Sunteți pe pagina 1din 84

LUNA IULIE SINAXAR 1 Iulie

n aceasta luna, n ziua ntia, pomenirea Sfintilor Mucenici si doctori fara de arginti, Cosma si Damian, cei ce s-au savrsit la Roma.
Acesti sfinti au trait n marea cetate a Romei n zilele mparatului Carin, si erau frati, iar cu mestesugul doctori, vindecnd nu numai oameni, ci si dobitoace. Ei cereau ca plata de la cei ce se lecuiau doar credinta si marturisirea n Hristos, si nimic altceva. Fiind ei prti la mparatul, ca fac vindecarile cu mestesug fermecatoresc, si nevrnd sa se lepede de Hristos, ci mai vrtos nca si pe mparatul Carin l-au mntuit din pagnatate, fiind tamaduit de dnsii. Caci acesta, spaimntndu-i cu grele chinuri, i s-au desfacut grumajii de i s-a ntors obrazul la spate. Si pentru aceasta cei ce se aflasera acolo au crezut n Hristos. pe Care si mparatul cu toti ai casei lui L-a marturisit. Atunci mparatul a liberat pe sfinti, trimitndu-i cu cinste la locul lor. Dupa aceea dascalul lor, cel ce i-a nvatat mestesugul doctoriei, pizmuindu-i si lundu-i, s-a suit cu dnsii ntr-un munte facndu-se a merge ca sa culeaga ierburi de leacuri. Si acolo sculndu-se i-a ucis cu pietre.

Tot ntru aceasta luna, n ziua ntia, pomenirea Sfntului Ierarh Leontie al Radautilor.
Acest purtator de Dumnezeu Leontie s-a nascut din parinti drept-maritori crestini n orasul Radauti la nceputul sec. al XIV-lea. nca din pruncie, dus de parinti la biserica, a fost cuprins de o mare dragoste fata de casa lui Dumnezeu unde, mai apoi, mergea zilnic si asculta cu toata luarea aminte ntreaga slujba dupa care zabovea, cautnd sa se apropie ct mai mult sufleteste de cuviosii parinti calugari, ostenitori si slujitori sfintiti la aceasta catedrala voievodala. Parintii din obstea catedralei vazndu-l cu atta dragoste pentru casa lui Dumnezeu, pentru sfintele slujbe, l-au primit n obstea lor unde, fericitul Leontie n toate cele rnduite ca ascultare, arata rvna si smerenie.

Pentru viata lui duhovniceasca a fost calugarit primind numele de Lavrentie. Rvna lui pentru nevointele duhovnicesti tot mai mult sporea. Lund binecuvntare de la staretul obstei, s-a ndreptat catre un loc sihastresc, nu departe de Putna, unde erau ctiva sihastri. Mitropolitul Moldovei de atunci, aflnd de aceasta vatra sihastreasca cu rnduiala prea frumoasa, a mers si a sfintit biserica acelui schit si odata cu aceasta a hirotonit n preot pe cuviosul Lavrentie, numindu-l tot atunci egumen, potrivit si dorintei acelei obsti. Aici, n aceasta cuvioasa obste vine sa se nevoiasca si cuviosul Daniil Sihastrul sub povata parintelui sau duhovnicesc Lavrentie. nfiintndu-se scaun episcopal la Radauti, n timpul Voievodului Alexandru cel Bun, nu dupa multa vreme, Cuviosul Lavrentie este chemat la nalta vrednicie si nfricosatoarea raspundere a arhieriei. Primind darul arhieriei nu a ncetat nici o clipa nevointele sihastresti, n chilia salasului sau episcopal. Veghind la pastrarea rnduielilor canonice, pazind scumpatatea si pogoramntul n toate cte le rnduia spre zidirea Bisericii lui Hristos, Sfntul Ierarh Leontie cu ntelepciune, smerenie si daruire s-a nevoit spre folosul cel mntuitor al pastoritilor sai sufletesti. S-a retras din scaunul arhipastoresc si a luat schima cea mare la sihastria Laura. Cunoscndu-si dinainte sfrsitul vietii sale pamntesti, a chemat ntreg soborul pentru a-i da ultimele sale povete parintesti, a rnduit ca egumen al acestei sfinte mnastiri, pe cel mai apropiat ucenic al lui, cuviosul Daniil Sihastrul, pe care binecuvntndu-l, a adormit n Domnul ntru nadejdea nvierii si a vietii vesnice. Credinciosii, fiii lui duhovnicesti veneau la mormntul sau unde se rugau si aflau tamaduiri de tot felul de boli. Curnd, cinstitele sale moaste au fost stramutate la Radauti potrivit dorintei credinciosilor. Aici, la racla cu sfintele sale moaste, venea multa lume, cunoscnd darul lui Dumnezeu care se revarsa asupra tuturor celor care, cu credinta se rugau si sarutau sfintele sale moaste. n anul 1639, racla cu sfintele sale moaste a fost rapita de navalitori, cum mentioneaza cronicile, fara sa se stie, nici pna n ziua de azi, locul unde ele au fost duse. Cu rugaciunile Sfntului Parintelui nostru Ierarh Leontie, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mntuieste pe noi. Amin.

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Vasilie, ce a ntarit manastirea de la Izvorul adnc.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Petru Patriciul, care a vietuit ntru ale lui Evandru. Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Leon pustnicul, care gol petrecnd, s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor doua mii de Mucenici, care prin sabie s-au savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Mavrichie, care, fiind uns cu miere si muscat de albine, s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor 25 de Mucenici, care n Nicomidia prin foc s-au savrsit. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

2 Iulie
n aceasta luna, n ziua a doua, pomenirea punerii cinstitului vesmnt al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei n sfnta racla, n zilele mparatului Leon cel Mare si al Virinei, femeia lui (Acoperamantul Maicii Domnului).
Pe vremea mparatiei lui Leon cel Mare si a Virinei sotia sa, doi boieri patrici: Galvie si Candid, frati buni fiind, au mers sa se nchine la Ierusalim. Sosind n Palestina, la locurile Galileei, au aflat acolo cinstita haina a Nascatoarei de Dumnezeu la o femeie evreica, care o tinea cu cinste, aprinznd multe lumini si facnd tamieri. Deci s-au hotart ei ca sa o ia. Si mergnd la Ierusalim, au facut o racla asemenea celei n care se afla cinstitul vesmnt al Maicii lui Dumnezeu; iar cnd s-au ntors, au pus racla cea desarta n locul celeilalte; si pe cea cu sfntul si dumnezeiescul vesmnt, au luat-o si s-au dus. Si daca au sosit la Constantinopol, au pus-o ntr-un metoc al lor ce se cheama Vlaherne, ncercnd sa ascunda comoara. Dar vaznd ca nu se poate, au dat de stire mparatului, care s-a umplut de nespusa bucurie. Si a facut o biserica la acel metoc, si a pus acolo cinstita racla, unde acum se afla, pazind cetatea si gonind tot vrajmasul si toata boala.

Tot n aceasta zi, pomenirea celui ntru sfintii Parintelui nostru Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului.
Acesta a trait pe vremea lui Teodosie cel Mic, si a ajuns pna la vremea mparatiei lui Marcian si a lui Leon, lund parte si la Sinodul din Efes si la Sinodul de la Calcedon. mparatul Marcian mpreuna cu Pulheria zidind Vlaherne, au ntrebat pe Iuvenalie unde s-a pus trupul Nascatoarei de Dumnezeu. Iar el a raspuns ca din Scriptura nu stie, dar se zice ca dupa ce a fost ngropata de apostoli, s-a auzit cntare ngereasca timp de trei zile. Dupa a treia zi, fiindca unul din apostoli nu se ntmplase la ngroparea Maicii Domnului, a fost deschis mormntul si nu se aflara moastele, ci numai cele de ngropare. Si a rugat mparatul pe Iuvenalie ca macar sicriul mpreuna cu cele de ngropare, sa-l pecetluiasca si sa i-l trimita, care lucru s-a si facut. Pe acestea mparatul le-a asezat n Biserica Nascatoarei de Dumnezeu zidita de el n Vlaherne. Iar Sf. Iuvenalie pastorind de toti anii 38, a adormit n pace.

Tot ntru aceasta luna, n doua zile, pomenirea Dreptcredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfnt, purtatorul de biruinta, si aparatorul crestinatatii.
Odraslit din pamntul Moldovei, maritul Voievod Stefan cel Mare a fost numit si cinstit din totdeauna de catre poporul dreptcredincios: bun, mare si sfnt. Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusinta cu care a condus tara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi si tradatori, sfnt pentru lucrarea lui ntru apararea ntregii crestinatati si zidirea unui mare numar de biserici si manastiri. Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si SfantDreptcredinciosul Voievod s-a nascut la Borzesti, din parintii binecredinciosi crestini voievodul Bogdan al II-lea si doamna sa MariaMalina Oltea, aratndu-se din frageda copilarie cu deosebita dragoste fata de tara si credinta stramoseasca. Curnd, dupa uciderea tatalui sau, este chemat la tronul Moldovei la 12 aprilie 1457. ncercat, pe parcursul lungii sale domnii, de numeroase suferinte, nu si-a pierdut niciodata nadejdea n Bunul Dumnezeu ci, cu evlavie si-a purtat jugul vietii sale. Stefan cel Mare si cel Sfnt a luptat pentru apararea ntregii crestinatati "pna la moarte" cu capul sau adica, "cu pretul vietii sale", cum arata n scrisoarea adresata principilor ntregii crestinatati, chemndu-i la lupta sfnta de aparare a credintei crestine. Stefan, Dreptcredinciosul Voievod, a pus biruintele sale nu pe seama iscusintei mintii sale ci, cu smerenie pe seama voii si puterii lui Dumnezeu, care i-a stat mereu n ajutor. Maritul Voievod a fost nu numai aparator, ci si marturisitor al credintei prin numarul mare de mnastiri si biserici zidite, att n Moldova ct si n Muntenia, Transilvania si Muntele Athos. Prin frumusetea si maretia acestor sfinte lacasuri, mpodobirea lor cu pictura, nzestrarea lor cu cele necesare sfintelor slujbe, toate lucrate cu o maiestrie artistica nentrecute pna astazi, binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfnt aduce naintea lui Dumnezeu "slava poporului sau", adica a neamului nostru romnesc. Ca om al rugaciunii, evlaviosul Voievod a cerut sfintitilor parinti sa se roage pentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru ostenii sai, pentru cei vii si pentru morti. El nsusi se ruga cu post si facnd nenumarate fapte de milostenie n vremuri de primejdie mai ales, asa cum este nfatisat pe icoanele pictate n ctitoria sa de la Putna. Sfntul Cuvios Daniil Sihastrul i-a fost parinte si povatuitor duhovnicesc si ntelept sfatuitor n ceasurile sale de rugaciune si veghe. Deopotriva a fost om al ntelepciunii si dreptatii, precum si al iubirii si iertarii: "Te-am iertat si toata mnia si ura am alungat-o cu totul din inima noastra", scria Voievodul, adresndu-se boierului sau Mihu, unul din cei care participasera la uciderea parintelui sau. Gndul mortii

pururea l-a avut n minte caci pentru el moartea era, potrivit nvataturii crestine, o stramutare "de la cele vremelnice" catre "locasurile de veci", asa cum el nsusi a pus sa se scrie pe piatra sa de mormnt, pregatita cu 12 ani nainte de mutarea la Domnul. Paginile sfinte de cronica romneasca amintesc peste veacuri despre evlavia, cinstirea si credinta poporului romn fata de Dreptcredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfnt: "iar pe Stefan Voda l-au ngropat tara cu multa jale si plngere la mnastire la Putna care era de dnsul zidita. Atta jale era de plngeau toti, ca dupa un parinte al lor", zicnd mai departe cronicarul: "Ce dupa moartea lui pna astazi i zic Sfntul Stefan Voda..., pentru lucrurile lui cele vitejesti, care nimeni din domni, nici mai nainte, nici dupa aceea l-au ajuns". De la mutarea sa la Parintele Ceresc pna astazi, mormntul sau de la Manastirea Putna este strajuit de o candela pururea aprinsa, unde fiii neamului romnesc nencetat si pleaca genunchiul cu evlavie si rugaciune catre Milostivul Dumnezeu. Maritul si drept-credinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfnt ramne peste veacuri o pilda de adevarat conducator de tara, stapnit permanent de credinta n Puternicul Dumnezeu, iubirea de Biserica stramoseasca si tara, spre slava lui Dumnezeu, unul n fiinta si nchinat n Treime, Tatal, Fiul si Sfntul Duh. Amin.

Tot n aceasta zi, chinuirea Sfntului Mucenic Coint. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

3 Iulie
n aceasta luna, n ziua a treia, pomenirea Sfntului Mucenic Iachint, cubiculariul.
Acesta era din Cezareea Capadociei, si fiind cubiculariu slujea la masa mparatului Traian (anul 108). Fiind prt ca este crestin, a fost silit sa guste din jertfele idolesti cele spurcate. Iar de vreme ce nu s-a plecat a face aceasta, ci mai vrtos a marturisit pe Hristos, a fost batut peste tot trupul si bagat n temnita. Acolo i s-a dat sa mannce numai din cele jertfite idolilor, dar viteazul nevoitor al lui Hristos n-a voit a gusta din acelea, ci a ramas postind 40 de zile. Din pricina aceasta slabind de foame, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenirea celui dintre sfinti Parintelui nostru Anatolie, patriarhul Constantinopolului.
Acesta era preot si purtator de raspunsuri al Bisericii Alexandriei. A fost hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului n vremea lui Teodosie cel Mic, pentru ca ratacitul Dioscor avea nadejde sa-i fie ajutator n erezia sa. Dar nimic n-a folosit Dioscor cu mestesugirile sale, caci fericitul Anatolie l-a caterisit la Sinodul de la Calcedon si a pus n diptice numele Sfntului Flavian, care fusese caterisit de Dioscor si de tlharescul lui Sinod. Si a trimis Sfntul Anatolie epistole episcopilor, ndemnndu-i sa anatematizeze pe ncepatorii eresurilor, adica pe Nestorie, Eutihie si Dioscor. Sfntul Anatolie a urmat Sf. Flavian si, pastorind biserica cu dreapta credinta opt ani, s-a mutat catre Domnul, lasnd n locul sau pe Sfntul Ghenadie.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Teodot si Teodota; Diomid, Evlampie, Meliton, Petru, Asclipiodot si Golinduh. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Marcu si Mochian.
Acestia fiind siliti de Maxim eparhul sa jertfeasca idolilor si neplecndu-se, ci n fata tuturor marturisind numele lui Hristos, li s-au taiat capetele cu sabia. Sfntului Mochian cnd era dus la moarte i urmau femeia si copiii plngnd, iar el i sfatuia sa taca. Iar cnd Sfntului Marcu i s-a taiat capul, sotia sa, fiind de fata, l-a primit n mini. Si asa muceniceste savrsindu-si viata, au primit cununile muceniciei.

Tot n aceasta zi, chinuirea Sfntului Mucenic Coint. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

4 Iulie
n aceasta luna, n ziua a patra, pomenirea celui dintre sfinti Parintelui nostru Andrei din Ierusalim, arhiepiscopul Cretei.
Sfntul Parinte Andrei s-a nascut la Damasc in jurul anului 660. Cel care avea sa fie numit "cel mai armonios dintre melozi" s-a aflat fara grai in primii sapte ani ai vietii sale. Scapat de aceasta infirmitate prin Sfnta Impartasanie, arata incepind de atunci un talent de exceptie, in special in arta vorbirii intelepte si a studiului Sfintei Scripturi. Parintii sai il incredintara ca slujitor bisericii Invierii la Ierusalim (dupa unii ar fi devenit calugar la Saint Sabas, unde a si studiat) iar cel care se afla in tronul patriarhal, Teodor (674-686), facu din Andrei fiul sau spiritual. Intuise in el asemenea calitati incit voia sa il pregateasca drept succesor al sau si il numi, in ciuda vrstei sale fragede, notar al Patriarhiei, dndu-i responsabilitatea tuturor problemelor bisericesti. In aceasta calitate, la putin timp de la cel deal Saselea Sfnt Sinod Ecumenic (prin 685), Andrei fu trimis la Constantinopol, cu doi sfinti batrni, pentru a prezenta imparatului si Patriarhului marturia de credinta a Bisericii sale, manifestndu-si adeziunea la condamnarea ereziei monotelite (Biserica din Ierusalim, ocupata in vremea aceea de catre arabi, nu a putut sa trimita dect un singur reprezentant la Sinod). Ceilalti doi reprezentanti s-au intors in Palestina, dar Sfntul Andrei ramase in capitala, gasind acolo conditii mai prielnice rugaciunii, studiului si activitatilor apostolicesti pentru care Dumnezeu il pregatise. Duse pentru o vreme o viata retrasa, dar adevarul nu putea sa ramna multa vreme ascuns sub oboroc, astfel purtarea sa plina de sfintenie si forta cuvintelor sale folosita intru mntuirea sufletelor ajunsera repede la urechile imparatului si ale Patriarhului, si fu numit Diacon al Marii Biserici. Ii fu incredintat postul de responsabil al orfelinatului Sfntul Paul si al ospiciului pentru saraci ce se afla in cartierul Eugenios. Timp de aproape 20 de ani, dovedi multa perseverenta la conducerea acestor institutii de binefacere, pe care le dezvolta si le transforma in ostrov al mntuirii, prin indemnarea oamenilor la pocainta si la practicarea virtutii. Reusi att de bine in aceasta sarcina, inct in 711 fu consacrat Arhiepiscop al Cretei. Dar inainte de a se putea instala in scaunul sau, cum se gasea inca in capitala, Philippikos uzurpa tronul, il destitui pe Patriarhul Cyrus si il puse in locul acestuia pe Ioan al Saselea., dndu-i drept misiune sa anuleze hotarrile celui de-al Saselea Sinod si sa renvieze erezia monotelita. Sub presiunea autoritatilor, Sfntul Andrei trebui sa incuviinteze

toate acestea ; dar imediat ce Philippikos fu indepartat de la putere (713), el se retracta si marturisi fara ocolisuri adevarata credinta despre cele doua vointe ale lui Hristos. Inca din ziua instalarii sale in Catedrala din Gortina, Sfntul Pastor isi incuraja Preotii sa se apropie cu demnitate de Dumnezeu si sa devina primitori ai harului sau, pentru a fi capabili sa transmita credinciosilor aceasta lumina. Pronunta un mare numar de predici in cinstea sarbatorilor Domnului, ale Maicii Domnului sau ale Sfintilor, care constituie una din cele mai pretioase mosteniri ale literaturii patristice ; pentru a incununa cu demnitate festivitatile Bisericii sale, el compuse, cu o arta de neasemuit, nenumarate imnuri ramase in cartile noastre liturgice. El este in special autorul Canonului celui Mare care, cntat in fiecare an in timpul Postului Mare, nu a incetat, de secole incoace, sa dea nastere in rndul credinciosilor la mntuitoare lacrimi de pocainta. In acest imn impunator, pentru care a si primit titlul de "Initiator in tainele pocaintei", sfntul evoca toate personajele Vechiului si Noului Testament care pot fi luate drept modele spre calea intoarcerii la credinta si la cainta. Pe cel care se pocaieste si care la inceputul Postului s-a recunoscut in Adam asteptnd la portile Raiului, aceste exemple scoase din Scriptura il fac sa realizeze ca recapitulnd prin viata sa pacatele lumii intregi - numai in lacrimi, post si rugaciune trebuie asteptata izbavirea prin Hristos, Mntuitorul intregii omeniri. In afara acestor indeletniciri de predicator si melodic, Sfntul Andrei renova biserici si manastiri, fonda o biserica, inchinata Maicii Domnului din Vlaherne, in amintirea acestei renumite biserici din Constantinopol. Organiza de asemenea un ospiciu pentru bolnavi, batrni si nevoiasi, pe care il intretinea nu numai financiar ci il si vizita adesea, ingrijind pe infirmi cu minile lui si procurnd tuturor minunata mngiere prin cuvintele sale. Cu ocazia unuia din desele atacuri arabe impotriva insulei Creta, Sfntul Ierarh, refugiat in fortareata impreuna cu poporul sau, reusi sa ii indeparteze pe agresori prin singura puterea rugaciunii sale si multi dintre ei pierira in dezordinea creata. Cu alte ocazii, el scapa insula de seceta, prin suvoiul lacrimilor sale si alunga o epidemie transformndu-se in medic al tuturor prin rugaciune si priveghere. Desi devenise totul pentru toti asemeni lui Hristos, el trebui sa isi paraseasca eparhia pentru a se duce la Constantinopol. Acolo puse bazele poporului prieten al lui Hristos prin invatatura sa ortodoxa despre inchinarea la Sfintele Icoane, amenintata in acele timpuri de catre imparatul Leon al Treilea. Primind semn de la Dumnezeu despre apropierea sfrsitului sau, ii reuni pe cei apropiati lui si ii anunta ca Episcopatul sau nu il va revedea in viata. La putin timp dupa aceea, se imbarca spre Creta si, facnd escala in insula Mitilene, (dupa altii, ar fi fost trimis in exil la Mitilene de catre imparatul Leon III, din cauza ca apara Sfintele Icoane) isi gasi odihna la 4 iulie 740.

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuvioasei Marta, maica Sfntului Simeon, celui din muntele minunat.
Cuvioasa Marta petrecnd cu tot felul de fapte bune, si avnd multa credinta spre Maica lui Dumnezeu, i s-a vestit de catre dnsa mai nainte de savrsirea ei dulceata vesnicelor bunatati ce o asteptau. Si mutndu-se de la cele pamntesti, s-a aratat celor ce pazeau moastele ei, facndu-i sa se

bucure si spunndu-le ca a luat mare har de la Dumnezeu. Si se afla ea ntru lumina si n bucurie de negrait, nu numai pentru rugaciunile fiului ei, ci si pentru ca a suferit pentru Domnul felurite ispite si necazuri.

Tot n aceasta zi, pomenirea sfantului Andrei Rubleov, iconograful. Tot n aceasta zi, pomenirea chinuirii Sfntului sfintitului Mucenic Teodor, episcopul Chirinei. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Teodot. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Donat, episcopul Leviei. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Chiprila, care, strujita fiind, s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintelor Aroa si Luchia, care de sabie s-au savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Asclipia, facatoarea de minuni, care cu pace s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului sfintitului Mucenic Teofil, care de sabie s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Menighi, care cu pace sa savrsit. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

5 Iulie
n aceasta luna, n ziua a cincea, pomenirea Cuviosului si de Dumnezeu purtatorului Parintelui nostru Atanasie cel din Aton, si cei mpreuna cu dnsul, sase ucenici ai lui.
Acest luceafar stralucind pe firmamentul Sfintilor Parinti s-a nascut prin anul 930 la Trapezunt, din parinti de bun neam si fu numit Avramie la Sfntul Botez. Ramas orfan de mama si de tata la putina vreme dupa nasterea sa, a fost primit de o ruda a mamei sale, sotia unuia dintre notabilii Trapezuntului. Cnd era copil nu era atras de jocuri galagioase, ci isi conducea mai degraba prieteniii in padure sau in apropierea unei pesteri si juca rolul de egumen. Progresele rapide pe care le facea in studiile sale ii atrageau admiratia celor apropiati si, abia ajuns la vrsta adolescentei, fu remarcat de un inalt functionar imperial in misiune in acel oras, care se atasa de el si il lua cu el la Constantinopol. Primit in casa conducatorului militar Zefinezer (acesta din urma era ruda cu cei din familia Foca si din familia Maleinos. Fiul sau se casatorise cu verisoara si prietena din copilarie a lui Atanasie), el isi continua studiile sub indrumarea unui invatator remarcabil, Atanasie, si chiar fu avansat curnd ca profesor adjunct, in ciuda vrstei sale tinere. Inclinatia pe care o manifesta in domeniul Literelor nu il facea sa neglijeze viata ascetica, care ii placuse inca din copilarie; se arata calugar inainte de vreme si luptator inainte de a intra in arena. Se eschiva de la masa imbelsugata a generalului si isi dadea merindele, ce ii erau aduse de doi servitori, in schimbul unei pini de orz, pe care o mnca o data la doua zile. Nu se intindea pentru a dormi si lupta impotriva somnului stropindu-si fata cu apa rece. Ct priveste vesmintele, le impartea saracilor, iar cnd nu mai avea nimic de dat, se retragea intr-un colt pentru a se lepada pna si de lenjeria de corp. Elevii veneau din toate partile la Avramie, iar altii paraseau scoala invatatorului sau, nu numai din cauza stiintei lui si capacitatilor de a ii invata pe ceilalti, ci mai ales pentru amabilitatea lui, viata sa sfnta si aspectul sau dumnezeiesc. Imparatul Constantin VII Porfirogenetul il transfera intr-o alta institutie de invatamnt, dar cum discipolii se atasau de el mai abitir dect iedera de stejar, pentru a nu fi cauza unui scandal si a rivalitatii cu fostul sau invatator, Avramie - caruia ii era rusine de laude - se hotari sa renunte la cariera de profesor si cu ea la toate grijile secolului. Revenit la Constantinopol, dupa un sejur de trei ani in regiunea Marii Egee, in compania conducatorului militar, acesta ii facu cunostinta cu ruda lui, Sfntul Mihai Maleinos (cf. 12 iulie), egumenul Lavrei de la Muntele Kyminas, care

era bine cunoscut de toti oamenii de vaza. Cucerit de acest om dumnezeiesc, tnarul ii dezvalui dorinta sa de a imbratisa viata monahala. Spre sfrsitul discutiei, se prezenta la Sfntul Mihai nepotul sau, Nichifor Foca, pe atunci conducator militar al Anatoliilor, care nutri imediat o mare afectiune, amestecata cu admiratie, pentru Avramie. Acesta, gasindu-si tatal spiritual asa cum si-l dorea inima sa, il urma pe Sfntul Mihai la Muntele Kyminas, unde primi curnd Schima cea mica sub numele de Atanasie. Batrnul, dndu-si seama ca tnarul sau discipol era deja inaintat in practica ascezei si dorind sa faca din el un ostas al lui Hristos calit in taina supunerii, ii refuza ingaduinta de a mnca o data pe saptamna, permitndu-i sa o faca o data la trei zile si ii porunci sa doarma pe o rogojina si nu pe un scaun, asa cum obisnuia. Atanasie, care fu insarcinat in calitate de copist si de ajutor de paracliser, se supunea fara crcnire la tot ceea ce se impotrivea vointei sale, intr-att inct ceilalti discipoli de o seama cu el il numeau "fiul ascultarii". Dovedi un asemenea zel inct in mai putin de patru ani ajunse la curatia mintii si, inzestrat de Dumnezeu cu arvuna contemplatiei, fu socotit demn de a trece la stadiul isihiei. Mihai ii permise sa se retraga intr-o chilie de sihastru, la in jur de o mila de manastire, sa se hraneasca doar cu pine uscata si apa, o data la doua zile, si sa isi petreaca intreaga noapte in priveghere. Astfel retras il gasi Nichifor Focas, in vizita la Kyminas, cnd veni sa il vada si ii dezvalui intentia sa de a deveni calugar in compania lui, indata ce imprejurarile o vor permite. La putina vreme, cum Sfntul Mihai lasase sa se inteleaga printre cei apropiati lui ca Atanasie ar deveni mostenitorul sau in ale harului si ale sufletului, unii calugari, creznd ca el voia sa il faca succesor ca egumen, incepura sa deranjeze pe tnarul ascet cu tot felul de maguliri. Topit in dragostea isihiei si respingnd orice onoruri, Sfntul alese si de data aceasta sa se eclipseze si, lundu-si doar hainele cu el, doua carti si culionul parintelui sau spiritual, se duse de-a dreptul la Muntele Athos, pe care il admirase din insula Lemnos cu ocazia sejurului sau la Marea Egee, si unde nu traiau pe atunci dect sihastri, locuind in colibe de crengi si care, straini de orice grija, nu detineau nimic si nu lucrau pamntul. Dupa ce le admira modul de viata cu ocazia unei scurte vizite, se puse sub ascultarea unui batrn cu totul simplu, care locuia in partea de nord a peninsulei, Zygos, dndu-se drept un marinar victima unui naufragiu, cu numele Barnaba ; pentru a indeparta orice banuiala asupra originii sale, se prefacu a fi nescolit si incapabil sa invete macar alfabetul. Intre timp, Nichifor Foca primise deja titlul de chef al armatelor si il cauta peste tot pe Atanasie. El scrise chiar judecatorului din Tesalonic, cerndu-i sa ancheteze la Muntele Atos. Acesta se adresa protosinghelului Stefan care ii raspunse ca nu avea cunostinta de existenta acestui calugar. In ziua Nasterii Domnului, cu ocazia privegherii la care erau adunati toti atonitii in micuta biserica Protaton din Karyes, protosinghelul recunoscu in alura plina de noblete a tnarului Barnaba pe calugarul care ii fusese descris si ii porunci sa citeasca predica Sfntului Grigorie Teologul. Atanasie incepu sa ingne ca un copil, dar protosinghelul ii porunci sa citeasca "asa cum stia"; nemaiputnd sa se ascunda, incepu sa citeasca in asa fel inct toti calugarii venira sa se prosterneze plini de admiratie in fata lui. Cel mai de vaza dintre ei, Paul din Xiropotamu (cf. 28 iulie) prezise ca acela care venise mai trziu dect ei pe Munte avea sa fie inaintea lor in Imparatia lui Dumnezeu si ca toti calugarii aveau sa se supuna lui. Protosinghelul il lua deoparte pe Atanasie si, aflnd adevarul, ii promise sa nu il tradeze si ii atribui o chilie singuratica, la trei stadii de Karyes, unde putea fara tulburare sa stea de vorba doar cu

