Sunteți pe pagina 1din 93

Noua Ordine Religioasă

4.
Radu Lucian Alexandru

Colecţia
Noua Viaţă
cuprinde următoarele cărţi:

1. Manifestul Mişcării TransReligioase


2. Etica Armoniei
3. Mitul credinţei

4. Noua Ordine Religioasă

5. Practicile Spirituale ale Omului Universal


6. Iluminarea Fiinţei
7. Zetrianul – Calea Percepţiei Infinite
8. Semne şi Revelaţii

Denumiri alternative ale colecţiei formate din aceste 8 cărţi: Infineter Lex;
Principiile Prime; Temelia Sanctuarului; Religia Oamenilor Liberi;
Semnele Noilor Ere; Cartea Izvoarelor; Fundamentele TransReligiei.

2007-2009 © Copyright deţinut de


Radu Lucian Alexandru.
Toate drepturile rezervate.

E-mail: radu.lucian.alexandru@gmail.com
Id Messenger: radu_lucian_alexandru@yahoo.com

YouTube page: www.youtube.com/radulucianalexandru

web1: http://radu-lucian-alexandru.blogspot.com
web2: http://noua-ordine-religioasa.blogspot.com

VIDEO: Lansarea cărţii “Noua Ordine Religioasă” la Cluj Napoca, mai, 2009
www.youtube.com/view_play_list?p=3CA973CAADF267EB

Editura G LINE
Cluj Napoca, 2009

ISBN 978-973-88344-5-3

4.
Noua Ordine Religioasă

Noua Ordine
Religioasă

Radu Lucian Alexandru

Colecţia „Noua Viaţă” - cartea a patra

4.
Radu Lucian Alexandru

CUPRINS

1. Miturile religiilor dogmatice 4.1

2. Filosoful şi întrebările 4.4


3. Întrebările Revelatorii 4.6
ale Acţiunii, Fiinţei, Spaţialităţii, Temporalităţii, Modalităţii, Cantităţii
şi Calităţii, respectiv ale Cauzalităţii existente în legătură cu orice acţiune,
stare, fenomen, subiect, obiect, etc. privite în relaţie cu Idealurile
Omului Universal

4. Filosofie, Ştiinţă şi Religie 4.16


5. ReligioLogia 4.20

6. „Revelaţia” Întregului 4.23


„Mister” sau „tâmpire a minţii”?
„Cărămizile mesager” şi vacile „divine”
Evidenţa distincţiei dintre Parte şi Întreg
Evidenţa existenţei Întregului
Atribute ale Întregului
Elementele delirante cu „sânge divin”

7. Întregul nu este „Zeul/ Dumne-zeu” (nu este un „zeu”) 4.28


Întemeierea Trans-Religioasă

8. Condiţiile de funcţionare reală ale unei rugăciuni 4.30

9. Sufletul nu este altceva decât psitruvisul 4.33


„Probleme” ale „sufletului”
Certitudinea nemuririi
Cine are suflet?
Întrebări „sufleteşti” fără de răspuns?
„Revelaţiile Visului”
„Timpul judecăţii”
Dovezile existenţei sufletului
Nemurire şi reîncarnare
Revelaţii banale
„Moartea” şi „vieţile trecute”
Pierderea „reîncarnatului” pe drum
Dar să recapitulăm acum puţin
Fapte întru nemurire şi înviere
Două nume pentru una şi aceeaşi realitate
Oare morţii visează?
Despre numirea corectă a realităţii concrete implicate de cuvântul „suflet”
Sufletul nu este psihicul în general ci doar o formă particulară de manifestare a lui

10. Identitatea umană „ultimă” 4.43


Identitatea
Asemănarea şi Continuitatea
Trei Iluzii Majore
Există o „scânteie divină”?
Fiinţa „simplă” şi cea complexă

11. Cauzalitatea Integratoare. Co-Cauzalitatea şi Co-Dependenţa Fiinţării 4.48


12. Singura Nemurire Reală 4.50

13. În existenţă nu există decât repere relative şi alegeri relative bazate pe ele 4.52
Alegerile relative şi alegerile „absolute”
Alegerea şi absolutul
Nu există repere absolute

4.
Noua Ordine Religioasă

Relativul absolutului
Tipuri posibile de alegeri
Pre-alegerile presupuse de orice alegere
Alegerea e căutarea unor asemănări
Greşeli de alegere
Plural şi singular; Alegerea între absolut şi relativ
Aranjarea unei alegeri; Ordinea alegerii

14. Alegerea TransReligioasă 4.57

15. Distracţie cu fiinţe „absolute” (“a-toate-x”) 4.58

16. Legea de reglementare a activităţii sociale a „zeilor”, „oamenilor-zei” şi a


„purtătorilor de cuvânt oficiali” ai acestora 4.63
Preambul
Testul de acreditare a activităţii „zeilor” - cele şase condiţii necesare şi
suficiente a fi îndeplinite pentru primirea acreditării: 4.63
1. Puterea minimă de demonstrat;
2. Ştiinţa minimală a fi evidenţiată;
3. Creativitatea artistică „divină” minim cerută;
4. Capacitatea tehnico-ştiinţifică, inovativ-inventivă cerută unui „zeu”;
5. Capacităţile medical - vindecătoare pretinse „zeilor”;
6. Proba nemuririi.
Observaţii;

Drepturile „zeilor”; 4.67


Un „zeu” nu are dreptul să...;
Pedepsele „divine”;
Chemarea „Zeilor” ;
Reacreditările periodice;
Alternative ale „zeilor”;
Actualizarea periodică a probelor testului;
Observaţii diverse şi precizări utile;

Testeismul/ Socioteismul; 4.71


Nebunoteismul şi impostorteismul;
Mitoteismul şi Metateismul;
Tradiţii şi mituri tradiţionale;
Sfârşitul imposturii religioase.

ANEXA 1 (~400 de pretinşi (/se) „Zei” şi „Zeiţe”) 4.73


ANEXA 2 (~100 de pretinşi „oameni zei”) 4.74
ANEXA 3 (~ 50 de pretinşi „purtători de cuvânt” „mai cunoscuţi”
ai unor „zei”) 4.75

17. „Credinţă” umană sau fapte „zeieşti”? 4.77


18. Cui îi datorează închinare Omul Liber? 4.80
19. Declaraţia de Independenţă faţă de „Zei” 4.82

20. De cine se ascund „extratereştrii” şi „zeii”? 4.84


21. Agenţiile de Protecţie a Consumatorului Religios şi standardele de
calitate ale produselor şi serviciilor religioase 4.86

4.
Radu Lucian Alexandru

1. Miturile religiilor dogmatice


1. În momentul de faţă sunt nenumărate mituri „magic”/„transcedental” care izvorăşte aşa din
(minciuni) promovate de religiile dogmatice pentru „neant” şi se manifestă „dincolo” de hotarele
a-şi putea realiza în continuare şarlataniile şi ştiinţei.
înşelăciunile lor „divine”. 6.1 Mitul acesta este promovat de şarlatanii şi
2. Câteva astfel de mituri majore (de minciuni impostorii religioşi doar pentru a ţine analiza
„spirituale”) mai semnificative (ca impact negativ ştiinţifică departe de vorbele şi faptele lor „divine”
asupra vieţii religioase a umanităţii) le vom pentru a nu fi vădiţi astfel pe faţă ca nişte infractori
devoala în cele ce urmează în mod destul de şi impostori „divini” ce sunt.
detaliat. 6.2 Religiologia (Ştiinţa Religiei) trebuie să
3. Vorbim astfel de: intervină cu putere în acest sens pentru a arăta
4.- Mitul utilităţii nechestionării religiei – mitul „şarlatania umană” din spatele acestei „magii
potrivit căruia cică religia nu ar trebui cercetată cu religioase” de bâlci precum şi cauzele reale (legate
atenţie şi cu discernământ sporit şi disecată în de factori biologici, psihologici, sociali, politici, etc.)
amănunţime pentru a vedea ce se întâmplă de fapt care influenţează desfăşurarea unui fenomen
în cadrul ei - pentru că chipurile acest demers nu religios oarecare.
ar fi util ci „ar fi chiar periculos”! 7.- Mitul avatarilor/ manifestărilor „divine” –
4.1 Şi e periculos întradevăr – pericolul în acest mitul că Întregul/ Universul s-ar putea reduce
caz fiind doar demascarea imposturilor şi integral (ca identitate fiinţială) pentru a se
şarlataniilor pe care religiile dogmatice le manifesta/ exprima în mod integral (reprezentativ
promovează. pentru fiinţa lui) printr-o Parte oarecare a lui (de
4.2 Pentru interesele lor mafiote şi ale tiraniilor obicei de natură presupus „magică/
religioase pe care ele le ţin în cârcă e evident că o transcendentă”).
astfel de cercetare şi interogare nu este utilă. 7.1 Acest mit e promovat de religiile dogmatice
4.3 Însă pentru iubitorii sinceri ai libertăţii şi pentru a-i păcălii pe naivii lor credincioşi (pe sclavii
adevărului această cercetare nu e doar utilă ci e lor religioşi) că cutare sau cutare om este „zeul”
chiar imperios necesară mai ales dacă dorim să sau „încarnarea”/ „avatarul”/ „manifestarea” lui
mărim armonia organizării sociale a comunităţilor sau „reprezentantul” („profetul”, „mesagerul”...)
noastre şi progresul lor real. lui.
4.4 Acest mit promovează şi ideea perfidă 7.2 Oricare dintre aceşti impostori „divini” poate
potrivit căreia „întrebările religioase” sunt fără de fi însă dovedit pe faţă ca atare prin faptul că nu
răspuns – sunt „mistere divine” - iar aceste mistere este capabil să treacă nici măcar Testul de
cică sunt „revelate” doar prin tot felul de Acreditare al activităţii „zeilor”...
„revelatori verbali” ai lor şi că astfel, doar în 8.- Mitul identităţii dintre Întreg/ Univers şi Zeu
virtutea simplei lor manifestări lingvistice „divine” (un zeu oarecare) – în mod evident Întregul/
ele ar trebui crezute prosteşte şi luate orbeşte de Universul nu este un zeu şi nu se comportă ca
bune indiferent de aberaţiile pe care le proferează. atare (nu „moare de nerăbdare” să-şi bage coada
4.5 Datorită caracterului lor „revelat” (de către toată ziua în treburile societăţii umane);
indivizi de natură şarlatanic „divină” sau de către 9.- Mitul necesităţii existenţei unei „delegaţii”
bolnavi de vreo „nebunie divină”) aceste răspunsuri zeieşti pentru a se întemeia o religie în societatea
„divine” cică nu trebuie cercetate ştiinţific cu umană – mit a cărui promovare e responsabilă din
metodologie adecvată pentru a li se dovedi păcate pentru toate religiile bazate pe credinţă
valoarea de adevăr sau de minciună. dogmatică create de acei nebuni şi şarlatani dotaţi
4.6 Oare în interesul cui nu ar trebui făcută o cu suficient „tupeu divin” încât să pretindă
astfel de cercetare?; existenţa doar în cazul lor „special” a unei astfel de
5.- Mitul purităţii religiei – mitul că religia (o „delegaţii”.
religie oarecare) ar fi o chestie „pură” („pur 9.1 Religiile create astfel de aceşti „delegaţi”
spirituală”) şi că ea nu ar avea nimic de-a face (sau (de către mintea lor perfidă sau doar bolnavă
nu ar trebui să aibă) cu celelalte aspecte ale vieţii psihic) devin apoi aproape fără excepţie
umane: cu filosofia, cu psihologia, cu economia, cu responsabile de nenumărate suferinţe („spirituale”
politica, cu arta şi ştiinţa. şi de altă natură) provocate indivizilor şi
5.1 Este evident însă că toate aceste 7 aspecte societăţilor umane care le cad victime în plasa de
fundamentale ale vieţii umane nu pot fi studiate păianjen pe care ei le-o întind cu ajutorul
satisfăcător şi înţelese ca manifestare reală decât şmecheriei credinţei dogmatice;
ca fiind aspecte ale unuia şi aceluiaşi Întreg, ele 10. - Mitul eficienţei rugăciunilor celor care
fiind strâns legate unele de altele şi influenţându- vorbesc singuri (ei cu „piticii” din capul lor) - mitul
se intim una pe alta. că Întregul/ Universul ar răspunde rugăciunilor
6.- Mitul religiei „magice” - mitul că religia nu adresate lui, sau pretinşilor lui „reprezentanţi pe
are (sau nu ar trebui să aibă) nimic de-a face cu pământ” sau că ar exista nişte „zei” care ar putea
ştiinţa - că ea, chipurile, nu ar putea fi abordată şi face aceasta.
studiată ştiinţific pentru că ar fi ceva 10.1 În realitate este evident că „rugătorul”
4.1
Noua Ordine Religioasă

vorbeşte singur, iar ruga lui se împlineşte doar din sau că ar putea să existe ceva atoate-x, ceva
întâmplare, respectiv dacă şi-o împlineşte singur - omni-x (de exemplu omniştient, omnipotent,
sau dacă un altul de lângă el (om) care îi aude atoate-făcător, etc.) - acest mit fiind promovat de
ruga se hotărăşte să joace pentru el rolul de „moş tot felul de fiinţe „teologice” stupide sau după caz
crăciun”. viclene, incapabile (respectiv nedoritoare) să
11.- Mitul „sufletului nevisat” - mitul că sesizeze nişte contradicţii elementare inerente
„sufletul” ar fi altceva decât psitruvisul (trupul- postulării acestor existenţe (calităţi) atoate-x, şi să
psihic perceput ca atare în vis) şi că lumea facă diferenţa dintre o existenţă lingvistică (care
sufletelor ar fi altceva decât „lumea visului”. există doar în dicţionar, doar ca şi cuvânt/sunet) şi
12.- Mitul sinelui nemuritor – mitul că ar exista o existenţă reală (perceptibilă şi altundeva decât în
un sine identitar continuu (neschimbat) şi dicţionar, respectiv vorbire).
nemuritor - promovat pentru a putea astfel a 17.- Mitul „imunităţii zeieşti” - mitul că „zeii”,
justifica apoi „din burtă” tot felul de fabulaţii „oamenii-zei” şi respectiv „ambasadorii” lor oficiali
halucinante legate de „reîncarnări”, „raiuri eterne” sunt (sau ar trebui să fie) mai presus de legea
şi alte deliruri „spirituale” de acest gen. societăţii umane şi că astfel activitatea lor socială
12.1 Acestea în mod evident nu sunt decât (religioasă, economică, politică, etc.) nu ar trebui
momeli „spirituale” aruncate „în lume” pentru a să fie controlată de societate prin legi şi măsuri
prinde cu ele tot felul de „peşti credincioşi” numai specifice – mitul acesta fiind promovat doar pentru
buni de sacrificat ulterior pentru interesele ca impostorii „divini” să-şi poată realiza astfel
„pescarilor” şi a „povestitorilor” „divini” care nestingheriţi crimele şi înşelăciunile lor „divine”.
promovează aceste fabulaţii intelectuale. 17.1 Ei promovează astfel mitul confuziei divine
13.- Mitul independenţei fiinţiale – mitul că dintre vorbe şi fapte – prin care oamenii ar trebui
există ceva în existenţă (în Univers/ Întreg) care cică să confunde vorbele cu faptele în cazul special
este independent de restul existenţei; al „zeilor” şi al „trimişilor” lor.
14.- Mitul atingerii nemuririi prin 17.2 Ei susţin deci că pentru ca cineva să fie
ascultarea/recitarea de „poveşti” - mitul că mărirea considerat „zeu” sau „trimis” al lui este suficient ca
duratei vieţii umane (cu tendinţa îndreptării ei ca el să se declare ca atare şi apoi „să aibă succes la
tendinţă spre infinit) s-ar putea face prin alte public” cu impostura lui „divină” - numărul de
metode decât cele specifice ştiinţei şi tehnologiei - victime credincioase pe care el le înşeală astfel
a cercetării ştiinţifice serioase îndreptate în direcţia fiind un criteriu propus pentru acceptarea
descoperirii şi stăpânirii în sensul dorit al tainelor „divinităţii” imposturii sale religioase.
naturii. 17.3 Alo?... Societăţi democratice şi civilizate?..
14.1 Vedem astfel că se promovează de către Până când veţi mai permite continuarea acestei
religiile dogmatice tot felul de metode fabulatorii - imposturi şi şarlatanii religioase?
„bazate” fie pe „rugăciuni” şi „devoţiuni” pentru 18.- Mitul necesităţii închinării divine (respectiv
fiinţe şi prieteni „divini” imaginari; fie pe a utilităţii şi posibilităţii existenţei unei astfel de
„meditaţii” axate pe repetarea stupidă a unor închinări) – mitul că omul ar trebui să se închine
cuvinte oarecare din vocabular sau a tot felul de neapărat cuiva mai ales zic unii dacă acesta
sunete onomatopee (de ajungi să crezi că cel care proferează pe gură în neştire vorbe de
le face nu e altceva decât un papagal, sau o autopreamărire goale de conţinut.
maimuţă „defectă”); fie pe tot felul de „continenţe” 18.1 Este evident însă că Omul Liber nu se
şi „abstinenţe” care încearcă să-l facă nemuritor pe închină nimănui şi nu cere închinare de la nimeni!
cel care se împerechează cât mai des în timp ce „îşi 19.- Mitul necesităţii supunerii necondiţionate
transmută imaginar spermatozoizii în spermo- faţă de „divin” – mitul că omul cică ar trebui să se
energie” sau pe cel care nu se împerechează deloc; supună „zeilor” şi „trimişilor” lor indiferent de
fie pe tot felul de metode „spirituale” care mai din crimele şi nenorocirile pe care ei le aduc asupra
care mai hilare şi mai stupide (faptul că evident societăţii umane şi că omul nu ar avea astfel în
sunt total neeficiente în direcţia „nemuririi” căutate sine o verticalitate şi o moralitate proprie (trebuind
nici măcar nu-l mai aducem în discuţie). chipurile să o găsească pe aceasta doar în vorbele
14.2 Metodele acestea de atingere a „nemuririi” a tot felul de autodeclaraţi tirani „divini”).
(promovate de religiile dogmatice) nu sunt decât 19.1 Pieriţi o voi de la mine biete stârpituri
simple metode de tâmpire intelectuală, aplicate „divine” care nu aţi depăşit încă stadiul animalic de
asupra victimei credincioase pentru a o putea dezvoltare, cu tot cu ameninţările şi mârâiturile
aduce astfel pe aceasta sub stăpânirea psihică a voastre „divine” şi mergeţi în necazul şi angoasa
acelora care promovează aceste tehnici de control voastră „divină” şi nu mai trageţi şi pe alţii după
mental religios în societate. voi în nenorocirea voastră bestialică.
15.- Mitul reperelor absolute (dogmatice) – 19.2 Umanitatea liberă îşi declară independenţa
mitul că în fiinţare ar putea să existe repere faţă de voi („zei” şi „oameni-zei”) şi e dispusă să
absolute (dogmatice) şi alegeri absolute bazate pe şi-o apere prin toate mijloacele necesare.
ele – promovarea acestui mit făcându-se de către 19.3 Aşa că începeţi şi tremuraţi o voi
impostorii religioşi pentru a anula dreptul la lepădături „divine” ce aţi chinuit umanitatea atâta
alegere religioasă liberă al nefericiţilor credincioşi timp – vremea tiraniei voastre „divine” se apropie
care ajung sub stăpânirea tiraniei şi totalitarismului de sfârşit!
lor religios „divin”. 20.- Mitul naturaleţii „transcendenţei”/
16.- Mitul omni-existenţelor – mitul că ar exista ascunderii „zeilor” - mitul potrivit căruia cică, „zei”

4.2
Radu Lucian Alexandru

au nevoie să se ascundă după tot felul de „profeţi” evidente pentru toată lumea:
şi „trimişi ai lor” şi cum că cică aceştia au o ruşine 25.1- posibilitatea abordării interogative
„divină” de a ieşi în faţă şi de a comunica cu profunde şi a cercetării de o manieră raţională şi
societate umană în mod direct, fără de ştiinţifică a oricăror aspecte ale fenomenului
intermediari, şi astfel a-i demonstra acesteia prin religios;
fapte „zeieşti” concrete şi irefutabile (de natura 25.2- interdependenţa intimă a diferitelor
celor necesare trecerii Testului de Acreditare a aspecte religioase cu aspecte profunde ale
activităţii „zeilor”...) că ei sunt ceea ce sunt şi că manifestărilor politice, economice, psihologice,
nu e doar vorba de ei. filozofice, artistice şi ştiinţifice;
20.1 Acest mit este promovat de „casta” acestor 25.3- prezenţa specifică a Întregului/
„intermediari divini” de meserie doar pentru a-şi Universului în câmpul perceptiv imediat al fiecărei
putea astfel continua impostura lor religioasă în fiinţe umane;
societate. 25.4- existenţa visului şi psitruvisului/sufletului;
21.- Mitul „bunătăţii” intrinseci a religiei – care 25.5- inexistenţa unei identităţi continue în mod
promovează minciuna că în religie răul absolut a fiinţei umane – caracterizată astfel doar
(înşelăciunea, minciuna, impostura, violenţa, de o identitate relativ continuă aflată evident în
şantajul, mafia, criminalitatea, etc.) nu se continuă schimbare şi transformare (la fel de altfel
manifestă şi că astfel o religie oarecare manifestată ca orice alt aspect al fiinţării);
în societate ca şi „societate comercială” (ca şi 25.6- existenţa unor dorinţe umane de
producătoare de produse religioase şi prestatoare protejare şi de vindecare de boli, de mărire a
de „servicii religioase”) nu ar trebui să fie duratei vieţii umane, de trăire în armonie şi pace
controlată de nimeni în ceea ce priveşte calitatea (în „paradis”), etc. - şi a evidenţei incontestabile a
produselor şi serviciilor pe care ea le lansează pe realităţii şi posibilităţii creşterii nivelului de
piaţă – adică că nu ar trebui să fie în societate nici satisfacere a acestor dorinţe intime ale omului doar
o instituţie socială seculară care să apere interesele prin abordarea lor serioasă de o manieră ştiinţifică
consumatorului religios şi să-l protejeze pe acesta şi tehnologică (şi nu prin tot felul de abordări
de consumul unor produse şi servicii religioase religioase naive sau infantile);
nocive pentru sănătatea lui fizică şi psihică. 25.7- existenţa în sistemul nostru psihic a
22.- etc. Idealurilor Omului Universal şi a Eticii Armoniei
*** care odată conştientizate ca atare ne pot ghida
23. Prin combaterea influenţei nocive a acestor sensul moral şi existenţial de manifestare (a se
mituri propovăduite de religiile dogmatice Oamenii vedea în acest sens cartea „Etica Armoniei”);
Liberi purced la un demers hotărât de eliminare a 25.8- existenţa imposturii, şarlataniei şi a
lor din conştiinţa individuală şi socială (a celor nebuniei în domeniul religios şi necesitatea
infectaţi cu ele) prin promovarea înţelegerii senine eliminării lor din acesta prin demersuri individuale
a inutilităţii, falsităţii şi nocivităţii lor. şi sociale cât mai concrete şi mai coerente (a se
24. În societăţile în care ei acţionează se vedea pentru înţelegerea mai profundă a acestei
dezvoltă şi se manifestă astfel de la sine o Nouă realităţi şi cartea „Mitul credinţei”).
Ordine Religioasă – o ordine religioasă adaptată 25.9- ş.a.m.d
nevoilor şi dorinţelor actuale ale omului şi ***
umanităţii, o ordine armonioasă capabilă să susţină 26. După cum este evident această Nouă Ordine
dezvoltarea deplină a tuturor potenţialităţilor venite de organizare a fenomenului religios uman îşi
în existenţă prin exprimarea fiinţială a Erei găseşte exprimare deplină doar în religiile
Globalizării şi a Erei Individualizării; a Erei umaniste, socioteiste, nedogmatice, progresiste,
Informaţionale şi a Erei Cosmice. libere şi democratice, axate în Ideal şi în Sursele
25. Această Nouă Ordine Religioasă purcede Fericirii şi ghidate de Etica Armoniei, de Ţelurile şi
deci spre organizarea superioară a fenomenului de Faptele Omului Liber (a se vedea pentru detalii
religios uman pornind de la realităţi religioase cartea „Manifestul Mişcării Trans-Religioase”).

4.3
Noua Ordine Religioasă

2. Filosoful şi întrebările
1. Filosoful nu este cineva care doar pune (îşi dragoste nu de întrebare ci de răspuns.
pune) întrebări ci mai ales cineva care propune 15. Iar când acesta vine vedem cum ea îl naşte
răspunsuri – iar în măsura în care răspunsurile sale pe posesorul ei într-o nouă viaţă: viaţa întru
se verifică ele devin din răspunsuri filosofice înţelepciune, mărită acum iată cu încă un Răspuns
(teoretice/ ipotetice) răspunsuri ştiinţifice Corect la întrebările existenţei.
(practice/ verificate şi confirmate). 16. De multe ori o întrebare poate fi de-a
2. Cineva care doar pune întrebări se numeşte dreptul fascinantă şi foarte acaparatoare, dar ea
Întrebător sau Interogator nu Filosof. poate să fie aşa numai pentru că în interiorul ei cel
3. Punerea de întrebări este un proces mai intim ea vibrează nespus la gândul întâlnirii
constructiv doar în măsura în care cel care le pune spre contopire cu consortul ei din veac, cu
(şi le pune) caută cu asiduitate şi un răspuns Răspunsul ei.
pentru ele. 17. Iar a nu-i găsi acest răspuns, mai bine zis a
4. Dacă întrebarea este pusă doar aşa de dragul nu vrea să-l găsim sau a refuza să-l vedem deşi
ei (din iubire de întrebare) cel care o pune trebuie este în faţa noastră (de multe ori fiind evident); a-l
să se numească FiloEroto (îndrăgostit de întrebări) ocoli pe acesta în mod intenţionat, din cauza unei
şi nu FiloSof (îndrăgostit de Înţelepciune). obsesii macabre a întrebării fără de răspuns, este o
5. Ceea ce rezultă din această FiloEroto-nie nu ratare jalnică a vieţii, o trăire amară în sfera
este decât un delir al interogaţiei fără de sfârşit, o absurdului autoimpus.
minte blocată în prima fază a procesului raţiunii, o 18. Doar prin repetarea continuă, obsesivă a
minte al cărei „sistem de operare” s-a blocat unei Întrebări (propoziţii interogative) răspunsul nu
înainte să înceapă să prelucreze ceva. vine automat.
6. Avem de a face, ca atare, în acest caz, cu un 19. Întrebările trebuie stimulate tot mereu cu
„calculator” stricat, cu o „minte stricată”, cu o răspunsuri, cu noi şi noi răspunsuri, ca astfel ele să
minte delirantă, legată de obsesia repetării fără prindă drag de acestea şi să poată alege dintre ele
noimă a unor întrebări. pe acelea care le e destinat să le completeze cel
7. Un FiloEroton este un om ratat şi se vede mai bine pe moment.
disperare şi tristeţe după fiecare din interogaţiile 20. Prin stimularea cu răspunsuri cât mai
pe care le ridică neîncetat. variate o Întrebare începe să trăiască, să
8. Aceasta deoarece el uită că scopul unei convieţuiască şi în curând pofta ei de viaţă creşte
Întrebări este acela ca pe baza ei (şi pornind de la într-atât în ea încât naşterea răspunsului ei devine
ea) să se înceapă cu seriozitate un proces de inevitabilă.
cercetare amănunţită a realităţii numite în 21. Prin această stimulare răspunsul ei creşte
Întrebare pentru a analiza Răspunsurile deja tot mereu până la punctul critic în care se naşte cu
existente la ea (spre a vedea dacă sunt veridice şi emoţie şi strigăt puternic în noi şi atunci ştim că o
funcţionale/ utile) şi/ sau a crea noi Răspunsuri la Întrebare a născut un Răspuns în noi.
acea Întrebare, capabile să umple cel mai bine 22. Iar răspunsul nou apărut în existenţă va
golul lăsat în urmă de Ea. creşte şi mai mult, se va dezvolta, se va maturiza
9. Pentru că fiecare Întrebare crează un Gol şi în cele din urmă va genera noi întrebări în
care trebuie apoi umplut printr-un Răspuns Corect existenţă.
sau prin mai multe. 23. Şi aşa viaţa psihică merge mai departe şi
10. Doar a arunca în existenţă întrebare după Jocul reciproc al Întrebărilor cu Răspunsurile se
întrebare şi a nu absorbi/ crea înapoi nici un desfăşoară la infinit în eternitate...
răspuns este a crea un abis din ce în ce mai adânc ***
care în cele din urmă îl va înghiţii pe cel care l-a 24. Dar a aduce în existenţă o întrebare fără a o
născut şi îl va arunca astfel în braţele disperării şi impregna încă din momentul concepţiei cu
deznădejdii. răspunsuri, sau a o impregna cu acestea doar
11. Şi aceasta se întâmplă deoarece viaţa nu pentru ca apoi a le ucide imediat mişeleşte încă
este făcută doar din Întrebări. înainte de a le lăsa să vorbească, încă înainte de a
12. Ea mai cuprinde şi Răspunsuri şi încă nu le lăsă să crească, să se maturizeze, este a face o
puţine! crimă împotriva vieţii psihice.
13. Ele sunt cel puţin la fel de multe (ba chiar 25. O Întrebare Stearpă sau o Întrebare
mult mai multe) ca întrebările şi în plus sunt infinit Ucigaşă care îşi înghite mereu pruncii-răspunsuri
mai complexe, mai fascinante şi mai pline de viaţă. imediat după ce îi naşte este o criminală psihică şi
14. De aceea Întrebarea poate fi deopotrivă trebuie tratată ca atare.
gropar şi moaşă: este gropar dacă este pusă doar 26. Altfel ea îşi duce în cele din urmă psihicul
aşa de dragul ei, superficial, fără dorinţă sinceră de consort („concubin”) la moarte sigură, la îngheţare
a-i găsi răspuns (în această ipostază ea îl „îngropă psihică, la paralizie psihică.
psihic” pe întreţinătorul ei); şi este moaşă, sursă 27. Pentru că îmbătată de sânge nevinovat şi
de viaţă, dacă este pusă cu sinceritate, din halucinând datorită consumului „de carne de copii-

4.4
Radu Lucian Alexandru

răspuns” ea se va arunca în cele din urmă ca un 34. Iar dacă răspunsurile lui se dovedesc
animal turbat şi îşi va devora „concubinul” psihic întemeiate prin verificarea lor atentă cu ajutorul
care o întreţine în sine: care o lasă să trăiască în metodologiei şi instrumentelor ştiinţei atunci el
„casa lui” şi astfel participă în mod direct la devine din iubitor (doritor) de înţelepciune, Înţelept
„ritualurile ei demonice”. (posesor al Înţelepciunii); devine din Filosof, Om
28. Un astfel de psihic „concubin” al întrebărilor de Ştiinţă; devine din sclav al unor întrebări stăpân
sterpe şi ucigaşe de „copii-răspunsuri” este al întrebărilor şi răspunsurilor deopotrivă.
condamnat la nelinişte şi întristare, la suferinţă şi ***
angoasă. 35. Cel care însă se împiedică în Întrebări, cel
29. Şi nu poate acuza pe nimeni de aceste care rămâne blocat mereu în păienjenişul lor
nenorociri psihice pe care singur şi le-a atras devine astfel un sclav al lor, o fiinţă înlănţuită
asupra sa! mental, un simplu nenorocit psihic.
*** 36. Şi dacă el ajunge în această stare este doar
30. A ridica deci în slăvi întrebări sterpe pentru că el nu caută cu dorinţă sinceră
(nedoritoare de a crea şi dezvolta răspuns potrivit Răspunsuri, ba mai mult când acestea îi apar în
pentru ele) este a ne închina morţii psihice, e a ne cale le ocoleşte, se uită în altă parte, se face că nu
lăsa în voia tăişului coasei ei, este a o chema cu le vede.
urlete şi ţipete fanatice în calea noastră psihică pe 37. De cele mai multe ori el ajunge astfel
aceasta. pentru că imită în mod inconştient, din spirit de
31. Şi negreşit că aceste urlete fanatice, aceste turmă pe „porcii intelectuali” care înaintea lui „au
chemări ale sinuciderii psihice vor fi auzite şi vor fi sărit în gol de pe stâncă”, mânaţi de mâna
ascultate! criminală a propriilor lor dorinţe sinucigaşe şi
*** criminale.
32. Filosof nu este deci acela care doar pune ***
întrebări şi se droghează psihic cu ele – acesta este 38. Prin urmare nu este de dat titlul de filosof
doar un amărât de drogat cu întrebări, un decât aceluia care după ce caută cu maximă
FiloEroton dependent de întrebări. însufleţire răspunsuri le şi găseşte pe acestea - iar
33. Filosof este doar acela care după ce pune în măsura în care ele se verifică ca fiind corecte şi
întrebările cercetează realitatea cu sârguinţă şi folositoare el merită chiar titlul de Înţelept (Om de
astfel găseşte şi răspunsurile la întrebările sale. Ştiinţă).

4.5
Noua Ordine Religioasă

3. Întrebările Revelatorii

Întrebările Revelatorii
ale Acţiunii, Fiinţei, Spaţialităţii, Temporalităţii, Modalităţii, Cantităţii şi Calităţii, respectiv ale Cauzalităţii existente
în legătură cu orice acţiune, stare, fenomen, subiect, obiect, etc. - privite în relaţie cu Idealurile Omului Universal
iubire cunoaş-tere forţă bine adevăr frumos libertate dreptate unitate absolut

vreau ştiu pot fac comunic creez joc armonizez adaptez dezvolt

Ce? Cine? Unde? Când? Cum? Cât? De ce?


De unde? De când?
Până unde ? Până când?

Acţiune/ Fiinţă/ Spaţialitate: Temporalitate: Modalitate: Cantitate/ Cauzalitate/


act; existenţă/obiect Poziţie/ Timp: Formă/ calitate; motivaţie
activ/pasiv; / stare/ relaţie trecut/ esenţă; întindere/
conştient/ substanţă prezent/ Relaţie/ dimensiune
inconştient; /fenomen viitor poziţie/
explicit/ mişcare/
implicit schimbare

Ştiu (ştie)

Ce ştiu? Cine ştie? (De) unde Când Cum ştiu? Cât De ce


Ce ştie? ştiu? ştiu? Cum ştie? ştiu? ştiu?
(De) unde ştie? Când ştie? Cât ştie? De ce ştie?

Vreau (vrea)

Ce vreau? Cine vrea? Unde Când/ de când/ Cum Cât De ce


Ce vrea? vreau? până când vreau? vreau? vreu?
Unde vrea? vreau/ vrea? Cum vrea? Cât vrea? De ce vrea?

Pot (poate)

Ce pot? Cine Unde Când Cum Cât De ce


Ce poate? poate? pot? pot? pot? pot? pot?
Unde poate? Când poate? Cum poate? Cât poate? De ce poate?

Fac (e)

Ce fac? Cine Unde Când Cum Cât De ce


Ce face? face? fac? fac? fac? fac? fac?
Unde face? Când face? Cum face? Cât face? De ce face?

Comunic (ă)

Ce comunic? Cine Unde Când Cum Cât De ce


Ce comunică? comunică? comunic? comunic? comunic? comunic? comunic?
Unde comunică? Când comunică? Cum comunică? Cât De ce
comunică? comunică?

Creez (crează)

Ce creez? Cine Unde Când Cum Cât De ce


Ce crează? crează? creez? creez? creez? creez? creez?
Unde crează? Când crează? Cum cează? Cât crează? De ce crează?

Joc (ă)

Ce Cine Unde Când Cum Cât De ce joc?


joc? joacă? joc? joc? joc? joc? De ce joacă?
Ce joacă? Unde joacă? Când joacă? Cum joacă? Cât joacă?

Armonizez (ază)

Ce Cine Unde Când Cum Cât De ce


armonizez? armoni-zează? armoni-zez? armonizez? armoni-zez? armoni-zez? armoni-zez?
Ce armonizează? Unde armoni- Când armoni- Cum armoni- Cât armoni- De ce armoni-
zează? zează? ? zează? zează? zează?

Adaptez (ă)

Ce Cine Unde Când Cum Cât De ce


adaptez? adaptea-ză? adaptez? adaptez? adaptez? adaptez? adaptez?
Ce adaptează? Unde adapteză? Când adaptează? Cum adaptea-ză? Cât adaptează? De ce adaptea-
ză?

Dezvolt (ă)

Ce dezvolt? Cine Unde Când Cum Cât De ce


Ce dezvoltă? dezvoltă? dezvolt? dezvolt? dezvolt? dezvolt? dezvolt?
Unde Când dezvoltă? Cum dezvoltă? Cât dezvoltă? De ce dezvoltă?
dezvoltă?

4.6
Radu Lucian Alexandru

0. Atunci când studiem o religie oarecare (sau Oare nu pretind ei („zeii/profeţii/maeştrii”) că


un sistem ezoteric, filosofic, politic, economic, aş putea face lucruri pe care de fapt eu nu le pot
psihologic, etc.) este foarte util să înţelegem cât face pentru simplul motiv că sunt imposibil de
mai clar şi cât mai profund acel fenomen prin făcut (cel puţin prin uneltele de poveste pe care ei
punerea unor Întrebărilor Revelatoare (ca o mi le oferă verbal în acest sens)?
condiţie necesară pentru a găsi apoi răspunsuri cât Şi ce pot ei? Ce poate să facă cu adevărat
mai satisfăcătoare, mai reale şi mai corecte la ele) „zeul”, „profetul” şi „preoţii” acelei religii?
cum sunt de exemplu şi cele care urmează: Pot ei cu adevărat să facă ceea ce zic că pot să
facă (să vindece bolnavi incurabili, să „învie morţii”,
1. Acţiunea să „împartă fericire veşnică”, etc.) sau e doar vorba
de ei (aceştia nu sunt decât nişte şarlatani şi
1.1- Ce ştiu eu – prin percepţie directă nebuni „divini”)?
respectiv prin raţiune? ***
Şi ce ştie el/ei - fondatorul şi/sau promotorii 1.4- Ce fac eu cu adevărat, nu teoretic
(„preoţii”, etc.) acelei religii? (imaginar)? Ce fac ei (promotorii acelei religii) cu
Ei chiar ştiu ceea ce pretind că ştiu sau doar adevărat, nu imaginar? Le sunt faptele precum
mint sau/şi halucinează? vorbele, sau e numai vorba de ei?
Cum fac astfel diferenţa între un impostor Ei promovează nemurirea – sunt ei însă
religios şi unul care teoretic nu e impostor? nemuritori? Dacă nu, atunci cum pot susţine ca
Pe baza unor vorbe („mărturii sincere”) ale sale fiind cert ceva ce nici ei nu au experimentat?
şi a unor discursuri de autopreamărire lingvistică Nu sunt ei astfel doar nişte impostori şi nişte
sau pe baza unor fapte concrete, irefutabile amăgitori „divini”?
evidente pentru toată lumea (specifice de exemplu Ei promovează „vindecarea prin credinţă şi
Testului de Acreditare a activităţii „zeilor”...); rugăciune”? S-au vindecat ei astfel? Câţi alţii s-au
*** vindecat astfel? A.. doar unul dintr-un milion?
1.2.- Ce vreau eu şi ce vor ei? Nu e astfel mai probabil că acela s-a vindecat
Care sunt interesele lor reale – ce câştigă ei din din alte cauze decât „rugăciunea” – având în
promovarea acelei religii dogmatice şi ce câştig şi vedere că 999.999 de bolnavi nu s-au vindecat cu
ce pierd eu dacă ader la ea? ajutorul ei?
Oare nu e evident că ei câştigă avere, bogăţii, Este aceasta cu adevărat o cale solidă de
sclavi şi slujitori credincioşi şi soldaţi credincioşi vindecare? Sau e doar o amăgire şi o autoamăgire
pentru a le apăra interesele personale? prin şmecheria credinţei?...
Şi oare nu e evident că cei care cad în capcana ***
credinţei (dogmatice) nu „câştigă” decât statul de 1.5- Ce comunic eu? Ce arăt eu că vreau şi
sclav/slujitor/supus, de „oaie credincioasă” numai astfel şarlatanii religioşi speculează apoi pentru a-
bună „de muls de lapte”, de „bou credincios” numai mi promite că îmi dau, deşi nu stă în puterea lor
bun de pus la „tras în jug”, de „câine credincios” acest dar?
bun de „asmuţit pe duşmanii” stăpânului „divin”? Ce comunică ei (conducătorii şi promotorii
Şi cam ce are de pierdut un naiv şi un neatent „divini” şi umani ai acelei religii)?
care cade în capcana credinţei? Comunică iubirea sau ura (războiul,
Naivul acesta îşi pierde în mod evident: distrugerea/ supunerea/ „convertirea” forţată a
libertatea (de gândire, de acţiune, de manifestare „necredincioşilor”)?
creatoare originală); dreptul de acces la Comunică şi susţin dezvoltarea dorinţei de
Cunoaşterea Universală; dreptul de a cunoaşte şi cunoaştere şi putere, sau dimpotrivă susţin
de a cerceta singur adevărul; dreptul de a fi un ignoranţa - de exemplu prin înţepenirea „pentru
individ cu discernământ propriu (el trebui acum să veşnicie” a capetelor credincioşilor într-o carte
fie doar o simplă „oiţă” dintr-o „mulţime de oi” „sacră” scrisă pe vremea „când purecele se
pentru care gândeşte „păstorul-mulgător-măcelar” potcovea cu 99 oca de fier”?
al ei); dreptul de a fi normal psihic (de a nu fi Şi apoi oare ei nu comunică una şi de fapt fac
infectat psihic cu tot felul de fobii şi terori de tot alta?
felul de fiinţe imaginare de tip „bau-bau”; de a nu Oare nu propovăduiesc ei pacea dar de fapt ei
fi infectat cu tot felul de personalităţi duble merg la război?
religioase, cu tot felul de comportamente Oare nu propovăduiesc cunoaşterea dar în fapt
obsedante specifice unui dependent de consumul susţin ignoranţa?
de cuvinte „magice” şi de gesturi „magice”; cu tot Oare nu propovăduiesc puterea dar induc în
felul de tendinţe de sinucidere psihică şi fizică, victimele lor slăbiciunea, sclavia şi supunerea
etc.). necondiţionată?
Deci ce pierde un credincios? „Mai nimic”! El îşi Şi oare nu propovăduiesc ei adevărul dar de
pierde doar dreptul de a fi om şi îl „câştigă” pe fapt spun minciuna?
acela de a fi animal (de povară, de companie, de Nu propovăduiesc ei libertatea dar în fapt o
protecţie, de sacrificiu, etc.) şi bestie înlănţuie cât mai mult pe aceasta?...
„credincioasă”!... ***
*** 1.6- Ce creez eu? Ce sunt ajutat (faptic nu
1.3- Ce pot eu să fac din ceea ce pretind ei că teoretic) să creez (construiesc) prin aderarea la
aş putea face? sistemul de idei şi practici al unei religii oarecare?

