MOROMETII

De Marin Preda -Conditia taranului reflectata intr-o opera epica studiata1.Ipoteza In opinia mea,lumea morometiana este una de trecere de la o ordine arhaica si o mentalitate traditionala la una moderna, pt care insa nimeni nu e pregatit. Daca intrarea in criza a acestei lumi traditionale este redata la toate nivelurile textului temporalitate, conflict, actiune,personaje--, ultima categorie, personajul, este cea care evidentiaza cu cea mai mare claritate absenta fondului necesar acestei transformari. Personajele reprezentative pt viziunea despre lume din Morometii sunt Ilie Moromete si Niculae Moromete, iar destinul lui Ilie Moromete, personajul central al romanului, reprezinta, la scara individuala, destinul acestei lumi traditionale obligate sa capituleze. La polul opus este Niculae Moromete, cel care refuza ordinea traditionala a lumii si care vrea sa creeze o alta, insa aceasta noua lume il tradeaza si nu il primeste pana nu isi pune ordine in relatia cu lumea veche. In subsidiar, toate personajele duc o lupta mai mult sau mai putin constienta, mai mult sau mai putin agresiva cu noua ordine si cu noua conceptie despre viata. 2.Argumentare Argument I Pe de o parte, Moromete este, in modelul arhaic al lumii reprezentate in roman, un varf social, iar discutiile pe teme politice din poiana lui Iocan nu pot incepe in absenta sa. Ilie este, conform modelului patriarhal, cap de familie, deciziile sale nu pot fi contestate, iar membrii familiei il respecta. Din punct de vedere economic, Moromete face parte din categoria taranilor mijlocasi, un alt mod de a se impune social. Insa acest om respectat, a carui opinie conteaza foarte mult, fie ea politica sau familiala, este de doua ori tradat: o data de fiii mai mari, care fug de acasa pt a face bani la Bucuresti, si a doua oara de impunerea regimului comunist , care-l forteaza pe Moromete sa renunte la independenta de actiune, de decizie si de gandire. Daca Moromete este infrant in credintele sale,el este superior tocmai prin constientizarea acestei lovituri pe care o primeste de la noua lume. Punand in centrul valorilor umane independenta data de simtul proprietatii si de libertatea de gandire, el e indreptatit sa afirme in final: Domnule, eu intotdeauna am dus o viata independenta!, desi nu se mai poate misca si pamantul l-a cedat gospodariei colective din sat. In viziunea sa, a fi taran implica pastrarea independentei in gandire, de aceea nimci nu il contrariaza mai mult dintre noile reguli decat momentele in care seful de post ii pune in vedere sa renunte la intalnirile de pe prispa casei si il acuza de instigatie contra regimului comunist. Argument II In acest sens, istetimea si ironia il salveaza pe Moromete de la capitularea in fata comunismului: obiceiul lui de a vorbi singur e interpretat de narator ca o lipsa a oamenilor cu care sa discute, deci a oamenilor inteligenti. Ironia lui Moromete e o forma de a se opune micimii lumii, iar pasivitatea sao forma de contemplare si de traire pura. Cand se duce la Bucuresti pentru a-si convinge fiii fugari sa se intoarca, Moromete realizeaza inaintea tuturor, pericolul deruralizariisi, implicit, al pierderii avantajelor propriului mod de viatasi incearca sa il evite, fara succes insa. Discutiile interminabile cu Niculae nu au la baza lipsa de inteligenta teoretica a lui Moromete, dimpotriva, el reuseste, prin logica sa simpla, sa isi lase fiul fara argumente, intrebandu-l la nesfarsit cum poate un om mai fericit si mai motivat sa munceasca daca i se ia totul. Moromete prevede, de fapt, esecul utopiei comuniste inainte ca aceasta sa fi fost cat de cat articulata: omul e fericit atata timp cat se percepe ca individ, si nu ca parte insignifianta dintr-o masa de semeni. Astfel, Moromete, in ciuda conditiei sale de tara, dezarticuleaza ideologia comunista cu o usurinta provenita din intelegerea organica a lumii in care el traieste, o lume pe care nimeni nu a indraznit sa o schimbe, tocmai pt ca este cea mai buna din toate lumile posibile. Moromete ii stie ritmurile si legile si nu accepta ca altii sa le refuze: el se asteapta ca

