Spațiul românesc în

prima jumătate a sec. Proiect realizat de Popescu

Ioana,Tudorii Andreea si Serafim
al XIX-lea. Revenirea Teodora

la domniile pământene
 Societatea in prima jumatate a sec XIX

Călătorii străini în Principatele primei jumătăti a secolului al XIX-lea relatează

despre o societate cu o mentalitate dublă, orientală şi occidentală care este
impregnata treptatat cu cultura si obiceiurile occidentale.Călătorii străini
relatează despre numărul mare de biserici din vechime, în special în
Bucureşti,remarcând în mod constant starea jalnică în care se găsesc. În
general, ele sunt calificate drept “proaste”şi “neîngrijite".În ceea ce priveşte
clerul, acesta este calificat drept " ignorant si incult".Posturile în ierarhia
bisericească se cumpără şi există o grijă constantă pentru sporirea veniturilor.
Mitropolitul Moldovei, care şi el îşi cumpără scaunul cu 30 - 40 de pungi, are
un venit de 70 - 80 de pungi pe an,iar la tară  în lipsă de lemne, se fură bratele
crucilor.
Biserica de lemn
din Costești,
Mehedinți
(1835)
Bucuresti, în
prima jumatate a
secolului XIX
1811
 Elitele și aristrocrația
În general, călătorii străini găsesc o societate cultivată la nivelul elitelor. Începând
cu generația bătrână, formată în secolul al XIX-lea, pornind de la vârful piramidei
sociale (domnitorul) şi propagându-se la nivelul boierilor, se vorbesc limbi străine,
în special franceza, se citeşte, se merge la teatru."În limba franceză se convorbeşte
în saloane şi se joacă piesele de teatru; profesorii sunt francezi, educația unui boier
şi a unui parizian sunt asemenea".Pe lângă preocupările pentru literatură, există un
interes real pentru teatru şi muzică. La începutul secolului, în anul 1806, nu se
îngăduiau teatrul şi concertul de diletan,dar De la 1818, o dată pe săptămână, este
teatru cu actori germani.
În general, călătorii remarcă faptul că această societate are o înclinație specială
pentru lene, lux ,petreceri şi o moralitate discutabilă. "Tineretul are inima bună, e
mărinimos, milos, iubitor şi inteligent, dar puțin harnic la studii. A cheltui mult, a
străluci la teatru, la baluri, în societăți,a vorbi de bogăția sa, de galbenii săi, [...] a fi
neprevăzător, a merge întotdeauna în trăsură, a avea haine la modă, cai, țiitoare,
masă bună, iată ce alcătuieşte bucuriile şi îndeletnicirile acestor nobili"
 Modernitatea
Modernitatea a fost un mod nou de a privi lumea în care individul avea drepturi şi
libertăţi fundamentale şi nicio autoritate nu avea voie să i le încalce.De la
începutul secolului al 19-lea, spaţiul românesc se modernizează din ce în ce mai
mult. Modernitatea a fost un mod nou de a privi lumea în care individul avea
drepturi şi libertăţi fundamentale şi nicio autoritate nu avea voie să i le
încalce.Influenţa franceză este cea care dă tonul ideilor moderne, iar bulversările
politico-militare contribuie la naşterea unei noi epoci. 
“Se poate vorbi, şi a şi fost în mintea multora, să creeze aici la Bucureşti, un
centru de efervescenţă de asemenea natură încât să genereze o revoluţie, dar era
greu de făcut. Napoleon sigur că a vârât băţul, cum se spune, printre ulucile
gardului, dar un lucru foarte important este că foarte mulţi studenţi din spaţiul
românesc încep să înveţe în străinătate.Şi aceştia fac tot ce pot să se adreseze
împăratului, în care vedeau un salvator.  "
 Arta română
Arta românească în secolele XIX și XX dezvăluie transformările apărute în arhitectură,
pictură și sculptură, datorită diverselor curente occidentale ce aduceau aerul modernist
și în România. Astfel în arhitectură, neoclasicismul, clasicismul, eclectismul sau linia
națională sunt curente ce aduc elemente noi în construcția clădirilor pentru a le da o
înfățișare cât mai plăcută. Pot fi amintiți arhitecți de seamă precum: Ion Mincu, Petre
Antonescu, Alexandru Orăscu și alții. Sculptura aduce elemente noi, moderniste, prin
schimbarea stilului de lucru și al viziunii artistice, fiind realizate numeroase capodopere
artistice. Diferiți sculptori realizează sculpturi în piatră, lemn sau modelaj precum: Karl
Storck, Carol Storck, Ion Georgescu, Wladimir Hegel, Dimitrie Paciurea și Constantin
Brâncuși. Pictura aduce o întreagă paletă de schimbări, majoritatea pictorilor români
făcându-și studiile la Paris, la München sau în București, încearcând să-și definească
propriul stil de lucru prin îmbinarea elementelor modernismului cu cele ale
tradiționalismului. În domeniul picturii s-au remarcat mulți artiști români cum ar fi:
Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Ion
Andreescu, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady și alții.
Car cu boi Catrina 
(Nicolae Grigorescu) (Nicolae Tonitza)