4.7
Noua Ordine Religioasă

Apoi prin această „aderare” îmi este dezvoltat 2. Fiinţa


sau îmi este inhibat talentul creativ - prin obligarea
de exemplu doar de a copia ca un prost „tipare 2.1- Cine ştie? Eu ştiu? Dar el? Chiar ştie el
sfinte” (picturale, sculpturale, literare) „căzute din despre ce vorbeşte? Ştie oare vreo unul din noi sau
cer” pe vremea când „zeii umblau pe pământ şi se doar ne prefacem – el că ştie, eu că nu ştiu că nu
culcau cu fiicele oamenilor”? ştie – ne prefacem „spiritual” că ştim „ce şi cum”
Creez eu ceva sau doar copiez ca un xerox ce dar de fapt nu ştim nici unul din noi (cel puţin
au creat alţii? altceva decât conţinutul unei poveşti de adormit
*** copii)?
1.7- Ce joc eu şi ce joacă ei? Ei se joacă de-a 2.2- Cine vrea? Eu vreau să fiu sclav spiritual pe
părinţii „divini” şi eu mă joc de-a „copilul” lor? Ei tarlaua unui „zeu” oarecare sau el vrea asta?
(capii „divini” ai acelei religii) se joacă de-a Eu vreau să mă belesc de cap încât să nu mai
„stăpânii” şi „domnii” şi eu mă joc de-a sclavul şi fac distincţie între bine şi rău şi să ajung astfel să
slujitorul lor credincios? Ei se joacă de-a doctorul şi execut fără împotrivire „poruncile divine” ale
eu mă joc de-a bolnavul?... „zeului” sau el vrea asta?...
Ce am eu de pierdut din această joacă infantilă 2.3- Cine poate? Poate „zeul” şi/sau „profetul”
„divină” şi ce au ei de câştigat din interpretarea lui să facă ce zice că poate face? Pot eu face ce
rolurilor lor infantile de „zei”, „profeţi”, „preoţi”, zice el că eu pot face? Cine poate face? Oare nu cel
„călugări”, ş.a.m.d.?... care se vede clar că face (ceea ce zice)?
*** 2.4- Cine face? El („zeul”) face
1.8- Ce armonizez eu cu adevărat? Armonizez „vindecarea”/„minunea” sau el doar se laudă cu ce
ceva cu ajutorul unei religii oarecare sau au făcut alţii sau cu ce s-a realizat absolut
dimpotrivă mă dezechilibrez ca un prost - creez în întâmplător?
mine frici şi terori stupide (de tot felul de „bau Sau mai grav – nu e nici o „vindecare/minune”
bau” şi de „tărâmuri ale zmeilor/zeilor”), speranţe acolo ci doar o şarlatanie şi o „magie de bâlci”
deşarte, personalităţi duble, depresii cronice, înscenată de tot felul de „reprezentanţi divini” cu
tendinţe de sinucidere psihică, etc.?... ajutorul complicilor lor la fel de „divini”?
*** ***
1.9- Ce adaptez? Şi mai ales ce adaptez la ce? 2.5- Cine comunică? Eu comunic şi el execută
Adaptez o religie oarecare la satisfacerea optimă a sau el comunică şi eu execut?
nevoilor mele reale (nu imaginare)? Sau acea Cine comunică „mesajul divin” - cel de pe gura
religie încearcă să mă adapteze (transforme) pe căruia iese, sau vreun personaj imaginar din capul
mine la nevoile ei - mai precis la satisfacerea lui? Cine comunică deci - „zeul” prin gura
nevoilor şi dorinţelor conducătorilor şi promotorilor „profetului” sau „profetul” prin „gura zeului”?
ei „divini”? Halucinaţiile prin nebun sau nebunul prin
Eu sunt stăpânul religiei mele şi astfel o creez halucinaţii? Şarlatanul „spiritual” prin minciuni
după chipul şi asemănarea mea (chiar dacă cu „divine” sau minciunile „divine” prin el?
ajutorul unor alţi fraţi întru fiinţă) sau ea încearcă Este „comunicarea divină” clară şi directă
să mă creeze pe mine după chipul şi asemănarea (evidentă pentru toată lumea) sau este un
ei (a idealului de sclav gândit ca folositor pentru impostor „intermediar divin” pe undeva pe la
sine de către vreun „zeu”, „profet” sau „preot” mijlocul ei care astfel o distorsionează şi o
oarecare)?... controlează în interesul său perfid?
*** ***
1.10- Ce dezvolt eu cu adevărat prin aderarea 2.6- Cine creează? Eu creez religia în interesul
la valorile şi practicile unei religii dogmatice meu, sau religia mă creează pe mine în interesul
(„revelate”) oarecare? Oare nu dezvolt exact celor care o controlează şi o conduc?
contrariul a ceea ce mi se promite? Eu creez arta sau eu doar copiez (xeroxez) ce
Oare nu sunt amăgit cu momeală „divină” ca să au creat alţii? E arta mea sau e arta lor?
pot fi prins în plasa „spirituală” a unui şarlatan sau ***
a unui nebun oarecare? 2.7- Cine joacă? Eu joc şi alţii sunt spectatorii
Mă dezvolt eu ca individ sau sunt supus unui plătitori sau neplătitori ai „spectacolului meu sacru”
proces de masificare, de turmizare? Acea religie sau alţii joacă „drama divină” şi eu doar plătesc
dezvoltă omul din mine sau oaia din mine? „biletul” de intrare în „sala sacră” în care ea se
Mă dezvolt eu psihic, mă maturizez eu psihic1 joacă?
din punct de vedere religios, filosofic, psihologic, 2.8- Cine armonizează? Ei (zeii şi profeţii)
politic, economic, artistic, ştiinţific sau dimpotrivă armonizează sau de fapt eu armonizez (propriul
sunt introdus într-un proces de involuţie şi psihic şi propria viaţă) iar ei doar iau credit cu
infantilizare psihică religioasă, filozofică, neruşinare pentru lucrurile pe care eu le fac?
psihologică... cu ajutorul capcanei perfide a 2.9- Cine adaptează? Eu mă adaptez la
credinţei (dogmatice)? satisfacerea nevoilor „divine” ale unor şarlatani
„divini” sau ei se adaptează la felul meu de a fii ca
să mă poată păcăli să le slujesc pe post de sclav
credincios în cele din urmă?
1 Pentru înţelegerea mai profundă a conceptului de 2.10- Cine dezvoltă? Îmi dezvoltă ei capacităţile
„maturizare psihică” a se vedea cartea „Etica mele latente intelectuale (cunoaştere cantitativă şi
Armoniei”, cap. „Adeizarea Psihică”

4.8
Radu Lucian Alexandru

calitativă), emoţionale (compasiune, iubire, irefutabile!


empatie...), fizice (forţă, graţie, agilitate) sau eu ***
mi le dezvolt de fapt (pentru că în mod evident 3.4- Unde fac eu munca mea de transformare
nimeni nu o poate face în locul meu – cel puţin nu întru Ideal? În „fan cluburi literar-sacre” (axate pe
mai mult decât ar putea să mănânce în locul meu) anumite opere literare cu tematică „zeiască”) sau
şi ei („zeii” şi „profeţii” lor) doar iau credit pentru în laboratoare de cercetare, în ateliere de creaţie şi
faptele mele păcălindu-mă să plătesc pe alţii în şcolii de educaţie serioasă în privinţa adevărului
pentru munca mea? şi a cunoaşterii universale?
Eu sunt cel care muncesc şi tot eu sunt şi cel ***
care plătesc pe alţii pentru ceea ce eu am făcut? 3.5- Unde comunic eu ceea ce vreau? Închis în
Ce logică mai e aici?... O logică „divină” fără casă, vorbind cu pereţii, şi/sau cu „piticii divini” din
îndoială! capul meu, sau în comunitate în mijlocul rudelor,
prietenilor, cunoscuţilor şi a fraţilor umani întru
3. Spaţialitate/Spaţiu fiinţare şi Ideal?
Dacă o fac în primul loc să nu fiu apoi surprins
3.1- De unde ştiu? Am fost de faţă? Dar cel ce că nu o să fiu ajutat spre a face ceea ce vreau să
pretinde că ştie de unde ştie – a fost el de faţă? fac!
Nu? Atunci ce alte dovezi are? Aha... literatură Şi unde comunică „zeul/zmeul”? În piaţa cetăţii
pentru copii... Interesant... Păi atunci ce ştie el de ca toţi să-l vadă (şi să-i vadă şi faptele „zeieşti”
fapt: fapte şi adevăruri incontestabile (ştiinţifice) manifestate) şi să-l asculte proferând adevăruri
sau doar acţiunea din unele basme pentru „copii”? coerente, ştiinţific demonstrabile sau demonstrate
Şi ce ne spune oare aceasta despre gradul de sau „el” comunică doar în capul meu?
maturizare psihică a acestui „re-povestitor Atunci nu e mai probabil că eu vorbesc singur
credincios”? (eu cu un personaj imaginar „divin” din ţeasta
Exact: că nu are aşa ceva! Şi ce ne mai mea) decât că comunic cu cineva distinct de mine?
spune?... Cât de naiv, de ignorant şi de infantil Oare ştiu ce e aceea o personalitate dublă
este! Exact... doar atât! religioasă manifestată ca şi simptom al bolii psihice
Dar atât e suficient pentru noi oamenii liberi specifice credinţei dogmatice?
pentru a-l aborda şi a-l ajuta astfel să iasă din ***
ignoranţă, naivitate şi infantilitate religioasă – prin 3.6- Unde creez eu şi unde creează „zeul”? Eu
cheile revelatoare concrete ale Religiei Cosmice: crez în fapt, în realitate, în evident... El se pare că
educaţie, cercetare şi creaţie continuă1 prin Ideal şi creează doar în cărţile de poveşti cu tematică
întru Armonie! „divină”? Cum de?...
*** ***
- De unde ştiu că e aşa şi nu e altfel? Câte 3.7- Unde mă joc de-a „sacrul”? În capul meu
probe şi dovezi irefutabile am pentru a proba ceea sau în societate?
ce zic că „ştiu (cunosc) destul de bine”! Atunci când o fac în societate oare aceasta nu
Apoi acestea sunt probe sau poveşti (sau vise)? trebuie să intervină ferm şi coerent pentru a
Fac oare diferenţa între acestea două?... reglementa acest „joc divin” spre a fi sigură că el
*** nu scapă de sub control şi nu degenerează în tiranii
3.2- Unde vreau eu să mă simt bine („ca în şi totalitarisme „divine” şi în tot felul de alte
paradis”)? Aici pe pământ sau acolo pe „tărâmul înşelăciuni „divine”?
morţilor”? E evident că ea trebuie să intervină legislativ
Aici şi acum sau atunci şi acolo? Şi dacă vreau pentru a fi sigură că aceşti „jucătorii/ actori
aici şi acum de ce mă iau după vorbele tuturor religioşi dogmatici” nu uită că de fapt ei doar se
limbuţilor „divini” care încearcă să mă păcălească joacă (unii de-a credincioşii şi alţii de-a „zeii” şi/sau
să-mi amân fericirea, pacea şi paradisul pe care le- „reprezentanţii” lor) şi pentru a fi sigură astfel că ei
aş putea avea acum şi aici pentru „atunci” (la nu încep apoi să-şi ia în serios jocul actoricesc pe
„sfântu aşteaptă”) şi pentru „acolo” (în ceva teme literare „divine” cu consecinţe tragice pentru
tărâmuri imaginare specifice basmelor „divine”)? armonia lor interioară şi socială!
Nu sunt eu astfel doar un fraier „divin” dacă ***
mă las dus de nas şi accept o astfel de amânare? 3.8- Unde se face procesul de armonizare
*** psihică şi fizică promis de vreo religie dogmatică?
3.3- Unde pot eu să fac ce vreau? În vis În realitatea obiectivă pe care o percepem cu
desigur! Şi unde poate „zeul” să facă ce vrea? Tot toţii sau doar în realitatea specifică visului şi
acolo, bineînţeles! Până aici suntem astfel la „îmbătării” cu droguri numenale respectiv
egalitate!... gestuale?
Dar unde pot eu să fac ceva concret, obiectiv, ***
statornic? – Evident doar în starea de veghe! 3.9- Unde se produce procesul de adaptare la
Şi unde poate să facă „zeul” ceva concret şi realitate?
obiectiv! Nicăieri evident – deoarece el spre În fapt sau doar în vorbă? În acţiuni concrete
deosebire de mine este doar o creatură de vis sau doar în dorinţe deşarte? În realizări evidente
incapabilă de fapte concrete, solide, obiective, sau doar în împliniri imaginare în cadrul unor
tărâmuri imaginare pline de prieteni „divini”
1 A se vedea pentru detalii cartea „Zetrianul – Calea imaginari?
Percepţiei Infinite”.

4.9
Noua Ordine Religioasă

*** consumul doar a unor anumite produse şi servicii


3.10- Unde mă dezvolt? În ce aspecte ale fiinţei religioase fie că îţi place fie că nu, fie că îţi folosesc
mele umane integrale este vizibil acest proces de la ceva fie că nu, fie că sunt bune sau dimpotrivă
dezvoltare: mă dezvolt eu cantitativ şi calitativ nocive pentru sănătatea psihică şi fizică a celui
filozofic, religios, politic, economic... sau doar care le consumă?
stagnez în aceste aspecte - ba chiar parcă involuez Evident doar din campaniile de marketing
şi mă distrug psihic şi fizic în legătură cu aspectele religios agresiv şi înşelător promovat de religiile
lor de manifestare (pentru că sunt afectat de totalitare „divine” care vor să acapareze monopolul
credinţă dogmatică)? unei pieţe religioase şi astfel să-i poată vinde
consumatorului religios de pe acea piaţă toate
4. Temporalitate/Timp vechiturile şi mărfurile lor expirate şi stricate!...
***
4.1.1- Când ştiu eu ceva cu o oarecare 4.2.2 Şi când vrea deci „zeul” şi „profetul” să-l
certitudine? Oare nu doar atunci când văd cu ochii slujesc? Acum? Dar el când mă slujeşte pe mine
mei? (Dar nu în vis şi în halucinaţii de natură concret, nu verbal, direct nu mascat, clar nu difuz?
similară ci în realitatea concretă, palpabilă, ***
obiectivă.) 4.3.1- Când pot eu să fac ceea ce zice o
Oare nu e cazul să nu mă mai amăgesc că ştiu anumită religie că pot să fac?
ceva atunci când eu de fapt doar am visat ceva; - Doar după ce mă las să mi se prăjească creierii
să nu mă mai mint că ştiu că ceva e real când de cu tot felul de metode de ameţire psihică specifice
fapt nu am nici o dovadă pentru aceasta în afara credinţei (dogmatice)?
propriei dorinţe de a fi real? Dar după ce o să am creierii prăjiţi cu credinţă
Ok, mă bazez şi pe mărturie dar nu în mod va mai conta dacă eu chiar pot să fac lucrurile cu
absolut ci doar relativ (cu atenţie şi discernământ care am fost atras în capcană?
sporit) şi doar până ajung să percep şi eu şi toţi Va mai conta după ce ajung sclav psihic pe o
ceilalţi în mod direct realităţile de care vorbeşte „plantaţie divină” oarecare că „zeul” ei doar şi-a
„mărturia”, în cazul că ele există! bătut joc de mine amăgindu-mă cu promisiuni
Pentru că să nu uităm că în mod evident lumea înşelătoare şi cu ameninţări „cu bau bau”?...
geme de mincinoşi şi şarlatani, de înşelători şi de ***
amăgitori de toate felurile! 4.3.2 Când poate el (zeul) să facă ce zice că
Oare de ce aş crede în mod naiv că domeniul poate face? Nu acum? Dar când? „La paştele
religios ar fi ferit de acţiunea contagioasă a acestor cailor”? La „sfântu aşteaptă”? Când „câinii vor
paraziţi sociali? umbla cu covrigi în coadă”? Doar atunci?...
Mai ales când e clar ca lumina zilei pentru Şi noi ce să facem între timp? Să răbdăm toate
oricine că nu e aşa! tâmpeniile „divine” ale celor care vor să ne ducă de
Fiţi deci atenţi fraţilor – în domeniul religios e nas şi să ne ţină înlănţuiţi cu lanţurile lor
poate chiar cea mai mare concentraţie socială de „divine”?...
astfel de „paraziţi divini” (deocamdată)! ***
*** 4.4- Când trebuie să fac? Acum cât trăiesc?
4.1.2 Când ştie cel care zice că ştie? Atunci Aşa... Şi când (zice că) face el - „divinul”? Doar
când a visat (sau când a avut o „viziune”, o după ce mor? Sigur... Ce convenabil pentru el!!
„intuiţie”, o halucinaţie, o criză de epilepsie, etc. Ce-ar fi însă să fie invers: să mă slujească el pe
„revelatorie oniric” a) ceea ce crede că ştie, sau mine acum cât trăiesc şi atâta timp cât el trăieşte
doar după ce a testat cu metodologie ştiinţifică şi eu să îl slujesc după ce moare (el)? Cum?...
adecvată şi el şi alţii preocupaţi de problemă faptul Nu îi convine? Ce surpriză!!?...
că rezultatele sale sunt obiective şi evidente pentru Mă întreb oare de ce? Oare nu ne explica mai
toată lumea! devreme ce convenabil pentru noi ar fi acest
Dacă sursa sa e doar visul şi stările similare lui schimb „divin” (în care noi să dăm totul şi el să ne
(hipnoza, autohipnoza, „meditaţia”, transa dea „praf divin” în ochii noştri „lumeşti”)?
„spirituală”, „delirul”, halucinaţia, etc.) atunci ceea „Şmecheru' dracului!”...
ce aduce el în societate nu e ştiinţă e doar visare: ***
înşelare şi auto-înşelare prezentată însă în mod 4.5- Când comunic eu şi când comunică el?
fundamental greşit ca şi cunoaştere autentică! „Zeul/profetul” „comunică” doar după ce m-a
*** introdus în stări de sugestibilitate crescută prin
4.2.1- Când, de când şi până când vreau să tehnici de relaxare, hipnoză, rugăciune către el, de
particip la anumite servicii religioase şi să consum mantralizare a numelui lui „divin”, de cântare de
anumite produse religioase? imnuri de slavă către el, etc.?
Bineînţeles doar când constat că ele îmi răspund Ce convenabil pentru el! Ce-ar fi însă să
(în mod real pozitiv) unei nevoi specifice şi doar „comunic” eu cu el după ce îl pun să-mi cânte mie
atâta timp cât am acea nevoie, respectiv până imnuri de slavă, după ce îl pun să-mi repete în
când din altă parte apare posibilitatea de a o putea neştire numele, după ce îl pun să mi se roage cu
satisface mai bine (mai repede, mai eficient, mai credinţă şi speranţă...? Adică după ce îl bag eu pe
convenabil, mai ieftin, etc.)! el în astfel de stări propice înghiţirii
De unde vine astfel oare tâmpenia „divină” care nediscriminative a oricărei absurdităţi?
susţine că trebuie să fi „abonat pe viaţă” la Cum? Nu-i convine! Ce surpriză!...

4.10
Radu Lucian Alexandru

*** „divine”?
4.6- Când creez – când vreau eu sau când vor În acest context nu e evident oare că „dovezile”
alţii? Eu îmi aleg timpul când creez sau alţii mi-l bazate pe conţinutul unor poveşti literare cu
impun pe acesta? Ce sunt eu aici: „patron” sau tematică „divină” nu se încadrează la „dovezi” ci
„slugă”? doar la „poveşti”?
*** Şi că „mărturiile sincere” a tot felul de
4.7- Când joc eu şi când joacă el? Doar când credincioşi „duşi cu pluta” pe „tărâmuri de basm
are avantaj evident – când e „încurajat” şi divin” nu sunt mărturii ci sunt doar indicii clare
înconjurat de „fani”, doar când are arma (puterea) despre ce ar putea să păţească în fapt (nu teoretic)
în mână? cel care se însoţeşte în mod naiv prea mult şi prea
El joacă doar când e evident în avantaj (când se des cu aceşti deliranţi infantili dependenţi de
joacă doar după regulile lui impuse unilateral în droguri numenale şi infectaţi psihic cu virusul
mod „divin”) şi eu joc doar când sunt în dezavantaj credinţei dogmatice?
evident (când joc cu „zarurile” măsluite de el, pe ***
terenul lui, şi după regulile lui de joc...)? Şi mă mai 4.9.2 Şi când îşi adaptează oare religiile
mir că pierd mereu acest joc „divin”?... dogmatice doctrinele, ritualurile, serviciile... la
*** nevoile reale ale oamenilor – doar după ce s-au
4.8.1- Când încep să (mă) armonizez? Doar opus cu toată forţa lor dar au fost totuşi învinse cu
când „îmi ajunge cuţitul la os” şi sunt copleşit de mari sacrificii umane şi de resurse materiale?
nenumărate suferinţe - semnal care îmi indică că Ce ne facem însă cu suferinţa imensă pe care a
particip la un proces de distrugere „de sine”? provocat-o între timp împotrivirea lor stupidă şi
Oare conştientizez eu că raţionamentele greşite tiranică?
pe care le port în propriul psihic (de natura celor Până când vom mai tolera ca aceste rebuturi
şapte greşeli majore de comportament (specifice religioase ale trecutului nostru tiranic civilizaţional
orgoliului, mâniei, fricii, tristeţii, lenei, lăcomiei şi să se manifeste în mijlocul nostru pentru a ne
desfrâului/ nesincerităţii); de natura non-idealurilor împiedeca mereu, pe cât le stă în putinţă, să ne
(a urii, ignoranţei, slăbiciunii, răutăţii şi relei- adaptăm optim şi prompt la noile circumstanţe
voinţe, a minciunii şi înşelăciunii, a urâciunii şi individuale, sociale, naturale şi cosmice cu care ne
înlănţuirii, a dezbinării, nedreptăţii şi involuţiei confruntăm la un moment dat?
psihice şi fizice); de natura prejudecăţilor, a Cine mai are nevoie astăzi de pietrele de moară
credinţei dogmatice, a fanatismelor, etc.) dacă nu ale religiilor dogmatice care să ne tragă înapoi şi să
sunt corectate imediat după ce prezenţa lor în ne încetinească mereu progresul spre realizarea de
propriul psihic ne este semnalată de fapt (nu doar verbal prin promisiuni „divine”
Supraconştient prin emoţiile-negative-semnal pe deşarte) a dorinţelor noastre milenare (vindecarea
care ni le trimite – nu vor face decât să mărească de boli, mărirea duratei vieţii, trăirea în paradisuri,
în timp distrugerea şi suferinţa psihică şi fizică pe în pace, armonie, acces nelimitat la cunoaştere,
care ne-o provocăm nouă şi societăţii1. etc.)?
*** ***
4.8.2 Când armonizează divinul? Cum se face 4.10- Când încep să dezvolt umanitatea din
că el vrea să armonizeze doar după ce noi nu mai mine? Când încep să parcurg procesul de
suntem (după ce murim)? dezvoltare care îmi va aduce individualizare psihică
El cică doar atunci vrea să ne dea paradisuri? şi maturizare psihică (religioasă şi de altă natură)?
Da ce „dracu” să facem cu ele atunci dacă noi nu Şi când vrea „divinul” să înceapă să le dezvolte
mai suntem? pe acestea? Niciodată? Cum aşa? Aha... pentru că
Nu ar fi fraţilor mult mai bine dacă am lăsa vrea să ne ţină cât mai mult în stare de infantilitate
odată la o parte înşelătoria aceasta divină şi am psihică (cu ignoranţa, slăbiciunea şi dependenţa
munci pentru a realiza Paradisurile dorite aici şi aferentă ei) şi de turmizare (de „oiţe rătăcite”)
acum – noi şi nu alţii pentru că e clar ca nu va veni pentru ca să ne poată astfel manipula psihic mai
nimeni „din cer” să o facă în locul nostru? uşor şi prin urmare să poată să ne menţină cât mai
Nu ne-au ajuns oare câteva mii de ani de mult ca sclavi şi slugi/ supuşi credincioşi ai lui!
„aşteptare divină”? Câteva mii de ani în care Când o să conştientizeze oare umanitatea ce
suntem duşi cu „zăhărelul” de tot felul de înşelători năpastă groaznică s-a abătut asupra ei prin pleiada
şi nebuni „divini”? Cât ne vom mai auto-amăgi oare aceasta „sfântă” de tot felul de „manifestări divine”
în mod „divin”?... de natură „zeiască” sau „profetică”?
***
4.9.1- Când mă adaptez? Mă adaptez eu la 5. Modalitate/Mod
nevoile religiei sau ea trebuie să se adapteze la
nevoile mele? 5.1.1- Cum ştiu dacă cineva face ceva sau dacă
Şi dacă mă adaptez eu ei – când să încep să o e doar vorba de el? Oare nu prin a-i testa în mod
fac – când nu am nici cea mai mică dovadă serios pretenţiile?
tangibilă, evidentă, irefutabilă, obiectivă, directă în Apoi cum ştiu – oare nu prin percepţie directă?
legătură cu posibilitatea împlinirii promisiunilor ei Şi ce „ştiinţă personală” mai e şi aceia care
vorbeşte de evenimente „divine” la care eu evident
1 Pentru detalii amănunţite privind legătura dintre nu am fost de faţă?
raţionamentele greşite şi semnalele de suferinţă trimise 5.1.2 Cum ştie deci „reprezentantul zeului” - a
de „Supraconştient” a se vedea cartea „Etica Armoniei”.

4.11
Noua Ordine Religioasă

experimentat el direct lucrurile de care vorbeşte şi cred toate poveştile acestea religioase de adormit/
pe care le promite ca posibil de obţinut (nemurire, speriat copii?
paradisuri, pace, fericire, etc.) sau vorbeşte şi el ca Şi cum face povestitorul lor „divin” să mă facă
un prost despre lucruri pe care nu le-a să le cred?
experimentat? Aha... foloseşte la greu sugestia subliminală,
Şi dacă le-a experimentat cum le-a hipnoza de grup, drogarea cu „cuvinte magice” şi
experimentat oare: în vis, după ce s-a ameţit cu alte tehnici clasice de control mental „divin”! Da:
„ciuperci divine” sau cu tot felul de tehnici de aşa se explică!
hipnoză şi autohipnoză, etc.? ***
Şi apoi ce ne facem dacă el minte că le-a 5.5- Cum comunic: cu sinceritate sau cu
experimentat căutând astfel să ne înşele în mod ipocrizie? Comunic ce este (realitatea) sau ce aş
„divin” intenţionat? vrea să fie dar totuşi nu este?
*** Şi cum comunică cei cu care mă însoţesc –
5.2.1- Cum vreau ceea ce vreau? În ce condiţii direct de la om la om, de la minte la minte şi de la
vreau eu să mă „mântui”? inimă la inimă sau punem mereu între noi un
Sunt dispus să fac pentru aceasta chiar şi cele „intermediar divin”, o „carte sacră” sau un „trimis
mai abominabile crime cu putinţă (să mint, să ucid, din cer” care să ne intermedieze comunicarea
să înşel, să terorizez, etc.)? evident doar în interesul său?
În aceste condiţii unde îmi mai este atunci Oare nu e evident că cel care controlează
demnitatea de om? canalul de comunicare este cel care controlează
Şi mai ales unde mi-e mintea? Şi ce fel de comunicarea în interesul său?
„mântuit” sunt eu dacă le fac pe acestea: un ***
„mântuit” de adevăr, un „mântuit” de respect faţă 5.6- Cum creez eu şi cum creează el? Eu în
de viaţă şi faţă de iubirea ei, un „mântuit” faţă de realitate şi „divinul” în cărţi de poveşti? Foarte
sinceritate, un „mântuit” faţă de cinste, un interesantă această diferenţă de manifestare
„mântuit” faţă de pace? creativă! Nu credeţi?
Chiar îmi doresc o astfel de „mântuire” – mai ***
ales că evident ea vine imediat însoţită şi de 5.7- Cum joc - cinstit, naiv, murdar? Şi cum
suferinţă „spirituală” nemăsurată? joacă „divinul”– cu „cărţile pe faţă” şi cu „miza la
*** vedere” sau cu cărţi ascunse
5.2.2 Cum vrea deci „zeul”? Ce condiţii îmi pune (secrete/„necunoscute”) la care doar el „are acces”
ipotetica „sursă divină” pentru „a-mi da” diferite şi cu o miză pe care doar el cică o vede?
daruri după ce mor - după ce nu mai sunt şi astfel Dar stai mă un pic – oare chestia aceasta nu se
nu le mai pot primii? numeşte „înşelăciune spirituală”? Şi cel care o
Este împlinirea acestor condiţii demnă de un păţeşte nu se numeşte oare „fraier spiritual”?
Om Liber sau doar de un sclav, demnă de un om ***
vertical sau doar de un individ „lipsit de coloană 5.8- Cum armonizez? Cunosc eu exact procesul
vertebrală”, demnă de un Om sau doar de un detaliat (psihic, fizic, tehnic) de armonizare pe care
animal şi de o bestie credincioasă? îl folosesc pentru armonizarea psihică, fizică,
*** socială sau nu îl cunosc?
5.3.1- Cum pot? Care este deci mecanismul Cum armonizează deci „divinul”? Printr-un
exact prin care zice-se că eu pot face ceea ce proces la vedere, comprehensibil şi raţional sau
„sursa zeiască” „zice” că pot face... Aha... Bine... - doar prin tehnici de acelea „magice” prin care el
să văd atunci mai întâi pe unu care a folosit acea „face ce vrea când vrea” – dar numai teoretic şi
„metodă” şi a obţinut ceea ce s-a promis! verbal pentru că în practică legile naturale vedem
Aha. Nu este... Adică, este... dar, e mort (nu clar că nu se încalcă „magic” niciodată - de fapt
mai este), sau este dar nu e aici (se ascunde pe atâta timp cât universul există ele nu se încalcă
după nori şi pe după stele)... deloc pentru că dacă aceasta s-ar întâmpla „s-ar
Aşa deci domnilor – doar vorba e de voi! A, sau duce dracului” tot universul în „haosul lui originar”!
stai este unul... da? ***
Ia aduceţi-l aici să studiem problema să vedem 5.9- Cum adaptez eu ceea ce este (în mod
direct cum face el ce se zice că face? Are el „puteri evident şi clar) pentru a-mi satisface în mod optim
autentice” sau doar dintre acelea învăţate din cărţi nevoile şi pentru a-mi împlini în mod real (nu doar
de gen „Ghidul idiotului pentru actele de „magie oniric - în vis, sau când am halucinaţii „divine” de
divină” de bâlci”?... la tot felul de drogări „spirituale” cu sau fără
5.3.2 Cum poate deci el să facă ce face? Şi cum „ciuperci”) dorinţele „spirituale” (de prelungire
a putut el să facă ceea ce se pretinde că a făcut? reală a vieţii, de a trăi în „paradis”, de a fi fericit,
Aha... el era doar personaj de poveste şi faptele etc.)?
lui la fel... De aceia a putut... aşa se explică! Şi cum adaptează tot felul de „trimişi” (de
Sau nu? Care e deci explicaţia?... Aha - gărgăunii lor din cap) vorbele (că doar de ele sunt
explicaţia a visat-o aseară în vis... ce uşurare am capabili) pentru a încerca să mă ameţească de cap
crezut că a „scos-o din burtă” aşa ad-hoc ca să nu pentru a ajunge să nu mai fac diferenţa între fapte
se zică că nu are nici o explicaţie!... şi vorbe, între real şi imaginar, între veghe şi vis,
*** între ceea ce este şi ceea ce vreau eu să fie (dar de
5.4- Cum fac eu să fiu aşa de prost încât să fapt nu este)?

4.12
Radu Lucian Alexandru

*** („zeul”/„profetul”)? El creează totul şi eu doar


5.10- Cum mă dezvolt eu pentru a nu mai copiez şi reproduc ca un papagal şi ca un patefon
cădea prin ignoranţă şi naivitate în plasa a tot felul stricat ceea ce el a creat?
de „specialişti ai sacrului”? Da eu de ce nu aş crea? De unde până unde are
Fac eu activităţi concrete de studiu atent, impostorul „spiritual” „monopol divin” asupra
sceptic, susţinut îndreptate spre a înţelege în creaţiei?
profunzime mecanismul de funcţionare a capcanei ***
credinţei (dogmatice)? 6.7.- Cât mai sunt dispus să joc acest joc de-a
Şi oare cum se dezvoltă o mişcare religioasă? va-ţi-ascunselea cu „zeii” care chipurile se ascund
Ce rol are acolo factorul politic (mai ales în cadrul prin munţi sau prin „transcendent” de noi?
unei guvernări tiranice şi totalitare), sau factorul Şi cât mai sunt dispus să joc rolul de sclav şi de
biologic (deturnarea unor deprinderi biologice slujitor credincios? Oare nu a venit vremea să joc
folositoare pentru supravieţuire în exact opusul şi rolul de om liber, stăpân pe propriul destin?
lor), sau factorul psihologic (ce tehnici „de ***
convertire” se folosesc, la ce „arhetipuri” se face 6.8- Cât armonizez din ceea ce trebuie
apel, ce instincte sunt canalizate pentru a duce armonizat? Mai nimic, pentru că aştept ca tot felul
animalul uman religios acolo unde vrea „zeul-om- de „fiinţe magice” să coboare „din nori” şi să facă
animal-de-pradă” care îl exploatează „spiritual”...? această armonizare în locul meu?
Atunci e bai – pentru că dacă nu mă armonizez
6. Cantitate şi calitate imediat prin propriile forţe şi cu ajutorul semenilor
mei umani (palpabili nu imaginari) o să sufăr!
6.1- Cât ştiu? Ştiu suficient încât să îmi fac o ***
părere despre fenomenul religios sau doar atât cât 6.9- Cât adaptez deci din ceea ce trebuie
să povestesc la nevoie nişte anecdote „divine” din adaptat? Este evident că religiile dogmatice actuale
„cartea sacră” a înaintaşilor mei inventată prin nu mai sunt adaptate stării actuale a umanităţii –
„epoca de piatră”? ele sunt depăşite de ceva vreme bună!
Şi cât ştie „zeul”? Păi dacă nu ştie nici măcar că Ele trebuie adaptate la noile circumstanţe
pământul e rotund sau că se roteşte în jurul (democraţie, libertate, drepturi ale omului,
soarelui „ce puii mei” de „zeu/zmeu” mai e şi globalizare, individualizare, etc.) sau dacă acest
acela? lucru nu e posibil trebuie abandonate şi înlocuite
Dacă el nu e capabil să dovedească nici măcar cât mai grabnic cu alte religii (de data aceasta
că cunoaşte toată cunoaşterea pe care noi oamenii libere şi nedogmatice) care sunt perfect adaptate
o deţinem, ce „zeu” mai e şi acela? circumstanţelor actuale – noilor nevoi şi dorinţe ale
Un „zeu” impostor? Exact: a-ţi ghicit! umanităţii.
*** ***
6.2- Cât vreau eu? Şi cât vrea „divinul”? Vrea 6.10- Cât dezvolt din ceea ce trebuie dezvoltat?
toată viaţa mea? Stai mă nene puţin, da mie ce îmi Sunt o serie întreagă de aspecte ale cunoaşterii
mai rămâne pe urmă? umane care trebuie dezvoltate – aspecte legate de
Şi în plus nu e cam mult pentru nişte simple dobândirea acelor ştiinţe şi tehnologii specifice
vorbe deşarte? Pentru nişte promisiuni şi amăgiri (informatice, biologice, chimice, etc.) necesare
strict lingvistice (respectiv gestuale)? pentru a duce mai departe progresul actual real al
*** umanităţii şi a-l apropia tot mai mult de Ideal – de
6.3- Cât pot eu să fac? Oare nu pot să fac mult Ţelurile şi Idealurile pe care umanitatea şi le-a
mai mult decât sugerează impostorii „divini” că aş propus să le atingă.
putea face?
Şi cât poate face „zeul”? Se pare că el nu e 7. Cauzalitate/Cauze
capabil nici să mute un munte de ici până colo, sau
să vindece în mod clar vreo 100.000 de oameni 7.1- De ce ştiu? Ştiu pentru că „mi-a turnat”
afectaţi de boli incurabile! Atunci de ce e totuşi cineva cu găleata divină cunoaştere în cap sau
capabil? pentru că am studiat atent şi îndelung, pentru că
Aha... doar să arunce în vânt vorbe de am perceput direct, pentru că am cercetat detaliat
autopreamărire goale de conţinut... nici nu mă ceea ce am ca şi cunoaştere în mine şi ceea ce este
aşteptam la mai mult de la un impostor „divin”! ca şi cunoaştere în afara mea?
*** ***
6.4- Cât fac eu şi cât face el (zeul)? Oare nu eu 7.2- De ce vreau eu ceea ce se pare că vreau?
fac totul şi el doar ia credit pentru ceea ce eu fac? Pentru că am fost convins să vreau de un altul?
Şi apoi cât fac eu din ceea ce ştiu că trebuie Pentru că am fost forţat în mod „divin” să vreau
făcut pentru a mă armoniza psihic şi fizic – şi cât (prin aplicarea de „pedepse divine” sau prin
aştept să vină „zeul moş crăciun” să le facă în locul ameninţarea cu ele)?
meu şi pentru mine? Sau pentru că am fost păcălit cu momeala
*** speranţelor deşarte „divine” să vreau acel lucru?
6.5- Cât comunic eu şi cât comunică „zeul” din De ce vrea „zeul” să-l slujesc ca şi sclav sau
ce ştie? De ce ascunde informaţie? De ce are doar ca şi „prieten salariat”? Ce are el de câştigat
secrete şi „mistere” (e drept că doar verbale)? şi ce are de câştigat autorul acelui personaj divin
6.6- Cât creez eu şi cât creează el din inducerea perfidă a acestei dorinţe de servitute

4.13
Noua Ordine Religioasă

în mine? Fraternităţii Universale pe tot globul?


Şi ce au oare de câştigat cei care se ocupă de ***
promovarea şi distribuţia „cărţii lui sacre” de 7.9- Şi de ce caut să mă adaptez realităţii
poveşti? Că evident au şi ei partea lor de „ciolan”! evidente, obiective? Oare nu pentru a evita
Singurul fraier din povestea divină este deci se suferinţa şi pentru a-mi asigura supravieţuirea şi
pare doar credinciosul. trăirea în armonie?
*** Ce câştig însă dacă lăsându-mă infectat de vreo
7.3- De ce pot să gândesc şi să raţionez? Oare credinţă dogmatică oarecare mă rup de această
pentru că nu-mi foloseşte la nimic? realitate şi refuz să o văd exact aşa cum este?
De ce pot „zeii” şi „reprezentanţii” lor să facă pe Doar suferinţă „spirituală” evident!
tiranii în societate? ***
Oare nu doar pentru că eu şi alţii asemenea mie 7.10- De ce nu caut să mă dezvolt psihic din
îi lăsăm să-şi facă de cap în timp ce noi suferim de punct de vedere religios (şi politic, economic...)
pe urma acţiunilor lor „divine”? prin acţiuni specifice de studiu, cercetare şi
*** reflecţie?
7.4- De ce fac eu deci prostia să mă închin unor Realizez eu că astfel îmi deschid viaţa doar
personaje de poveşti „sacre” şi de ce fac prostia de ignoranţei, slăbiciunii şi urii - şi astfel tuturor celor
a-i lăsa pe alţii să gândească în locul meu şi pentru care vor să profite (religios, politic, psihologic,...)
mine şi astfel să trăiască în locul meu şi pentru de aceste slăbiciuni ale mele?
mine?... ***
*** 8. Prin urmare, în rezumat, în cazul religiilor
7.5- De ce comunic ceea ce comunic? De ce dogmatice teiste trebuie puse cu seriozitate şi
comunic că am nevoi specific religioase (de căutat astfel un răspuns cât mai clar, mai evident şi
comunicare, de comuniune, de manifestare mai întemeiat următoarelor Întrebări „zeieşti”:
armonioasă şi idealistă, etc.)?
Pentru că vreau să-mi satisfac aceste nevoi? 8.1- Ce este Zeul? Ce mai e şi acela un
Da, normal! „zeu”/„dumne-zeu”? E oare mai mult decât un
Dar sunt oare dispus să plătesc orice preţ cuvânt fără sens existent în vocabular? Chiar
pentru a le satisface? crezi?..;
Oare prin preţul pe care mi-l cer religiile - Ce este zeiesc într-un zeu? Ce este uman într-
dogmatice nu ajung de fapt chiar la a satisface un zeu?; Ce este animalic (şi bestialic) într-un zeu?
mult mai rău aceste nevoi? Se pare astfel că „zeii” umanităţii sunt făcuţi după
Oare nu ajung eu astfel să trăiesc într-o chipul şi asemănarea noastră dar nu a oricui dintre
comunitate totalitară, în care toată lumea îl noi ci doar a nebunilor şi şarlatanilor care îi
spionează pe cel de lângă el, în care lipseşte promovează (de aici şi caracteristicile lor inumane
sinceritatea, în care Idealul este mutilat şi murdărit şi subumane/animalice specifice).
cu tot felul de impulsuri şi apucături de membru al - Ce este acela un zeu verbal/scris (zeu
unei haite de credincioşi „divini” puşi sub personaj literar) şi ce este acela un zeu real? Al tău
conducerea unui „zeu-animal-de-pradă”? din care e? Sau măcar faci diferenţa între aceste
*** două categorii „divine”?
7.6- De ce creez condiţiile pentru ca să fiu uşor Dacă tu consideri că nu toţi zeii literari sunt şi
fraierit de către orice şarlatan „divin”? Şi de ce las reali în mod automat pe ce criterii faci deosebirea
ca aceste condiţii să se formeze în societatea în între cei literari şi cei reali?
care trăiesc? Oare nu e evident că cei reali trebuie să-şi
De ce creez deci în mine frică faţă de dovedească existenţa prin fapte concrete,
cunoaştere nelimitată, de ce crez în mine frică faţă irefutabile, evidente, demne de calităţile divine pe
de tot felul de „bau-bauri”, de ce creez în mine care şi le arogă (şi nu doar prin acţiuni literare
prejudecăţi şi credinţe oarbe? divine pline de eroism lingvistic)?
*** Eşti sigur că nu te închini „de-a moaca” unor
7.7- De ce joc în continuare acest joc copilăresc personaje literare? Bineînţeles cu ajutorul „piticilor”
al credinţei în „zei”? din propriul cap cu care vorbeşti singur!
Şi de ce las societatea să se zbată în acest ***
„infantilism divin”? 8.2- Cine este deci „zeu”? De ce el şi nu altul?...
Nu a venit oare vremea ca ea să se A... Doar pentru că zice că este... Interesant...
individualizeze şi să se maturizeze psihic religios la Frate dragă oare cât de naiv poţi să fi?
nivelul fiecărui individ al ei? - Care dintre „zeii” declaraţi ca atare zici tu că
*** este „zeu” real (care dintre zei este zeu?)?
7.8- De ce încerc să mă armonizez psihic? Cel care are armata umană „oficială”
Pentru că vreau să fiu fericit! învingătoare în luptă? Dar de ce „puii mei” nu vine
Dar sunt eu astfel fericit atunci când port în nesimţitul să-şi poarte singur luptele? Ce, nu îl ţin
mine credinţe dogmatice (oarbe) de natură „baierele lui divine”?...
religioasă sau politică? Sau să fie cel care are o poveste divină mai
Sunt eu fericit dacă îmi pun limite artificiale în faină (mai bine construită, mai atractivă literar...)?
calea creşterii cunoaşterii mele despre lume, în ***
calea creşterii păcii din lume, în calea întăririi 8.3- Unde este Zeul tău? Unde sunt zeii tăi? Se

