Observator Cultural Patriotism prin Ordonanţă de urgenţă | Observator Cultural 10.03.

2023, 19:38

- Observator Cultural - https://www.observatorcultural.ro -

Patriotism prin Ordonanţă de urgenţă

Posted By Cornel MIHALACHE On octombrie 5, 2016 @ 1:32 pm In | 10 Comments

[1]Am aşteptat să se termine colecta de bani pentru

Cuminţenie, ca să nu stăvilesc cumva avalanşa lucrativ-

patriotică.

Nu cred în patriotism prin Ordonanţă de urgenţă. Şi nu cred că

un singur om, ajuns într-o funcţie atît de importantă, îşi poate
permite să se joace cu sentimentele populaţiei şi cu lucruri la
care nu se pricepe. Dovadă că le-a încurcat pe toate. Teatre,
Operă, concursuri de manageri culturali, această campanie.
Cum să anunţi în aprilie o campanie cu termen final în 30
septembrie, cînd nu ştii cine-o face, cum o face, cînd o face, de
ce o face. Se alege agenţia peste trei săptămîni, campania video
apare după o lună, operatorii de telefonie în august, şi tu nu
rămîi în minister (sau măcar să ceri din afara lui să te ocupi pro
bono de această poveste). Heirupismul patriotard duce la monstruozităţi de tipul copiei de
polistiren de un metru şi jumătate, vopsită cu auriu de sobe, de la Promenada Mall, deasupra
unei urne de sticlă în care oamenii să arunce cu bani (iniţiativă proprie a magazinului). Sau la
diacritizarea numelui scris pe atelierul din faţa Centrului Pompidou de la Paris. Bine că nu a
scrijelit nimeni căciuliţe şi virguliţe pe lespedea de pe mormînt. Nu-i timpul trecut. Bine că am
scăpat de „repatrierea moaştelor“.

Despre donaţia atelierului

Dar una e să scrii un articol ca acesta, poate polemic, şi alta e să scrii într-un act oficial cum e
„Nota de fundamentare“ pentru „Ordonanţa de urgenţă privind stabilirea măsurilor necesare în
vederea asigurării resurselor financiare pentru achiziţionarea unui bun cultural mobil clasat,
prin exercitarea dreptului de preempţiune de către Statul român“ lucruri luate de pe
Wikipedia. De pildă, domnul Vlad Alexandrescu scrie în sus-numita notă de fundamentare
următoarele: „În contextul în care anul acesta (2016) aniversăm Anul Brâncuşi şi avem în
vedere înfiinţarea Muzeului Naţional «Constantin Brâncuşi», conform legii 199/2015, nevoia
achiziţiei de către Statul Român a acestei lucrări devine o prioritate naţională şi un act de
reparaţie morală făcută faţă de artistul care şi-a dorit ca ţara lui să fie depozitara memoriei
artistice a acestuia, dorinţă refuzată de către statul comunist de la acea vreme“.

Ministrul Culturii ar fi trebuit să-şi ia un consilier mai bătrîn sau măcar să citească interviurile

https://www.observatorcultural.ro/articol/patriotism-prin-ordonanta-de-urgenta/print/ Page 1 of 11
Observator Cultural Patriotism prin Ordonanţă de urgenţă | Observator Cultural 10.03.2023, 19:38

doamnei Doina Lemny, dacă tot a chemat-o să facă parte din comisia de negociere. Ar fi aflat
că povestea donaţiei atelierului cu 200 de sculpturi către Statul român e o gogoriţă mestecată
zilnic de tot felul de patriotarzi care vor să-i umble la oase, să-i ia ADN-ul şi să-l compare cu
Brâncuşii din Hobiţa şi să dea Statul francez în judecată. Or, dacă asta poate fi scris pe
Wikipedia, nu poate fi reluat într-un act oficial al Guvernului.