Dumnezeu. Acolo Sfntul isi asigura existenta copiind carti si dovedi asemenea dexteritate in aceasta activitate inct copia, cu o caligrafie eleganta si ingrijita, o Psaltire pe saptamina. Dar lumina nu putea sta ascunsa multa vreme pe Munte si cnd fratele lui Nichifor, Leon Foca, veni in pelerinaj la Athos pentru a aduce rugaciune de multumire lui Dumnezeu dupa un razboi victorios impotriva barbarilor, reusi sa il descopere pe Atanasie. Calugarii atoniti, constatnd ca acest calugar era att de indragit de personaje de rang inalt, il rugara sa mijloceasca la Leon pentru ca biserica Protaton sa fie refacuta si construita mai mare. Atanasie obtinu imediat ceea ce a cerut si dupa ce si-a luat ramas bun de la prietenul sau de vaza, reveni in singuratatea sa. Dar cum calugarii veneau neincetat sa ii ceara sfatul, el se eclipsa din nou, in cautarea isihiei, si se retrase in partea de sud a Muntelui, intr-un loc pustiu, batut de vnturi, Melana. Acolo fu crncen ispitit de demon care isi vadi fata de ascet toate uneltirile lui si mai ales "razboiul acediei", incercarea specifica sihastrilor. Vrajmasul ii provoca o asemenea uscaciune spirituala inct, ajuns aproape la descurajarea totala, Atanasie isi dorea sa paraseasca acel loc ; dar intr-un ultim efort hotar sa rabde pna la sfrsitul anului. In ultima zi, pe cnd se pregatea sa paraseasca Melana, cum nu gasise nici un fel de liniste in aceasta incercare, o lumina dumnezeiasca il strabatu dintr-odata, umplndu-l de o bucurie de nedescris si aducndu-i darul lacrimilor, pe care le varsa de atunci, fara nici un efort, pna la sfrsitul zilelor sale ; de aceea locul ii deveni att de drag pe ct ii fusese de urt mai inainte. Tocmai atunci Nichifor Foca primise comanda intregii armate bizantine pentru a elibera Creta de arabi, care inspaimntau toate tarmurile prin incursiunile lor in scopul de a jefui;el trimise soli in centrele manastiresti din acele timpuri - cu deosebire la Athos, caci aflase de la fratele sau ca Atanasie se gasea acolo - cernd sa ii fie trimisi calugari in stare sa il ajute prin rugaciunile lor. Parintii din Sfntul Munte reusira sa invinga toata rezistenta iubitorului isihiei, amintindu-i ca mai multi calugari se aflau prizonieri in minile arabilor si astfel Atanasie sosi in Creta in compania unui calugar mai in vrsta, la putin timp de la izbnda lui Nichifor (961). Purtat pe valurile bucuriei de a-si fi regasit parintele spiritual, acesta ii confirma ca inca avea intentia de a se retrage din lume si il implora sa puna bazele unei manastiri in apropierea sihastriei sale pentru a se adaposti amndoi. Omul lui Dumnezeu, considernd ca a lucra pentru propria mntuire era deja o sarcina prea grea si evitnd orice ocazie care i-ar fi adus grija si imprastiere, refuza aceasta propunere si se intoarse la Athos. Nichifor trimise dupa el pe unul din cei apropiati lui, Metodie care deveni apoi egumen la Kyminas si acesta din urma reusi sa il convinga pe Atanasie sa intreprinda constructia manastirii. Cu aurul oferit de Nichifor, un paraclis fu construit in scurt timp si fu inchinat Inaintemergatorului cu chilii de sihastru pentru Atanasie si Nechifor (acesta chilie exista inca, la cinci minute de Lavra) ; dupa plecarea lui Metodie se incepu constructia unei mari biserici a Maicii Domnului si a Lavrei, numita "din Melana" (numita Lavra, in amintirea manastirilor aproape-sihastre de altadata, fundatia era dintru inceput destinata unei manastiri cenobitice), pe locul unde Atanasie fusese izbavit din acedie prin viziunea luminii dumnezeiesti. Atanasie alunga prin rugaciune demonul care ii paraliza pe muncitori, acestia hotarra sa devina calugari si fura tunsi de catre Sfnt care, inainte de a-i accepta ca discipoli, se duse sa primeasca schima cea mare monahiceasca din minile unui sihastru din imprejurimi, Isaia. In acel an (962-963), o foamete cumplita lovi intregul Imperiu inct aprovizionarea Lavrei fu intrerupta. Hotarnd sa mearga sa ceara sfatul

batrnilor din Karyes, Atanasie intlni pe drum pe Maica Domnului, care facu sa tsneasca in fata lui un izvor cu apa din abundenta (pe locul actual al Aghismei Sfntului Atanasie. Acest episod nu apare in Viata Sfntului , dar a fost transmis prin traditia orala) si Ea ii ceru sa nu fie nelinistit caci ea avea sa ocupe pentru restul vremii sarcina de econom al Manastirii (de aceea, pna astazi, nu exista econom la Lavra, doar sub-econom si este venerata icoana Maicii Domnului Economita). Iar cnd Sfntul se intoarse la Manastire, Prea Sfnta ii arata hambarele pline. Prin harul lui Dumnezeu si rugaciunea Sfntului, lucrarile inaintara cu repeziciune, in ciuda marilor greutati datorate terenului accidentat, plin de pietre si hatisuri. La biserica, dotata cu doua strane in forma de cruce (prima biserica de acest tip, zisa "atonita", care se generaliza apoi in intreg Imperiul), fu adaugata o sala de mese (cu 21 de mese din marmura dintr-o singura bucata, care exista si astazi la Lavra, asemeni altor numeroase obiecte din epoca Sfntului, indeosebi crja sa pastorala si crucea cea grea din fier pe care o purta), camere de oaspeti, un spital dotat cu baie, un apeduct, o moara si tot ceea ce era necesar vietii intr-o mare manastire. Numarul calugarilor crescu repede iar Sfntul veghea la organizarea comunitatii, ocupndu-se in cele mai mici detalii att de Sfintele Liturghii cit si de treburile zilnice, dupa modelul manastirii Studion : in asa fel inct totul sa fie indeplinit cu demnitate si in ordine iar calugarii, eliberati de toate bunurile si de propria vointa, sa poata persevera intr-o singura inima si fara grija in slavirea neintrerupta a lui Dumnezeu. Pentru Sfntul Atanasie, viata manastirii consta in "a privi impreuna scopul vietii, adica mntuirea, si a forma in viata cenobitica o singura inima si o singura vointa. Pentru ca intr-o singura dorinta toate fratiile sa constituie un singur trup cu mai multe membre" (Tipicul Sfntului Atanasie, editura Meyer pagina 115). Totul parea sa decurga ct se poate de bine, cnd iata ca sosi vestea incoronarii lui Nichifor pe tronul imparatesc (963). Descumpanit in fata a ceea ce el considera ca o tradare, Atanasie, sub pretextul unui drum la Constantinopol, se imbarca pe data impreuna cu trei discipoli. Dar abia indepartndu-se de tarm, il trimise pe unul dintre ei dupa suveran, cu o scrisoare anuntindu-si demisia ; il insarcina pe al doilea, Teodot, sa duca aceasta veste Lavrei si impreuna cu al treilea, Antonie, se indrepta spre insula Cipru. Acolo se prezentara la manastirea "Preotilor", dndu-se drept pelerini care, renuntnd sa mai mearga pna in Tara Sfnta, ocupata de saracini, voiau sa traiasca in impreujurimi ca asceti. Bucuria lui Nichifor cnd il intmpina pe trimisul parintelui sau spiritual se intuneca repede cnd ii citi scrisoarea si imediat ceru sa fie cautat Atanasie. In acest timp Lavra, lipsita de parintele sau, cadea in ruine iar calugarii orfani nu isi putea gasi nici consolare nici armonie. Cnd cei doi fugari aflara ca egumenul fusese informat ca imparatul cauta doi calugari corespunznd semnalmentelor lor, parasira locurile unde se aflau. Vnturile ii impinsesera pna la litoralul Asiei Mici, lnga Attalia iar Atanasie avu o viziune cu starea paraginita in care se afla Lavra si anuntndu-i ca sub conducerea lui i se predestina un viitor stralucit. Numai ce se hotarsera sa ia drumul intoarcerii ca providenta ii facu sa il reintlneasca pe Teodot, care era in drum spre Cipru in cautarea Sfntului ca sa il informeze de situatia de la Athos. La intoarcerea sa in manastire, Atanasie fu primit de catre calugari precum Hristos la Ierusalim iar Lavra se trezi din nou la viata. La scurta vreme Atanasie se duse la Constantinopol. Imparatul Nichifor, confuz, nu indraznea sa il primeasca in fastul in care o facea de obicei si imbracat ct se poate de simplu lua pe Sfnt deoparte, in camera sa, pentru a-si cere scuze si sa il convinga sa rabde pna cnd circumstantele ii vor permite sa isi

tina promisiunea. Lui Atanasie ii revelase Dumnezeu ca Nichifor avea sa moara pe tron, asa ca il incuraja la dreptate si blndete, apoi isi lua la revedere, avnd cu el un hrisov care acorda Lavrei titlul de Manastire Imperiala, cu o renta anuala considerabila si ii ceda manastirea Sfntul Andrei din Peristera in regiunea Tesalonic, ca anexa metoc (aceasta manastire fusese creata in secolul anterior de catre Sfntul Eftimie cel Tnar - cf. 15 octombrie. Dupa unii Jean Tzimiskis e cel care darui aceasta manastire Marii Lavre). Intors la Athos, Sfntul prelua din nou conducerea lucrarilor. In cursul amenajarii portului, fu grav ranit la picior si trebui sa ramna la pat trei ani, dar profita de aceasta imobilizare pentru a se consacra mai mult lui Dumnezeu si conducerii spirituale a fratilor. La moartea lui Nichifor Foca, asasinat de Jean Tzimiskis care urca pe tron (969-976), cum noul suveran nu il agrea prea mult pe Sfnt din cauza atasamentului sau pentru suveranul precedent, unii dintre sihastrii atoniti, oameni simpli legati de vechiul lor mod de viata, il acuzara pe Atanasie ca transforma Sfntul Munte intr-un loc monden prin constructiile sale, plantatiile si constituirea unei mari manastiri. Imparatul il convoca pe Atanasie la Constantinopol, dar Sfntul isi lasa asupra lui o amprenta att de puternica inct Tzimiskis isi schimba complet atitudinea si ii dubla renta printr-un hrisov. Apoi il trimise la Athos pe Eftimie din Studion, cu misiunea de a calma conflictul provocat de diavol si pentru a da Sfntului Munte prima sa organizare oficiala (972). [Actul, numit "Tragos", semnat de imparat, Atanasie si 57 de egumeni si calugari, care a atestat de aceasta misiune, e pastrat la Karyes. Nu este expus, in prezenta Sfintei Comunitati, dect cu rare ocazii.] Din acel moment, manastirile cenobitice au inlocuit chiliile (atunci fura construite printre altele manastirile Vatoped, Iviron si Dochiariu), iar sihastrii se reconciliara cu cenobitii facnd intre ei schimburi de bunuri : unii ofereau cenobitilor grija lor pentru isihie si pentru rugaciunea nencetata, ceilalti procurau sihastrilor ordinea si armonia sub diriguirea egumenului, plasat in centrul comunitatii precum chipul lui Hristos. Sihastri puteau fi vazuti abandonndu-si pustia, egumeni renuntnd la manastirea lor si chiar Episcopi demisionnd pentru a veni sub conducerea lui Atanasie. Discipoli nenumarati alergau spre muntele Athos , veniti din Italia, din Calabria, din Arnalfi (Manastirea Amalfitanilor, cea mai importanta dintre cele trei manastiri italiene cunoscute la Athos si care urma probabil regulile Sfntului Benedict, ramase in activitate pna in secolul XIII), din Iberia / Georgia (Cf vietii Sfintilor Ioan si Eftimie, la 13 mai. Sfntul Atanasie avea o asemenea afectiune pentru Ioan Ibericul inct il numi in Testamentul sau epitrop al Marii Lavre, insarcinat sa supravegheze disciplina monahiceasca si sa vegheze la numirea Egumenului caci se plngea ca in zadar si-a cautat un succesor. Sfntul Ioan era decedat la moartea Sfntului Atanasie, fiul sau Sfntul Eftimie fu numit epitrop dar nu putu sa se achite normal de aceasta sarcina din cauza disensiunilor dintre greci si georgieni care aparusera la Iviron. Cele doua manastiri au intretinut totusi intotdeauna relatii privilegiate, si in fiecare an Egumenul de la Iviron prezideaza sarbatoarea Sfntului Atanasie) si din Armenia. Si chiar pustnici renumiti, precum preafericitul Nichifor cel Gol (n urma unei revelatii a Sfntului Fantin ei au plecat impreuna din Calabria , cf. 30 august. La moartea sa, din trupul lui Nichifor a curs mir. Nu este mentionat in sinaxare dar este in orice caz diferit de Nichifor mentionat la 4 mai), preferau

sa renunte la austeritatea lor pentru a se bucura de invatatura Sfntului Egumen si pentru a gasi desavrsirea prin asceza umilintei si a ascultarii. Rugaciunea Sfntului era att de puternica impotriiva diavolilor inct acestia din urma inconjurau Muntele in mod nevazut, fara a putea sa se atinga de calugari, dar continuau sa il atace pe Atanasie. Intr-o zi ei ispitira pe un calugar neatent - care nu aprecia tensiunea ascetica a Sfntului - sa atenteze la viata acestuia. El se duse noaptea la usa chiliei Egumenului dar indata ce Atanasie iesi si il imbratisa parinteste, nefericitul lasa sa-i cada spada si, caznd la picioarele lui, isi marturisi intentia necurata. Sfntul il ierta imediat si ii arata de atunci o afectiune mai mare dect celorlalti discipoli. Facndu-se totul pentru toti, calugari ai cenobiei, asceti din imprejurimi sau pelerini veniti din toate partile pentru a gasi la Lavra vindecarea sufletului sau a trupului, Sfntul Atanasie nu isi inceta totusi conversatia sa permanenta cu Dumnezeu si nici luptele sale ascetice. In perioada postului nu mnca nimic toata saptamna iar in timp normal regimul sau era cel al calugarilor supusi celor mai aspre canoane. Cnd participa la masa, isi impartea partea lui in asa fel inct, fara ca cineva sa isi dea seama, el nu mnca mai nimic in afara anafurei impartite dupa sfnta Liturghie. Toata vremea pe care nu si-o petrecea invatndu-i sau spovedindu-i pe discipolii sai, o consacra rugaciunii, intotdeauna scaldata in lacrimi iar batista sa, care era intotdeauna inmuiata, a vindecat bolnavi in mai multe rnduri. Conducator si indrumator cu o autoritate incontestabila, el se facea, asemeni lui Hristos, slujitorul tuturor si acorda o atentie deosebita bolnavilor, ocupndu-se el insusi de sarcinile care ii dezgustau pe ceilalti calugari. Ii considera pe leprosi drept cea mai mare comoara a Lavrei si ii dadea in grija discipolilor celor mai incercati. Cnd unul din calugari murea, Sfntul se ducea lnga trupul lui si izbucnea in plns - nu hohote de emotie ci lacrimi de mijlocire pentru mntuirea celui plecat - iar cnd se ridica, avnd fata inrosita ca de foc, il slavea pe Dumnezeu pentru faptul de a-i fi oferit pe discipolul sau ca sacrificiu placut. Comunitatea, mai inti limitata de catre imparat la 80 de calugari ajunse la 120 la sfrsitul vietii lui Atanasie si ea nu inceta sa creasca (ea va numara 700 in secolul XI.). Sfntul ramnea insa pentru fiecare ca un parinte. Isi incuraja calugarii sa lucreze cu minile lor pentru a evita trndavia, mama a tuturor viciilor si le dadea exemplul fiind ntiul in lucrarile cele mai dificile, care nu erau lipsite de cntecul psalmilor si de sarea Cuvntului dumnezeiesc. Ii invata ca scopul vietii calugaresti, in cenobie, ramnea acelasi ca si pentru sihastri : "a se pregati pentru iluminarea de catre Duhul Sfnt, prin curatirea mintii, sufletului si trupului" (Tipicul, p.102). Intr-o zi, calugarul Gherasim se duse la o chilie unde se retrasese Sfntul si ii vazu fata arznd ca o vatra. Mai inti se dadu inapoi inspaimntat dar cnd se apropie din nou, il contempla radiind si inconjurat de o aura ingereasca. Pentru ca tipnd isi trada prezenta, Atanasie ii ceru sa jure ca nu va vadi nimanui ceea ce vazuse. Aceasta familiaritate cu Dumnezeu ii procura Sfntului o intelepciune divina att in invatarea comunitatii ct si in corectarea greselilor calugarilor. Atunci cnd impunea fratilor un canon, il urma si el si chiar daca in public avea o atitudine austera si magistrala, cnd se afla cu discipolii, in particular sau pentru o munca in afara, era intotdeauna simplu, hazliu si de o mare blndete.

A vindecat pe multi bolnavi, dupa ce le-a aplicat plante medicinale pentru a ascunde puterea rugaciunii sale. Si multi dintre cei care veneau sa ii marturiseasca pacate ce dainuiau, precum mnia sau invidia, plecau de la el eliberati dupa ce Sfntul ii atingea cu crja sa pastorala spunndu-i fiecaruia : "Du-te in pace, nu mai suferi de nici un rau!". Pentru a raspunde nevoilor comunitatii, se intreprinse extinderrea bisericii iar lucrarile naintara repede datorita donatiilor imperiale si ale prietenilor lui Hristos, nu mai ramnea de terminat dect cupola. Sfntul, care primise de la Dumnezeu revelatia sfrsitului sau, dupa ce si-a incurajat discipolii intr-o ultima cateheza, isi imbraca hainele de sarbatoare, isi punea culionul Sfntului Mihai Malein, pe care nu il purta dect la marile ocazii, si urca pe schelarie pentru a inspecta lucrariile (5 iulile 1001). Dintr-odata cupola se prabusi, antrennd pe Sfnt si pe cei sase calugari care il insoteau. Cinci dintre ei murira pe loc, doar Atanasie si zidarul Daniel ramasera in viata, striviti sub darmaturi. Timp de trei ore vocea sfntului a putut fi auzita : "Slava tie Doamne Iisuse Hristoase, vino in ajutorul meu!". Cnd calugarii cuprinsi de spaima reusira sa il elibereze, il gasira mort, cu minile in cruce pe piept, neavnd dect o rana la picior. Trupul sau ramase intact si ca adormit timp de trei zile, pna cnd toti atonitii, in numar de aproape trei mii, se adunara pentru a sarbatori funeraliile Parintelui si patriarhului lor. Din rana sa se scurse atunci snge proaspat, care fu luat cu graba si care facu multe vindecari. Mai trziu, Sfntul Atanasie nu a incetat sa mijloceasca in mod miraculos pentru cei care veneau sa se inchine la mormntul sau, in fata caruia arde vesnic o candela. Cnd Marea Lavra sarbatori intoarcerea sa la viata cenobitica, la 5 iulie 1981, dupa mai multe secole petrecute in idioritmie un lichid parfumat se prelinse dintr-odata pe sticla ce proteja icoana care acopera mormntul, manifestnd multumirea Sfntului.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Lampadie.


Acest sfnt din pruncie dndu-se pe sine spre viata sihastreasca, si Duhului supunndu-si trupul prin nfrnarea poftelor si prin dese rugaciuni, a stralucit ca soarele, si a luminat pe cei ce erau ntunecati cu demonice nselaciuni. Si traind a facut multe minuni, precum si dupa ce s-a mutat catre Domnul.

Tot n aceasta zi, pomenirea nevointei Sfntului Mucenic Vasile, si a celor mpreuna cu dnsul 70 de mucenici, ce au marturisit n Schitopoli. Tot n aceasta zi, pomenirea trnosirii bisericii Sfntului Mucenic Iulian, ce este lnga trg. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului noului cuvios Mucenic Chiprian, care n Constantinopol la anul 1679 de sabie s-a savrsit. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

6 Iulie
n aceasta luna, n ziua a sasea, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Sisoe cel Mare.
Lund asupra lui Crucea Domnului Nostru inca din tinerete, preafericitul nostru Parinte Sisoe se retrase in pustiul Schetis (adica "al Schitului"). Inainta att de repede pe calea virtutii si in lupta ascetica inct fu in curnd considerat de toti drept modelul de calugar. La putin timp dupa moartea Sfntului Antoni, pe cnd pustiile Sketis si Nitria incepeau sa fie populate cu prea multa lume, el se hotar sa mearga in partea interioara a muntelui, unde traise marele patriarh al pustiului, si care era pe atunci parasita din cauza invaziilor barbare (prin 357). Ramase acolo 72 de ani, urmnd in toate pe Sfntul Antonie. Un frate il intreba intr-o zi daca a ajuns la masura lui avva Antonie. El ii raspunse : "Daca as avea unul din gndurile avvei Antonie, as deveni cu totul ca de foc ; cunosc insa un om care, cu truda, poate sa duca gndirea avvei Antonie". Primea hrana din cnd in cnd printr-un calugar venit de la Pispir, dar se intmpla o data ca acesta sa intrzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe intlni un vnator, venit din Faran (Sinai), care nu vazuse pe nimeni de 11 luni. Batrnul se intoarse atunci in chilia sa si lovindu-se peste piept isi spuse : "Iata, credeai ca ai facut lucru mare, dar tu nu esti nici macar la nivelul acestui mirean !". Printre virtutile care ii impodobeau inima, excela inainte de toate in smerenie si ii invata pe cei care il vizitau ca aceasta se poate obtine mai inti prin abstinenta, apoi prin rugaciune si in sfrsit fortndu-ne sa ne consideram in orice imprejurari inferiori tuturor oamenilor. Ii placea att de mult sa posteasca si era att de cufundat in rugaciune inct ramnea zile intregi fara sa se ingrijeasca de mncare iar cnd discipolul sau, Avram, ii atragea atentia, el raspundea cu simplitate : "Nu am mncat noi, copilul meu ?" Celalalt raspuzndu-i ca nu, el spunea : "Daca nu am mncat, adu si hai sa mncam". Fiul unui om care venise sa il viziteze pe batrn pe munte murise pe drum iar tatal, fara sa se tulbure, il aduse cu incredere la batrn si se inchina lui cu fiul sau. Apoi iesi. Sfntul, gndindu-se ca tnarul ramasese prosternat din respect, ii spuse : "Scoala-te, iesi afara !". Pe data defunctul se ridica si iesi. Oprindu-se intr-o zi lnga mormntul lui Alexandru cel Mare, batrnul contempla cu stupoare zadarnicia slavei pamntesti si varsa lacrimi pentru

soarta comuna a tuturor oamenilor (acest episod nu se afla in apoftegmele din Patericul egiptean dar face obiectul reprezentarii Sfntului, care a devenit tema clasica a "amintirii mortii" in programul iconografic al Manastirilor.). Apoi reveni in chilia sa, pentru a-si continua nevointele in asteptarea Domnului. Unui frate care cazuse in pacat de mai multe ori ii spuse : "Ridicate inca o data si inca o data" - "Pna cnd ?" intreba fratele. - Batrnul raspunse : "Pna cnd vei fi gasit (de moarte) ori in bine ori in pacat. Caci omul se prezinta la judecata in starea in care a fost gasit". erminndu-si calea vietii sale, Sfntul Sisoe era gata sa moara si pe cnd Parintii erau asezati in jurul lui, fata sa straluci dintr-odata ca soarele. Iar el le zise : "Iata ca vine avva Antonie". La putin timp spuse : "Iata corul Profetilor". Fata sa straluci si mai tare si el spuse : "Iata ca vine corul Apostolilor". Apoi fata i se lumina si el parea sa stea de vorba cu un personaj nevazut. Parintii il intrebara cu cine vorbeste iar el raspunse : "Iata ingerii venind sa ma ia iar eu ii implor sa ma lase sa fac putina pocainta". Batrnii ripostara : "Dar tu nu mai ai nevoie sa faci canon, Parinte". El raspunse atunci plngnd : "Adevarat va spun ca nu am nici macar constiinta de a fi la inceput". Parintii se minunara de o asemenea smerenie si intelesera ca el ajunsese la desavrsire. Fata lui deveni atunci dintr-odata mai stralucitoare ca soarele si toti cei prezenti fura cuprinsi de spaima. Batrnul murmura : "Priviti, Domnul vine si El spune "Aduceti-mi chivotul pustiei". Cu aceste cuvinte Sfntul Sisoe isi dadu sufletul in minile lui Dumnezeu. Ca un fulger a scaparat si tot locul fu cuprins de buna mireasma. Din zicerile cuviosului Sisoe cel Mare din Patericul Egiptean.

Tot n aceasta zi, pomenirea nevointei Sfintei Mucenite Lucia fecioara si a lui Rix Vicarul si a altor multi care n Campania au patimit.
Sf. Muceni Lucia, nscut n provincia italian Campania, i-a dedicat viaa lui Dumnezeu de mic, trind n srcie i castitate. Pe cnd era doar o copil, Lucia a fost luat prizonier de Rix Vicarul i dus ntr-un loc strin, oblignd-o pe fecioar s jertfeasc la idoli. ns ea i-a mrturisit cu curaj credina cretin fiind gata s ndure i torturi pentru Hristos. Vznd acestea Rix a rmas profund impresionat de credina Luciei, astfel nct i-a permis ei i servitorilor ei s stea ntr-o cas singuri ca s se poat ruga n voie. De cte ori trebuia s plece la lupt, Rix venea cu respect la Sf. Lucia i o ruga s se roage pentru el ca s se ntoarc victorios. Dup 20 de ani, aflnd c mpratul Diocleian a nceput prigoana mpotriva cretinilor, Sf. Lucia i-a cerut lui Rix s o lase s mearg napoi n Italia. Ea i dorea s-L slveasc pe Dumnezeu mpreun cu compatrioii si. La acea vreme, Sf. Lucia reuise s-l conving pe Rix s treac la cretinism, acesta ajungng chiar s-i doreasc mucenicia pentru Hristos. Lsnd n urm proprietile i familia, a plecat la Roma cu Sf. Lucia. Prefectul roman de peatunci, Aelius, i-a condamnat la moarte prin tierea capului cu sabia. Dup ei am mai fost decapitai sfinii mucenici Antoninus, Lucian, Isidore, Dion, Diodorus, Cutonis, Arnosus, Capicus and Satyrus, n total 24 de mucenici au suferit mpreun cu Sf. Lucia i Rix. Aceasta sfnta Lucia nu trebuie confundata cu Fecioara Lucia, mucenia din Siracuza, prznuit n 13 decembrie.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor douazeci si patru de Mucenici care mpreuna cu Lucia si cu Rix au marturisit, si de sabie s-au savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintitului Mucenic Astie, episcopul Dirahiei.
Acesta a trait n zilele mparatului Traian si ale ighemonului Agricola. Fiind prins de cei mai mari ai cetatii si neplecndu-se a jertfi la idoli, a fost adus la Agricola si batut cu bice cu plumb si cu vine de bou. Si ramnnd n credinta n Hristos, l-au uns cu miere si l-au spnzurat deasupra zidului cu fata n sus, pe vremea secerii, cnd ardea soarele. Si chinuindu-se fericitul de mncarimea mustelor si a viespilor, si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Arhip si Filimon si Sfintii Mucenici Apolonie, Alexandrion, Epimah si Onisim, care n felurite chipuri au patimit. Tot n aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Asterius, Marta, Marin, Audifax, Habakkuk, Cyrenus, Valentin Preotul i muli alii mpreun cu ei din Roma.
n timpul mpratului Claudius al II-lea (268-270), Sf. Marin mpreun cu soia lui Marta i fiii Audifax i Habakkuk au cltorit din Persia la Roma pentru a se nchina la mormintele Sf. Apostoli Petru i Pavel. Chiar n acea perioad Biserica Roman suferea persecuii i execuii dure. Sf. Marin mpreun cu familia i-au ajutat pe cretinii din nchisori i au recuperat trupurile mucenicilor ucii. Unul dintre prizonierii nchii i muncii pentru credina sa a fost Cyrenus, pe care l-au ajutat mult. Persecuiile au luat repede amploare i la un moment dat erau 260 de cretini ntemniai, printre care i tribunul Vlastus, care au fost condamnai de tribunal s sape anuri de-a lungul Vii Salerian, unde au fost executai de arcai. Auzind de aceste crime odioase, Marin cu familia i preotul Ioan au mers noaptea s ridice trupurile martirilor spre a le ngropa n catacombe. Mai trziu s-au ntors dup Sf. Cyrenus dar nu l-au mai gsit pentru c acesta a fost executat cu o zi nainte iar corpul i-a fost aruncat n rul Tibru. Fcndu-i datoria de cretini, Sfinii Marin i Marta i-au recuperat trupul din ap i l-au ngropat cretinete. Cu ajutorul Sf. Episcop Calist cretinii slujeau pe ascuns sfintele slujbe i se ascundeau de asupritori. Pentru faptele lor cretineti familia sfnt a fost vrednic de a primi mucenicia pentru slava lui Dumnezeu. Pgnii i-au decapitat pe curajoii mrturisitori Valentin Preotul i pe grdinarul su Asterie pe care el nsui l-a convertit, mpreun cu sfinii din Persia. Din ordinul mpratului, Sfinii Marin, Audifax i Habakkuk au fost decapitai n anul 269 i Sf. Marta a fost necat ntr-un ru. Moatele sfinilor sunt n Roma n Biserica Sf. Ioan Pustnicul iar moatele Sf. Valentin se afl n Biserica Sf. Mucenie Paraskeva.