4.14
Radu Lucian Alexandru

ascund ei de noi? Dacă da de ce se ascund? Le e doar vorbe de autopreamărire divină îşi aduc toţi
ruşine de comportamentul lor animalic? prin gura „profeţilor” lor - şi asta e şi singura ta
Sau le e frică să nu li se dovedească pe faţă „probă”!...
impostura, celor care îi promovează şi care astfel Ce interesant... se pare că zeii se bat de fapt
încearcă să-i pitească prin „transcendent” sau prin doar în „vorbe divine” scrise sau nu prin tot felul de
„cer” sau pe după „stele şi pe după lună”? „cărţi sacre” şi prin tot felul de capete belite sau
- De unde vine zeul (zeii) şi încotro se duce după caz perfide specifice „mesagerilor” lor oficiali.
(duc)? Cine poate deci comunica în mod real (nu
- Şi încă o dată mai precis ce treabă au ei cu imaginar, sau prin vise) cu un zeu?
noi? A... vor să le fim sclavi (slujitori/supuşi) Şi cine are nevoie de un zeu imaginar şi de ce?
credincioşi în cadrul tiraniilor lor divine pământene? Şi cine are nevoie de un zeu real şi de ce?
DA? Atunci nu mersi!!! Să-şi ia pretenţiile lor Poate deci zeul (tău) să fie tiran? A, chiar este..
tiranice şi totalitare şi să se ducă de unde au venit ce curios... Da' oare cine sau ce îi dă puterea reală
(în capetele perfide sau „duse cu sorcova” ale celor de a se comporta ca un tiran în societatea umană?
care i-au inventat)! Oare nu i-o dai chiar tu sau alţi naivi credincioşi
- Care este locul şi rolul unui zeu (sau a mai ca tine care nu faceţi diferenţa între personaje
multora) în societatea umană? În ce condiţii literare zeieşti şi autorul sau promotorii poveştii în
trebuie lăsat el să se manifeste în această care ei sunt personaje – autor şi/sau promotori
societate? Ar trebui să fie „trimişii” lui mai presus care le folosesc pe acestea ca „păpuşi zeieşti de
de legea socială umană? paie” pentru a face ce vor ei cu voi?
*** Şi auzi: poate fi zeul nebun? Nu?.. sigur? Da
8.4- De când şi până când este zeul zeu? Din psihopat, sociopat, criminal, narcisist, isteric,
totdeauna pentru totdeauna... Hmm...- cam sună a etc.?...
poveste nu-i aşa?... Ce zici astfel de faptul evident ***
că majoritatea zeilor care „au existat” (99 la sută) 10. Realitatea evidentă ne arată deci dacă vrem
şi-au „pierdut” calităţile divine şi au dispărut din să o vedem că de fapt nu sunt decât doar două
istorie, înlocuiţi cu alţii? categorii de zei („zmei”):
Oare totuşi cum vine asta? E oare pentru că au - zei nebuni aflaţi în capetele unor oameni
fost ucişi (surghiuniţi, alungaţi) din zonă de noii nebuni (care suferă evident de aceleaşi boli psihice
zei? de care suferă cei care îi poartă în capul lor);
Sau pentru că nu au existat niciodată nicăieri - respectiv, zei şarlatani/ impostori aflaţi în
altundeva decât în imaginaţia umană şi astfel când capetele unor oameni şarlatani/impostori (cu
aceasta s-a plictisit de ei i-a „concediat”? evidente asemănări între zeul imaginar şi
*** inventatorul lui)!
8.5- Cum devine zeul zeu? Cine îl zeifică şi de 11. Cât despre zeii eventual normali la cap şi de
ce? Şi care sunt interesele reale din spatele ce nu reali, dacă chiar există pe undeva, probabil
„zeificării” lui sociale doar pe baza unor vorbe de când văd câtă nebunie şi înşelăciune şi josnicie
autopreamărire, respectiv pe baza unor mărturii este în viaţa religioasă a societăţii umane actuale
„credincioase” de genul unor basme cu „făt probabil fug de noi „cât văd cu ochii” şi cât mai
frumos”? repede cu putinţă.
*** La urma urmei de ce şi-ar prinde mintea cu
8.6- Şi câţi dintre zei zici că sunt zei? De ce unii nebunii şi cu proştii?
zei sunt zei şi alţi zei nu sunt zei? ***
*** 12. Şi încă odată: de ce zici că zeul tău e zeu şi
8.7- De ce este deci zeul tău zeu? Cum „a lu' ăla de lângă tine” nu e?...
demonstrează zeul tău că este zeu? Prin vorbe sau Aha... Zici că e doar o chestie de gusturi literare
prin fapte? şi că acestea nu se discută, nu?
Dacă o face şi prin „fapte” - prin ce fel de fapte 13. Nici dacă sub acoperirea lor şi motivate prin
- prin fapte pe care le fac alţii: oamenii, natura, ele se realizează tot felul de înşelăciuni şi imposturi
cosmosul, etc. şi el doar ia credit fără ruşine „divine” prin care societatea e trasă în tiranie şi
pentru ele? totalitarism iar individul în sclavie fizică şi psihică?
- De ce este deci zeul zeu? Cum a ajuns el prin 14. Cam mare preţ pui frate pe o poveste! Nu ţi
urmare, să fie (considerat) ca atare? se pare?
*** 15. Dacă nu ţi se pare ia-ţi te rog povestea ta
9.- În rezumat: Frate dragă ce e acela un zeu? „divină” şi mergi în pădure şi spune-o fiarelor de
Cine e deci Zeu/Zeul? Cum ajunge zeul zeu (cum a acolo, căci în societatea noastră, a oamenilor liberi,
ajuns zeul tău zeu)? De când până când este zeul tu nu mai ai loc!
zeu? De unde până unde este zeul zeu (se pare că 16. Tu ai renunţat la umanitatea ta: du-te deci
fiecare are domeniile lui separate de stăpânire între fiarele şi bestiile „divine” şi „profetice” cu care
psihică!)? vrei să trăieşti şi lasă-ne în pace cu poveştile tale
Şi unde este zeul? Pe unde zici că se mai „divine” de doi lei dacă nu vrei să ajungi să regreţi
ascunde? Şi apropo de ce se ascunde? că „te-a mâncat în fund” să te joci de-a impostorul
Câţi dintre zei sunt zei? Câţi dintre zei nu sunt divin în societatea noastră socioteistă.
zei? ***
Şi de ce zici că unii sunt şi alţii nu sunt... că

4.15
Noua Ordine Religioasă

17. În legătură deci cu orice aspect al existenţei implicaţiilor pe care aceasta le generează.
am experimenta la un moment dat pentru o - Cauzalitatea - motivaţia - De ce? - având în
înţelegere cât mai integrală a lui trebuie să vizăm vedere toate cele 6 Repere Existenţiale precedente
spre studiu următoarele 7 REPERE EXISTENŢIALE: putem în final să înţelegem cauzalitatea
- Acţiunea/ actul (activ/pasiv; conştient/ integratoare generatoare a acelei acţiuni/fiinţe într-
inconştient; explicit/ implicit) – Ce? - Ce se un spaţiu-timp specific, într-o cantitate - calitate
întâmplă, ce se face în mod real? particulară proprie şi într-un mod specific de
- Fiinţa/ existenţa/ obiectul/ starea / manifestare.
substanţa/ fenomenul... – Cine? - Cine face ***
acţiunea în mod real? 18. De exemplu pentru înţelegerea integratoare
- Spaţialitatea - spaţiul - poziţia - Unde? - (De a fiinţării noastre într-un moment existenţial dat
unde? Până unde?) - înţelegerea integrării exacte putem să ne întrebăm şi apoi să răspundem la
în spaţiu a acelei acţiuni şi/sau fiinţe. următoarele întrebări:
- Temporalitatea – timpul - trecut/ prezent/ - Ce fac (acum şi aici)?
viitor - Când? (De când? Până când?) - înţelegerea - Sau/şi Cine (mai) face?
integrării exacte în timp a acelei acţiuni şi/sau - Cum fac (ceea ce fac)? (De exemplu în mod
fiinţe. instinctiv – pe pilot automat, sau conştient?)
- Modalitatea – relaţia - forma/ esenţa/ - Unde sunt (acum)?
poziţia/ mişcarea/ schimbarea... - Cum? - - Unde am fost înainte şi unde voi merge (care
înţelegerea modului exact de manifestare a acţiunii este poziţia mea exactă în orientare temporală)?
şi/sau fiinţei; - Cât câştig (pe moment şi potenţial) din ceea
- Cantitatea şi calitatea - întinderea/ ce fac şi cât pierd (pe moment şi potenţial)?
dimensiunea – Cât? - înţelegerea mărimii - De ce fac ceea ce fac?
cantitative şi calitative a acelei acţiuni/fiinţe şi a

4. Filosofie, Ştiinţă şi Religie


1. Dintr-o anumită perspectivă orice filosofie cu acţiunile specifice care se manifestă în legătură
(sistem filosofic cât de cât închegat) este o religie directă cu fiecare din aceste trei instanţe majore
potenţială, o religie nedezvoltată şi ale Realităţii.
neimplementată material – la nivel de ritual, spaţiu 4. La fel cum de exemplu Arta răspunde nevoii
sacru, etc. umane de exprimare creatoare Religia în mod
2. Astfel dacă unui sistem filosofic oarecare similar apare şi se manifestă sub diferite forme
(manifestat doar la nivelul ideilor, conceptelor, pentru intermedierea/ înlesnirea Comunicării /
raţionamentelor şi ideologiilor) i se adaugă ritualuri Comuniunii cu Sinele (S), cu Celălalt (C) şi cu
şi alte aspecte specific religioase (spaţii sacre, Întregul/ Universul (U) - a Comunicării SCU.
promovarea unor „modele sacre”, „cler”, etc.) ***
orientate în direcţia favorizării comunicării/ 5. Vorbim deci de următoarele nevoi specific
comuniunii (cu Sinele, cu Celălalt, respectiv cu religioase:
Întregul) şi apoi se implementează (promovează) 5.1- nevoia de relaţionare directă şi ritualică
în largul societăţii (prin măsuri specifice luate de (simbolică) cu Sinele („sufletul propriu”) şi cu
diferiţi factorii politici/ administrativi de conducere Ceilalţi (în special cu ceilalţi oameni membrii ai
ai acelei societăţi) atunci el devine evident o religie propriului grup social: trib, naţiune, rasă şi specie)
(un sistem religios). implicată de necesitatea satisfacerii într-o formă
*** organizată specific (ritualic, ceremonial) a unor
3. Dacă Economia cuprinde în sfera ei mijloacele nevoi cum sunt cele specifice: nevoii de
intelectuale şi materiale de obţinere a produselor şi recunoaştere socială, de ajutorare şi sprijinire
serviciilor necesare pentru satisfacerea nevoilor şi reciprocă, de comunicare şi comuniune socială, de
dorinţelor individuale şi colective, iar Politica interacţiune şi acţiune socială comună (de grup)
cuprinde mijloacele de organizare şi administrare a ordonată şi bine organizată (şi astfel artistică:
acestui proces de satisfacere a nevoilor şi frumoasă – „dramatică”);
dorinţelor (a activităţilor de producere, distribuţie, 5.2- nevoia de relaţionare directă şi ritualică
etc. a produselor şi serviciilor necesare în acest (organizată) cu Întregul (Totul/ Universul/
sens) Religia e evident că se organizează în Cosmosul), nevoia de relaţionare dintre parte şi
legătură directă cu nevoia bazală a omului de întreg, dintre „peşte” şi „ocean”, dintre „fiinţă” şi
relaţionare (comunicare, comuniune, empatizare): tot restul existenţei („mediul fiinţial” - ceea ce îi
- cu Sine (propriul psihic/ cu lumea interioară), permite ei să existe); adică cu alte cuvinte, nevoia
- cu Celelalte fiinţe, obiecte, fenomene şi stări de adaptare optimă la mediul fiinţial proxim şi
(cu lumea exterioară) îndepărtat în care omul se manifestă;
- şi cu Întregul Existenţial (cu mediul totalizator 5.3- nevoia de relaţionare indirectă
care cuprinde în sine deopotrivă interiorul şi (intermediată) cu Întregul prin Simboluri Forţă ale
exteriorul) - pentru adaptare şi interacţiune optimă lui percepute ca fiind reprezentative pentru el dar

4.16
Radu Lucian Alexandru

în acelaşi timp şi ca fiind mult mai aproape de felul această comunicare şi comuniune (empatie) poate
specific de a fi al fiinţei care apelează la îmbrăca în principal patru forme majoritare (de
intermediere în relaţia ei cu Întregul (prin tot felul „acţiuni sacralizante”):
de forme antropomorfe (umane) de manifestare, -„rugăciunea” (discuţia/ adresarea directă şi/
respectiv prin alte forme generale familiare: sau intermediată, formală sau informală cu fiecare
animale, plante , elemente naturale...; din cele trei instanţe);
5.4- nevoi ale mentalului intuitiv-volitiv de - „meditaţia”/ reflecţia asupra diferitelor aspecte
găsire şi urmare a unor scopuri pe termen lung ale celor trei realităţi menţionate;
(tinzând spre infinit) pentru a genera astfel - ritualul simbolic / „magic” / ceremonial etc.
continuitate de acţiune şi stabilitate identitară celui - dansul, artele marţiale („dansurile şi luptele
care şi le asumă; sacre”).
5.5- nevoia de manifestare şi de organizare 9.3- Practicarea unor ritualuri (ceremonii) „de
armonioasă a societăţii concretizată prin trecere” - care marchează trecerea prin
dezvoltarea şi promovarea (impunerea) în evenimentele majore ale vieţii individuale (naştere,
societate a unor norme etice şi morale menite a pubertate, majorat, căsătorie, procreare,
proteja existenţa armonioasă a individului şi maturitate, boală, moarte, „înviere” etc.); sociale
societăţii. (începerea ciclului educativ, intrarea în ciclul
5.6- etc. productiv, urcarea în ierarhia socială, ieşirea din
*** ciclul productiv („pensionarea”), comemorarea,
6. În sensul satisfacerii acestor nevoi religioase, etc.) şi naturale (terestre: legate de schimbarea
în cadrul fiecărui fenomen religios în parte se anotimpurilor, de ciclurile agricole, de relaţionarea
dezvoltă, de către creatorii şi promotorii lui, un set cu fenomenele naturale (ploaia, vântul, norii, etc.)
de valori şi reguli particulare menite a reglementa respectiv cosmice: solstiţii, echinocţii, evenimente
gândirea şi acţiunea specifică în cadrul acelui grup. legate de fazele lunii, de eclipse, de ciclurile solare,
7. Aceste valori şi reguli apoi sunt promovate sau de alte evenimente cosmice, etc.).
prin intermediul unor povestiri/ mituri, a unor ***
expuneri raţionale, a unor exprimări simbolice 9.4- Practicarea unor ritualuri repetate periodic
(metaforice), etc. şi sunt întărite în psihicul (de mai multe ori pe zi şi/ sau zilnic/ săptămânal/
membrilor acelui fenomen religios prin Ritualuri de zetimal/ lunar/ centimal/ anual (terestru şi cosmic)
Trecere impregnate de prezenţa acestor Valori, Idei etc. în cadrul cărora sunt reamintite şi subliniate
şi Idealuri şi a unor Ritualuri de Reamintire valorile (ideile, conceptele, raţionamentele,
periodică a lor prin intermediul acţiunii directe a miturile, simbolurile, etc.) comune susţinute de
acelora dintre membrii acelei religii special acea comunitate – care fac astfel posibilă apariţia
desemnaţi şi pregătiţi în acest sens (potrivit unor şi manifestarea acţiunilor comune.
criterii şi a unui demers educaţional bine stabilit), 9.4.1 Aici sunt cuprinse şi ritualuri de
desfăşurate în cadrul unor spaţii „sacre” special „sacralizare/ resacralizare” periodică a individului,
desemnate/ construite. a casei lui, a diferitelor obiecte care îi aparţin, a
8. De aceea dacă am lua dintr-o religie sanctuarului, etc.
comunicarea / comuniunea/ empatizarea cu Sinele, 9.5- Locuri de întâlnire pentru grup („sacre”)
cu Celelalte fiinţe (cu semenii umani în special) şi care prin arhitectură şi imagistică (picturi,
fenomene, respectiv cu Întregul Existenţial sculpturi, simboluri, etc.) şi prin obiectele de decor
(realizată pe baza unor valori şi reguli specifice) amintesc de valorile de gândire şi acţiune comune
am vedea că nu ar mai rămâne acolo nici o religie. grupului respectiv.
*** 9.6- Oameni „sacrii” – care coordonează
9. Se pot identifica deci în mare, următoarele activităţile grupului servind şi ca exemplu de
şase condiţii cumulative necesare pentru apariţia comportament pentru acesta.
unui fenomen religios: ***
9.1- existenţa unui sistem de idei, concepte, 10. Vedem astfel că una din deosebirile majore
simboluri, mituri, „povestiri sacre”, axiome dintre un sistem politic şi unul religios este aceea
(credinţe), raţionamente, deducţii relativ că de obicei cel politic nu are Ritualuri (ceremonii)
„închegate” - împărtăşite în marea lor majoritate de Trecere specifice evenimentelor majore
de mai mulţi indivizi (minim 2, maxim nelimitat), (naştere, numire, pubertate, majorat, căsătorie,
sistem din care rezultă astfel o gândire şi o acţiune concepţie, boală, moarte) şi nici Ritualuri
de grup specifică. (ceremonii) Periodice (de exemplu săptămânale)
9.1.1 Din acest sistem conceptual fac parte de reamintire a valorilor împărtăşite de grup,
„povestea sacră/ mitică”, oamenii/ fiinţele „sacre/ desfăşurate în „spaţii sacre” special construite în
mitice” care apar ca promotori ai unor valori acest sens...
„sacre” considerate de acel grup ca fiind necesar a 11. Când însă un sistem politic îşi însuşeşte
fi respectate pentru atingerea unor ţeluri „sacre” pentru sine şi aceste elemente el devine în mod
(acceptate de majoritatea grupului) – care se evident un sistem religios.
îndreaptă de obicei în direcţia atingerii „nemuririi 12. Şi evident că atunci când un sistem religios
beatifice” şi a „trăirii paradisiace”. le pierde pe cele mai sus amintite (din cele 6
9.2- Susţinerea şi uşurarea Comunicării şi specifice) atunci el devine un sistem politic.
Comuniunii cu trei instanţe: Sinele, Celălalt şi ***
Întregul (sineitatea, alteritatea şi totalitatea) – 13. Când unei idei filosofice (unei teorii) i se

4.17
Noua Ordine Religioasă

aplică o metodă ştiinţifică de cercetare pentru a-i ***


verifica viabilitatea şi corectitudinea ceea ce rezultă 21. Astfel există sisteme filozofice (sisteme de
după verificare este Ştiinţă. idei, raţionamente, etc.) relativ închegate care dau
14. Dacă Ştiinţei obţinute astfel sau direct ideii un răspuns (mai mult sau mai puţin întemeiat
filosofice iniţiale (prin evitarea etapei confirmării ştiinţific) la majoritatea problemelor filosofice
ştiinţifice) i se adaugă un sistem filosofic (netestat fundamentale: fiinţa, omul, societatea, valoarea,
ştiinţific) sau unul ştiinţific de organizare şi utilitatea, binele, răul, sensul, comunicarea, viaţa,
administrare şi apoi el este comunicat/ promovat sufletul, întregul, moartea, nemurirea, etc. şi
(transmis), receptat/ înţeles şi în cele din urmă există încercări de filosofare (filosofii incomplete,
acceptat de către un grup din societate, atunci ea neînchegate funcţional, mai simple, mai restrânse,
devine după caz Politică Ştiinţifică, respectiv care tratează doar câteva din problemele filosofice
Neştiinţifică. fundamentale iar pe restul le ignoră.
15. Iar dacă acestui sistem politic ştiinţific 22. Şi mai există bineînţeles şi „filosofeli”:
respectiv neştiinţific (neverificat în privinţa sisteme neînchegate (de obicei dovedite ca fiind
pretenţiilor sale prin cercetare şi experimentare total incoerente la o analiză mai atentă) de opinii şi
ştiinţifică adecvată) i se adaugă Ritualuri „de păreri care nu sunt însoţite de nici un efort serios
Trecere” şi de „Reamintire” orientate în direcţia de întemeiere a lor şi nici de încercarea de
intermedierii şi sprijinirii Comunicări/ Comuniunii închegare a lor într-un sistem filosofic complex
SCU, el devine un sistem religios. relativ coerent (cel puţin într-un anumit context
*** cultural şi pentru momentul de timp specific în care
16. Din această perspectivă înţelegem de ce se manifestă) de raportare funcţională cu diferitele
Sistemul Religios apare de obicei ca fiind cel mai aspecte ale realităţii.
complex sistem dintr-o societate (dintre cele 7 ***
specifice celor 7 Raze) - anume deoarece cuprinde 23. Privită cel puţin din punct de vedere
în sine (de o manieră ştiinţifică sau neştiinţifică etimologic Filosofia presupune dragostea de
după caz): un sistem filosofic, o psihologie (dorinţa de/ căutarea de) înţelepciune (de ştiinţă)
specifică, un sistem economic şi politic specific şi o – ea apare astfel ca fiind aceea care precede
artă şi o ştiinţă specifică. Ştiinţa.
17. Astfel pretenţia pe care o are de multe ori 24. Din această perspectivă FiloSofia (dragostea
un fenomen religios sau altul, anume de a ieşi în de înţelepciune) este efortul de creaţie ideal-
faţă şi de a controla toate aspectele unei societăţi, conceptual-teoretică bazat pe cercetarea şi
se bazează pe cuprinderea în sine (într-o formă educaţia anterioară (pe ştiinţa existentă) menit a
mai mult sau mai puţin dezvoltată, respectiv aduce noi descoperiri ştiinţifice (o nouă
întemeiată ştiinţific) a tuturor elementelor mai sus înţelepciune în sensul cel mai legitim cu putinţă al
menţionate. acestui cuvânt).
*** 25. Astfel privită Filosofia este Propunerea unei
18. Recapitulând ideile precedente putem vedea Ştiinţe (a unei înţelepciuni) iar dacă aceasta se
deci că un sistem filosofic apare de obicei ca un verifică prin metodele şi procedeele ştiinţifice, prin
sistem de idei, concepte, raţionamente, constatări, cercetare şi experiment ştiinţific atunci ea
axiome etc. relativ închegat şi relativ complex (cel încetează să mai fie doar dragoste/ dorinţă de
puţin privit în contextul spaţio-temporar în care el Înţelepciune şi devine obiectul dorit: Înţelepciune
este creat), respectiv relativ întemeiat (care nu (ştiinţă).
apare din start ca fiind total absurd în majoritatea 26. Filosofia apare astfel ca fiind anticamera
afirmaţiilor sale pentru marea masă a indivizilor în ştiinţei: ea este cea destinată a mărşălui perpetuu
timpul cărora el este creat), de raportare la sine şi în avangarda ştiinţei.
la ceilalţi (oameni, alte fiinţe, obiecte, fenomene, ***
stări, etc.) precum şi la mediul fiinţial (Întregul/ 27. Un sistem filosofic cuprinde de obicei trei
Universul) care le cuprinde pe toate acestea (privit tipuri de valori:
din perspectiva a diferite nivele simbolice şi reale - centrale – cele în jurul cărora este închegat tot
de cuprindere şi manifestare ale lui). sistemul filosofic (care formează coloana lui
19. Dacă acestui sistem filosofic i se adaugă o vertebrală) – aici se includ Idealurile şi Ţelurile
acţiune sistematică bine organizată, de convingere propuse spre atingere;
a cât mai multor indivizi, de utilitatea valorilor pe - secundare – care sunt generate aproape
care el le promovează, urmată de receptarea şi automat de valorile centrale în vederea detalierii şi
acceptarea (directă sau indirectă, explicită sau manifestării lor prin diferite aspecte specifice de
implicită) a acestora de către un grup de indivizi, implementare/ realizare concretă;
ceea ce rezultă este un sistem politic – un sistem - terţiare – valori puse pentru ornamentarea şi
care face posibilă realizarea unor acţiuni comune „înfrumuseţarea” artistică (emoţională) a
de către membrii acelui grup social bazate pe sistemului (cuprind de exemplu reprezentări
valorile comune promovate de sistemul filosofic artistice, simbolice, narative ale primelor două
pomenit, asumate ca atare de acel grup. tipuri de valori).
20. Apoi dacă acestui sistem politic i se adaugă 28. Fiecare valoare centrală generează anumite
şi Ritualuri şi un Spaţiu „sacru” dedicat acelor tipuri specifice de componente cognitive şi
Valori/ Idealuri şi Comunicării/ Comuniunii SCU, se informaţionale şi invers - urmărindu-le pe aceste
obţine un sistem religios. componente concrete putem identifica valorile

4.18
Radu Lucian Alexandru

centrale care le susţin. Universale (de exemplu prin inhibarea/


29. Bineînţeles că de multe ori, mulţi oameni se împiedecarea dezvoltării în cadrul lor a Ştiinţei şi/
mulţumesc cu „ornamentele” şi nu mai văd din sau a Artei şi/sau a Filosofiei, etc.).
cauza lor valorile primare şi secundare. 38. Acestea sunt evident religii deformate,
30. Acest lucru le este dăunător lor din mai eşuate, bolnave, handicapate!
multe considerente. 39. Şi în cele din urmă vorbim iată şi de religii
31. În primul rând, dacă aceste valori prime delirante – vorbim de delirul religios – care aruncă
(generatoare) sunt bune (utile) a fi reperate şi la întâmplare, în mod vădit împrăştiat, parţial,
însuşite conştient de individ şi ele nu mai pot fi incomplet, incoerent tot felul de fraze „inspirate”
reperate şi uşor conştientizate din cauza despre diferite aspecte ale realităţii.
„ornamentelor” (miturilor, tradiţiilor „populare”, 40. Acestea evident cu greu le putem numi
povestirilor, simbolurilor, etc.) care le acoperă, religii, din moment ce apare de la o poştă că ele
puterea lor de ajutor (utilitate) se pierde astfel sunt doar deliruri şi halucinaţii „spirituale”, demne
considerabil. de luat în serios doar în cadrul spitalelor de
32. Apoi, dacă aceste valori generatoare se psihiatrie şi doar de către pacienţii acestora,
dovedesc a fi rele (neutile, dăunătoare) este greu respectiv de doctorii de acolo (fiecare dintre aceste
să le fie vădită orientarea negativă dacă nici măcar două categorii având bineînţeles motive şi scopuri
nu le este percepută prezenţa (dacă ele nu apar specifice pentru o atare abordare serioasă).
direct ci doar voalat sub mituri, tradiţii şi ***
simboluri). 41. Ştiinţa şi tehnica cuprinde toate acele
*** cunoştinţe (legi de organizare, de funcţionare, etc.)
33. Din perspectiva celor 7 Raze putem vorbi de şi maşinării, tehnologii şi metode de cercetare
următoarele tipuri de filosofii (teorii propuse spre dovedite în mod evident pentru toată lumea ca
verificare ştiinţifică): fiind veridice şi funcţionale.
- filosofie fundamentală (filosofia filosofiei); 42. Filosofia (teoria) poate să devină ştiinţă
- filosofia psihicului („sinelui”/ „sufletului”) - dă doar în măsura în care trece testele de acceptare
naştere sistemelor filosofice psihologice – care prin ale acesteia.
verificare ştiinţifică devin sisteme psihologice; 43. În rest ea nu este decât vorbă goală lipsită
- filosofie economică; de conţinut!
- filosofie politică; ***
- filosofia artei; 44. Demersul folositor pentru umanitate de
- filosofie religioasă – care generează teorii de manifestare a filosofiei, ştiinţei şi religiei este astfel
organizare religioasă optimă a unui societăţi – a următorul:
căror veridicitate şi utilitate ar trebui să fie imediat - odată apărută Filosofia (ipoteza, ideia,
verificată prin cercetare şi experiment ştiinţific teoria) despre diferite aspecte ale realităţii, ea
atent controlat. trebuie imediat verificată temeinic prin metoda
- filosofie ştiinţifică (a ştiinţei) – prin care se ştiinţifică: dacă se dovedeşte corectă filosofia
emit ipoteze şi teorii necesar a fi demonstrate devine ştiinţă (teoria devine practică); dacă se
ulterior, în domeniile „tari” ale ştiinţei: fizică, dovedeşte ca fiind nevalidă ea se aruncă la coşul
chimie, biologie, astronomie, matematică, de gunoi al fratelui creator şi se caută o alta validă;
informatică, etc. - odată devenită ştiinţă ea trebuie difuzată în
*** societate pentru ca să poată fi folosită ca atare de
34. Ca să apară ca fiind suficient de închegat toţi cei interesaţi – sub forme specifice (economice,
(cu pretenţii de universalitate) un Sistem Filosofic psihologice, politice, religioase, etc.);
trebuie să dezvolte teorii ştiinţifice, la un nivel - iar dacă acestor forme li se adaugă Ritualuri şi
acceptabil pe fiecare din cele 7 Raze (chiar dacă nu spaţii „sacre” desemnate explicit comunicării/
în toate la fel de consistent). comuniunii SCU, ele devin Religii Ştiinţifice.
35. Apoi pentru ca un sistem religios să fie ***
consistent (coerent) trebuie să cuprindă în sine 45. Cum însă ştiinţa şi metodologia ştiinţifică de
doar acele filosofii (de natură psihologică, cercetare a lumii este o invenţie relativ recentă în
economică, politică etc.) care au fost demonstrate istoria umanităţii de cele mai multe ori în trecut se
ca fiind viabile şi veridice în urma unui proces de sărea peste etapa verificării ştiinţifice a teoriei şi se
verificare ştiinţifică a enunţurilor (pretenţiilor) lor. trecea direct la împrăştierea ei în societate.
36. Un sistem religios care cuprinde în sine 46. Astfel au rezultat în societate enorm de
filosofii care sunt demonstrate ca fiind neveridice multe erori (/orori) şi sisteme filosofice
din punct de vedere ştiinţific şi mai mult chiar disfuncţionale, aproape în întregime neveridice
nefolositoare din punct de vedere uman (al (bazate doar pe imaginaţie sterilă şi pe minciuni şi
intereselor umanităţii în ansamblul ei) este un şarlatanii) care s-au transformat în nenumărate
sistem religios cel mai probabil pus fie în slujba religii „erori”, multe dintre ele din păcate încă
intereselor meschine ale unor şarlatani, fie a unor persistente în societatea actuală.
bolnavi psihici. ***
37. Putem vorbii deasemenea de religii 47. Filosofia este o intuiţie, o imaginaţie, o
incomplete (de încercări eşuate de realizare a unor construcţie conceptuală (ideatică), o teorie, o
religii) atunci când în cadrul lor nu sunt tratate previziune (o „profeţie”) care trebuie ulterior să fie
consistent toate cele 7 Raze ale Cunoaşterii supusă cercetării prin metoda ştiinţifică dacă vrea

4.19
Noua Ordine Religioasă

să nu rămână doar la stadiul vorbelor goale de verificată deocamdată, ea rămâne o incertitudine:


conţinut. ceva care nu poate fi nici confirmat nici infirmat –
48. Iar dacă trece testul acesta, filosofia devine dar atenţie pentru cei care fac deducţii de doi lei:
ştiinţă: intuiţia devine evidenţă, teoria devine ceea ce nu se poate verifica nu este automat ceva
practică, imaginaţia devine percepţie directă, real şi veridic – ci este doar ceva care nu se poate
previziunea devine fapt împlinit. verifica şi atât!
49. Dacă nu îl trece nu este nimic mai mult 51. În plus chiar dacă nu se poate infirma cu
decât o filosofie ratată: o intuiţie înşelătoare, o certitudine o teorie de multe ori ea poate fi
imaginaţie sterilă, o teorie goală de conţinut, o respinsă cu o foarte mare probabilitate pe baza
profeţie falsă. unor probe colaterale şi a unor implicaţii absurde
50. Iar dacă prin cercetare ştiinţifică nu poate fi pe care ea le-ar avea dacă ar fi adevărată.

5. ReligioLogia
1. Ştiinţa religioasă (a religiei) – religiologia – - nevoia de siguranţă (de diminuare a neliniştii
are ca obiect de studiu fenomenul religios cu toate şi anxietăţii „sociale” prin găsirea în grup a unui
componentele sale: ritualuri şi ceremonii, doctrină sprijin la nevoie, a unei surse de apărare împotriva
(învăţătură), mituri şi povestiri, structură ierarhică, unor factori agresivi externi, etc.);
locaşuri de cult, raportul cu diferite aspecte ale - nevoia de orientare idealistă (pe baza unor
cunoaşterii umane (cu filosofia, politica, economia, scopuri şi ţeluri stabilite pe termen mediu şi lung);
arta, ştiinţa etc.), etc. - nevoia de manifestare etică şi morală (ca
2. În cadrul religiologiei se studiază garanţie a menţinerii existenţei armonioase a
mecanismele de manifestare a diferitelor fenomene grupului);
religioase şi ezoterice (religii, mişcări religioase, - nevoia de regăsire identitară precisă şi prin
secte, societăţi secrete şi discrete, etc.). aceasta de realizare a unor obiective comune
*** membrilor grupului religios respectiv (satisfacerea
3. În acest sens se realizează: nevoilor şi obţinerea unui anumit statut de putere
3.1- studii atente de identificare a care să le permită să supravieţuiască şi să se
componentelor majore şi minore (de natură înmulţească);
biologică, psihologică, socială, individuală, etc.) ale - etc.
unui fenomen religios în genere – pornind de la - sau diferite nevoi economice, politice,
studiul analitic al diferitelor manifestări religioase artistice, etc.
existente sau trecute; 3.7- identificarea legilor de organizare şi
3.2- clasificări a acestor fenomene după criterii manifestare generală a fenomenului religios;
precis stabilite; 3.8- studii ale legăturilor mai mult sau mai
3.3- valorizări ale lor din punct de vedere a puţin puternice pe care fenomenul religios în
diferitelor interese ale indivizilor şi umanităţii în genere (respectiv fiecare fenomen religios
genere; particular) îl are cu diferite aspecte de manifestare
3.4- „arbori genealogici religioşi” pentru fiecare ale celorlalte 6 raze: cu economia, politica,
din aceste fenomene religioase pentru a li se stabili filosofia, psihologia, arta şi ştiinţa;
cu precizie sursele lor de inspiraţie, contextul 3.9- studii ale factorilor de influenţă imediată pe
religios în care s-au format, împrumuturile pe care care diferite aspecte ale realităţii (cum sunt cele
le-au făcut din alte religii şi alte influenţe cauzale specifice visului, tendinţelor tiranice şi totalitare,
(biologice, psihologice, politice, economice, etc.) comportamentelor şarlatanice, nebuniei,
care au contribuit la crearea şi răspândirea lor în imaturităţii psihice, sclaviei psihice, etc.) îl au
societate; asupra creării unei percepţii specifice în legătură cu
3.5- studii ale procesul de „selecţie naturală aspecte religioase cum sunt cele de „suflet”,
religioasă” pentru a înţelege care au fost (şi sunt) „spirit”, „zeu”, „demon”, „profet/ avatar”, „întreg”,
factorii care avantajează supravieţuirea şi „viaţă după moarte”, „răsplată/ pedeapsă post-
expansiunea unui fenomen religios în societate mortem”...
(sprijinul factorilor politici, apelul la un număr cât 3.10- studii ştiinţifice întemeiate de revelare a
mai mare de indivizi, modul de organizare efectelor psihice şi fizice reale pe care le au asupra
administrativă în cadrul unui fenomen religios, indivizilor diferite tipuri de rugăciuni (în funcţie de
activitatea susţinută de „prozelitism”, „tehnicile de întinderea lor, ritmicitatea cu care sunt făcute,
îndoctrinare” şi de „control psihic” folosite, obiectul spre care se îndreaptă, efectele scontate,
existenţa „clerului”, etc.); etc.); meditaţii (tot aşa în funcţie de durata lor,
3.6- studii ale comportamentului religios din ritmicitatea cu care sunt făcute, obiectul de
punct de vedere al necesităţilor şi dorinţelor concentrare, forma lor, etc.); ritualuri...; tehnici
psihologice ale unui individ – cum ar fii: „psihoterapeutice”, etc.
- nevoia de comunicare, de comuniune 3.11- studii ale impactului fenomenului psihic al
(empatie), de apartenenţă la un grup (de credinţei dogmatice asupra psihicului în general,
manifestare comunitară); mai ales pentru înţelegerea aspectelor negative pe

4.20
Radu Lucian Alexandru

care aceasta le generează asupra personalităţii suprapun: acela de „zeu” şi acela de „tot” (întreg,
celui afectat - pentru a indica astfel modalităţile de univers, etc.).
eliminare a ei din mentalul lui; ***
3.12- studii ale impactului autosugestiei, al Alte constatări şi observaţii:
efectului placebo, al autohipnozei, al hipnozei de
grup, etc. atunci când acestea sunt folosite sub 15.- Numărul de ritualuri religioase (verbal -
acoperirea rugăciunii, meditaţiei, ritualului şi a gestuale) identice efectuate de un individ într-o
altor tehnici de „perfecţionare spirituală”; perioadă dată de timp (o zi, o lună..) este de obicei
3.13- etc. invers proporţional cu gradul de sănătate psihică a
4. Prin munca de cercetare ştiinţifică mai sus individului respectiv.
menţionată se identifică legile generale (biologice, 15.1 Astfel cu cât un individ efectuează într-o
psihologice, sociologice, etc.) care ghidează perioadă scurtă de timp mai multe ritualuri identice
manifestările specifice fiecărui fenomen religios cu atât creşte probabilitatea de a se îmbolnăvi
particular. psihic de obsesii, paranoia, personalitate dublă,
5. Aceste legi şi teorii se identifică, se enunţă şi dependenţă verbal-gestuală de cuvinte şi gesturi
apoi se verifică prin studii şi experimente ştiinţifice „magice”, etc.
atent controlate. 15.2 Apoi dacă anumite ritualuri (verbale şi
*** gestuale) ajung să fie efectuate de o manieră
6. De ce folosim pentru această ştiinţă numele identică de mai multe ori pe zi (pe o perioadă
de religiologie şi nu pe acela de teologie? îndelungată – mai mult de câteva luni) atunci
7. Simplu: teologia este „ştiinţa despre zeu” îmbolnăvirea psihică (de natură religioasă) este
(zei), pe când religiologia studiază toate aspectele aproape garantată.
manifestărilor religioase (şi nu doar pe acelea 16.- Caracterul anti-individual (sclavagist – anti
legate strict de studiul unor „zei” ipotetici). libertăţi individuale) al unei religii creşte în mod
8. Teologia, ca ştiinţă a studierii fenomenului proporţional cu gradul de libertate socială care li se
„zeiesc”, studiind astfel toate „zeităţile” „existente” acordă întemeietorilor, conducătorilor şi „zeităţilor”
pe baza unor observaţii şi experimente ştiinţifice (acolo unde este cazul) specifice acelei religii.
atent controlate, este doar o parte a religiologiei – 16.1 Lipsa de control democratic asupra
o subramură de studiu a ei. activităţii sociale a acestora duce în mod inevitabil
9. Teologia trebuie să abordeze fenomenul la instaurarea în societate a tiraniei religioase (a
„zeiesc” din cât mai multe perspective posibile tiraniei „divine” şi a totalitarismului „spiritual”).
(biologice, politice, psihologice, economice, etc.) ***
pentru a-i înţelege adevăratele fundamente şi 17.- În esenţă (faptă) o religie este 90 la sută
adevăratele mecanisme de manifestare în acţiune faptică specifică (ritual, ceremonie,
societatea omenească. instituţii sociale specifice, etc.) şi maxim 10 la sută
10. Sunt luate astfel în calcul ipotezele până teorie (doctrină), sau altfel spus cel puţin 90 la
acum cel mai credibile: anume, ale „zeului” ca fiind sută din membrii unei religii cunosc doar formele ei
o simplă creaţie mentală (imaginară) a unor de manifestare (acţiunile faptice pomenite) şi
psihice aflate în nevoie de „factor ultim” de foarte puţin (şi superficial) sau chiar deloc doctrina
stabilitate, nevoie concretizată de cele mai multe (ideile) ei.
ori negativ în devieri psihice (deliruri gradomaniace 17.1 Din acest considerent (al impactului social
şi schizofrenice) sau în strategii de înşelare a al formelor specifice ale unei religii) putem spune
vigilenţei celor aflaţi în nevoie psihologică fără să greşim prea mult că forma ritualică (cu tot
(intelectuală, emoţională, etc.) de „factor ultim de ce cuprinde ea – demers ritualic specific, obiecte şi
stabilitate”. spaţii „sacre”, indivizi care „oficiază”, întâlniri
11. Dar se pot lua în calcul şi ipoteze foarte comunitare, etc.) a unei religii este acea religie.
puţin probabile cum ar fi cele ale existenţei „unor
ciudăţenii ale naturii” numite de unii „zei” cu
caracteristicile specifice acestora, sau a Abordare prevăzătoare
manifestării lor sub forma unor fiinţe extraterestre
super evoluate cel puţin tehnologic, etc. 18. Trebuie conştientizat de către societate
12. Această abordare trebuie însă apropiată cât faptul evident că nu toate religiile existente sunt la
mai ştiinţific şi experimental cu putinţă. fel de bune, ba mai mult chiar că multe dintre ele
13. Apoi în funcţie de efectele concrete pe care sunt rele de-a dreptul, ducând la degradarea
le presupune existenţa „zeilor” pentru individ şi umană a celor care le cad în plasă.
societate trebuie să fie gândite măsurile cele mai 19. De aceea în cadrul Religiologiei şi al
armonioase, utile şi optime de luat, pentru TransReligiei trebuie cercetate cu atenţie şi maximă
interacţiunea socială cu aceşti „zei” imaginari (de putere de discriminare toate religiile, sectele,
tip delir psihotic sau doar de tip „factor ultim” de cultele, ideologiile, etc. pentru a descoperii în ele
înşelare) sau de tip extraterestru „superdezvoltat”, efectele negative (fizice şi psihice) pe care le
respectiv „ciudăţenii ale naturii”. generează pentru individ şi societate şi a le
14. În ceea ce priveşte abordarea „zeului” ca denunţa public pe acestea pentru a fi cunoscute de
fiind Întregul (totul/ cosmosul) considerăm că oricine nu vrea să fie afectat de ele şi pentru a se
această abordare nu face decât să aducă o putea lua astfel măsurile necesare pentru
confuzie inutilă între două concepte care nu se înlăturarea cauzelor reale (religioase, politice,

4.21
Noua Ordine Religioasă

psihologice, filosofice, economice, etc.) ce mii de ani) nu este o dovadă a neafectării lor de
generează aceste efecte nedorite. impostură, nebunie şi înşelăciune – mai ales că în
20. În acelaşi sens trebuie abordat ştiinţific acest domeniu religios nu a existat niciodată o
orice fenomen pretins a fi „supranatural” şi politică publică seculară de organizare legislativă
„miraculos” pentru că de cele mai multe ori (în coerentă şi obiectivă (nepartinică) a lui.
99,9 la sută din cazuri) aceste „miracole” nu sunt ***
decât „trucuri de doi lei” şi „magii de bâlci” 29. Cercetarea tuturor aspectelor unei religii
concepute de cei care le fac pentru a amăgi pe cei trebuie să se facă cu obiectivitate ştiinţifică şi cu
care asistă la „spectacol” şi a profita apoi de pe întemeiere adecvată, rezultatul ei fiind astfel foarte
urma lor în cele mai diverse moduri imaginabile cu bine fundamentat dar în acelaşi timp deschis
putinţă. criticii constructive şi îmbunătăţirii continue cu noi
21. Trebuie cercetate şi denunţate prompt toate descoperiri ştiinţifice care pot apare pe parcurs.
abuzurile psihice, sexuale, financiare, materiale, 30. Cercetătorul TransReligios face aceste
familiale, de conştiinţă, etc. pe care le fac în mod cercetări atente ale tehnicilor religioase şi spirituale
intenţionat tot felul de religii dogmatice, cu porniri de „însclavizare psihică”, de „control al minţii”, de
tiranic „divine”. „influenţare mentală” folosite de toate religiile
22. Trebuie conştientizat că minciuna şi dogmatice, pentru a le putea înţelege mecanismele
înşelăciunea nu ocolesc deloc domeniul religios ci de acţiune şi astfel a se putea feri de a le cădea în
chiar dimpotrivă - ele se lăfăie momentan în cadrul capcană şi a le putea denunţa apoi în cadrul
lui chiar mai mult decât în orice alt domeniu al societăţii, pentru ca şi alţi indivizi să se poată feri
activităţii sociale. de răul lor.
23. Aceasta este pentru unii o constare 31. El face aceasta pentru că-şi iubeşte
dureroasă: pentru omul liber însă, nu este decât aproapele şi nu vrea să-l lase în suferinţă, dar nu-l
punctul realist, obiectiv şi necesar de pornire obligă însă pe acesta să iasă din ea, dacă constată
pentru realizarea procesului de asanare şi curăţare că „victima” acestor religii dogmatice în mod
a acestui domeniu social de toate lepădăturile conştient (în deplină cunoştinţă de cauză şi fără a fi
„divine” care îl pângăresc cu faptele lor animalice şi forţată în vreun fel) vrea să rămână în suferinţă.
bestialice. 32. Oricum nu ar putea să o facă deoarece
24. Şi poate veţi întreba unii din voi: dar de ce fiecare om este individual responsabil pentru
să ne batem capul cu toţi nebunii şi cu tot felul de alungarea suferinţei psihice proprii prin efectuarea
afirmaţii evident tâmpite? unor acţiuni armonizatoare specifice.
25. Simplu: pentru că fraţi de-ai noştri care nu 33. În plus, fiecare are pe lângă dreptul la
au fost la fel de atenţi ca şi noi acum suferă din fericire şi dreptul la suferinţă – are dreptul să
cauza acestor nebuni şi/sau idioţi, ca să nu mai sufere din proprie iniţiativă (să fie masochist,
vorbim de şarlatani. sinucigaş, etc.) cel puţin atâta timp cât prin
26. E drept că e oarecum şi vina lor că au căzut suferinţa lui nu deranjează pe alţii (suferă în
în capcane aşa de evidente cum sunt cele specifice particular) şi nu vrea să-i facă şi pe alţii să sufere
credinţei dogmatice, dar e şi vina noastră ca şi alături de el (să transmită în societate pornirile sale
indivizi şi ca societate că îi lăsăm în pace pe aceşti masochiste, sinucigaşe şi/sau criminale).
şarlatani religioşi să-şi întindă capcanele lor 34. Omul TransReligios vrea să-i ajute pe toţi
credincioase perfide peste tot în jurul nostru. cei afectaţi de boala psihică a credinţei dogmatice
27. Armele de denunţare a acestor şarlatanii şi să scape de ea, deşi ştie că pentru mulţi dintre cei
imposturi religioase bazate pe tot felul de credinţe afectaţi cu VCD este deja prea târziu – boala
dogmatice sunt simple: credinţei a progresat în cazul lor într-atât încât este
- informarea insistentă bazată pe argumente ireversibilă (în curând va duce la distrugerea lor
solide şi irefutabile, a celor „fraieriţi spiritual” de psihică şi fizică totală).
înşelăciunea la care sunt supuşi (informare cel 35. El vrea să-i ajute pe toţi cei ţinuţi în lanţuri
puţin la fel de insistentă ca şi încercările lor de a religioase („pentru binele lor”) să se elibereze de
aduce în mod inconştient şi pe alţii să cadă în acestea şi poate să facă aceasta arătându-se lor ca
aceeaşi capcană în care au căzut şi ei); un viu exemplu de încarnare deplină a libertăţii
- încurajarea continuă a dialogului sincer (lipsit religioase autentice şi de promovare idealistă a
de ipocrizii, prejudecăţi şi nesincerităţi) şi a tuturor valorilor cu adevărat spirituale ale
dialogului critic constructiv asupra problemelor în umanităţii.
cauză; 36. Trebuie astfel să nu ne ascundem după
- proteste individuale şi colective împotriva deget: oricât am dori noi să nu fie aşa „răul” există
menţinerii în societate a şarlataniilor religioase şi în domeniul religios-spiritual!
respective; 37. El există în interiorul nostru (la nivel psihic
- demersuri oficiale susţinute şi bine întemeiate sub forma raţionamentelor greşite, a aşteptărilor
îndreptate spre factorii de decizie dintr-un stat false, a credinţelor dogmatice, etc.; la nivel fizic
pentru a le determina să ia măsurile legale care se sub forma viruşilor, bacteriilor patogene..) şi în
impun pentru împiedecarea manifestării în aceea afara noastră: în societate (manifestat sub forma
societate a oricărei forme de impostură religioasă. elementelor perturbatoare ale armoniei ei: hoţi,
28. Şi să ne înţelegem bine – nu includem aici bătăuşi, criminali, înşelători, impostori, etc. şi sub
doar unele din religiile şi sectele nou apărute, ci forma ideologiilor, religiilor, politicilor, filosofiilor
toate religiile dogmatice: vechimea lor (chiar şi de care permit manifestarea pe scară largă în

