Comunitatea turcă din

Brăila

Prof. Oprea Oana-Mariana

Prof. Cristina Cursaru
Școala Gimnazială ,,Ecaterina Teodoroiu”
 Motto: „Cultura minoritarului nu este o cultură minoră, nu
este o cultură conjuncturală, de moment, ci este cristalizator al
identității de sine, este zid de protecție și eficiență, dă unitate,
stil, sens, demnitate și noblețe vieții minoritarilor.” (Nuredin
Ibram )

Prezența turcilor la Brăila este legată în mod direct și masiv de

ocuparea orașului, în timpul sultanului Soliman Magnificul. O datare
exactă a evenimentului nu există. Documentele și relatările vremii plasează
acest episod în intervalul iunie 1538 - 30 octombrie 1540.
Ulterior, din ordinul sultanului, orașul a fost întărit cu o puternică
fortificație ce va deveni loc de refugiu pentru diferiți pretendenți la domnie,
precum și punctul de plecare pentru numeroase companii militare otomane.
Conform dreptului administrativ și juridic otoman, cetatea Brăilei, alături de un
hinderland agricol, cuprinzând circa 1/3 din teritoriul viitorului judet, se aflau
sub conducerea unui nazâr (pașă), iar unitatea administrativ teritorială purta
denumirea de caza sau raia.
CETATEA BRĂILEI
Să încercăm să ne imaginăm puţin atmosfera din cetatea
Brăilei, de pe vremea când era kaza turcească. N-a mai rămas
aproape nimic din acele timpuri: câteva hrube, din păcate
neamenajate, aproape necunoscute atât turiştilor, cât şi
brăilenilor, câteva mărturii arhitectonice la Biserica Sfinţii
Arhangheli Mihail şi Gavril, din Piaţa Traian, rămase de pe
vremea când aici era un lăcaş de rugăciune turcesc,
precum şi o casă de început de secol XIX, ceva amintiri
legate de turcii Brăilei din alte vremuri: un fes colorat, nişte
vorbe stâlcite, miros de covrigi calzi, dulceaţa halviţei şi a
sarailiilor şi gustul atât de râvnit de bragă, sau de
limonadă rece.
Brăila, portul dintre Occident și Levant
 Regimul de ocupație a orașului se menține până la semnarea Tratatului
de Pace de la Adrianopole (2/14 septembrie 1829) când, alături de cazalele
Giurgiu și Turnu, Brăila revine în componența Țării Românești.
Cea mai mare parte a populației turcești s-a retras odată cu administrația și
armata. Cu toate acestea, documentele vremii menționează prezența unor
negustori turci la Brăila.
Astfel, la 22 mai 1838, din inițiativa a 35 de negustori locali se formează o
deputăție de 5 membri a cărei misiune era aceea de a-i reprezenta și a le
apăra interesele în fața noilor autorități. Printre aceștia se afla și un turc pe
nume Sali Aga, care se iscălește grecește.
La 27 ianuarie 1831, turcul Abdulah Mehmed Ocnaloglu „născut la Brăila și
locuitor al ei”, refugiat la București în acel moment, cerea încuviințarea
generalului guvernator rus Kiseleff să meargă la Brăila pentru a-și vinde
casele și prăvălia din oraș, precum și pentru recuperarea unor datorii de la
câțiva locuitori.
Un caz similar  este constatat la 6 februarie, când turcul Osman Muslon i se
plângea aceluiași general de faptul că în absența sa i se vânduse casa.
 Una dintre cele două clădiri care
