Vindecarea in comuna primitiva Timp de secole farmacia nu a fost diferentiata de medicina deoarece nu exista scoli in care sa se faca acest

lucru, medicina si farmacia fiind praxticata de aceeasi persoana. O utilizare rationala a medicinei nu s-a putut face in acele vremuri, atunci baza terapeutica era alcatuita din leacuri care se bazau pe principii active sin plante, unde d.p.d.v. al compozitiei erau foarte complexe, despre izolarea principiilor active nu putea fi vorba.Structurile chimice stabilite cu multi ani mai tarziu. Modul de administrare, metabolismul, actiunea lui la nivelul celular s-a facut pt o perioada destul de lunga. Trecutul reprezinta inceputul a tot ce se cunoaste azi, prin trecut noi apreciem prezentul. Timp de secole farmacia a facut corp comun cu medicina, medicina care poate fi considerata una dintre cele mai vechin stiinte. Unele animale fol O serie de plante tamaduitoare chiar inaintea omului. In comuna primitiva, omul desi foarte rezistent a suferit o serie de boli, a pe care noi le-am folosit din ceea ce a ramas ca mijloc de identificare a unor boli de care sufereau. Forma oaselor, rupturile ne determina sa spunem ca oamenii sufereau de boli reumatismale. Pe schelete sau vazut o serie de fracturi. In istorie s-a pus problema daca in aceasta perioada nu ar fi fost si epidemii, varsta medie a acestor oameni s-a stabilit in jur de 21 de ani. Factorul principal fiind climaterici (rece, alimentatie, efort) care au dus la deterioararea sistemului osos. La inceput tratamentele erau empirice, in unele parti ale lumii existau niste triburi de indieni care se dadeau mari vindecatori, foloseau plante si se dadeau adevarati medici, ei se bazau pe experienta lor, au vazut ca diferite plante administrate fac bine omului. Exista plante cu actiune purgativa, emetica, vermicida, analgetica. La aceasta populatie era si modul si perioada in care se recoltau aceste plante medicinale, avea si un efect psihoterapeutic. Foloseau anumite pietre care prin simpla atingere aduceau duhurile bune. Oamenii au folosit o serie de otravuri pt a se apara, sau pt a-si procura hrana. Pentru vanat, varful sagetilor erau umectate cu extract de curara, venin de vipera pt procurarea hranei. Boabele de calabar (Nigeria), foarte otravitoare, contin o serie de alcaloizi producand fizostignina, se administra sub forma de decoct pt a face justitia divina, pt ca ea actiona asupra omului care facuse o fapta rea. In Mexic, coca provoaca o stare de euforie, contine cocaina, avea efect anestezic. Mexicanii folosesc arborele Peyotl, frunzele datorita alcaloizilor provoaca un efect halucinogen, la fel si ciupercile au efect halucinogen. Materialul documentar la noi, nu putea fi decat acele cercetari asupra sistemului osos. Tara noastra suferea de rahitism, reumatism, leziunile osoase au fost puse in evidenta si in Tara Romaneasca, media de viata 50 de ani. Se folosesc plante cu reale actiuni terapeutice, plante care mai tarziu se vor incerca sa fie cultivate, obsrevatii ce constatam ca ele ajutau la tratarea afectiunilor. Apele termale, dar si o serie de produse obtinute de la animale, extracte din anumite parti ale animalelor vanate, folosindu-se miere de albine etc. Tara noastra nu a facut exceptie in ceea ce priveste suferinta populatiei. Nu exista diferente in ceea ce priveste arsenalul terapeutic constand din plante, din flora spontana.

Dezvoltarea vindecarii in oranduirea sclavagista Mesopotamia, Irak, India, China Cu milenii in urma, pe valea Nilului s-a dezvoltat civilizatia antica. In sec 19 s-a descoperit o serie de heroglife de pe inscriptiile m dar mai ales din papirusurile, ramanand neafectate pana in zilele noastre. De pe aceste Papirusuri avem cunostinte despre dezvoltarea unor stiinte matematica, astronomia dar si unele date despre medicina. Papirusurile medicale cele mai recunoscute si pastrate in bune conditii sunt S , poarta denumirea dupa cel care le-a descoperit sau dupa orasul in care se afla in prezent. Ele sunt P. Ebers, P. Schimt, P.Herst, P. de la Paris, P. din Londra. P. Ebers este cel care poate fi considerat o enciclopedie medico-farmaceutica, fiind de aproximativ 20 m lungime si 30 cm latime, care contine aproximativ 800 de retete, fiind cea mai importanta sursa de informare despre medicina si farmacie din Egiptul antic. In Egipt bolile erau considerate ca fiind de origine supranaturala, datorata unor zei buni sau rai, motiv pt care in vindecarea anumitor boli se apela la bunavointa zeilor prin descantece. Zei buni Ra (zeul soarelui/intelepciunii), Osiris ( zeul reinvierii) Isis (zeita maternitatii, feminitatii), Thot ( Hermes Trimegistos zeul puterii) F cel care da speranta si ocrotire. Datorita faptului ca li se atribuia zeilor bolile acestea erau vindecate prin descantece, cu oameni specializati in descantece ( medicii si farmacistii timpului). Practica medicala era transmisa din tata in fiu. Alte cunostinte depre tratamente pe langa Templele din Egipt. Acesti medici cunosteau o anumita ierarhizare: nedic sef, medic inspector, medic... Herodot afirma ca erau specializati pe o singura boala. Retetele erau anonime, dar uneori se indica zona geografica de unde provenea medicul, sau chiar numele medicului. Sunt cauze, foarte clar se cunosc si retete cu formula secreta, iar medicamentele aveau o denumire simbolica: lacrima lui Iris (colir). Si la egipteni retetele contineau un medicament de baza insotit de o serie de adjuvanti. Unele medicamente contineau putine ingrediente iar altele foarte complicate. Formele farmaceutice cele mai des preparate erau colere, maceratii, petule, prafuri, pulberi, inhalari. Materie de baza regnul vegetal. Plantele folosite erau din flora locala spontana, mai putin cultivata (sedative, stupefiante, somnifere ce rezultau din mac, din canepa indiana medicamente cu actiune anteflogistica (musetel menta), excipienti aromatici (anason, chimin, coriandru) diuretice (apa de mare), vermifuge (usturoi, miere de albine cu ulei), fumigatii (smirna, tamaie). Regnul animal: lapte, ceara, oua, grasimi animale, organele, sangele etc. Regnul mineral: sulf, mercur, aur, argint, NaCO3, NaCl, sarea vanata (CuSO4). Aceste retet aveau precizat diagnosticul (indicatia) : in tuse, in arsuri era scris eficienta unui produs (daca sunt bune sau foarte bune), momentul administrarii, frecventa administrarii, doza si perioada anului. Unitatea de masura pt formele lichide era hinul, ce ar corespunde 1/2 L avand si un submultiplu ro care era considerat a 32 parte din hin. Ingredientele intr-o reteta care erau in continut egale, se marcau cu o linie verticala rosie. Materia pt prepararea retetei ( ) se pastra in vase de piatra, de alabastru sau de teracota. Existau farmacii de calatorie. Cele mai raspandite afectiuni: cele datorate mediului extern, conjuctivite oftalmologice, de fracturi, tuse, dureri de cap (frectii, unguente) afectiuni ginecologice (irigatii, splaturi- telina+lapte, seminte de canepa in miere) la nastere- supozitoare si unguente, arsuri-