4.22
Radu Lucian Alexandru

societatea umană a acestor componente antisociale propriului adevăr, iar societăţile în care se
dându-le tot felul de justificări puerile, care mai de manifestă au şi ele adevărurile lor specifice pe care
care mai „spiritual-animalice”. le susţin şi le promovează.
38. A ne face că nu îl vedem atunci când se 42. Aceste adevăruri nu sunt însă infailibile şi
manifestă, a întârzia să luăm atitudine concretă absolute.
împotriva lui nu face decât să ne mărească 43. Ele sunt mereu perfectibile/ corectabile,
suferinţa pe care el ne-o cauzează (ca durată şi ca dacă se dovedesc a fi eronate parţial sau total (a
intensitate a ei). nu fi de fapt adevăruri).
39. A privi în altă parte atunci când răul 44. Adevărul Social este astfel aprobat tacit sau
(propriu, individual şi social) se manifestă implicit de majoritatea membrilor acelei societăţi şi
înseamnă a alunga din noi Spiritul Idealistic, a ne nu are nevoie de o altă autoritate care să-l susţină
depărta de Sursele Armoniei, a alunga din noi decât această majoritate.
Umanitatea, a alunga din noi Binele, Dreptatea şi 45. Acest Adevăr social este gândit de oameni
Libertatea. pentru oameni şi el este ales de societăţile care îl
40. În lupta contra răului social vorbele (de adoptă – de aceea el poate fi astfel (şi trebuie să
orice natură ar fi ele) nu ajută prea mult: aici doar fie) oricând schimbat ulterior de acestea, dacă se
faptele concrete contează! dovedeşte a fi eronat.
41. Cercetătorul SocioReligios este purtătorul

6. „Revelaţia” Întregului
1. Întregul/ Cosmosul/ Universul este peste tot unitar cel puţin din punct de vedere al fiinţării)
la fel cum un metaforic „Ocean Infinit” ar fi peste există trei erori fundamentale (de natură
tot, iar „peştii” (oricare dintre ei) sunt doar parte religioasă) de percepţie: confundarea Întregului cu
din el: îi cuprinde pe toţi în sine - dar el nu este un Partea; reducerea Întregului la Parte şi extinderea
„peşte”. (expansionarea) Părţii la Întreg.
2. La fel cum o cireadă de vaci împreună cu 13. Primul tip de eroare perceptivă şi
pajiştea pe care paşte nu este o Vacă Infinită!... nominativă (de numire) este acela de a considera
3. La fel cum mulţimea de scaune dintr-o casă că o Parte este identică cu Întregul sau că Întregul
împreună cu casa în care stau nu sunt un Scaun este identic cu una din Părţile sale (oricare ar fi
mai Mare. aceasta şi orice „natură” ar avea ea).
*** 14. Această eroare e pur şi simplu o eroare de
4. La fel cum un Element al unei Mulţimi nu este numire pentru că se dă acelaşi nume la două
Mulţimea din care el face parte! - aceasta este realităţi clar distincte şi foarte uşor discernabile
logică elementară şi percepţie elementară. una de alta: Părţii şi Întregului din care ea face
5. Oricât de mare ar fi un Element al unei parte.
Mulţimi dacă mai sunt date în existenţă şi alte 15. E ca şi cum în loc să numeşti mulţimea
Elemente în acea Mulţime atunci acel Element vacilor cireadă, ai zice că această mulţime este tot
particular nu este Mulţimea în întregul ei ci doar o o vacă; e ca şi cum ai numi mulţimea scaunelor
parte a acelei Mulţimi. dintr-o casă scaun (un scaun mai mare), etc.
6. La fel cum Soarele nu este Sistemul Solar, şi 16. Mulţimea nu este de aceeaşi specie ca şi
cum Sistemul solar nu este Galaxia şi cum Galaxia elementele ei, nu este de aceeaşi natură ca şi
nu este Universul... elementele ei!
7. La fel cum Soarele nu este o planetă mai 17. Această eroare de numire prin care este
mare şi cum Galaxia nu este un Soare mai mare! numită o mulţime de elemente cu acelaşi nume ca
*** numele unuia din elementele ei componente este o
8. Întregul nu este Partea (oricare ar fi ea) şi greşeală în sensul cel mai profund al acestui
Partea nu este Întregul! cuvânt, pentru că ea nu face decât să creeze
9. Întregul/ Cosmosul/ Universul nu se reduce confuzii inutile foarte uşor evitabile dacă ar exista
la nici una din părţile sale şi nici una din părţile simpla bunăvoinţă de a numi cu nume distincte
sale nu poate deveni Întregul/ Cosmosul/ Universul (diferite) două realităţi evident distincte (diferite)
atâta timp cât mai este o altă Parte cât de mică, în pentru oricine este dedicat cu sinceritate percepţiei
afara ei în Întreg. Adevărului şi Realităţii.
10. Întregul şi Partea sunt interdependente şi
una nu poate exista fără cealaltă. „Mister” sau „tâmpire a minţii”?
11. Dar aceasta nu înseamnă că Întregul este
Parte sau că Partea este Întreg – ele nu se 18. E drept că unii semeni ai noştri aleg să
confundă una cu cealaltă şi nici nu se reduc una la numească această eroare (cu grad foarte apropiat
cealaltă. de rudenie cu idioţenia sau cu viclenia cea mai
*** crasă - după caz) „mister al treimii, al pătrimii, al
12. În percepţia Întregului/ Cosmosului/ cincimii” etc. sau „mister al întrupării/ manifestării
Universului (a tot ceea ce există privit ca un întreg divine” - dar oricum ar numi-o pe aceasta ei nu fac

4.23
Noua Ordine Religioasă

decât să dea o formă verbală (extrem de sterilă şi 29. Oricum, pe oricare ar fi ales-o, în lumina
jalnic lipsită de consistenţă), propriei prostii şi Adevărului tot nu ar fi contat – iar aberaţia pe care
incapacităţii lor intelectuale şi perceptive de a face ei o susţin tot tâmpenie intelectuală ar purta ca
o distincţie aşa de simplă, de o natură aşa de nume.
elementară. 30. Unde mai punem că în plus fiecare astfel de
*** „handicapat intelectual” (sau după caz şarlatan
19. Mulţimea fiinţelor, obiectelor, stărilor şi perfid) îşi însuşeşte cu aroganţă nesfârşită doar
fenomenelor existente nu este identică cu nici una pentru sine acest drept „divin” de a numi „Casa”, în
din fiinţele, obiectele, stările şi fenomenele loc de „Casă” cum se cuvine (de dragul clarităţii, al
particulare care sunt în ea (de orice natură ar fi coerenţei şi al corectitudinii), cu numele arbitrar de
ele) de aceea nici un element al ei nu trebuie numit „cărămida x”, sau „cărămida y” sau „cărămida z” în
ca fiind Mulţimea a Tot Ceea Ce Există. funcţie de care dintre aceste „cărămizi” i se pare lui
20. Iar în măsura în care această Distincţie mai „divină” în virtutea unor vedenii/ halucinaţii
Elementară nu este făcută, acest lucru nu este un sau a unor interese ascunse pe care le are de
„mister” ci este doar o tâmpenie (sau după caz o câştigat prin promovarea confuzie unei anumite
şarlatanie) intelectuală crasă. Părţi cu Întregul din care ea face parte.
*** 31. Aceste denumiri fundamental eronate sunt o
21. E ca şi cum ai zice de exemplu că o haită de mie şi una de denumiri aiurea care le încarcă
câini şi un câine oarecare din acea haită este unul minţile „duse cu sorcova” (sau doar viclene după
şi acelaşi lucru!?? caz) şi le fac astfel (pe a lor şi/sau pe ale victimelor
22. E ca şi cum ai zice că o cărămidă oarecare lor) incapabile să mai facă distincţii elementare şi
din zidurile unei case este identică cu casa sau că, astfel să discrimineze între Parte şi Întreg - între
casa e tot una cu acea cărămidă specifică!? un Element oarecare şi Mulţimea din care el face
23. În loc ca în mod evident să i se zică „casei” parte (cu consecinţele de rigoare: paralizarea
„casă” şi „cărămizii” „cărămidă” unii îi zic „casei” psihică totală sau parţială, temporară sau definitivă
„cărămidă” (îi zic de exemplu Întregului, „omul-zeu a victimelor acestei halucinaţii intelectuale cu
X”) – iar de aici (din lipsa efectuării acestei pretenţii neruşinate de „discurs divin”).
distincţii elementare) se nasc toate confuziile şi 32. Şi pornind de la această confuzie de nume
halucinaţiile intelectuale şi „mistice” pe care doar (intenţionată sau mai puţin intenţionată) aceşti
cineva care a lăsat prin îndoctrinare să i se şarlatani intelectuali fac apoi nişte manifestări
prăjească creierii le poate face (sau care o face în reducţioniste „de stă mâţa în coadă” prin care
mod voit în scopul ameţirii viitoarelor victime încearcă să „explice” viitoarelor lor victime psihice
psihice ale sale). cum că cică „Mulţimea” se exprimă plenar (în
deplinătatea identităţii sale fiinţiale celei mai
„Cărămizile mesager” şi vacile „divine” intime) printr-un „element” sau altul al ei şi că
această manifestare plenară a „Mulţimii” de
24. A doua eroare în legătură cu relaţia dintre exemplu prin „elementul x” se manifestă doar prin
Întreg/ Cosmos/ Univers şi o Parte (Element) a (al) acel „element” şi „prin nici un altul în afară de el”.
ei (lui) este eroarea manifestării reducţioniste. 33. Ceea ce nu înţeleg ei este că de exemplu,
25. Astfel tot felul de şarlatani „sfinţi” afirmă că, fiind dată o mulţime de elemente de aceeaşi natură
„casa” ca identitate integrală se exprimă doar prin – o mulţime omogenă – specificul acelei mulţimi se
„cărămida zeiască x” şi prin nici o altă cărămidă exprimă în mod aproximativ egal prin toate
componentă a ei; că „cireada” numită în mod elementele ei componente, dar prin nici unul dintre
greşit „vacă divină” se exprimă doar prin „mugitul ele în deplinătatea identităţii sale fiinţiale de
divin” al „vacii X” componentă a cirezii; că „turma mulţime.
de măgari” se exprimă doar prin „mugitul răguşit” 34. Mulţimea este mai mult decât un element al
al „măgarului Y” numit pentru acesta „măgar ei.
divin”, etc. 35. Întregul nu se reduce la Parte niciodată!
*** 36. Iar în cazul că sunt date elemente de naturi
26. Şi atunci noi putem întreba: ce o face mai diferite rezultând astfel o mulţime eterogenă (ceea
deosebită pe acea „cărămidă” sau „vacă” sau mai mare astfel de mulţime este Întregul/
„măgar” de restul elementelor asemănătore lor Cosmosul/ Universul – mulţimea care cuprinde tot
pentru a-şi aroga identitatea întregii mulţimi din ceea ce există) ea este de fapt doar o mulţime de
care ele sunt de fapt doar un element component? mulţimi omogene complete sau incomplete, mai
27. Şi unii ar putea răspunde: doar delirul mari sau mai mici – şi astfel şi aici se aplică primul
intelectual al unor bolnavi mental (sau după caz a caz menţionat.
unor „şarlatani divini”) care au ales din motive
naive sau de-a dreptul perfide să numească „casa” Evidenţa distincţiei dintre Parte şi Întreg
„cărămida X”; „cireada”, „vaca y” şi „turma”,
„măgarul z”! 37. O parte a Întregului/ Cosmosului/
28. Prin această „magie” de bâlci (sau mă rog Universului oricât de „integrală” ar fi ea se vede de
„mister”) aceşti şarlatani intelectuali puteau să la o poştă pentru orice observator bine-intenţionat
aleagă orice altă cărămidă, sau vacă sau măgar din (şi normal la bibilică) că nu este Întregul/
mulţime şi să facă cu ele confuzia mai sus Cosmosul/ Universul şi că nu îl reprezintă pe acesta
amintită. în întregime.

4.24
Radu Lucian Alexandru

38. Acest lucru se vede cu claritate în primul tot şi oricând la cea mai simplă încercare de
rând prin constatarea imediat săritoare în ochi percepţie cu oricare dintre simţurile cu care
pentru oricine este dispus să o vadă că pe lângă suntem dotaţi.
acel „element X” (cu pretenţii de manifestare ***
integrală a Întregului prin sine) exact în acel 52. Când unii dintre „filozofi” (mai bine zis
moment în care el îşi îndrugă fără neruşinare filfizoni) au perceput acest Întreg A Toate
pretenţiile absurde se manifestă în cadrul Cuprinzător în loc să-i zică pe nume: Întreg (cel ce
Întregului o infinitate de alte elemente perfect le cuprinde pe toate) i-au zis „Zeu” (Zeul).
distincte perceptiv (ideatic, nominativ, funcţional, 53. Astfel ei în mod eronat i-au dat denumiri
fiinţial etc.) atât de către el cât şi de către cei specifice unor elemente imaginative create de
cărora li se adresează. halucinaţiile „profeţilor” lor intoxicaţi cu tot felul de
39. Se vede de la o poştă că Întregul (Mediul substanţe halucinogene şi/ sau cu tradiţii delirante
Fiinţial / Cosmosul / Universul, etc.) existent în provenite din aceste „halucinări divine”.
jurul acelei părţi (element) autodeclarată „divină”, 54. Şi au numit cu nume pe care le-au dat
(chiar în momentul manifestării acelui element acestor halucinaţii (cu numele prietenilor lor
„miraculos”/ „divin”/ „zeiesc” - sau orice tâmpenie imaginari - ”divini”) Mulţimea Tuturor Elementelor
verbală ar mai inventa unii pentru a ascunde în (a tot ceea ce există) din care ei şi halucinaţiile/
spatele ei propria nălucire psihică şi/ sau impostură vedeniile lor (mai sus amintite) erau doar o simplă
intelectuală) nu dispare nicăieri şi nu se restrânge parte.
nicidecum pentru a se identifica în întregime cu 55. Şi nu i-au zis Întregului cum era normal
acea parte „divină”. „Mulţimea tuturor „zeilor” (a se citi mulţimea
40. Întregul a rămas Întreg şi partea a rămas halucinaţiilor noastre „culturale” tradiţionale) şi a
Parte! tuturor celorlalte elemente aflate în manifestare” ci
41. Cine nu vede această distincţie clară şi i-au zis „ZEUL” (/„dumne-zeu”) - confundând astfel
evidentă putem şti cu siguranţă că nu este o fiinţă Partea cu Întregul.
care nu o vede ci doar una care refuză să o vadă 56. Şi de aici prin preluări tradiţionale la fel de
(care nu vrea să o vadă) pentru că intră în delirante ca ale primilor „filfizoni” s-a răspândit în
contradicţie cu tot felul de halucinaţii intelectuale societatea omenească pentru un anumit timp
cu care el/ea s-a contaminat anterior prin această confuzie crasă dintre Parte şi Întreg.
neatenţie şi naivitate. 57. Dar Oamenii Liberi şi Sinceri cu ei înşişi
*** dintotdeauna când au constatat conceptual (pentru
42. Este o distincţie clară între Mediul Fiinţial şi că perceptiv fiecare o facem încă din primul
fiecare din fiinţele componente (care se manifestă moment de viaţă) prezenţa Întregului (a
în el). Cosmosului, a Universului, etc.) nu l-au numit
43. Iar Mediul Fiinţial nu este Fiinţa Fiinţelor şi „Zeu” pentru că ei au realizat că prin faptul că
nu este „ceea mai mare fiinţă care există” – nu mai Întregul cuprinde tot ceea ce există, El este „mama
mult decât o cireadă nu este o „cea mai mare vacă tuturor lucrurilor” deci şi a „zeilor” (imaginari sau
care există” (sau mă rog – „o vacă faţă de care o „reali”).
alta mai mare nu poate fi imaginată”...) 58. Şi doar odată această distincţie formată
44. „Cea mai mare vacă care există” nu este cum se cade se poate purcede apoi cu adevărat la
Întregul! filosofare!
45. Şi e bine să le intre în cap unora care cred 59. Şi când te gândeşti cât timp au pierdut şi
că Universul se învârte în jurul grămezii de tărâţe câte filozofări aiurea au susţinut unii din semenii
pe care o poartă în loc de creier: Întregul nu este noştri doar pentru că nu au putut să sesizeze
nici „Vacă”, nici „Bou”, nici Om. această distincţie elementară dintre Parte şi
46. El este Universul în care toate acestea se Întreg...
manifestă! 60. (Pentru că au fost mai atenţi la tradiţiile
47. La fel cum un presupus Ocean Infinit nu culturale paralizate în stadiul halucinogen al epocii
este un „peşte” - el este mulţimea fiinţială în care de piatră ale societăţilor lor, decât la propria
„peştii” se manifestă şi îi cuprinde pe aceştia. percepţie şi la propria raţiune).
*** 61. Oare nu ar fi fost mai simplu pentru aceşti
48. Întregul prin urmare este format din „filfizoni” să inventeze un cuvânt distinct pentru o
Mulţimea tuturor Fiinţelor şi din Mediul Fiinţial în percepţie distinctă de halucinaţiile lor „şamanice”
care acestea se manifestă. pentru a distinge astfel clar din punct de vedere
49. Întregul este suma dintre subiecte, obiecte conceptual, al percepţiei şi al comunicării între
şi mediul existenţial dintre acestea. Parte şi Întreg/ Cosmos/ Univers?
62. Câtă cerneală ar fi scutit o astfel de simplă
distincţie făcută şi susţinută cu tărie de înaintaşii
Evidenţa existenţei Întregului noştri?
63. Dar de! Nu a fost să fie: erau prea „drogaţi”
50. Întregul fiinţial/ Universul etc. este vizibil săracii (cultural sau cu „ciuperci” sau mă rog prin
pentru absolut toată lumea la cea mai mică intenţie tot felul de metode „iluminatorii” de tâmpire a
perceptivă pe care o schiţează. minţii chiar şi fără ajutor cultural sau
51. De aceea nu ştim de ce unii caută să îi „ciupercăresc”) ca să o poată face.
demonstreze existenţa - că doar e evidentă peste ***

4.25
Noua Ordine Religioasă

64. Odată însă găsit un cuvânt potrivit (şi foarte metode cel puţin la fel de solide) cu relativă
clar distins de tot felul de halucinaţii „divine”) certitudine despre Întreg că ar avea atribute ca: a-
pentru Mulţimea Mulţimilor cum ar fi de exemplu tot-ştiinţă; omni-potenţă, etc.?
cel de Întreg/ Cosmos/ Univers / Ocean Fiinţial, 73. E drept că putem afirma acestea despre El
etc. putem spune apoi cu o oarecare certitudine mai mult aşa într-un sens poetic – de exemplu
despre el faptul următor: Întregul este Întreg adică dacă conceptual am aduna teoretic toată
le cuprinde pe toate cele câte există şi mediul în cunoaşterea existentă (percepută în prezent şi
care ele se manifestă (pentru că aşa l-am definit) - posibilă a fi percepută în viitor) ne-ar da ceva de
şi cam atât! gen „atot-cunoaştere” (ceva care cuprinde toată
65. Restul este percepţie directă: trebuie doar cunoaşterea).
să deschidem ochii, să desfundăm urechile, etc. şi 74. De asemenea, dacă adunăm conceptual -
iată-l: în faţa noastră (a fiecăruia dintre noi – şi nu perceptiv toate acţiunile care există în Întreg
doar a unor auto-declaraţi „avatari” şi „mesageri obţinem ceva de genul „atot-realizare” („ceva” care
divini”) şi de jur împrejur este Întregul extinzându- cuprinde în sine toate acţiunile), etc. - sau dacă
se la Infinit în Eternitate (sau cel puţin aşa apărând adunăm teoretic toate pietrele din univers (sau
foarte convingător a o face!). planetele, sorii, oceanele, pisicile, etc.) „obţinem”
66. Prezenţa Lui (existenţa lui) nu trebuie atoate-piatra/ omni-piatra (respectiv atoate-
dovedită (dedusă intelectual prin tot felul de planeta/ omni-planeta, atoate-soare/ omni-soare;
„elucrubaţii mentale”) sau sperată prin „credinţă” atoate-oceanul/ omni-oceanul, atoate-pisica/ omni-
(sau mai ştiu eu prin ce), nu mai mult decât e pisica, etc.)
nevoie să demonstrăm sau să sperăm (să credem) 75. Dar ce facem noi prin această simplă
că există oricare element prezent în mod evident în numire (catalogare verbală) a unor sume
percepţia noastră. conceptual infinite a unor categorii perceptive
67. Existenţa Întregului/ Cosmosului/ oarecare?
Universului nu este nici o chestiune de 76. Obţinem noi vreun plus real de cunoaştere
demonstraţie şi nici una de „credinţă” ci doar una prin această amărâtă de adunare lingvistică/
de simplă percepţie: deschizi ochii (simţurile cu verbală ?
care eşti dotat – pe toate sau doar pe unele dintre 77. Şi în plus, fiecare din aceste categorii
ele) – priveşti (percepi direct) şi gata: problema „atoate/ omni” sunt ele însele componente ale
este rezolvată! Întregului – doar simple elemente ale lui (cum ar fi
de exemplu elementul numit întregul „întregii
Atribute ale Întregului cunoaşterii”, sau „a tuturor acţiunilor”, sau „a
tuturor creaţiilor”, „a tuturor faptelor bune” sau „a
68. Pornind de la această calitate relativ certă a tuturor celor rele”, sau „a tuturor planetelor”, sau a
Întregului (faptul de a exista) restul calităţilor sale „tuturor pisicilor”, etc.) - dar Întregul Integral este
posibile a i se atribui „pot fi deduse” prin tot felul mai presus de fiecare dintre ele ca identitate.
de şmecherii oratorice – dar în fondul lor se 78. El este Mulţimea care le cuprinde pe acestea
dovedeşte întotdeauna că ele nu sunt nimic mai şi nu se identifică în mod real cu nici una dintre
mult decât simple jocuri ale intelectului; simple ele!
patinaje ideatice fără suport real în percepţia ***
directă. 79. Pe de altă parte, aceste calităţi (cuvinte
69. De exemplu: nu prin faptul că Întregul e care încep cu) „atoate”/ „omni” luate în alte sensuri
Infinit el există (cum încearcă unii filfizoni „să-i şi aplicate unui Întreg înzestrat cu o ipotetică
demonstreze” existenţa) ci El există ca atare (ca conştiinţă de sine şi dornic de a-şi băga mereu
un Întreg Infinit) pentru că în orice parte a coada în mişcarea şi celor mai mărunte elemente
câmpului nostru perceptiv am purcede nu dăm din interiorul său, nu pot fi deduse nici măcar cu o
niciodată de marginea lui ultimă (ci doar de una anumită probabilitate deoarece în acest caz, al
temporară în curând înlocuită cu o alta). postulării conştiinţei de sine pentru Întreg, sunt
70. Şi chiar de am da la un moment dat peste o contradictorii cu sine sau între ele (se exclud
margine (limită) peste care momentan nu putem reciproc una pe alta).
trece nimic nu ne garantează că nu mai este nimic 80. Unde mai punem şi faptul că Întregul nu
dincolo de ea – cu alte cuvinte finitul şi infinitul pot poate avea o conştiinţă de sine în sensul tradiţional
fi demonstrate pentru că pot fi percepute (ca al cuvântului pentru că aceasta ar trebui să implice
realitate relativ stabilă, respectiv ca tendinţă reală şi o alteritate (un ceva în afara sa) pe care acest
nelimitată). Întreg nu o are (nu mai este nimic în afara sa – el
71. Prin urmare Relativa Infinitate a Întregului le cuprinde pe toate! - aceasta este definiţia
se percepe nu se demonstrează! fundamentală postulată pentru realitatea
72. Iar dacă nu putem constata cu certitudine perceptibilă pe care am ales să o numim Întreg/
absolută despre Întreg/ Cosmos/ Univers nici Cosmos /Univers).
măcar dacă este infinit sau etern (ne lipsesc ***
mijloacele de constatare adecvate – de exemplu 81. În afară de faptul evident că Ceva (numit să
pentru ca să-i constatăm eternitatea şi noi ar zicem Întreg/ Cosmos/ Univers/ Ocean al Fiinţării)
trebui să fim eterni (nemuritori la infinit) – ceea ce există şi ne cuprinde în el pe toţi, nu mai prea
probabil nu va fi niciodată cazul) atunci cum am putem să spunem multe lucruri cât de cât certe
putea afirma (prin constatare directă sau prin alte despre el.

4.26
Radu Lucian Alexandru

82. Putem însă spune cu o destul de mare 92. Când un element devine Întregul nu mai
certitudine că de exemplu el nu poate să aibă toate este nici un alt element în Întreg în afară de el.
atributele absolute deodată – nu poate fi perfect 93. Doar atunci el şi Întregul sunt una - când
din toate punctele de vedere în sensul obişnuit al toate celelalte elemente sunt moarte sau înghiţite
termenului de perfecţiune. în interiorul său (cu alte cuvinte când acel element
83. Aceasta deoarece de exemplu o perfecţiune expansiv nu mai percepe nimic în afara sa!).
în rău („un geniu al răului”) este evident total 94. Oricum în eventualitatea întâmplării unei
opusă unei perfecţiuni în bine („unui geniu al astfel de posibilităţi elementul în cauză odată cu
binelui”) şi acestea două se cam exclud reciproc. moartea tuturor celorlalte elemente (prin
84. Iar dacă totuşi insistăm să le înghesuim pe distrugere sau ingurgitare în sine) îşi pierde din
amândouă în aceeaşi identitate presupus identitate toate acele părţi direct relaţionate cu
conştientă de sine şi dornică de acţiune proprie celelalte elemente (adică cam 99,9 la sută dintre
individualizată primul rezultat al prezenţei ele) adică cam moare şi el săracul.
concomitente a acestor două perfecţiuni în unul şi 95. Singurul element care „poate” deci vreodată
acelaşi individ (subiect) ar fi faptul concret că să ajungă prin „expansionare infinită” să se
imediat acţiunea unei astfel de fiinţe ar fi complet identifice cu Întregul este „nimicul” sau un alt
paralizată. Întreg fără conştiinţă de sine.
85. Ea ar găsii de exemplu concomitent la fel de ***
multe motive pentru a face răul cât pentru a face 96. Se poate concepe o mulţime cu un singur
binele – aşa că probabil nu s-ar putea hotărî element (redusă la un singur element) dar pentru
niciodată ce să facă. aceasta trebuie ca toate celelalte elemente să
86. Decât poate eventual „prin a da cu banul” - dispară sau să fie „înghiţite” de el.
dar în acest caz, dacă ajunge astfel să acţioneze 97. Ori când vreun „element” „cu sânge divin”
absolut întâmplător – prin „darea cu banul” – se pretinde despre sine că este identic cu Întregul, în
poate lipsi de orice calitate „atoate/ omni” pentru momentul când în jurul lui mai sunt multe alte
că oricum nu îi foloseşte la nimic. fiinţe (chiar infinite la număr) oare pe cine vrea el
87. Aşadar dacă vrem să afirmăm ceva cât de să ia de prost?
cât coerent despre Întreg, şi nu doar să mormăim 98. E evident: doar pe proştii şi idioţii care îl
una după alta despre El atribute contrare care cred doar în virtutea unor simple autonumiri
evident se exclud reciproc din existenţă e necesar identitare de natură strict verbală (lingvistică).
să fim mai atenţi cu atribuirea de tot felul de 99. Este evident de la o poştă că un astfel de
caracteristici „atoate/ omni” Întregului/ Cosmosului „element” delirează de zor: a căzut săracul într-o
/Universului. depresie solipsistă prin care se preface că nu mai
*** vede celelalte elemente - care prin simpla lor
88. Pe de altă parte strict ca sumă (fără nici o prezenţă în jurul său îi contrazic pretenţiile absurde
altă complicaţie metafizică) odată percepută de identitate fiinţială cu Întregul.
existenţa Întregului ca fiind ceea ce cuprinde tot 100. Dar nu vă faceţi griji în privinţa lui – la cel
ceea ce există, este evident că El cuprinde în sine mai simplu bobârnac pe care i-l daţi peste nas (la
deopotrivă tot binele care există şi tot răul; toată propriu vorbind) se trezeşte imediat la realitate.
cunoaşterea şi toată ignoranţă existentă; toată 101. Mă rog, asta doar dacă nu este „dus de tot
forţa şi toată slăbiciunea; toată iubirea şi toată ura cu sorcova” – dacă nu cumva a căzut iremediabil
care există în manifestare; toată unitatea şi toată într-o depresie delirantă-grando-maniaco-
dezbinarea; toată libertatea şi toată înlănţuirea; schizofrenică de natură „divină”.
toată frumuseţea şi toată urâciunea, etc. ***
*** 102. Iar în cazul că vorbele şi pretenţiile lui
89. Recapitulând putem deci spune despre identitare ar fi susţinute şi de fapte concrete, în
Întreg/ Cosmos / Univers, cu destul de mare faţa cui mai aclamă el identitatea atinsă prin cel
certitudine (dată de toată experienţa perceptivă de mai mare act criminal din toată istoria existenţei
până acum) - că El niciodată nu se reduce (ca (uciderea/ înghiţirea a tot ceea ce există) din
identitate fiinţial-perceptivă) la nici unul din moment ce în afara lui nu mai există nici un
Elementele care îl compun. element în Întreg faţă de care să emită pretenţii de
90. Aceasta ar însemna ca în momentul identitate cu Acesta.
manifestării unei astfel de „reduceri” tot restul 103. El nu mai poate ridica aceste pretenţii nici
părţilor („elementelor”) să „dispară” în „neant”, în măcar faţă de sine însuşi, deoarece cum am arătat,
afară de elementul la care el se reduce. el este de mult „mort” ca identitate pe care o avea
înainte de a ajunge una cu Întregul.
Elementele delirante cu „sânge divin” 104. Întregul/ Universul fiind o Mulţime – care
le cuprinde pe toate cele câte sunt – fiind cea mai
91. Şi la fel putem susţine că o Parte nu se mare mulţime existentă – deducem de aici că El la
poate extinde (sub nici o circumstanţă) pentru a rândul său nu poate fi un element dintr-o mulţime
cuprinde în întregime Întregul în toată plinătatea mai mare decât el pentru că astfel nu ar mai fi
identităţii sale, fără să le anihileze din existenţă Întregul (aşa cum l-am definit mai înainte) –
exact în momentul suprapunerii sale peste Întreg pentru că astfel mulţimea mai mare decât el nu
pe toate celelalte elemente aflate în existenţă există.
alături de el. 105. La o adică s-ar putea spune (deşi în

4.27
Noua Ordine Religioasă

prezent evident nu este cazul şi nici în viitorul acest Întreg în afară de faptul că există, şi că nu se
îndepărtat relativ previzibil) că Întregul ar putea să manifestă integral prin nici una din părţile sale.
fie o mulţime cu un singur element, al cărui natură 107. Dar în fond şi la urma urmei, oricum nu
este aceea de a cuprinde tot ceea ce există, pentru ştim nimic în mod fundamental (absolut) despre
că nimic altceva nu mai există în afara lui. nimic din ceea ce ne înconjoară: misterul este
*** prezent în Întreg, misterul este prezent în
106. Prin urmare nu ştim mai nimic despre Elementele lui...

7. Întregul nu este „Zeul /Dumne-zeu” (nu este un „zeu”)


1. Întregul nu este un „zeu”, el este o realitate. metaforică (nu reală) şi o apropiem ca identitate
2. Nu este un ceva „supranatural” ci este ceva pe aceasta de cea a Întregului/Universului putem
foarte natural. spune totuşi că Întregul este creator - dar numai în
3. Nu este transcendent ci este evident! acest sens metaforic, în acest sens indirect al
4. Întregul/Universul nu este o fiinţă cu intenţie creaţiei „prin” părţile sale infinite.
şi conştiinţă proprie ci este mediul fiinţial de ***
existenţă a tuturor fiinţelor „adunat” cu aceste 15. Întregul este o realitate evidentă
fiinţe şi fiinţări. (perceptibilă de toată lumea) şi în acelaşi timp un
5. El nu e dotat cu intenţie şi conştiinţă – cel Mister – fiind infinit înţelegerea lui integrală totală
puţin nu mai mult decât ar fi dotate cu acestea o ne va scăpa întotdeauna.
planetă, un soare, un sistem solar sau o galaxie, 16. Dar totuşi putem constata fără putinţă de
oarecare. tăgadă că creştem mereu în această înţelegere
6. El este o realitate şi un simbol în acelaşi timp (cunoaştere reală a lui şi a noastră) prin ştiinţă şi
– raportarea la el e deci una reală (perceptibilă prin descoperirile ei.
imediat prin simpla folosire a oricărui simţ cu care 17. Chiar dacă Întregul/ Universul este
suntem dotaţi) şi în acelaşi timp una simbolică misterios (sunt încă o infinitate de lucruri pe care
(conceptuală/ metaforică) care implică folosirea nu le cunoaştem despre el) aceasta nu înseamnă
„minţii şi inimii” pentru a ne raporta direct la Întreg că trebuie să ne închinăm lui – în acest sens orice
- la Ceea Ce Le Cuprinde Pe Toate Cele (existente fiinţă umană sau animală este la fel de misterioasă
în percepţia noastră actuală respectiv posibilă/ ca şi el – şi totuşi nu ne închinăm ei (sau mă rog
potenţială). unii dintre noi nu o fac).
7. El este o realitate şi un simbol dar în nici un 18. Putem însă să ne raportăm Lui şi Lor ca
caz nu este un „zeu” şi nici ceva similar lui - ceva unor fraţi şi surori întru existenţă şi să
„care arde de nerăbdare” să-şi „bage coada” în interacţionăm cu ei în spiritul Armoniei şi al
mod direct în treburile societăţii umane. Fraternităţii Universale întru Fiinţare.
8. Dovada: cu siguranţă chemat ca atare nu va 19. Omul Liber nu se închină deci
veni să treacă „Testul de acreditare a activităţii Întregului/Universului – el doar trăieşte armonios
zeilor...” în El.
9. Întregul/Universul nu este deci soluţia la 20. Iar dacă i se adresează Acestuia nu o face
problemele umanităţii – el e doar realitatea în care în mod serios – având de exemplu speranţa
aceste probleme şi soluţiile aduse de om pentru deşartă a rezolvării problemelor sale (sau ale
rezolvarea lor se manifestă. societăţii umane) de către El - pentru că ştie că aşa
*** ceva nu se va întâmpla niciodată.
10. Întregul/Universul nu este apoi nici 21. Dacă i se adresează deci
„arhitect” şi nici „creator”, oricum nu în sensurile Întregului/Universului el o face doar de o manieră
antropomorfizate şi tradiţional teiste ale acestor simbolică/ metaforică în aceeaşi manieră în care se
cuvinte. poate adresa dacă doreşte „Existenţei”, „Vieţii”,
11. El nu este arhitect şi nu este creator în „Realităţii”, „Fiinţării” sau „Omului”, „Statului”,
sensul în care o planetă sau un ocean nu sunt nici „Naţiunii”, „Rasei” sau „Terrei”, „Soarelui”,
arhitecţi şi nici creatori şi totuşi viaţa poate să „Galaxiei”, etc.
apară în cadrul lor. 22. Toate aceste realităţi conceptuale au
12. În acest context evoluţia prin selecţie cuprinse în ele o trimitere directă la realităţi
naturală ne ajută să înţelegem acest fapt cel mai „perceptibile” specifice dar „comunicarea” cu ele nu
bine. este la fel ca şi comunicarea cu orice altă fiinţă vie
13. Aceasta însă nu înseamnă că lucrurile create şi reală („palpabilă”) de lângă noi.
nu au un „creator” – ba chiar mai mult: ele au o 23. Primul tip de comunicare este de genul
infinitate de „creatori” – pentru apariţia fiecăruia poeziei, al metaforei, al simbolului, al desfătării
din lucrurile şi fiinţele existente („create”) au emoţionale, al „monologului trăitor întru fiinţă”...
contribuit („demiurgic”) o infinitate de alte lucruri 24. Cel de al doilea poate fi la fel de poetic
şi factori existenţi în Întreg. (metaforic, simbolic) dar în plus faţă de primul el
14. Iar în măsura în care sumei simbolice a poate fi însoţit de un dialog şi de o interacţiune
acestor factori îi atribuim o identitate simbolică/ evidentă, imediată (care are două părţi active

4.28
Radu Lucian Alexandru

direct implicate în el). felul lui specific de a fi la fel de evident.


25. TransReligia ca religie are ca piloni de sprijin 39. E deci imperios necesar să facem distincţia
Umanitatea şi Valorile ei universal valabile1 (întru între o existenţă presupus dornică de a urmări şi
armonie) – Întregul în acest context este doar ceea de a controla fiinţarea umană (specifică
ce este – o realitate misterioasă în care „existenţei” zeieşti) şi existenţa specifică
Umanitatea şi Valorile ei se manifestă zilnic. Întregului/ Universului care în mod evident nu se
26. Dar să nu ne amăgim însă: dedă la astfel de „filaje” şi „ghidări spirituale”.
Întregul/Universul „nu ne bagă în seamă” şi nici nu 40. Nici nu am putea vorbi deci de două tipuri
îşi desfăşoară existenţa infinită (solară, galactică de entităţi mai diferite – ca mod de manifestare, ca
sau universală) „cu noi în minte”. „intenţii” şi ca mod specific de a fi.
27. Noi nu suntem motivul existenţei sale şi nici 41. Suprapunerea prin urmare a acestor două
el nu e motivul existenţei noastre. existenţe (de naturi diferite) nu duce decât la
28. El este ceea ce este şi noi suntem ceea ce confuzii inutile – de aceea noi folosim două
suntem... concepte distincte (pe acela de „zeu” respectiv de
29. Întregul/Universul este infinit... şi mai „întreg/univers”) pentru a le desemna pe fiecare în
suntem şi noi pe acolo (doar ca şi cum ar fi de parte.
exemplu şi un muşuroi de furnici pe undeva printr- 42. Cei care suprapun însă aceste două
o pădure tropicală...). existenţe nu o fac decât cu rea-intenţie pentru a-i
30. Trebuie să ne scoatem acest putea induce astfel în eroare pe credincioşii lor - ei
antropocentrism stupid din cap (cel puţin aceia folosesc astfel în mod perfid intuiţia şi percepţia
dintre noi care am depăşit stadiul infantil de evidentă a Întregului/Universului pentru a
dezvoltare al psihicului nostru) şi să înţelegem că „demonstra” şi existenţa creaţiei lor zeieşti
Întregul/Universul nu se învârte în jurul buricelor imaginare (pe care o suprapun parţial ca sens
noastre umane. peste aceea de Univers).
31. Pe de altă parte abordând existenţa cu 43. Este deci evident că Întregul/Universul nu
atitudine realistă ajungem să înţelegem că intervine direct în treburile societăţii umane
Umanitatea şi Omul „se învârt” (la propriu) în jurul (pentru a-i învăţa pe oameni cum „să se roage”,
buricelor noastre – şi că noi suntem în principiu cei cum să „mediteze”, cum să se îmbrace, ce să scrie,
chemaţi a fi responsabili de destinele lor. ce să mănânce, etc.) şi nici nu trimite „profeţi” şi
32. Întregul/Universul nu are deci un rol activ în „avatari” care să-i fie „purtători de cuvânt” (cel
Religia Oamenilor Liberi – acest rol îl are doar omul puţin nu mai mult decât „trimite” astfel de creaturi
aici. perfide Pământul (ca planetă) sau Soarele (ca
33. El are însă o prezenţă pasivă evidentă pe stea).
care nimeni nu o poate contesta şi astfel cu 44. Cineva care are pretenţii deci că vorbeşte în
interacţiunea căruia omul (fiecare în parte) şi numele Întregului/Universului e la fel de ridicol ca
societatea trebui să găsească modalităţile cele mai şi cum ar pretinde că ar vorbi în numele planetei
armonioase de raportare. Pământ, sau a soarelui, sau a galaxiei... şi că le-ar
34. Întregul/Universul este şi Mediul Fiinţării reprezenta „în mod oficial” pe acestea.
Umane iar Omul este unul din ingredientele activ 45. Şi în plus ia stai mă nene: de când te-am
transformatoare din acest Mediu. delegat noi oamenii pe matale „profetul” să ne
35. Întregul are prezenţă (parţială) în noi şi noi reprezinţi în raport cu „planeta”, cu „soarele” sau
avem prezenţă (totală) în el dar această Prezenţă cu Întregul/Universul?
nu este de gen închinător-închinat, nici rugător- 46. De când te-am ales noi purtătorul nostru de
rugat, nici sclav-stăpân, etc. - ci doar de gen cuvânt – la ce adunare?
cuprins-cuprinzător, de gen fiinţare reciprocă în 47. A.. pe vremea când „ştiam” că pământul e
mister, de gen trăire plenară simultană unul în pătrat şi că „stă pe spatele unui elefant”, şi că
celălalt. soarele şi el e un om la care îi ies raze din cap şi
36. Vorbim astfel evident de o apropiere fiinţială care se plimbă cu căruţa trasă de cai pe cer...
reciprocă, de o comuniune intimă profundă, de o 48. Da stai mă nene că e mult de atunci... Am
iubire mirifică întru viaţă, de o unire întru ştiinţă pe mai crescut şi noi mari (cel puţin unii din noi) şi nu
de o parte (pe partea raţională – sintetic-analitică) mai credem toate bălăriile acestea copilăreşti.
şi întru mister, întru existenţă pe de altă parte (pe 49. Şi apoi e evident că orice „profet” nu
partea emoţională, intuitivă). „reprezintă” Pământul, sau Soarele sau
37. Întregul/Universul „nu-şi bagă deci nasul” Întregul/Universul mai mult decât o poate face
direct în problemele societăţii umane cel puţin nu oricare aborigen din pădurea tropicală (sănătos sau
mai mult decât o face Pământul (ca planetă) sau nebun la cap) sau orice alt om de pe planetă
Soarele (ca stea), sau alte corpuri cereşti, sau (cinstit, şarlatan sau bolnav psihic).
decât o face apa, aerul, focul, etc. - şi de aceea 50. Reprezentativitatea „divină” a vorbelor lui
termenul de „zeu” nu i se aplică Întregului. este în acest sens egală cu a oricărui om de pe
38. Şi apoi pe Întreg/Univers nu „îl mănâncă în planetă (sau „din spaţiu”) – nici mai mult nici mai
fund” să-şi trimită tot felul de „reprezentanţi” şi puţin.
„intermediari divini” care să-i „arate” („să-i 51. Prin urmare Întregul/Universul nu este
demonstreze”/ „probeze”) prezenţa evidentă şi zeu/zeul şi nu se comportă existenţial ca aceştia –
în primul rând pentru că spre deosebire de ei el nu
1 Pentru prezentarea detaliată a acestor Valori a se este doar fructul imaginaţiei religioase a oamenilor
vedea cartea „Manifestul Mişcării TransReligioase”.