mai păstrează elemente din arhitectura
tradițională turcească este Casa
turcească, aflată pe strada Orientului.
Clădirea pătrează elemente specifice
din arhitectura civilă turcească,
precum streașina mult prelungită
(saceac) construită din lemn și
prevazută cu un gen special de
îmbinări. Casa datează de la începutul
secolului al XIX-lea.
  Cea de a doua clădire este
Biserica Sfinții Arhangheli
Mihail și Gavril. Conform
 „Brăila are forma unui „evantai” ale
tradiției, acest lăcaș de cult are cărui ramuri marginale coincid cu
o vechime de 250 de ani, fiind cheiul Dunării. România nu are un
cea mai veche biserică a alt oraş mai nou şi mai occidental.
orasului și în același timp Orientul nu mai este amintit decât
singura casă de rugăciuni
printr-o veche moschee în centrul
turcească de pe teritoriul
României transformată în oraşului. Odinioară ruşii au sfinţit-o
biserică ortodoxă, dupa ce pentru religia ortodoxă … În juru-i
inițial clădirea a servit ca lăcaș se grupează marile prăvălii şi
de cult musulman. La inițiativa hotelurile moderne”, avea să scrie în
arhiducelui Mihail Pavlovici
1905 un călător francez, André
Romanov, șeful armatei rusești,
în anul 1829, lăcașul a fost Bellesort(La Roumanie
transformat definitiv în biserică contemporaine).
ortodoxă.
 Sărbători, tradiţii şi obiceiuri
• Turcii au șapte sărbători principale, dintre
care patru religioase, iar dintre acestea două
sunt considerate foarte importante: Ramazan
Bairam (sărbătoarea ruperii postului), numită
și Șeker Bairam (sărbătoarea de zahăr, sau a
dulciurilor) are loc la sfârșitul postului
Ramazan, timp de trei zile, în care
musulmanii se felicită, îmbracă haine noi, fac
vizite, fac cadouri. La moschee are loc o
rugăciune în comun numită „rugăciunea de
sărbătoare”.
• Kurban Bairam (sărbătoarea sacrificiilor) –
are loc începând din ziua a zecea a lunii
pelerinajului la Mecca, timp de patru zile. Cu
această ocazie se sacrifică un animal, de
obicei un berbecuț sau un vițel. Carnea
trebuie împărțită altora și numai o mică parte
rămâne celui care sacrifică animalul.
Sărbători, tradiţii şi obiceiuri
• Hâdârlez – este o sărbătoare preislamică, are loc în fiecare
an pe 6 mai. Este echivalentul ,,Paștelui Blajinilor" din
tradiția creștină. Marchează începutul anului agricol,
trecerea la anotimpul cald.
• În toate comunităţile turce cu prilejul acestei sărbători
se sacrifică miei, se prepară bucate tradiţionale, se
spun legende, proverbe, zicători, se cântă şi se
dansează pe muzică tradiţională. Femeile pregătesc
mese cu ciorbă de miel, plăcinte cu brânză sau cu
carne, turte din aluat nedospit, etc. Se face curăţenie la
morminte, se răsădesc flori, se citesc rugăciuni şi se dă
de pomană la săraci. Un obicei spune ca de Hîdîrlez
fetele nemăritate trebuie să umple o căldare cu apă
sfinţită, în care sunt aruncate podoabe din aur iar fetei
respective i se interpretează viitorul. Pe 6 Mai,
musulmanii obişnuiesc să meargă la cimitir, să cureţe
mormintele celor apropiaţi şi să dea de pomană.
Sărbători, tradiţii şi obiceiuri