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

7 Iulie
n aceasta luna, n ziua a saptea, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Toma cel din Maleo.
Acesta a stralucit mai nti cu viata naltata de voievod, facnd multe si mari biruinte mpotriva barbarilor. Apoi iubind pe Hristos si socotind toate ale lumii ca nimic a intrat sub jugul cel usor al Domnului. Si att a ntrecut pe ceilalti n rabdarea ostenelilor pentru fapta buna, si cu numele si viata cea cinstita, nct parea un stlp de foc pentru cei ce erau aproape de dnsul cnd se ruga. Si suindu-se la muntele ce se numea Maleo, a stralucit ca un luceafar, si ndeletnicindu-se cu rugaciuni si privegheri, a luat darul tamaduirilor: gonind dracii din oameni, dnd vedere orbilor, pe schiopi ndreptnd si cu rugaciunea izvornd apa. Si alte minuni facnd, a raposat n Domnul.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Chiriachi.


n zilele mparatului Diocletian, la anul 282, era un crestin anume Dorotei mpreuna cu sotia sa care se chema Evsevia. Acestia, fiindca erau fara de fii, se rugau lui Dumnezeu ca sa le dea rod si fiu, fagaduind sa daruiasca iarasi Lui pe copilul ce se va naste lor. Deci a ascultat Dumnezeu rugaciunea lor, si au nascut un prunc de parte femeiasca n ziua de Duminica, pentru care lucru si pe prunca au numit-o Chiriachi, ce va sa zica Duminica. Si au hranit-o cu nvatatura si cuvntul Domnului, dupa Apostolul Pavel, si au pazit-o pe fecioara, fiindca fagaduisera a o afierosi lui Dumnezeu. Iar cnd pagnul Diocletian a ridicat prigoana asupra crestinilor, atunci au fost prti nascatorii sfintei mpreuna cu dnsa la tiran, cum ca sunt crestini. Acesta cercetnd pe parintii sfintei i-a batut si i-a trimis la ducele Iust, ce se afla la partile Meletinei n Armenia cea mica. Iar pe Chiriachi a trimis-o la cezarul Maximian, care se afla n Nicomidia. Maximian, cercetnd pe mucenita si aflnd-o tare n credinta lui Hristos, a poruncit de au batut-o mult. Si de vreme ce sfnta se ruga, pentru aceasta tiranul se mnia asupra ostasilor celor ce chinuiau pe mucenita. Atunci a zis sfnta catre Maximian: "Nu te nsela, Maximiane, caci niciodata nu ma vei birui, caci harul lui Dumnezeu mi este n ajutor". Atunci Maximian a trimis pe sfnta la Ilarion, stapnitorul Bitiniei. Ilarion, cercetnd pe mucenita, a dus-o n capistea idolilor. Acolo rugndu-se sfnta, s-a facut cutremur mare nct s-au zdrobit idolii si s-au facut ca niste

praf; dupa aceasta a urmat si o furtuna de vnt, care a mprastiat n vazduh praful idolilor, si un fulger a ars fata stapnitorului Ilarion, care caznd din scaun a murit. Venind alt stapnitor n locul lui si fiind nstiintat de acestea, a hotart ca sfnta sa fie supusa la felurite chinuri, din care a ramas nevatamata. Atunci a sezut stapnitorul la judecata si a dat asupra sfintei hotarrea sa fie ucisa afara din cetate prin taierea capului. Atunci sfnta a cerut vreme ca sa se roage; si dupa ce s-a rugat mult, a nvatat pe crestinii cei ce i urmasera; apoi culcndu-se pe pamnt, si-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu, si mergnd ostasii aproape de dnsa, vrnd ca sa-i taie capul, si vaznd-o moarta s-au spaimntat. Deci s-a facut glas dumnezeiesc catre dnsii: "Mergeti, fratilor, si propovaduiti maririle lui Dumnezeu". Iar ostasii ntorcndu-se au slavit pe Dumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Acachie Sanaitul.


Acest cuvios parinte al nostru a trait la Muntele Sinai si este cel despre care vorbeste Sfantul Ioan Scararul (praznuit la 30 martie si in Duminica a 4-a din Postul Mare) in cartea sa "Scara raiului", treapta a patra.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Peregrin, si cei dimpreuna cu dnsul: Luchian, Pombie, Isihie, Papia, Satornin si Ghermano.
Acestia erau din Italia, dar din pricina prigoanei ce se facea de Traian, au venit la Dirahia, unde vaznd pe Sfntul Astie episcopul spnzurat pe Cruce si fericindul, au fost prinsi de ostasi. Si marturisindu-se ca sunt crestini, din porunca antipatului Agricola, au fost aruncati n Marea Adriatica. Si asa au luat cununa muceniciei. Iar moastele lor scotndu-le marea afara, le-a ascuns n nisip. Dupa ce au trecut 70 de ani, s-au aratat episcopului Alexandriei, care lundu-le le-a ngropat cu cinste, facnd deasupra lor o casa de rugaciune.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Evstatie, care de foc s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Policarp cel nou, care de sabie s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Evanghel, care de sabie s-a savrsit. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

8 Iulie
n aceasta luna, n ziua a opta, pomenirea Sfntului Marelui Mucenic Procopie, cel din Cezareea, in Palestina.
Acest mucenic al lui Hristos a trait pe vremea lui Diocletian. Era din cetatea Elia, adica din Ierusalim, nascut din tata binecredincios, care marturisea pe Hristos, anume Hristofor, si din maica necredincioasa, anume Teodosia, care era slujitoare de idoli. Dupa moartea tatalui sau aducndu-l maica lui la Diocletian care se afla n Antiohia, l-a facut duce al Alexandriei, cu porunca sa chinuiasca pe crestini. Daca a purces pe cale spre Alexandria, fara veste se facura tunete si fulgere, si auzi el un glas din cer, chemndu-l pe nume: Neania, caci acesta i era numele cel dinti. Rugndu-se sfntul ca sa i se arate mai limpede cel ce-i graia, i s-a aratat o cruce ca de cristal, si glas s-a facut de la cruce zicnd: "Eu sunt Iisus cel rastignit, Fiul lui Dumnezeu". Si nvatnd el toata taina ornduielii credintei noastre, s-a ntors la Schitopoli, si a poruncit sa-i faca o cruce de aur si de argint, dupa chipul ce i se aratase. ndata ce s-a gatit crucea, s-au aratat pe ea trei icoane, avnd scriere evreiasca, care arata ale cui sunt icoanele. Deasupra scria: "Emanuel", iar de o parte, scria "Mihail", si de alta parte, "Gavriil", nchinndu-se si sarutnd Crucea si icoanele, Procopie s-a ntors n Ierusalim. Dupa aceea, facnd izbnda mare asupra saracinilor, l-a silit maica-sa sa aduca jertfa de multumire la idoli. Atunci el a vadit n cine crede, si numaidect a fost prt de maica-sa la mparat ca este crestin. Iar mparatul a trimis porunca la Ulchie ighemonul Cezareii Palestinei sa cerceteze pe sfntul. Si fiindca sfntul nu s-a plecat ca sa jertfeasca la idoli, a fost chinuit n multe feluri, dar a fost slobozit prin aratarea Domnului si numit Procopie n loc de Neania. Fiind dus la capistea idolilor, prin rugaciunea sa a surpat idolii. Vaznd minunea aceasta, ostasii a doua capetenii, cu tribunii lor, anume Nicostrat si Antioh si douasprezece femei singlitice, mpreuna si cu maica-sa Teodosia, au crezut n Hristos. Pentru aceasta ostasilor li s-au taiat capetele, iar pe femei le-au chinuit fara mila. Dupa aceea sfntul a fost supus la grele si nenumarate chinuri n timpul carora a savrsit multe minuni. Apoi si-a luat sfrsitul prin sabie, si s-a suit ncununat la cer. Praznicul lui se savrseste n Biserica sa muceniceasca ce se afla aproape de Helona, si se numeste Condilion.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Teodosia, maica Sfntului Procopie, care de sabie s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintelor douasprezece femei singlitice, care de sabie s-au savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor doi tribuni Antioh si Nicostrat, care de sabie s-au savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Avda, care de sabie s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Teofil, care n sfntul Munte al Atonului a sihastrit la chilia Sfntului Vasilie, ce se afla pe locul sfintei Manastiri a Pantocratorului, la anii 1548, si care cu pace s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului noul Mucenic Anastasie cel din Ioanina, care a marturisit n Constantinopol la anul 1743, si care de sabie s-a savrsit. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

9 Iulie
n aceasta luna, n ziua a noua, pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Pangratie, episcopul Tavromeniei (Taormina), in Sicilia.
Sf. Mucenic Pangratie, Episcopul Taorminei, s-a nscut pe vremea cnd Mntuitorul Iisus Hristos tria pe pmnt. Prinii lui Pangratie erau din Antiohia. Auzind despre Iisus Hristos, tatl lui Pangratie l-a luat cu el pe fiul su i au mers s-l vad cu ochii lor pe Marele nvtor n Ierusalim. Minunile i nvturile sfinte ale Mntuitorului l-au uimit pe tatl lui Pangratie i a crezut c Hristos c este Fiul lui Dumnezeu. Astfel, s-a apropiat de discipolii Lui, mai ales de Apostolul Petru. Atunci a avut ocazia i tnrul Pangratie s-l cunoasc pe Sf. Apostol Petru. Dup nlarea Mntuitorului, unul din apostoli a venit n Antiohia i i-a botezat pe prinii lui Pangratie i pe toi cei din gospodria lor. Dup moartea prinilor, el a lsat totul n urm i s-a retras la Pontus s triasc ntr-o peter, petrecndu-i zilele n rugciune i meditaie. Sf. Apostol Petru l-a vizitat pe Pangratie la Pontus, pe cnd trecea prin acele pri. Odat l-a luat cu el n Sicilia unde se afla pe atunci Sf. Apostol Pavel. mpreun, cei doi sfini apostoli l-au numit pe Pangratie Episcop al Taorminei. Sf. Pangratie a lucrat cu zel la iluminarea cretin a oamenilor. ntr-o singur lun el a construit o biseric unde-i oficia sfintele slujbe. Numrul credincioilor a crescut simitor, aproape toi din Taormina i din oraele nvecinate devenind cretini. Sf. Pangratie i-a pstorit turma timp de mai muli ani. n acest timp, pgnii complotau mpotriva lui i gsind un prilej potrivit de a-l ataca, acetia l-au omort cu pietre. Astfel, Sf. Pangratie a murit ca mucenic. Sfintele moate ale sfntului se afl la Roma n biserica ce-i poart numele. Sfntul mai este srbtorit i n 9 februarie.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Chiril, episcopul Gortinei.
Mucenicul Chiril, Episcopul Gortinei, a fost episcop n Insula Creta timp de 50 de ani. Dup cum arat istoricii, acesta a suferit sub mpratul Decius (249251) sau Maximian (284-305).

Adus la judecat n faa unui guvernator Lucius, i s-a cerut s jertfeasc la idoli dar sfntul printe i-a aprat cu trie credina, renunnd s mplineasc porunca cea distrugtoare de suflete. Guvernatorul l-a condamnat pe Sf. Chiril s fie ars dar flcrile nu l-au atins. Vznd minunea, muli pgni au crezut n Hristos, n frunte cu Lucius, care a slvit pe Dumnezeul cretinilor i l-a eliberat pe sfnt. Sf. Chiril i-a continuat predicile i a ntors pe muli pgni la cretinism fiind, n acelai timp mhnit c nu a suferit martiriu pentru Hristos. Guvernatorul a fost informat despre bogata lui activitate de convertire a necredincioilor, ntorcndu-i de la ntuneric la lumin i a fost din nou condamnat, de aceast dat la tierea capului cu sabia. Auzind sentina, sfntul s-a dus cu bucurie s-i pun capul pe butuc pentru aprarea Adevrului i la vrsta de 84 de ani a murit de bunvoie sub sabie.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Andrei si Prov, care prin foc s-au savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea icoanei Maicii Domnului din Koloch.
Icoana Maicii Domnului din Koloch s-a manifestat prima dat n anul 1413 n timpul lui Vasile I, aflndu-se la 15 verste de oraul Mozhaisk, aproape de Koloch, din provincia Smolensk. Un ran din sat, Luca, a fost cel care a gsit icoana i a dus-o acas la el, unde avea pe cineva din familie paralizat. Dup ce bolnavul s-a atins cu credin de sfnta icoan cu fruntea, s-a vindecat pe loc. Minunea s-a rspndit peste tot i ndat s-a fcut coad de bolnavi la icoana fctoare de minuni, primind ajutor de la Preasfnta Fecioar. Luca a dus icoana la Mozhaisk i de acolo la Moscova, lsnd-o n grija Mitropolitului Fotie i al clerului capitalei. Acetia au fcut procesiune cu icoana pe strzile Moscovei, vindecndu-se muli bolnavi de infirmitile lor. Mai trziu acetia au trimis napoi icoana la Mozhaisk. n locul unde a aprut icoana s-a construit o biseric n cinstea Maicii Domnului i icoana a rmas n acea biseric. Cu ajutorul lui Luca i al altori ortodoci, Prinul Andrei Dimitrievich a construit acolo o mnstire numit Kolochsk sau Mozhaisk.

Tot n aceasta zi, Panachrana din Cipru.

pomenirea

icoanei

Maicii

Domnului

Icoana Maicii Domnului din Cipru aparine stilului Panachrana. Aici Maica Domnului este pictat eznd pe tron cu Pruncul Sfnt n brae, cu cte un nger de ambele pri. Sfnta icoan a fcut prima minune n anul 392 pe insula Cipru, la mormntul Dreptului Lazr (prznuit n 17 octombrie) i este pstrat ntr-o mnstire de-acolo. La Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova i n Biserica Nikolo-Golutvin din satul Stromyn, dioceza Moscovei, se gsesc replici faimoase ale acestei icoane. n sptmna triumfului ortodoxiei, n Sinaxarul Grecesc exist informaii despre o anumit icoan, care poate fi chiar aceast icoan din Cipru. Se spune c n insula Cipru un arab trecea pe lng o biseric dedicat Preasfintei Fecioare. Ca s-i manifeste ura fa de cretinism, acesta a tras

o sgeat ntr-una din icoanele Maicii Domnului care se aflau afar la poart. Sgeata a lovit genunchiul Fecioarei din care a nceput s curg snge. ngrozindu-se, arabul s-a urcat pe cal i a gonit spre cas dar a czut mort nainte s poat ajunge. Aa a pltit pentru fapta sa blasfemiatoare. Zilele n care se cinstete Icoana din Cipru sunt Lunea Sfntului Duh i 20 aprilie. Unele copii ale icoanei se numesc "Curitoarea", "Cuitul" i "oimul." Cea numit oimul a primit aceast denumire datorit felului n care a fost descoperit. Se spune c un conductor cretin din Cipru era la vntoare cu oimul su dresat care a rmas prins ntr-un tufi urmrind alt pasre. Brbatul a dat ordin s se taie tufiul ca s-i poat salva oimul. Fcnd aceasta, servitorii si au eliberat oimul i au descoperit Icoana Maicii Domnului din Cipru. n acel loc conductorul a cldit o mnstire. Icoana din Cipru "Curitoarea" era faimoas pentru puterea sa vindectoare de boli ale ochilor. Icoana "Stromyn" a devenit cunoscut n 1841. O fat de 18 ani din Stromyn, un sat nu departe de Moscova, era pe moarte din cauza unei boli grele. n vis i-a aprut Icoana din Cipru stnd n faa uii bisericii i o voce i spunea: "Ia-m n casa ta i roag preotul s fac o molift cu sfinirea apei i te vei vindeca". Bolnava a fost dus la biseric i n scurt timp au descoperit icoana. Ea a fcut ntocmai cum I-a spus Maica Domnului i ndat s-a ntremat att nct a avut putere s duc singur icoana npoi n biseric. La scurt timp fata s-a vindecat complet. Icoana din Cipru "Stromyn" a continuat s fac minuni de vindecare despre care preotul bisericii l informa pe Mitropolitul Filaret al Moscovei (prznuit n 19 noiembrie).

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

10 Iulie
n aceasta luna, n ziua a zecea, pomenirea Sfintilor 45 de Mucenici, care au marturisit n Nicopolea Armeniei.
Acestia, n zilele mparatului Lichinie si ale lui Lisie ighemonul, au marturisit pe Hristos. Si capeteniile lor erau si capetenii ale cetatii: Leontie, Mavrichie, Daniil si Antonie. Si fiind supusi la multe chinuri si apoi bagati ntr-un cuptor de foc, si-au aflat sfrsitul nevointelor lor.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Vianor si Siluan.


Dintre acestia Sfntul Vianor, fiind din eparhia Pisidiei, a fost adus pentru marturisirea n Hristos la ntrebare naintea lui Severian ighemonul Efratisiei si supus la chinuri. Iar Siluan, stnd aproape si vaznd rabdarea sfntului, a crezut n Hristos; si ndata i-au taiat limba, sa dupa aceea si capul.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Apolonie cel din Sardia.
Acesta era din cetatea Sardelor cea din Lidia, si fiind adus naintea lui Perinie ighemonul, cnd se afla n Iconia, si marturisind pe Hristos si batjocorind idolii, a fost rastignit si asa a primit mucenicia.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor zece mii de parinti din pustiile Egiptului, pe care prin foc si cu moarte silnica i-a dat Teofil cel de rea amintire, arhiepiscopul Alexandriei, pentru Isidor preotul.
Acesti sfinti sihastri si mucenici erau ca la zece mii de monahi si locuiau n muntele Pilisiei prin rpi. Se ndeletniceau cu mplinirea poruncilor lui Dumnezeu, prin postire si priveghere. Iar Isidor avea ntietatea ntre ei, si se afla n nentelegere cu episcopul Teofil pentru pricini bisericesti, fiindca Isidor, semetindu-se cu multimea sihastrilor, dojenea pe Teofil, care se rusina si se temea. Trimitnd Teofil pe cei de un cuget cu el, au dat foc tuturor sfintilor parinti celor din schit, si i-au dat mortii.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Ioan cuvntatorul de Dumnezeu ntru ale lui Viat. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

11 Iulie
n aceasta luna, n ziua a unsprezecea, pomenirea Sfintei Mare Mucenite si prea laudatei Eufimia.
Sfnta Eufimia a trait n zilele lui Diocletian si ale lui Prisc antipatul Europei, fiind fiica a lui Filofron si Teodosianei. Fiind prta la ighemonul ca este crestina, a fost chinuita cu roate si n foc, si alte multe chinuri rabdnd, a luat cununa muceniciei. n zilele binecredinciosilor mparati Marchian si Pulheria, s-au adunat cei 630 de Sfinti Parinti la Calcedon. Acestia au anatematizat pe cei ce se tineau de Eutihie si de Dioscor, si au caterisit pe cei care ziceau ca n Hristos este doar o fire si o lucrare. Dar acestia neplecndu-se dreptei credinte, Sfintii Parinti au scris ntr-o carte dreapta credinta si au silit si pe eretici sa scrie si ei ntr-alta gndul si socoteala lor. Si deschiznd racla sfintei, au pus cartile amndoua pecetluite pe pieptul ei, si s-au dus. Iar peste putine zile mergnd, au aflat cartea ereticilor lepadata la picioarele sfintei, iar cartea drept-credinciosilor n cinstitele ei mini. Acest lucru vazndu-l ereticii, s-au umplut de rusine, iar drept-credinciosii de bucurie.

Tot n aceasta prezbiterul.

zi,

pomenirea

Sfntului

Mucenic

Chindeu

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Leon cel din staul, care cu pace s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Marchian, care de sabie s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Martiroclis, care nsagetat s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Olga, mparateasa Rusiei, cea ntocmai cu apostolii.
Tragndu-se dintr-o familie de neam ales din tinutul Pskov, din initiativa careia Varegii au venit in Rusia, printesa Olga fusese inzestrata de la Dumnezeu cu o frumusete rara si o inteligenta stralucita. Intr-o zi, pe cnd traversa fluviul Pskov, ea intlni pe tnarul print Igor care de indata se

indragosti de ea. La putin timp dupa aceea, tutorele acestuia din urma, printul Oleg, veni sa o ia pe printesa si o duse la Kiev pentru a i-o da in casatorie. In 945 marele print Igor a fost asasinat de Slavii din Volinia iar regenta principatului Kiev deveni Olga, pna la majoratul fiului sau Sviatoslav (945960). Guvernnd cu intelepciune si mila, stiind in acelasi timp sa dovedeasca un caracter energic, printesa reusi sa reuneasca puterea, pna atunci imprastiata, si putu astfel sa puna capat invaziilor ucigatoare ale triburilor slave. Ea organiza comertul si favoriza schimburile cu Bizantul, in scopul de a procura poporului sau germenii civilizatiei. Prin 955 intreprinse o calatorie la Constantinopol unde fu primita cu fast de imparatul Constantin VII Porfirogenetul, care o plasa printre cele mai inalte doamne de la curte (957) si unde ea primi, se pare, Botezul de la Patriarhul Polieuct, sub numele de Elena. La intoarcerea sa in Rusia, ea strabatu tara pentru a raspndi credinta in Hristos si fonda orasul Pskov, in urma aparitiei unei triple raze de lumina ce cobora din cer. In lipsa fiului sau Sviatoslav, care participa la misiunile militare, Sfnta Olga lua asupra ei educatia celor trei fii ai acestuia : Iaropolk, Oleg si Vladimir, dar ea nu reusi sa ii boteze din cauza refuzului tatalui lor, pagn convins. In 969 ea se imbolnavi si incerca inca o data convertirea marelui print dar se lovi de refuzul sau obstinat. Sfnta prezise atunci viitoarea convertire a Rusiei la Crestinism precum si tristul sfrsit al fiului sau, care fu asasinat trei ani mai trziu de catre Pecenegi. Ea isi dadu sufletul in minile Domnului la 11 iulie 969. Moastele sale, transferate la Kiev de Sfntul Vladimir, fura ascunse cu ocazia frecventelor jafuri ale orasului si nu se mai stie unde se afla. In ciuda eforturilor printesei de-o-seama-cu-Apostolii, convertirea sa nu avu consecinte imediate asupra poporului sau ; ea pregati totusi convertirea nepotului sau, Sfntul Vladimir (cf. 15 iulie) si reprezenta samnta care dadu nastere vietii crestine in Rusia, "precum aurora precede ziua luminoasa".

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Nicodim, care a sihastrit n hotarele sfintei Manastiri Vatoped si a fost nvatator dumnezeiescului Grigorie Palama prin filozofia cea dupa Hristos, si care cu pace s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului noului cuvios Mucenic Nicodim, care a suferit mucenicia n Alpasania Albaniei la anul 1722, si care de sabie s-a savrsit. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

12 Iulie
n aceasta luna, n ziua a douasprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Proclu si Ilarie.
Acesti sfinti au trait n zilele mparatului Traian si ale lui Maxim ighemonul. Ei erau de neam din satul Caliptul, aproape de Anghira. Deci, fiind prins Sfntul Proclu si marturisind pe Hristos naintea mparatului, a fost dat pe seama lui Maxim ighemonul, si a fost cumplit chinuit. Dupa acestea fiind dus ca sa fie omort cu sageti, s-a ntlnit cu nepotul sau Ilarie, care s-a nchinat mosului sau. Si pentru aceasta a fost prins de catre elini. Sfntul Proclu ranit de multimea sagetilor s-a mutat catre Domnul. Iar Sfntul Ilarie, marturisind ca este crestin, a fost mult chinuit si apoi, taindu-ise capul, a fost pus cu Sfntul Proclu la un loc.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Veronica, pe care a vindecat-o Hristos de curgerea sngelui, si care cu pace s-a savrsit.
Sfanta Veronica era de loc din Cezareea lui Filip (Paneas). Ea a fost cea tamaduita de Domnul nostru Iisus Hristos de curgerea de snge care o chinuia de multi ani (cf. Matei 9, 20). In semn de multumire si slava adusa lui Dumnezeu, ea a turnat o statuie de bronz ce-l reprezenta pe Mntuitorul tinnd mna unei femei ingenunchiate inaintea lui. La picioarele statuii -- unde pe o placa sa pucea citi : Lui Dumnezeu, Mntuitorul lumii -crestea o planta tamaduitoare de orice boala. Veronica a asezat aceasta statuie in fata casei ei, asa incat toti trecatorii sa o cinsteasca si sa-mi aduca aminte de modelul ei, Dumnezeu-Omul. Ducnd o viata sfanta, Veronica s-a dus la Dumnezeu, ca si in ceruri sa se bucure de Chipul Domnului. Dupa o traditie latina, sfanta Veronica a fost femeia care a sters fata insengerata a Domnului, cand isi purta El Crucea spre Golgota. Chipul Domnului ar fi ramas astfel imprimat pe mahrama, care a fost considerata astfel o icoana "nefacuta de mna omeneasca". Insa dupa o foarte veche scriere apocrifa, Faptele lui Pilat, Veronica (Berenice) era tocmai femeia vindecata de scurgerea de snge, si care, aflndu-se in posesia unui portret al lui Hristos, s-a dus cu el la Roma, la imparatul Tiberiu. La moartea sa,

portretul a fost transmis sfantului Clement, episcopul Romei (praznuit la 24 noiembrie).