4.29
Noua Ordine Religioasă

„cinstiţi” sau a impostorilor „divini” - el chiar există orice fel de personaje de vis.
şi orice om de pe planetă poate depune mărturie 60. Iată a venit vremea asumării
pentru aceasta (indiferent de „piticii” imaginari „de responsabilităţii umane pentru faptele propriii
natură divină” cu care îşi mai complică inutil (bune sau rele).
existenţa psihică şi fizică). 61. Autorul SocioReligiei nu este deci în afara sa
52. Întregul/Universul este deci o existenţă ci este în interiorul său – în fiecare Individ
incontestabilă – zeul/zeii sunt în schimb doar TransReligios luat în parte şi în fiecare Comunitate
imagini sterile lipsite de conţinut real. TransReligioasă luată în ansamblul ei.
53. E timpul dragi fraţi întru fiinţă să facem 62. SocioReligia nu consideră deci că
deosebirea între cele două tipuri de existenţă. Universul/Întregul se învârte în jurul umanităţii
54. Altfel nu facem decât să trăim în confuzii şi (pentru că în mod evident nu o face) dar ea ştie în
amăgiri inutile... absolut inutile (când nu sunt de-a schimb că toată acţiunea (religioasă, politică,
dreptul nocive!). economică, etc.) umană este centrată în jurul
omului (pentru că omul o face!).
63. Ea nu face deci decât să preia controlul
Întemeierea Trans-Religioasă conştient şi matur al unei activităţi oricum făcute
tot de om până acum dar de o manieră
55. TransReligia nu este întemeiată prin urmare inconştientă şi infantilă.
în numele Întregului/Universului. 64. Religia Cosmică purcede prin urmare spre a
56. Ea este întemeiată doar de oameni pentru elimina din umanitate ignoranţa şi a aduce
oameni. Cunoaşterea Universală la îndemâna fiecărui Om
57. Ea nu-şi întemeiază deci Valorile Sacre şi Liber; spre a elimina confuzia pentru a aduce
felul specific de a fi pe pretinse „delegaţii de claritate şi coerenţă; spre a elimina tirania şi
reprezentativitate oficială” nici a unor „zei” totalitarismul „divin” pentru a o înlocui cu
oarecare şi nici a Întregului/Universului. democraţia „spiritului”; spre a elimina înlănţuirea
58. Ea se regăseşte astfel axată cu putere în psihică religioasă pentru a aduce libertatea de
Verticalitatea Fiinţei Umane, ajunsă iată conştiinţă şi de gândire; spre a elimina monopolul
actualmente la stadiul Maturităţii Psihice Religioase „divin” ritualic pentru a aduce libertatea religios
care îi permite acum crearea şi plasmarea unui ritualică deplină; spre a elimina dezvoltarea
destin responsabil propriu (în cadrul Întregului a unilaterală a fiinţei umane pentru a o înlocui cu
toate cuprinzător). dezvoltarea ei armonioasă deplină (pe fiecare din
59. În acest stadiu al dezvoltării sale psihice cele 7 Raze ale Cunoaşterii Universale şi pe fiecare
Umanitatea nu mai simte nevoia de a da vina din cele 7 aspecte principale ale fiinţei umane).
pentru „răul din lume” pe tot felul de „bau-bauri” 65. Religia Oamenilor Liberi este astfel în mod
metafizice şi nici de a preamări pentru „binele din evident o religie a timpului ei şi o religie a viitorului
lume” pe nişte „zei” la fel de consistenţi cum sunt umanităţii.

8. Condiţiile de funcţionare reală ale unei rugăciuni


1. Acum, dacă Întregul/ Universul ar fi o 9. Noi ca oameni putem „vorbi” cu tot felul de
„persoană”, un „individ” distinct de restul fiinţe reale şi după cum se vede şi cu tot felul de
existenţelor existente el ar fi distinct în primul rând fiinţe imaginare şi ne putem ruga lor, le putem
prin aceea că restul existenţelor sunt cuprinse în El slăvi, le putem linguşi, etc.
(mai bine zis sunt identice ca sumă cu el). ***
2. Şi atunci poate ar zice unii: 10. Atâta trebuie doar să conştientizaţi, dragi
3- Putem vorbi cu „Tot Ceea Ce Există” privit în fraţi ai noştri:
identitatea lui integrală? 11. În cazul fiinţelor existente nici unele dintre
4. Putem vorbi cu Întregul, ne putem ruga lui, ele nu sunt absolut obligate să vă asculte sau să vă
putem să-l slăvim, putem să-l înjurăm, putem să îl răspundă nici la vorbe şi nici la rugăciuni şi nici la
ignorăm, putem să nu vorbim cu el, etc.? linguşeli oricât de frumos vi se pare vouă că vă
5.- Sigur că putem! „mieunaţi” (miorlăiţi, lătraţi, mugiţi, urlaţi, etc.).
6. Putem face oricare din acţiunile de mai sus 12. Şi de cele mai multe ori majoritatea dintre
cu oricare dintre elementele manifestate în ele chiar nici nu o fac (mai ales când vorbiţi cu
existenţă: obiecte, fiinţe, stări, fenomene – pietre, fiinţe care nu au capacitatea să înţeleagă ce ziceţi
cristale, plante, animale, oameni, extratereştrii cum sunt de exemplu florile, pietrele, munţii, văile,
(reali sau imaginari); cu planetele de pe cer, cu pământul, cerul, norii, vântul, soarele; alţi oameni
vântul, cu marea, cu focul, cu munţii, cu florile, cu care nu vă vorbesc limba; alţii care v-o vorbesc dar
norii, cu cerul.... sunt răuvoitori; alţii care vă înţeleg vorbele, dar le
7. Şi dacă putem face toate acelea cu toate scapă sensul lor pentru că nu au avut experienţe
acestea de ce nu le-am putea face şi cu Întregul? similare cu ale voastre de care să le lege, etc.
8. Cine ne poate oare bloca limba (sau mă rog 13. Şi acest lucru petrecându-se cu Fiinţele
gândul) ca să nu o putem face? existente în percepţia voastră (clară) ce să mai

4.30
Radu Lucian Alexandru

vorbim de cele imaginare... 30. Sau mă rog, ceva de genul acesta - ca să


14. Cei drept cu ele aveţi avantajul că puteţi sta nu mai luăm în discuţie componentele subatomice
oricât la poveşti şi ele săracele nu prea au unde să cu subcomponentele lor specifice, etc.).
se ducă şi să se ascundă de voi (dacă le plictisiţi, 31. Şi acest atom i-ar explica că nu ştiu ce
enervaţi, etc.) pentru că sunt creaţii mentale ale probleme serioase are el: că de exemplu, a fost dat
voastre. afară din molecula unde lucra; sau că mergând pe
15. De asemenea în cazul lor voi vă puteţi face stradă un alt atom „pe bicicletă” ar fi dat peste el şi
relativ uşor iluzia că ele vă ascultă: şi într-un fel i-ar fi rupt nu ştiu ce electroni „de pe partea
ciudat chiar o fac deoarece ele sunt tot voi - iară stângă”, etc.; sau că s-a lovit de ceva „câmpuri
dacă şi voi ajungeţi să nu vă mai ascultaţi atunci electromagnetice negative” şi acum e bolnav de
oare cine să vă mai asculte? „gripă electronică” şi....– şi mă rog, ar înşira apoi
16. Ele sunt mai binevoitoare cu voi deoarece tot felul de alte „probleme atomice” pe care el le-ar
voi le creaţi şi voi le spuneţi şi ce să vă răspundă avea – şi culmea tu ai sta şi l-ai asculta, ai mai şi
înapoi – singura problemă în acest joc mental este înţelege cumva ce bolboroseşte în limba lui atomică
că astfel voi doar vă auto-minţiţi pe voi înşivă şi şi pe urmă ţi-ai bate capul cum să-i rezolvi
creaţi în interiorul vostru tot felul de personalităţi problemele pe care ţi le-a înşirat.
duble şi schizofrenii (împărţiri psihice) „spirituale” 32. Şi asta în condiţiile în care restul de câteva
care mai de care mai ciudate care apoi să nu vă miliarde de miliarde... de atomi din propriul corp ar
surprindă dacă vă vor crea tot felul de depresii, de proceda pentru rezolvarea problemelor lor similar
suferinţe şi de boli psihice serioase. cu atomul mai sus menţionat - adică aşteptând la
17. Oricum voi amatorii de conversaţii cu fel ca acesta o rezolvare miraculoasă a problemelor
prieteni imaginari („divini”, „iluminaţi”, lor de către tine: Întregul care îi cuprinzi...
„extratereştrii” sau de orice altă natură ar fi ei) 33. Ai înţeles, nu!!?
puteţi sta liniştiţi. 34. Oricum „atomii” sunt mai slabi de minte ca
18. Întregul/ Cosmosul /Universul nu este o tine (că-s mai mici) şi ei nu înţeleg – dar de: asta e
fiinţă imaginară. problema lor.
19. Aşa că cel puţin în cazul Lui nu trebuie să 35. De exemplu, în lipsa intervenţiei tale
faceţi eforturi de imaginaţie! „divine” ei îşi pot rezolva problemele apelând la un
20. El este perceput dintotdeauna de voi şi „atom-zeu” de-al lor, la un atom „supranatural”
cuprinde mereu întreaga voastră percepţie aşa că (gen „superman”) cu rezidenţa temporară sau
aveţi multe ocazii să vorbiţi cu El ca şi cu o fiinţă definitivă prin zona lor de spaţiu; care cred ei că nu
reală (reală, de exemplu, în sensul în care un zid e are altceva mai bun de făcut decât să le asculte
real; sau o piatră, un munte, un râu, o câmpie, sau poveştile insipide şi plictisitoare, cel puţin la fel de
o floare este reală). atent şi cel puţin cu acelaşi interes cu care tu le-ai
21. Nimeni însă nu vă poate garanta că el ascultat.
(Întregul/ Universul) ar putea să înţeleagă ce ***
bombăniţi, sau că ar putea în vreun fel să 36. Aşadar, de ce nu vă poate ajuta Întregul?
răspundă direct şi nemijlocit la vorbele voastre. 37. Pentru că în cazul lui v-aţi ruga ceva de
22. De fapt în mod real el niciodată nu genul: voi toate fiinţele din manifestare (cam asta
răspunde. e Întregul) ajutaţi-mă!
23. Dar nu-i nici un bai: vă puteţi imagina că o 38. Şi credeţi imediat că toate Fiinţele nu au
face! altceva mai bun de făcut decât să stea atente şi să
24. Sau de exemplu puteţi vorbi cu El în fie pe fază când eliberaţi voi în existenţă vreo
prezenţa altor fiinţe care aud şi înţeleg ce-i cereţi şi doleanţă (dorinţă) şi să sară imediat să v-o
poate unele dintre ele vor vrea să joace pentru voi satisfacă.
rolul lui Moş Crăciun. 39. Aţi vrea voi! Dar lucrurile nu stau chiar aşa.
25. Ele de exemplu se pot preface că vă 40. Din păcate pentru voi Întregul/ Universul nu
răspund în locul lui (pentru el, în numele lui, etc.). se învârte doar în jurul buricului vostru.
26. Oricum nu vă recomand varianta asta 41. Nu vă pot ajuta Toate Fiinţele (Întregul)
indirectă – nu de alta dar le puteţi cere favoruri şi pentru că în primul rând nu vă aud toate (ci doar o
în mod direct iar ei vă pot ajuta şi dacă nu se infimă parte dintre ele – cele care întâmplător sau
îmbracă în costumul lui „Moş Crăciun” sau în mai puţin întâmplător vă sunt momentan în
„costumul” de „ministru (al sănătăţii, sau al preajmă şi în plus sunt dotate cu senzori auditivi
finanţelor, sau al asistenţei sociale, etc.)” în acordaţi pe lungimea de undă pe care voi vorbiţi.
„cabinetul” vreunui „zeu” imaginar sau a altuia. 42. Apoi dintre cele care „vă aud” nu toate vă
27. Întregul deci în realitate niciodată nu „înţeleg” (de exemplu: pietrele, zidurile, statuile fie
răspunde direct nici unei vorbe. ele şi „divine”, etc.) şi apoi pentru că dintre cele
28. Asta ar însemna în primul rând să care vă aud şi vă înţeleg nu toate vor să vă ajute
vorbească singur (el cu el însuşi - sau mă rog, cu o (unele fiinţe chiar sunt răuvoitoare! - ştiaţi nu?).
parte din el). 43. Iar dintre cele care vă aud, vă înţeleg şi vor
29. De exemplu ar fi ca şi cum un om ar vorbi să vă ajute nu toate pot să o facă (din diferite
cu atomul nr. 32, din molecula nr. 405, din celula motive dependente sau independente de ele).
nr. 593 (toate numărate de la stânga la dreapta!) 44. Şi apoi unele dintre fiinţele care vă aud şi
din ţesutul epitelial al vârfului degetului stâng de la vă înţeleg vorbele şi rugile, vor crede că nu vorbiţi
mâna lui dreaptă! cu ele: la urma urmei nu le-aţi nominalizat

4.31
Noua Ordine Religioasă

individul – şi atunci vor tinde să paseze 60. Dar bineînţeles că o puteţi face: uneori e
responsabilitatea ajutorării voastre pe umerii chiar indicat!
celorlalţi pe care i-aţi rugat tot aşa „în general”. 61. Puteţi să vorbiţi cu Întregul/ Universul – dar
45. Şi toate cele de mai sus se întâmplă în trebuie să înţelegeţi că atunci când o faceţi de fapt
eventualitatea că vă rugaţi Întregului în prezenţa e mult mai probabil ca voi să vorbiţi doar cu voi
unor Fiinţe (de preferat oameni) care vă aud, vă înşivă.
înţeleg, vor să vă ajute şi pot să o facă. 62. Şi de multe ori acesta e un lucru bun, cel
46. Dar dacă vă rugaţi singuri (prin casă, sau puţin atâta timp cât nu degenerează în vreo
doar în capul vostru) cred că vă daţi seama că vă schizofrenie „religioasă” care să vă facă să credeţi
aud doar zidurile sau doar capul vostru, nu? că voi chiar vorbiţi cu un „altul”, fie el chiar şi
47. Aşadar mai corect şi mai util şi mai folositor Întregul.
(şi mai lipsit de nervi, şi stres, şi pierdere de ***
vreme, etc.) ar fi să vorbiţi, să vă rugaţi, faţă în 63. Vorbirea cu Întregul/ Cosmosul/ Universul
faţă cu fiinţe umane foarte bine individualizate, este deci una Simbolică pe de o parte, iar pe de
faţă de care vă asiguraţi că cel puţin vă ascultă. altă parte e una reală (la fel de reală ca şi cum aţi
48. Cât despre partea cu înţelegerea, cu vorbi cu oricare element prezent în Întreg) –
bunăvoinţa, cu puterea, etc. oricum nu puteţi voi rezultatele acestei vorbiri însă e important să nu fie
să faceţi prea multe. supraestimate.
49. Prin urmare, în cazul unui refuz (de ***
conversaţie, de ajutor, etc.) treceţi mai departe 64. Nu ştim cu certitudine absolută dacă
imediat până găsiţi ceea ce căutaţi. Întregul/ Cosmosul/ Universul poate să asculte şi
50. Metoda aceasta a perseverenţei e verificată să înţeleagă „ruga” fiecărui atom, a fiecărei
de mii de ani şi funcţionează întotdeauna. molecule, a fiecărei celule, a fiecărui organ, a
51. Metoda cealaltă: ceea cu „prieteni fiecărei plante, a fiecărui animal, insectă, pasăre,
imaginari” de natură „divină” e şi ea verificată de peşte, etc., a fiecărui om; a fiecărei planete, sistem
mii de ani şi s-a constatat de majoritatea solar, galaxii, etc. - dar e foarte, foarte, foarte
covârşitoare a celor care au experimentat-o că nu probabil să nu o facă.
funcţionează în 99.9 la sută din cazuri. 65. Constatarea aceasta realistă se bazează pe
52. Iar când funcţionează, funcţionează doar tot ceea ce percepem şi constatăm ca mod de
întâmplător pentru că se suprapune peste cealaltă manifestare a Părţilor şi Întregului pe care îl
metodă sau peste nişte circumstanţe absolut contemplăm.
întâmplătoare existente în acel moment în Întreg/ 66. Oricum şi dacă ar face-o, îţi dai cu seama
Cosmos/ Univers. cât ar lua până i-ar venii la fiecare rândul!??
53. Aşadar care metodă o alegeţi? ***
54. Cea care dă 99,9 la sută rezultate (chiar 67. Întregul/ Universul/ Cosmosul nu există atât
dacă nu neapărat imediat) sau cea care dă 0,01 pentru a putea purta discuţii şi a sta la poveşti cu
rezultate (chiar dacă nu neapărat imediat)? fiecare din Elementele lui cât pentru a crea pentru
55. Vă lăsaţi viaţa la voia întâmplării (a acestea Mediul Existenţial (ontologic) în care să se
Întregului, a „divinului”) sau v-o luaţi în propriile poată manifesta şi sporovăi între ele (fiecare în
mâini şi vă împliniţi destinul creator pe care doar principal doar cu celelalte care vorbesc aceeaşi
voi singuri puteţi să vi-l creaţi? limbă ca şi ele!).
*** 68. El nu e atât un procedeu (mod specific) de
56. Întregul/ Cosmosul/ Universul în Întregul lui joacă, cât e terenul de joacă, regulile jocului şi
este foarte, foarte probabil să fie la fel de jucătorii – cu toţii şi cu toate luate laolaltă.
indiferent la problemele voastre pe cât e de ***
probabil ca voi să fiţi indiferenţi la problemele 69. De aceea, fraţilor şi surorilor întru fiinţare
atomului mai sus menţionat. rugaţi-vă cât vreţi Lui dar:
57. Întregul/ Cosmosul/ Universul (privit ca - nu îl confundaţi cu nici una din părţile lui!
identitate a lui integrală şi nu ca „manifestare” prin - nu îl reduceţi la nici una dintre acestea şi nu o
elementele sale) e deci foarte, foarte probabil să extindeţi pe nici una din el la a o confunda cu El!
fie total indiferent la vorbele voastre de linguşeală, - nu îi acordaţi atribute imposibile!
de laudă, de insultă, de rugă, etc. - şi nu vă pierdeţi prea mult timpul cu rugăciuni
58. Dar aceasta nu înseamnă că nu puteţi să i le către el, ci adresaţi-le mai precis spre acele
adresaţi – şi dacă chiar o faceţi să ştiţi doar că o Elemente din El care e evident că vă pot ajuta mult
faceţi doar aşa pentru voi ca să vă mai „descărcaţi mai repede decât ar face-o El.
emoţional” de tot felul de probleme şi că în acest 70. Oricum, dacă nu aţi băgat de seamă până
sens o „discuţie” cu o piatră, cu o floare, sau cu un acum, tot la mâna Elementelor ajungeţi pentru că
râu este la fel de elocventă şi de eficientă pentru Întregul „acţionează” specific întotdeauna faţă de
„descărcarea” voastră emoţională. voi prin Elementele sale şi niciodată în întregimea
*** sa – ca Întreg.
59. Uni din voi vor zice că dacă vreţi să vorbiţi ***
singuri – fără să audă şi fără să înţeleagă nimeni în 71. E ca şi cum cineva s-ar ruga închis în casă
afară de voi ce bolborosiţi (şi poate nici voi să nu „Statului” din care face parte să-l ajute (financiar,
prea înţelegeţi mai nimic din monologul propriu) de să-l vindece, etc.) când pentru ca „statul” să-l
ce să nu o faceţi? poată ajuta el trebuie să iasă frumos din casă şi

4.32
Radu Lucian Alexandru

să-şi ducă „ruga” în faţa „Funcţionarului” ***


responsabil cu „dosarul lui social” sau a „medicului” 73. Ne putem ruga însă simbolic Întregului cum
său de familie (sau de la urgenţe), etc. de exemplu ne putem ruga simbolic „Statului” –
*** dar asta aşa mai mult pentru show (spectacol) în
72. Prin urmare, fraţilor întru fiinţare să folosim cadrul unor ritualuri sau ceremonii sau chiar în
întotdeauna ceea ce e sigur, iar lucrurile şi fiinţele intimitatea noastră - dar doar aşa pentru
(„magice”, „tanscendente”, „divine”) care chiar „descărcări emoţionale” care pentru moment le
dacă nu e imposibil să fie e foarte, foarte, foarte considerăm prea intime pentru a le arăta în faţa
puţin probabil să aibă existenţă reală, să le lăsăm oricărei alte fiinţe decât a noastră şi a Întregului
mai la o parte. care dintotdeauna ne cuprinde în sinea lui.

9. Sufletul nu este altceva decât psitruvisul


1. Oricum am lua-o omul trebuie privit ca o percepţie proprie, ar vedea, ar auzi, ar putea să
unitate complexă (chiar foarte complexă). pipăie, să miroase, să guste...
2. Pentru a-l înţelege însă mai în profunzime, 10. Dar oare dacă facem această presupunere,
sub diferitele lui aspecte de manifestare, este util nu apar apoi imediat nişte probleme?
acum să efectuăm o operaţie de reducere 11. De exemplu cu ce vede?
schematică a lui şi astfel să-l privim temporar ca 12. Cu ochii corpului fizic, e clar că nu, doar pe
fiind doar suma dintre trup şi psihic (în psihic aceştia îi pierde odată cu pierderea trupului fizic.
incluzând percepţie, gândire, atenţie, memorie, 13. Şi cu ce aude? Clar că nu cu urechile
emoţie, intuiţie, imaginaţie, voinţă, etc.), fără a fizice...
aduce în discuţie deocamdată interdependenţa 14. Şi cu ce gustă, pipăie, miroase?
evidentă a celor două instanţe menţionate (ale 15. Clar că nu cu simţurile trupului fizic
întregului pe care îl numim om). deoarece acestea nu mai sunt (în cazul ipotetic luat
3. Prin urmare, dacă teoretic (ipotetic) din acest în calcul).
om astfel schematizat am scădea trupul (fizic) ceea 16. Şi de exemplu, dacă presupunem că acest
ce ar rămâne ar fi ceva (în acest caz psihicul), doar psihic (suflet) are un fel de gură pentru gustare şi
că e evident că acest ceva nu ar mai fi omul ci doar hrănire, oare cu ce se hrăneşte şi mai ales de ce se
o parte a lui. hrăneşte (că doar corp fizic pe care să îl hrănească
nu mai are)?
„Probleme” ale „sufletului” 17. Şi cu ce gustă sufletul acesta? Are el oare
4. Să presupunem acum că psihicul ar putea un fel de „pupile gustative” proprii?
exista independent de trup - mai precis de acea 18. Şi apropo, ce mănâncă un suflet? Cu ce se
parte a lui pe care o numim creier - chiar dacă este hrăneşte el?
relativ evident că el este generat în strictă 19. Mai mănâncă el oare ceva? Şi dacă da, cu
dependenţă cu acesta (că cel puţin cauzal cele ce scop? Ca să supravieţuiască?
două instanţe nu sunt independente una de alta iar 20. Dacă de exemplu sufletul ar înceta să
în momentul manifestării lor simultane nu sunt mănânce „ce mănâncă el de obicei” oare ar muri
independente nici existenţial). de foame?
5. Constatăm astfel că ideea aceasta a 21. Şi mă rog, dacă mănâncă pe unde îşi face
posibilităţii existenţei psihicului independent de atunci nevoile? Are el oare un sistem propriu de
trupul fizic este inferată de unii (în mod evident excreţie?
greşit) pornind de la realitatea specifică evidentă a 22. Dar oare se împerechează el cu vreun alt
manifestării trupului fizic, fără de psihic. „suflet pereche”? Oare sufletul face sex?
6. Astfel pornind de la faptul că există cazuri de 23. Dacă da, cu ce? Oare să aibă el vreun fel de
comă, boală, etc. în care această independenţă organe „sufleteşti” de reproducere?
este relativ dovedită este foarte tentant pentru unii 24. Şi cum adică să se reproducă? Ce, pot oare
de a infera şi contrariul (de data aceasta doar ca face sufletele copii strict sufleteşti?
simplă ipoteză, fără nici o dovadă). ***
7. Dar să presupunem şi noi (aşa din burtă, fără 25. Prin urmare să presupunem că sufletul vede
nici o dovadă) că psihicul ar putea supravieţui şi aude şi fără să mai aibă ochi şi urechi fizice.
independent de trupul fizic (şi în primul rând de 26. Dar dacă acest lucru este posibil la ce îi mai
creier cu care s-a dovedit ştiinţific că are o relaţie trebuie acestea atunci când este în trup? (e ca şi
foarte intimă). cum de exemplu cineva ar purta ochelari de vedere
8. Acest psihic ipotetic independent de trup deşi nu are nevoie de ei).
seamănă foarte mult cu ceea ce unii numesc 27. Se poate, aţi zice, ca sufletul să vadă doar
„suflet” de aceea, de aici încolo o să-l numim şi cu în lumea lui sufletească (şi să fie incapabil să
acest nume. perceapă ceva din „lumea trupului”) şi astfel pentru
9. Să presupunem acum mergând mai departe ca să vadă în „lumea fizică” el să aibă nevoie de
cu construcţia noastră ipotetică că psihicul acesta intermedierea organelor de percepţie ale corpului
independent de trupul fizic (sufletul) ar avea o fizic.

4.33
Noua Ordine Religioasă

28. Dar în fond şi la urma urmei, dacă sufletul 46. Nemurirea este o stare care trebuie
poate exista independent de trupul fizic, la ce se afirmată mereu (pentru păstrarea căreia trebuie să
mai complică cu acesta? se lupte mereu) fără a avea niciodată certitudinea
29. La urma urmei, pare că în acest caz mai dobândirii ei absolute.
mult îl încurcă decât îl ajută! Sau nu? 47. Şi de asemenea nimeni (indiferent de
*** calitatea şi de natura pe care ar avea-o) nu ne
30. Să presupunem, mai departe, că acest poate garanta cu certitudine nemurirea.
suflet gândeşte şi acţionează - dar cu ce? Că nu 48. Ca să o poată face, această instanţă (fiinţă,
mai are nici creier şi nici trup. stare, fenomen, obiect, etc.) ar trebui să-şi poată
31. Să presupunem însă (bineînţeles fără nici o garanta cu certitudine în primul rând propria
dovadă consistentă în acest sens) că poate gândi, nemurire (ceea ce am văzut că nu o poate face) şi
memora şi raţiona şi fără suportul fizic al creierului. în plus să demonstreze că poate să o menţină în
32. Dar oare atunci la ce îi mai trebuie creierul orice circumstanţe şi pe a celorlalţi (ceea ce iarăşi
fizic – nu este acesta în plus în acest caz (dacă tot nu poate face deoarece circumstanţele viitoare
ce face cu acesta poate să facă la fel de bine şi fără imprevizibile care pot interfera negativ cu această
el la ce îi mai trebuie? De decor? capacitate a lui sunt infinite!).
33. Şi apoi să presupunem că „sufletul” poate 49. Şi chiar dacă am fi convinşi de puterea unei
să acţioneze şi fără trup - că de exemplu astfel de instanţe de a ne garanta nemurirea nu
construieşte şi el ceva! vom putea niciodată fi total convinşi de dorinţa ei
34. Dar cu ce construieşte el? Cu psihicul? Şi ce de a o face mereu (pentru eternitate): la o adică
creaţii face? Psihice? ea oricând s-ar putea răzgândi din te miri ce
35. Şi ne mai putem întreba legitim: oare cu ce motive.
se deplasează sufletul, că mâinile şi picioarele
corpului fizic nu le mai are la dispoziţie? Cine are suflet?
36. Şi dacă se poate deplasa fără acestea la ce i 50. Şi să vă mai întreb ceva: noi, ca oameni,
le mai trebuie în primul rând? Nu sunt ele în plus? avem suflet sau sufletul ne are pe noi?
37. Am putea presupune ipotetic că acest suflet 51. Adică tu eşti o parte din el sau el e o parte
(psihic ipotetic diferit de trup şi cu posibilitate din tine?
ipotetică de manifestare independentă de el) are 52. Sau dimpotrivă, noi ca întreg, ca oameni
de fapt un fel de corp psihic şi organe psihice cuprindem deopotrivă în identitatea noastră intimă
specifice de percepţie – dar la ce mai are el nevoie şi trupul şi sufletul?
atunci de cele fizice? 53. Se poate astfel ca sufletul să nu fie decât
38. Oare nu-i mulţumit el de lumea lui doar o parte din noi şi încă una nu chiar aşa de
sufletească (pur psihică) de mai vrea să bântuie şi importantă, având în vedere modul ei specific de a
prin cea fizică? fi: confuz, neclar, relativ, incoerent, instabil, etc.,
39. Să însemne aceasta că acest suflet îşi nu?
găseşte împlinirea doar când se regăseşte ca
făcând parte din întregul trup-suflet pe care îl Întrebări „sufleteşti” fără de răspuns?
numim om? 54. Acum, la o primă privire, toate aceste
*** întrebări de mai sus par întrebări fără de răspuns –
40. Şi să ne mai întrebăm acum: poate oare să probleme nerezolvabile ale sufletului, nu?
moară un astfel de suflet (psihic pur)? 55. La o adică nimeni nu a fost în „lumea
41. Dacă da, mai rămâne ceva din el? De sufletelor” să vadă cum e pe acolo şi apoi să vină
exemplu un „suflet al sufletului”? înapoi să ne spună, nu?
42. Şi dacă moare şi acest „suflet al sufletului” 56. Sau a fost careva?
atunci ce mai rămâne pe urmă? Un suflet al ***
sufletului sufletului?... 57. Să analizăm acum cu atenţie întrebările
înşirate mai înainte: ele sunt întrebări legitime pe
Certitudinea nemuririi care ni le putem pune despre suflet, dar vedem că
43. Am putea noi oare a spune cu certitudine ele sunt aparent fără de răspuns...
(chiar dacă am experimenta prin noi înşine în mod 58. Dar, oare nu este vreun fenomen psihic
direct viaţa unui astfel de suflet) că el este (sufletul fiind pentru mulţi un psihic ipotetic
nemuritor? independent de trup) în care psihicul vede fără de
44. Bineînţeles că nu! Pentru aceasta ar trebui ochi, aude fără de urechi, miroase fără de nas
să trăim toată nemurirea respectivă şi la urmă să (toate fizice – ale trupului fizic)?
spunem privind retrospectiv: „Iată că am fost 59. Este oare vreo stare psihică în care
nemuritor până acum, nimic nu m-a distrus până experimentăm un trup similar sufletului (uşor, care
acum!” (nimic însă negarantându-ne că nu va poate pluti, zbura, este impenetrabil, etc.) care ne
apare nimic în viitor care să fie capabil de aşa este familiară fiecăruia dintre noi?
ispravă, de exemplu chiar în secunda 60. Există oare vreo stare psihică specifică
următoare...). descrierii făcute sufletului pe care fiecare din noi o
45. Aşadar nicicând nu putem afirma cu experimentăm zilnic?
certitudine nemurirea (nici pe a noastră nici pe a 61. Cu alte cuvinte vă întreb: este adevărat că
altcuiva!) deoarece oricând poate apare ceva care fiecare din noi experimentează în prezent sufletul
să se dovedească a fi capabil să ne distrugă. cu toate atributele lui, şi toate lumile sufleteşti

4.34
Radu Lucian Alexandru

(spirituale) care îi sunt asociate? prin moartea trupului).


62. Ce ziceţi?... 82. A discuta despre suflet e a discuta despre
63. Mulţi veţi zice: nu, sufletul cu lumile vis şi invers.
corespunzătoare lui nu se experimentează decât ***
după moarte! 83. Prin urmare dacă vă întreabă careva:
64. Aşa să fie oare? 84.- „Dacă tu şi eu avem suflet putem noi să-l
65. Nu cumva îl experimentăm zilnic fiecare vedem, putem să-i experimentăm prezenţa?”
dintre noi? 85.- „Desigur!” îi poţi răspunde relaxat.
..................... 86.- „Şi oare ce trebuie să facem ca să ajungem
66. Ba da, vă spun! să-l experimentăm?
67. Forma sub care îl experimentăm fiecare din 87.- Simplu: să mergem la culcare! (nu în
noi zilnic, o numim vis şi lume a viselor - însă în glumă, ci la modul cel mai serios cu putinţă!)”.
trecut mulţi au numit-o suflet şi lume a sufletelor ***
(şi mulţi încă o numesc în prezent aşa chiar dacă 88. A te preocupa de cele sufleteşti este deci a
nu realizează conştient acest lucru). te preocupa de vis şi de visare în sensul real al
68. Începeţi acum să observaţi similitudinile? acestor cuvinte şi nu în sensul metaforic de
69. Realizaţi voi acum ce este de fapt sufletul şi imaginaţie, fantezie, fabulare.
lumea sufletelor? 89. Nu este nici o îndoială că în mod real
sufletul nu este altceva decât „trupul” pe care îl
„Revelaţiile Visului” avem în stare de vis (cu „mintea” specifică
70. Toate contradicţiile aparent ireconciliabile şi aferentă lui): de aceea nu este nici o întrebare a
problemele aparent nerezolvabile ale concepţiei sufletului care să nu fie de fapt o întrebare a
tradiţionale despre suflet - trup dispar ca prin visului.
minune când realizăm că această legătură nu este 90. Sufletul este astfel o evidenţă zilnică pentru
altceva decât legătura veghe – vis. fiecare din noi şi la fel şi lumea lui.
71. Dihotomia trup-suflet nu este decât 91. De fiecare dată când visăm noi suntem în
dihotomia veghe-vis! lumea sufletului!
72. Problemele sufletului nu sunt decât ***
problemele visului, iar cele ale trupului nu sunt 92. Vedem acum clar că nu putem discuta
decât cele ale stării de veghe. serios despre suflet fără să implicăm direct în
*** discuţie şi argumentaţie realitatea specifică visului:
73. Visul nu este o creaţie a sufletului, ci invers, similitudinile dintre aceste două stări (pretins de
sufletul este o creaţie a visului. unii a fi realităţi separate) sunt copleşitoare.
74. Psihicul nu este sufletul, dar sufletul este o 93. A ignora aceste similitudini evidente nu
parte a psihicului (acea parte a acestuia înglobată înseamnă decât a întoarce capul din faţa realităţii.
şi strâns legată de psihicul aflat în stare de vis). 94. Şi să mai observăm apoi că pe de altă
*** parte, putem să discutăm liniştiţi despre vis fără să
75. Luaţi acum toate întrebările înşirate în implicăm în această discuţie un termen cum este
legătură cu sufletul mai înainte şi puneţi în locul cel de suflet (atât de confuz formulat de către toţi
cuvântului suflet cuvântul PsiTruVis (psihicul-trup cei care îl folosesc) dar că inversul nu este valabil:
din vis – „trupul” pe care îl avem în vis cu dacă vrem să pricepem cât de cât ce este cu acest
„psihicul” aferent lui). „suflet” trebuie să îl privim din perspectiva relaţiei
76. Prin urmare ce mănâncă Psitruvisul, cum se extrem de intime pe care el o are cu visul şi cu
hrăneşte el, cum se împerechează, cu ce vede, starea de vis.
cum vede, etc.? 95. Aceasta deoarece în mod evident sufletul
77. De data aceasta toţi aveţi răspunsul la (ca şi concept, ca şi formă specifică, ca şi conţinut)
întrebări, ba mai mult puteţi depune mărturie că se naşte din experienţa directă a visului.
toate acele procese (de percepţie, hrănire, 96. A spune că există suflet nu însemnă altceva
excreţie, sex, etc.) au loc relativ independent de decât a spune că există vis.
trupul fizic (de cele mai multe ori ele nu sunt 97. A vedea şi a ne manifesta cu sufletul este a
însoţite de procese fizice similare) chiar dacă nu vedea şi a ne manifesta în vis cu Psitruvisul.
ştiţi exact cum. ***
78. Vedeţi acum ce am vrut să zic când am 98. Sufletul este corpul din vis cu psihicul
afirmat că de fapt sufletul este Psitruvisul (trupul aferent lui: ochii cu care vedem în vis şi urechile cu
din vis cu psihicul aferent lui)? care auzim acolo sunt ochii şi urechile sufletului.
79. Atât şi nimic mai mult! 99. Lumea sufletului este lumea visului: după
*** cum ştim cu toţii (din experienţă directă imediată)
80. Dacă privim deci atent realitatea vedem că lumea visului este „tărâmul morţilor” şi al viilor
Sufletul nu este o invenţie generată de vis şi de deopotrivă, este locul paradisurilor (experienţelor
visare: el este visul şi visarea! beatifice superbe) şi al infernurilor (coşmarurilor),
81. Aşadar, în contextul acestei evidenţe a este „tărâmul spiritelor” (a oricăror forme şi fiinţe
întreba dacă sufletul este independent de trup, şi combinaţii posibile dintre acestea pe care ni le
este tot una cu a întreba dacă visul este putem imagina) şi este „tărâmul vieţii de apoi”
independent de veghe (dacă starea de vis poate (care vine după viaţa din starea de veghe), etc. ....
supravieţui atunci când ceea de veghe dispare – 100. Din această perspectivă nu putem combate

4.35
Noua Ordine Religioasă

realitatea sufletului şi a lumii sufletelor, dar a-i


spune trupului şi psihicului din vis suflet şi lumii Nemurire şi reîncarnare
viselor lumea spiritelor şi apoi a uita (sau a ne face 114. „Nemurirea” sufletului este „nemurirea”
că uităm) de fapt ce denumesc aceste două din vis.
expresii este a merge prea departe, este a ne 115. Nimeni nu moare în vis, sau dacă o face
afunda în confuzii inutile, absolut inutile. imediat se trezeşte la o „nouă viaţă” - ceea a stării
101. De aceea trebuie să luăm serios în de veghe.
considerare realitatea evidentă, că identitatea 116. Astfel „reîncarnarea” sufletului
suflet - psitruvis nu este simbolică şi nici parţială, (/psitruvisului) este trezirea la starea de veghe!
ci este dimpotrivă reală şi completă. 117. Viaţa sufletului este viaţa visului: ea se
*** termină în momentul „trezirii în trup” odată cu
venirea stării de veghe.
102. „Timpul judecăţii” este în lumea sufletului 118. Răsplata sufletului/ psitruvisului este
(visului) şi este experimentat de fiecare din noi aceea pe care o simţim în starea de vis, este rodul
când mergem la culcare în fiecare zi: judecata este faptelor noastre din viaţa „trupească” (din starea
acolo şi ne aşteaptă de fiecare dată, şi la fel şi de veghe) – faptele bune şi „inima curată”
răsplata (paradisul - visul frumos) sau infernul generează vise frumoase (trăiri paradisiace);
(coşmarul, visul agitat). faptele rele şi inima agitată generează vise urâte
103. Suntem astfel „judecaţi” după faptele (trăiri infernale, de coşmar).
noastre din timpul stării de veghe, şi după 119. Ideia „reîncarnării” sufletului/ psitruvisului
dorinţele şi gândurile noastre cele mai ascunse şi nu este atât o idee cât este o realitate:
mai intime – nimic nu scapă acestei „judecăţi” – în „reîncarnarea” aceasta este „reîntrupare” - şi se
faţa ei nu ne putem ascunde şi nu putem nega! petrece zilnic atunci când psihicul nostru trece din
104. Cu toţii ştim astfel că faptele şi gândurile starea de vis în cea de veghe.
noastre din timpul zilei (stării de veghe) ne ***
determină direct conţinutul viselor (experienţa din 120. În vis omul este „destrupat” - cel puţin se
„lumea sufletelor” şi rezultatul judecăţii prin care percepe pe sine ca având un trup de o altă natură
trecem zilnic în cadrul ei). decât cel din starea de veghe – un „trup” numit de
105. Discriminarea între trup şi suflet este de unii „suflet” pentru că poate să se mişte ca vântul
fapt discriminarea dintre veghe şi vis! (suflarea): să se deplaseze repede dintr-un loc în
altul, să zboare, să plutească, să treacă prin
Dovezile existenţei sufletului obstacole, etc.
106. Prin urmare a spune că avem suflet şi că îl 121. Când însă visul se termină, se termină pe
percepem conştient e a spune că avem un vis şi a moment şi viaţa sufletului/ psitruvisului, iar
ne percepe Psitruvisul (trupul din vis cu psihicul individul se „reîntrupează” în „vechiul” trup (cel pe
aferent lui): lucru posibil de exemplu în starea care îl avea înainte de „destrupare”): unul care nu
numită „trezire în vis” sau vis conştient (stare în se deplasează cu viteza gândului, care nu poate
care conştientizăm că visăm atunci când visăm). zbura (doar prin simpla voinţă), care nu poate
107. Experienţa sufletului este experienţa trece prin obstacole la voinţă, etc.
visului! ***
*** 122. Şi ce este cu acţiunea („karma”) care
108. Sufletul astfel se percepe direct de fiecare reglementează răsplăţile din vis şi „reîncarnările”?
din noi în fiecare seară - prin urmare existenţa lui 123. A scăpa de acţiune („karma”) cum vor unii,
nu trebuie nici demonstrată, nici dedusă raţional şi e a deveni nemişcat, e a devenii o plăcintă
nici afirmată orbeşte prin „credinţă” (cum ar vrea împietrită (halal ideal de evoluţie îşi mai propun
unii să credem). unii) care în plus mai e şi nesimţită.
109. Existenţa lui este la fel de evidentă ca 124. Ea cică nu mai simte şi nu mai percepe
existenţa stării specifice în care el se manifestă – nimic: nici plăcere, nici durere, nici fericire, nici
ceea a visului. suferinţă; că cică ar fi deasupra lor!??
110. Trebuie să realizăm astfel că problema 125. Dar de ce nu dedesubtul lor?
existenţei sufletului şi cele legate de cum arată, ce 126. Sau nu se vede evoluţia de la anorganic
face, cu ce se ocupă, etc. le putem „rezolva” spre organic din ce în ce mai dezvoltat?
fiecare din noi în mod direct prin percepţia directă 127. Şi ce e cu invenţia stupidă a „lanţului
specifică stării de vis. acţiunii” („karmei”): fiecare cică plăteşte doar
111. După ce realizăm conştient această pentru faptele sale (dacă e bolnav, sclav, sărac e
percepţie directă trebuie apoi evident să căutăm să doar din vina sa că nu „a fost bun” într-o „viaţă
o abordăm ştiinţific, şi trebuie în primul rând să anterioară”!!??).
încercăm să înţelegem mai profund legătura şi 128. În primul rând că noi nu controlăm nici 10
interdependenţa reciprocă pe care Psitruvisul la sută din acţiunile care ni se întâmplă deoarece la
(/sufletul) o are cu trupul fizic. obţinerea lor nu participăm doar noi.
112. Ştiinţa sufletului, ştiinţa care studiază 129. Sau aţi uitat că mai sunt şi alţii pe lume?
sufletul, este prin urmare ştiinţa visului (ştiinţa Că mai sunt oameni răi, viruşi, etc. care au în
care studiază visele) – onirologia. înclinaţie (voit sau nu, conştient sau nu) realizarea
113. Posibilităţile sufletului sunt posibilităţile unei acţiuni rele pentru noi.
visării... 130. Bineînţeles că lupta de supravieţuire între

4.36
Radu Lucian Alexandru

formele de viaţă este o evidenţă dar ea nu e ale Oamenilor Liberi.


