei pentru
Viitorul European al României. Lan-
sarea va avea loc la sfârşitul lunii
noiembrie.
43
 INTERVIU
DOREL VIŞAN:
„Am fost la psihiatru
ca să mă vindec
de Creangă” „Aveam mers de raţă şi
vorbeam moldoveneşte”

D
Dana Andronie orel Vişan s-a retras la ţară, în judeţul Cluj, după
filmările la „Vânătoarea” producţie în regia lui
Şerban Marinescu (titlul e deocamdată provizoriu,
iar filmul e inspirat după romanul lui Dinu Săraru, „Ciocoii
noi cu bodyguard”). Am stat de vorbă cu actorul în singu-
rul loc unde avea semnal (sau mai bine zis unde telefo-
nul său mobil avea câmp): lângă biserică. A fost cea mai
“ţeapănă” discuţie de care a avut parte actorul vreodată.
Dorel Vişan a stat nemişcat timp de-o jumătate de oră, că
altfel fugea semnalul…

44 www.VREAU BILET.ro
Cum arată ciocoii noi cu
bodyguard?
Dorel Vişan: (Râde). Cu
siguranţă, ciocoii noi bat
filmul. Filmul lui Şerban Ma-
rinescu este foarte cuminte
faţă de ce se întâmplă în re-
alitate… Cum se spune acum
în româneşte… we don’t like
(nu ne place n.r.), dar ăsta
este adevărul! Ciocoii cu bo-
dyguarzi îi întâlnim la orice
pas, îi vedem la televizor
cum ies din procese curaţi ca
Albă ca Zăpada, îi vedem la
Parlament, în fruntea Came-
relor… Mai sunt şi ăia care
nu se văd, sunt mai pitulaţi
prin provincie, dar există!
V-a fost vreodată teamă de
vreun rol?
Da. Îmi amintesc de maes-
trul Birlic, cu care discutam
foarte mult când eram tânăr,
cât îi era de teamă când
primea un rol. Credea că nu
poate să-l facă. Nu ştiu dacă
am împrumutat de la dânsul
această nelinişte pe care o
simt de fiecare dată când mi
se încredinţează un rol.
Ce-aţi păţit cu Ion
Creangă? E adevărat
că pusese stăpânire pe
dumneavoastră?
Da, aşa e. Nu mai pute-
am să scap de Ion Creangă.
În “Bulgăre de humă” am
intrat foarte greu în perso-
naj. Creangă a pătruns în
conştiinţa oamenilor într-un
anumit fel. Şi nu poţi să-l faci
altfel. Poţi să faci doar ceea
nu ştiu oamenii despre viaţa
lui Ion Creangă, care nu se
prezintă în film, ci în desti-
nul lui. De fapt acesta este
crezul meu: un actor trebuie
să reconstituie un destin,
nu să facă un rol. Oricine
are puţină memorie poate
să interpreteze un rol. Ei,
bine, după ce s-au terminat
filmările, eu continuam să
mă comport ca Ion Creangă,
aveam mers de raţă, vorbe-
am moldoveneşte… Am fost
la psihiatru şi m-am vindecat
într-un an. Încet-încet, am
reuşit să ies din personaj.
Dar îi mai păstrez o nostalgie
şi, din când în când, îi mai
cer câte-un sfat…
www.VREAU BILET.ro
Acum vă ocupaţi foarte mult de
agricultură pentru că pământul
este mai roditor decât cel din
cultură?
(Râde)… Întotdeauna m­‑am
ocupat de agricultură. Un
actor se încarcă atunci când se
aproprie de natură, îi urmăreşte
legile, îi ascultă bătăile inimi şi
ale sufletului. Numai civilizaţia
ne-a făcut să devenim păcătoşi,
nişte amărâţi de democraţi care
nu mai ştiu ceea ce este bun şi
adevărat. Când lucrez la albi-
ne, ascult foarte mult radioul.
Televizorul îmi face rău, nu
mă mai înţelepţeşte cu nimic.
Enăchiţă Văcărescu a spus:
“V-am dat teatrul, vi-l păziţi. Cu
el năravuri îndreptaţi!”. Iar noi
nu îndreptăm năravuri, noi le
propovăduim. Nu pot să accept
această formă de teatru care
există acum. Probabil că nu
înţeleg eu înnoirea. Am expri-
mat această neputinţă şi într-o