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Mihail Maleinul, duhovnicescul parinte al celui dintre sfinti Parintelui nostru Atanasie din Athos, care cu pace s-a savrsit.
Sfantul Mihail Maleinul s-a nascut catre anul 894 in regiunea Charsian din Capadocia, si a primit la botez numele de Manuel. Era ruda cu imparatul bizantin Leon al VI-lea cel Intelept (886-911). La vrsta de 18 ani a plecat in Bitinia, la Manastirea Kiminas (Kyminas), sub ascultarea si indrumarea batrnului Ioan Heladites, care la tun in monahism cu numele de Michel. Ramnnd n ascultare grea n ciuda vitei lui imparatesti, Mihail s-a umplut de smerenia Domnului nostru Iisus Hristos. Asa se face ca dupa un timp a fost hirotonisit, fiind chemat la preotie. Prin rugaciune si studiul Scripturilor, Mihail a aratat cum preotia si calugaria merg impreuna, atragnd harul discernamntului si al patrunderii inimilor si situatiilor. Intelegerea neputintei omenesti l-a facut iubitor si ingaduitor cu oamenii, totdeauna mngiendu-i si rugnde-se pentru ei, inct adeseori s-au implinit si minuni prin rugaciunile lui. Dupa multe osteneli calugaresti, sfantul Mihail primeste de la staretul sau binecuvntarea de a trai ca anahoret-eremit. Cinci zile din saptamna el se retrage intr-o pestera nu departe de manastire, in rugaciune si linistire (isihie), iar smbata si duminica revine in comunitatea fratilor pentru a participa la sfintele slujbe si a se impartasi cu Sfintele Taine. Prin exemplul sau de viata duhovniceasca, sfantul ascet a atras multi doritori de mntuire. Astfel ca, in locul numit Lacul Uscat, cuviosul a intemeiat o manastire de calugari, cu o regula de viata foarte stricta. Cand manastirea sa intarit, sfntul s-a urcat si mai sus in munti si a intemeiat acolo o alta manastire. Asa, cu osteneala cuviosului Mihail, intreg muntele Kimina (Kyminas) s-a umplut de obsti manastiresti, de unde rugaciuni se inaltau fara incetare catre Tronul cel de Sus. Catre anul 953, un tnar, numit Avraam, s-a alaturat obstii fratesti ce inflorea sub indrumarea sfntului staret Mihail; acesta i-a dat numele de Atanasie. Mai trziu, sfntul Atanasie (praznuit la 5 iulie) a ajuns in Muntele Athos, unde a ntemeiat prima manastire cu viata de obste: Marea Lavra. In

zidirea si impodobirea acestei mari manastiri, sfntul Atanasie a avut in ajutor pe nepotul sfntului staret Mihail, viitorul mparat bizantin Nichifor Focas (963-969), care l-a cunoscut pe Atanasie intr-una din vizitele la manastirea unchiului sau Mihail. Dupa cincizeci de ani de osteneli si lupte calugaresti, sfntul Mihail Maleinos (Maleinul) a adormit in pace, catre anul 962.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Serapion cel nou, care n foc s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Stratilatul, Faust, Mina si cu sotii lui. Mucenici Andrei

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Mamant, de cea parte la Sigmata. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

13 Iulie
n aceasta luna, n ziua a treisprezecea, pomenirea Soborului Arhanghelului Gabriel.
In afara de Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail si a tuturor puterilor celor ceresti (8 noiembrie), arhanghelul Gabriel este pomenit si in ziua de dupa Bunavestire (adica 26 martie), cu ocazia pomenirii icoanei athonite Axion estin (11 iunie), si, in fine, in aceasta zi de 13 iulie. Sarbatoarea aceasta a fost introdusa in secolul al IX-lea, cu ocazia sfintirii unei biserici cu hramul Arhanghelului Gabriel, in Constantinopol, biserica ce nu mai exista astazi. Slujba acestei zile e compusa de Iosif Imnograful (praznuit la 4 aprilie). O icoana contemporana a arhanghelului Gabriel, din scoala maicii Olympias din insula Patmos (Grecia).

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru, Stefan Savaitul. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Golinduh, ce s-a numit pe urma Maria.
Aceasta sfnta era din Persia si locuia cu un barbat ce era mai mare peste fermecatori, pe vremea lui Hosroie, mparatul persilor, si a lui Mavrichie, mparatul romanilor. Aceasta n vedenie a vazut pe ngerul lui Dumnezeu, care i-a aratat un loc ntunecat si plin de foc, n care a vazut pe stramosii ei care fusesera nchinatori de idoli. I s-a aratat nca si alt loc luminos, n care se veseleau si cei care slujisera lui Hristos. Deci voind si ea sa intre n locul cel plin de lumina, a fost oprita de catre un nger, care i-a spus ca n locul acela necredinciosii nu pot sa intre. ndata dupa vedenia aceea, fericita a crezut n Hristos si s-a botezat, numindu-se Maria. Pentru pricina aceasta a fost osndita att de barbatul sau, ct si de mparat. Si fiind trimisa la cetatuia Litei si traind 18 ani n nchisoare si nevrnd a se supune poruncii, a fost aruncata ntr-o groapa, n care locuia un balaur mare. Si zacnd acolo 4 luni, a mblnzit n asa chip pe balaur, nct se culca si se odihnea deasupra lui. Luat-a si dar de la Dumnezeu sa nu mai gndeasca de foame. Fiind scoasa de acolo, a fost data pe seama feciorului lui Hosroie, ca sa o cerceteze, si a fost supusa la nenumarate chinuri din care a fost izbavita n chip minunat. Iar ei parndu-i rau ca nu a patimit, ngerul a ridicat asupra ei sabia si a lovit-o peste grumaji; si i s-a parut ca a taiat-o, si ca a dat snge

din care i s-au nrosit hainele ce purta, care faceau multe tamaduiri. Iar sfnta a mers la Ierusalim si nchinndu-se la sfintele locuri, a cunoscut de la Dumnezeu osebirea credintei Bisericii Ortodoxe, si a celorlalte eresuri. Si mergnd n Constantinopol a intrat ntr-un mormnt mic, si a lasat acolo cele putrede si trecatoare si s-a mutat catre Dumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Sara, care cu pace s-a savrsit. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

14 Iulie
n aceasta luna, n ziua a paisprezecea, pomenirea Sfntului Apostol Achila.
n Faptele Apostolilor dumnezeiescul Luca a scris laude pentru Sfntul Achila, pentru ca, fiind acesta ucenic si gazda al fericitului Pavel, a fost nvatat de acesta dumnezeiestile nvataturi. Pentru aceasta si scuipnd ratacirea lui Veliar, si facndu-se preot si mucenic al patimilor Domnului, a luat de la Dnsul cununa.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Iust.


Acesta era din Roma, fiind ostas sub Claudiu tribunul. Odata, ntorcndu-se de la razboiul mpotriva barbarilor, a vazut o cruce n chip de cristal, iar din cruce a iesit un glas, care l-a nvatat taina dreptei credinte. Pentru aceasta mergnd la Roma, si-a mpartit averea sa la saraci si se bucura ca a dobndit credinta n Hristos. Dupa ce i s-a descoperit tribunului Claudiu ca sfntul a crezut n Hristos, acela l-a sfatuit ca sa aiba mila de tineretile sale si sa se lepede de credinta n Hristos. Si de vreme ce n-a putut a-l pleca, pentru aceasta l-a trimis cu scrisoare la ighemonul Magnentie, care l-a chinuit n mod cumplit, n timpul carora si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru si facatorului de minuni Onisim. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Achila si Ilarie, care mproscati cu pietre s-au savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Petru cel Nou, caruia taindu-i-se picioarele s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Iraclie, care, fiind batut cu ciomege, s-a savrsit. Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosului Nicodim Aghioritul.
Acest luceafar stralucitor al Bisericii a rasarit in 1749, in insula Naxos din arhipelagul Cicladelor. Parintii sai, piosi si cu frica de Dumnezeu, i-au dat numele Nicolae la Sfntul Botez si il incredintara preotului satului ca sa-l invete sa citeasca. Spre deosebire de ceilalti copii, nu-i placeau jocurile zgomotoase, dedicndu-si timpul liber lecturilor. Fusese inzestrat de Dumnezeu nu numai cu o inteligenta vie ci si cu o memorie iesita din comun, care ii permitea sa retina pe data tot ceea ce citea si sa repete apoi totul fara nici o greseala. Trimis la Smirna la vrsta de 16 ani pentru a urma invatatura dascalului Ierotei la Scoala Evanghelica, se facu placut tuturor, invatator si confrati, pentru blndetea sa si rafinamentul deprinderilor sale. In afara Literelor profane si a diferitelor discipline ale stiintelor sacre mai invata latina, franceza si ajunse sa stapneasca greaca veche, ceea ce ii permise sa indeplineasca misiunea pe care i-o pregatise Dumnezeu : sa faca accesibile poporului grec ortodox aflat sub asuprire comorile Traditiei

Bisericii.Dupa patru ani de studii la Smirna, cum turcii ii omorau pe grecii din regiune in urma campaniei militare rusesti el fu constrns sa se intoarca la Naxos, patria sa. Ii intlni acolo pe calugarii Grigore, Nifon si Arsenie, exilati din Sfntul Munte din cauza controversei "Colivelor", iar acestia ii trezira dragostea pentru viata monahala si il initiara in practica ascezei si a rugaciunii interioare. Acestia il informara ca la Hidra locuia un om de o mare virtute, versat in doctrina Parintilor Bisericii, Mitropolitul Macarie din Corint. Nicolae se duse la el, cum se duce cerbul insetat la izvorul apelor si gasi in jurul Sfntulul Ierarh o mare comuniune de gindire si de aspiratii in ceea ce privea necesitatea de a edita de urgenta si de a traduce izvoarele traditiei bisericesti. Acolo il cunoscu si pe renumitul sihastru Silvestru din Cezareea, care traia intr-o chilie retrasa nu departe de oras. Acest om sfnt ii facu elogiul placerii vietii singuratiei cu asemenea ardoare inct Nicolae se hotar sa nu mai zaboveasca si sa ia jugul usor si blnd al lui Hristos. Lund scrisori de recomandare din partea lui Silvestru, se imbarca spre Muntele Athos (1775). Intra mai inti in Manastirea Dionisiu, unde repede ia haina monahiceasca sub numele de Nicodim. Numit secretar si lector, deveni la scurt timp modelul tuturor fratilor, att in serviciile pe care le infaptuia cu supunere si fara sa crcneasca, precum si in srguinta pe care o demonstra in rugaciune si asceza. Se intindea cu fiecare zi tot mai inainte, facnd carnea trupului sa se supuna mintii si pregatindu-se astfel luptelor vietii isihaste. Trecusera doi ani cnd, Sfntul Macarie din Corint, in vizita la Sfntul Munte, il insarcina pe Nicodim cu revizuirea si pregatirea pentru editare a Filocaliei, aceasta enciclopedie ortodoxa a rugaciunii si a vietii spirituale. Tnarul calugar se retrase intr-o chilie la Karyes pentru a indeplini aceasta sarcina demna de marii invatatori ai isihiei si care cerea o cunoastere profunda a stiintei sufletului. Facu la fel pentru Everghetinos si pentru Tratatul despre deasa Impartasire, redactat de Sfntul Macarie, dar pe care il imbogati in mod considerabil. Dupa ce termina aceasta lucrare, se intoarse la Dionisiu dar contactul cu Parintii Filocaliei, precum si exercitiul intens al Rugaciunii lui Iisus, ii trezisera gustul de a i se dedica cu totul. Cum auzise vorbindu-se de Sfntul Paisie Velicikovski (cf 15 noiembrie), care conducea o mie de calugari in Moldova in aceasta sfnta activitate a mintii ndreptate catre inima, el incerca sa li se alature. Dar prin pronia lui Dumnezeu o furtuna il impiedica sa isi atinga scopul. Revenit la Muntele Athos si arznd de dorinta de a se consacra rugaciunii in liniste totala, nu se mai intoarse la Dionisiu ci se retrase intr-o chilie in apropiere de Karyes, apoi la schitul Kapsala, dependinta a manastirii Pantocratorului, intr-o sihastrie inchinata Sfntului Atanasie, unde copia manuscrise pentru a-si acoperi nevoile de zi cu zi. Cum aici putea sa se dedice zi si noapte, fara sa se imprastie, rugaciunii si meditatiei Sfintilor Parinti, el urca repede treptele Scarii spirituale. La putin timp, batrnul Sfnt Arsenie din Peloponez, pe care il cunoscuse la Naxos, putu sa se intoarca la Athos si veni sa se instaleze in schit. Nicodim renunta atunci de buna voie la singuratatea sa, pentru a profita de binefacerile ascultarii, si deveni discipolul acestuia. Numai ce terminasera constructia unei noi chilii si, tulburati in linistea lor, ei hotarra sa se retraga in insula pustie si arida Skyropoula, in fata de Eubea (1782). Dar in fata dificultatilor pentru a-si asigura cele necesare existentei, Arsenie pleca in alta parte, lasndu-l singur pe Nicodim. Acolo, la cererea varului sau, Episcopul Ierotei din Euripos , Sfntul redacta capodopera sa : Manualul sfaturilor celor bune, despre pastrarea simturilor si a gindurilor, si despre activitatea mintii. In vrsta de numai 32 de ani, fara carti si fara note, neavnd ca sursa de inspiratie dect comoara impresionantei sale memorii si neincetatul sau dialog cu Dumnezeu, el expuse in aceasta lucrare esenta intregii doctrine

spirituale a Parintilor, ilustrata cu un mare numar de citate, insotite de referintele lor exacte. In aceasta lucrare el ne invata cum sa eliberam inteligenta, mintea ("nous") de lantul care o leaga de placerile simturilor, pentru a-i permite sa se inalte, prin rugaciunea interioara (sau "rugaciunea inimii"), la "placerile" spirituale ale contemplatiei. In timpul acestui sejur in insula pustie, Sfntul infrunta violente atacuri ale demonilor, care incercau sa il alunge de acolo. Spre deosebire de atitudinea sa tematoare din tinerete, cnd nu indraznea sa doarma cu usa inchisa, acum cnd spiritele intunericului veneau sa sopteasca la fereastra lui, el nu isi ridica privirea din carte dect pentru a rde de incercarile lor neputincioase. Dupa un an petrecut la Skyropoula se intoarse la Athos, primi acolo Marea Schima calugareasca si obtinu chilia Sfntului Teonas la Kapsala. Accepta sa primeasca un discipol, Ierotei , si se consacra mai mult ca niciodata scrierii si invatarii fratilor care veneau sa se instaleze in imprejurimi pentru a profita de stiinta lui. Cu ocazia unui nou sejur in Sfntul Munte, Sfntul Macarie ii incredinta editarea traducerii operelor complete ale Sfntului Simion Noul Teolog. In introducerea la aceasta lucrare, care contine invataturi att de profunde despre contemplatie, Sfntul Nicodim precizeaza ca asemenea carti nu snt facute doar pentru calugari ci si pentru mireni, caci toti crestinii au fost chemati sa traiasca desavrsirea Evangheliei. El redacta apoi Manualul Duhovnicului (Aceasta traducere poarta numele de Denis de Zagora dar e foarte probabil ca Sfntul Nicodim sa o fi revizuit in profunzime. El mai compuse si o admirabila Liturghie spre cinstirea Sfntului Simion, a carui praznuire a instituit-o la 12 octombrie.) si aduna intr-o culegere unica, dupa cele opt tonuri si pentru fiecare zi a saptamnii, canoanele inchinate Maicii Domnului cntate la sfrsitul Vecerniei sau la Pavecernita in Manastiri. In afara altor numeroase compozitii liturgice, el publica atunci doua lucrari, adaptate dupa renumite carti spirituale occidentale : Razboiul nevazut de Lorenzo Scuppoli (1589) (sfntul Nicodim se folosise de o traducere manuscrita din italiana, care se gaseste si astazi la manastirea Patmos, si care ii fusese imprumutata fara indoiala de Sfntul Macarie din Corint) si Exercitii spirituale (considerata ca o adaptare a renumitului tratat al lui Ignatie din Loyola, aceasta lucrare este de fapt inspirata din Exercitiile spirituale, precum si din alte opere, ale autorului spiritual italian J.P. Pinamonti), care au cunoscut pna in zilele noastre un succes nedezmintit. Departe de a fi simple traduceri, aceste lucrari au fost profund restructurate si adaptate de Sfntul isihast, care introduse o invatatura fara cusur despre cainta, asceza si Rugaciunea lui Iisus. Intre tiimp, cartea despre deasa Impartasire suscitase reactii puternice printre calugarii care aparau obiceiul, contrar Sfintelor Canoane si traditiilor apostolice, impartasirii de numai trei sau patru ori pe an. Acuzata de erezie novatoare, cartea fu condamnata de Patriarhul Procopie. Dar odata cu instalarea lui Neofit VII (1789), interdictia fu suspendata si Colivazii fura recunoscuti drept adevaratii aparatori ai Traditiei. Calomnii vulgare si ridicole continuara insa sa circule in anumite medii manastiresti impotriva Sfntului Nicodim, mergnd pna la a-l acuza de a ascunde Sfnta Impartasanie in culionul sau pentru a putea sa se impartaseasca mergnd. Dar Sfntul prefera sa taca, neasteptnd dect de la Dumnezeu incuviintare si plngea rugndu-se pentru convertirea celor care sa gaseau in greseala in privinta pomenirii mortilor duminica. Ieromonahul Agapie din Peloponez venise la Muntele Athos pentru a propune Sfntului Nicodiim sa reia ca sa traduca o culegere a Sfintelor Canoane pe care el o pregatise si sa o imbogateasca in comentarii. Sfntul, pentru care viata si disciplina Bisericii erau mai pretioase dect propria sa viata, se puse

pe lucru cu indrjire, reunind patru caligrafi pentru a termina la timp aceasta culegere absolut necesara pe care o numi "Crma" (Pidalion). El lucra zi si noapte timp de doi ani, compilnd, corectnd textele gresite sau contradictorii, punnd in paralel Canoanele Sinoadelor, cele ale Parintilor si decretele legislatiei bizantine dar mai ales imbogatind opera cu un numar impresionant de note care furnizeaza criteriile pe care le asigura aplicarea Canoanelor sale la viata Bisericii (Pedalionul ramne cartea canonica ortodoxa cea mai intrebuintata iar notele sale sunt adesea considerate ca avnd autoritate echivalenta celei a Canoanelor). Dupa ce a fost terminata si trimisa la Constantinopol, lucrarea astepta multa vreme binecuvntarea patriarhala, apoi fu transmisa Ieremonahului Teodoret, care sa gasea in Romnia, pentru a fi editata printr-o subscriptie a tuturor calugarilor atoniti. Dar acesta din urma, adversar al Colivazilor si al Impartasirii dese, introduse corecturi proprii in Pidalion, tradnd astfel gindirea autorului si traditia Bisericii. Cnd Sfntul lua cunostinta de carte, aparuta la Leipzig in 1800, fu profund suparat si striga : "Ar fi facut mai bine sa ma loveasca in inima cu o spada dect sa adauge sau sa suprime ceva in aceasta carte!". Cam in aceeasi periioada, i se aduse la cunostinta faptul ca manuscrisul operelor complete al Sfntului Grigore Palama (cf. 14 noiembrie) ce fusesera adunate cu mari dificultati si adnotate de Sfntul Nicodim la cererea Sfntului Atanasie din Paros (cf 24 iunie) si a Mitropolitului Leon din Heliopolis, fusese retinut la tipograful sau din Viena si distrus de austriecii aflati in cautarea mesajelor de propaganda revolutionara adresate grecilor de catre Napoleon Bonaparte. Aceasta veste se adauga supararii sale si il facu sa plnga amarnic, nu numai pentru timpul consumat in aceasta lucrare de neinlocuit ci mai ales pentru pierdera unei asemenea comori. Dupa ce a ramas ctva timp, in compania lui Silvestru din Cezareea, in chilia Sfntului Vasile, unde altadata traise Sfntul Teofil Izvortorul de Mir (cf. 8 iulie), Nicodim isi relua viata singuratica si isi continua lucrarea apostolica. Imbracat in zdrente si incaltat cu saboti greoi, se considera cel mai lipsit de insemnatate dintre toti. Nu gatea niciodata si mnca orez fiert sau miere diluata in apa, insotita de cteva masline si de fasole muiata. Cnd era chinuit de o foame puternica, se ducea la vecinii sai la masa ; dar cel mai adesea, antrenat in discutii, uita sa mannce. Nu era cunoscut sa aiba alte activitati in afara de rugaciune si de studiu. La orice ora din zi sau din noapte, putea fi gasit fie aplecat asupra unei carti fie asupra mesei sale de lucru, fie cu barbia inclinata spre partea superioara a trupului, pentru a face sa coboare mintea sa in cele mai profunde parti ale inimii si sa cheme cu ardoare Sfnt Numele lui Iisus. Devenise cu totul "rugaciune" si prin aceasta uniune intima cu Hristos harul divin lasase in inima sa toata comoara Bisericii. Cnd scria era att de cufundat in ceea ce facea inct intr-o zi un calugar venit sa il viziteze si gasindu-l la lucru ii puse in gura o bucata de pine proaspata. Cnd trecu din nou seara pe la el, il gasi pe Sfnt in aceeasi pozitie, cu bucata de pine in gura, ca si cum nu si-ar fi dat seama de nimic. El redacta atunci un amplu comentariu despre Epistolele Sfntului Pavel, dupa Sfntul Teofilact al Bulgariei, precum si comentariul Epistolelor Catolice, compuse de asemenea un comentariu la cele noua ode scripturale intitulat Gradina Harului si traduse comentariul Psalmilor lui Eftimie Zigabinos. La fel ca si in toate celelalte opere de arta ale sale, Sfntul Nicodim depasea cu mult sarcina unui simplu traducator. Plecnd de la un comentator traditional, el il completa cu note din abundenta, pline de marturii ale celorlalti Parinti ai Bisericii despre nenumarate subiecte. Izvor nesecatuit, el edita si o selectie a vietilor Sfintilor din vechime (Neon Eklogion) si Noul Martirologiu: culegere a

vietilor noilor Martiri, destinata sa intareasca credinta Crestinilor asupriti sub jugul otoman si datorita careia multi din cei ce negau existenta lui Dumnezeu s-au convertit si s-au adaugat la glorioasa armata a Martirilor. Plin de grija ca intotdeauna fata de educatia poporului lui Dumnezeu, el compuse de asemenea un Manual al Bunelor Deprinderi crestine (Hristoteia), admirabil rezumat al invatamintelor morale ale Sfntului Ioan Gura de Aur. Zilnic, toti cei care fusesera raniti de pacat sau de apostazie (lepadarea de credinta), neglijnd sa ceara ajutor de la Episcopi si duhovnici, alergau spre ascetul din Kapsale pentru a gasi vindecare si mngiere sufletului lor. Si nu numai calugari ci si mireni veniti de departe, astfel inct Sfntul se plngea ca nu putea sa se mai dedice rugaciunii asa cum si-o dorea si ar fi vrut sa plece din nou intr-un loc pustiu si necunoscut. Dar boala il impiedica de la aceasta. In vrsta de numai 57 de ani, dar epuizat de asceza si lucrarile de editare, care ar putea umple o biblioteca intreaga, el fu slabit intr-att inct nici o sporire a hranei nu putea sa il vindece. Isi parasi atunci sihastria de la Kapsala pentru a trai o vreme in chilia prietenilor sai Skurtei la Karyes (acolo sunt pastrate Moastele sale, in biserica recent ridicata in cinstea sa) apoi la unul din vecinii lor, calugar iconograf. Atunci a redactat el, cu pretul a doi ani de munca, Sinaxarul. Aceasta traducere a Sinaxarului de la Constantinopol, profund revizuita pe baza manuscriselor sale, are si astazi autoritate in Biserica greaca si a folosit drept suport prezentului Sinaxar. Se intoarse apoi in chilia sa de la Kapsala, unde redacta bogatul sau comentariu al canoanelor sarbatorilor (Eortodromion) si cel al xxx (Noua Scara) ce se cnta dimineata la Utrenie. Termina aceasta ultima lucrare in care se regaseste intreaga sa stiinta teologica si seva sa spirituala, in timp ce era dobort de anemie, isi pierduse dintii si devenise aproape surd (1808). Noi calomnii facusera ca Atanasie din Paros si alti trei Colivazi sa fie condamnati pe nedrept de catre Patriarhul Grigore V. Sfntul Nicodim nu putu sa ii apere dar se multumi sa redacteze o Marturie de credinta. Starea sa de sanatate de altfel nu intrzie sa sa inrautateasca. Dupa ce a mai revazut o data comentariul sau despre Anavathmoi, el spuse : "Doamne, scoate-ma de aici, m-am saturat de lumea aceasta!". Din zi in zi hemiplegia i se intinse la toate membrele. El repeta cu voce tare Rugaciunea lui Iisus, cerndu-si scuze de la frati ca nu poate sa o pastreze in secret. Dupa ce s-a marturisit si a primit Sfnta Impartasanie, el lua in minile sale Moastele Sfnului Macarie din Corint si Partenie Skourtaios. Sarutndu-le cu lacrimi, spuse : "Ati plecat la ceruri si va odihniti de virtutile pe care le-ati cultivat pe pamnt, gustnd deja din slava Domnului Nostru. Eu sufar din cauza pacatelor mele. De aceea, pe voi care snteti Parintii mei, va implor sa mijlociti pentru mine pe lnga Domnul ca sa aiba mila de mine si sa ma faca demn de locul in care va gasiti voi". In timpul noptii striga : "Mor, mor, aduceti-mi Sfnta Impartasanie". Dupa ce s-a impartasit, il cuprinse o asemenea pace si, incrucisndu-si minile pe piept, raspunse calugarilor care il intrebau daca era la odihna : "L-am facut pe Hristos sa intre in mine, cum sa nu fiu la odihna ?". Cnd se facu ziua, la 14 iulie 1809, isi dadu sufletul in minile Domnului. Unul din cei prezenti striga : "Era mai bine sa fi murit azi o mie de Crestini dect Nicodim!". Dar daca Luceafarul s-a ascuns, razele sale nu au incetat sa lumineze Biserica iar cartile sale ramn o sursa inepuizabila de invatatura, de mngiere si de incurajare la plinatate a vietii intru Hristos.

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

15 Iulie
n aceasta luna, n ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Chiric si Iulita.
Aceasta mucenita a trait pe vremea mparatului Diocletian, tragndu-se cu neamul din Iconia. Din pricina prigonirii crestinilor, a luat pe Fericitul Chiric, n vrsta de trei ani, si a mers la Seleucia. Aflnd nsa si acolo aceeasi pornire mpotriva crestinilor, a venit la Tarsul Ciliciei, unde chinuia pe crestini ighemonul Alexandru, om crud si salbatic la fire. Acesta, prinznd pe Mucenita Iulita, a batut-o, lund si copilul de la dnsa. Dar neputnd ighemonul sa-l traga la sine cu maguliri si cu mngieri, caci copilul se uita ntins la maica sa, si abia putnd vorbi, chema numele lui Hristos, ighemonul l-a lovit cu piciorul n pntece, si l-a aruncat de pe scari. Lovindu-se cu capul de zid, copilul si-a spart capul, si asa si-a dat sfrsitul. Iar fericitei Iulita, dupa multe chinuri, nevrnd ea sa se lepede de Hristos, i s-a taiat capul si asa a luat cununa muceniciei.

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Iosif, arhiepiscopul Tesalonicului.
Acest fericit a trait pe vremea mparatiei lui Teofil, nascut fiind din iubitori de Dumnezeu si binecredinciosi parinti, anume Fotino si Teoctista, si frate al celui ntre sfinti Teodor marturisitorul si egumenul Studitilor. Pentru viata sa vrednica de lauda, prin obsteasca alegere, a luat ocrmuirea bisericii tesalonicenilor. Si, aflndu-se acolo putina vreme, din porunca mparateasca s-a ntors la Constantinopol. Si, stnd de fata, mpreuna cu bunul sau frate, Sfntul Teodor, si netemndu-se nici lasndu-se nduplecat de cuvintele necredinciosului Teofil, ca sa nu se nchine dumnezeiestilor icoane, marturisitorul Teodor a fost izgonit la iezerul Apoloniada, iar fericitul Iosif a fost bagat n multe nchisori si chinuit cu patimire rea. Rabdnd multe si de nendurat chinuri si dosadindu-se cu foamea si cu setea si cu multe altele, sa dus la repausul cel vesnic.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Lolian. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

16 Iulie
n aceasta luna, n ziua a saisprezecea, pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Atinoghen, care a fost episcop Pidahtoei.
Acest sfnt a trait n Sevastia Capadociei, n zilele mparatului Diocletian, si pentru faptele sale bune si pentru smerenia sa a fost facut episcop al Pidahtoei. Fiind prins si cercetat de Filomarh ighemonul, mpreuna cu 10 ucenici ai sai, si rabdnd multe chinuri mpreuna cu dnsii, si-a primit sfrsitul prin sabie. Se povesteste ca mai nainte de a fi prins, mergnd la manastirea sa, nu si-a aflat ucenicii, pentru ca erau prinsi mainainte. ntmpinnd cerbul, pe care l crescuse la mnastire, l-a binecuvntat si sa rugat ca sa nu fie vnat de vnatori nici el, nici semintia lui; ci n toti anii la pomenirea sfntului sa aduca si el, si cei ce se vor naste din el, cte un pui de cerb n dar pentru obste. Si astfel n fiecare an, la pomenirea sfntului, dupa citirea Sf. Evanghelii, venea cerbul n biserica si aducea puiul si degrab iesea. Iar crestinii strnsi acolo junghiau cerbul si se ospatau, bucurndu-se n slava si cinstea sfntului.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Avudim.