guvernată de legea supravieţuieşte cel mai bun 140. Aceste societăţi trebuie făcute conştiente
(drept, iubitor, etc.) ci de legea cine de greşelile de raţionament şi de iluziile perceptive
supravieţuieşte este cel mai bun. implicate de percepţia lor unilaterală a „legilor
131. Bineînţeles că în acest proces ajută foarte acţiunii/karmei” şi de înţelegerea greşită a
mult iubirea, cunoaşterea, puterea, etc. dar realităţilor exacte implicate de suflet (mai precis de
acestea nu sunt suficiente – mai intervine aici şi neînţelegerea legăturilor evidente pe care acesta le
şansa – celelalte acţiuni pe care infinitatea de are cu visul, respectiv psitruvisul).
celelalte fiinţe, obiecte, fenomene le fac (de obicei 141. Aceste abordări evident greşite stau din
fără să aibă în vedere existenţa noastră specifică) păcate, la baza societăţilor bolnave de ignoranţă şi
dar care ne influenţează cu toate acestea direct astfel le menţin pe acestea în suferinţă, sărăcie şi
sau indirect mai mult sau mai puţin. sclavie psihică şi fizică pe pământurile şarlatanilor
132. „Predestinarea acţiunii” (/„karmică”) are „divini” care le promovează.
un oarecare suport în realitate (suntem destul de 142. Pentru a înlătura această sclavie din sânul
mult condiţionaţi în acţiunile şi alegerile prezente lor şi a se putea bucura şi ele de traiul în libertate
de acţiunile şi alegerile trecute) dar această aceste erori de percepţie şi raţionament, alături de
influenţă a trecutului asupra noastră nu este multe altele similare lor sau derivate din ele,
nicidecum nici totală şi nici copleşitoare, cel puţin trebuie eliminate din aceste societăţi.
nu pentru oricine face un minim efort de schimbare
(în direcţia dorită) a situaţiei existente la un Revelaţii banale
moment dat. 143. Avem astfel un trup „tare” şi unul „subtil”,
133. Schimbarea este garantată pentru că un trup în starea de veghe şi un trup în starea de
schimbarea este o constantă a universului, dar mai vis, un trup „pământ” (greoi) şi un trup „vânt”
trebuie să o ajutăm şi noi puţin (sau mai mult după (aer/ uşor), un trup şi un „suflet” şi o continuă
caz), mai ales dacă vrem să fie în interesul nostru relaţie şi determinare reciprocă a acestor două
(să se producă în direcţia pe care noi o dorim). părţi componente ale identităţii noastre de om.
134. A o lăsa pe aceasta să fie ghidată de alţii 144. Şi ne putem întreba legitim: „Când veghea
este a o lăsa pe aceasta să se desfăşoare în „vine” visul unde „se duce?”; „Când visul „vine”
interesul lor în primul rând. unde „se duce” veghea?”
135. De aceia „legea reală a acţiunii” (a ***
„karmei” reale - „karma” înseamnă acţiune) spune 145. Dacă de exemplu am avea un vis (la fel de
că acţiunile (şi rezultatele) proprii ne sunt consistent şi de real ca orice alt vis) în acelaşi timp
influenţate pe de o parte de ceilalţi/ celelalte - de cât suntem în starea de veghe unii ar putea zice că
deciziile societăţii şi de acţiunile naturi şi halucinăm, alţii că avem o „revelaţie”.
universului (şi această influenţă este de multe ori 146. Dar adevărul ar fi că noi doar avem un vis
copleşitoare), dar pe de altă parte acestea sunt în starea de veghe!
influenţate cel puţin la fel de mult (de multe ori 147. Pe cât de consistent este un vis doar pe
chiar mult mai mult) de acţiunile (şi gândurile) atât de consistentă este şi o astfel de visare în
specifice pe care fiecare dintre noi le generăm. stare de veghe („revelaţie”/ „halucinaţie”).
136. A ne lăsa doar în seama acţiunilor celorlalţi 148. Acesta nu ar fi decât o manifestare
(a „legii acţiunii colective”) este a dovedi că noi nu simultană a două caracteristici bazale ale psihicului
vrem să trăim; că noi vrem doar „să respirăm” aşa nostru: visul şi veghea (manifestare mai mult sau
cum vor alţii să o facem; este a dovedi că vrem să mai puţin forţată de consumul (conştient sau
avem stăpâni şi a ne mulţumii cu starea de sclavi inconştient) de diferite substanţe halucinogene
(fizici şi psihici). specifice, de veghea prelungită forţat (în mod
137. De fapt, promovarea de către unii a teoriei voluntar sau involuntar), etc.).
influenţei implacabile a acţiunii colective, respectiv 149. La fel este şi în cazul invers: când
a celei individuale ca singurul resort al acţiunii (a dobândim o oarecare stare similară veghii în vis
diferitelor teorii unilateral dezvoltate ale fiind (când suntem conştienţi că visăm).
acţiunii/karmei) este doar o schemă de înşelare a 150. Nici acest caz nu este nici o revelaţie, nici
naivităţii şi inocenţei celor slabi de minte şi de trup, o minune, nici o metodă de „iluminare”, etc.
pentru a-i determina astfel să accepte să fie sclavi 151. El este doar o posibilitate reală banală de
pe moşia celor „ajutaţi” („favorizaţi”) de „karma” combinaţie (de manifestare simultană) în forme
(de „faptele lor bune din trecut”, respectiv de specifice a celor două stări (veghea şi visul –
voinţa unilaterală a „zeilor”). conştiinţa specifică veghii, respectiv conştiinţa
138. Această prezentare superficială, specifică visului) de obicei experimentate
inconsistentă şi unilaterală a „legilor acţiunii/ secvenţial şi separat una de cealaltă.
karmei” este făcută de tirani şi de oameni-zei ***
-animale-de-pradă doar pentru a adormii vigilenţa 152. Repetăm deci din nou: relaţia dintre trup şi
celor slabi de minte şi a-i lua apoi în sclavie suflet nu este nimic altceva decât relaţia dintre
mentală şi fizică. veghe şi vis!
139. Faptul că structura socială şi politică a 153.„Viaţa trupului” este viaţa din starea de
unor societăţi întregi se bazează pe această veghe iar „viaţa sufletului” este viaţa din starea de
schemă de înşelăciune „religioasă” (specifică vis.
„karmei”) nu poate decât să revolte inimile noastre

4.37
Noua Ordine Religioasă

„Moartea” şi „vieţile trecute” normal al ciclului veghe somn şi astfel deşi e


154. Trupul „moare” la apariţia visului şi tentant acest demers de abordare a problemei
sufletul/ psitruvisul se „destrupează” (se morţii în analogie cu realitatea familiară a ciclului
„deprinde”) atunci de un trupul fizic (greoi) şi veghe-vis această abordare nu e nici ştiinţifică
„rămâne” cu unul specific stării de vis (cu unul (fiind lipsită de orice dovadă concretă) şi nici în
„uşor”, cu un trup „sufletesc” (de suflare/ vânt/ aer folosul nostru (nu e niciodată folositor să umplem
etc.). golurile în cunoaşterea pe care o avem despre
155. Amintirea „vieţilor trecute” ale sufletului diferitele fenomene ale realităţii cu fabulaţii
nu este decât amintirea unor vise trecute. imaginative care mai de care mai avântate şi mai
156. Moartea în forma ei cea mai „simplificată” „scoase din burtă”).
şi „zilnic experimentată” este încetarea stării de 165. Aceste diferenţe suplimentare
veghe, „destruparea” din trupul „greoi” şi vieţuirea semnificative care apar în legătură cu starea
imediată în starea de vis, ca suflet/ psitruvis. particulară a „adormitului” (lipsa respiraţiei, a
157. Aceasta este „viaţa de după moarte” (visul oricărei mişcări, începerea degradării corpului,
de după veghe) sau cel puţin sursa primară etc.), observate de toată lumea sunt deliberat şi
evidentă de inspiraţie pentru această viaţă. oarecum răuvoitor ignorate de unii care vor zice că
158. Din perspectiva acestei inspiraţii evidente aceste manifestări specifice morţii fizice apar
a ne aştepta ca cineva să revină la viaţă (la starea deoarece vorbim în acest caz de un „vis mai
de veghe) atunci când moare este „la fel de special” şi de asemenea de o următoare trezire
natural” ca a ne aştepta (în majoritatea „mai specială”.
covârşitoare a cazurilor în mod perfect întemeiat) 166. Singura problemă evidentă (şi foarte
ca cineva să revină la viaţă (veghe) după ce a „supărătoare” pentru cei care refuză să vadă
„murit” pentru aceasta prin intrarea temporară în realitatea) este că în acest caz invocat, într-adevăr
starea de vis. „special”, după o vreme corpul în care urmează să
159. Când acest ciclu „moarte-înviere” (veghe- „se întoarcă” „adormitul” observăm că se
vis; „destrupare” - „întrupare”) se întâmplă zilnic deteriorează şi se degradează până la distrugere
sub ochii noştri, toată viaţa, e oarecum natural să totală.
fim înclinaţi să credem că el va dura la nesfârşit 167. Astfel unde se va mai întoarce presupusul
(mai ales după ce l-am experimentat de mii de ori suflet/ psitruvis care subzistă, care continuă
până am ajuns la bătrâneţe). teoretic să existe după moartea corpului fizic?
160. Dar „naturaleţea” aceasta se bazează din ***
păcate doar pe inerţie, iar demonstrarea existenţei 168. Şi vor zice unii: într-un nou trup!
reale a sufletului în afara stării de vis (specifică 169. Bine dar cine îl va face pe acesta?
unui trup fizic care o generează) se bazează până 170. Şi vă rog nu mă luaţi cu „animale divine”,
acum doar pe existenţa în vocabular a unui nume „statui divine” şi „fiinţe divine” că astfel cu
(acela de suflet) desprins artificial de realitatea siguranţă deja aţi căzut în fabulaţii şi imaginaţii
care i-a inspirat existenţa (visul şi psitruvisul). absolut sterile, mai ales dacă nu aveţi nici o probă
161. Pornind de la această constare zilnică a solidă irefutabilă care să vă susţină afirmaţiile:
„învierii trupului” dimineaţa, a sculării lui din cum ar fi de exemplu vreo câteva sute de astfel de
„adormire”, a revenirii „sufletului”/ psitruvisului din trupuri recreate, „bântuind” printre noi în prezent
„tărâmul morţilor” (locul unde „îi întâlnim” pe cu psihicul aferent (avut înainte de moarte)
„aceştia” după ce mor – în vis) e oarecum foarte nemodificat!...
tentant să inferăm pe baza acestei experienţe
zilnice evidente că atunci când intervine moartea Pierderea „reîncarnatului” pe drum
fizică a cuiva (cu semnele ei specifice suplimentare 171. Şi nici nu mă luaţi cu „reîncarnări” în care
simplei adormiri), de fapt el doar intră într-o formă „reîncarnatul” „se pierde undeva pe drum” (în
de somn mai îndelungat (că de data aceasta el totalitate) pe parcursul „transferului”: „nu mai ştie”
doar doarme mai mult), dar odată (chiar dacă nu nici „cine este”, nici „ce-a fost” înainte, nu „mai
ştim când) se va trezi din nou, la fel cum a făcut-o ştie” nici să citească, nici să scrie, nici să
până acum de mii de ori - în fiecare dimineaţă. vorbească, etc. ...
162. Şi ducând mai departe analogia bazată pe 172. Adepţii acestei fabulaţii a „reîncarnării în
percepţia zilnică a realităţii visului (şi a mersului copii” trebuie să observe, dacă nu au făcut-o până
ciclului veghe – vis) am putea fi tentaţi destul de acum că „a pierde reîncarnatul pe drum” e total
uşor să afirmăm şi să credem că între timp (până echivalent cu a nu se realiza deloc procesul
la „trezire”/ „înviere”/ „reîncarnare”/ „reîntrupare”, „reîncarnării”.
etc.) cel decedat („temporar adormit”) continuă să 173. Le-a scăpat oare din vedere acestor
existe în „lumea sufletelor” (mai precis a unui fel fabulanţi că, pentru ca cineva să „se întoarcă” sau
aparte de vis - mai lung ca de obicei). mă rog „să intre” într-un „nou trup”, trebuie în
163. „Dovada” în acest sens „o avem” imediat primul rând ca acel cineva chiar să se întoarcă (el
ce după moartea lui îl visăm: ne întâlnim cu nu un altul/ el şi nu doar o parte a lui: doar vreun
sufletul/ psitruvisul lui în lumea sufletelor/ visului. „picior” sau doar vreun „intestin”, sau vreo bucată
164. Singura problemă cu o astfel de inferare „magică” infimă din „inima lui” etc.); trebuie ca
(ce-i drept destul de tentant de făcut) este că acel cineva chiar să vină înapoi (tot el) şi pentru
acum în cazul particular al morţii fizice apar asta el trebuie să continue să fie (tot el) şi după ce
diferenţe suplimentare semnificative faţă de mersul „întruparea” s-a realizat.

4.38
Radu Lucian Alexandru

174. Şi dacă nu e aşa (şi e evident că nu e aşa) acestui trup nou şi pentru lămurirea
despre ce „reîncarnare” vorbim de fapt dragi circumstanţelor (condiţiilor, metodelor) exacte care
fabulanţi? permit menţinere existenţei psihicului specific
175. Despre reîncarnarea părţilor trupului mort vechiului trup (manifestat cu caracteristicile
în burţile viermilor şi altor gângănii care îl specifice nu doar psitruvisului/ sufletului ci şi stării
mănâncă? de veghe cu tot ceea ce-i este specific acesteia:
176. Despre „reîncarnarea” cărnii? Despre memorie, raţiune, emoţie, sistem de valori, etc.)
trecerea cărnii „decedatului” (animal, om, plantă) până când acest nou trup este gata spre a fi
în componenţa unui alt trup fizic care îl consumă? „ocupat”.
177. Doar această „reîncarnare” corespunde 190. Dacă această muncă de cercetare
descrierii „reîncarnării” în care „se pierde ştiinţifică serioasă nu este făcută noi ştim cu toţii în
reîncarnatul pe drum”! sinea noastră, că doar ne auto-amăgim cu tot felul
178. Câte mai inventează nebunii, respectiv de „poveşti despre suflet” pentru a trece mai uşor
şarlatanii „religioşi” numai ca să îi ameţească pe peste durerea dispariţiei celor dragi.
naivi şi neatenţi şi să-i facă astfel să-şi lepede 191. Şi dacă până de curând oarecum această
trupul actual propriu şi viaţa psihică actuală proprie amăgire era cât de cât justificabilă (datorită
în „schimbul” unor trupuri şi psihice care există stadiului slab de dezvoltare al ştiinţei şi tehnicii), în
doar în imaginaţia perfidă a şarlatanului care astfel prezent trebuie să conştientizăm cu toţii că ea nu
îi duce în sclavie fizică şi psihică pe „botaniştii” care mai este decât o piedică (de multe ori foarte
îi cad în plasa lui „spirituală”. serioasă) în calea realizării faptice a acestor intuiţii
*** şi dorinţe milenare ale noastre: „nemurirea”
179. Dar să recapitulăm acum puţin. (extinderea vieţii spre infinit); respectiv „învierea”
180. Dacă vă întrebaţi de unde le-a venit unora (refacerea sub o formă sau alta a unei forme
(chiar foarte multora) ideea că ceva subzistă după identitare umane distruse de moarte).
moarte, ceva pe care unii din ei l-au numit „suflet”
răspunsul cum spuneam e simplu: din experienţă Două nume pentru una şi aceeaşi realitate
directă. 192. Lumea visului este lumea sufletelor şi
181. Mai precis, am putut cu toţii constata că invers - deoarece visul şi sufletul sunt doar două
atunci când cineva apropiat moare el continuă să nume distincte care definesc una şi aceeaşi
„subziste” şi să ne apară sub forma lui familiară, realitate psihologică (două sinonime care se referă
unde? la realitatea pe care în prezent o înţelegem mai
182. Bineînţeles, în vis! bine sub numele de vis).
183. Cel decedat, vedem astfel (şi aici putem 193. Numele de suflet dat acestei realităţi, în
depune cu toţii mărturie) că „subzistă” morţii (sub prezent, nu face decât să introducă o confuzie
o formă specifică sufletului /psitruvisului specific lui nenecesară pentru înţelegerea mai profundă a
în visul nostru) continuând astfel „să existe” după acestei realităţi.
moartea sa în lumea viselor noastre (în lumea 194. Şi poate ar zice unii: sufletul este mai mult
sufletelor/ psitruviselor). decât visul!
184. Prin urmare, iată de unde vine ideea 195. Chiar? Spuneţi-mi atunci vă rog, ceva
sufletului care subzistă morţii (inspiraţia principală despre sufletul vostru care nu se poate spune
pentru susţinerea acestei idei aproape peste tot în despre psitruvis (psihicul şi trupul vostru din vis),
cultura umană): din percepţia directă specifică spuneţi-mi ceva despre lumea sufletelor care nu se
visului. poate afirma cu o întemeiere de zece ori mai bună
185. Şi iată unde vieţuiesc „bine mersi” aceste şi despre lumea visului.
subzistenţe (suflete) specifice: în lumea visului. 196. Poate până acum nu aţi observat
186. Şi atenţie: afirmaţia precedentă nu e o similitudinile dintre fondurile (esenţele) la care fac
afirmaţie peiorativă (cum ar fi unii înclinaţi să referire aceste două nume aparent distincte.
creadă), ci una pur constativă a evidenţei. 197. Dar priviţi mai atent şi veţi constata că
numele de suflet nu este decât numele pe care
Fapte întru nemurire şi înviere mulţi din înaintaşii noştri îl dădeau „trupului şi
187. Din această perspectivă adormirea este psihicului din vis”, iar numele de lume a sufletelor
„moarte” iar moartea nu este decât o „adormire” este numele pe care noi îl dăm în prezent visului
mai lungă. („lumii” viselor).
188. Aşadar fraţilor, speranţa noastră bazată pe 198. Două nume diferite (unul mai vechi, mai
disperarea cauzată de dispariţia celor dragi, de arhaic, altul mai nou, mai modern) date uneia şi
această dată nu doar pentru o noapte ci potenţial aceleiaşi realităţi şi nu cum ar crede unii la două
pentru totdeauna (în cazul morţii fizice), va zice: realităţi distincte.
- „Nu e nimic: li se va crea un nou trup în care ***
se vor întoarce!” 199. Aşadar dragi fraţi, dacă privim mai atent
189. Şi ideea aceasta nu e rea: ba dimpotrivă e realitatea vedem că a experimenta sufletul este de
chiar bună dar numai atâta timp cât ea nu rămâne fapt a experimenta visul.
doar o simplă idee consolatoare (bazată doar pe 200. Din această perspectivă a încerca să
fabulaţii şi imaginaţii care mai de care mai naive) ci convingem pe cineva că nu există suflet şi lume a
este urmată imediat de o muncă ştiinţifică serioasă sufletelor este oarecum unul şi acelaşi lucru cu a
şi îndelung susţinută îndreptată în direcţia creării încerca să-l convingem că nu există „trup în vis” şi

4.39
Noua Ordine Religioasă

nu există o lume a viselor în care acesta se care să supravieţuim apoi.


manifestă. 214. Ceea ce constatăm în acest sens în mod
201. Aceasta deoarece cunoaşterea noastră evident este că aceste două stări se schimbă
despre suflet este cunoaşterea noastră despre regulat la intervale precise de timp deocamdată.
psitruvis şi cunoaşterea noastră despre lumea 215. Dar că vor face acest lucru (această
sufletelor este cunoaşterea noastră despre lumea schimbare) la infinit, sau la alte intervale decât
viselor. cele din prezent (de exemplu ca un vis să ţină
202. Mulţi însă dintre noi nu mai conştientizează câţiva ani) nu putem garanta sub nici o formă (ba
această legătură directă şi imediată (această dimpotrivă toate dovezile de până acum indică
identitate totală) dintre cele două nume decât la un contrariul).
nivel intuitiv (subconştient), nu mai conştientizează 216. Oricum ideea visului prelungit cel puţin la
această legătură evidentă între aceste două câteva ore sau zile pentru început, nu e o idee rea
concepte care fac de fapt referire la una şi aceeaşi şi ar trebui încercată realizarea ei prin ştiinţă – cel
realitate. puţin pentru că astfel am putea studia mai atent
diferitele aspecte specifice formei de manifestare
Oare morţii visează? proprie stării de vis (experienţele din prezent
203. Din această perspectivă întrebarea reduse la câteva minute fiind cam insuficiente în
„sufletul rezistă după moarte?” însemnă de fapt: acest sens).
„oare morţii visează?”
204. Psihicul în stare de vis poate subzista Despre numirea corectă a realităţii concrete
independent de psihicul aflat în stare de veghe (şi implicate de cuvântul „suflet”
mai ales independent de trupul fizic care îl
găzduieşte pe acesta)? 217. A ne îngriji de suflet e de fapt a ne îngriji
205. Ştim că inversul nu este valabil: psihicul în de vise...
stare de veghe există în strânsă legătură 218. A ne reaminti „vieţile anterioare” ale
(dependent) de cel din vis; iar din această sufletului este a ne reaminti de fapt vise, este a ne
perspectivă e foarte puţin probabil ca opusul să fie reaminti experienţe la fel de solide şi de
valabil (mai ales când se constată în mod evident consistente ca cele specifice oricărui vis pe care îl
că toate trăirile din vis sunt dependente (direct avem la un moment dat.
influenţate) de trăirile din starea de veghe. 219. De aceea termenul de suflet, în contextul
206. Ştim astfel că cel puţin în cadrul ciclului societăţii actuale, nu face decât să inducă în
zilnic veghe – vis - somn aceste trei instanţe sunt eroare.
strict dependente una de alta. 220. De aceea el trebuie abandonat, ca un
*** cuvânt uzat şi ineficient în a mai desemna în
207. Să abordăm acum deci această problemă: prezent cu claritate realitatea specifică visului şi
suntem siguri că visele (sufletul) mai subzistă după fenomenului visării.
ce starea de veghe dispare (după ce trupul specific 221. Se poate folosi în locul „lumii sufletelor” un
asociat lor moare)? cuvânt mult mai potrivit şi anume acela de „lume
208. Dacă da, pe ce ne bazăm în mod real a viselor” şi în loc de suflet pe acela de „trup şi
pentru a face astfel de afirmaţii? psihic din vis” - psitruvis.
209. Şi în fond şi la urma urmei cunoscând cât 222. Termenul de PsiTruVis este mult mai precis
de haotice, confuze, uşor schimbătoare, instabile, şi mai revelator pentru a aborda ştiinţific realitatea
etc. sunt visele (cu sufletul/ psitruvisul lor specific) atribuită termenului de „suflet” şi de „lume a
la ce ne-ar folosi ca acestea să dureze la infinit: ca sufletelor”.
psitruvisul/ sufletul să fie nemuritor? ***
210. Nu ne-ar fi mult mai bine ca acest lucru să 223. Chiar şi etimologic „psihic” înseamnă
se întâmple pentru trupul fizic cu psihicul aferent printre altele şi „suflet”, ceea ce pus în oglindă ne
stării de veghe respectiv vis (adică întregului pe spune că „suflet” înseamnă „psihic”.
care îl numim om)? 224. Trebuie reabilitat acest sens al termenului
*** de suflet – singurul sens de altfel consistent (care
211. Este evident că ideea aceasta a existenţei indică spre o realitate specifică – aceea a visului).
psihicului independent de trupul fizic (într-un trup 225. Orice alte sensuri ale cuvântului de suflet,
„subtil” specific) vine din experienţa pe care fiecare care nu fac trimitere directă la vis, nu sunt decât
din noi o avem în starea de vis în ceea ce priveşte sensuri goale de conţinut (absolut inconsistente) -
psitruvisul/ sufletul. sunt sensuri care nu arată spre nimic în realitate.
212. Aceeaşi experienţă directă ne arată însă că 226. Sunt simple creaţii lingvistice (imaginare)
această existenţă a psihicului nu este independentă care au la bază (emoţional şi ideatic) realitatea
de trup - numai şi pentru aceea că imediat ce visul incontestabilă specifică fenomenului visării!
se termină (şi de obicei se termină destul de 227. A afirma clar că problemele sufletului sunt
repede) ne regăsim din nou în trupul fizic. doar probleme ale psitruvisului, e a le rezolva pe
213. Şi apoi, a pune problema supravieţuirii multe dintre acestea aproape instantaneu.
sufletului (psitruvisului) după moartea corpului fizic 228. A nu recunoaşte această identitate
este oarecum ca şi cum ne-am întreba în vis fiind evidentă este a vrea să menţinem cu orice preţ o
dacă atunci când el se va termina va mai fi un trup confuzie şi o eroare de numire şi a vrea să
(altul decât cel specific pe care îl avem în vis) cu acoperim cu orice preţ lipsa de consistenţă a

4.40
Radu Lucian Alexandru

termenului de lume a sufletelor (în măsura în care „realităţi metafizice” ale lor nu au asociată
nu i se recunoaşte identitatea fundamentală cu existenţei lor decât o realitate strict nominală
psihicul aflat în stare de vis – în „lumea” viselor!). (lingvistică) le-au numit intenţionat (din reavoinţă
*** şi intenţii şarlatanice) sau mai puţin intenţionat
229. Această corelaţie directă între suflet şi (din neatenţie şi ignoranţă) cu cuvinte (cum sunt
psihicul în stare de vis este etimologic justificată şi cele de „suflet”, „lume a sufletelor”, etc.) care fac
în plus este întărită de tone de dovezi. trimitere exactă la o realitate perceptibilă evidentă,
230. Toate „fenomenele sufleteşti” sunt perfect clară şi concretă: aceea specifică visului.
explicabile din prisma diferitelor forme pe care le 242. Astfel ai au denaturat (deturnat) sensurile
îmbracă fenomenele onirice (specifice visului) – şi concrete ale acestor cuvinte şi au „pus în spatele
aceste explicaţii sunt de la o poştă cele mai lor” probleme artificiale (imaginare) pe care ele în
credibile dintre toate celelalte explicaţii posibile. realitate nu le-au avut niciodată: de exemplu dacă
231. Astfel trebuie să înţelegem că a avea suflet există sau nu; care este natura trupului sufletului;
e de fapt a avea un psitruvis iar a intra în legătură unde este lumea sufletelor; ce fac ele acolo, cum
cu alte suflete este a intra în legătură cu alte se poate ajunge în această lume, etc.
trupuri pe care le percepem în vis (cu alte 243. Sunt foarte periculoase aceste denaturări
psitruvisuri); şi că a ne manifesta în lumea de sensuri (mai ales când ele se petrec din direcţia
sufletelor (a spiritelor) e de fapt a ne manifesta realităţii perceptibile direct spre ceea a imaginaţiei
doar în lumea visului. conceptule fără nici un suport în realitatea
232. Realitatea cuprinde deopotrivă psihicul perceptivă clară); aceste folosiri ale unuia şi
aflat în stare de veghe (PsiVeghe), psihicul aflat în aceluiaşi cuvânt pentru a desemna realităţi total
stare de vis (PsiVisul) precum şi psihicul aflat în diferite.
stare de somn (PsiSomnul). 244. Pentru Numele Întregului fraţilor, nu
233. Ştiinţa sufletului este prin urmare în sens trebuie să ne comportăm ca şi cum am duce lipsă
general ştiinţa psihicului (psihologia) şi în sens mai de cuvinte!
particular Ştiinţa Psihicului aflat în stare de vis 245. Har Întregului, din acestea avem destule şi
(psihologia visului/ onirologia). în plus oricând putem inventa oricâte dorim.
234. Şi afirmăm aceasta nu în sens metaforic, 246. De ce atunci să producem confuzii inutile
simbolic, ci în sens direct şi real. denaturând sensurile unor cuvinte existente care
235. A înţelege mecanismele de manifestare ale au deja asociate trimiteri la realităţi destul de
psihicului aflat în această stare este a înţelege clare şi de precise?
mecanismele de manifestare ale sufletului. 247. Această corectare de sens este oarecum
236. Repetăm: sufletul nu trebuie privit ca o permisă doar când se constată denaturarea unor
metaforă şi nici ca nu ştiu ce existenţă metafizică; sensuri iniţiale clare, precise, evidente spre unele
ci doar ca un nume nepotrivit, în contextul neclare, imprecise, imaginare (atunci când
nominativ-semnificativ actual, folosit pentru a demersul de modificare a sensului în loc să
desemna o realitate directă şi imediată: aceea lămurească o problemă „o bagă de tot în ceaţă”!).
specifică psihicului aflat în stare de vis (cu trupul 248. De astfel de „ajutor de confuzare” pe care
lui specific aferent). ni-l oferă unii care confundă (din reavoinţă sau
237. De aceea, acest nume oarecum expirat, boală psihică) realităţile perceptibile direct şi clar
ale cărui sensuri s-au denaturat (au fost deturnate) (cum sunt de exemplu fiecare dintre acelea
odată cu trecerea timpului de la sensurile lui specifice stării de veghe, respectiv de vis –
principale iniţiale, trebuie înlocuit în prezent cu un bineînţeles cu diferenţele specifice dintre ele) cu
nume mult mai potrivit (şi mai elocvent) în acest cele imaginabile (existente doar strict conceptual-
sens: acela de psitruvis (trupul-psihic din starea de lingvistic), ne putem lipsi cu uşurinţă fără nici o
vis). pierdere.
238. Această simplă numire corectă a acestei 249. Ba dimpotrivă renunţarea la atare „ajutor”
realităţi specifice visului rezolvă automat toate ne aduce chiar un real câştig: acela al înlăturării
problemele artificiale (inexistente real) ridicate de din noi şi din societate a unor confuzii şi neclarităţi
neînţelegerea corectă a sensurilor reale la care artificial create de unii pentru a ne „băga în ceaţă”
face referire directă numele de suflet. şi a profita apoi de ameţirea noastră şi de lipsa de
239. A înţelege exact natura fenomenului real orientare precisă pe care n-au indus-o intenţionat.
(nu imaginar - fabulatoriu) la care acest nume face ***
referire directă e a elimina din cercetare o grămadă 250. Privind însă atent problema în cauză,
de probleme artificiale (care în realitate nu există)! bineînţeles că simpla schimbare de nume (a
240. E a readuce cercetarea sufletului pe sufletului cu psitruvisul) nu rezolvă automat toate
făgaşul realităţii şi a nu o mai lăsa să fie deturnată necunoscutele specifice visului, nu rezolvă
mai mult sau mai puţin intenţionat de tot felul de „problemele” lui reale dar măcar ni le indică mai
indivizi cu „dorinţe metafizice” (a se citi imaginaţie precis, pentru a le putea aborda de aici încolo din
bogată). ce în ce mai consistent.
241. Aceşti indivizi în loc să-şi numească 251. Ştiind exact ce studiem în mod real (nu
„realităţile metafizice”, la care fac trimitere, ca conceptual-imaginativ) atunci când vorbim despre
atare - anume „realităţi strict conceptuale” suflet, studiul nostru ştiinţific al lui va putea
(imaginaţii conceptuale) şi să realizeze clar (sau progresa mult mai rapid decât a făcut-o până acum
mai bine zis să recunoască cinstit) că aceste (atâta timp cât el a ignorat legătura identitară

4.41
Noua Ordine Religioasă

evidentă existentă între suflet şi psitruvis). respectiv „psihic” merită două nume diferite, şi nu
*** să fie amalgamate una peste alta în termenul de
252. Dacă cineva poate demonstra că există „suflet”.
probleme (aspecte) ale sufletului care nu pot fi 262. Cum am mai precizat: har Întregului: nu
transpuse mult mai legitim în sfera visului şi a ducem lipsă de cuvinte!
visării (ca şi cauzalitate imediată, ca legătură 263. Acelaşi drept de numire distinctă îl au şi
identitară directă, ca efecte imediat cauzate, etc.) realităţile specifice psihicului aflat în starea de
atunci el va demonstra că realizarea acestei veghe, respectiv de vis - numele de „suflet” fiind
identificări (operată la nivelul realului) a sufletului oarecum justificat, datorită celorlalte conotaţii ale
cu psitruvisul (sau invers a psitruvisului cu sufletul) sale, doar pentru a desemna realitatea pe care de
nu este legitimă. altfel termenul de „psitruvis” o desemnează mult
253. Dar dacă demonstraţia de mai sus nu se mai bine (mai clar şi mai coerent).
poate face în mod consistent la nivelul realului (şi e ***
foarte puţin probabil să se facă) atunci această 264. A vorbi deci cu sens în prezent „despre
identificare nominală dintre cele două concepte suflet” (a avea un discurs cu conţinut real pe
este mai mult decât justificată: este revelatorie de- această temă) este a vorbi despre psitruvis (despre
a dreptul, deschizând uşi de investigare a psihicul-trup specific stării de vis).
realităţilor de obicei asociate numelui de „suflet” 265. Iar a nu vorbi despre psitruvis când vorbim
înainte nici măcar bănuite. despre suflet e a vorbi despre vorbe fără conţinut
254. Prin această simplă numire (indicare) (lipsite de sens real) e a fabula (fantaza, imagina)
corectă a fundalului (esenţei) la care face referire despre ce vrem noi în afară de lucrurile care sunt.
termenul de „suflet” rezolvăm deci din start multe 266. Sau mă rog: a ne exprima poetic la adresa
din contradicţiile interne pe care alte conotaţii unor realităţi – exprimare care mai degrabă
(artificiale, fără nici o trimitere perceptivă directă) cheamă intuiţii şi emoţii decât cunoaştere şi
ale lui le ridică. înţelegere (dat fiind caracterul vădit general şi
imprecis (difuz, polinumenal) al unei metafore, a
Sufletul nu este psihicul în general ci doar o unei exprimări poetice).
formă particulară de manifestare a lui ***
267. Prin urmare, această identificare precisă a
255. Oricum resemnificarea aceasta este doar sufletului cu psitruvisul răspunde cel mai bine
una relativă, pentru că, pornind aşa cum am mai tuturor asociaţiilor specifice făcute de obicei cu
văzut chiar de la originile etimologice ale acest cuvânt:
cuvântului în cauză, constatăm că „psihic” - psitruvisul are viaţă şi suflare – psihicul-trup
înseamnă printre altele şi „suflet” în greacă, deci că din vis se comportă de obicei similar cu psihicul-
„sufletul” are şi sensul de „psihic” (mai exact am trup din veghe la capitolul viaţă, respectiv suflare;
preciza noi acum de psihic aflat în stare de vis). - psitruvisul este „subtil”, „imaterial” capabil de
256. Dar de ce nu procedăm la o identificare a toate atributele asociate de obicei sufletului (prin
sufletului cu toate stările psihicului? constare directă a activităţii specifice psitruvisului
257. Simplu: pentru că starea pe care psihicul o în vis);
are în starea de veghe nu mai corespunde - psitruvisul gândeşte, raţionează, are emoţii,
apropierii ideatice (şi etimologice) de suflet percepe – răspunzând astfel sensului de minte
(suflare, „aer”, „vânt” - de icorporealitate fizică, de (psihic/ personalitate) pe care îl mai are sufletul!
uşurime, plutire, etc.) pe care doar psihicul aflat în - ş.a.m.d.
stare de vis o are. ***
258. De asemenea nu putem expanda termenul 268. Argumentele de obicei aduse în favoarea
de „suflet” (având printre altele intim legate de el existenţei sufletului, pe lângă că sunt absolut
caracteristicile „aeriene” mai sus prezentate) la nenecesare deoarece fiecare din noi îl
termenul de „viaţă” (pornind de la sensul experimentăm când visăm (nu încerci să
etimologic de suflare/ respiraţie respectiv de demonstrezi existenţa a ceea ce evident percepi
psihic/ minte pe care le mai are numele de prin percepţie directă), dacă le privim mai atent
„suflet”) deoarece viaţa conţine mult mai multe vedem că ele se reduc toate la diferite forme de
componente decât respiraţia respectivă, respectiv manifestare ale stării de vis.
decât componenta psihică (de exemplu aspecte 269. În acest sens aşa numitele „experienţe ale
care le întreţin pe acestea legate direct de trupul morţii apropiate” nu sunt decât visul cuiva aflat în
fizic: aspecte legate de mişcare, de nutriţie, de pragul morţii - şi fiind evident că acesta este tot
înmulţire, de percepţie fizică, etc.). un vis, nu ştiu de ce ne-am chinui să-l numim cu
259. Viaţa e mult, cu mult mai mult decât alt nume decât cel care îi revine pe drept.
respiraţie iar a o reduce pe aceasta doar la 270. La fel în cazul „dedublărilor astrale”: a visa
respiraţie este a reduce grosolan întregul la o parte că ne desprindem de trup şi pe urmă a-l vedea
care nu îl reprezintă în întregime. undeva lângă noi e doar un vis de o natură
260. La fel şi în cazul conotaţiei etimologice de specifică (cu un conţinut specific).
psihic/ minte pe care ar mai putea să o aibă 271. Această „desprindere” nu demonstrează
„sufletul”. nimic mai mult decât că în vis, dacă ne propunem,
261. Pe lângă că două realităţi aşa de distincte putem face cam orice: de exemplu ne putem crea
şi de importante cum sunt cele de „respiraţie”, clone identice doar prin simpla concentrare, putem

4.42
Radu Lucian Alexandru

merge pe ape, putem zbura şi putem bineînţeles şi afirma despre ea că posedă sau că nu posedă
să ne vedem „trupul aşezat pe pat” şi pe noi diferiţi capacitatea de a visa.
de el (dacă vrem cu adevărat). 278. Oricum acest suflet asimilat intim
272. Nici una din aceste experienţe onirice existenţei psihicului în starea de vis este doar o
(/sufleteşti) nu demonstrează însă existenţa reală parte din întregul pe care îl numim om (şi care mai
şi în lumea fizică a fenomenelor experimentate în cuprinde şi starea de veghe şi starea de somn,
vis (ele demonstrează doar realitatea lor onirică). etc.).
273. În ceea ce priveşte „amintirile” avute în 279. A lua decizii doar prin prisma unor pretinse
„stare de meditaţie” (a se citi vis) ale unor „vieţi interese doar ale uneia dintre aceste stări şi a le
anterioare” sunt toate experienţe evidente ale ignora manifestarea specifică celorlalte este a nu
visului şi a ne chinui să le vedem altfel de cum ţine seama de întregul care este omul (care le
sunt este doar a ne autopăcăli, este doar a ne cuprinde deodată pe toate trei, fiind însă mult mai
autoamăgi. mult decât oricare dintre ele).
274. Toate „dovezile” enumerate mai sus (şi 280. Fără oricare din ele omul nu mai este om!
multe altele pe care nu le mai menţionăm aici) nu 281. Iar a pune „interesele sufletului” înaintea
sunt decât vise (de o formă specifică) şi trebuie „intereselor trupului” este doar a pune „interesele”
tratate ca atare – doar ca nişte simple vise ce sunt, viselor înaintea intereselor vieţii stării de veghe.
doar ca şi cum tratăm orice alt vis (chiar dacă de 282. Nu ştiu de ce cineva ar vrea să facă o
obicei sunt mai puternic încărcate emoţional decât astfel de neghiobie!
alte vise). 283. Mai ales când este evident că, conţinutul
275. Putem în stare de vis (cu sau fără ajutorul visului este generat şi condiţionat de veghe şi nu
unor „introuri” (intermedieri, favorizări ale apariţiei invers.
lui) făcute spre el de diferite alte stări imediat 284. A acţiona în veghe pe baza conţinutului
precedente lui (induse de exemplu prin diferite unor vise sau altora este a ne arunca viaţa în
forme de meditaţie, rugăciune, hipnoză, consum de instabilitate, incoerenţă, confuzie, etc. (în stări
substanţe psihedelice, etc.)) să percepem orice similare suportului oniric pe care atunci îl punem
vrem noi să percepem (în fond şi la urma urmei, în cu inconştienţă şi iresponsabilitate la baza vieţii
principal visul este oglinda dorinţelor noastre). noastre reale).
276. Prin urmare, visele de natura „dovezilor” 285. Cine îşi bazează acţiunile din viaţa din
mai sus amintite demonstrează existenţa sufletului veghe („viaţa trupului-psihic”) pe viaţa visului (a
şi a lumilor lui la fel de evident pe cât o face orice „sufletului”) este cineva care îşi bazează acţiunile
alt vis (oricât de banal ar fi el) pentru că în fond şi pe „aer”, pe „ceaţă” şi pe „nori”: în curând va
la urma urmei sufletul este psitruvisul iar mediul lui constata că acestea „se vor da la o parte” şi îl vor
intim de manifestare nu este altul decât visul. lăsa să cadă în gol şi să se izbească cu putere
*** (uneori chiar mortal) de realitatea dură a
277. A spune prin urmare despre o fiinţă „pământului”.
(animal, om, etc.) că are sau nu are suflet este a

10. Identitatea umană „ultimă”


Identitatea am mai precizat unică şi irepetabilă (atât în timp
1. Identitatea este ceea ce fiecare Fiinţă este la cât şi în spaţiu).
un moment dat, privită fiind din perspectiva 7. Identitatea reală a fiecăruia dintre noi în
Întregul ei Fiinţial. acest moment este aşadar dată de această
2. Ea este unică şi irepetabilă pentru că fiecare combinaţie particulară infinită de factori infiniţi.
Întreg Fiinţial Specific este rezultatul unei infinităţi 8. Şi este evident că orice altă identitate ne-am
de factori ce au acţionat asupra lui pentru a-l crea asuma (conştient sau inconştient) în afară de
şi manifesta de o anumită manieră identitară. această Identitate Infinită Specifică (unică şi
3. Identitatea noastră de acum, este o irepetabilă), aceasta nu ar fi decât o identitate
identitate specifică momentului: fiecărui moment iluzorie, parţială şi nereprezentativă pentru noi ca
luat în parte. Întreg Fiinţial.
4. Ea nu a mai existat până acum şi nu va mai 9. Iar această Combinaţie Identitară Infinită se
exista nici în viitor, cel puţin exact la fel ca cum – schimbă neîncetat: tot mereu unii factori (fizici,
de o manieră absolut identică momentului prezent. biologici, naturali, sociali...) sunt înlocuiţi cu alţii şi
5. Pentru ca noi să fim exact aşa cum suntem în astfel rezultă mereu o altă identitate (în sensul
acest moment au concurat în trecut şi concură strict al cuvântului „identic” de „exact la fel”) în
exact în acest moment miliarde şi miliarde de fiecare moment – o nouă identitate unică şi
factori fizici, biologici, chimici, de mediu, culturali, irepetabilă.
informaţionali, sociali, etc. 10. Fiecare din noi, cei de acum, ne putem
6. Combinaţia aceasta infinită de factori este identifica cel mai bine doar cu această Combinaţie
singura care ne reprezintă pe noi în mod real ca Infinită Momentană specifică timpului şi spaţiului
identitate specifică în acest moment şi este cum prezent.