miere sau lapte de femeie, plagi- smirna sau tamaie. Cunosteau foarte bine vinul (de smochine), berea dar era discutia ca vinul era folosit in tratamentul diferitelor afectiuni. Arta cea mai cunoscuta este prepararea parfumurilor si a cosmeticelor. Cele mai importante parfumuri: crinul alb sau din tamaie. Expertii au descoperit si combinatii ale parfumurilor din 16 ingrediente. Femeile se fardau pt adancirea ochilor cu pulbere neagra sau verde. Tenul intretinut cu pulbere de alabastru, baile in lapte de iapa pt corp. Foloseau pt par ulei de ricin. O industrie foarte bine cunoscuta era administrarea si prepararea otravurilor dar aceasta era facuta doar de proti, care erau obligati sa nu spuna secretul prepararii. Persoana care divulga secretul era supusa supliciului , cea mai veche intoxicare cu HCl. Terapeutica Egipteana a fost foarte conservatoare. Ei stabileau tratamentul dupa retetele care se transmiteau de catre medici. Dar erau si pedepsiti daca tratamentul nu isi avea efect. Ei erau si foarte bine rasplatiti daca reuseau sa vindece pacientul. Daca nu respectau reteta puteau fi condamnati chiar si la moarte. Influenta medicinei egiptene s-a facut simtita in jurul tarilor din bazinul Mediteranean, mai ales in tarile in care aveau o serie de chimburi comerciale. Au fost influentati de catre greci care au dominat aproape 100 de ani Egiptul. Mesopotamia Se ocupau de tratamentul unor afectiuni 2 categorii de vindecatori: medicul si vrajitorul. Vrajitorul era persoana cvare apela la o serie de procedee magice, bolile fiind considerate supranaturale, cu ajutorul zeilor binefacatori. Ea- zeul apelor, - zeul focului, Istar zeul maternitatii, Nabu - zeul intelepciunii, Ninezu zeul ocrotitor pt medici, Ninazida (fiul lui Ninezu) emblema medicinii, sarpe incolacit pe o ramura. Medicii foloseau mijloace empirice, boli datorate factorilor fizici (frig, vant, uscaciune) factorilor mecanici, fiziologici (tulburari gastrice, hepatice). Codul lui Hamurabi cuprinde o serie de percepte juridice iar in unle paragrafe are cateva trimiteri spre tratamentul epocii respective. Face trimitere la felul cum era rasplatit sau pedepsit medicul in functie de gresala facuta, dar medicul era platiti sau pedepsit in functie de clasa scoiala din care facea parte bolnavul. Medicul isi desfasura activitatea alaturi de preot sdi de vrajitor. Sursa de informare privind practicarea medicinei si farmaciei sunt niste tablite de lut, care au fost scrise de autori nominalizati, O astfel de tablita foarte cunoscuta este semnata de si contine 3 coloane. Pe prima scrie peste 150 de specii vegetale indicand partile folosite din plante si precautiile de care trebuie sa tinem cont si la recoltare. A 2-a coloana e indicata de afectiunile de care sufera pacientul, prin tratamentul careia e indicata acea planta, iar a 3-a coloana cuprinde modul de preparare si administrare a respectivului leac. In istorie, aceste tablite care contin indicatii despre aceste boli, mod de administrare sunt denumite tratate. In general bolile sunt clasificate dupa localizarea corporala, arsenalul terapeutic bazat pe plante, se citeaza ca si plante folosite: palmierul, smochinul, migdalul, mustarul, ceapa, usturoiul, susanul. Erau utilizate anumite parti din plante: sucul, mugurii. Maciesul era folosit pt continutul