,,OTOMANUL’’DE

LÂNGĂ CASA MEA

Fogor Alexandra,
Istoria Artei, Anul II
■ Sub gândul schimbului cultural, am decis ca cercetarea mea să se bazeze pe impactul pe
care îl are întâlnirea dintre două medii diferite:otoman și românesc.
■ Am apelat, astfel, la cel mai apropiat ,,element,, de cultură otomană de lângă casa mea
si am patruns în căminul ,, otomanului de lângă casa mea,,. Pe lângă ,,Merhaba-ul,,
general al tatalui Ali, adică al protectorului și sprijinitorului familiei, am fost
întâmpinată și cu dulciuri( rahat, baklava) dintr-un suport extrem de frumos decorat care
amintește puțin de motivele viței de vie de pe vasele ceramicii de Iznik.
■ M-am raportat la familia otomanului de lângă casa mea exact așa cum aș fi vrut să
reliefez ideologia otomană legată de familie: avem sultanul( tatăl), valide
sultan( mama), cele doua fete care trebuie să se îngrijească de educația și să respecte
cutumele otomane, dar și moștenitorul la tron, singurul copil pe linie masculină.
■ Mi se pare extrem de important să găsim repere culturale cât mai aproape de noi și cât
mai diverse pentru că acestea ne întregesc devenirea.
■ Mai departe, eliminând plăcerile minunate ale culturii otomane( cafea, cea și dulciuri) ,
am patruns într-un loc flancat de obiecte cu rol de protecție din cultura musulmană chiar
,, în mijlocul românismului,,.
■ Primele covoare lucrate manual isi au originea in vechea Persia. La inceput, covorul era folosit cu rol de
protectie terminca a corturile mai ales in iernile foarte aspre. Din secolul V, acesta a devenit un lucru necesar
musulmanilor pentru rugaciune, in deosebi pentru cele cinci rugaciuni zilnice. Astfel de covoare erau
intalnite in lacasurile de cult, dar si in casele fiecarui musulman. Odata cu raspandirea ariei de folosinta,
covoarele de rugaciuni au inceput sa se transforme in adevarate manifestari artistice. Artistii se inspirau din
natura prelucrand materialul brut prin intermediul imaginatiei lor.
■ Începând cu a doua jumătate a secolului al 15-lea, modelele europene cu animale au fost înlocuite cu
modele vegetale geometrice și abstracte. Imaginile cu animale au fost înlocuite complet cu pătrate sau
octogoane în interiorul formelor dreptunghiulare..
■ ,,(...)ca și în Iran, fabricarea de covoare este o parte importantă a identății și patrimoniului cultural turcesc,,
Orhan Pamuk
■ In trecut, cel care era responsabil cu asezarea covorului cand imparatul trebuia sa isi faca rugaciunile zilnice
se numea SECCÂDECIBAȘI (‫ ّجادة‬B ‫)س‬
■ Totodată, casa unui musulman este plină de obiecte cu rol de protecție care invocă
regulile musulmane ale religiei. Spre exemplu, un obicet extrem de răspândit îl
reprezintă evantaiul cu cele 99 de nume ale lui Allah.
■ În islam, numele (sau oricare dintre numele) lui Dumnezeu trebuie să fie respectate. În
versetele coranice sunt multe referiri despre faptul că adevărații credincioși tratează
numele Domnului cu cea mai profundă considerație (spre exemplu a se vedea 33/35,
57/16, 59/21, 7/180, 17/107, 17/109, 2/45, 21/90, 23/2 ). Pe de o parte aceasta este
condiționată de interzicerea – deloc necesară – de a folosi numele Domnului pentru a
blestema, sau pentru a înjura (a se vedea 24/53, 68/10-11-12-13-14, 63/2, 58/14, 58/16,
2/224). Așadar menționarea numelor Domnului trebuie făcută cu umilință și respect.
Despre desertul turcesc

■ Rahatul sau rahatul turcesc este un sortiment de dulciuri originar din Turcia făcut din
zahăr, arome alimentare și amidon.