Ar mai fi aflat că în jurul operelor lui Brâncuşi s-au purtat întotdeauna discuţii contradictorii şi
că mai mult rău i-au făcut alţii decît comuniştii. De la Matisse la judecătorii şi avocaţii
americani, de la comanditarii monumentului din cimitirul Montparnasse, care sigur nu au vrut
un Sărut, la gorjenii care i-au spus zeci de ani Coloanei „sula lui Tătărăscu“.

Pe ce se bazează însă această poveste a donaţiei atelierului lui Brâncuşi (cu tot ce cuprindea
el) către Statul român, în anii 1950? Pe o confuzie. Dintr-un proces-verbal al şedinţei Secţiei
de ştiinţa limbii, literatură şi arte a Academiei RPR din 7 martie 1951 (şedinţă prezidată de
„tov. acad. Mihail Sadoveanu“) aflăm mai multe lucruri. Tov. acad. G. Călinescu „constată că
Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele
esenţiale şi caracteristice acestei arte. D-sa clarifică noţiunea de realism, în sensul vederilor
criticilor de artă sovietici, ca o transpunere pe plan superior a realităţii şi nu ca o reproducere
fotografică a ei, aşa cum e înţeles în mod stîngist. D-sa încheie arătînd inutilitatea continuării
discuţiilor asupra lui Brâncuşi“. Iar tov. acad. George Oprescu „spune că nota tov. Călinescu a
lămurit o serie de chestiuni importante. D-sa arată că datele şi faptele citate de D-sa cu
privire la Brâncuşi, o figură mai puţin cunoscută, arată lipsa lui de sinceritate, şi îl ilustrează
ca pe un om de talent şi de mari speranţe în prima parte a activităţii sale, dar care, sub
influenţa unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indefinitul şi a cubismului, a devenit
formalist, chiar cînd foloseşte elemente din arta populară, speculînd prin mijloace bizare
gusturilor morbide ale societăţii burgheze“. Tov. prof. Alexandru Graur „este împotriva
acceptării în Muzeul de Artă al R.P.R. a operelor sculptorului Brâncuşi, în jurul cărora se
grupează antidemocraţii în artă“.

Iată fraza pe care se bazează confuzia. Importantă, imensă confuzie, pentru că e vorba
despre întreg atelierul lui Brâncuşi, cu zeci de opere, fotografii etc. De fapt, e vorba de
alcătuirea Muzeului Naţional de Artă al României, în care ar fi trebuit să fie cîte o operă-două
de Paciurea, Brâncuşi şi alţii. Chiar G. Călinescu scrie, într-un referat ulterior, despre Brâncuşi:
„Deunăzi însă, colegul Jalea a venit cu un elogiu al lui Brâncuşi, care a stîrnit o adevărată
atmosferă de apoteoză pentru suprarealismul pe care-l condamnasem mai înainte, motivînd
gestul prin aceea că alcătuirea Muzeului reclamă o reconsiderare a operei unei mari
personalităţi de reputaţie mondială etc.“. Am subliniat: „alcătuirea Muzeului“. Nici vorbă
despre vreo donaţie.

https://www.observatorcultural.ro/articol/patriotism-prin-ordonanta-de-urgenta/print/ Page 2 of 11
Observator Cultural Patriotism prin Ordonanţă de urgenţă | Observator Cultural 10.03.2023, 19:38

[2]

https://www.observatorcultural.ro/articol/patriotism-prin-ordonanta-de-urgenta/print/ Page 3 of 11
Observator Cultural Patriotism prin Ordonanţă de urgenţă | Observator Cultural 10.03.2023, 19:38