Acest sfnt a trait pe vremea mparatului Diocletian. Fiind prins si neprimind sa aduca jertfa la idoli, a fost ntins la stlp si batut de noua slujitori. Iar nevrnd a gusta din cele jertfite la idoli, a fost sfsiat cu gheare de fier; dar stnd neschimbat si ntarit n credinta, i s-a taiat capul.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Faust.


Acest sfnt a trait n zilele mparatului Deciu. Fiind prins pentru credinta n Hristos, pe Care l marturisea pe fata si cu ndrazneala, a fost rastignit si ranit cu sageti. Si stnd cinci zile pe cruce, si-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Antioh, fratele Sfntului Mucenic Platon. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici cei din Pisidia, cincisprezece mii fiind, care de sabie s-au savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintelor Mucenite femei, multe fiind, care de sabie s-au savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Atinoghen, care n foc s-a savrsit.

Tot n aceasta zi, pomenirea celor 630 de Sfinti Parinti de la Calcedon, care s-au adunat la sfntul si a toata lumea al IV-lea Sinod ecumenic.
Acest sfnt si a toata lumea Sinod s-a tinut n zilele lui Marcian si Pulheriei binecredinciosilor mparati, adunndu-se n vestita biserica a Sfintei Eufimia, si adeverind sfntul Simbol al celor 318 Sfinti Parinti, adunati la Niceea. Pe care l-au ntarit si l-au pecetluit si celelalte sinoade. Pentru ca ocrmuind mparatia Teodosie, feciorul lui Arcadie, a fost o ntmplare ca aceasta: un oarecare Eutihie, monah si preot, s-a facut ncepator eresului, zicnd ca Domnul nostru Iisus Hristos este ntr-o fire si ntr-o lucrare. Acesta a fost scos si caterisit de Flavian, patriarhul Constantinopolului, si de ceilalti dreptcredinciosi. nsa Eutihie, avnd ajutor pe cei fara de Dumnezeu fameni ai mparatului, n-a ncetat a face amestecare si tulburare, pna ce a murit Teodosie. Dupa ce a luat mparatia, Marcian a poruncit sa se faca sinod a toata lumea, si s-au adunat 630 de episcopi. Si alcatuind si o parte si alta, adica drept-credinciosii si ereticii, doua tomuri si deschiznd racla Sf. Mucenite Eufimia, le-au pecetluit, si le-au pus pe pieptul ei. Si peste putine zile facnd rugaciune si deschiznd, au vazut si s-au spaimntat; pentru ca au vazut tomul ereticilor lepadat sub picioarele sfintei, iar tomul dreptcredinciosilor tinut n cinstitele ei mini. Vaznd o minune ca aceasta s-au ngrozit toti. Si, ntorcndu-se mai vrtos spre credinta, au slavit pe Dumnezeu, Cel ce face n toate zilele lucruri minunate si peste fire, spre ntoarcerea si folosul celor multi. Si se face pomenirea aceasta n sfnta biserica cea mare.

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

17 Iulie
n aceasta luna, n ziua a saptesprezecea, pomenirea Sfintei Marei Mucenite Marina.
Aceasta sfnta era din Antiohia Pisidiei, fiind fiica una nascuta a unui Edisie, popa idolesc. Si dupa ce a murit mama ei, a dat-o tatal sau pe seama unei femei; facndu-se ea de 12 ani, se ruga sa nvete credinta crestinilor, si a nvatat-o de la crestinii ce erau din acel sat. Iar cnd a fost ca de 15 ani, a poftit sa savrseasca lupta muceniciei. Daca a aflat de aceasta, ighemonul Olimvirie a trimis de a prins-o si a bagat-o n temnita. Peste putine zile, scotnd-o, a adus-o la judecata sa si, vaznd-o, s-a spaimntat cu totul de frumusetile ei. Si, ntrebnd-o de unde este si cum i este numele, ea zise: "Marina ma cheama, nascuta si crescuta n Pisidia; si cred n numele Domnului meu". De aceea, nevrnd ea a se lepada de Hristos, a poruncit si a fost batuta cu toiege fara mila, pna s-a rosit pamntul de sngele ei; apoi au bagat-o n temnita. Si s-a facut cutremur mare, nct se cutremura temnita, si iata a iesit dintr-o parte a temnitei un balaur suiernd tare, si trndu-se, parea ca varsa foc mprejurul sfintei. De aceea, speriindu-se ea foarte si ngrozindu-se, ruga pe Dumnezeu. Atunci acel groaznic balaur s-a prefacut aratndu-se n chip de cine negru; iar sfnta, lundu-l de par si gasind un ciocan, l-a batut pe cap si peste spinare pna l-a slabit. Dupa aceasta, fiind adusa sfnta la a doua cercetare si ramnnd tare n credinta lui Hristos, a fost supusa la multe chinuri pe care rabdndu-le, ighemonul cu mnie i-a taiat capul.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Sperat si Veroniche. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Eufrasie, episcopul Ienopolei, care cu pace s-a savrsit. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

18 Iulie
n aceasta luna, n ziua a optsprezecea, pomenirea Sfntului Mucenic Emilian de la Dorostorum.
Acest sfnt era din Durostor, cetatea Misiei din Tracia, rob fiind unui elin n zilele lui Iulian Paravatul si ale lui Capitolie Vicarul. Creznd el n Hristos si scrbindu-se de idoli, aflnd vreme cu bun prilej, lund un ciocan, a intrat n capistea idolilor si a sfarmat toti idolii si a risipit jertfele. nsa fiind supusi altii la chinuri pentru aceasta, el a mers de s-a vadit si a fost batut cu vine de bou si, fiind bagat ntr-un cuptor cu foc, si-a dat sufletul la Dumnezeu in anul 363 de la Hristos.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Pavel, Teis si Valentina.


Acesti frati egipteni cu neamul, fiind adusi n Cezareea, au stat de fata naintea ighemonului Firmin. Si, arzndu-le talpile picioarelor cu arsuri iuti, au fost chinuiti cu sabie si cu foc. Iar Sfnta Teis a fost suvitata fara mila. De aceea, aducnd pe Pavel si chinuindu-L, se ruga cu glas mare pentru crestini, pentru iudei si pentru samarineni si ca sa nceteze prigoana. Apoi tuturor li sa taiat capul.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Iachint cel din Amastrida. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Marchel care, fiind ntins pe pat de fier nrosit, s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Dasie si Maron, care de sabie s-au savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Pamvo, care cu pace s-a savrsit.
Sfantul Pamvo a trait viata pustniceasca in desertul Nitriei (muntele Nitria) din Egipt. Sfantul Antonie cel Mare (preznuit la 17 ianuarie) spunea despre el ca "din frica de Dumnezeu a fcut Duhul lui Dumnezeu s locuiasc n el" (apotfegma Pimen 75 din Patericul Egiptean). Avva Pimen cel Mare (praznuit la 27 august) spunea despre el: "trei fapte trupeti am vzut noi la avva Pamvo: nemncarea pn seara n fiecare zi, tcere i rucodelie (lucrul minilor) mare" . Iar sfntul Teodor Studitul spunea despre el ca era "nflacarat n lucrare si n cuvnt".

S-a nascut catre anul 303 dupa Hristos si a fost unul din primii pustnici care s-au alaturat lui Avva Amun la Nitria. Desi fara carte, a invatat Scripturile si a fost hirotonit preot in anul 340. A adormit intru Domnul in mijlocul fratilor si ucenicilor la anul 374. La nceputul vieii sale monastice, Sfntul Pamvo a auzit versetele Psalmului 38 al lui David: "Pzi-voi cile mele, ca s nu pctuiesc eu cu limba mea". Aceste cuvinte ptrunser adnc n sufletul su iar el ncerc s le urmeze pururea. De aceea, cnd era ntrebat ceva rspundea doar dup ndelung meditare i rugciune. Spunea: "Trebuie mai nti s m gndesc, i poate c voi putea, n timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, s dau un rspuns". Sfntul Pamvo a fost pentru ucenicii si un model de iubitor al muncii. Ucenicii Sfntului Pamvo au devenit mari ascei : Dioscor, devenit apoi Episcop al Hermopolisului (diferit de un alt Dioscor, un eretic i Patriarh al Constantinopolului. El a trit mai trziu i a fost condamnat de Cel de-al Patrulea Sinod Ecumenic) precum i Ammonius, Eusebiu i Eftimie, menionai n viaa Sfntului Ioan Gur de Aur. Odat Sfnta Melania cea Tnr (31 Decembrie) i-a adus Sfntului Pamvo o sum mare de argini pentru nevoile mnstirii dar el nu-i prsi lucrul i nici nu se uit la banii ce-i fuseser adui. Numai dup cererile ndelungi ale Sfintei Melania el i permise s dea milostenia unui frate monah pentru a o mpri dup nevoile mnstirii. Sfntul Pamvo se deosebea prin smerenia sa dar n acelai timp avea preuire nalt pentru vocaia de monah i i nva pe mireni s respecte pe monahi, care adesea vorbesc cu Dumnezeu. Se spune ca uneori faa Sfntului Pamvo strlucea ca fulgerul aa cum strlucise chipul lui Moise. Mai mult, vorbind frailor care stteau n picioare lng patul su de moarte, Sfntul Pamvo le spuse : "M duc la Domnul, ca unul care nu am nceput nc s-I slujesc". A murit la vrsta de 70 de ani. Din zicerile cuviosului avva Pamvo din Patericul Egiptean.

Tot n aceasta zi, pomenirea celui ntru sfinti Parintelui nostru Stefan cel din Amasia, arhiepiscopul Constantinopolului. Tot n aceasta zi, pomenirea celui ntru sfinti Parintelui nostru Ioan, mitropolitul Calcedonului. Tot n aceasta zi, pomenirea nnoirilor bisericii Preasfintei Stapnei noastre de Dumnezeu Nascatoarei ntru ale lui Calistrat. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

19 Iulie
n aceasta luna, n ziua a nouasprezecea, Preacuvioasei Maicii noastre Macrina. pomenirea

Sora a sfntilui Vasile cel Mare (praznuit la 1 ianuarie) si a sfntului Grigorie de Nyssa (praznuit la 10 ianuarie), sfnta Macrina era cea mai mare din cei zece copii ai acestei familii de sfinti. La nasterea ei (anul 327), un personaj misterios i-a aparut in trei rnduri mamei ei, poruncindu-i sa dea copilei numele de Tecla, prima mucenita si modelul fecioarelor crestine (praznuita la 24 septembrie). Ea a pastrat secret acest nume si a dat copilei numele bunicii ei, Macrina cea Batrna, care a fost ucenita a sfantului Grigorie Taumaturgul (praznuit la 17 noiembrie) si a trait ctiva ani in padurile din Pont, in timpul Marii Persercutii. Aceasta sfnta, fiind mpodobita cu frumusetea trupului si de neam bun, a fost logodita dupa un mire asemenea ei. Si numai ct se logodira, logodnicului ei, prin locuri straine, i sa ntmplat moarte. Iar fericita Macrina, vrnd altii multi sa o ia, si-a ales vaduvia, cu nimic ispitind-o dulceata nuntii. De aceea, osebindu-se de toata mpreunarea lumeasca, traia cu maica-sa, silindu-se si nevoindu-se cu dumnezeiestile Scripturi, si hranind, ca o a doua mama, pe cei ce erau nascuti dupa dnsa, frati si surori. Caci, fiind de toti zece prunci, ea era mai mare. Si traind cu cuviinta si sihastreste pna la cea de apoi rasuflare, catre Domnul s-a dus.

Tot n aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Die, facatorul de minuni.
Sfntul Die s-a nscut dintr-o familie de credincioi n Antiohia - Siria, spre sfritul sec. al IV-lea. nc din tineree s-a remarcat prin felul su de via. Obinuia s mnnce puin i nu n fiecare zi, stpnindu-i trupul prin privegheri i nencetate rugciuni. Pentru aceste nevoine, Sf. Die a ajuns la desptimire i a primit de la Domnul darul facerii de minuni. n vremea aceea, Dumnezeu i-a aprut ntr-o viziune i i-a dat porunc s mearg la Constantinopol i s-I slujeasc Lui i poporului de-acolo. Astfel, Sf. Die s-a stabilit ntr-un loc singuratic, n spatele oraului, ducnd rzboi cu vrjmaul care dorea s-l goneasc. Dumnezeu i-a ascultat rugciunea i iat c toiagul su a nfrunzit, a nceput s creasc i a devenit un stejar falnic care a stat mult vreme n picioare, chiar i dup moartea lui.

Oamenii din mprejurimi veneau la sfnt pentru sfaturi i cuvinte folositoare, gsind acolo tmduire pentru neputinele sufleteti i trupeti. Sf. Die i vindeca pe bolnavi cu rugciunea i tot ce primea ddea sracilor, nevoiailor i celor bolnavi. Chiar i mpratul Teodosie cel Tnr, auzind de faptele Sf. Die, a venit la el nsoit de Patriarhul Atticus al Constantinopolului (406-425) pentru a primi binecuvntare. mpratul a vrut s construiasc o mnstire n locul unde se nevoia Sf. Die, aducnd chiar cele necesare construciei. Apoi l-a hirotonit preot dup care l-a numit egumen. n scurt timp, muli frai ntru Hristos sau adunat la mnstirea Sf. Die. Ceea ce lipsea pe atunci mnstirii era o fntn. Clugrii spaser mult vreme fr s gseasc fir de ap dar prin rugciunile sfntului Dumnezeu le-a druit un izvor de ap cristalin care a umplut fntna pn sus. Alt dat, tot prin rugciunile sale, sfntul a readus la via un om necat. Dumnezeu a fcut multe minuni prin Sf. Die. Pe cnd era deja foarte btrn, Sf. Die s-a mbolnvit grav. i-a luat rmas bun de la frai, a primit Sfintele Taine i a rmas nemicat n patul su ca i cnd ar fi murit. Sfinia Sa Patriarhul Atticus (prznuit n duminica din sptmna brnzei) a venit la mnstire pentru slujba de nmormntare mpreun cu Patriarhul Alexandru al Alexandriei care se afla pe atunci n Constantinopol. Dar sfntul printe s-a ridicat de pe patul de moarte spunnd c Dumnezeu i-a mai ngduit 15 ani de via. Foarte mult s-au bucurat fraii la auzul acestor cuvinte. Astfel, dup nc 15 ani de via, n care a pvuit, a vindecat i a odihnit pe cei nevoiai i neputincioi, i-a fost anunat plecarea sa la Domnul de ctre un brbat luminos mbrcat n hain preoeasc aprut n altarul bisericii. Mulumind la Dumnezeu c i s-a artat clipa morii, Sf. Die s-a svrit n pace fiind nmormntat n mnstirea sa.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor patru mpreuna-sihastri, care cu pace s-au savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea celui dintre Sfinti Parintelui nostru Teodor, care a sihastrit n Lavra Sfntului Sava, si apoi s-a facut arhiepiscop al Edesei.
Sf. Teodor, Episcopul Edesei, s-a nscut n oraul sirian Edesa, fiind toat viaa sa un vas luminat al minunilor lui Dumnezeu, Cel mrit ntru sfinii si. La vrsta de 12 ani dup ce i-a pierdut prinii i i-a dat toate bunurile sracilor, s-a dus la Ierusalim unde a fost tuns la Lavra Sfntul Sava cel Sfinit. Dup 12 ani de sever ascultare monahiceasc, urmai de ali 24 de ani de pustnicie i abstinena, Domnul L-a chemat pe nduhovnicitul printe s fie episcop ca s ajute la luminarea oamenilor. Dup moartea Episcopului Edessei nu s-a gsit urma mai vrednic dect Sf. Teodor, fiind ales cu ngduina Patriarhilor Antiohiei i Ierusalimului, a clerului i poporului. Nu i-a fost uor sfntului s-i prseasc viaa n pustnicie dar s-a supus voii lui Dumnezeu, asumndu-i sarcina de a pstori enoriaii Bisericii Edessa, n timpul mpratului bizantin Mihail i a mamei sale Teodora (842855). n timpul sfintei slujbe de sfinire ca episcop, o minune a avut loc n biseric, i anume: oamenii au vzut cum un porumbel alb ca zpada a zburat din cupola bisericii i s-a aezat pe capul noului episcop. Sf. Teodor a

fcut toate eforturile pentru a conduce turma sa foarte bine, fiind pentru toi un model de credin, prin cuvinte, via i iubire. Prin exemplul vieii sale sfinte, el i-a cluzit turma sa spre mntuire. Teodor a luptat mult cu ereticii aprnd cu strnicie biserica sa de tentaii strine i nvturi mincinoase. Printele Teodosie Stilitul, vztor cu duhul, l sprijinea i l ajuta pe Sf. Teodor n lupta spiritual pentru comunitate, nevoindu-se n pustnicie nu departe de ora, lng mnstirea Marelui Mucenic Gheorghe. Cu binecuvtarea printelui, Sf. Teodor a pornit ntr-o cltorie la Bagdad, n vizit la califul Mavi ca s-i cear socoteal pentru msurile nedrepte luate mpotriva ortodocilor. Ajungnd la Mavi, sfntul l-a gsit pe acesta grav bolnav. Cernd ajutor la Dumnezeu, sfntul episcop arunc puin pmnt de la Mormntul Domnului ntr-un vas cu ap i i-l ddu ca s-l bea. De ndat ce l-a but, califul s-a vindecat i din recunotin, a fost de partea sfntului n doleanele pe care le-a avut, ascultndu-i bucuros nvturile. n cele din urm, mpreun cu trei apropiai de-ai lui, a acceptat botezul n cretinism, lund numele de Ioan. Mrturisindu-i toi credina n Dumnezeul cretinilor n faa musulmanilor, califul Ioan i ceilali trei au fost omori. Califul le-a aprut n acelai timp n vis Sfntului Teodor i Sfntului Teodosie, spunndu-le c i s-a druit s sufere moarte pentru Hristos i Hristos l-a numrat cu ceilali Mucenici. El a promis c se vor ntlni n scurt timp n rai. Acest lucru a fost un semn pentru sfntul Domnului c se apropia sfritul su. n 848, aflndu-se din nou n singurtate la Lavra Sf. Sava cel Sfinit, Sf. Teodor s-a svrit n pace. Sf. Teodor a lsat cretinilor scrierile sale edificatoare. "Viaa Sf. Teodor al Edessei" a fost foarte citit n sec. al XVI-lea i al XVII-lea, fiind pstrat n mai multe manuscrise.

Tot n aceasta zi, aflarea moastelor sfntului Serafim de Sarov.


Moastele sfantului Serafim de Sarov au fost descoperite in ziua de 3 iulie 1903. Zilele urmatoare a avut loc o mare procesiune la care au participat mai mult de 200.000 de persoane si familia regala a Rusiei. Sfntul a fost canonizat de Biserica Rusa in mod festiv la Sfnta Liturghie din 19 iulie 1903.

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

20 Iulie
n aceasta luna, n ziua a douazecea, pomenirea suirii la cer cea de foc purtatoare a Sfntului, Maritului Prooroc Ilie Tesviteanul.
Sfntul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2). Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dndu-i numele, i-au dat sa mannce o flacara, simbol al rvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post nencetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti. Pe vremea cnd Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse : "Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau astazi ! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua nici ploaie dect prin cuvnt din gura mea ! ". La cuvintele Profetului o secete groaznica se abatu atunci, ca febra, asupra pamntului : totul fu secat, devastat, ars ; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta. Din porunca lui Dumnezeu, Profetul, acoperit cu o piele de oaie si invesmntat cu piele de vitel, parasi tinutul lui Israel si se duse la rul de Chorrath (Kerrith), aflata dincolo de Iordan (dupa traditia bisericeasca, in acest loc a fost ridicata apoi manastirea Hozeva, care mai exista si astazi, si unde a trait si sfantul Ioan Iacob Hozevitul). Se adapa cu apa cascadei iar Domnul ii trimise corbi - animale pe care evreii le considerau impure si care

aveau reputatia unei mari cruzimi fata de progeniturile lor - pentru a-i duce pine dimineata si carne seara, ca sa trezeasca in profet mila pentru poporul care suferea. Cnd cascada seca si ea, Dumnezeu isi trimise slujitorul sau la Sarepta din Sidon, lasndu-l sa vada de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi inca o data in el mila. Ilie ajunse la o vaduva saraca, pagna, care aduna lemne pentru a coace pine pentru ea si fiul sau. In ciuda saraciei in care se afla, ea puse inainte de toate datoria ospitalitatii si indata ce Profetul i-o ceru, ea ii pregati o pine, cu faina si uleiul pe care le mai avea. Primi fara intrziere rasplata ospitalitatii sale : la cuvntul Profetului, covata sa cu faina si urciorul sau cu ulei nu se mai golira pna la revenirea ploii. Trecusera cteva zile de cnd Ilie era gazduit la aceasta vaduva cnd iata ca fiul ei muri. Cum femeia, in durerea ei, il acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il lua pe copil, il urca la etaj acolo unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra trupului neinsufletit chemndu-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el il inapoie pe tnarul baiat viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor. Seceta isi abatuse nenorocirea peste tot tinutul de peste trei ani si mare parte din populatie fusese deja decimata ; dar Dumnezeu, respectnd juramntul Profetului sau, nu voia sa isi arate mila mai inainte ca Ilie sa fi inteles ca el nu doreste moartea pacatosilor ci intoarcerea lor la credinta (cf. Iezechiel 33 :11). Il trimise deci pe Profet la regele Achab, pentru a-i anunta ca urgia avea in curnd sa inceteze. Ilie se arata in fata regelui care ramase surprins sa il vada venind, liber, pe cel pe care il cautase peste tot cu slugile sale si il invita sa adune pe tot poporul lui Israel pe muntele Carmel ca martor al confruntarii sale cu cei 450 de profeti ai lui Baal si cei 400 de profeti ai padurilor sacre intretinuti de infama Izabel. Cind toata lumea fu adunata, Ilie zise falsilor profeti : " Pna cnd veti schiopata in genunchi ? Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa el ! Daca este Baal, atunci duceti-va la el ! ". El ceru ca doi tauri sa fie pregatiti pentru sacrificiu si sa fie asezati pe rug, dar fara sa aprinda focul si ii lasa pe falsii profeti sa aduca primii sacrificiul. Acestia il invocara cu strigate pe Baal, taindu-si carnea, din zori pna in seara, dar in zadar. Ilie rdea de ei, incurajndu-i sa strige mai tare, de teama ca zeul lor sa nu fi adormit sau sa nu fie ocupat cu alte treburi. La venirea serii, Profetul inalta un Altar cu 12 pietre, reprezentnd cele 12 semintii ale lui Israel, sapa un sant larg in jurul Altarului, pe care pusese taurul jupuit de piele, si porunci sa fie varsata, in trei rnduri, apa din belsug peste victima, astfel inct sa se umple santul. Apoi adresa spre cer un strigat puternic, invocndu-l pe Dumnezeul lui Abraham, lui Isaac si al lui Iacov. Pe data cobor foc din cer, devornd jertfa, lemnul si apa. Tot poporul cazu atunci cu fata la pamnt strignd : " Cu adevarat Domnul este singurul Dumnezeu ". Din porunca lui Ilie, falsii profeti fura prinsi si omul lui Dumnezeu le taie beregata cu propriile sale mini la rul Cison. El il anunta apoi pe Achab ca seceta avea in curnd sa inceteze, apoi urca in vrful Carmelului si, plecndu-se asupra pamntului, cu capul intre genunchi si mintea adunata in inima, incepu sa se roage. De sapte ori trimise pe slujitorul sau sa priveasca orizontul, in directia marii, iar a saptea oara un norisor isi facu aparitia, cerul se intuneca si ploaie cazu din belsug, raspndind pe pamnt binecuvntarea cereasca. Cnd regina Isabel afla de masacrul profetilor sai, se enerva cumplit si se jura sa se razbune. Ilie, care nu se temuse de multimea falsilor profeti, fu parasit de harul lui Dumnezeu si cuprins de lasitate se ascunse in Bersabeea in pamntul lui Iuda. Epuizat de ct mersese in pustiu, se aseza la umbra unui copac si ii ceru lui Dumnezeu sa ii ia viata inapoi. Un Inger al Domnului i se arata atunci cu o pine si un urcior de apa. Acest ajutor dumnezeiesc il

facu sa isi reimprospateze fortele si putu sa mearga 40 de zile in pustiu, pna la muntele lui Dumnezeu, Horeb (vrful muntelui Sinai, pe acelasi loc unde Dumnezeu i se aratase lui Moise, cf. Exod 33). Intra in adncul stncii in care se ascunsese in trecut Moise si Dumnezeu ii vorbi noaptea. Ilie raspunse : " Snt plin de srguinta pentru Domnul atot-puternic caci fiii lui Israel au parasit legamntul Tau, au dobort Altarele tale si Ti-au ucis Profetii, am ramas singur iar ei incearca sa imi ia viata ". Dumnezeu ii porunci sa iasa si sa stea pe munte pentru a-l vedea. Se facu atunci o furtuna puternica, muntii fura despicati iar stncile sparte, dar Domnul nu era in furtuna ; iar dupa furtuna, un cutremur, dar Domnul nu era in cutremur ; un foc, dar Domnul nu era in foc. Dupa foc se auzi o adiere usoara. Cum o auzi, Ilie isi ascunse fata cu haina sa si se tinu sub pestera, caci Dumnezeu era in adierea usoara. Domnul ii spuse ca, departe de a fi singurul dintre drepti, alti sapte mii de Israeliti nu isi plecasera genunchii in fata lui Baal si ii porunci sa se intoarca pe acelasi drum pentru a unge pe Hazael ca rege al Siriei si pe Iehu ca rege al lui Israel, apoi pe Elisei ca urmas. Gasindu-l pe Elisei ocupat cu aratul pamntului cu 12 perechi de boi, Ilie isi arunca peste el haina lui facndu-l discipolul sau (cf. 14 iunie) Regele Achab continua insa cu faptele sale lipsite de piosenie si pusese stapnire pe vita-de-vie a lui Nabot din Yizreel , cernd - la sfatul lui Isabel ca acesta sa fie omort. Profetul Ilie, care nu se mai manifestase pentru o vreme, fu trimis de Domnul in Samaria si spuse regelui : " Chiar pe locul in care cinii au lins sngele lui Nabot cinii vor linge si sngele tau iar prostituatele se vor lafai in sngele tau ". El mai spuse ca nefericirea avea sa se abata peste toata casa lui Achab, cinii aveau sa sfsie trupul lui Isabel pe zidul de fata de la Yizreel. La aceste cuvinte, regele fu cuprins de cainta : isi sfsie hainele, se imbraca cu un sac si tinu post. Domnul aproba pocainta lui si anunta prin Profetul sau ca nu va da fru liber mniei Sale dect sub domnia fiului sau. Achab muri la putina vreme iar fiul sau, Ohozias , om superstitios, lua prelua puterea. Caznd bolnav trimise soli in cautarea unui oracol pe lnga Baal Zebud la Egron (Akkaron). Profetul Ilie se prezenta in fata solilor, anuntnd ca regele nu se va mai scula. Cnd transmisera acest mesaj, descriindu-l pe Profet, regele intelese ca era vorba de Ilie si trimise o armata de 50 de oameni pentru a-l aresta. Dar in doua rnduri, din porunca Profetului, un foc cobor din cer si ii mistui pe soldati. Al treilea ofiter il ruga sa il crute iar Ilie il asculta si se duse la rege, anuntndu-i chiar el ca avea sa moara pentru ca ceruse ajutor de la falsii zei. Ohozias nmuri intr-adevar la cteva zile iar fratele sau Ioram deveni rege al lui Israel. In timpul celor 12 ani ai domniei sale el suprima cultul lui Baal, dar nu facu sa inceteze pacatul lui Ieroboam care daduse nastere schismei in rndul poporului lui Dumnezeu si incurajase idolatria. De aceea Dumnezeu abatu necazul asupra casei sale si indeplini profetia facuta de Ilie in timpul lui Achab : Iehu lua puterea in urma unei conspiratii impotriva lui Ioram si, intrnd el in orasul Yizreel, Isabel fu omorta aruncata din inaltul unei ferestre. Sngele sau se scurse pe zid iar cinii ii mncara trupul mai inainte ca ea sa fi putut fi ingropata. Dupa 15 ani de profetii, indeplinind misiunea pe care i-o incredintase Dumnezeu, Ilie se duse de la Galgalla Bethel, insotit de Elisei care nu voia sa isi paraseasca invatatorul. De acolo se dusera la Ierihon. Ajuns pe malul Iordanului, Ilie isi lua haina din piele de oaie, o infasura si lovi apele, care se despartira pentru a-i lasa sa treaca pe uscat. Cnd Elisei ii ceru sa primeasca indoita parte din harul sau profetic, Ilie ii raspunse : " Daca ma vei vedea pe cnd voi fi inaltat la cer, asa ti se va da ". Si pe cnd mergeau ei astfel prin

pustiu taifasuind, un car de foc tras de cai scaparatori aparu intre ei. Ilie urca in car si fu "ca" luat in cer (Parintii au subliniat ca acest " ca ", adaugat in versiunea Septanta arata ca Ilie nu a fost dus cu trupul la Cer, fapt imposibil inainte de invierea si inaltarea lui Hristos, dar ca a scapat mortii, precum Enoh si a fost retinut de Dumnezeu intr-un loc necunoscut, pna in ultima zi), intr-un rotocol, in timp ce Elisei striga : " Parinte, Parinte, carul lui Israel si caii sai ! ". El lua haina Profetului care cazuse peste el si lovind apele de doua ori putu sa traverseze Iordanul, salutat de Fiii Profetului care strigau : " Duhul lui Ilie s-a lasat asupra lui Elisei ! ". Astfel inaltat in inaltimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Inaltarea Domnului Nostru Iisus Hristos iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul sau, el vestea coborrea Sfntului Duh in ziua Rusaliilor (cf. Sfntul Roman Melodul, Condacul Profetului Ilie, 33). Reprezentant de vaza al ordinului profetic ajuns prin rvna sa pe culmea cea mai de sus a virtutii, Ilie fu judecat demn de a vedea fata in fata slava Dumnezeului intrupat, alaturi de Moise si de cei trei Apostoli in ziua Schimbarii la fata (cf. Matei 17), care anunta a doua venire a Domnului Nostru Iisus Hristos. Cobornd de pe muntele Taborului, discipolii il intrebara pe Domnul daca Ilie trebuia sa vina inainte de invierea mortilor pentru a pune toate lucrurile inapoi cum au fost, dupa cum invata Profetii (Malahia 3 :23). Hristos le raspunse : " Ilie a venit deja si ei nu l-au cunoscut ci l-au tratat dupa cum au vrut ei ", facnd aluzie la Sfntul Ioan Botezatorul care venise sa pregateasca propria Lui venire, cu duhul si cu puterea lui Ilie (Luc 1 :17). Asa cum Ioan fu Inaintemergetaroul primei veniri in trup a Fiului lui Dumnezeu, astfel Ilie va fi, se crede, premergatorul celei de a doua veniri, la sfrsitul veacurilor. Traditia ecleziasta a vazut adesea in cei doi martori, care vor muri in ultima lupta mpotriva lui Antihrist (Apocalipsa 11), pe Enoh si Ilie, care au fost paziti de moarte in acest scop.