poezie: “Bătrânul nu-nţelege
a lumii înnoire/, dar aprig din
fire/ îşi varsă din străchini
chişleagul”… Nu-mi vărs
chişleagul, pentru că îmi dau
seama că trebuie să mă refugiez
în altă parte, în lectură sau în
film. Nu mă duc oriunde sunt
chemat, la toate bazaconiile, ci
doar acolo unde simt că pot să
fac ceva.
„Actorul a devenit un
funcţionar cultural”
Să fii actor este o meserie?
Nu. Drept dovadă este faptul
că nu poţi să trăieşti din actorie,
nici măcar ca un dulgher! Cred
că actorul este un misionar, un
propovăduitor laic. Trebuie să
sufere pentru creaţia lui, aşa cum
suferă călugărimea sau oamenii
care şi-au ordonat sufletul spre
credinţă. Trebuie să se ocupe de
partea nevăzută a destinului oa-
menilor, şi să nu propovăduiască
împotriva “evangheliei” teatrului.
Când eram tânăr, toţi actorii voiau
să fie Hamlet. Bineînţeles, teatrul
te primea cu braţele deschise,
dar în acelaşi timp te şi testa, să
vadă cât de bine eşti pregătit, cum
“furi” de la ceilalţi, cum îţi faci
treaba… Acum nu se mai respectă
această “religie”. Din păcate,
actorul a devenit un funcţionar
cultural.
Dorel Vişan lasă ceva veşniciei?
M-am străduit. Ceea ce las
eu veşniciei este o scamă în
eternitate. Înseamnă că mi-am
făcut datoria în viaţa asta, pe
pământul ăsta.
Artistul bucătar şi Capela
Sixtină
Să vorbim puţin şi despre
bucate, mai exact despre cartea
dumneavoastră în bucate!
Mă ocup doar de lucruri
naturale. Cresc nişte roşii aici
în grădină! Dacă le-ai vedea…
Toată lumea vine să ia. Cartea
mea de bucate are şi un sector
despre răsfăţurile omului, care se
numeşte “Mâncare ca la mama
acasă”. Conţine, mai exact, reţe
cu mâncăruri pe care le făcea
maică-mea, oamenii de la mine
din sat, care foloseau doar produ-
se din grădină. Manuscrisul stă
undeva în bibliotecă, în bucătărie.
Singur nu se poate publica… Dar
gătesc după propriile reţete... Are
şi un moto. Băiatul meu cel mic,
care era mai mic acum zece ani,
mi-a spus să scriu pe prima filă:
“Folosiţi aceste reţete şi mâncaţi
cu încredere că nu veţi păţi nimic,
pentru că au fost experimentate
pe mine şi încă trăiesc”...
Ne puteţi da ingredientele celei
mai amare amărăciuni?
Trece vremea şi am ajuns la
o înţelegere a vieţii, a lumii şi
a lucrurilor, şi îmi pare rău că
nu am ocazia să împărtăşesc
această experienţă. Aş vrea să
o predau sau să o arăt într-un
film, prin destinul unui perso-
naj. Dacă Michelangelo n-ar
fi făcut Capela Sixtină, poate
n-ar fi fost împlinit. Nu că m-
aş compara cu el… Dar timpul
trece, o să ne întâlnim şi o să
avem şi noi capela noastră.
N-o să fie sixtină, dar o să
funcţioneze şi la noi spiritul lui
Adam…
După ce s-a terminat discuţia
“oficială”, Dorel Vişan a început
să-mi povestească ce a făcut
toată ziua: arase via. A rămas
să bem vin la anul când via îşi
va reveni şi va face struguri. Tot
atunci, poate, vom cinsti şi cape-
la “sixtină” a lui Dorel Vişan…
45
 Cronica muzicala
Cu spatele
la public
Dana Dorian
Într-una dintre reviste-
le săptămânale, am dat cu
ochii, la un moment dat,
de Măruţă. şi am rămas
trăsnită: Măruţă, care este
un afon profesionist, scria
despre muzică! Citindu-i
scurtul articol, am înţeles că
el este foarte în măsură să
scrie o cronică muzicală. Şi
asta pentru că el, un amator
sadea, care ştie despre Mo-
zart cam cât ştie şi despre