Acesta este statul comunist care nu i-a înţeles opera. În 1951. Trei intelectuali de marcă: un
critic literar, un critic de artă şi un mare lingvist. Ce poţi să-i mai replici lui Călinescu, dacă el
asta credea: „Cînd deci Brâncuşi repudiază pe Michelangelo ca făcător de beufteak-uri, revelă
mentalitatea sa asculpturală, în consonanţă cu producţia sa decorativă, senzuală şi abstractă,
nu însă plastică. Fără muşchi ca expresie materială a inteligibilităţii umane nu poate exista
sculptură“ (Biblioteca Academiei Române, arhitect G. Călinescu, III, mss. 38, f. 146-150.
Caligrafiat pe 5 file veline, format mare, cu cerneală albastră). Şi pasărea în văzduh trebuie să
aibă pene şi cioc…

În 1910, Cuminţenia expusă la Bucureşti a împărţit opinia publică în două: de o parte

admiratorii: N.D. Cocea, Camil Ressu, Cecilia Cuţescu Storck, Urmuz, de alta, voci foarte
critice, între care chiar fostul profesor de estetică şi istoria artelor al lui Brâncuşi la Şcoala de
Arte Frumoase, Alexandru Tzigara-Samurcaş. Nu i-au făcut mai mult rău lui Brâncuşi decît i-a
făcut, după 1989, Radu Varia Coloanei fără sfîrşit. La fel şi azi, sîntem împărţiţi în tabere, pro
şi contra Ţepei din Piaţa Revoluţiei, în care s-a aruncat cu vopsea roşie, sau a Aripilor
anticomuniste din locul lui Lenin, sau a „nasturelui“, cum îi spun rău-voitorii monumentului lui
Paul Neagu, mutat din Piaţa Charles de Gaulle mai la vale.

O fantasmagorie
Circulă, de asemenea, în media o istorie care, prin repetiţie, riscă să devină adevăr. Altfel, e o
fantasmagorie. Dar iată, e povestită de însuşi dl Ionel Haiduc, fost preşedinte al Academiei
Române: „Este o istorie neplăcută în memoria noastră […]. Partidul a trimis la Paris o
delegaţie [să vadă atelierul şi pe Brâncuşi – n.m., C.M.]. Constanţa Crăciun, ministrul Culturii,
de profesie ţesătoare [în realitate, profesoară de limba germană – n.m.]. De la ministrul de
Interne, Teoharie Georgescu. Şi Leonte Răutu, care era viitorul ideolog al partidului. Cei trei
delegaţi, care n-aveau nimic de a face cu arta, s-au întors în ţară şi i-au spus lui Gheorghiu-
Dej că orice ţăran neinstruit putea face sculpturi ca ale lui Brâncuşi…“. Iar Dej a pus
următoarea rezoluţie: „Operele lui Brâncuşi nu ajută cu nimic la edificarea socialismului în
România, refuzăm“.

Acest text nu se bazează pe nimic, toată lumea are senzaţia că l-a văzut, că îl are printre
documente, dar el nu există. Dimpotrivă, este contrazis de realitatea anului 1955, cînd la
Ministerul Culturii a intrat în planul de buget expoziţia retrospectivă din 1956, cu achiziţia
Rugăciunii cu tot.

O dovadă în plus este un document, cred, inedit, găsit de mine în arhiva Ministerului de
Externe. Este vorba despre un transcript al unei emisiuni de la Radio „Europa Liberă“ (din 6
mai 1957, ora 21):

„Produs de sinteză al artei noastre populare, ţăran rămas ţăran, în Montparnasse-ul artistic pe
care l-a ilustrat timp de jumătate de veac, Brâncuşi n-a încercat niciodată să se mintă pe sine

https://www.observatorcultural.ro/articol/patriotism-prin-ordonanta-de-urgenta/print/ Page 4 of 11
Observator Cultural Patriotism prin Ordonanţă de urgenţă | Observator Cultural 10.03.2023, 19:38

însuşi şi să uite cine e şi ce reprezintă. De 20 de ani, dacă nu dintotdeauna, visul lui cel mai
sfînt fusese să-şi lase toată opera ţării căreia îi aparţinea.