4.43
Noua Ordine Religioasă

11. Orice altă combinaţie identitară – spaţială 29. Dar există lucruri a căror Schimbare este
sau temporală (din alt timp şi spaţiu) a unei alte percepută de noi ca fiind evidentă şi lucruri a căror
infinităţi de factori nu ne reprezintă pe noi în schimbare nu este aşa de evidentă imediat pentru
întregime ca Identitate. că se schimbă prea încet (de exemplu albia unui
12. Cu aceste Alte Identităţi există doar râu, forma unui munte, etc.). sau prea repede (de
similitudini şi asemănări (mai mari sau mai mici – exemplu mişcarea atomilor, a electronilor, etc.).
un anumit număr de factori care sunt similari/ 30. Aceste schimbări care sunt mai greu de
asemănători cu cei prezenţi) dar este evident perceput dau Iluzia Continuităţii Identitare.
pentru oricine că niciodată nu există o Identitate 31. Şi bineînţeles în acest context putem să mai
Exactă cu ele. reamintim o iluzie: Iluzia Părţii Izolate
13. Tu cel de Acum, nu eşti cel de Atunci (cel (independente) de Întreg (a părţii care cică nu ar
care a fost cândva sau care va fi cândva) – tu nu avea nici o legătură cu Întregul).
eşti (şi nici nu poţi fi) o altă combinaţie infinită de 32. Este evident că şi această „independenţă”
factori decât cea care te reprezintă exact pe tine în nu este decât o iluzie perceptivă – ea nu exprimă o
momentul actual. Realitate de Esenţă.
14. În viitor o bună parte din factorii infiniţi care 33. Pentru orice Parte (obiect, fiinţă, fenomen,
alcătuiesc Identitatea ta (combinaţia ta identitară) stare, etc.) există o infinitate de legături cauzale
actuală (care te reprezintă cel mai bine (adică în care i-au determinat şi îi determină în continuare
mod real) acum pe tine ca identitate) vor participa existenţa în Întreg.
la alcătuirea altei Combinaţii şi atunci va rezulta ***
astfel o Altă Identitate (în sensul strict al 34. De obicei toate falsele probleme ale
cuvântului). identităţii unei fiinţe la un moment dat apar şi se
15. Între acea identitate şi identitatea ta conturează iluzoriu pe baza acestor Trei Iluzii
actuală va fi cum am mai precizat doar un raport Majore:
de asemănare dar în nici un caz unul de identitate. - iluziei existenţei unei identităţi absolute şi
16. Aşadar aceste două identităţi nu sunt distincte în spaţiu - iluzia identităţii spaţiale;
identice! - iluziei existenţei a ceva absolut continuu (a
17. De aceea, nicăieri în existenţă nu există unei identităţi absolute în timp) - iluzia continuităţii
Identitate (exactă, absolută): două combinaţii identitare temporale;
infinite care să fie exact la fel – făcute din exact - iluziei existenţei unei identităţi independente
aceiaşi factori infiniţi spaţio - temporali (fizici, de întreg (izolate complet de el) – iluzia existenţei
chimici, naturali, etc.). independente de Întreg.
18. Şi prin urmare în cel mai bun caz putem 35. Acestea sunt trei forme de identităţi
vorbi doar de o Identitate Relativă (de asemănări şi reductive (în spaţiu, în timp şi în parte) care sunt
similitudini). extinse în mod artificial (fără nici un suport real) la
19. Nu există identitate în Spaţiu. nivel de Întreg, la nivel de Identităţi Absolute.
20. Nu există identitate în Timp. 36. Realitatea perceptivă evidentă ne arată însă
21. Nu există două Combinaţii Identitare Infinite că identitatea unei Fiinţe este întotdeauna doar o
(reale) exact identice nici în timp şi nici în spaţiu! Identitate Relativă (şi niciodată una absolută – în
22. Şi chiar dacă ar exista atunci nu ar mai fi sensul de neschimbătoare şi independentă) dată de
două ci doar una singură. raportul ei infinit cu toate celelalte Părţi ale
23. Nu există Identitate Temporală (identitate Întregului (Totului/ Universului).
reală care să se păstreze în timp) şi nu există nici 37. Ea este o identitate asemănătoare mai mult
identitate spaţială (identitate reală care să fie exact sau mai puţin similară (în spaţiu şi/ sau timp) cu o
la fel în două poziţii distincte din spaţiu). alta, dar niciodată identică în întregime (completă
24. În spaţiu nici un punct nu este identic cu – „chiar identică” - exact la fel) nici cu o alta din
altul (el e doar asemănător (are mai multe sau mai spaţiu, nici cu o alta din timp.
puţine legături comune cu cel cu care seamănă). 38. În fiecare clipă, şi clipă de clipă iau astfel
25. În timp nu există nimic identic: totul se continuu contact una cu alta o infinitate de
schimbă clipă de clipă (ceea ce rămâne relativ la identităţi relative (momentane şi locale) şi dau
fel sunt doar asemănări nu identităţi). astfel naştere prin interacţiunea lor infinită la o
infinitate de alte identităţi relative (mai mult sau
Asemănarea şi Continuitatea mai puţin asemănătoare cu cele care au contribuit
la apariţia lor – care sunt fundamentul, partea
26. Peste tot în existenţă există însă principală în existenţa lor dar nu sunt în întregime
Asemănare, mai mare sau mai mică, mai directă identice cu ele).
sau mai indirectă, mai evidentă sau mai ascunsă, 39. Totul se schimbă clipă de clipă!
care poate să ne facă să cădem (dacă nu suntem 40. Doar că schimbarea unor factori se face
atenţi) în Iluzia Identităţii (spaţiale sau temporale). prea repede sau prea încet pentru a fi percepută ca
27. Identitatea, însă după cum putem constata atare.
cu toţii, nu este decât o iluzie: nu este ceva real, 41. Fiinţa dintr-un moment dat este total
este doar o aparenţă, nu o substanţă. diferită de cea din momentul precedent (nu există
28. Şi la fel e şi cu Continuitatea – nu există nici un element component al combinaţiei sale care
nimic care să nu se schimbe (care să fie absolut să fie exact identic (spaţial şi temporal – ca poziţie
continuu ca identitate reală infinită în timp). şi relaţie în spaţiu şi timp) cu ceea ce era acea

4.44
Radu Lucian Alexandru

fiinţă (combinaţie fiinţială) cu o clipă mai înainte. ea o face – dar dacă e aşa atunci înseamnă că ea
42. Şi trebuie să ne gândim aici chiar şi numai se schimbă (adică că nu e neschimbătoare cum se
la infinitele mişcări subatomice, atomice, pretinde): gândirea, percepţia, citirea, etc. sunt
moleculare, cosmice la care este supusă orice fiinţă prin esenţa lor procese schimbătoare – de aceea
(combinaţie identitară relativă) la un moment dat. cine se legă de ele se legă astfel de schimbare (îşi
43. De aceea putem afirma că în fiecare clipă asumă schimbarea în identitate).
(moment) este un Altul. 63. Dacă însă nu o face ea nu e mai
44. Că în fiecare punct (spaţiu) este un Altul. reprezentativă ca identitate pentru tine decât ar fi
45. De aceea nu există nici o identitate „un fir de nisip de pe fundul Mării Negre, înghiţit de
temporală nici una spaţială absolută: totul se un peşte care doarme”...
schimbă clipă de clipă... 64. Ce ar rămâne din tine dacă ţi-ar fi „luate”
*** mintea, trupul, emoţiile, percepţia, voinţa,
46. Apoi pentru ceea ce eşti tu acum nu poate fi imaginaţia, memoria, etc. (toate părţile supuse în
reprezentativ în mod esenţial ca identitate reală mod evident schimbării)?
decât Întregul tău fiinţial (sistemul tău fiinţial). 65. E evident: absolut nimic reprezentativ ca
47. Nici o Parte a ta (a acestui sistem fiinţial identitate!
infinit specific ţie) nu poate fi total reprezentativă ***
pentru tine Întregul care o cuprinzi. 66. Oricum putem sta liniştiţi: această „luare”
48. În momentul în care orice parte a Întregului nu este o „luare” reală – ea este doar un joc de
care eşti tu dispare sau se schimbă, identitatea ta cuvinte – toate acele caracteristici pomenite,
integrală se schimbă şi ea – de aceea din acest reprezentative pentru identitatea ta actuală „îţi
punct de vedere orice parte a Întregului tău fiinţial sunt luate” ţie (un Întreg perceptiv evident) şi sunt
este la fel de importantă. „date” unui altuia: unui „spirit neschimbător” care
49. Fără oricare din aceste părţi identitatea ta apoi dacă privim atent „se transformă” înapoi în
integrală se schimbă – devine o altă Identitate. tine (întregul specific amintit) şi în plus apare astfel
50. Dacă îi luăm omului o „mână” sau un evident că el e, culmea,... Cum? Aţi ghicit:
„picior”, „mintea” sau „inima” el nu mai rămâne la schimbător!
fel - el devine un altul: identitatea lui integrală se 67. Această „deposedare” identitară este
schimbă în mod evident. evident doar una fictivă: nimic nu se dă şi nimic nu
se ia în realitate: doar se redenumeşte cu un alt
Există o „scânteie divină”? nume (total nepotrivit) o realitate integrală
51. Dar se pot întreba unii: oare există ceva în evidentă – care însă rămâne multiplă şi
componenţa lor oricât de mic (sau „subtil”) care să schimbătoare în ciuda transferului lingvistic fictiv
nu se schimbe niciodată? care ne „binecuvântează” doar nominal (strict
52.- Nu există şi vom demonstra în continuare verbal) cu o identitate neschimbătoare.
aceasta. 68. Aşadar, pentru ca să-ţi obţinem ţie cititorule
53. Dar mai întâi, chiar dacă am arăta (ceea ce cu orice preţ un „spirit unitar” (dintr-o singură
vom vedea că nu cazul) că un astfel de lucru componentă) şi „neschimbat”, suntem nevoiţi să îţi
(numit de unii „sine”, „fiinţă”, „suflet”, „spirit”, etc.) lăsăm ţie gândirea, emoţiile, voinţa, memoria, etc.
ar exista să ne întrebăm cu sinceritate: oare cât de - pentru că ele sunt multiple şi schimbătoare şi
reprezentativ ar fi acest „spirit” (de la latinul astfel incompatibile cu „spiritul tău neschimbat” şi
„spiritus” - respiraţie) pentru identitatea noastră lui îi dăm ce rămâne: aproape nimic sau de ce nu,
actuală (integrală)? chiar nimic.
54.- Doar atât cât e şi „negrul de sub unghie” 69. Acum: în ce măsură crezi tu că un astfel de
pentru noi... „spirit - nimic” te reprezintă pe tine? Crezi tu că el
55. Dar să presupunem acum totuşi că există are vreo legătură reală (identitară sau de altă
un „spirit”, o „scânteie divină” (orice ar mai fi şi natură) cu tine?
aceasta) care nu se schimbă niciodată. 70. În ce măsură te reprezintă pe tine cel de
56. Acum, în primul rând, ce ar însemna acum (cu gândire, emoţie, ...) un „ceva” care nu le
aceasta mai precis? are pe acestea absolut de loc?
57. Ar însemna mai întâi că ea nu se mişcă nici 71. Acest „sine neschimbat al tău”, deposedat
în timp şi nici în spaţiu, pentru că dacă ar face-o de absolut tot ce e schimbător în tine, adică de
cel puţin în relaţie cu acestea s-ar schimba. ceea ce reprezinţi tu în mod real, nu mai este
58. Să presupunem apoi că acest „spirit” nu capabil să meargă, să vorbească, să gândească, să
are elemente componente (e un „unu indivizibil”) aibă memorie, să facă ceva, etc.
un „atom divin” „indivizibil”. 72. Acest „sine atomic neschimbat” este doar o
59. Să presupunem că aşa ceva ar fi! creaţie verbală goală de conţinut deoarece în
60. Dar ce relaţie ar avea asemenea non- practică (ca referire la ceva real) el nu este nimic
existenţă (sau mă rog uni-existenţă) cu tine (nu face referire la nimic real).
Întregul care citeşte acum aceste cuvinte? ***
61. De exemplu: cine citeşte, cine gândeşte, 73. Poate fi ceva care să nu se schimbe absolut
cine se mişcă, iubeşte, simte, etc.? Tu sau el? - Tu deloc (nici în timp şi nici în spaţiu – nici în interior
Întregul Uman, sau presupusa parte „spirit” din şi nici în exteriorul său, nici în vreo parte a lui şi
tine? nici în întregul său) în Univers ?
62. Să presupunem acum fără nici o dovadă că 74. Şi dacă poate fi, oare poate el să stea în

4.45
Noua Ordine Religioasă

„sufletul” cuiva şi astfel să se plimbe cu el pe ici şi departe deoarece noi, ca identitate foarte intimă,
pe colo? suntem mai mult decât atât (avem şi obiect şi
75. Bineînţeles că nu! subiect pentru percepţie, şi limite ale ei, etc.).
76. Dacă ar face astfel de „plimbări însoţitoare” 83. Şi mă rog, oricare am considera că ar fi
şi-ar modifica poziţia în spaţiu (s-ar schimba acest lucru, pe lângă că aşa cum am văzut nu ar
spaţial) şi în plus ar da dovadă de o schimbare avea nici o relaţie (legătură) cu noi, el ar fi
interioară de o natură similară „percepţiei” şi deasemenea foarte sărăcăcios în comparaţie cu noi
„voinţei” care să-l facă capabil să „ţină pasul” cu care suntem infinit mai complecşi şi mai
„tovarăşul său mai complex” de plimbare. cuprinzători decât oricare astfel de fiinţe ipotetice
77. Dar dacă s-ar schimba el nu ar mai fi simple şi independente, care evident nu există în
neschimbat (identic cu sine însuşi tot timpul): percepţia noastră.
vedem astfel că chiar dacă acest „spirit 84. Apoi dacă aşa cum afirmă unii, tot ceea ce
neschimbat” ar exista el nu ar avea nici o legătură există ar fi făcut din astfel de „atomi spirituali
de nici un fel cu noi. simpli” independenţi unii de alţii; atunci în mod
*** evident ar rezulta ca efect faptul absurd că
78. Să presupunem însă acum că există totuşi niciodată nu ar putea să apară ceea ce deja a
„ceva” care are aceeaşi compoziţie (identitate) apărut adică noi - o identitate complexă în care
interioară tot timpul (că interiorul lui nu se schimbă elementele componente (mai simple sau mai
absolut deloc niciodată) deşi în spaţiu se schimbă complexe) sunt dependente unele de altele.
(îşi poate schimba poziţia spaţială exterioară). 85. Iar dacă, cum ar zice unii, pe lângă „atomii
79. Atunci: simplii independenţi” ar fi şi „atomi simpli
79.1- dacă schimbarea din spaţiu nu este dependenţi”, atunci acest „fapt” este unul
generată de una interioară corespunzătoare rezultă paradoxal pentru că aceştia din urmă nu ar mai
că ea nu este intenţionată – că acel „lucru” se putea să rămână „simplii” dacă devin dependenţi
deplasează în voia „valurilor” (a factorilor externi (nu pot fi dependenţi dacă sunt simplii), deoarece
lui) fără absolut nici o direcţie proprie prin legăturile pe care le realizează ei devin
(autoimpusă). complecşi (pentru a se putea „lega” ei dau ceva de
79.1.1 În plus, reiese din ipoteza iniţială că la ei şi primesc ceva în schimb! - şi astfel prin acest
acest „ceva” nu percepe nimic nici în interiorul său schimb din simplii devin complecşi).
(dacă ar percepe ceva în interiorul său atunci el s- 86. Oricum este evident că în afară de aceşti
ar schimba în interior şi astfel, prin urmare, cel ipotetici „atomi spirituali simplii” există o infinitate
despre care am presupus că nu se schimbă de fapt de fiinţe complexe care sunt astfel infinit mai
se schimbă, sau altfel spus, cel care nu se schimbă dezvoltate, elaborate etc. - iar ceea ce e complex
nu există - deoarece percepţia implică schimbarea) este infinit mai de valoare (cel puţin din punctul de
nici în afara sa. vedere al complexului) decât simplul.
79.1.2 Chiar dacă acel „ceva” ar percepe totuşi 87. Nu ştiu de ce cineva ar aprecia mai mult
în exterior trebuie să fie a „dracului de enervant” ceva simplu (absolut simplu) decât ceva complex
pentru el să nu poată face absolut nimic în privinţa (infinit complex), în măsura în care acel ceva
direcţiei pe care urmează să se deplaseze în „simplu” s-ar dovedi a exista în percepţia celui care
exterior; urmează să facă aprecierea (lucru evident imposibil
79.2 - rezultă apoi că acel „ceva neschimbat – lucrul „absolut simplu” şi-ar pierde „simplitatea”
interior” nu ar gândi – sau dacă ar gândi nu ar exact în momentul când ar intra în percepţie).
gândi cum gândim noi – conceptele lui ar fi 88. Ai prefera de exemplu „să stai de vorbă” cu
neschimbate şi nemişcate şi astfel fără o schimbare un câine sau cu o bacterie, cu un om sau cu o
în timp – ele nu ar avea nici un efect asupra lumii moleculă de apă, cu un delfin sau cu un atom de
înconjurătoare deoarece, pentru a avea, ar trebui hidrogen, etc.?
să se mişte (şi astfel să antreneze în mişcarea lor 89. Pe care dintre acestea le consideri a fi mai
altceva). inteligentă, mai „spirituală” şi mai „de valoare”?
90. Chiar nu ştiu de ce unii caută cu disperare
Fiinţa „simplă” şi cea complexă în om tot felul de „fiinţe atomice „spirituale” (sau
80. Deci dacă acest presupus „atom spiritual” ar de altă natură) simple şi independente” de el care
fi dintr-o singură bucată indivizibilă ar rezulta că el să-l reprezinte ca identitate când este evident de la
nu are în interiorul său nimic diferenţiat (dacă ar o poştă că valoarea omului i-o dă faptul că este un
avea ar fi divizibil la elementele pe care le-ar organism infinit complex şi nu faptul absolut
conţine în sine) adică mai precis că nu are în el fabulatoriu (contrazis de toate evidenţele posibile)
decât un singur lucru – deci că este o fiinţă simplă că prin el ar mişuna tot felul de „fiinţe simple”
(absolut simplă – dacă ar avea mai multe ar fi („spirite”).
compusă/ complexă). ***
81. Acum, dacă de exemplu acest „singur lucru” 91. Dar să mai stăruim puţin asupra acestor
ar fi percepţia în afară de ea „atomul spiritual” nu fabulaţii pentru a le vădi şi mai mult caracterul
ar mai avea nimic altceva (obiect sau subiect al absurd (stupid).
percepţie, limite ale ei, etc.) - el ar fi doar 92. Astfel dacă un asemenea presupus „spirit”
„percepţie pură”. ar fi neschimbat („nemuritor” – dacă şi-ar păstra o
82. Dar ea nu ne-ar reprezenta pe noi „identitate absolută” la infinit), atunci ar rezulta ca
(identitatea integratoare infinită actuală) nici pe fiind evident faptul că el nu se schimbă în nici un

4.46
Radu Lucian Alexandru

fel şi astfel prin urmare că ar fi tâmpit (in sensul de (prin absurd cum am văzut) să interacţioneze între
încremenit, înţepenit, pietrificat, unilateral şi ei (şi cu ceva mai complex decât ei) păstrându-şi în
unidirecţional existent, incapabil de schimbare, acelaşi timp „simplitatea” şi „neschimbarea” lor
etc.) şi stupid: nu ar avea nimic din ceea ce am specifică şi astfel să ajungă să formeze cu timpul
putea aprecia noi ca fiind semn de inteligenţă, de structuri din ce în ce mai complexe, atunci în
cunoaştere, de înţelepciune, etc. (semne care ştim primul rând fiecare dintre noi (ca structuri
că nu există decât în strânsă legătură cu mişcarea/ complexe) ar fi format dintr-o infinitate de astfel
schimbarea - la fel de altfel ca şi percepţia, „spirite” (în sensul de miliarde de miliarde de
gândirea, raţiunea, emoţia, memoria, imaginaţia, miliarde de „spirite”) şi astfel nu am cuprinde în
etc. sine un singur „spirit”.
93. Apoi dacă am presupune că acest „spirit” ar 106. În acest caz aceste „spirite” nu sunt
fi totuşi până la urmă ceva complex şi că ar avea în altceva decât ceva de genul elementelor fizice de
interiorul lui ceva care se schimbă putem observa bază (atomi, electroni, fotoni, elemente
cu uşurinţă că el este cu siguranţă mult mai puţin subatomice, etc.) care e evident că nu sunt nici
complex decât noi care l-am cuprinde ipotetic şi pe indivizibile, nici simple şi nici neschimbătoare
el în identitatea noastră integrală. („nemuritoare”) – cât despre gradul lor de
94. Cu alte cuvinte noi am fi mai inteligenţi şi reprezentativitate pentru identitatea noastră
mai cunoscători decât el deoarece noi am cunoaşte umană integrală (reală) vă las pe voi să o hotărâţi.
cel puţin o infinitate de alte elemente existente în ***
noi în „afară de el”. 107. Prin urmare, dacă ar exista astfel de
95. Putem astfel constata că nu câştigăm nimic „spirite” de gen „atomi spirituali simpli
dacă renunţăm teoretic la complexitate deoarece independenţi nemuritori” atunci fie noi nu am avea
postularea a ceva fix, simplu, neschimbat se nici o legătură cu ei (nici nu ne-ar interesa
dovedeşte a fi doar o „fiinţă” stupidă, tâmpă şi deoarece dacă ar fi ei s-ar dovedi că sunt în gradul
idioată (în sensurile cele mai reale ale acestor cel mai „absolut” cu putinţă stupizi, tâmpiţi şi idioţi
cuvinte). - în sensurile cele mai reale ale acestor cuvinte) fie
96. Stupizenia, tâmpenia şi idioţenia acestui am avea vreo legătură oarecare cu ei dar atunci ei
„ceva simplu” este de altfel prin comparaţie cu ar înceta să mai existe ca atare (ca chestii
aceea a oricărei identităţi integrale umane „neschimbate”, „nemuritoare”, „independente”,
existente (cu a oricărui om existent) infinit de etc.) exact în momentul iniţierii acelei legături.
mare: „spiritul” dacă ar fi (ceea ce nu e cazul) ar fi 108. Prin urmare în cazul omului şi a oricărei
ceva infinit de stupid. alte fiinţe existente real în univers (şi nu doar
97. El e infinit mai stupid chiar şi decât cei care virtual la nivel lingvistic) nu putem vorbi de
îi afirmă prezenţa (existenţa) în ei sau în afara lor, existenţa nici unei identităţi simple neschimbătoare
doar aşa, în virtutea „simplei” sale existenţe care să poată să fie reprezentativă identitar pentru
verbale de „simplu” cuvânt. el chiar şi în cel mai infim mod cu putinţă a fi
*** imaginat.
98. Dar să revenim: oare poate acest „ceva 109. Este astfel evident că pentru om nu există
simplu” să nu fie schimbător? nici o identitate simplă absolut continuă ci doar o
99. Păi să vedem: ca el să nu aibă nimic identitate infinit complexă şi etern schimbătoare
schimbător în sine el ar trebui să nu fie în contact (adică cu totul relativă: atât în timp cât şi în
(relaţie) cu absolut nimic din afara sa: dacă ar fi spaţiu).
atunci acel ceva cu care ar fi în contact i-ar mişca ***
(schimba) şi interiorul. 110. Putem deci afirma cu relativă certitudine
100. Dar dacă el nu ar fi în contact (relaţie) cu următoarele:
absolut nimic exterior sieşi ar însemna că el ar fi 110.1- Nu există nici o identitate simplă
total izolat: că el habar nu are „pe ce planetă se absolută (în sensul de neschimbată şi nemuritoare)
află”, habar nu are de absolut nimic din ce se a noastră (nici un „spirit”, „atman”, „suflet”, etc.).
petrece în afara sa: nici de noi (identitatea infinită 110.2- Chiar dacă ar exista „pe undeva” „o
care ipotetic l-ar cuprinde în sine) şi nici de nimic fiinţă spirituală simplă, independentă şi
altceva. nemuritoare” ea nu ar putea avea nici o legătură
101. Şi astfel, dacă el nu ar avea nici o legătură cu noi şi nici nu ne-ar putea reprezenta ca
cu noi, nu văd cum am putea noi să avem vreo identitate în nici un fel pe noi ca oameni (ca
legătură cu el. identităţi infinit complexe) – cel puţin nu mai mult
102. Existenţa lui fiind total independentă de a decât de exemplu o poate face un oarecare atom
noastră nu ne interesează şi nu ne afectează de carbon, sau de hidrogen, sau de fier, etc.
absolut deloc (cu alte cuvinte el nu este „o parte existent în compoziţia noastră.
din noi” indiferent cât de „subtilă” pentru că nu are 110.3- Chiar dacă ar exista pe undeva (evident
nici o relaţie cu noi). nu în noi) un astfel de „spirit” el ar fi total stupid,
103. „Spiritul” acesta e astfel ca şi cum nu ar fi! total tâmpit şi total idiot!
104. Şi culmea e că el chiar nu este!... 110.4- Chiar dacă ar exista „pe undeva” un
*** „spirit” sau mai multe, existenţa lui ar fi total
105. Acum, dacă am presupune că ar exista la paralelă cu a noastră (şi cu a orice altceva) şi nu s-
un moment dat în univers doar aceşti „atomi ar intersecta niciodată cu aceasta şi astfel nu ar
simpli” („spirituali”/ „subtili”) care ar putea totuşi avea absolut nici o relevanţă pentru identitatea

4.47
Noua Ordine Religioasă

noastră (sau a orice altceva) şi nici pentru concret (au doar o „existenţă” strict lingvistică!).
existenţa noastră (sau a oricui altcuiva). ***
110.5- Cu alte cuvinte, chiar dacă o astfel de 113. Susţinerea de către unii a nemuririi
„fiinţă atomică” neschimbată ar exista sub orice „spiritului” („sinelui”) prin folosirea comparaţiei cu
formă am vrea noi să fie, atunci acea formă fie ar soarele şi razele sale (în care „sinele” este o „rază/
implica schimbarea şi astfel s-ar dovedi că ea nu scânteie divină” emanată de „soarele divin”) este
mai este neschimbată cum am presupus iniţial; fie prin ea însăşi ilustrativă pentru demonstraţia
nu ar interacţiona de nici un fel cu noi şi nici cu noastră: soarele şi razele lui se schimbă şi în plus
nimic altceva din afara sa şi astfel nu ne mai la un moment dat chiar mor.
interesează absolut deloc deoarece ea nu ar mai ***
avea astfel nici o legătură cu noi (pentru că 114. Pe de altă parte, Întregul este peste tot şi
existenţa ei este total independentă de orice în toate (denumim Întreg ceea ce cuprinde în sine
altceva). tot ceea ce există) de aceea dacă ar fi să vorbim
*** de o „esenţă identitară” a noastră putem spune că
111. De exemplu, chiar dacă am presupune prin Întregul este „esenţa” noastră „simplă” - evident la
absurd că lumea pe care o percepem în fapt nu fel de „simplă” cum este oceanul faţă de peşti şi
există şi că ar exista de fapt doar nişte „atomi cum este Cosmosul pentru orice formă de viaţă
spirituali neschimbători” care „visează lumea” în care trăieşte în el.
interiorul lor – vedem astfel că fie ei sunt ***
schimbători (visul este schimbare – şi astfel ei se 115. În concluzie, dacă privim mai atent
schimbă în interiorul lor) fie ei nu au nici o legătură lucrurile vedem că nu există nici o identitate
cu noi şi cu lumea noastră schimbătoare.... neschimbată (aparentă sau de „esenţă”) a fiinţei
112. Prin urmare, dragi fraţi întru fiinţă, aceşti umane (fie ea „simplă” sau complexă), ci doar o
„atomi spirituali” („spirite”) sunt simple invenţii identitate schimbătoare (mai repede sau mai încet)
verbale care în fapt nu fac trimitere la nimic a acesteia.

11. Cauzalitatea Integratoare.


Co-Cauzalitatea şi Co-Dependenţa Fiinţării
1. Prin percepţie directă se observă că toate ***
lucrurile, stările, fenomenele, fiinţele care există 4. Tot ceea ce există este co-cauză (şi co-
(fiinţează) sunt co-dependente şi co-cauzate între cauzat) pentru (şi de către) tot ceea ce există.
ele atât în spaţiu cât şi în timp. 5. Nimic din ceea ce va apare în viitor în
2. Această constatare o putem numi Axioma percepţie (în existenţă) nu va fi independent de
CoCauzalităţii şi CoDependenţei Fiinţiale: (fără nici o legătură de cauzalitate cu) restul
Y=NxX şi X=NxX... (elementul „Y” este existenţei din acel moment spaţio-temporal.
rezultatul unei infinităţi de cauze X, la fel de altfel 6. Această Axiomă a Cauzalităţii Integratoare (a
ca şi oricare din aceste elemente cauzale „X”) co-cauzalităţii şi co-dependenţei) ar putea fi
*** infirmată dacă se vor găsi fenomene, stări, obiecte,
3. Din această constare directă (axiomă) se fiinţe care să fie evident că nu au nici o legătură
desprind alte adevăruri evidente: cauzală şi existenţială (de nici un fel) cu nimic din
3.1- La un moment dat de timp Universul restul existenţei.
(Întregul/ Totul..) este aşa cum este pentru că 7. Nu se va putea face însă, în principiu,
toate elementele infinite componente ale lui sunt niciodată o astfel de demonstraţie (percepţie
aşa cum sunt şi nu altfel – NxX=NxX. evidentă) deoarece însăşi procesul cunoaşterii
3.2- Nici o parte nu poate să se schimbe fără ca (percepţiei) creează o legătură cu presupusul
întregul să se schimbe (mai mult sau mai puţin) - fenomen independent (nelegat).
dacă o parte se schimbă atunci se schimbă şi restul 8. Prin urmare se poate ştii că oricare din
părţilor (mai mult sau mai puţin). elementele „nou găsite” la un moment dat, e mult
3.3- Pentru fiecare poziţie spaţio-temporală, mai probabil că a existat dependent de restul
orice stare, fenomen, lucru, sau fiinţă care ocupă existenţei înainte de a fi „găsit”, respectiv
acea poziţie este aşa cum este (este cauzată perceput, decât că a existat undeva independent
astfel) pentru că toate celelalte stări, fenomene, de aceasta (şi chiar dacă a fost aşa în momentul
fiinţe, obiecte aflate în alte poziţii spaţio-temporale contactului cu percepţia noastră el îşi pierde
sunt aşa cum sunt şi nu altfel. independenţa prin faptul că astfel intră în legătură
3.4- Nu există deci o singură cauză pentru nici cu noi).
un fenomen, fiinţă, obiect... ci o infinitate de cauze 9. Există de asemenea posibilitatea ca el să fie
(o infinitate de factori co-cauzali) pentru acestea „generat spontan” chiar în momentul percepţiei lui
(indiferent de ce cauzalitate vorbim: fiinţială (co-cauzat de aceasta şi mai ales de tot ceea ce
(ontologică), materială, temporală, spaţială, există în acel moment în Întreg).
motriceală, cognitivă, etc.) - vorbim astfel de o 10. Întregul (NxX) este co-cauzal, co-cauzat şi
Cauzalitate Integratoare! co-dependent cu fiecare din părţile sale

4.48
Radu Lucian Alexandru

componente. ne spune totul despre natura integrală a lui X – cu


11. Orice parte este co-cauzală şi co-cauzată alte cuvinte ne spune că identitatea sa (intimă,
pentru Întreg şi pentru restul părţilor cuprinse în el reală) nu poate fi concepută ca fiind fără legătură
(în afară de ea). (independentă) de restul existenţei (elementele
12. Întregul cuprinde tot ceea ce există. care participă la co-crearea identităţi sale sunt
13. Chiar dacă am presupune că ceva apare din infinite şi sunt co-cauzate şi co-dependente la
„neant” (din afara existenţei, a tot ceea ce există) rândul lor de o infinitate de alte elemente).
şi nu din co-cauzalitatea infinită evidentă existentă, 23. De exemplu, un copac X este co-cauzat de o
acel ceva „apărut din neant” în exact momentul infinitate de factori co-cauzaţi la rândul lor de o
apariţiei sale devine o parte co-cauzată şi co- infinitate de alţi factori.
dependentă a Întregului. 24. Astfel pentru apariţia sa este nevoie de sol,
*** de apă, de căldură potrivită (de soare), de o
14. Cauzalitatea adevărată (nu teoretică, nu anumită evoluţie organică care să ducă până la el,
mutilată, redusă simbolic, etc.) este bidirecţională etc. (şi e evident că fiecare dintre aceste cauze ale
şi multidirecţională. sale, este la rândul ei generată de o infinitate de
15. A vorbi de cauzalitate unidirecţională este a alţi factori aranjaţi într-o anumită structură spaţio-
vorbi despre vorbe goale de conţinut (fără temporal-cauzală specifică infinită fără de care nu
acoperire reală - perceptivă). ar fi existat exact aşa cum există).
16. Identitatea cauzal lineară (în care fiecare 25. Copacul acesta X şi orice alt element X
lucru nu are decât o singură cauză şi nu generează existent nu este independent şi nu trăieşte în „vid”:
decât un singur efect) este o cauzalitate fictivă, el este strict dependent şi co-cauzat de tot ceea ce
ireală. există (chiar dacă unele elemente par a avea o mai
17. Singura identitate care există este mare importanţă pentru existenţa lui):
identitatea cauzal infinită (în care fiecare lucru X -> Y, Y -> X; Y<->X;
existent are o infinitate de cauze şi generează o X -> G,R,M,H,..;
infinitate de efecte). G,R,J,H,K,L,..-> X, etc.
18. Identitatea reală „ultimă” spaţio-temporală altfel spus:
a Întregului este dată de „suma” infinităţii A,B,X,Y,K,H,F,D,G,L,T,F,....<->
elementelor sale. F,G,L,K,S,D,H,A,C,X,Y....
19. Identitatea unei Părţi oarecare a sa este 26. Orice parte a Întregului (Universului) exact
dată de „suma” infinită a tuturor celorlalte părţi şi în momentul când îşi pune problema identităţii sale
a ei înşişi (vorbim aici de o „adunare cauzală” şi de nu este ruptă de Întreg – ea suportă din partea
o „adunare fiinţială”). acestuia şi generează asupra lui identităţi (factori
20. Din punctul de vedere al cauzalităţii reale creatori de identitate relativă) infinite.
ultime Partea şi Întregul sunt rezultatul (fiecare în 27. Co-cauzalitatea ia în considerare evidenţa
mod specific) unei co-cauzalităţii infinite. identităţii integratoare în care Partea este evident
21. Vorbim astfel de o identitate relativă în care strâns legată de Întreg - este parte integrantă
orice parte (X) este intim legată de Întreg - ea fiind („organică”, intimă) a acestuia şi invers.
astfel rezultatul unei infinităţi de cauze (pe care le 28. Când vorbim deci de o identitate vorbim
influenţează mai mult sau mai puţin la rândul ei în întotdeauna de o identitate relativă, vorbim în mod
mod direct sau indirect, intenţionat sau real de o infinitate de factori creatori de identitate
neintenţionat, prin acţiunile sale făcute ca întreg şi în mod simbolic de câţiva factori aparent mai
organic, sau doar prin anumite părţi ale sale importanţi - adevărul este însă că nici un factor nu
(organice, moleculare, atomice, subatomice, etc.). este mai important ca altul: fără oricare din ei
22. Identitatea de genul X=X nu ne spune nimic identitatea relativă avută în vedere ar fi alta.
despre X, dar în schimb identitatea cauzală X=NxX

4.49
Noua Ordine Religioasă

12. Singura Nemurire Reală

1. În momentul actual al evoluţiei sale nemurire în adevăratul şi unicul sens corect al


Umanitatea a ajuns la acel stadiu de dezvoltare acestui cuvânt).
fiinţială care îi permite să aspire în modul cel mai 20. În acest sens, pentru început ea îşi propune
întemeiat cu putinţă la atingerea faptică concretă a în prima fază atingerea unei durate medii a vieţii
„nemuririi” atât de mult dorite până acum. umane de 300 de ani pls. şi apoi prelungirea
2. Pentru aceasta, acum e cazul ca ea să nelimitată a acesteia.
acţioneze concret şi cu fermitate prin fiecare din ***
membrii ei spre obţinerea unei vieţi continue, cât 21. Omul Liber trebuie să poată să-şi aleagă
mai lungi cu putinţă, care să o prelungească moartea şi nu trebuie să lase ca moartea să-l
natural pe cea existentă. aleagă pe el.
3. Altfel ce viaţă „nemuritoare” ar mai fi şi 22. El trebuie să ajungă în postura de a invita
aceea care are undeva prin desfăşurarea ei un moartea în viaţa lui doar atunci când el şi-o
fenomen numit moarte? doreşte în mod expres.
4. Dacă în cadrul unei presupuse vieţi 23. Aceasta nu trebuie niciodată să intre în
nemuritoare apare moartea, ce viaţă nemuritoare viaţa lui neinvitată şi nedorită.
mai e şi aceea? 24. Omul Liber trebuie să ajungă stăpânul
5. Dacă noi ca indivizi umani ne propunem ca şi morţii şi nu sclavul ei!
scop de atins nemurirea (viaţa fără de sfârşit – ***
tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte) 25. De aceea unul din Ţelurile Religiei
atunci e logic ca în demersul pentru atingerea Infinomiene este atingerea tinereţii fără bătrâneţe
acestui obiectiv să începem prin prelungirea cât şi a vieţii fără de moarte pentru toţi cei ce şi-o
mai mult timp posibil a vieţii (existente). doresc.
6. Nu ştiu ce idioţi au putut să propovăduiască 26. Omul Liber e liber să-şi aleagă viaţa pe care
(şi nu ştiu ce alţi tâmpiţi au putut să-i creadă) că şi-o doreşte şi moartea pe care şi-o doreşte.
„pentru a atinge nemurirea trebuie mai întâi să 27. De asemenea e liber să-şi dorească sau să
mori” !!??? nu îşi dorească moartea (respectiv viaţa).
7. Ce deducţie idioată mai e şi asta! 28. Mişcarea Frateriană sprijină prin urmare
8. E ca şi cum de exemplu ai zice că pentru ca o toate cercetările şi dezvoltările ingineriei genetice,
mişcare să fie fără sfârşit (perpetuă) ea trebuie a cyber-tehnologiei şi ale diferitelor ramuri ale
mai întâi să se oprească la un moment dat (păi medicinei (menţinute însă în limitele Eticii Armoniei
nene, dacă se opreşte nu mai e perpetuă, nu?) sau şi a manifestării idealistice), care pot duce la
că pentru ca o linie să fie continuă spre infinit prelungirea vieţii umane spre infinit prin posibile
trebuie mai întâi să se întrerupă pe undeva (păi modificări genetice, prin crearea de organe
frate, dacă e să se întrerupă pe undeva atunci acea artificiale biologice şi/sau nebiologice care să le
linie nu putem zice că e continuă – acestea sunt înlocuiască pe cele uzate sau afectate de diverse
constatări de clasa întâia primară!). accidente şi boli, prin clonare, prin posibile
*** transferuri informaţionale ale conţinutului psihic în
9. Şi ce însemnă până la urmă să fi nemuritor? corpuri robotice sau în universuri informaţionale,
10. Sau mă rog să încerci să fi? etc.
11. Ce însemnă că o viaţă e ne-muritoare? 29. Ea sprijină activ deci şi toate cercetările
12. Pai ce arată prefixul „ne”? care urmăresc eliminarea tuturor bolilor mortale cu
13.- Nu este el o negaţie a ceea ce urmează care se confruntă umanitatea.
după el? - a morţii mai precis! 30. SocioReligia are deci ca unul din obiectivele
14. Şi asta ce însemnă? sale mărirea nelimitată a duratei vieţii umane, la
15.– Însemnă că orice viaţă care s-ar pretinde parametri optimi de funcţionare, dar nu prin
nemuritoare sau ar tinde spre nemurire trebuie să „tehnici” care mai de care mai „trăsnite” (ca de
facă tot ce îi stă în putinţă să nu moară! exemplu prin tot felul de recitări verbale tâmpite,
16. Foarte simplu nu? sau prin rugăciuni stupide adresate unor fiinţe
17. Nu înţeleg de unde atâta confuzie în imaginare, etc.) ci prin studii, cercetări şi
înţelegerea unui termen aşa de simplu. experimente cu o solidă bază ştiinţifică care să
*** ducă la rezultate concrete incontestabile.
18. Prin urmare, Religia Oamenilor Liberi ***
sprijină cu toate forţele ei realizarea în fapt a 31. Pentru individul uman în momentul actual
tendinţei milenare de nemurire a individului uman. nemurirea nu este un dat ci doar o tendinţă şi o
19. Pentru aceasta ea sprijină direct şi indirect dorinţă intimă de manifestare a lui.
toate cercetările care pot duce la descoperiri 32. De aceea e necesară în acest moment, din
ştiinţifice şi tehnologice care să permită prelungirea partea lui, demararea unei activităţi susţinute şi
vieţii umane (desfăşurată la parametrii optimi) cât serioase de atingere faptică a acestei dorinţe
mai mult timp posibil (tinzând spre infinit – spre fiinţiale.

