Colectionarul

Alexandru Bogdan-Pitesti

Fogor Alexandra, Istoria Artei, Anul II

 Alexandru Bogdan-Pitești (n. 13 iunie 1870, Pitești, România – d. 12 mai 1922, București,
România) a fost un poet, eseist, critic de artă și colecționar de artă român. În 1896 a întemeiat
Salonul Independenților, după modelul francez al „Salonului Socetății Artiștilor Independenți ”,
din Paris; în 1898 fondează „Socetatea Ileana”. Este cunoscut pentru înclinațiile sale
homosexuale.[1][nefuncțională] [2]
 Despre Alexandru Bogdan-Pitești
 Krikor H. Zambaccian: „Alexandru Bogan-Pitești era plămădit dintr-un aluat de contraste la care au
contribuit în egală măsură geniul răului și cel al binelui. Era în acest personaj un amestec de senior și
plebeu, de creștin și păgân, de tiran și revoltat. Cinic și duios, generos pe de-o parte, escroc pe de
alta. Al. Bodan-Pitești savura abjecția pe care o servea cu cinism. Al. Bogdan-Pitești iubea libertatea
în gradul în care ar fi putut abuza de ea. Și acest om, anarhic față de orânduielile lumești, nu
recunoștea decât o singură ierarhie: talentul." (vezi: Krikor H. Zambaccian - Însemnările unui
amator de artă, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, Capitolul VIII, 1957)
 Tudor Arghezi: „La 27 aprilie se împlinesc douăzeci și cinci de ani de la moartea acelui om
excepțional care s-a numit Alexandru Bogdan- Pitești, excepțional pe toate dimensiunile lui
excepționale: și bune și foarte rele. Natură dinamică și de devoțiune, el n-a avut răgazul singurătății
unei opere literare, dar energiile, marea lui dăruire, un optimism imens și o camaraderie unică au
fertilizat pe cincizeci de ani și artele și literatura”
 Gala Galaction: „Casa lui Bogdan-Pitești! De când a murit el, au dispărut cu desăvârșire acei câțiva
metri pătrați, care reprezentau, în inima Bucureștiului, Atena și Parisul. Domnea o libertate de spirit
uluitoare. Bogdan Pitești, a cărui instituție nu a avut pereche (și nici nu mai văd alta în jurul nostru),
deținea și cele mai prețioase documente (versuri, caiete, desene de diferiți artiști) argheziene. Și, într-
adevăr, așa cum crezuse în geniul lui Luchian, Bogdan-Pitești crezuse în cel al lui Arghezi - și este
suficientă invocarea acestor două nume spre a da măsura gustului și intuiției sale."[
 Benjamin Fundoianu: „Numai la Bogdan Pitești puteai să bei cafea între Luchieni și Iseri, numai la
dânsul puteai vorbi între Ressu și Brâncuși, numai acolo, conversația, delicată și lubrică, rafinată și
trivială, își găsea, între pereții ornați, adevăratul cadru. Inteligența lui Bogdan priveghea între noi,
gata de replică, neprevăzută, ageră. (…) Pe urma lui rămâne cea mai frumoasă colecție de artă
românească din câte avem. Și e prea mult. Poate «rămâne» ceva de pe urma oamenilor care au
«existat» în adevăr?"
 Artiști români prezenți în Colecția Alexandru Bogdan-Pitești: Nina Arbore, Constantin
Artachino, Apcar Baltazar, Alexandru Brătășanu, Constantin Brâncuși, Maria Curdea-Steurer, 
Cecilia Cuțescu-Storck, Nicolae Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, Oscar Han, Iosif Iser, Ștefan
Luchian, Cornel Medrea, G.D. Mirea, Dimitrie Paciurea, Theodor Pallady, Camil Ressu, 
Jean Al. Steriadi, Frederic Storck, Ion Theodorescu Sion, Nicolae Tonitza, Nicolae Vermont, 
Arthur Verona.
 În urmă cu o sută de ani, o mare putere europeană, Germania, avea nevoie neapărat de oameni
influenți din România care să convingă autoritățile și poporul român să treacă de partea sa în
primul război mondial. Iar pentru a-și atinge scopurile, oamenii Kaiserului au apelat la o
celebritate locală a acelor vremuri, un moșier și mare colecționar de artă, pe nume Alexandru
Bogdan-Pitești, căruia i-au dat o avere pentru a construi o mașinărie de propagandă
filogermană. Ulterior însă, nemții aveau să realizeze că Pitești era un mare escroc care a folosit
banii doar în scopuri personale.
 Istoria seacă ne spune că Bogdan-Pitești a fost poet, eseist, critic şi colecţionar de artă care s-a
născut la Piteşti în 1870. Informaţile despre acest personaj sunt relativ puţine, dar destul de
elocvente. Iată, spre exemplu, ce scrie despre el Mateiu Caragiale în cartea Opere (2001):
 „Era un farsor destul de ieftin, dacă nu stereotip, pretinzând că e în acelaşi timp anarhist şi
catolic, fanfaron de viţiu împotriva naturii, cu toate că neputincios şi infirm, amator de artă
foarte îndoielnic şi defel cunoscător şi mai presus de toate escroc, dar un escroc grosolan şi
naiv."
 Alte lucruri interesante despre Bogdan-Pitești găsim în cartea lui Lucian Boia, Germanofilii.
Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial. 
 „Farsorul" a studiat în Elveţia şi Franţa, ceea ce l-a influenţat destul de mult în tinereţe. La Paris
începe să compună primele poezii care pe tot parcursul vieţii vor fi publicate doar în franceză.
De aici va fi expulzat în 1894, fiind acuzat că ar fi anarhist.
 Revenit în ţară, Alexandru Bogdan-Piteşti s-a implicat în mişcarea artistică românească şi i-a
încurajat pe artişti, pictori şi sculptori. I-a stimulat, le-a cumpărat o mulţime de opere, i-a invitat
să lucreze în conacul său de la Vlaici. Ştefan Luchian şi Tudor Arghezi sunt cunoscuţi astăzi
datorită acestuia. I-a susţinut şi încurajat pe Theodor Pallady, Camil Ressu şi Iosif Iser. Tot
Pitești este fondatorul Salonului Independenţilor, după modelul Salonului Societăţii Artiştilor
Independenţi din Paris.
 În conacul de la Vlaici s-a format un fel de cenaclu în care se strângeau multe personalităţi ale
artei şi culturii bucureştene. Iată ce spunea Gala Galaction despre evenimentele care aveau loc
acasă la Bogdan-Piteşti:

 „Domnea o libertate de spirit uluitoare...Veneau popa Auner, de la Biserica Sf.Iosif, catolic;

Stock, protestant; Pişculescu, ortodox; Moşoi anarhist. Apoi Victor Eftimiu, Ion Miculescu, A.
De Herz, Adrian Maniu, Han, Paciurea, Funduianu, Claudia Milian, plus o duzină de prostituate
(...) Pentru a-și duce trenul de viaţă - propria avere nu ajungea – avea nevoie de bani, pe care îi
lua fără prea multe scrupule, de unde se nimerea. Îi ajuta şi pe alţii, pe artişti, pe scriitori (...)
firea lui adevărată era o fire de haiduc. Jefuia şi dăruia." (Lucian Boia, Germanofilii. Elita
intelectuală românească în anii Primului Război Mondial).
 „Al.Bogdan-Piteşti era plămădit dintr-un aluat de contraste la care au contribuit în egală
măsură geniul răului şi cel al binelui. Era în acest personaj un amestec de senior şi plebeu, de
creştin şi păgân, de tiran şi revoltat, cinic şi duios, generos pe de-o parte, escroc pe de alta (...)
Iubea libertatea în gradul în care ar fi putut abuza de ea şi acest om anarhic faţă de
orânduielile lumeşti, nu recunoştea decât o singură ierarhie: talentul", scrie Krikor H.
Zambaccian, în cartea „Însemnările unui amator de artă.
 În tot acest timp, Bogdan-Pitești a fost implicat în diverse scandaluri şi arestări, dar de fiecare
dată a scăpat de acuzaţii. Totuşi va fi trimis o perioadă scurtă şi la închisoare, pentru trădare,
după ce a fost implicat într-un şantaj care îl privea pe bancherul Aristide Blank.
 Când a izbucnit „scandalul Gunther", în urma căruia s-a descoperit o lista cu numele unor politicieni corupţi
din România care ar fi primit bani de la nemţi, Alexandru Bogdan-Piteşti era în fruntea acesteia. Colecţionarul
de la Vlaici a încasat aproximativ 840 000 de lei, o sumă foarte mare pentru vremea respectivă. Partea cu
adevărat interesantă este că Pitești primise banii pentru a construi un aparat de propagandă filogermană. Mateiu
Caragiale ne spune însă că suma a fost cheltuită în scopuri personale cum ar fi „cumpărarea de case, terenuri,
două automobile, tablouri şi obiecte de artă".
 În 1916, când Bucureştiul a rămas sub ocupaţia germană, oficialii nemţi și-au dat seama că au fost traşi pe
sfoară de către Alexandru Bogdan-Piteşti și au decis să-l aresteze pe Bogdan-Pitești. Amuzant este că omul nici
măcar nu a ascuns că faptul că și-a bătut joc de germani, iar răspunsul lui dat anchetatorilor a rămas celebru
pentru posteritate: 
 „Da, domnule ofiţer, e adevărat - sunt un escroc, dar aş vrea să știu ce v-aţi închipuit când aţi întreprins
acţiunea de corupţie la noi? Aţi crezut oare că veţi putea cumpăra în România oameni cinstiţi? V-aţi înşelat
amarnic, în această ţară nu puteţi cumpăra decât escroci, decât escroci ordinari ca mine." (Ion Ghe. Duca,
Memorii, 1994)
 Nu pot încheia povestea lui Bogdan-Pitești fără a aminti și de altă fază rămasă celebră, cea cu
„curcanul de Crăciun". Într-un an, în Ajunul Crăciunului, lui Bogdan-Piteşti i se ceruse să facă
un sacrificiu şi să aducă pentru cina festivă un curcan de la moşia sa. Castelanul de la Vlaici şi-a
respectat promisiunea şi a trimis curcanul în casa lui Alexandru Macedonski. Când zburătoarea
era pe masă, numai bună de a fi tăiată şi împărţită în farfuriile invitaţilor, din interiorul acesteia
au căzut şi 20 de napoleoni. Era și aceasta o modalitate ironică a moşierului de a ieși în
evidență, dar și de a-și ajuta prietenii.
 Bibliografie:
 Enescu Theodor, Scrieri despre artă, București, Editura Meridiane, 2003.
 Frunzetti Ion, Arta românească în secolul XIX, București, Editura, Meridiane, 1991.
 Opris Ioan, Muzee și colecții din România, Bucuresti, Editura, Enciclopedica, 2002.
 Peleanu Georgeta -Catalogul Galeriei Nationale, Pictura secolului XIX, volumu lI, București,
1975.
 Petre Oprea, "Colecționari de artă bucureșteni" (Editura Meridiane, 1976)
 Colecționarul mecena Alexandru Bogdan Pitești, editura Maiko, București 1999.