Împrejurările războiului au întîrziat soluţionarea legală a acestei dorinţe, pe care o cunosc toţi
cei care l-au cunoscut. Şi cînd, în sfîrşit, s-ar fi putut ajunge la o hotărîre în sensul pe care el o
dorea, propunerea a trebuit să fie făcută unei autorităţi care nu mai era românească decît cu
numele şi care, pentru a accepta această donaţie, care se adresa peste capul ei neamului
întreg, a căutat să impună condiţii de ordin politic incompatibile cu demnitatea artistului şi cu
sensul gestului care a fost împiedicat să-l facă. Din pricina acestei absurdităţi, care comandă
ca o politică monstruoasă să calce în picioare ceea ce este frumos, de care totuşi avem dreptul
să ne bucurăm, renegînd tot ce ne aparţine, imensa moştenire a lui Brâncuşi rămîne celei de a
doua patrii a lui.

Cînd vorbim despre imensitate, nu ne gîndim numai la valoarea materială a operei care
urmează să formeze muzeul Brâncuşi, preţuită de cunoscători la mai multe milioane de franci.
La cît oare se va ridica, peste două sau trei generaţii? Ne gîndim mai ales la această moştenire
de artă şi de tradiţie, brutal repudiată pentru singurul motiv că omul care voise s-o dăruiască
n-a vrut să se înconvoaie după cum i se poruncea.

Cu sufletul de copil pe care l-a păstrat pînă la urmă, Brâncuşi nu pare să fi înţeles prea bine
adevăratele sensuri ale acestei repudieri. Nu avusese prilejul să cunoască lumea aceasta nouă
şi cinicul ei dispreţ pentru artă şi pentru geniu. Noi însă, care ne gîndim în clipa aceasta la
Brâncuşi şi la glasul lui, care continuă să vorbească de dincolo de veac, nu putem uita
comentariul unui aşa-zis intelectual comunist, într-o zi cînd se vorbea despre Nicolae Iorga.

«Aceşti oameni de geniu, zicea pretinsul intelectual, ne servesc mai bine după ce au murit.»
Astăzi, cînd Brâncuşi nu mai poate protesta, oficialitatea care-şi zice românească va căuta să
profite de umbra lui. Dar Brâncuşi e tot cel pe care l-au ţinut departe şi în legătură cu care au
făcut tot ce au putut ca să-l piardă. E acelaşi Brâncuşi care, din fericire pentru artă şi pentru
el, n-a avut nevoie să depindă decît de el însuşi şi de propria sa credinţă“ (MN/RC/lr/HR/gi/ –
document din arhiva MAE, cu indici de lucru).

Pe spatele acestei pagini, cu un creion albastru, cineva (noi credem că e vorba de ministrul de
Externe Grigore Preoteasa) notează: „Tov. Lăzăreanu, de unde apare ideea că Brâncuşi a vrut
să lase ţării operele sale? Despre ce discuţii s-o fi vorbind aici? După război mi se pare că l-au
vizitat Tătărăscu, dar deasemeni tov. Voitec (dacă nu mă înşel). Ar trebui restabilit. Problema
este interesantă. Trebuie sesizat tov. Bălănescu. Nu întîmplător Europa Liberă ridică problema
moştenirii Brâncuşi. Se vede că bandiţii se ceartă pe pradă“.

Un alt document inedit din arhiva MAE:

„MAE Directia de relaţii 7 martie 1957 Franţa

https://www.observatorcultural.ro/articol/patriotism-prin-ordonanta-de-urgenta/print/ Page 5 of 11
Observator Cultural Patriotism prin Ordonanţă de urgenţă | Observator Cultural 10.03.2023, 19:38

Tovarăşe Ministru,

Vă informăm că în cadrul unei vizite făcute pictorului Brâncuşi de către arhitectul Maicu, însoţit
de doi tovarăşi R.P.R. din Paris, aceştia i-au vorbit despre expoziţia Brâncuşi deschisă la
Bucureşti şi despre aprecierea sa de care se bucură el în ţară.