Sărbătoarea Nevruzului/Navrezului este sărbătoarea care aduce, în

fiecare primăvară, dragostea, prietenia, pacea și solidaritatea. Se
sărbătorește la sfârșitul lunii martie, începând cu ziua de 21, și, la fel ca
de Paști la creștini, de Nevruz se ciocnesc ouă vopsite în coajă de
ceapă. Cojile se aruncă pe pământ, semnificând momentul lepădării de
urât, de anotimpul rece, de greutăți și lipsuri. De aici și zicala: „Până ce
coaja oului nu va cădea, primăvara nu va sosi.“ În zilele Nevruzului,
oamenii au casele curate, aranjate, pretutindeni plutind o atmosferă de
sărbătoare. Toți membrii familiei se îmbracă frumos, iar pentru a
alunga bolile și a intra sănătoși în primăvară ard vechiturile și sar peste
flăcările ce se înalță din focul aprins în cântece și veselie. Nevruz este
și „sărbătoarea împăcării”
Sărbători, tradiţii şi obiceiuri

Grupuri de patru-opt băieți sau tineri, cu buchete de flori în mâini, umblă

pe la case și vestesc venirea primăverii cântând un cântec specific.
Grupurile sunt însoțite de muzicanți, interpreți la tobe și trompete. În
primăverile timpurii, tinerii agață în ramuri înflorite de cireși, corcoduși,
caiși, cadouri primite de la casele pe unde au fost în vizită: batiste
dantelate, marame, batiste brodate. Dacă primesc fructe, rahat, bomboane,
le strâng pe toate în coșuri, apoi dansează. De sărbătoarea Nevruzului se
curăță mormintele, se așază pietre funerare mormintelor noi, se plantează
flori, iarbă, se rostesc rugăciuni. Săracilor li se împart fructe, bani și
mâncare. Nevruzul este ziua împăcării, a bunei dispoziții și a bucuriei. Se
organizează lupte între cocoși, bivoli, întreceri hipice.
Influențe lingvistice
  Din perspectiva culturii și în special din ce a lingvisticii, influențele limbii
turce sunt masive, dar variabile în funcție de perioada istorică și de regiune.
Ilustrativ, pentru moștenirea turcească la nivelul lexicului românesc, câteva
exemple din domeniile vieții cotidiene: sunt de origine turcă denumirile de
produse și preparate alimentare, precum: ciorbă, ciulama, cașcaval, chiftea,
musaca, pilaf, salam, sarma, iahnie, iaurt, acadea, baclava, halva, rahat,
magiun, sarailie, șerbet, cafea, caimac, rachiu; denumirile de ustensile de
bucătărie: fitil, cântar, capac, covată, chibrit, lighean, satâr, sufertaș, ceaun,
tacâm, tavă; denumirile pentru clădiri și elemente componente, mobilier,
construcții: han, chioșc, geam, dușumea, havuz, chirpici, odaie, perdea,
pervaz, sobă, tavan, tejghea, divan, dulap, canapea, raft, hambar, cherhana,
saivan, cherestea, talaș; denumirile pentru îmbrăcăminte: basma, ciorap, fotă,
halat, chimir, papuci, șal, tichie. Tot de sorginte turcească sunt și: derbedeu,
dușman, haimana, lichea, mahmur, pezevenchi, șiret, tembel și multe altele a
căror origine aproape că nu mai este resimțită de vorbitorul de astăzi ca fiind
străină.
Costume

Portul traditional pentru femei este

alcatuit din urmatoarele elemente:
 fistan
 kaftan
 ișlenmiș gömlek
 fes, voal, cember
 șalvari
 ilic brodat
Costumul barbatesc este  in tonuri de
albastru inchis, cu broderie neagra si
brâu roșu.
Concluzii?
Pot să-mi închipui casele cu foişor,
cu selamlîc şi haremlîk
Pe prispă oameni zâmbitori,
cu fes pe cap, lipsiţi de griji,
Ce nu-şi încuie porţile vreodată
Căci nu există hoţi...
Îi văd mergând pe străzi, vorbind între ei
Români şi turci, unguri, evrei...
Sunt toţi pentru unul şi unul pentru toţi!
O lume minunată, ca de poveste
Aproape-i greu să crezi c-a fost adevărată.
Un loc liniştit, unde timpul se poate opri din
curgerea lui,
Învăluit într-o pace adâncă.
Pot să-mi închipui străduţele cu cafenele unde,
pe scăunele scunde,
se fumează ciubuc şi narghilea.
Sau pot să iscodesc bazarul
Plin de covoare turceşti şi persane
Broderii şi suveniruri
Şi tarabe cu podoabe:
Pot să-mi închipui negustorii ce-şi laudă marfa:
Unul vinde măsline,
Altu-şi laudă strugurii - şi-abia poate ţine un
ciorchine,
Aşa de mari şi frumoşi sunt!
Turcoaice frumoase ne-mbie zâmbind:
- „Am măceşe, şi migdale, şi castane brumării...
“
- „Ţigarete la tătici şi cofeturi la copii...“- 
„Am dulceţuri aromate de smochine, trandafiri
...
“Raiul pe pământ e-aicia: e locul cu cel mai
gustos rahat
Şi cele mai vestite baclavale,
Cu peltea şi saraiale,
Cu halviţe şi halva,
Cu şerbet şi îngheţate,
Ieftine ca braga – toate!
Chiparoşi, oleandri, nuferi albi şi lalele,
toate freamătă şi te fac să semeni cu o grădină
de vis...
Vă mulţumim!