Tot n aceasta zi, pomenirea sfntului Ilie I (ntiul), Patriarh de Ierusalim. Tot n aceasta zi, pomenirea sfntului Flavian al II-lea, Patriarh de Antiohia. Tot n aceasta zi, pomenirea sfntului Ilie Chavchavadze (cel Drept), in Georgia.
Sfntul Ilie, numit i "Regele nencoronat al Georgiei," sau "Printele poporului" i "cel Drept," aparine nobilei familii Chavchavadze. Nscut la 27 octombrie 1837 n satul Qvareli din Kakheti, a nvat la nceput acas, cu mama sa s scrie i s citeasc, pe lng rugciunea i legea lui Dumnezeu. La vrsta de opt ani a fost trimis s studieze cu Arhidiaconul Nikoloz Sepashvili din Qvareli, iar anii petrecui cu acesta

aveau s lase urme de neters n viaa acestui sfnt. Ilie i-a continuat educaia la un internat din Tbilisi, iar mai trziu la gimnaziul curii, care a fost, de fapt, liceul. Prinii si au murit devreme, aa nct fraii rmai orfani au trecut n grija mtuii lor, Macrina. n 1857 Ilie s-a nscris la Facultatea de drept din cadrul Universitii St. Petersburg, unde i-a dat toat silina s se desvreasc ca individ, studiind i citind foarte mult. Era fascinat de istoria georgian i i petrecea majoritatea timpului n bibliotec, studiind arhivele i cutnd texte georgiene vechi. Chiar dac rezultatele sale ca student erau remarcabile, Ilie nu era interesat s ncununeze studiile sale cu o diplom n drept, de aceea n anul IV a prsit facultatea i s-a ntors n Georgia. Ilie avea convingerea c o naie care-i uit istoria este ca un ceretor "care nu tie de unde vine i ncotro se-ndreapt." De aceea a cutat s inspire concetenilor si respectul pentru gloriile trecute ale naiunii i credina strmoilor lor fa de legea cretin i fa de poporul georgian. Obiectivele principale ale vieii sale au fost restaurarea independenei naionale i autonomia Bisericii Georgiene, pentru care Sf. Ilie a luptat cu toat convingerea de-a lungul ntregii sale viei. Astfel, a nceput o munc laborioas de istoric, cercetnd intens documente vechi i demascnd pe cei care falsificaser istoria i denigraser poporul georgian. Acest mare filozof, scriitor i istoric repeta adesea ideea c "o naiune care i-a pierdut limba nu mai poate exista ca naiune," dovedind astfel pasiunea sa pentru limba georgian i explicnd eforturile sale ca aceast limb s rmn limba principal de studiu n coli. Zelul su patriotic nu a lsat indifereni pe cei din jurul su, fondndu-se astfel Societatea pentru propagarea alfabetizrii poporului georgian. Ilie a nfiinat un depozit al manuscriselor i antichitilor georgiene, iniiind i o micare de documentare a tradiiilor populare orale. De asemenea, a fost i unul din fondatorii Bncii Agrare Georgiene. Ilie cel Drept era deseori auzit spunnd acestea: "Noi, georgienii, am motenit trei daruri sfinte de la strmoii notri: pmntul, limba i credina. Dac nu le vom proteja, cum ne vom mai putea numi oameni?" ns faptele patriotice i duhovniceti ale lui Ilie deranjau pe cei care aderaser la noua ideologie ateist, astfel nct acetia complotau s-l piard. n 30 august 1907, Ilia Chavchavadze i soia sa Olga (Guramishvili), erau n drum spre Saguramo cnd trsura n care erau s-a oprit brusc dincolo de Mtskheta, aproape de pdurea Tsitsamuri. Acolo au fost atacai de o band de militani social-democrai care l-au mpucat pe Ilie. Curtea Militar din Caucaz i-a condamnat pe ucigaii lui Ilie Chavchavadze la moarte prin spnzurare dar Olga, vduva lui, l-a rugat pe guvernatorul general s-i graieze pe criminali, deoarece aceasta ar fi fost i dorina lui Ilie, care ar fi motivat c acei oameni erau i ei "frai srmani aflai n rtcire". ntr-adevr, Ilie i-a iertat rufctorii cu mult timp nainte, dup cum putem citi n poemul profetic "Rugciune": Tatl nostru Carele eti n ceruri ! Cu blndee ngenunchiez acum n faa Ta i nu cer nici bogie i nici slav; nici

rugciunea mea nu o voi face goal cernd cele lumeti. A vrea doar ca sufletul meu s se odihneasc n rai, inima s mi se umple de strlucirea iubirii pentru Tine, s pot cere iertare pentru dumanii mei, chiar dac acetia mi strpung inima: Iart-i, Doamne, c nu tiu ce fac! n 1987 Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene a decis c Ilie Chavchavadze merit s fie n rnd cu sfinii i a fost canonizat ca Sf. Ilie "cel Drept."

Tot n aceasta zi, se savrsesc nnoirile bisericii cinstitului naintemergator si botezator Ioan din preasfnta manastire a Studionului, la Constantinopol. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

21 Iulie
n aceasta luna, n ziua a douazeci si una, pomenirea Preacuviosilor Parintilor nostri Simeon, cel ce s-a facut nebun pentru Hristos, si Ioan mpreuna-pustnicul.
Acesti sfinti au trait n cetatea Edesei ce se afla n Siria, pe vremea mparatiei lui Iustin cel tnar. Fiind patrunsi de dragoste dumnezeiasca, s-au dus la sfnta cetate si, nchinndu-se lemnului celui de viata facator, au mers la Mnastirea Sf. Gherasim si au fost tunsi monahi de Sf. Nicon, cel ce era atunci egumen. Dar au iesit din mnastire mai nainte de a plini cele sapte zile, pe care este obicei sa le pazeasca monahii cei nou tunsi. Si mergnd nainte la pustiu, au ramas n el patruzeci de ani, traind cu toata nevointa si cu petrecerea cea grea. Ioan a ramas n pustiu pna la sfrsit; iar fericitul Simeon s-a ntors la sfnta cetate si, nchinndu-se mormntului Domnului celui de viata purtator, s-a rugat lui Dumnezeu ca sa fie ascuns de catre oameni. Si prefacndu-se ca este nebun, s-a dus la cetatea Emesa si, aratnd multe minuni cu acea prefacere a lui, a raposat n Domnul. Si s-au cunoscut dupa moartea lui minunile lui. Iata cea mai de pe urma: Lundu-l doi oameni ca sa-l ngroape, asa negrijit, nescaldat, netamiat si neslujit cu cntari, si ducndu-l pna la un loc unde erau oameni multi, si trecnd cu dnsul pe lnga casa unui evreu, s-au aratat moastele sfntului ca fiind purtate cu cinste si cu pompa, cu atta slavoslovie si cu multime de oameni cntnd, nct evreul vaznd ca duceau pe sfntul numai doi oameni, zise: "Fericit esti tu, nebune, ca neavnd oameni sa te slujeasca, ai luat puterile ceresti de te slujesc cu laude". Si s-a alaturat si evreul, si l-a acoperit cu minile lui, si-l ngropa. Si dupa cteva zile venind prietenul sau Ioan cel ce pustnicise cu dnsul, l-a aflat ca sa mutat catre Domnul.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Prooroc Iezechiel.


Acesta era fiul lui Vuzi, din Arira, pamntul parintilor, si a proorocit 20 de ani, apucnd mai nainte de ntruparea Domnului cu patru sute saptezeci si sapte de ani. Iar cnd au fost robiti evreii n Babilon, a fost dus si el mpreuna cu ei. Si dupa ce a proorocit multe proorocii poporului iudeu, a dat si acest preamarit semn, adica: sa ia aminte la rul Babilonului cel numit Hovar si, cnd vor vedea ca seaca, atunci sa aiba nadejdea ca va sa

vina asupra Babilonului secera pustiirii; iar cnd vor vedea cresterea apei, atunci sa aiba nadejdea ca se vor ntoarce la Ierusalim. Deci locuind acolo, odata s-au adunat la dnsul multi evrei, fiindca se temeau ca nu cumva caldeii sa se scoale asupra lor si sa-i omoare. Pentru aceasta proorocul a facut ca sa stea apa rului, pe care trecnd-o evreii de cea parte au scapat; iar caldeii de vreme ce au ndraznit ca sa-i izgoneasca pe dnsii sau necat n ru. Altadata, prin rugaciunea sa, a dat evreilor celor ce flamnzisera hrana ndestulata de peste; si multora ce lesinasera le-a cerut de la Dumnezeu viata si mngiere.Oarecnd caldeii necajind pe poporul iudeu, Iezechiel a mers la mai-marii lor si, facnd naintea lor semne, i-a nfricosat si i-a facut sa nceteze a mai supara pe Israel. n vremea cnd israelitenii strigau ca au pierdut nadejdea, si mai mult nu nadajduiesc a se libera de robie, proorocul acesta cu minunea nvierii oaselor celor morti, pe care a vazut-o n vedenie, a nduplecat pe popor ca este nadejde de liberarea lui Israel. Acesta a vazut forma Bisericii, precum a vazut-o si Moise, si a zis ca iarasi se va zidi, precum a zis si Daniel. Acesta a pedepsit la Babilon pe semintia lui Gad, fiindca acesta a pacatuit Domnului, socotind ca pazeste Legea Domnului. Si a facut ca serpii sa le omoare pruncii si dobitoacele lor. Si mai nainte le-a spus ca nu se va ntoarce poporul lui Israel la Ierusalim, ci vor ramne la mideni, pna cnd vor parasi ratacirea si rautatea lor. Pentru aceasta si semintia lui Gad, nesuferind sa auda acestea, a omort pe acest fericit prooroc, ca pe unul ce li se mpotrivea n toate zilele si-i mustra pentru nchinarea idolilor. Deci l-a ngropat pe el poporul lui Israel n tarina lui Tur, n mormntul lui Arfaxad. Si este mormntul acestuia pestera ndoita; iar ndoita se zice caci este ascunsa, si are nauntru ntoarcere, care o arata pe ea a fi doua pesteri. Proorocul acesta era la chipul trupului n acest fel: lungaret la cap, statul de mijloc, uscat la fata si barba avnd-o deasa, lunga si ascutita.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor trei Mucenici cei din Nilitina, care pe pietre trti s-au savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Iust si Matei, care de sabie s-au savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Evghenie, care de sabie s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Teodor si Gheorghe. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Teodor, Trofim si alti treisprezece. Tot n aceasta zi, pomenirea Soborului Sfntului Mucenic Acachie la Eptascala, si Soborul Sfntului Elevtrie, aproape de Xirolof si Soborul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu ntru ale lui Armatie. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

22 Iulie
n aceasta luna, n ziua a douazeci si doua, pomenirea Sfintei mironosite si ntocmai cu Apostolii Maria Magdalena.
Magdala (ou Magada ou Dalmanuta), mic sat de pescari aflat pe tarmul occidental al lacului Ghenizaret, la 5 km de orasul Tiberiada, era patria Sfintei Maria Magdalena. Fecioara cu avere, a trait cu frica de Dumnezeu si cu ascultarea poruncilor Lui, pna in ziua in care a fost posedata de sapte diavoli (cf. Marcu 16, 9 ; Luca 8, 2). Cuprinsa de aceasta boala si negasindu-si nicicum odihna, ea afla ca Iisus Hristos ajunsese pna in tinutul ei, dupa ce traversase Samaria si ca atragea multimi multe dupa El, prin minunile pe care Le savrsea si prin invatatura Sa cea cereasca. Plina de speranta, ea alerga spre El si, asistnd la minunea inmultirii pinilor si a pestilor, in numar suficient de mare pentru a hrani peste 4 000 de oameni (Matei 15, 30-39), se arunca la picioarele Mntuitorului si ii ceru sa o conduca pe calea vietii vesnice. Izbavita din aceasta incercare, ea renunta la bunurile sale si la orice atasament la lume pentru a-l urma pe Iisus in toate periplurile sale, impreuna cu Apostolii, Maica Domnului si alte femei pioase care se pusesera in serviciul Lui dupa ce au fost vindecate de el din diverse boli. : Maria, mama lui Iacov cel mic si al lui Ioset, Maria lui Cleopa, Ioana, sotia lui Huza ; Suzana si Salomea, mama fiilor lui Zevedeu. Cnd si-a terminat misiunea in Galileea, Domnul Se indrepta catre Ierusalim, in ciuda atentionarilor primite din partea celor apropiati. Maria Magdalena il urma fara ezitare si se imprieteni cu Marta si Maria din Betania. Pe cnd Domnul tocmai eliberase un posedat care era mut si afirma ca el alunga demonii prin Duhul lui Dumnezeu, o voce se ridica din multime si striga : " Fericit pntecele care Te-a purtat si snul care Te-a alaptat ! "( Luca 11, 27). Acest glas se presupune a fi fost cel al Mariei Magdalena. Ea asistase si la invierea lui Lazar si atunci fu intarita in credinta sa in Fiul lui Dumnezeu. In timp ce ceilalti discipoli isi abandonasera Invatatorul in momentul arestarii Sale, ea il urma pna in curtea marelui preot apoi la tribunalul lui Pilat, asista la procesul Sau nedrept, la Patimile sale si ramase lnga Cruce, impreuna cu Maica Domnului si cu Sfntul Ioan Teologul (Ioan 19, 25). Totul fiind de-acum indeplinit si sngele Mntuitorului fiind scurs din coasta Sa pentru a curati pamntul, Maria isi invinse durerea si lua initiativa

ingroparii Lui. Stiind ca nobilul sfatuitor Iosif din Arimateea (cf. 31 iulie) sapase nu departe un mormnt nou in stnca, ea se duse sa il gaseasca si il convinse sa ii cedeze acel mormnt pentru a-l ingropa pe cel omort pe Cruce. Incurajat de credinta hotarta a acestei femei, Iosif obtinu din partea lui Pilat autorizarea in acest sens si impreuna cu Nicodim, membru al Sanhedrinului care era discipol in ascuns al lui Iisus, cobor Trupul de pe Cruce si il infasura intr-un giulgiu pentru a-l depune in mormnt. Maria Magdalena si Maica Domnului asistau la aceasta scena si au cntat atunci un imn de inmormntare, insotit de lacrimi, in care stralucea totusi nadejdea lor in Inviere (acest cntec funebru este tema Slujbei Utreniei a Smbetei Mari). Dupa ce mormntul a fost inchis cu o piatra mare ce fusese rostogolita pna la intrare, Iosif si Nicodim se retrasera dar cele doua femei Sfinte ramasera asezate, in lacrimi in fata mormntului, pna trziu in noapte. Parasind locul, ele se hotarra ca imediat dupa ce se termina odihna Sabbatului sa vina inapoi la mormnt cu bune miresme pentru a mai imbalsama o data trupul Mntuitorului (Marcu 16 :1). Dupa ce au tinut odihna dupa lege, la cntatul cocosului, in timp ce prima zi a saptamnii abia incepea sa se zareasca, Maria Magdalena si " cealalta Marie " (Dupa Sfntul Roman Melodicul si Sfntul Grigore Palama, " cealalta Marie " nu putea fi dect Maica Domnului, caci se cadea ca ea sa fie prima care sa se bucure de Invierea fiului Sau. Pentru majoritatea Parintilor insa, Maria Magdalena e cea care l-ar fi vazut prima pe Domnul, conform cuvintelor Evangheliei (Marcu 16 :9), " cealalta Marie " fiind Maria, mama lui Iacov. Scriitorii ecleziasti au incercat sa concilieze in moduri diferite istorisirile divergente ale Evangheliilor despre vizita sau vizitele la mormnt ale Sfintelor Mironosite.) venira la mormnt. Un Inger stralucitor li se arata, insotit de o cutremurare a pamntului si le vesti ca Iisus nu se mai afla inauntru, si ca inviase (Matei 28 :1). Tulburate cu totul, nu privira macar mormntul si alergara sa duca Apostolilor vestea. Domnul inviat li se arata pe cale si le saluta zicnd : " Bucurati-va ! ". Trebuia intr-adevar ca El sa anunte unei femei eliberarea de natura noastra, cazuta si condamnata la suferinta ca urmare a greselii Evei. Auzindu-le istorisirea, Apostolii au crezut ca ele delirau. Petru insa alerga pna la mormnt si, aplecndu-se vazu numai niste fsii de giulgiu ce se mai gaseau inauntru si se retrase surprins. Ziua se ridicase, Maria Magdalena se duse la fata locului pentru a doua oara pentru a se convinge ca nu fusese vreo vedenie. Constatnd ca mormntul era intr-adevar gol, ea se duse de-a dreptul la Petru si Ioan sa ii anunte, care alergara si ei la locul cu pricina. Dupa plecarea celor doi discipoli, ea ramase singura lnga mormnt intrebndu-se cine putea sa fi ridicat trupul (Ioan 20 :11). Doi Ingeri invesmntati in alb se aratara atunci pe locul unde fusesera capul si picioarele Domnului si o intrebara de ce plngea. In timp ce le raspundea, Ingerii se ridicara dintr-odata, cu respect. Maria se intoarse si il vazu pe Iisus care ii puse aceeasi intrebare. Lundu-l drept gradinarul locurilor, ea intreba daca El era cel care scosese trupul afara. Dar imediat ce Iisus a chemat-o cu numele sau : "Maria", recunoscnd glasul prea-iubitului sau Domn, ea striga : " Rabbuni ! (Invatatorule) ! " si voi sa i Se arunce la picioare pentru a le saruta. Voind sa o aduca la o intelegere mai profunda a starii in care se gasea Trupul lui dupa Inviere, Iisus ii spuse : " Nu ma atinge, pentru ca inca nu m-am urcat la Tatal ! ". Si o trimise sa vesteasca " fratilor " Sai ceea ce vazuse. Devenita pentru a treia oara " apostol al Apostolilor ", Maria Magdalena ramase cu discipolii si cu Maica Domnului, bucurndu-se cu ei. Ea era

probabil prezenta si pe Muntele Maslinilor, la Inaltare, precum si in foisor, in ziua Rusaliilor, cnd Duhul Sfnt cobor in forma de limbi de foc (Faptele Apostolilor 2). Se povesteste ca Sfnta a parasit apoi Ierusalimul pentru a se duce la Roma si a cere acolo dreptate imparatului Tiberiu pentru condamnarea nedreapta pronuntata de Pilat. - Aceasta istorisire despre razbunarea impotriva lui Pilat si despre moartea sa nu se gaseste dect la Sfntul Simion Metafrastul, probabil sub influenta Evangheliei apocrife a lui Nicodim (Actele lui Pilat, secolul V) care pune in scena pe Sfnta Veronica. In anul 36, Pilat fu destituit din functie si trimis inapoi la Roma pentru a da seama de proasta sa administratie, in timpul careia se inregistrasera din plin provocari, violente si executii arbitrare. Dupa Eusebiu al Cezareii, el s-ar fi sinucis (Istoria ecleziastica II, 7) sau a fost poate executat. Diferite traditii apocrife au incercat sa il reabiliteze pe Pilat, presupunnd chiar ca el s-ar fi convertit, si ele arunca asupra iudeilor toata responsabilitatea Patimilor. Prezentndu-se in fata imparatului cu un ou in mna, ea ii spuse ca dupa ce a suferit Patimile, Hristos inviase, aducnd tuturor oamenilor fagaduinta invierii ; iar oul se colora atunci in rosu (de aici vin traditia oualor rosii de Pasti). Suveranul ii asculta cererea si il convoca pe Pilat, precum si pe marii preoti Ana si Caiafa. Caiafa muri pe drum, in Creta ; iar Ana, fu torturat fiind inchis intr-o piele de bivol. Pilat, prezentndu-se la tribunalul imparatului, incerca sa se justifice prin presiunile iudeilor si riscul de revolta impotriva autoritatii de la Roma. Dar Cezar ramase insensibil la apologia lui si porunci sa fie aruncat in inchisoare. Se relateaza ca, urmarind un cerb in timpul unei partide de vnatoare, organizata de prietenii lui Pilat nu departe de inchisoare, imparatul arunca din arc o sageata care se infipse drept in inima lui Pilat. Revenita la Ierusalim, Maria Magdalena urma invatatura Sfntului Petru. Patru ani trecusera de la Inviere, Apostolii se imprastiasera in diverse regiuni ale lumii, Maria Magdalena impreuna cu Sfntul Maxim, unul din cei 70 de discipoli, se duse sa predice Vestea cea Buna. Fura arestati la scurt timp de catre iudei si parasiti, cu alti Crestini, in mijlocul marii, fara hrana, pe o corabie fara pnze si fara vsle. Ambarcatiunea fu insa condusa de Hristos, Pilotul Mntuirii noastre, pna la Marsilia, in Galia (Franta). Debarcnd vii si nevatamati, Sfintii Apostoli suferira foamete, sete si dispret din partea locuitorilor locului, pagni care nu ii ajutau in nici un fel. Intr-o zi in care acestia erau adunati pentru unul din sacrificiile lor idolicesti, Sfnta Maria Magdalena se amesteca plina de curaj in adunare si ii incuraja sa recunoasca pe singur Dumnezeu, Facatorul ceurului si al pamntului. Minunati de forta ei si de iluminarea fetei sale, pagnii o ascultara. Ea repeta discursul si in fata guvernatorului roman al provinciei, Ipatie, care venise impreuna cu sotia sa sa aduca jertfa idolilor, pentru ca sa aiba un copil. Mai inti reticent, Ipatie, dupa trei aparitii ale Sfintei, o primi pe Maria si pe cei care o insoteau in palatul sau si ceru sa fie invatat in invatatura lor. Prin mijlocirea Mariei, el obtinu un copil dar sotia lui muri cnd il aduse pe lume. Dupa un scurt sejur la Roma, Ipatie facu un pelerinaj la Ierusalim ; dar razgndindu-se deodata, se hotar sa se intoarca in locul in care isi ingropase sotia si pruncul. Mare ii fu mirarea cnd ii gasi vii si afla ca ei supravietuisera prin rugaciunile si grijile Sfintei Maria Magdalena ! Aducnd rugaciune de multumire lui Dumnezeu, magistratul si toata casa lui se botezara atunci si devenira ferventi proclamatori ai Adevarului. Parasind Galia, Sfnta Maria Magdalena isi continua periplurile misionare in Egipt, Fenicia, Siria, Pamfilia si alte locuri, raspndind peste tot buna

mireasma a lui Hristos. Ea petrecu o vreme la Ierusalim, apoi pleca la Efes unde il regasi pe Sfntul Ioan Teologul, impartasind cu el aceleasi incercari si bucurndu-se de invataturile sale de inspiratie dumnezeiasca. Indeplinindu-si misiunea pe care i-o incredintase Domnul, ea isi dadu sufletul lui Dumnezeu, dupa o scurta boala, si fu ingropata la intrarea pesterii, unde adormira apoi cei Sapte Copii (cf. 4 august). Numeroase miracole s-au produs in acest loc pna in ziua in care, aproape zece secole mai trziu (899), piosul imparat Leon VI cel Intelept porunci sa fie mutate la Constantinopol Moastele Sfintei Celei-Intocmai-Cu-Apostolii. El le facu o primire evlavioasa, in prezenta intregului popor si purtndu-le pe umerii sai, ajutat de fratele sau Alexandru, el se duse sa le depuna in partea stnga a Altarului manastirii Sfntul Lazar, pe care o ctitorise. Supravietuind peripetiilor istoriei, mna stnga a Sfintei Mironosite, care emana o aroma dulce, e si astazi cinstita cu inchinare la Manastirea atonita din Simonos Petra, care o cinsteste pe Sfnta Maria Magdalena ca a doua sa fondatoare. Traditia occidentala, de la Grigorie cel Mare incoace, a asimilat-o pe Maria Magdalena cu pacatoasa caita ce a venit sa unga picioarele lui Iisus (Luca 7, 36 -38) si chiar cu Maria sora lui Lazar. Dar nimic in Evanghelie nu permite aceasta identificare, respinsa de majoritatea Parintilor Rasariteni. Intradevar, a fi fost posedat de demon nu insemna o viata de dezmat. Sfntul Simion Metafrastul interpreteaza in mod alegoric " cei sapte demoni " ca fiind cele sapte pacate ce se opun virtutii ; dar el nu este urmat de ceilalti Parinti.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Cuvioasei Mucenite Marcelia (Marcela) din Chios. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluietene i ne mntuiete pe noi. Amin.

23 Iulie
n aceasta luna, n ziua a douazeci si treia, pomenirea aducerii moastelor Sfntului Sfintitului Mucenic Foca, episcop de Sinope.
Mutarea moastelorr sfantului sfintitului mucenic Foca din Sinope la Constantinopol s-a petrecut in aceasta zi de 23 iulie in anul 403 sau 404. Praznuirea sa se face la data de 22 septembrie.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Foca.