Brâncuşi a luat însă o atitudine de dezinteres pînă la duşmănie faţă de ţară. El a afirmat că,
atunci cînd autorităţile franceze l-au întrebat dacă este de acord cu venirea nepoatei sale la
Paris, a răspuns negativ.

Cu privire la vizita sa în ţară şi la executarea unor lucrări, el a declarat că nu vrea să audă de

România şi de români şi că nu poate lucra nimic din cauză că de 3 ani boala l-a imobilizat în
pat.

La sfîrşitul vizitei, s-a stabilit ca şi în viitor să continue să întreţină legături.

LOCŢIITOR al MINISTRULUI,

Mălnăşan
(către)

CONSTANŢA CRĂCIUN

Red.: M.C. Scris: B.G. 2 ex.: 1 ex M.C. 1 ex. Dosar

Ministrul Culturii

27.II.1957“.

Iar în raportul prezentat la întoarcerea în ţară de la Paris, de la un congres de poezie, în 1956,

Eugen Jebeleanu notează succint: „La 13 octombrie, am izbutit să-l vedem pe Brâncuşi.
Marele sculptor locuieşte într-o magazie sordidă, e grav bolnav, şi se pare că a încăput pe
mîinile unor indivizi cari îl asasinează lent pentru a-l moşteni. Am adus cu ajutorul Legaţiei doi
medici, cari l-au consultat şi au recomandat urgenta internare a lui Brâncuşi într-un
sanatoriu“.

Să ne întoarcem la nota de fundamentare scrisă de dl Vlad Alexandrescu în ceea ce priveşte

Cuminţenia Pămîntului. Domnul ministru îşi permite un abuz faţă de istoria acestei sculpturi.
Şi nu se bazează chiar pe nimic, în afara cîtorva mărturii din proces şi din media, care şi ele
pot fi supuse judecăţii. Iată ce scrie: „La data de 22 decembrie 1956, la Muzeul Naţional de
Artă, Galeria Naţională a deschis expoziţia Brâncuşi, prilejuită de împlinirea a 80 de ani, iar la
începutul anului 1957, în expoziţie a fost introdusă a 14-a operă de Brâncuşi, Cuminţenia
Pămîntului. După închiderea expoziţiei din 1957, lucrarea a rămas la Muzeul Naţional de Artă
al României şi a intrat în Patrimoniul său, fiind confiscată de statul comunist în baza

https://www.observatorcultural.ro/articol/patriotism-prin-ordonanta-de-urgenta/print/ Page 6 of 11
Observator Cultural Patriotism prin Ordonanţă de urgenţă | Observator Cultural 10.03.2023, 19:38

reglementărilor din HCM 661/1955 privitoare la patrimoniu şi monumente. În baza acestor

reglementări, tot ce era tezaur sau patrimoniu cultural naţional important era ridicat de ofiţerii
de securitate şi dat muzeelor poporului pentru a se asigura «mai buna protecţie» a acestor
piese. În acest mod, poliţienesc şi abuziv, au fost rechiziţionate o mare parte dintre piesele
care au fost trecute în inventarele instituţiilor de cultură ale Statului“.

De unde ştie atît de clar domnul ministru, născut în 1965, cum au fost rechiziţionate, ridicate
de ofiţerii de securitate operele de artă? Tot ce era tezaur? Vreau să-l întreb: cîte opere de
artă a cumpărat Ministerul Culturii în vremea conducerii domniei-sale? Apoi, trecerea în
categoria tezaur a Cuminţeniei Pămîntului nu e incompatibilă juridic cu garantarea
proprietăţii?