imnul statului Burkina Faso,
poate trece cu uşurinţă de
bariera ştiinţei muzicale
care îi face pe profesionişti
să judece muzica de pe
poziţii docte. Şi dacă muzica
se scrie, se cântă şi se pro-
duce pentru public, atunci
publicul este cel care ar tre-
bui să vorbească despre ea,
că doar lui i se adresează.
Este însă naţiunea în
măsură să se pronunţe în
privinţa unei voci, unei par-
tituri sau a unei prestaţii?
Răspunsul meu este DA,
chiar dacă în urma acestei
afirmaţii, îmi vor sări în cap
o grămadă de profesionişti.
Naţiunea ştie să „simtă”
un playback mai bine de-
cât mulţi dintre fanfaronii
care urcă pe scenă, ştie să
perceapă o „furăciune”, să
miroase o impostură, să
adulmece jocurile de culise,
partipriurile şi nepotismele.
Naţiunea vorbeşte azi despre
„feeling”, „plagiat” şi „emi-
sii vocale”, cu lejeritatea
46
cu care microbiştii vorbesc
despre faulturi, blaturi şi
arbitraje părtinitoare. Dar
nu asta am vrut? N-am
vrut să conturăm linia care
desparte antitalentul de
talent? Ei bine, asta s-a şi
întâmplat. Şi-atunci, artis-
tul, compozitor sau inter-
pret, fie el real sau inventat,
trebuie să-şi asume comen-
tariul public, de vreme ce
şi-a făcut publică creaţia.
Aşadar, de ce ar fi un pro-
fesionist mai îndreptăţit să
scrie despre muzică decât
Măruţă? Doar pentru că
unul ştie s-o facă şi altul
nu? Muzica se ascultă şi
se percepe. E adevărat că
nivelul de înţelegere este
diferit, în funcţie de nive-
lul de pregătire muzicală
al fiecăruia. Însă, în ultimă
instanţă, muzica se iubeşte,
nu se analizează.
Muzica este, într-adevăr,
treaba profesioniştilor, însă
atâta timp cât nu uită pen-
tru cine o creează. Muzica
performantă, făcută de
profesionişti care nu ţin cont
de urechile şi aşteptarea
celui care o ascultă, nu este
altceva decât onanism muzi-
cal. Un fel de concert în cada
de baie. Cu clăbucul pe ei,
artiştii apar apoi la televizor
şi-i acuză pe cei care au ceva
de spus pe limba oricui şi o
şi fac. Or, dacă faci muzică
doar pentru tine, şi nu pen-
tru ascultător, cum te mai
poate surprinde că naţiunea
nu-şi smulge hainele de
patimă şi că nu-şi dă ochii
peste cap de admiraţie la
fiecare combinaţie armonică
de „n” luată câte 3 sau la
fiecare macrameu vocal?
La ce i-au folosit Cătălinei
Toma vocea, harul şi stu-
diul susţinut, dacă ceea ce
scotea pe gură era un mileu
de note? De ce are O-Zone
succes, până şi „post-mor-
tem”, cu nişte piese pe care
orice profesionist zdravăn
la cap nu le-ar asculta de
două ori într-o viaţă? Dacă
profesioniştii şi-ar face me-
seria gândindu-se la public
mai mult decât la stricta lor
plăcere, atunci: muzica ar
suna altfel, gustul publicului
ar putea fi îndrumat, discret,
spre alte genuri, iar artistul
merituos n-ar mai sta, ca
fetiţa cu chibrituri, lipit de
vitrina cu „ozoni” şi „activi”.
Dacă muzica de azi arată în
halul în care arată nu e vina
publicului şi nici a imposto-
rilor care profită cu succes
sezonier de flagelul amato-
rismului. Ci a celor care îşi
fac meseria stând cu spatele
la public.
În concluzie, un compo-
zitor care face muzică doar
pentru el şi pentru elită este
ca un preot care predică
într-o biserică goală. Şi
unul, şi altul vorbesc singu-
ri. Ceea ce este chiar împo-
triva menirii lor.
www.VREAU BILET.ro
Lăutarii vechi şi noi Miron Manega