fiii sai sa munceasca la fel ca el pamantul, sa se casatoreasca asemenea lui, sa ramana in sat, si tocmai de aceea se simte tradat cand copiii aleg altcevacomunismul, mirajul orasului. Argument III Pe de alta parte, Niculae este, poate mai mult decat Ilie Moromete, taranul pe care il are in vedere Preda in remarca de mai sus: mezinul familiei Moromete este cel care se distanteaza cel mai mult de lumea tatalui sau si vrea sa creeze o alta lume, pornind de la o noua religie a binelui. Daca Moromete-tatal isi reprezinta conditia practic si individual, Morometefiul face acest lucru teoretic si generic: si el vrea cea mai buna lume posibila, numai ca o vrea pt toti. Niculae considera ca la baza raului stau diferentele sociale care se traduc in instictul proprietatii. El devine astfel un discipol al ideologiei comuniste, in care vede o modalitate de a sterge diferentele sociale. Cand se intoarce in sat ca activist comunist, mai intai este batut de sateni, iar a doua oara este considerat responsabil de inecarea unui taran si exclus din partid. Niculae este de doua ori tradat: o data de lumea veche, care ii refuza ideologia, iar a doua oara de lumea pe care o promoveaza si pentru ale carei mecanisme complicate nu e inca pregatit. Niculae e sincer in credinta sa, pt ca demersul lui e inductivde la realitatea pe care o vede si in mijlocul careia traieste spre modelul teoretic pe care i-l ofera notarul. Tocmai aici greseste Niculae: el nu vede erorile modelului teoretic, iar una dintre ele este gasirea unui vinovat pt orice greseala. Credinta lui Niculae in om, idealismul lui, la fel ca ale tatalui, sunt prea mari pentru a vedea oportunistii si astfel el devine inconstient o victima a sistemului pe care il promoveaza , la fel cum tatal sau devine o victima constienta. Argument IV In plus, Niculae, in ciuda lecturilor, a studiilor, a atitudinii de respingere fata de familie, Niculaea cel care vrea sa impuna celorlalti o lume noua nu are liniste pana la impacarea cu tatal sau, in somn. Chiar daca tatal si fiul traiesc in lumi diferite, modelul familial traditional e singurul functional pentru Niculareel trebuie sa se impace cu tatal sau, sa il vada in curte, sa ii reconstituie, in vis, miscarile cunoscute din copilarie, pentru ca ideea de familie, pt Niculae reprezinta familia din Silistea-Gumesti. In acest sens, sistemul de valori al lui Niculaefailibil in comunismeste cel de acasa: el despre cinste si demnitate are aceleasi reprezentari ca si parintii saidesi agresat de colegi, nu e niciodata agresiv, ci intotdeauna spune adevarul, precum in scena in care il acuza pe Iosif pt farsele repetate, sau cand, dupa avertismentul lui Iosif ca va fi exclus daca se intoarce in Silistea, el merge la superiori pt a prezenta cazul sau. Nicula ramane langa Maria cand afla ca va fi tata si isi creste copilul, pt ca asa I se pare normal sa faca, nu fuge de responsabilitati, ci si le asuma, iar aici ca un ecou, revine din primul volum replicanaratorului care spune ca in Silistea se obisnuia ca tinerii indragostiti sa stea impreuna cativa ani si abia dupa aceea, daca se potrivesc, sa se casatoreasca. Iata cum, din nou, Niculae se adecveaza modelului traditional. El are aceeasi reprezentare despre cinste si demnitate ca tatal sau, care mai degraba se lasa impresionat de lacrimile unei muntence decat de mirajul unui castig banesc si care crede ca nevinovatiica vorbesc in curtea caseinu pot ajunge victime. 3.Concluzie In concluzie, personajele centrale ale acestui roman, Ilie si Niculae Moromete, reprezinta doua categorii umane: Ilie Moromete este exponentul unei lumi traditionale, a carei disparitie e resimte la nivel ontologic si cu a carei degradare se confunda, in vreme ce Niculae reprezinta noul tip uman, atras de ideologia comunista, respingand proprietatea si diferentele dintre clase. Dar ambii se aseamana prin sistemul comun de valor incredere in om, cinste, demnitate, familia in cetrul preocuparilor. Oricum, ambii se intalnesc in conditia de victime ale lumii noi si, semnificativ, se reintalnesc in vis