Mărturiile din proces

Să vedem împreună mărturiile din proces. Cele două martore ale moştenitorilor relatează ce
au aflat de la familia Romaşcu, ele neasistînd propriu-zis la aşa-zisa „luare cu japca“ a
lucrării. Sînt nişte presupuneri, care oricum se bat cap în cap. Prima spune că „în perioada
1957-1958 a aflat de la familie că au venit două persoane şi au luat-o (Cuminţenia). A mai
arătat martorul că discuţia se purta în contextul politic al anilor 1957-1958, ceea ce excludea
ca cele două persoane să fi fost cumpărători, ci persoane care au confiscat statueta din
piatră“. „A doua martoră are cunoştinţă că în anul 1957 statueta a fost luată de 4 persoane,
una aparţinînd fostei miliţii şi 3 fostei Securităţi a Statului, arătînd că preluarea a fost una
abuzivă, «cu japca», în exprimarea martorului.“ Dinu Viloiu, nepotul lui Romaşcu, povesteşte
ziarelor şi, chiar acum o săptămînă, într-un documentar realizat de Elena Vijulie la DIGI 24, că
M.H. Maxy, directorul Muzeului de Artă al României, a intrat în casa lor:

Dinu Viloiu: „Maxy însoţit de patru persoane. Îmbrăcate în negru şi cu ochelari la ochi. Parcă-i
văd şi azi“.

Elena Vijulie: „Deci, aceste patru persoane erau forţe de ordine, erau de la Securitate?!“.

Dinu Viloiu: „Da cine-i legitima, pîîrf, cu uşa de perete…“.

Astea sînt mărturiile din proces. Cu ele s-a cîştigat acest proces, după 9 ani. Adică Max
Hermann Maxy, căutat şi ascultat de Securitate ca sionist, vîndut, „dat în gît“ ani de zile de
consilierul Petre Oprea, critic de artă şi mai apoi director-adjunct al Muzeului de Artă al
României, informator al Securităţii cu numele conspirativ „Buda“, se duce cu patru gealaţi în
negru (unul de la Miliţie şi trei de la Securitate), care dau cu uşa de perete, pe care nu-i
legitimează nimeni şi iau Cuminţenia!

Maxy, care îl cunoaşte pe Brâncuşi, care scrie în 1925 articole în Integral despre Brâncuşi,
reprezentant al avangardei, pictor, scenograf, se duce cu Securitatea să „ia cu japca“
Cuminţenia! Dar apoi face public, în revista Arta plastică (nr.4, din aprilie 1957), că „Muzeul

https://www.observatorcultural.ro/articol/patriotism-prin-ordonanta-de-urgenta/print/ Page 7 of 11
Observator Cultural Patriotism prin Ordonanţă de urgenţă | Observator Cultural 10.03.2023, 19:38

de Artă al R.P.R. a achiziţionat recent, dintr-o colecţie particulară, Cuminţenia Pămîntului, una
din lucrările de seamă a lui C. Brâncuşi. […] Sculptura a fost integrată în mănunchiul celorlalte
lucrări de Brâncuşi aflate în ţară şi expuse la Muzeul de Artă al R.P.R.“. În acelaşi timp, Maxy
este atît de scrupulos, încît cumpără, din partea Ministerului Culturii, Rugăciunea de la Eliza
Stănescu-Popovici, cu toate actele în regulă, cu negociere, cu achiziţie, 70.000 de lei! În
acelaşi timp! În 1957! Actele pentru Rugăciune există toate, dar pentru Cuminţenie există
doar un Ordin de ministru al Culturii, un proces verbal de predare-primire, un opis, cu zeci de
opere, în valoare de 1.381.000 de lei achiziţionate de Direcţia Artelor, Muzeelor şi
Monumentelor şi predate Muzeului de Artă al României, printre care şi o statuetă de C.
Brâncuşi, Cuminţenia Pămîntului, cu valoarea de 25.000 de lei. Şi asta pentru că, trebuie să
spunem foarte clar, Rugăciunea a fost cumpărată direct pentru expoziţia retrospectivă
(portretul lui Petre Stănescu a fost adus la Muzeu în 1976), prin Muzeul de Artă, condus de
Maxy, iar Cuminţenia a fost achiziţionată de Ministerul Culturii, Direcţia Generală a Artelor
Plastice, Muzeelor şi Monumentelor.