Coloana Infinitului 
(Constantin Brâncuși)
 Literatura română

Secolul al XIX-lea este unul dintre secolele cele mai productive ale

literaturii române atât calitativ cât și cantitativ. În acest veac apar și se
dezvoltă curente literare europene
precum romantismul, realismul, simbolismul sau curente culturale
autohtone ca latinismul și junimismul. Tot acum își defășoară activitatea
literară poetul care este considerat cel mai mare scriitor român, Mihai
Eminescu, scriitori care sunt considerați mari clasici, precum Ion
Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici, poeți precum Alexandru
Macedonski, George Coșbuc sau Vasile Alecsandri.
 Țăranii 
Locuinţa ţărănească din România secolului al XIX-lea a fost descrisă drept o
construcţie mizeră, fabricată din materiale aflate la îndemână – lut, lemn,
paie, pleavă şi balegă de vită. Celebrul bordei era o „gaură în pământ”, de
cele mai multe ori cu o singură cameră, unde dorm „bărbatul, soţia, flăcăii,
fetele mari, copiii mai mărunţi, o gâscă sau o găina cu pui, mielul, viţeaua sau
purceii, fătaţi de curând.
 In aproape toate locuinţele rurale familiile locuiesc într-o singură
cameră.copiii, de la vârsta cea mai fragedă şi chiar când devin adulţi, dorm pe
cuptor, unul lângă altul; astfel sunt frecvente cazurile de violuri produse prin
incensturi. În acea odaie conjugală, copiii devin maturi de înclinări care le
surescitează curiozitatea şi-i tentează, îndeplinind asemenea acte căpătate
prin spectacole de la părinţi”. 
 Călătoriile românilor în sec XIX

Pana in secolul XIX,romanul era sedentar"românul a moștenit se vede de la

daci însușirea de a fi aninat de țara sa.").Insa, începând cu 1800, din ce în ce
mai mulți tineri boieri, dar și unii ceva mai vărstnici, au plecat să descopere,
mai întâi, vestul Europei, apoi lumea întreagă. Mulți dintre ei și-au publicat
amintirile și impresiile, iar primul care a devenit celebru și datorită jurnalului
de călătorie a fost boierul Dinicu Golescu prin Însemnare a călătoriei mele
făcută în anul 1824, 1825, 1826". Călătoria a început în Transilvania, pentru
ca de-acolo să treacă prin Ungaria, Austria, Italia, Germania şi Elveţia.
Înaintea lui, cărturarul Gheorghe Asachi, era în 1807 primul tânăr boier
român care ajungea la Viena, apoi la Roma, pentru a face studiile dorite. Cu
ei începe o bogată literatură de călătorie ai cărei protagonişti sunt şi
personaje mai puţin cunoscute, dar interesante. 
SFÂRȘI