■ În țara de origine, acest produs este cunoscut sub numele de lokum [loˈkum] sau
(arhaic) ca rahat lokum, fiind un produs foarte popular în tot spațiul balcanic. Rahatul
are o consistență similară cu a jeleului, fiind însă mai solid, mai lipicios și mai opac.
Mai mult, datorită conținutului foarte ridicat de zahăr, este mult mai dulce decât
majoritatea dulciurilor, fiind mai apropiat în această privință de șerbet decât de jeleu. De
obicei, se comercializează tăiat în cuburi mici (cu latura de 2–3 cm), acoperite cu zahăr
pudră pentru a nu se lipi între ele sau de mână.
■ Produs încă din secolul al XV-lea, inițial el se făcea din miere, melasă și făină. Pe măsură ce
zahărul a devenit mai ieftin, acesta a înlocuit mierea și melasa în compoziție. Dacă la începuturi,
rahatul era disponibil numai în cea mai simplă varietate (conținând doar zahăr, amidon și apă),
astăzi se poate cumpăra într-o varietate mare de culori și arome (cele mai populare fiind de lămâi
, portocale, cacao și fistic). Mai mult, există și varietăți de rahat care conțin în mijloc fistic, alune,
nuci sau migdale, sau care sunt acoperite cu diverse alte dulciuri, precum nuga. În România a fost
introdus în secolul al XVIII-lea, alături de bragă, nugă și baclava, întâi prin intermediul 
Fanarioților, negustorilor din Levant și Constantinopol, devenind apoi unul din produsele
caracteristice pentru bâlciurile și târgurile muntene de secol XVIII-XIX. Tradițional, în România
și în spațiul balcanic, rahatul se servește după cafea, împreună cu un pahar de apă rece. Această
tradiție este însă din ce în ce mai rară, rahatul fiind astăzi servit de unul singur, odată cu
schimbarea culturii cafelei. Mai mult, rahatul a fost introdus în bucătăria tradițională românească
- una din rețetele cele mai folosite de cozonac încorporează bucăți de rahat în compoziție.
Decor cu rol
de protecție
■ Nazar Boncugu reprezinta un obiect care indeparteaza raul si este foarte important ca
acesta sa fie prezent in casa fiecarui musulman. Era intalnit si in religia budista. Piatra in
forma de ochi este asociatia cu inceputul vietii sau a faptului ca iesirea gandului bun sau
rau se face tot prin ochi. Piatra este de culoare albastra pentru ca se spune ca aceasta
absoarbe energiile negative.
Descoperiri

■ Locația: Jud. Buzău

■ Conține:
■ 1. 685 monede otomane - mici(680) și mari(5)
■ 2. 28 discuri decorative
■ 3. 4 cercei(2 perechi)
■ 4. 8 broșe cu ac
■ 5. 1 pandantiv
■ 6. 1 obiect decorativ cu bumbi
■ 7. un vas ceramic
■ 8. material textile
■ O comoară a fost descoperită de un locuitor al satului Pardoș (jud. Buzău), care a găsit
50 monede de argint (aspri otomani), în greutate totală de aproximativ 1,5 kg. Aceste
monede sunt din secolul XVIII și urma să fie expertizate de specialiști. Fiecare monedă
cântărește între 25 și 32 grame. Monedele au fost predate Muzeului Judeţean de Istorie
Buzău, pentru a fi curățate și apoi expuse.
■ În concluzie, schimburile culturale sunt extrem de importante, chiar și atunci când
vorbim despre realitatea apartenenței la aceeași comunitate, ele trebuie privite ca un
raport dintre noi ( cei dornici de cunoaștere) și lumea nouă care ni se deschide.
■ ,,Otomanul de lângă casa mea,, este chiar un otoman veritabil, crescut și născut în
spiritul culturii musulmane, dar care a reușit să îmbrățișeze cu ușurință aspectele
românești păstrându-și , totuși, esența.
,, Otomanul de lângă casa mea,,
Bibliografie

■ M.H Beattie, Carpet of central Persia, Sheffield, 1976,

■ Coranul – traducere din arabă și prefață de Silvestru Octavian Isopescu, la Mănăstirea
Dragomirna, în 1910, Editura Cartier SRL, București, 1997,
■ Coranul - traducere din limba arabă, prefață și note: George Grigore, Editura Kriterion,
București, 2000,
■ https://www.muzeubuzau.ro/
■ https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/tezaur/comoara-fabuloasa-gasita-intr-
o-padure-din-buzau-cat-vor-primi-cei-care-au-facut-descoperirea-1263966