Există acest proces verbal din 30 mai 1957, prin care „Comisia specială a muzeului întrunită în
şedinţă de lucru a examinat operele prezentate spre cumpărare şi au hotărît recepţionarea lor
defintivă cu trecerea în Secţia Galeria Naţională şi anume: una statuetă din piatră intitulată
Cuminţenia Pămîntului de sculptorul C. Brâncuşi, oferită de Romaşcu Margareta din Buc. Str.
Silfidelor, 4 la preţul de 25.000 lei“.

Eu respect hotărîrea judecătorească, dar nimeni nu a luat în considerare că Dinu Viloiu îi

acuză, în stînga şi în dreapta, ba pe Maxy, ba pe Sadoveanu, ba pe Eugen Jebeleanu. Spune
că, în 1957, Romaşcu era bătrîn şi bolnav. Romaşcu moare după 18 ani, în august 1975.
Certificatul de moştenitor din 1996, depus la dosarul procesului, atestă că doamnele, cele
două fiice, au moştenit de pe urma lui un birou şi două fotolii.

Într-un interviu luat de Ovidiu Ioaniţoaia lui Romaşcu, în 1975, şi apărut în Flacăra, găsim
următoarele mărturisiri:

Romaşcu: „L-am cunoscut. Am fost prieteni la cataramă. De cîte ori mă duceam la Paris […],
trăgeam la Brâncuşi. […] Avea el o sobă şi cocea ouă. Făcea şi mămăligă. Foarte gustoasă“;

Ovidiu Ioaniţoaia: „Cum era Brâncuşi?“;

Romaşcu: „Ehe, frumos… Cu barbă. El şi Petraşcu tot una arătau. Parcă Petraşcu era mai
vorbăreţ. Rîdea mereu. […] De la el mai am în casă trei tablouri. De la Brâncuşi am avut
Cuminţenia Pămîntului, care acum se află la muzeu. Am ţinut mai multe, dar le-am vîndut cînd
am fost nevoiaşi“.

https://www.observatorcultural.ro/articol/patriotism-prin-ordonanta-de-urgenta/print/ Page 8 of 11
Observator Cultural Patriotism prin Ordonanţă de urgenţă | Observator Cultural 10.03.2023, 19:38

https://www.observatorcultural.ro/articol/patriotism-prin-ordonanta-de-urgenta/print/ Page 9 of 11
Observator Cultural Patriotism prin Ordonanţă de urgenţă | Observator Cultural 10.03.2023, 19:38

[3]

Cum funcţionează arhivele la MAE şi la Ministerul Culturii

Arhiva Ministerului Culturii s-a mutat din buncărul de sub Casa Scînteii undeva în clădirea
Bibliotecii Naţionale, unde funcţionează acum şi Ministerul Culturii. Nimeni nu a căutat cu
adevărat urmele acestor acte în arhiva Direcţiei Artelor Plastice din cadrul Ministerului Culturii,
1953-1958. Pentru că arhiva este vraişte. Şi pentru că nimeni nu a fost interesat personal, ca
mine acum. În toţi aceşti 9-10 ani de proces, nimeni nu a căutat nişte acte, nişte documente
în arhive!

E mult mai simplu să dai un răspuns negativ la nenumăratele adrese ale avocaţilor, ale
Muzeului de Artă către Minister. Dacă la Ministerul de Externe, căutînd cîteva ore, am putut
găsi aceste documente, cred eu, importante, de ce nu aş găsi în arhiva Ministerului Culturii
dovezi ale existenţei acestui act de achiziţie? Am cerut Ministerului Culturii accesul la arhivă.
Am primit, a doua zi, un răspuns:

„Prin prezenta urmare a solicitării dumneavoastră înregistrată la Ministerul Culturii cu nr. 3847
D.A.A/13.07.2016 cu privire la consultarea arhivei pentru Direcţia Arte Plastice a Ministerului
Culturii din perioada 1953-1958, dorim să vă comunicăm faptul că în prezent spaţiul care
deserveşte arhiva ministerului este o zonă restrînsă de securitate, motiv pentru care această
consultare poate avea loc numai după inventarierea şi declasificarea arhivei.