D
ocumentele vremii spun că, în 1599, la intrarea triumfală ei şi-au introdus în reper-
a lui Mihai Viteazu în Alba Iulia, l-au urmat pe Domn, în toriu şi aşa ceva, pentru
cetate, în afară de opt trâmbiţaşi, şi o ceată de lăutari a supravieţui, dar şi-au
ţigani care cântau din viori. Aceste viori ţigăneşti erau, de fapt, păstrat rangul de lăutari
nişte viole cu arcuşul în semicerc. şi bătrânele evergreen-uri
Pe vremea aceea, meşteşugul lăutăriei, al cântăreţului din cu parfum de mahala. Alţii
lăută, era considerat o îndeletnicire degradantă, căci „alăutarul au migrat spre genuri mai
care le zice cu vioara şi alăuta şi pre la soboruri, şi pre la munte, “culte”: romanţe şi muzică
pre la târguri nu poate să iasă faţă de om bun sau de boiariu, că uşoară (Aurel Pădureanu),
unii ca aceeia sunt batjocura lui Dumnezeu şi a oamenilor”. muzică clasică la ţambal
Vremea fanarioţilor, (Marius Mihalache),
vremea lăutarilor sau tradiţiei, le-au şlefuit, le- pop, canţonete, operă şi
Numele de lăutar este au transformat în repertoriu operetă...
legat de cel al instrumentu- şi le-au scos la vânzare. Adică Una peste alta, cota lor
lui folosit: lăută, instrument la hore, la nunţi, la petreceri. de piaţă a marcat o uşoară
cu coarde. Cuvântul e de Muzica lăutărească este scădere faţă de începu-
provenienţă turcească. O specifică folclorului urban, tul anilor ’90, însă există
formaţie de lăutari poartă “confiscat” aproape în totali- indicii clare că va reveni.
numele de taraf, care e tate de lăutarii rromi. Cea mai Suprasaturarea pieţei
tot un cuvânt turcesc. De bună definiţie a acesteia este cu deşeuri manelistice a
unde putem trage concluzia dată chiar de lăutari, care declanşat deja un fenomen
că ceea ce numim muzică spun că este “meşteşugul de regurgitare a acestor
lăutărească s-a consacrat de a ofta”. Iar melodiile toxine şi revenirea la mu-
în perioada de dominaţie lăutăreşti se mai numesc zica de dinainte de 1990.
maximă a stăpânirii turceşti, “cântece de of şi aoleu”. “Trei Semnalul l-au dat câteva
adică în epoca fanariotă focuri arde pe lume”, “Bles- spectacole remarcabile la
(1710-1821). Tot atunci au temat să fii de stele”, “Mâi- Sala Palatului (cum a fost
fost importate de la Istan- ne toţi recruţii pleacă”, “Aş Festivalul Tudor Gheor-
bul manelele, de a căror da zile de la mine”, “Lume, ghe), impactul turneului
recrudescenţă “benefi- lume” etc., sunt numai câteva “Folk You!”, succesul
ciem” astăzi. Ca o stra- titluri dintr-un vast repertoriu la vânzări al albumului
nie coincidenţă, perioada “de inimă albastră”. “Cântecele noastre, toate”
fanariotă şi epoca în care (ceea ce a impus edita-
trăim au ceva comun: cele Regurgitarea “toxinelor” rea unui nou CD) etc. Iar
mai multe şi cele mai mari Concurenţa neloială a muzica lăutărească îşi reia
impozite din istorie. manelelor a adus prejudi- încet-încet traseul de of şi
cii mari lăutarilor, dar nu aoleu spre inima albastră
Cântece de of şi aoleu i-a desfiinţat. Unii dintre a mesenilor stresaţi.