Foca acesta nu este sfintitul mucenic pomenit mai sus, nici Foca gradinarul, ci altul, al treilea cu acelasi nume. Acesta a trait n zilele mparatului Traian, stralucind cu toate faptele cele bune si cu petrecere neprihanita. Cnd a fost adus la eparhul African si ntrebat de acesta, el a grait cuvinte dumnezeiesti cu ndrazneala si a nvatat credinta n Hristos. Iar daca a nceput African a huli pe Hristos si a face rau sfntului, s-a facut cutremur si fara de veste caznd el mpreuna cu slujitorii zacea fara suflare. Dar l-a nviat pe el sfntul caci l ruga femeia lui. Dupa aceea l-au dus la mparatul Traian si, marturisind pe Hristos, a fost spnzurat si chinuit, si rugndu-se el si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Apolinarie si Vitalie, episcopii Ravenei. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Apolonie, episcopul Romei. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici ce s-au savrsit n Bulgaria, crestini n zilele mparatului Nichifor. Tot n aceasta Cartaghen. zi, pomenirea celor sapte Mucenici din

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Ana cea din Lefcadia. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

24 Iulie
n aceasta luna, n ziua a douazeci si patra, pomenirea Sfintei Mucenite Hristina (Cristina).
Aceasta mucenita era din cetatea Tirului, fiica a unui oarecare Urban stratilat. Acesta, suind-o ntr-un turn nalt si aseznd acolo zeii sai facuti din aur si din argint si cu podoabe mpodobiti, i-a poruncit sa petreaca acolo si sa aduca jertfe la idoli. Dar sfnta, socotind cu cuget drept caci cu adevarat nu sunt dumnezei idolii cei nensufletiti si facuti de oameni, se ruga lui Dumnezeu. Si privind pe o fereastra a vazut cerul, si din fapturi ntelegnd pe Facatorul, a sfarmat idolii tatalui sau si i-a mpartit saracilor. Pentru aceasta a fost supusa la tot felul de chinuri de tatal sau; a fost bagata n temnita, unde ramnnd multa vreme fara mncare, primea hrana ngereasca si s-a tamaduit de durerile ranilor. Dupa aceea a fost aruncata n mare, si de la Domnul a primit dumnezeiescul Botez, fiind scoasa la uscat de un nger. Aflnd ca este vie, a fost nchisa n temnita din porunca tatalui sau, care n acea noapte a murit. Lund n locul lui domnia un oarecare Dion, a adus pe mucenita la ntrebare, si ea, marturisind pe Hristos, a fost chinuita cumplit. Iar dupa Dion a luat domnia un oarecare Iulian, care de asemenea a chinuit-o ndelung. Si apoi fiind lovita de slujitori cu sulite, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Capiton, care de sabie s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Imeneu, care de sabie s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Ermoghen, caruia dezradacinndu-i-se toti dintii, s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului noul Mucenic Teofil cel de la Zachint, care a suferit mucenicia n Hiu la anul 1635 si care de foc s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului noul Mucenic Atanasie cel de la Chios, care, suferind mucenicia n Constantinopol la anul 1670, de sabie s-a savrsit. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

25 Iulie
n aceasta luna, n ziua a douazeci si cincea, pomenirea Adormirii Sfintei Ana, maica Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu Maria.
Sfnta Ana, care prin harul lui Dumnezeu deveni bunica dupa trup a Domnului Nostru Iisus Hristos, se tragea din neamul lui Levi, ultima nascuta a marelui Preot Matan si a sotiei sale Maria, care mai aveau alte doua fete : Maria si Sovi. Cea mai mare, Maria, s-a casatorit la Betleem si a nascut pe Salomi moasa. Sovi s-a casatorit si ea la Betleem si a nascut pe Elisabeta, mama Sfntului Ioan Botezatorul. Ana s-a cununat cu inteleptul Ioachim din Galileia si a nascut pe Maria Prea Sfnta Maica Domnului. Astfel Salomea, Elisabeta si Maica Domnului erau verisoare iar dupa descendenta sa trupeasca Domnul Nostru era var de gradul doi al Sfntului Ioan Inaintemergetaorul. Dupa ce a nascut pe Maica Domnului, pe care Dumnezeu o rostuise ca cea mai sfnta din neamul omenesc, singura att de curata ca sa primeasca in ea pe Mntuitorul lumii, si dupa ce a incredintat copilul la Templu, la vrsta de trei ani, ca o ofranda pura si neprihanita, Sfnta Ana si-a petrecut restul vietii sale in post, rugaciune si faceri de bine celor lipsiti, asteptnd sa se indeplineasca ceea ce promisese Dumnezeu. Si-a dat sufletul in pace in minile lui Dumnezeu la vrsta de 69 de ani. Sfntul Ioachim a murit la vrsta de 80 de ani ; dar nu se stie care dintre cei doi a murit mai ntii. Singurul lucru pe care ni l-a transmis Traditia Bisericii este ca Prea Sfnta Maica Domnului isi pierduse deja parintii la vrsta de 11 ani pe cnd era inca in Templu.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor o 165 de parinti, ce s-au strns la al V-lea Sinod Ecumenic n Constantinopol, de au supus si au stricat dogmele lui Origen.
Convocat de piosul imparat Iustinian (cf. 14 noiembrie), care fixase drept scop al domniei sale reconcilierea Bisericilor divizate cu cruzime dupa Sinodul din Calcedon, al Cincilea Sfnt Sinod Ecumenic a reunit la Constantinopol intre 5 mai si 2 iunie 553, 165 de Episcopi, prezidati de Patriarhul Sfntul Eutihie (cf. 6 aprilie). Principalul subiect al acestei adunari era sa rezolve problema celor Trei-Capitole, adica Teodor din Mopsuestia (+428), prietenul sau, stralucitul Teodoret din Cir si discipolul lor Ibas din Edesa.

Cinstit si marit in Rasarit pentru comentariile sale despre Sfnta Scriptura, Teodor din Mopsuestia era capul scolii din Antiohia. Dar acordnd in teologia sa o parte exagerata speculatiei rationale si axiomelor filozofiei lui Aristotel, ajunsese sa respinga posibilitatea unei uniri reale a ceea ce a fost creat si a ceea ce era necreat in Persoana lui Hristos. Pentru el Cuvntul (Logosul divin) nu "se facuse" om ci vointa omeneasca era unita in El cu vointa dumnezeiasca, mentinnd diferenta intre cele doua naturi si deci a doua "persoane" ; de aceea el era considerat ca "tata al nestorianismului". Dupa condamnarea lui Nestorie de Sinodul din Efes (431), partizanii acestuia din urma se aplecasera asupra scrierilor lui Teodoret, mort in pacea Bisericii, pentru a interpreta dogma hristologica. Sfntul Chiril al Alexandriei, desi scrisese impotriva lui, intervenise totusi pe lnga Sfntul Proclu ca acesta sa nu impuna condamnarea acestor scrieri, in scopul de a mentine pacea Bisericii att de dureros obtinuta (438). Dar Eutihie, respingnd aceasta atitudine impaciuitoare, ajunsese, prin intrigile sale, sa obtina aprobarea monofizismului prin sinodul tlharesc de la Efes (449), in cursul caruia au fost condamnati cei doi principali discipoli ai lui Teodor si reprezentanti ai tendintei sale teologice : Teodoret si Ibas. La Sinodul din Calcedon (451) Teodoret si Ibas, dupa lungi tergiversari, au acceptat sa arunce anatema asupra lui Nestorie si au fost reprimiti in comuniunea Bisericii. Mai trziu, interpretarea si modul in care a fost primit cel de al Patrulea Sinod Ecumenic au dat nastere altor disensiuni cristalizate pe problema celor Trei-Capitole. Masurile politice luate de imparatul Zenon ("Hnotikon") si de Patriarhul Acachie pentru a-i face sa se impace pe cei ce se opuneau Sinodului au esuat lamentabil si au provocat chiar o schisma de 40 de ani (484-519) intre Rasarit si Occident care, printr-un puternic atasament la litera Sinodului, trecea drept aparatorul celor Trei-Capitole. Dupa ce mparatul Iustin pus capat acestei schisme, Justinian - hotart sa lupte impotriva tendintei nestorianizante in interpretarea dogmei din Calcedon - a editat un decret impotriva celor trei, care provoca din nou reactii violente in Occident (545). Convocat la Constantinopol, Papa Vigilius declara, imediat dupa intronarea sa, ca intentiona sa rupa comuniunea cu Patriarhul sfnt Mina (cf. 25 august), care raspunse cu aceeasi sentinta. Dupa multe tratative, Vigilius accepta sa se impace cu Mina si edita un document (Judicatum) care condamna pe cei trei. Acest document a fost considerat de bisericile din Africa si Acvileea ca o tradare si ele provocara diviziunea neplacuta si de durata in snul Bisericii Occidentale, iar Rasaritul, la rndul sau, il considera prea slab. Cum se luase hotarrea de a intruni Sinodul Ecumenic pentru a pune capat acestei neintelegeri, Iustinian edita o Marturie de Credinta, in care asuma expresiile caracteristice ale teologiei Sfntului Chiril, pe care o combateau partizanii occidentali ai celor Trei-Capitole (551). Papa Vigilius respinse acest document si incepnd de atunci nu inceta sa puna piedici intrunirii Sinodului. Deschiderea acestuia fusese in plus intrziata de moartea Sfntului Mina ; cnd Parintii incepura sesiunile sub presidentia succesorului sau, Sfntul Eutihie, ei isi marturisira tristetea fata de opozitia Papei iar Vigilius declara ca el sustinea din plin ortodoxia lui Teodoret si Ibas. In cursul celei de a opta sesiuni, Sinodul ii condamna totusi pe cei trei si arunca anatema asupra tuturor celor care i-ar apara, dar fara sa il condamne nominal pe papa. In decembrie Vigilius se supuse deciziilor Sinodului dar abia aproape doi ani mai trziu el condamna la rndul sau pe cele Trei-capitole (555).

Cu ocazia unei conferinte precednd Sinodul, Parintii condamnara pe de alta parte doctrina lui Origen, Evagrie si Didim din Alexandria despre o preexistenta a sufletelor, caderea lor in trup si "restaurarea universala" (apocatastaza), ceea ce ar insemna negarea libertatii umane. Evitnd deci shisma intre Rasarit si Occident, Sfntul Sinod de la Constantinopol puse capat curentului nestorianist prin condamnarea tuturor propunerilor eretice ale lui Teodor din Mopsuestia si marturisi deplina conformitate a Sinodului din Calcedon cu credinta marturisita de cel de al Treilea Sinod Ecumenic din Efes. Pe buna dreptate este considerat drept sinodul "ecleziastic prin excelenta", caci respingnd speculatia filozofica in chestiunile de dogma (fie sub forma rationalista si aristotelica a lui Teodor din Mopsuestia fie sub cea a neoplatonismului spiritualizant al origenismului), el afirma ca Biserica are modul sau propriu - apostolic - de interpretare a Tainelor lui Hristos, datorita caruia ea pastreaza integritatea libertatii umane si posibilitatea ei de a fi pe deplin unita cu Dumnezeu in persoana Mntuitorului.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Olimpiada diaconita din Constantinopol.


Fericita Olimpiada s-a nascut la Constantinopol (intre 361 si 368) intr-o familie din marea aristocratie imperiala. Tatal sau, contele Seleucos, si mama sa murind atunci cnd ea era inca copil, Olimpiada a fost data spre a fi crescuta de una din rudeniile sale, Procopiu (Procopie), governator de Constantinipol, care a insarcinat cu educatia sfintei pe Teodosia, sora sfntului Amfilohie de Iconium (cf. 23 noiembrie). Astfel, Olimpiada a avut relatii prietenesti si familiare cu sfntul Grigorie Teologul, sfntul Grigorie de Nyssa (care i-a si dedicat Comentariul sau la Cntarea Cntarilor) si cu alti barbati de seama ai Bisericii, pe care mai trziu i-a si ajutat, ori de cate ori au venit la Constantinopol, chiar daca unii, ca Teofil al Alexandriei (385-412), s-au intors mai trziu mpotriva ei . Din tinerete Olimpiada a stralucit nu doar prin frumusetea trupeasca, dar si prin intelepciunea si credinta ei. In anul 386 s-a maritat cu Nebridios, prefectul Constantinopolului, dar acesta a murit inainte ca ei sa traiesca impreuna. Acum Olimpiada a decis sa isi daruiasca viata ei Domnului, ca vaduva si fecioara in acelasi timp, si de a pune imensa ei bogatie in slujba Bisericii. Dar in momentul in care ea a refuzat o a doua casatorie, cu Elpidios, ruda a mparatului Teodosie, Statul i-a confiscat toate bunurile si a fost impiedicata sa frecventeze pe oamenii Bisericii pna cnd avea sa se supuna dorintei imparatului. Dar, la intoarcea din campania militara contra lui Maxim (388), imparatul, din admiratie pentru zelul ei in asceza si virtute, i-a restituit toate bunurile. Imediat, sfnta Olimpiada a inceput sa dea milostenie si sa faca opere de binefacere cu imensele sale bogatii. Si-a vndut poprietatile ce avea Tracia, in Bitinia, in Galatia si in Capadocia, ca sa somptuasele locuinte de la Constantinopol si a facut peste tot case de primire pentru calatori, spitale, biserici si o manastire, in spatele porticului

meridional al Sfintei Sofia, care a juns sa adaposteasca mai mult de 250 de vietuitoare: mai intai slujnicele sale si alte rudenii, la care s-au adaugat apoi multe femei din inalta societate a imperiului. Pentru viata ei dedicata in intregime lui Hristos, Sfantul Patriarh Nectarie (381-397, praznuit la 11 octombrie) a numarat-o pe dansa in randul diaconitelor, slujire pe care a implinit cu cinstire si fara de cusur. Diaconitele, alese dintre fecioarele sau vaduvele de o vrsta inaintata (60 de ani in acea vreme, apoi 40 ani), erau hirotonite prin punerea minilor si puteau sa intre in altar, insa ele nu erau considerate ca facnd parte din cler. Slujirea lor consta in principal in vizitarea si ajutorarea bolnavilor, asistarea preotului la botezul femeilor si alte cteva sarcini auxiliare. Ele nu puteau nici sa invete in public nici sa boteze (cf. Constitutiilor Apostolice 3, 6, 1-2). Slujirea diaconitelor ca cazut incet-incet in desuetudine odata cu disparitia aproape completa a botezurilor de adulti, in secolul al XII-lea. In anul 398, cnd Sfntul Ioan Gura de Aur (praznuit la 13 noiembrie) s-a urcat pe tronul patriarhal de la Constantinopol, Olimpiada a gasit in el nu doar pe parintele duhovnicesc pe care si-l dorea, autoritatea in materie de interpretare a Scripturii, pastorul care se ngrijea de turma sa mai mult dect de propriul sau trup, ci si un prieten, att pentru zile bune, ct si pentru dificultatile ce le intampina adesea din cauza corectitudinii si verticalitatii ei. Olimpiada s-a pus deci in slujba sfntului patriarh cu ardoare, suportnd toate cheltuielile lui materiale si facnd din belsug milostenie, asa cum sfntul o sfatuia. De altfel, singura persoana masculina admisa in Manastirea ei era Sfntul Episcop, care venea adeseori si le intruia pe surori cu invataturile sale. Pe cteva din ucenitele sale din aceasta manastire le-a si hirotonit diaconite, de altfel. Sfantul Ioan Gura de Aur a avut multa lauda pentru Sfanta Olimpiada, drept pentru care a aratat catre dansa mare bunavointa si dragoste duhovniceasca. Cand Sfantul Ierarh a fost pe nedrept trimis in surghiun (in Armenia, la anul 404), Sfanta Olimpiada si celelalte diaconite au primit aceasta cu mare tristete. Ultima oara cand a parasit biserica sfantul le-a chemat la sine pe diaconite: Olimpiada, Pentadia, Proklia and Salbina, le-a spus cum ca indarjitele acuze care i se aduc or sa ajunga la un sfarsit, dar de vazut nu o sa mai vada aproape de loc. Le-a rugat sa nu paraseasca acea biserica, ci sa slujeasca pe mai departe celui de ii va urma. Sfintele femei au cazut inaintea sfantului varsand lacrimi.

In ciuda sfaturilor sfntului, Olimpiada a refuzat sa-l recunoasca pe succesorul lui si chiar a purces la apararea cauzei Sfntului Ioan Gura de Aur. In aceasta vreme, un incendiu a izbucnit in catedrala Sfnta-Sofia si o parte din palatul imperial a fost distrusa de flacari. Atunci, toti sustinatorii Sfantului Ioan Hrisostom au cazut sub banuiala incendierii, si au fost adusi pentru cercetari in fata prefetului Optat. Au chemat-o si pe Sfanta Olimpiada la judecata supunand-o la o riguroasa cercetare. Au amendat-o la plata unei mari sume de bani pentru crima de incendiere, cu toata nevinovatia sa si lipsa de probe. Dupa aceasta sfanta a parasit Constantinopolul si s-a stabilit la Cizic (la marea Marmara). Dar nici aici persecutorii nu i-au dat pace, astfel ca, dupa inca un interogatoriu, in anul 405 sfnta a fost trimisa in exil la Nicomedia, unde sfanta a indurat multa suferinta si lipsuri. Sfantul Ioan i-a scris din surghiun 17 scrisori, mangaindu-o in durerea ei si indemnnd-o la rabdare pentru Domnul. La 25 iulie 408 Sfanta Olimpiada a trecut la cele vesnice, incoronata impreuna cu masturisitorii pentru credinta. Sfanta Olimpiada a aparut in vis episcopului de Nicomedia si cerand ca trupul sa ii fie pus intr-un sicriu de lemn si aruncat in mare:"Acolo unde valurile vor purta cosciugul acolo lasa trupul meu sa fie ingropat".Cosciugul a fost adus de valuri intr-un loc numit Briktoi aproape de Constantinopole. Locuitorii acelor locuri, cunoscand ca acestea sunt de la Dumnezeu, au loat moastele si le-au asezat in biserica inchinata Sfantului Apostol Toma, unde au inceput a faca multe minuni si vindecari. Dar in timpul unei invazii a persilor, biserica a fost arsa dar moastele s-au aflat intregi. Sub Patriarhul Serghie (610-638), moastele au fost mutate la Constantinopole si puse in manastirea de maici ctitorita de Sfanta Olimpiada, distrusa in timpul revoltei lui Niceta (anul 532), dar reconstruita de imparatul Iustinian.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Eupraxia din Tabena, care cu pace s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Sact, Matur, Atal si Blandina. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

26 Iulie
n aceasta luna, n ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Ermolae, si cei mpreuna cu dnsul, Ermip si Ermocrat.
Acesti sfinti erau preoti din clerul Bisericii Nicomidiei, ramasi dintre sfintii douazeci de mii ce au fost arsi acolo de tiranul Maximian (284-305) in anul 303 (28 decembrie), fiind ascunsi ntr-o camara. Dar fiind prins tnarul Pantoleon (nimeni altul dect Marele Mucenic Pantelimon, praznuit la 27 iulie) si nestiind sa minta, a spus ca de preotul Ermolae era nvatat n cele crestinesti si a fost botezat. Si ndata au trimis de l-au adus pe Ermolae la Maximian, si cu el au adus slujitorii si pe insotitorii lui, Ermip si Ermocrat. Stnd sfintii la ntrebare, si propovaduind cu ndrazneala ca Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, li s-au taiat capetele, in anul 305 de la Hristos.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenite Parascheva din Roma.
Sfnta si Marea Mucenita Parascheva s-a nascut intr-un sat pe lnga Roma, in vremea domniei lui Hadrianus (117-138), din parinti crestini, Agaton si Politeia, care multa vreme il implorasera pe Domnul sa le dea un prunc. Dumnezeu, care intotdeauna raspunde rugaciunilor celor care se tem de el, le dadu deci o fiica, pe care ei o numira Parascheva, caci era nascuta intr-o vineri (Paraskevi in greceste inseamna "vineri") dar si din evlavie pentru Patima intaritoare a Domnului nostru Iisus Hristos. Inca din frageda copilarie ea s-a consacrat cu totul celor dumnezeiesti. Nefiind deloc atrasa de jocurile copilaresti, isi petrecea vremea fie in biserica pentru a participa la Slujbe fie acasa, pentru a medita cuvntul lui Dumnezeu sau rugaciunea. La moartea parintilor sai, pe cnd era in vrsta de 12 ani ea imparti bogatiile lor celor lipsiti, apoi se retrase intr-o Manastire unde primi mahrama, semn al inchinarii vietii ei lui Dumnezeu. Dupa ce si-a petrecut o vreme in ascultare desavrsita fata de maica superioara, cu sufletul insetat de a impartasi si celorlalti oameni comoara credintei, ea parasi Manastirea

pentru a se duce sa propovaduiasca numele lui Hristos in orase si sate. Astfel aduse pe multi pagni la dreapta credinta, suscitnd nemultumirea si ura iudeilor, care au denuntat-o regelui acelui tinut in care ea se afla (dupa altii, noului imparat, Antonin cel Pios, catre 140). Suveranul dadu ordin pe data ca nobila crestina sa fie arestata si adusa inaintea lui. Cnd o vazu, ramase mai inti surprins de frumusetea ei apoi incerca sa o atraga prin maguliri spunnd : "Daca te lasi convinsa de cuvintele mele si accepti sa aduci sacrificii idolilor, vei primi multe bogatii, dar daca te incapatnezi, sa stii ca vei avea multe de suferit". Tnara fata, desi gingasa, ii raspunse cu barbatie : "Nu ma voi lepada niciodata de prea blndul meu Iisus Hristos si nici un chin nu va putea sa ma desparta de dragostea Lui. Caci El a zis : Eu sint Lumina lumii ; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii (Ioan 8:12). Ct despre idolii vostri, care nu au facut nici cerul nici pamntul, ei vor disparea de pe pamnt si de sub cer (Ieremia 10:11)". Atunci mnia regelui se inflacara si dadu ordin soldatilor sa puna pe capul Sfintei o casca de fier inrosit in foc. Acoperita de roua, precum cei Trei Tineri din cuptor, Sfnta Parascheva nu simti nici o suferinta. Dupa ce i-au fost smulsi snii, fu aruncata in inchisoare, cu o piatra grea pusa pe piept, dar fu vindecata de un Inger ce si-a facut aparitia dintr-un mare cutremur. Constatnd minunea, 70 de soldati din garnizoana s-au convertit si au fost imediat executati din ordinul tiranului care o aduse din nou inaintea lui pe Parascheva. Repetndusi inflacarata marturie de credinta, Sfnta fu aruncata intr-un cazan de cupru si bronz umplut cu plumb incandescent. Dar si acolo, trupul sau - care primise prin asceza si feciorie arvuna cinstirii vietii viitoare - ramase neatins. Creznd ca amestecul nu era cu adevarat arzator, tiranul se apropie si fu orbit de vapaie5. Sub efectul durerii isi dadu seama de greseala sa si incepu sa strige : "Fie-ti mila de mine, slujitoare a adevaratului Dumnezeu si redami lumina ochilor si voi crede in Dumnezeul pe care il propovaduiesti". La rugaciunea Sfintei el nu numai ca isi regasi vederea ci primi si lumina credintei si la cererea sa fu botezat in numele Sfintei Treimi, impreuna cu toti cei apropiati lui. Eliberata, Sfnta Parascheva parasi tinutul pentru a-si continua misiunea. Pe cnd se afla intr-un oras condus de un oarecare Asclepios si propovaduia pe Hristos, fu arestata si adusa in fata tribunalului. La intrebarea lui Asclepios care ii ceru sa isi spuna numele, Sfnta se inchina cu semnul Sfintei Cruci si declara ca era slujitoarea lui Hristos Facatorul cerului si al pamntului, Care s-a dat crucii si mortii pentru Mntuirea noastra, si Care va reveni cu marire sa judece viii si mortii. Tiranul dadu ordin sa fie batuta cu vergile dar Sfnta continua sa il slaveasca pe Dumnezeu, cu privirea intoarsa spre cer, iar cnd Asclepios ii intrerupse pe calai pentru a-i cere sa aduca sacrificiu idolilor, ea il scuipa in fata cu dispret. Iesindu-si din fire el ceru sa fie biciuita pna la os. Dar dupa o noapte petrecuta la inchisoare, soldatii o gasira a doua zi

nevatamata. Cum ea cerea regelui sa fie lasata sa se duca la Templul lui Apolo, toti pagnii se bucurara, creznd ca accepta sa aduca sacrificii idolilor. Cnd insa - dupa ce se rugase indelung - isi facu semnul Crucii, idolii se sfarmara cu zgomot mare iar poporul striga : "Mare este Dumnezeul Crestinilor!". Preotii idolilor, cuprinsi de furie, au cerut regelui sa sfrseasca cu ea si fu aruncata in fosa unde prin rugaciune provoca moartea unui balaur si a reptilelor care se mai gaseau acolo. Constatnd ca toate tentativele sale erau zadarnice, Asclepiios o trimise in alta imparatie, condusa de crudul Tarasios6 . Dar cum prin chemarea Numelui lui Hristos ea ii vindeca pe toti bolnavii care erau adusi la ea, regelu ceru sa fie adusa inaintea lui si o acuza de vrajitorie, dnd ordin sa fie aruncata intr-o fosa urt mirositoare, plina de animale veninoase. Prin semnul Crucii, aceasta cloaca deveni asemeni unei pajisti inmiresmate primavara, iar Sfnta, ocrotita de un Inger, ramase nevatamata la toate celelalte chinuri la care fu supusa. De aceea, nemaiputndu-si conteni mnia, regele ordona calailor sai sa taie capul slujitoarei lui Dumnezeu. Caznd in genunchi, Parascheva se ruga cu lacrimi, incredintndu-si sufletul viteaz Mirelui sau Hristos si ii ceru sa ierte pacatele celor care aveau sa-L cinsteasca. Atunci cnd capul ii cazu sub spada, se auzi un glas ceresc urndu-i bun venit in Imparatia Cerurilor, a carei venire ea o vestise prin cuvntul sau si prin lucrarile sale. De atunci, parti din moastele sale, imprastiate in Sfintele Biserici, nu au incetat sa infaptuiasca nenumarate vindecari, in special pentru cei bolnavi de ochi. Viata si patimirea sfintei Parascheva Romana a fost scrisa de Ioan de Eubeea in secolul al VIII-lea. Ea este uneori praznuita si in ziua de 9 noiembrie.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Mucenita Oreozila. Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Ignatie Stironitul. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Apion, care de sabie s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Ierusalima, care de sabie s-a savrsit. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

27 Iulie
n aceasta luna, n ziua a douazeci si saptea, pomenirea Sfntului maritului, marelui Mucenic si tamaduitor Pantelimon.
Sfntul si maritul Mucenic al lui Hristos, Pantelimon, s-a nascut la Nicomidia din parintii Eustorgios, senator pagn, si Evula, o crestina; acestia i-au dat numele de Pantoleon. Incredintat spre educatie lui Eufrosin, medic de renume, el ajunse dupa putina vreme la o cunoastere desavrsita a artei medicale intr-att inct imparatul Maximian, care ii remarcase calitatile, intentiona sa il ia la palat ca medic particular. Cum tnarul trecea in fiecare zi in fata casei unde era ascuns Sfntul Ermolae (cf. 26 iulie), Sfntul Parinte ghici dupa tinuta lui calitatea inalta a sufletului sau si il invita intr-o zi sa intre si incepu sa il invete ca stiinta medicala nu poate aduce dect slaba usurare naturii noastre suferinde si sortita mortii si ca numai Hristos, singurul Doctor adevarat, a venit sa ne aduca Mntuirea, fara leacuri si fara plata. Cu inima batnd de bucurie la auzul acestor cuvinte, tnarul Pantoleon incepu sa il viziteze regulat pe Sfntul Ermolae si fu initiat de el in Tainele credintei. Intr-o zi, pe cnd se intorcea de la Eufrosin, gasi pe drum un copil, mort dupa ce fusese muscat de o naprca. Judecnd ca momentul venise sa probeze adevarul promisiunilor lui Ermolae, el chema in ajutor Numele lui Hristos si pe data copilul se ridica iar naprca muri. Atunci el alerga la Ermolae si, plin de bucurie, ceru sa primeasca fara intrziere Sfntul Botez. Ramase apoi in preajma batrnului Sfnt pentru a se bucura de invataturile lui si nu mai reveni acasa dect in a opta zi. La intrebarile tatalui sau nelinistit el raspunse ca ramasese la palat, tinut de vindecarea unui om de pe lnga imparat. Pastrnd inca secreta convertirea lui, el arata in acealasi timp o adnca preocupare pentru a-l convinge pe Eustorgios tatal sau de zadarnicia inchinarii la idoli. Dupa o vreme fu adus la senator un orb care il implora pe Pantoleon sa il vindece, caci isi pierduse zadarnic toata averea pe la doctori. Increzator in Hristos, care salasluia de-acum in el cu putere, tnarul confirma in fata tatalui sau uimit ca avea sa il vindece prin harul Stapnului sau. Facu semnul Crucii pe ochii orbului, rugndu-se lui Hristos si pe loc barbatul isi recapata vederea, nu numai a ochilor trupului ci si ai sufletului, caci el intelese ca Hristos il vindecase. Fu botezat de Sfntul Ermolae impreuna cu Eustorgios, care nu dupa multa vreme adormi in pace.