Ne exprimăm regretul că nu putem soluţiona în acest moment cererea dumneavoastră şi de

asemenea, dorim să vă aducem la cunoştinţă că este necesar să ne comunicaţi în detaliu ce
documente vă interesează, urmînd ca pe viitor să dăm curs solicitării dumneavoastră, cel mai
devreme estimăm acest lucru să fie posibil în 6 luni“.

Am cerut o audienţă la consilierul Dragoş Neamu. A participat şi Anca Drăgoi, care va deveni
în curînd secretar de stat. Le-am explicat ce caut şi de ce trebuie să intru în arhivă. Apoi
tăcere. Nimeni nu mai răspunde la telefon, la sms, la email, nici doamna secretar de stat, nici
doamna ministru. Domnul Dragoş Neamu se retrage de la minister şi intră în politică, nu
înainte de a ne scrie pe Facebook:

„Eu: Dragoş, eu mă aştept ca luni 25 iulie, să pot intra în arhivă.

Dragoş: Nu se poate aşa ceva. După cum vă spuneam, trebuie cerut aprobare ministru,
trebuie identificate locurile din minister unde ar putea exista documente considerate sau ce ar
putea fi parte din arhive. M-aş bucura enorm să se poate face asta în sfîrşit. Eu am mari
semne de întrebare. Vom face însă tot ce putem.

https://www.observatorcultural.ro/articol/patriotism-prin-ordonanta-de-urgenta/print/ Page 10 of 11
Observator Cultural Patriotism prin Ordonanţă de urgenţă | Observator Cultural 10.03.2023, 19:38

Eu: Dragoş, cer 7 zile de căutare în arhivă. Nu cer mai mult. E dreptul meu pe 544.

Dragoş: Această arhivă nu există, aşa cum vă spuneam, sau cel puţin nu ştiu eu să existe
într-o formă sistematizată. Puteţi vorbi şi cu Corina şi o să aflaţi exact realitatea. Sînt oameni
care încearcă să o vadă de ani de zile. Eu nu am cunoştinţă să existe, dar poate sînt
dezinformat. Repet, întrebaţi-o pe Corina“.

Bine că doamna ministru a găsit arhiva „secretă“ a Studioului Sahia Film „s-o scoată la
lumină, să o redea publicului“, dar în propria grădină totul e tabu, închis, ferecat sau nu
există. De ce? Ce se ascunde aici?

_______________________

Cornel Mihalache este regizor şi jurnalist TV. Autor al mai multor filme despre Brâncuşi,
documentare şi anchete. Regizor al Televiziunii publice din 1997. Membru al Consiliului
Ştiinţific al Centrului Brâncuşi Tîrgu-Jiu.

Article printed from Observator Cultural: https://www.observatorcultural.ro

URL to article: https://www.observatorcultural.ro/articol/patriotism-prin-ordonanta-

de-urgenta/

URLs in this post:

[1] Image: http://www.observatorcultural.ro/wp-

content/uploads/2016/10/Cumintenia-doar-pentru-Petre.jpg
[2] Image: http://www.observatorcultural.ro/wp-
content/uploads/2016/10/PROCES-VERBAL-PREDARE-PRIMIRE-MAI-1957.jpg
[3] Image: http://www.observatorcultural.ro/wp-
content/uploads/2016/10/REVISTA-ARTA-PLASTICA-APRILIE-1957.jpg

Copyright © 2015 Observator Cultural. All rights reserved.

https://www.observatorcultural.ro/articol/patriotism-prin-ordonanta-de-urgenta/print/ Page 11 of 11