Este uşor de observat

că majoritatea lăutarilor Aurel Pădureanu,
sunt rromi. Prin ei, muzica Cornelia Catanga
românească a atins cele mai & fiul, o familie
înalte performanţe de comu- de muzicanţi
nicare artistică. În esenţă,
lăutarii sunt, în primul rând,
orchestratori. Ei au preluat
muzica folclorică şi au ma-
rketizat-o. Au făcut din ea o
profesie. Fiind mai înzestraţi
din punct de vedere muzical
decât autohtonii şi având
şi disponibilitate opţională
pentru aşa ceva, au preluat
creaţiile muzicale născute sub
presiunea bucuriei, a durerii

www.VREAU BILET.ro 47
 Argument
DE CE MERGEM
LA TEATRU?
Alexandra Orban
De ce mergem la tea-
tru? Un răspuns rapid ar fi:
aşa ne regăsim pe noi înşine
într-o oglindă mânuită de
meşterul actor… printr-un
gest strălucitor cu substanţă
irepetabilă. El, actorul, a
avut şansa de a se întâlni cu
emoţia unui scriitor în stare
să fixeze peste timp esenţa
a ceea ce ochii şi mintea lui
au înregistrat din mediul său
înconjurător. ACEST gest ca
şi cuvântul ce-l însoţeşte pe
scenă ne cheamă la teatru.
Este teatrul, slujit de seco-
le, de la primul actor până la
ultimul meseriaş din culise,
cu înţelegerea faptului că
arta teatrului este veşnică
iar forţele slujitorilor săi
sunt trecătoare… Teatrul a
devenit astfel SUMA efortu-
rilor individualizate, uneori mantismul sau spiritualita-
anonime care, de secole,
participă esenţial la crearea
tea răscolitoare a atâtor per-
sonaje care s-au perindat de

Cele zece porunci
naţiunilor, a limbilor şi a cul- secole în gestul irepetabil al ale spectatorului
turilor unei ţări. Dacă priveşti actorului. Din păcate, astăzi,
1. Să nu vii la teatru cu bilet de
un actor pe scenă, înţelegi că în cultura fast-food-ului şi a
favoare!
el este suma unor moşteniri gobalizării, eleganţa nu prea 2. Să nu mănânci ceapă sau ustu-
de spirit, care, prin el, trece are căutare, căci secolul nos- roi, sau dacă ai mâncat să-ţi iei
mai departe spre alte secole. tru brutal şi grăbit striveşte singur o lojă!
Şi tot atunci înţelegi că no- uneori, sau ignoră valoarea 3. Iubeşte-l pe aproapele tău şi nu-l
bila sa artă se împrăştie cu reală, sclipirea performanţei deranja de o mie de ori până să
generozitate spre publicul în adevărate… Cred că, dacă te aşezi!
4. Cinsteşte pe plasatorul tău!
stare să guste din spectacol, n-ar fi existat, teatrul ar fi
5. Să nu râvneşti la “programul”
să urmărească ascensiu- trebuit de urgenţă inventat, altuia!
nea unei idei, a unui talent, tocmai pentru a păstra în 6. Să nu dormi, sau cel puţin să nu
să aprecieze un stil de in- adâncul fiinţei noastre sen- sforăi!
terpretare, să se bucure, să sibilitatea unică, irepetabilă, 7. Nu te lua după critici că nu ştiu
plângă, să trăiască… Să se a modelelor pe care le des- ce spun, decât când laudă!
regăsească, de fapt, pe sine coperim cu bucurie atunci 8. Să nu iei numele autorului în
deşert!
în Hamlet, sau în Ofelia, în când, obosiţi de tumultul
9. Să nu furi numărul de la
Ştefan cel Mare sau în Vlaicu vieţii cotidiene, ne întoarcem garderobă!
Vodă, în Othello, sau Desde- în noi înşine şi rămânem 10. Să nu vorbeşti de rău dacă nu
mona, în Electra sau Medeea, fascinaţi de gestul şi cuvinte- ţi-a plăcut! Lasă-i şi pe alţii să se
în Ana Karenina sau Unchiul le relevate pe scenă. În acea ardă.
Vania, în Cyrano sau Avarul, clipă, simţim că avem nevoie Tudor Muşatescu
în nobleţea, tragismul, ro- de TEATRU!

48 www.VREAU BILET.ro
www.VREAU BILET.ro 49
50 www.VREAU BILET.ro
 Casele de bilete VREAU BILET.ro din:
w Unirea Shopping Center - et.2 (lângă magazinul House of Art)
Program: Marţi - Sâmbătă ; Orele: 11 - 20
Tel: 0720.153.350

w Carrefour Orhideea
Program : Luni - Vineri ; Orele 11 - 20
Sâmbătă ; Orele 10 - 21
Duminică ; Orele 10 - 17
Tel: 0729.309.900 (Luni-Marţi)
0729.683.808 (Miercuri-Duminică)

w Carrefour Feeria - în faţa spaţiului SERVICII FINANCIARE din

cadrul hypermarket-ului

w Magazinele MUSIC SHOP din:

Strada Batiştei nr. 3 - 5 (lângă staţia de metrou)

Bulevardul Magheru nr. 8 - 10 (Hotel Ambasador)

Calea Victoriei (lângă B1 TV)

www.VREAU BILET.ro 51
52 www.VREAU BILET.ro