Pantoleon imparti atunci mostenirea sa saracilor, elibera sclavii si se dedica si mai vrtos ingrijirii bolnavilor carora nu le cerea in schimb dect sa creada in Hristos, cel venit pe pamnt pentru a ne vindeca de toate bolile noastre (de aceea este slavit printre Sfintii Doctori fara de arginti). Ceilalti doctori din Nicomidia incepura sa fie invidiosi pe el si cum el ingrijise pe un Crestin care tocmai fusese chinuit din ordinul imparatului, ei profitara de ocazie pentru a-l denunta la Maximian. Dupa ce le-a ascultat cu tristete plngerea impotriva protejatului sau, imparatul il convoca pe cel care fusese mai inainte orb si ii puse intrebari despre ce mijloace folosise Pantoleon ca sa ii redea vederea. Precum orbul din nastere din Evanghelie, omul raspunse cu simplitate ca Pantoleon il vindecase chemnd Numele lui Hristos si ca aceasta minune ii adusese adevarata lumina, aceea a credintei. Furios, imparatul ceru sa i se taie capul pe data si trimise oameni sa il gaseasca pe Pantoleon. Cnd Sfntul se afla inaintea lui, ii reprosa ca ar fi tradat increderea pe care i-o acordase si il acuza ca il insulta pe Asclepios si pe ceilalti zei prin credinta sa in Hristos, un om mort crucificat. Sfntul ii raspunse ca att credinta ct si mila fata de adevaratul Dumnezeu sunt superioare tuturor bogatiilor si onorurilor acestei lumi de desertaciune si pentru a-si intari argumentele ii ceru lui Maximian sa il puna la incercare. Fu deci adus un paralitic, asupra caruia preotii pagni spusera incantatiile lor, salutate batjocoritor de catre Sfnt. Cum eforturile lor ramasera fara efect, Pantoleon isi inalta rugaciunea catre Dumnezeu si lund pe paralitic de mna, il ridica in Numele lui Hristos. Numerosi pagni, vazndu-l pe om mergnd plin de bucurie, crezura atunci in adevaratul Dumnezeu, in timp ce preotii pagni insistau pe lnga imparat sa fie ucis acest rival periculos. Cum Maximian ii amintea chinurile la care cu ctva timp in urma fusese supus Sfntul Antim (cf. 3 septembrie), Pantoleon raspunse ca daca un batrn facuse dovada unui asemenea curaj, cu att mai mult tinerii trebuiau sa se arate curajosi in incercari. Nici magulirile nici amenintarile neputnd sa il faca pe Pantoleon sa isi schimbe atitudinea, tiranul il incredinta torturii. Legat de un stlp, trupul ii fu sfsiat cu gheare de fier apoi ranile ii fura arse cu faclii aprinse. Dar Hristos, aparut Sfntului Mucenic sub chipul parintelui sau spiritual, Sfntul Ermolae, ii spuse : "Nu te teme, copilul meu, caci sint cu tine si iti voi fi de ajutor in tot ceea ce vei suferi pentru mine". De indata tortele se stinsera iar ranile Sfntului fura vindecate. Apoi, fie scufundat in plumb topit, fie aruncat in mare legat de un pietroi, in toate incercarile Domnul il insotea si il pazea nevatamat. Dupa aceea fu aruncat fiarelor salbatice, dar si acolo Hristos il apara iar animalele venira gudurndu-se la picioarele lui asemeni unor animale domestice. Cit priveste imparatul, ramnnd el mai salbatec dect niste animale fara ratiune, dadu ordin ca Sfntul sa fie legat de o roata cu lame ascutite ce urma sa fie lasata sa se rostogoleasca de pe o inaltime in fata intregului oras adunat. Din nou Domnul interveni in chip minunat. Il elibera pe slujitorul sau de legaturile lui iar roata strivi in rostogolirea ei un mare numar de necredinciosi. Cum Maximian il intreba de unde avea o asemenea putere si cum ajunsese el la Credinta Crestina, Pantoleon ii arata unde se ascundea Ermolae, caci Dumnezeu ii facuse cunoscut ca venise vremea, pentru el si stapnul sau, saL marturiseasca si sa isi gaseasca in Muceninicie desavrsirea. Dupa moartea preamarita a Sfntului Ermolae si a celor impreuna cu el, tiranul il aduse din nou pe Pantoleon si pretinznd ca mucenicii se supusesera, incerca sa il convinga sa se inchine idolilor, dar preafericitul ceru sa ii vada. Suveranul raspunse ca ii trimisese in misiune intr-un alt oras iar Pantoleon ii replica : "Ai spus adevarul fara sa vrei, mincinosule, caci ei sint acum in Ierusalimul ceresc!". Constatnd ca nu va putea sa il clinteasca din credinta sa, Maximian

dadu atunci ordin ca Pantoleon sa fie decapitat iar trupul sa ii fie aruncat in foc. Sfntul ajunse cu bucurie la locul executiei, in afara orasului, dar in momentul in care calaul isi agita spada, aceasta se topi precum ceara se topeste in foc. In fata acestei minuni, soldatii care erau de fata il marturisira pe Hristos. Pantoleon ii indemna insa sa isi indeplineasca datoria si mai spuse o ultima rugaciune. Un glas de sus ii raspunse : "Slujitor credincios, dorinta ta va fi acum indeplinita, portile cerului iti sint deschise, cununa ta e pregatita. Tu vei fi de-acum inainte adapost deznadajduitilor, ajutor celor incercati, doctor bolnavilor si teroare demonilor, de aceea numele tau nu va mai fi Pantoleon ci Pantelimon" (care inseamna "prea milostiv"). El isi intinse grumazul iar cnd capul ii cazu, curse lapte din gtul lui, trupul sau deveni alb ca zapada iar maslinul uscat de care fusese legat inverzi din nou pe data si rodi cu fructe din belsug. Soldatii, carora li se daduse ordin sa arda trupul Sfntului, il incredintara credinciosilor care il ingropara cu piosenie pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul si se dusera sa propovaduiasca Vestea cea Buna si in alte locuri. De atunci, Moastele Sfntului Pantelimon nu au incetat sa savrseasca vindecare si sa aduca harul lui Hristos, singurul Doctor al sufletelor si trupurilor, al tuturor celor care se apropie de El cu evlavie.

Tot n aceasta zi, pomenirea senatorului orb care a fost tamaduit de Sfntul Pantelimon, si care de sabie s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Antuza marturisitoarea, cea din sfnta manastire a lui Mantiniu. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici o suta cincizeci si trei, care n Marea Traciei s-au savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Manuel, care cu pace sa savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului noul Mucenic Hristodul, care era din Casandra, si a marturisit n Tesalonic la anul 1777, si care prin sugrumare s-a savrsit. Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

28 Iulie
n aceasta luna n ziua a douazeci si opta, pomenirea Sfintilor Apostoli si diaconi: Prohor, Nicanor, Timon si Parmena.
Sfintii Apostoli din cei 70 Prohor, Nicanor, Timon si Parmena au fost printre primii diaconi ai Bisericii lui Hristos. In Faptele sfintilor Apostoli (6, 1-6) se spune ca sfintii doisprazece Apostoli au ales sapte barbati plini de Duhul Sfnt si de intelepciune Stefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae si i-au hotart in slujba de diaconi. Sfanta Biserica face pomenirea lor mpreuna in aceasta zi de 28 iulie, chiar daca ei au propovaduit cuvntul credintei si marturiseau pe Domnul Iisus Hristos Fiu al lui Dumnezeu si om desavrsit in locuri si timpuri diferite. Sfantul Prohor l-a nsotit mai inti pe sfantul Apostol Petru si a fost facut de acesta episcop in cetatea Nicomidia. Dupa Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, Prohor a devenit insotitor si impreuna-lucrator al sfantului Apostol Ioan Teologul, si impreuna cu acesta a fost sunghiunit in insula Patmos. Aici sfantul Prohor a scris cartea Apocalipsei dupa dictarea inspirata a sfantului Ioan, Apostolul cel Iubit. La intoarcere in Nicomidia sfantul Prohor a converitit multime multa de pagni la Cristos, si din aceasta pricina a primit cununa muceniciei. (Alte imagini cu sfantul Prohor impreuna cu sfntul Ioan Teologul.) Sfantul Nicanor a primit mucenicia in aceeasi zi in care sfantul ntaiulmucenic si arhidiacon Stefan (praznuit la 27 decembrie) si multi alti crestini au fost ucisi cu pietre.

Sfntul Timon a fost asezat de Apostoli episcop al cetatii Bastoria in Arabia, si acolo a patimit multe de la evrei si pagni pentru predica Evangheliei. A fost aruncat intr-un cuptor aprins, dar puterea lui Dumnezeu a facut sa iasa nevatamat. O traditie occidentala spune ca sfntul Timon a murit rastignit. Sfantul Parmena a predica cu inflacarare pe Hristos in Macedonia. A murit de o boala care l-a lovit. Dar exista si o traditie conform careia sfntul Parmena a primit cununa muceniciei cndva pe la sfrsitul domniei mparatului Traian (98-117).

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Evstatie, cel din Ancira.
Acest sfnt era ostas si, fiind adus naintea lui Cornelie guvernatorul Ancirei, a marturisit slobod si cu ndrazneala pe Hristos. Pentru aceasta a fost batut fara mila, si patrunzndu-i gleznele l-au trt de la cetatea Ancirei pna la rul Sangarul, urmat si privit de guvernator. Si acolo, bagndu-l ntr-o racla, l-au aruncat n ru. Iar din voia lui Dumnezeu un nger a scos la uscat racla n care se afla sfntul sanatos, cntnd psalmul acesta: "Cel ce locuieste n ajutorul Celui Preanalt..." Dupa aceea aflnd aceasta guvernatorul si rusinndu-se, scoase sabia si se omor singur. Iar sfntul mucenic rugndu-se si mpartasindu-se cu dumnezeiestile Taine printr-un porumbel trimis din cer si multumind lui Dumnezeu, si-a dat sufletul n mna ngerului cel care l scapase din ru. Si au fost ngropate cinstitele lui moaste n cetatea Ancirei.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Acachie cel Nou. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Drosis, care, n topitoare de aur fiind aruncata, s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Irina, care era din Capadocia si se afla n Manastirea lui Hrisovalant.
Sfnta Irina traia in Capadocia, in snul unei familii instarite si de neam ales, in vremea de dupa moartea imparatului iconoclast Teofil (842). Teodora, asigurnd regenta, cauta in intreaga Imparatie o sotie pentru fiul

sau, imparatul Mihail al III lea (842-867). Remarcata de trimisii Curtii pentru frumusetea sa si pentru nobletea deprinderilor sale, Irina fu trimisa la Constantinopol impreuna cu sora sa, care s-a casatorit mai trziu cu imparatul Bardas, fratele Teodorei. Fiind in trecere pe lnga Muntele Olimp din Bitinia, facu o vizita sfntului Ioanichie cel Mare (cf. 4 noiembrie) care o saluta prezicndu-i ca avea sa devina Stareta a Manastirii lui Hrisovalant. Providenta impiedicase casatoria ei cu imparatul si cu inima usurata si plina de bucurie ea isi imparti averea si se retrase la manastirea lui Hrisovalant, ctitorita de patriciul Nicetas (Nicolae), in apropierea rezervorului de apa ce poarta numele lui Aspar, intr-un loc placut, departe de pietele publice si de locurile zgomotoase. Cu ocazia consacrarii in monahism, preafericita taie, odata cu podoaba parului sau, orice legatura care o mai tinea legata de lume si se deda cu srguinta lucrarii ascezei, stiind ca in masura in care trupul este slabit, omul interior se rennoieste si se apropie de Dumnezeu. Invesmntata cu o singura tunica, pe care o schimba o data pe an, hranindu-se doar cu pine si apa, se supunea de bunavoie, cu bucurie, la tot ce i se oferea, fara sa se mpotriveasca sau sa crteasca. Cainta ei neincetata ii umplea inima de bucurie si facea sa-i straluceasca fata ; asemeni unui pamnt fertil, ea rodea fructele imbelsugate ale sfintelor virtuti. Le privea pe toate maicutele ca pe niste regine si se considera slujitoarea lor, dedndu-se celor mai grele munci pentru a le ajuta. Din gura sa nu ieseau dect cuvintele Evangheliei sau ale Sfintilor Parinti, la care medita neincetat. Pe cnd se afla de mai putin de un an in manastire, citind plina de admiratie viata Sfntului Arsenie cel Mare (cf. 8 mai) care se ruga de la apusul soarelui pna a doua zi dimineata, ea se puse sa faca asemenea. Cu ajutorul harului lui Dumnezeu, ajunse incet-incet sa ramna in picioare, cu minile intinse in rugaciune, toata ziua si toata noaptea. Lupta cu atta iscusinta pentru a-si supune trupul la aplecarea ce o avea sufletul ei catre Dumnezeu, inct nici o uneltire diavoleasca nu putea sa o atinga. Cnd diavolul ii aducea in minte marirea si usurinta vietii pe care ea o lasase in urma, se ducea sa isi marturisesasca aceste gnduri Staretei sale indoindu-si efortul in asceza, si astfel era pe data izbavita. La moartea Staretei, ea fu desemnata, impotriva vointei ei, sa ii urmeze si primi consacrarea de la Patriarhul Sfntul Metodie (cf. 14 iunie). Amintindu-si atunci de profetia Sfntului Ioanichie si considernd de datoria ei sa nu caute placerea ci sa "duca slabiciunile celor ce nu aveau forta ei" (Romani 15, 1), ea trai de-acum ca un inger pamntesc, prelungindu-si posturile, rugndu-se toata noaptea si facnd nenumarate metanii. Prin aceste mijloace ea isi atrase bunavointa lui Dumnezeu si primi atta intelepciune nct fu in stare sa conduca nenumarate suflete pe calea Mntuirii. Ea cerea maicutelor sa nu o considere ca o stapna, ci ca una dintre ele, care fusese pusa in slujba lor. Cu blndete si rabdare le incuraja sa se conduca in tot ceea ce infaptuiau dupa spiritul Evangheliei. Refuznd desertaciunea laudei si cinstei din partea oamenilor, pentru a nu fi renuntat la lume dect in aparenta, ele trebuiau sa se ingrijeasca sa-si pastreze nu doar curatia ci si blndetea, virtuti superioare celor ale naturii, pe care Hristos le da in dar celor care se roaga lui cu credinta. Orice reusita vor fi avut, ea le sfatuia sa o considere ca un dar al lui Dumnezeu si sa ramna in cainta si rugaciuni de multumire neincetate. Ea le interzicea, dealtfel, sa se roage pentru sanatatea lor, caci nimic nu e mai folositor sufletului, spunea ea, dect boala acceptata cu recunostinta. Primind de la un nger darul de a fi vazatoare cu duhul, Sfnta era ca un Profet al lui Dumnezeu in Manastirea sa. Dupa ce se odihnea putin la terminarea slujbei de dimineata, ea le chema pe maicute una cte una si, cu multa arta si intelepciune, le ajuta sa se arate in fata lui Dumnezeu curate si

fara prefacatorie, scotndu-le la iveala gndurile lor cele mai tainice. Ea deveni la scurt timp renumita in toata capitala pentru virtutile sale si pentru intelepciunea cu care isi conducea comunitatea, si toate felurile de oameni, bogati si saraci, simpli si nobili, veneau catre ea pentru a-i primi sfaturile si sa se marturiseasca in rugaciunile ei. Pe toti ii invata folosul pocaintei si a convertirii care, in orice clipa, pot sa ni-l aduca pe Dumnezeu in ajutor. Sprijinita de harul dumnezeiesc, ea facea neincetate progrese in asceza si in rugaciunea curata. In timpul Postului Mare, pna la Pasti, ea nu mnca pine ci doar cteva legume, o data pe saptamna. Privegherea in fiecare noapte ii devenise la fel de naturala ca somnul pentru ceilalti oameni si ea isi petrecea toate noptile, cu minile intinse spre cer, cufundata in sfinte contemplatii. Uneori ramnea in aceasta stare si doua zile la rnd, ba chiar o saptamna intreaga, inct una din maicute trebuia sa o ajute sa isi lase in jos bratele amortite. Intr-o noapte o monahie privi in curte si o vazu pe Sfnta Irina in rugaciune, ridicata de la pamnt in chip minunat iar cei doi falnici chiparosi care se inaltau in curtea Manastirii isi aplecasera vrfurile lor pna la pamnt si nu le-au ridicat dect dupa ce Sfnta i-a insemnat cu semnul Crucii. Aceasta rugaciune din noapte era inspaimntoare pentru diavoli, care isi inmulteau asalturile in timpul noptii. O data unul dintre ei arunca pe ea fitilul aprins al unei candele. Vesmintele Irinei incepura imediat sa arda. Dar ea ramase neclintita si ar fi fost arsa de vie daca o monahie, trezita de mirosul carnii si a hainelor calcinate, nu ar fi fortat usa sa intre in chilia ei. In mijlocul fumului des, ea o vazu cu surprindere pe Sfnta in flacari, in picioare si nemiscata in rugaciunea sa. Cum era deranjata de maicuta ce se straduia sa stinga flacarile, Irina isi lasa bratele in jos si ii spuse pe un ton de repros : "De ce m-ai lipsit de o asemenea bucurie prin venirea ta neasteptata ? Un Inger se tinea inaintea mea, impletindu-mi o cununa de flori nemuritoare, nemaivazute de ochiul omenesc si era gata sa ma ia cnd tu l-ai alungat". Iar cind maicuta smulse zdrentele de haine lipite de carnea ei, o mireasma placuta cuprinse toata Manastirea. Alta data, un calator pe mare venit din Patmos se prezenta la Manastire si dadu Sfintei trei mere delicioase, pe care Sfntul Apostol Ioan il insarcinase sa i le inmneze. Primul mar ii ajunse sa o hraneasca 40 de zile, timp in care gura ei raspndi o mireasma nemaintlnita, pe cel de al doilea il imparti comunitatii in Joia Mare si il pastra pe al treilea ca pe un talisman de pret, zalog al bunurilor nepieritoare ale Raiului. Cu simtul sau profetic, preafericita Irina implini un mare numar de alte minuni si prezise in mod special asasinarea lui Bardas, urmata la putina vreme de cea a lui Mihai al III-lea (867) precum si preluarea puterii de catre Vasile Macedoneanul. Ajutata de Sfntul Vasile cel Mare si de Sfnta Anastasia Farmacolitria ea vindeca pe posedati si salva pe una din rudele sale - pe care imparatul planuia sa o omoare acuzata de tradare - aparnd in fata suveranului, stralucitoare si plina de marire. Imparatul Vasile isi recunoscu greseala, ceru iertare, si apoi isi arata bunavointa in ajutorul Manastirii. Sfnta Irina ajunse la vrsta de 103 ani, pastrndu-si toata prospetimea si frumusetea trupeasca, semn al frumusetii sufletului sau. Ingerul sau pazitor o prevenise cu un an inainte de ziua exacta a mortii sale si cnd veni ziua aceea ea isi aduna maicutele, le numi Stareta pe care o alesese Dumnezeu si dupa ce le-a incurajat sa dispretuiasca tot ce este trecator pentru a nu trai dect pentru Mirele lor prea iubit, ea inchise linistit ochii si isi dadu sufletul in minile Domnului. Inhumata in biserica Sfntului Mucenic Teodor, mormntul sau raspndea in permanenta o aroma suava, aratnd tuturor ca se facuse

bineplacuta lui Dumnezeu. Pna in zilele noastre Sfnta Irina nu a incetat sa intervina in ajutorul celor care o cheama cu incredere.

Tot n aceasta zi, pomenirea Cuviosului Pavel, ntemeietorul Manastirii Xiropotamu din Sfntul Munte Athos.

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

29 Iulie
n aceasta luna, n ziua a douazeci si noua, pomenirea Sfntului Mucenic Calinic, cel din Gangra.
Acest sfnt se tragea cu neamul din Cilicia si era om foarte bun, ntarindu-se pe sine cu frica lui Dumnezeu. A fost dascal de mntuire multora si nvata pe cei ce se nchinau la idoli sa se lase de cele desarte si sa cunoasca pe Atotfacatorul. Pentru aceasta a fost prins si adus la Sacherdon ighemonul, care a poruncit sa fie ncaltat cu ncaltaminte de fier, care avea piroane ascutite, si a fost silit sa mearga pna la cetatea Gangrei, care era departe de 80 de stadii. Sosind la Gangra, a fost bagat ntrun cuptor de foc si si-a dat sufletul la Dumnezeu. Si se face soborul lui aproape de podul lui Iustinian si aproape de locul ce se numeste Petrian.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Teodota, mpreuna cu fiii sai.
Aceasta sfnta a fost din cetatea Ciliciei, binecredincioasa, si se nevoia la poruncile lui Dumnezeu, nvatndu-si pruncii spre cunostinta dumnezeiasca pe vremea cnd traia si Sfnta Mucenita Anastasia. Stapnitorul Lefcait i facea sila sa si-o ia femeie, dar ea nu a vrut nicidecum. Pentru aceea a fost trimisa catre Nichitie, stapnitorul Bitiniei, care a poruncit sa fie bagata, mpreuna cu cte trei pruncii sai, ntr-un cuptor de foc, unde si-a luat cununa muceniciei. Si se face soborul lor n locul muceniciei lor, ce este la Cambo.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Mucenic Mamant, care n mare s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului batrnul, care de sabie s-a savrsit. Mucenic Vasilisc

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Constantin Patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici, tatal si maica, mpreuna cu cei doi fii ai lor, care n foc s-au savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Ioan ostasul.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Veniamin si Virie, cei aproape de palatele din Evdom. Tot n aceasta zi, pomenirea Teodosie cel tnar (cel Mic). binecredinciosului mparat

Tot n aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Eustatie din Mtskheta, in Georgia.
Sfntul Mucenic Eustatie din Mtskheta se tragea din Persi adoratori ai focului si inainte de a fi botezat se numea Bgrobandaves. Tatal si fratii sai, slujitori n cultul lui Zoroastru, incercara zadarnic sa faca din el un preot pagn. In timpul domniei imparatului georgian Guram Kuropalat (575600), la vrsta de 30 de ani, el se muta din satul persan Arbuketi (de lnga orasul Gandrakili) in vechea capitala a Georgiei, cetatea Mtskheta. Isi cstiga viata de zi cu zi lucrnd sandale. Sfntul Eustatie incepu sa se duca la catedrala din Mtskheta unde slujbele crestine i umpleau sufletul de bucurie. Arhidiaconul Samuel (viitorul Arhiepiscop Samuel IV, 582591), remarca inclinatiile spirituale ale pagnului pers si i vorbi despre nvataturile crestine. Ajungnd la credinta in Hristos, Bgrobandaves fu luat in calitate de catecumen pe lnga arhidiaconul Samuel. Dupa un anumit timp, cnd Samuel deveni catolicos (patriarh, la armeni si la alti orientali crestini), primi Sfntul Botez cu numele Eustatie. Eustatie s-a casatorit apoi cu o sotie crestina si a dus o viata pioasa, rodnica in virtute. Persii care mai traiau la Mtskheta nu reusira sa l readuca pe Sfntul Eustatie la cultul focului si de aceea l-au convins pe capul persilor din cetate sa l trimita la Tbilisi la tiranul Arvand-Gubnav, satrap (adica prim-demnitar) al sahului persan Chosroes Nushirvanes. Trimisi la incercare sub ordinul tiranului erau si alti persi impreuna cu Sfntul Eustatie care acceptasera sa fie crestinati : Gubnak, Bagdad, Panaguznas, Perozav, Zarmi si Stefan. Doi dintre ei insa, Bagdad si Panaguznas, se lepadara de Hristos cnd fura amenintati cu moartea. Sfntul Eustatie si ceilalti marturisitori ai lui Hristos suferira cu cinste sase luni de inchisoare si prin mijlocirea catolicosului Samuel IV si a unui notabil georgian fura eliberati. Noul satrap al Persiei, Bezhan-Buzmil (numit la Tbilisi trei ani mai trziu), instigat de fostii dusmani ai Sfntului Eustatie, dadu ordin sa fie adus in fata lui si i ceru sa se lepede de Hristos si sa sa intoarca la cultul lui Zoroastru. Sfntul Eustatie raspunse cu demnitate : "Poate cineva sa l paraseasca pe

Facatorul lumii si sa adore o simpla creatura a Lui ? Nu se va ntmpla niciodata! Nici soarele nici luna nici stelele nu sunt Dumnezei, ci Dumnezeu e cel care a facut soarele sa straluceasca ziua si luna cu stelele sa straluceasca in intunericul noptii. Focul nu este Dumnezeu, focul e facut de om si e stins de om". Din ordinul satrapului, Sfntului Eustatie i se taie capul la 29 iulie 589. Inainte de a primi cununa muceniciei, s-a rugat ca dupa moartea sa trupul sa i fie nmormntat crestineste in cetatea Mtskheta. Patimitorul a auzul Glasul de sus : "Cu nimic nu vei fi mai prejos celor dinti mucenici, nici in har nici in tamaduiri. Nu-ti fa griji pentru trupul tau, va fi dupa cum iti doresti". Trupul Sfntului Eustatie, aruncat noaptea peste un cmp, a fost adus de Crestini la Mtskheta si cu mare cinste asezat de catolicosul Samuel IV sub masa altarului din Svetitskhoveli. Catolicosul Samuel IV a rnduit Praznuirea lui la 29 iulie, ziua in care sfntul martir s-a savrsit cu marire.

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

30 Iulie
n aceasta luna, n ziua a treizecea, pomenirea Sfintilor Apostoli: Sila, Silvan, Criscent, Epenetos si Andronic.
Acesti sfinti au facut parte din cei 70 de apostoli. Sila a mers la propovaduirea Evangheliei mpreuna cu Fericitul Pavel, si nu dupa multa vreme a fost facut episcop al Corintului. Acolo, mult ostenindu-se si pe toti ntarindu-i n credinta n Hristos, s-a mutat catre Domnul. Iar Silvan a fost facut episcop al Tesalonicului; si acesta, bine nevoindu-se, catre Domnul s-a mutat; iar ceilalti, propovaduind n Carhidonia si n Italia, si nvatnd de fata n toata lumea cuvntul credintei n Hristos, si ntorcnd si boteznd pe multi dintre pagni, cu pace si-au dat sufletele lui Dumnezeu.

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Iulita (Iulia) cea din Cezareea.
Aceasta sfnta a fost din Cezareea Capadociei, si pe ea a cinstit-o cu laude si Vasile cel Mare. Avnd ea judecata cu un om oarecum lacom si silnic, care mpresurase cea mai mare parte a pamntului ei, tarine si sate, dobitoace si robi, si tot lucrul si hrana vietii le trasese la sine. Caci nu lua aminte de dreptate, nici de Dumnezeu, ci se rezema si nadajduia numai n napastuiri si n marturii mincinoase si n mita ce da judecatorilor. ncepnd femeia a se plnge de nedreptatea si tirania omului, el numaidect a prt-o ca este crestina, si cum ca nu i se cade sa aiba parte de cele de obste, caci nu cinsteste si nici nu slujeste zeilor mparatilor. Iar ea, neuitndu-se la cele lumesti si trecatoare, ci calcnd toate, a zis: "Prapadeasca-se averea si marirea lumii, dar eu nu ma voi lepada de Facatorul si Ziditorul tuturor". Atunci nedreptul judecator a pus de au ars-o; iar cuptorul arznd trupul sfintei, l-a pazit ntreg si a fost dat rudeniilor ei si la toti credinciosii.

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

31 Iulie
n aceasta luna, n ziua a treizeci si una, pomenirea Sfntului si Dreptului Evdochim.
Acest fericit a trait pe vremea mparatiei lui Teofil, cel ce ura pe Hristos si lupta mpotriva icoanelor. Parintii sfntului duceau viata stralucita, pentru ca erau patricieni si drept-credinciosi. Fiind crescut bine de parintii sai, Vasile si Evdochia, a fost cinstit de mparatul Teofil cu dregatoria de candidat, si a fost pus serdar mare peste osti, nti n Capadocia, dupa aceea n tara harsianilor. Fiind el cumpana dreapta si dreptar, care pazea toata ndreptarea, facea multe milostenii n toate zilele, si ajuta pe vaduve si pe saraci. n scurte cuvinte, se purta si facea tot felul de bunatati. Dumnezeieste vietuind, si caznd ntr-o boala trupeasca, si-a dat sufletul la Dumnezeu, iar robii lui, plinindu-i voia, l-au ngropat cu hainele lui cu care era mbracat, fiind marit de Dumnezeu cu multe minuni. Si s-a facut mutarea moastelor sale la Bizant, n sase zile ale lui iulie; iar sfnta sa adormire, n 31 de zile ale aceleiasi luni.

Tot n aceasta zi, pomenirea trnosirii cinstitei case a Preasfintei Stapnei noastre Nascatoarei de Dumnezeu, din Vlaherne, unde se afla sfnta racla; si naintepraznuirea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, adica: scoaterea cinstitei Cruci de la palatul mparatesc n cetate. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfntului Iosif cel din Arimateea, care a ngropat preacuratul trup al Stapnului Hristos, si care cu pace s-a savrsit. Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintilor doisprezece Mucenici romani, care de sabie s-au savrsit.

Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.