4.50
Radu Lucian Alexandru

33. Pentru el nemurirea încă nu este un dat spre infinit care niciodată nu îşi poate însă găsi
gratuit ci un obiectiv pentru care trebuie să lupte certitudine absolută în câmpul manifestării umane.
cu toate potenţialităţile şi forţele sale! 46. Indiferent cât de mult ar dura viaţa umană
34. Doar astfel va reuşi să-l atingă! (sub o formă sau alta) nimeni nu va putea garanta
35. Doar dacă se înţelege cât mai degrabă acest niciodată cu certitudine absolută că ea va dura la
adevăr (evident şi pentru o mâţă chioară) ne infinit.
putem apropia ca indivizi şi ca umanitate cu 47. Nemurirea este prin urmare o stare care
adevărat de realizarea în fapt (şi nu doar în vorbe trebuie dovedită continuu, este o luptă care trebuie
goale de conţinut şi în vise şi speranţe deşarte) a câştigată mereu şi mereu pe măsură ce Întregul
prelungirii vieţii ca şi condiţie indispensabilă pentru ridică noi şi noi obstacole în calea manifestării ei.
înaintarea reală în direcţia nemuririi. 48. Nemurirea este şi va rămâne pentru
36. E momentul să lăsăm visele şi speranţele totdeauna o tendinţă, un Ideal - ea nu va fi
deşarte (sau mai bine zis hilare de-a dreptul!) niciodată un dat cert al existenţei!
legate de obţinerea nemuririi (pe care le-am 49. De aceea, ca orice Ideal, ceea ce putem
întreţinut cu rezultate nule până acum timp de mii face este să creştem necontenit apropierea faţă de
de ani) şi să muncim pe brânci pentru a o obţine. el deşi ştim că nu îl vom atinge niciodată la modul
37. Se poate vedea cu maximă claritate că în absolut: să ne apropiem cât mai mult de
toată istoria parcursă de umanitate până acum încarnarea lui în cadrul manifestării şi astfel, prin
doar prin fapte concrete şi cercetare ştiinţifică urmare, să ajungem să trăim din ce in ce mai mult,
susţinută am obţinut tot ceea ce am obţinut tinzând mereu spre infinit.
(vindecarea unor boli, comunicarea la distanţă, 50. Viaţa care tinde spre Nemurire este o viaţă
mărirea confortului vieţii, accesul la cunoaşterea care tinde spre Infinit şi Eternitate, este o viaţă a
unora din legile de organizare ale universului, etc. cărei formă îl bucură nespus pe cel care o
38. Este evident pentru oricine că până acum încarnează deoarece doar astfel el se poate regăsi
nici un „zeu” sau vreo altă fiinţă „divină” nu ne-a mereu în binecuvântarea beatitudinii Întregului.
dăruit nimic concret, ci doar vorbe şi iar vorbe... ***
(transmise cu exasperare prin intermediul 51. În cazul, cel puţin temporar, al
şarlatanilor şi nebunilor care le-au inventat pe inevitabilităţii morţii cel puţin a corpului fizic, şi în
acestea pentru a profita de pe urma celor slabi şi ceea ce priveşte suporturile mai „subtile” de
naivi). posibilă manifestare a identităţii psihice umane
39. Rezultatele cercetărilor trans-religioase după acest eveniment iarăşi nu e cazul să stăm
îndreptate în direcţia prelungirii spre nemurire a doar aşa cu mâinile în sân şi să sperăm că da de or
vieţii indivizilor umani nu vor fi ascunse prin tot fi astfel de suporturi subtile ale vieţii şi că da de o
felul de texte confuze, prin simboluri sau prin mai fi vreun fel de viaţă după distrugerea evidentă
ritualuri „iniţiatice” aşa cum chipurile alte mişcări a corpului fizic.
religioase ar fi ascuns această cunoaştere ci 52. Odată cu Era Informaţională s-a deschis
dimpotrivă ea va fi pusă la dispoziţia tuturor posibilitatea ca astfel de „suporturi subtile” ale
oamenilor. vieţii să devină o certitudine fie sub forma unor
40. Iar dovezile acestor cercetări nu vor fi replici virtuale (ale identităţii fizice şi psihice) care
oameni nemuritori care stau ascunşi (din motive continuă să existe în universuri virtuale după
care mai din care mai hilare) prin cine ştie ce moartea fizică, fie sub forma unor fiinţe de tip
peşteri sau vârfuri de munţi ci oameni cu vârste cyborg care păstrează (în totalitate sau parţial)
matusalemice care vor trăi şi se vor manifesta la suportul informaţional al celui decedat fizic (sau o
lumina zilei în văzul întregii societăţi. replică cât mai fidelă a lui), transferându-l pe un
41. Acesta este diferenţa între dorinţă alt suport fizic (de robot, clonă, etc.) de o formă
(aspiraţie) şi obţinerea (satisfacerea) ei! umanoidă sau de o altă formă.
42. Aceasta este diferenţa dintre vorbe sterile 53. Iată dar că odată cu manifestarea
(poveşti de adormit copii) şi fapte concrete binecuvântată a Erei Informaţionale, visul de
irefutabile (cercetare ştiinţifică serioasă îndelung „nemurire sufletească”, de „viaţă după viaţă”, de
susţinută cu rezultatele ei aferente). călătorie în lumi „paralele” („cereşti” etc.) va
43. Nu e suficient ca noi oamenii să ne dorim să deveni din ce în ce mai mult o realitate
trăim la parametrii optimi cât mai mult cu putinţă incontestabilă a vieţii umane.
(să vrem să tindem spre nemurire) ci mai trebuie 54. Ceea ce altă dată era doar un vis, o dorinţă,
să mai şi muncim cu maximă seriozitate şi hotărâre o speranţă iată că în curând va deveni o împlinire a
pentru a ne împlini această dorinţă. fiecărui individ uman!
44. Cercetarea nemuririi nu trebuie să ne-o ***
amăgim cu tot felul de practici copilăreşti 55. Până acum am vorbit de nemurirea
(„magice”) şi cu speranţe deşarte bazate pe tot existenţială dar acum e cazul să subliniem o
felul de credinţe dogmatice stupide ci ea trebuie tendinţă cu mult mai importantă a fiinţei umane:
întemeiată mereu doar pe fapte concrete, atingerea Nemuririi prin Creaţie.
irefutabile şi evidente pentru toţi; pe descoperiri 56. Orice individ uman care aduce contribuţii
ştiinţifice şi tehnice care să permită păstrarea unei decisive la evoluţia speciei umane, pe oricare din
vieţi umane armonioase o cât mai lungă perioadă cele Şapte Raze ale Cunoaşterii Universale, devine
de timp (tinzândă spre infinit). o parte din Manifestarea Informaţională a Speciei.
45. Nemurirea este un Ideal – este o tendinţă 57. Înglobându-se acesteia el participă negreşit

4.51
Noua Ordine Religioasă

şi la nemurirea ei! acestei existenţe pentru totdeauna cât aceasta


58. Creaţia este o parte din creator şi creatorul există, făcând parte din lanţul nesfârşit al creaţiilor
este o parte din creaţie. care asigură nemurirea speciei.
59. Nu există creaţie fără creator şi nici creator 61. De aceea Mişcarea Nxaniană îi încurajează
fără de creaţie, de aceea fiecare din aceştia îşi cu putere pe toţi membrii ei să ţintească în
asigură nemurirea unul prin celălalt, iar durata activităţile lor şi această Nemurire Creatoare, prin
vieţii unuia este intim condiţionată de durata vieţii asumarea şi manifestarea deplină prin ei a
celuilalt. Educaţiei, Cercetării şi Creaţiei Continue întru Ideal
60. O creaţie care permite manifestarea mai şi întru Armonie!
armonioasă a speciei umane devine o parte a

13. În existenţă nu există decât repere relative


şi alegeri relative bazate pe ele
1. Cuvântul „absolut” are cuprinse în sine Alegerile relative şi alegerile „absolute”
multiple sensuri – astfel el poate avea sensul de: 7. Omul nu este o fiinţă absolută
1.1- perfecţionare - absolutul perfecţionare – (independentă, nerelativă) ca să facă alegeri
ca proces de perfecţionare şi dezvoltare continuă; absolute.
1.2- totalitate - absolutul totalitate – absolutul 8. Pentru a se putea efectua alegeri absolute
ca Întreg (care cuprinde tot ceea ce există – sumă trebuie să se stabilească mai întâi nişte criterii
a tuturor relativurilor); absolute de comparaţie şi obiectele absolute
1.3- infinit - absolutul infinit - absolutul ca comparate.
infinit (fără de limită/ nelimitat); 9. Apoi trebuie să conştientizăm că o ipotetică
1.4- independenţă - absolutul independenţă - alegere absolută nu ar fi altceva decât o alegere
absolutul ca independenţă completă, ca relativă reconfirmată la infinit (de un număr infinit
nerelaţionare, nerelativitate de nici un fel; de ori).
1.5- perfecţiune - absolutul perfecţiune - 10. Dar omul nu este şi nici nu trebuie să fie o
absolutul ca perfecţiune manifestă (cel mai cel maşină tâmpită (stricată) care să facă aceeaşi
dintre cei mai cei din toate punctele de vedere alegere (operaţiune) pentru eternitate indiferent de
posibile); factorii (infiniţi) care acţionează asupra lui la un
1.6- etc. moment dat (cam asta ar însemna să aibă valori
*** (criterii) absolute pe baza cărora să facă alegeri
2. Observăm din înşiruirea de mai sus că, absolute).
cuvântul „absolut” este de fapt în realitate „mai 11. Omul „absolut” ar fi astfel un om legat de o
multe cuvinte”: de aceea, când vorbim de el fără direcţie absolută sau mai bine zis un om
să precizăm sensul exact pe care îl avem în vedere, condamnat la efectuarea infinită (pentru
e foarte probabil să creăm confuzie – având în eternitate) a uneia şi mereu aceleiaşi operaţiuni
vedere faptul că astfel suprapunem sensuri atât de (un sisif).
distincte cum sunt cele amintite mai sus.... 12. Din fericire un astfel de „om absolut” nu
3. De aceea e util să precizăm acum că în există şi nici nu poate exista!
discursul care urmează vom folosi în principal, 13. Singurul care există este omul „relativ”.
termenul de „absolut” cu sensul de nerelativ, de 14. Acesta este evident o fiinţă relativă (la
independenţă totală şi uneori cu sensul de infinitatea de fiinţe, stări, fenomene cu care se
perfecţiune împlinită/ totală (mai ales când vom relaţionează) care face alegeri relative, alegeri
vorbii de „cel mai cel dintre cei mai cei”...) pentru a făcute în funcţie de o anumită poziţie specifică a sa
arăta că aşa ceva nu poate exista în câmpul nostru atât în spaţiu cât şi în timp (fizică, biologică,
perceptiv, iar în afara lui nu ne interesează psihică, socială, culturală, etc.) pe baza unor
existenţa lui (el nefiind relaţionat în nici un fel cu criterii (valori) relative dintr-o mulţime de obiecte
noi). relative.
4. Celelalte sensuri (de perfecţionare continuă, 15. Aceste alegeri relative sunt alegeri provizorii
de infinit, de totalitate) sunt însă evidenţe pentru care pot fi schimbate şi care se vor schimba mai
noi toţi aşa că nu le aducem în discuţie. devreme sau mai târziu în funcţie de manifestarea
5. În principal singurul sens în care folosim unor altor circumstanţe care îi influenţează omului
cuvântul de „absolut” în acest manifest (în afară de alegerea (se schimbă astfel valorile, criteriile de
discursul care urmează) este acela de proces de alegere, mulţimea din care se poate alege - pot
perfecţionare, desăvârşire şi dezvoltare continuă. apărea noi elemente, unele elemente vechi dispar,
6. Pentru celelalte două sensuri evidente de etc.).
obicei folosim cuvinte specifice mult mai precise: 16. Criteriile absolute şi elementele absolute
acelea de Infinit, respectiv de Întreg (Totalitate, dintre care s-ar putea face o alegere sunt doar
Univers). imposibilităţi teoretice şi faptice pentru că, în mod
evident, la nivel uman tot ceea ce există se
schimbă şi deci prin urmare se schimbă astfel şi

4.52
Radu Lucian Alexandru

criteriile (valorile) şi elementele pe baza cărora, semn al unei minţi stricate (care nu mai
respectiv dintre care, se poate alege la un moment funcţionează).
dat ... ***
17. Omul absolut ar fi (dacă prin absurd ar 29. Prin urmare, o alegere umană absolută (în
putea să existe în fapt) un individ cu o direcţie măsura în care ar putea exista) ar trebui să fie în
absolută unică fiind astfel o fiinţă unilaterală, principiu o alegere:
uniperceptivă, simplă şi incapabilă de adaptare, de 29.1- independentă – lucru evident imposibil
mişcare, de schimbare – cu alte cuvinte o fiinţă deoarece toate alegerile umane sunt strâns
moartă (una care nu este!). relaţionate (dependente) de foarte mulţi factori
18. Omul relativ este (şi e de domeniul (chiar tinzând spre infinit);
evidenţei perceptive că doar el este faptic şi nu 29.2- eternă (fără sfârşit) – reconfirmată
este un altul) un individ cu multiple direcţii, cu conştient sau mecanic în mod infinit (pentru
scopuri multiple relative de mai lungă durată (dar totdeauna) (şi nu de exemplu doar pentru 10
nu infinite – chiar dacă tind spre infinit) sau de mai milioane de ani...);
scurtă durată. 29.3- cu un rezultat neschimbat la infinit – care
19. El este o fiinţă cu multe scopuri şi cu multe nu se mai poate schimba - aceasta ar însemna că
direcţii, o fiinţă complexă, multilaterală, acţiunea care este rezultatul alegerii absolute ar
multiperceptivă, capabilă de adaptare, de mişcare, trebui să subziste la infinit şi ar trebui să se repete
de schimbare, de transformare – el este o fiinţă vie la infinit în mod absolut identic cu prima alegere
(una care există). absolută;
20. Omul (relativ) este un călător infinit printr-o 29.4- ultimă - după care nu mai există
conştiinţă infinită şi astfel, datorită caracterului posibilitate de alegere.
infinit al călătoriei sale, el este un călător cu multe 30. De asemenea o alegere absolută ar trebui
direcţii şi scopuri: pentru a putea astfel vizita să se bazeze pe criterii absolute.
(experimenta) şi percepe cât mai multe (şi nu doar 31. Ce ar putea însă să fie un criteriu absolut?
unul singur) din „obiectivele turistice” ale 32. De exemplu un criteriu care ia în
conştiinţei şi realităţii infinite. considerare toată infinitatea existentă de criterii
21. Fiind o fiinţă relativă angajată într-o existente!
călătorie infinită, dar relativă, el are criterii relative 33. Este însă evident că omul nu ia în
(adaptate) de alegere pentru fiecare alegere pe considerare pentru acţiunile sale de alegere nici
care o face (specifică fiecărui moment spaţio- măcar o fracţiune infimă din mulţimea infinită a
temporal). criteriilor existente la un moment dat.
22. El e conştient de faptul că criteriile (factorii) 34. Un criteriu absolut este apoi un criteriu în
care îi determină alegerile se schimbă mereu şi e mod obligatoriu de aplicat pentru orice alegere
bucuros de aceasta deoarece astfel şi alegerea lui (indiferent de natura ei) – adică se alege din
se poate schimba şi astfel poate experimenta infinitatea de criterii existente un criteriu şi apoi el
mereu noi şi noi aspecte ale manifestării infinite. se aplică la toate alegerile care urmează a fi
23. Omul, fiind o fiinţă relativă are criterii şi făcute...
scopuri relative la preocupările şi felul său de a fi 35. Un criteriu absolut de alegere ar fi astfel un
dintr-un anumit moment şi nu poate să aibă (fiind criteriu (scop) de dorit a fi atins indiferent de
evident o fiinţă esenţial schimbătoare, parte a unui circumstanţe.
univers evident schimbător) criterii şi scopuri 36. Dar vedem cu toţii că a dori doar un singur
absolute: independente de (nerelaţionate, lucru din infinitatea de lucruri posibile de dorit
neadaptate la) tot ceea ce este schimbător (în sine (experimentat, perceput) este de fapt a alege (în
sau în afara sa). mod evident imposibil) să percepem la infinit doar
24. Atâta doar că anumite criterii şi scopuri sunt unul şi acelaşi lucru.
mai relative decât altele (mai puţin importante 37. Dată fiind însă natura umană evident
pentru el la un moment dat sau mai greu schimbătoare aşa ceva este imposibil de atins: de
schimbabile). exemplu, încercaţi să percepeţi doar un lucru
25. Dar la un alt moment de timp acest raport anumit (fără să-l scăpaţi nici o clipă din percepţie)
de importanţă relativă se poate schimba (chiar doar pentru o zi.
până la inversare). 38. Aceasta înseamnă că chiar nu trebuie să îl
26. Pentru a urmări scopuri şi obiective cu o scăpaţi din percepţie (intenţionat sau
importanţă relativă mai mare, el trebuie să-şi neintenţionat) nici măcar pentru o clipă – dacă
reconfirme periodic alegerea unor scopuri relative această clipă „de deviaţie” apare (şi e evident că
(de mai lungă durată). apare) aceasta este clipa în care criteriul absolut se
27. A reconfirma o alegere relativă de un pierde şi astfel se pierde şi alegerea absolută
anumit număr de ori necesar pentru atingerea bazată pe el).
scopului relativ pe care ea îl presupune nu 39. O să vedeţi că nu puteţi menţine acest
înseamnă însă o alegere absolută (o reconfirmare criteriu nici măcar pentru câteva minute, darmite
la infinit a acelei alegeri). pentru o zi, o săptămână, o lună un an... ce să mai
28. Nu înseamnă a reconfirma la infinit un scop vorbim de infinit!!
irealizabil, infinit, de neatins, imposibil – aceasta, ***
în cazul că i s-ar întâmpla cuiva, nu ar fi decât un 40. Punerea în practică a unei alegeri absolute,
semn de nebunie, tâmpire şi idioţenie mentală - un bazată pe un criteriu absolut (scop absolut), este

4.53
Noua Ordine Religioasă

astfel o imposibilitate evidentă. urmă la alegeri stupide (atunci când se aplică la


41. De ce ar susţine atunci cineva un presupus toate alegerile posibile).
criteriu absolut de alegere în ghidarea acţiunilor 59. Prin urmare un criteriu, dacă se pretinde a fi
noastre, când acest lucru este evident imposibil de absolut (ultim), înseamnă că el ar trebui să poată
atins în mod practic? să se aplice la toate alegerile posibile.
42. Şi apoi, chiar să fie posibil să percepi în 60. Dar dacă găsim o singură alegere la care el
mod infinit (neîntrerupt) un lucru oarecare (ca şi nu se poate aplica (fără ca să ducă la rezultate
criteriu absolut de alegere - de ghidare a oricărei stupide, tâmpite, absurde, etc.) atunci el nu poate
acţiuni) în ce măsură ar fi de dorit aşa ceva? fi absolut.
43. Şi în plus, chiar să fie posibil să faci o 61. Cu alte cuvinte daţi-mi un criteriu (reper –
acţiune absolută la infinit (ca urmare a aplicării fizic, moral, cultural, etc.) „absolut” „posibil” de
unui criteriu absolut), ca rezultat al unei alegeri aplicat la orice alegere particulară şi vă găsesc
absolute, în ce măsură este dezirabilă o astfel de imediat cel puţin câteva alegeri specifice la care el
stare: de a face mereu şi mereu, iarăşi şi iarăşi este inaplicabil...
una şi aceeaşi acţiune!?? 62. Pe de altă parte, un criteriu relativ de
44. A-ţi dori aşa ceva e a-ţi dori într-un fel să alegere se aplică doar la anumite alegeri: nu la
mori – ba chiar mai mult să mori psihic – să nu cele prestabilite de un ante-alegător ci la acele
mai gândeşti deoarece gândirea ca înşiruire de alegeri pentru care alegătorul hotărăşte, pe baza
gânduri, concepte, idei dispare în momentul unor criterii relative (subiective), să le aplice.
concentrării continue pe un singur aspect al ei...; 63. Relativitatea lor constă deci în faptul că
45. E a-ţi dori astfel să nu mai simţi – a simţi e fiecare alegător pus în faţa unei alegeri hotărăşte
a percepe ce te înconjoară, a percepe cât mai mulţi dacă le va aplica sau nu şi dacă le va aplica pe ele
din infiniţii factori care te înconjoară – infinitate şi/ sau pe altele în totalitate sau doar parţial.
care creează realitatea în care te manifeşti. 64. Alegătorul la rândul său nu este o instanţă
46. A alege în mod arbitrar, din infinitatea de absolută nici pentru sine (faţă de sine) şi nici faţă
factori doar pe unul de perceput şi a-i ignora pe de alţii.
toţi ceilalţi în mod intenţionat nu înseamnă deci 65. Faţă de sine nu este pentru că, deşi e
altceva decât a ignora realitatea. chemat să aleagă, el ştie că fiind limitat nu are
toate informaţiile posibile necesare pentru a lua
Alegerea şi absolutul decizia pe care trebuie să o ia – el ştie astfel că
49. Alegerea absolută este incompatibilă cu decizia lui poate fi greşită (că procesul său de
alegerea (odată făcută dacă ar fi posibilă, o altă alegere poate fi greşit); iar faţă de alţii nu este
alegere nu-i mai poate urma). pentru că de exemplu ei nu sunt obligaţi (în mod
50. Dacă poate - prima alegere nu a fost real) să-i accepte alegerile pe care el le face.
absolută! 66. Alegătorul relativ e conştient că e limitat şi
51. Alegerea bazată pe un criteriu absolut e o că poate oricând să se înşele în alegerile sale (să
imposibilitate evidentă şi în plus e o imposibilitate aleagă să facă nişte acţiuni care în realitate nu îl
logică. duc la scopul pe care el vrea să-l atingă prin
52. „Alegerea” şi „absolutul” (alegerea absolută) alegerea acţiunii aceleia).
nu se pot pune una lângă cealaltă deoarece ele se 67. Asta însă nu înseamnă că ar trebui să lase
exclud reciproc. pe alţii să hotărască în locul său deoarece ştie
53. A avea un criteriu absolut înseamnă că din despre aceştia că şi ei sunt la fel de limitaţi şi astfel
infinitatea de criterii (scopuri) experimentate, se pot înşela şi ei în alegerile lor.
respectiv posibil a fi experimentate se alege să se 68. Orice alegere este prin urmare doar o
experimenteze doar unul singur pentru o perioadă alegere relativă şi nu poate fi altfel (orice alegere
infinită de timp. se bazează pe ceva, se raportează la ceva, este
54. Se poate oare face o astfel de alegere? relativă la ceva) chiar şi o alegere „ultimă” (după
Evident că nu! care teoretic nu am mai putea alege).

Nu există repere absolute Relativul absolutului


55. Orice scop este un criteriu de alegere 69. Chiar şi o alegere teoretic „absolută”
(alegem acele acţiuni care ne ajută să ne atingem (ultimă) este (se bazează pe) deci doar o alegere
scopul propus anterior) şi orice criteriu de alegere relativă – deoarece ea se bazează pe ceva, este
este un scop (orice alegere o facem cu un anumit relativă la ceva – altceva decât ea.
scop). 70. Dacă s-ar baza pe sine nu ar mai fi alegere
56. Scopul absolut ar fi în principiu ceva de (nu ar mai fi între ce să alegi).
dorit indiferent de circumstanţe (şi de urmări). 71. O alegere nu poate fi decât relativă la ceva,
57. „Problema” e însă, că atunci când zicem mai precis la mai multe aspecte (cel puţin două –
„criteriu” zicem „relativ” (când zicem „criteriu” dacă e unul singur nu e alegere) dintre care se
zicem „raportare”, când zicem „raportare” zicem alege şi la cel puţin un aspect luat ca şi criteriu
„relaţionare”, când zicem „relaţionare” zicem (diferit de cele între care se alege).
„relativitate”), iar când zicem criteriu absolut nu 72. Orice alegere are prin urmare cel puţin trei
zicem decât „relativ absolut”... relaţii în ea – este relativă la cel puţin trei aspecte
58. Şi apoi, orice criteriu propus spre a fi ale realităţii – prin urmare chiar şi o alegere
criteriu absolut (ultim) de alegere duce în cele din „absolută” este o alegere relativă ...

4.54
Radu Lucian Alexandru

73. Alegerea înseamnă deci a alege dintre mai criteriilor utilitate, preţ (cost implicat), adevăr
multe obiecte (stări, fenomene, acţiuni...) pe unul (susţinut), etc. noi am ales mulţimea de religii din
din ele pe baza unui criteriu sau mai multora. acel areal din mulţimea tuturor religiilor existente
74. Dar acest criteriu „c” pe baza căruia s-ar (pe baza unor criterii oarecare), am ales „religia”
face alegerea trebuie la rândul său ales pe baza din mai multe pachete specifice de servicii şi idei
altui criteriu (altor criterii) „b” dintr-o mulţime de (sisteme ezoterice, filozofice, psihologice, politice,
criterii „Mc” - şi tot aşa la nesfârşit... etc.) care pot satisface nevoile noastre specifice şi
am ales criteriile de alegere (utilitate, preţ, ...)
Tipuri posibile de alegeri dintr-o infinitate de criterii posibile de alegere.
75. Prin urmare, ca să avem o alegere în 80. În acest caz specific e de subliniat cu
adevăratul sens al cuvântului, trebuie să existe această ocazie că dacă nu sunt cunoscute mai
posibilitatea alegerii criteriilor de alegere (unul sau multe religii cel puţin la fel de bine înseamnă că
mai multe dintr-o mulţime de criterii posibile) şi în evident noi nu alegem (nu există alegere reală în
plus trebuie să existe posibilitatea alegerii unui cadrul unei mulţimi cu un singur element).
obiect (acţiuni, raţionament, fiinţe, etc.) din mai 81. De asemenea, dacă folosim pe una dintre
multe obiecte existente (şi/ sau posibile). aceste religii ca şi criteriu de alegere, iarăşi nu
76. Fiind astfel dată mulţimea obiectelor alegem, ş.a.m.d.
Mx = {X1, X2, X3, X4 ... Xn} 82. Aceasta deoarece obiectele între care se
şi mulţimea criteriilor alege nu pot fi în acelaşi timp şi criterii de alegere
Mc = {C1, C2, C3, C4... Cn} – dacă se procedează astfel se anulează din start
putem vorbi: alegerea (pentru că se alege de fapt între x şi x –
76.1- de o alegere simplă (se alege un obiect pe adică nu se alege).
baza unui singur criteriu) de genul A5;2 = {X5;
C2} / se alege obiectul 5 pe baza criteriului 2; Alegerea e căutarea unor asemănări
76.2- de o alegere complexă obiect (se aleg mai 83. A aplica un criteriu de alegere înseamnă a
multe obiecte pe baza unui singur criteriu)- de căuta o asemănare!
exemplu: A5,3,1;2= {X5,X3,X1; C2}; 84. E a ne întreba cât de asemănător este
76.3- de o alegere complexă criteriu (se alege obiectul Xn cu criteriul Cn – cu cât e mai
un singur obiect pe baza mai multor criterii) – de asemănător cu el cu atât mai bine îndeplineşte el
exemplu: A5;2,4= {X5; C2, C4}; criteriul.
76.4- şi de o alegere complexă criteriu-obiect 85. Dacă însă e identic cu el atunci evident că
(se aleg mai multe obiecte pe baza mai multor nu mai e asemănător.
criterii) – de exemplu: A5,3,1;2,4= {X5,X3,X1; 86. Aşadar, pentru ca să vorbim cu adevărat de
C2,C4}. o alegere şi nu de o mascaradă (de o iluzie a
*** alegerii) criteriul de alegere nu trebuie să fie
77. Problema alegerii se poate deci formula identic cu nici unul din obiectele din mulţimea în
astfel: între ce obiecte se alege (şi trebuie interiorul căreia se face alegerea (şi nici cu
neapărat să fie cel puţin două, că altfel nu vorbim mulţimea).
de alegere) şi pe baza căror criterii (cel puţin unul)
se face alegerea. Greşeli de alegere
87. Astfel pot apare următoarele greşeli de
Pre-alegerile presupuse de orice alegere alegere – alegeri iluzorii – când celui care alege
78. Trebuie observat apoi că anterior alegerii doar i se pare că alege dar în fapt nu o face:
Axn;Cn avem o mulţime de pre-alegeri: 87.1- „alegeri” „între” un obiect şi el însuşi (de
78.1- alegerea grupei de obiecte din care se va exemplu între o „cartea sfântă” şi ea însăşi: „ea e
face alegerea (Xn) – prin urmare trebuie un criteriu sfântă doar pentru că aşa scrie în ea!” – şi nu
de alegere a acestei grupe de obiecte (CG) – Axn; pentru că i s-ar aplica nişte „criterii de sfinţenie”
CGn exterioare ei pe care le-ar împlini şi ea alături de
78.2- alegerea criteriilor de alegere pe baza posibile alte cărţi”; între un „zeu” şi el însuşi: „ori
altor criterii de alegere (CC – criteriile de alegere mă alegi pe mine ori te bat de te ia mama
ale criteriilor de alegere) – ACn,CCn dracului”, etc.);
78.3- alegerea alegătorului – vom alege noi sau 87.2- „alegerea absolută” – apare atunci când
vom lăsa pe alţii să aleagă în locul nostru – pe pe baza unor presupuse „criterii absolute” se alege
baza unor criterii de alegere (CA) – AAn; CAn; dintr-o mulţime de obiecte „absolute” de către un
78.4- şi tot aşa la infinit – astfel că până la presupus alegător „absolut” - care verbal pretinde
urmă orice alegere este o alegere dintre o infinitate că ar cunoaşte toate infinitele alternative de
de obiecte pe baza unui infinităţi de criterii – este alegere şi că ar alege astfel pe cea mai bună care îi
cu alte cuvinte o alegere relativă la tot ceea ce apare lui ca atare – pretenţie care în mod evident
este la un moment dat în Întreg pe baza a tot ceea stă în picioare doar atâta timp cât rămâne la
ce este în Întreg (având în vedere şi faptul că stadiul de vorbă goală de conţinut, că dacă vrea să
obiectele şi criteriile îşi pot schimba de multe ori meargă mai departe se împiedecă de realitate şi
locul reciproc). cade în nasul său „divin” mincinos;
*** 87.3- alegeri „între” un criteriu şi un obiect -
79. De exemplu, înainte de a alege din confundarea criteriului de alegere cu obiectul (a
mulţimea de religii existente într-un areal pe baza adevărului cu un vorbitor oarecare de adevăruri

4.55
Noua Ordine Religioasă

„zeieşti”, a iubirii cu un iubitor „divin” oarecare, a un „absolut” relativ - un absolut care nu e absolut
„drumului” cu un drum „spiritual” oarecare, etc.); în fapt, ci doar în simbol, ca metaforă pentru
87.4- confundarea alegătorului cu criteriul de procesul de perfecţionare şi desăvârşire continuă şi
alegere (confundarea judecătorului cu legea pe nu ca desemnare reală a finalităţii acestui proces.
baza cărei el judecă);
87.5- respectiv confundarea alegătorului cu Alegerea între absolut şi relativ
obiectul alegerii (a judecătorului cu inculpatul – 95. Să zicem acum că am avea de ales între
inculpatul „divin” e lăsat să se judece singur)...- „relativ” şi „absolut” pe baza unor criterii.
adică obiectul ales e şi cel care a trebuit să aleagă. 96. Care să fie însă acestea?
87.5.1 Aici intră şi celebra „justificare” a 97. Relativul nu poate fi un criteriu şi nici
martorului „divin” care nu poate minţi: „Eu (om absolutul!
„sfânt”, „carte sfântă”, „zeu”, etc.) zic: eu nu pot 98. Să propunem atunci un alt criteriu - de
minţi! Prin urmare nu pot minţii doar pentru că am exemplu „existenţa”.
zis pe „onoarea mea” că nu pot să o fac!!??” 99. Dacă îl luăm în considerare pe acesta atunci
87.5.2 Atenţie aşadar la şarlatanismele „divine” e evident că relativul există (pentru că îl
ale credinţelor dogmatice: alegerile nu există percepem) şi de asemenea e evident că „absolutul”
atunci când cel care alege e unul din obiectele de luat în sensul de (independent, de nerelativ,
ales şi în plus e şi criteriu de alegere. nerelaţionat) nu există (cel puţin pentru noi).
87.6- „alegerea” făcută de o fiinţă finită (de un 100. Şi chiar dacă ar putea exista vreodată în
om) pe baza unor criterii infinite dintr-o mulţime relaţie cu noi (dacă l-am putea percepe) exact în
de obiecte infinite – aceasta este o alegere acel moment al percepţiei el şi-ar pierde calitatea
imposibilă - deoarece efectiv nu este timp pentru de absolut (pentru că s-ar relaţiona cu noi).
a aplica o infinitate de criterii la o infinitate de 101. Absolutul (luat în sensul de ceva opus
obiecte şi astfel a face o astfel de alegere. relativului) nu este decât o pură posibilitate care
87.6.1 Orice alegere nu poate fi decât relativă şi nu are nici o existenţă reală în cuprinsul Întregului
provizorie pentru că e evident că fiinţa finită nu (a ceea ce este).
poate parcurge toate obiectele infinite pentru a
vedea cu adevărat care se potriveşte cel mai bine Aranjarea unei alegeri
criteriului infinit ales – de aceea este bine să 102. Prin urmare: orice alegere este doar o
înţelegem că întotdeauna în fapt orice alegere alegere relativă şi temporară (posibil greşită).
umană se face pe baza unor criterii finite, dintr-o 103. Rezultatul unei alegeri trebuie deci să fie
mulţime de obiecte finite (având în vedere necunoscut până când nu se stabileşte mulţimea
caracterul limitat al alegătorului). de obiecte şi se aplică lor criteriile de alegere.
*** 104. Rezultatul unei alegeri în care ştim
88. Alegerea relativă este deci o alegere dintre dinainte ce trebuie „să iasă” şi în care astfel
obiecte relative pe baza unui criteriu relativ sau a aranjăm dinainte mulţimea de obiecte şi criteriile
mai multora, făcută de către o instanţă relativă. de alegere, încât să iasă ce vrem noi să iasă, este
89. O presupusă alegere absolută ar fi făcută o alegere „trucată” (mimată – este o alegere
deci de o presupusă instanţă absolută (nerelativă, iluzorie).
nerelaţionată, independentă de criterii şi obiecte de
alegere, etc.) pe baza unor criterii absolute Ordinea alegerii
(nerelaţionate, nelegate cu absolut nimic, 105. Cel mai cel dintre cei mai cei (/cea mai cea
independente de alegător şi de obiecte) din nişte dintre cele mai cele) nu poate fi stabilit în relaţie cu
obiecte absolute (nerelaţionate, nerelative, un obiect, formă, fenomen fiinţă, stare, etc. decât
independente – de alegător şi de criterii). în mod relativ (atât în timp cât şi în spaţiu).
90. O astfel de alegere nu există însă în cadrul ***
Întregului în care noi ne manifestăm (în care totul 106. Orice alegere e deci cu adevărat o alegere
e relaţionat cu totul – în care în mod evident totul (şi nu o mascaradă de alegere) doar dacă procesul
e relativ la totul). specific alegerii se desfăşoară în principiu în
91. Şi chiar dacă posibil ea ar exista undeva „nu următoarea ordine:
ne încălzeşte cu nimic” pentru că nu putem avea 106.1- se alege cine va face alegerea (noi sau
nici o relaţie cu ea (şi nici ea cu noi) - dacă am alţii, dacă alţii care din ei şi de ce ei şi nu alţii..);
avea, exact în acel moment ea ar deveni relativă. 106.2- se stabilesc mai multe obiecte (de
preferat cel puţin trei cât mai distincte ca
Plural şi singular identitate) între care urmează să se facă alegerea;
92. Una din Problemele majore ale „alegerii 106.3- se stabileşte unul, sau de preferat mai
absolute” este aceea că absolutul nu suportă multe criterii pe baza cărora să se facă alegerea;
pluralul iar alegerea nu suportă singularul – de 106.4- pe baza unei cercetări atente se verifică
aceea alegerea şi absolutul nu pot coexista una cu asemănarea dintre criteriile propuse şi fiecare din
cealaltă (se exclud reciproc din existenţă). obiectele studiate (supuse alegerii) – se aplică
93. Prin urmare dacă alegem „alegerea” criteriile obiectelor;
respingem „absolutul” iar dacă alegem „absolutul” 106.5- se aleg obiectele care satisfac criteriile
respingem „alegerea”. cel mai bine, sau nu e ales nici unul din ele dacă
94. Singurul absolut pe care îl putem alege este nici unul nu satisface criteriile alese.

4.56
Radu Lucian Alexandru

14. Alegerea TransReligioasă


1. În cazul oricărei alegeri autentice vorbim deci infinită care există în domeniul religios-spiritual şi
de posibilitatea neîngrădită de a alege temporar apoi al Cunoaşterii Universale.
unul, mai multe sau nici unul dintre multiplele 12. Pentru aceasta există „super-marketul”
obiecte oferite spre alegere (pentru că dacă ar fi Trans-Religiei în care permanent prin „difuzoare” li
doar un obiect nu ar mai fi alegere) şi de se aminteşte celor care îl vizitează că la orice
posibilitatea de a ne schimba alegerea ulterior (de moment pot alege un produs, mai multe sau nici
a alege altfel data viitoare, dacă constatăm de unul din cele care sunt expuse pe rafturile
exemplu că ceea ce am ales nu ne (/ ne mai) Cunoaşterii Universale pe care el le găzduieşte şi
satisface optim nevoile şi dorinţele). că de asemenea, odată ales un produs cultural
2. Astfel oamenii fac tot mereu alegeri: de (religios, ezoteric, artistic, filozofic, etc.) şi
exemplu îşi aleg mâncarea din diferitele (multele) consumat pe moment sau într-un timp mai
feluri pe care le găsesc într-un magazin alimentar îndelungat, data viitoare nu e musai să „aleagă” la
sau într-un restaurant şi astfel fiecare îşi face infinit doar acel produs sau altele similare lui, ci
pentru sine un meniu personalizat. dimpotrivă e liber să exploreze în voie şi să-şi
3. Pentru diversitate altă dată poate merge la bucure mereu Percepţia şi Conştiinţa cu noi şi noi
un alt restaurant sau la un alt magazin alimentar „produse” culturale şi conceptuale produse de
de unde îşi poate procura alte feluri de mâncare Umanitate.
spre a se bucura de ele. ***
4. De ce s-ar limita deci cineva doar la un 13. Pentru satisfacerea nevoii de hrană fizică
singur restaurant sau la un singur magazin vedem că fiecare om ştie să aleagă la un moment
alimentar? dat un produs, mai multe sau nici unul (să-şi
5. La fel: de ce s-ar limita cineva în a-şi forma amâne satisfacerea acestei nevoi) şi că la fel el ştie
un „meniu religios” dintr-o singură religie sau să aleagă şi alte produse care să-i satisfacă
mişcare ezoterică şi mai mult chiar - de ce s-ar această nevoie data viitoare când ea se va
limita în opţiunile sale „culinare” legate de spectrul manifesta.
infinit al cunoaşterii doar la cunoştinţe specifice 14. Similar însă satisfacerii nevoii de hrană
domeniului religios (şi încă unei părţi de obicei fizică este şi cazul satisfacerii nevoii de informare
foarte restrânse din el)? continuă asupra realităţii înconjurătoare şi al nevoii
6. De fraier veţi zice! Şi în mare măsură aveţi de comunicare.
dreptate. 15. Dacă vrem ca şi acestea să fie optim
7. Dar de multe ori aceşti nefericiţi sunt satisfăcute este indicat să „ne cuplăm” la mai
convinşi prin diferite şiretlicuri de marketing multe surse de informare şi să profităm de cât mai
religios bazate pe credinţă dogmatică, de către multe canale de comunicare chiar dacă (sau mai
nişte vânzători-şarlatani de mâncare „spirituală” că ales dacă) informarea şi comunicarea se
cică doar mâncarea lor e mâncare şi că în afară de desfăşoară în sfera fenomenului religios - ezoteric.
ea nu mai este nici o altfel de mâncare 16. Când Trans-Religia şi/sau Existenţa vă oferă
„sănătoasă”. să alegeţi din meniul ei informaţional religios ea vă
8. Ba unde mai pui că cică ar fi un fel de Bau- îndeamnă ca pentru acel moment să gustaţi sau să
Bau Judecător care ţine stric evidenţa mâncărilor vă înfruptaţi copios din informaţiile şi cunoştinţele
„spirituale” pe care credincioşii le consumă şi i-ar existente în umanitate despre diferitele aspecte
bate şi chinui rău de tot dacă i-ar prinde că gustă (pozitive şi negative, „dulci şi amare”,) ale unei
din altă mâncare decât cea a vânzătorului-şarlatan mişcări religioase, ale mai multora sau a nici unei
respectiv. dintre ele.
9. Şi culmea e că la toată această poveste de 17. Ceea ce vi se recomandă deci este să cereţi
adormit (sau mai bine zis de speriat) copii sunt şi să comandaţi întotdeauna un „meniu religios”
destui care „pun botul” („botanişti”) - spre individualizat şi personalizat la gusturile şi dorinţele
dezavantajul lor evident – deoarece iată: ferindu- pe care le aveţi pe moment şi să nu-i lăsaţi pe alţii
se cu disperare de „dracul” acum au dat de „mama să vă spună ce să „mâncaţi” şi ce nu, care
lui” – şi mâncarea spirituală stricată de care s-au „mâncare spirituală” are „gust” şi care nu are, etc.
ferit, acum o mestecă zilnic. -
10. Dar ce să facem? E plină lumea de naivi 17.1 la urma urmei poate să ştie cineva mai
(indivizi imaturi psihic din punct de vedere religios) bine decât voi ce vă place? E oare înţelept să lăsaţi
şi de şarlatani/nebuni „spirituali” care nu se sfiesc pe alţii să hotărască în locul vostru care din
să profite de pe urma lor. „mâncările spirituale” „au gust” şi care nu au?
*** ***
11. Noi Oamenii Liberi trebuie să denunţăm 18. Aici e exact la fel ca şi în cazul alegerii
imediat aceste şarlatanii pe oriunde le vedem şi să hainelor: ce aţi zice dacă atunci când aţi intra într-
încercăm să le deschidem ochii tuturor fraţilor un magazin vânzătorul v-ar obliga şi/ sau fraierii
noştri întru fiinţă asupra posibilităţilor de alegere (escroca/ înşela) - prin promisiunea strict verbală a

4.57
Noua Ordine Religioasă

câştigării unor premii imense (pe care le puteţi vă place cel mai mult după care să vă bucuraţi de
„ridica” bineînţeles doar după ce muriţi!!!??), confortul şi frumuseţea altor „haine”?
combinată cu ameninţări directe cu moartea şi cu 22. Ţineţi deci întotdeauna minte dragi fraţi
„chinurile veşnice”, să cumpăraţi doar hainele pe liberi că, odată intraţi intr-un magazin de „haine
care el are chef să vi le vândă, şi doar în spirituale/ religioase”, sunteţi întotdeauna liberi să
combinaţia exactă în care ele se găsesc pe alegeţi o „haină” care vă place, mai multe sau nici
manechinul din vitrină? una şi de asemenea aveţi dreptul ca odată ce
19. Dacă ar face-o şi voi aţi accepta explicit sau „haina” sau „hainele” respective nu vă mai plac,
tacit situaţia de a vă fi impusă cu de-a sila o din diferite motive, să le aruncaţi şi să le înlocuiţi
„ţinută dogmatică” sau alta cine credeţi că ar avea cu altele.
mai mult de câştigat: voi sau vânzătorul? 23. Ţineţi minte aceste libertăţi religioase şi
20. La urma urmei i-ar conveni lui de minune să luptaţi mereu pentru a vi le păstra, altfel
cumpăraţi fără să crâcniţi orice haină veche „vânzătorii de haine religioase dogmatice”, care
(second), prăfuită, murdară, ruptă, etc. pe care el stau mereu la pândă pentru a vă înşela şi escroca,
v-o impune să o luaţi - şi încă chiar mai mult: să o vor profita fără scrupule de orice naivitate şi
achiziţionaţi cu un preţ enorm – acela de a-i neatenţie a voastră pentru a vă lua în sclavie şi a
deveni sclavi pe viaţă. vă îmbrăca cu „hainele” lor puturoase, zdremţuite
21. În contrast cu cazul sus amintit, specific şi murdare de toate atrocităţile neumane pe care
încă din păcate „magazinelor de haine religioase posesorii lor anteriori le-au făcut atunci când le
dogmatice” care mai există în societatea umană, purtau - atunci când au executat fără crâcnire orice
nu ar fi mult mai avantajos pentru voi să vă alegeţi comandă pe care le-a dat-o vânzătorul escroc care
după gusturile proprii „hainele spirituale” pe care le le-a furat libertatea prin înşelăciune „divină” şi
purtaţi şi să le folosiţi o vreme în combinaţia care ameninţări „divine”.

15. Distracţie cu fiinţe „absolute” („a-toate-x”)


1. Alegerile prin care se urmăreşte să se 7. Ştim astfel că o presupusă fiinţă „atoate-x”
identifice în mod „absolut” (şi nu relativ la ceva (care să aibă toate perfecţiunile posibile) nu poate
bine stabilit şi cunoscut) care este „cel mai cel exista deoarece diferitele ei caracteristici absolute
dintre cei mai cei („cel mai absolut dintre cei mai sunt incompatibile între ele (ceva nu poate fi în
absoluţi”) sunt doar pseudo-alegeri... - în primul acelaşi timp şi sub acelaşi raport şi cel mai mare şi
rând pentru că „absolutul” nu suportă gradele de cel mai mic, şi cel mai bun şi cel mai rău (perfect
comparaţie şi în al doilea rând pentru că în rău), etc.) - adică, cu alte cuvinte, că aceste
„absolutul” nu suportă pluralul (cel puţin în relaţie caracteristici absolute se exclud reciproc ca
cu noi). posibilitate de existenţă în una şi aceeaşi
*** identitate.
2. Apoi aceste „alegeri” prezintă în faţa 8. Şi mai ştim şi că o parte dintre aceste
alegătorului finit (omului limitat în spaţiu şi în caracteristici absolute sunt chiar contradictorii cu
timp) o mulţime infinită de obiecte şi de criterii ele însele (cum vom vedea că e de exemplu cazul
dintre care, respectiv pe baza cărora, el ar trebui cu „atotştiinţa”, cu „atot-facerea”, ş.a.m.d.).
să aleagă – singura problemă fiind aceea că el nu 9. Apoi, dacă se poate arăta că acest „cel mai
are posibilitatea să aplice o infinitate de criterii la o cel dintre cei mai cei” este mai puţin „cel” decât un
infinitate de obiecte (fiind limitat). altul într-un singur domeniu, el îşi pierde pretinsa
3. De aceea a realiza o astfel de alegere (de calitate (o singură probă contrară îi descalifică
apreciere „absolută”) necesită un timp dublu infinit pretenţiile pe când o mulţime nenumărată de probe
(necesar pentru aplicarea fiecăruia din criteriile favorabile nu i le pot certifica cu siguranţă).
infinite la fiecare din obiectele (fiinţele, stările, ***
fenomenele, etc.) infinite existente, între care se 10. Astfel, pentru ca acest „ceva” perfect
doreşte a se face alegerea - aprecierea perfecţiunii absolut să fie perfect în tot din toate punctele de
desăvârşite (din toate punctele de vedere) a ceva vedere posibile, el trebuie de exemplu să fie
(cuiva) anume. prezent în absolut orice loc din spaţiu (să fie peste
4. A realiza însă o astfel de cercetare tot – „atot-prezent”) – adică să nu mai existe
(apreciere/ alegere) este o imposibilitate evidentă! absolut nimic în afară de el.
5. Iar a decreta existenţa „unui cel mai cel 11. Prin urmare dacă se poate arăta un singur
dintre cei mai cei” (din toate punctele de vedere lucru (oricât de infim) care nu este cuprins în el –
(criteriile) posibile) fără a realiza cercetarea mai atunci se poate arăta că el nu este perfect absolut.
sus amintită este o tâmpenie şi o idioţenie 12. Şi astfel de lucruri se pot arăta cu grămada
intelectuală crasă, o impostură intelectuală de cea indiferent de cum este definit existenţial cel pentru
mai joasă speţă. care se ridică pretenţia de perfecţiune absolută (ele
6. De ce? În primul rând deoarece se poate sunt arătate în primul rând chiar de cei care aduc
spune că aşa ceva nu există chiar şi fără a efectua această pretenţie – care nu se ştie cum, după ce o
cercetarea infinită mai sus amintită. ridică, imediat vin să completeze că cutare şi

4.58
Radu Lucian Alexandru

cutare perfecţiune (de exemplu cel mai tâmpit cu 28. Oricum o astfel de fiinţă „atoatefăcătoare”
putinţă, cel mai criminal cu putinţă, etc.) nu este este evident că nu este atoatefăcătoare apoi,
cuprinsă în produsul lor intelectual. pentru că de exemplu, ea nu poate să se distrugă
*** definitiv (nu poate „să-şi facă felul”) sau cel puţin
13. Dar să presupunem totuşi de dragul ipotezei nu poate să obţină (să facă) cunoaşterea certă a
că există ceva atotprezent (prezent absolut peste posibilităţii de a se putea distruge definitiv (fără
tot). posibilitate de refacere).
14. Vedem astfel că dacă el este prezent în 29. Astfel, dacă ea a încercat să se distrugă (de
fiecare moment de timp (este atotprezent) atunci exemplu pentru că se plictisea „de moarte” să fie
el fie este neschimbat, fie se schimbă în timp. singura fiinţă care face ceva) şi i-a reuşit înseamnă
15. Dacă este neschimbat atunci este în primul rând că am scăpat de ea (că actualmente
independent (nu are nici o relaţie de nici un fel cu nu mai este) şi în al doilea rând că ea în mod
absolut nimeni) prin urmare nu poate fi cunoscut evident atunci când a fost nu a fost
de noi (nu putem avea o relaţie cu el). atoatefăcătoare - nu a fost capabilă „să-şi facă”
16. Dacă e schimbător atunci nu mai este nemurirea.
prezent peste tot în timp la fel (nu are aceeaşi 30. Apoi, dacă s-a refăcut după ce a încercat să
identitate peste tot în timp) - deci nu îşi păstrează se distrugă definitiv (fără posibilitate de refacere)
existenţa peste tot în timp (nu este atotprezent)!... înseamnă că nu e capabilă să se sinucidă (să se
*** distrugă total fără putinţă de refacere).
17. Să presupunem apoi „din burtă” că este 31. Sinuciderea cu alte cuvinte este pentru ea
ceva atoatefăcător (adică care le face pe toate) - un fapt pe care nu îl poate face – prin urmare nu
pentru nonexistenţa căruia însă din fericire toată este atoate-făcătoare!
realitatea (cu infinitatea ei de factori făcători 32. Deci: fie este făcătoare a nemuririi şi atunci
particulari specifici evidenţi) depune mărturie. nu se poate sinucide, fie este făcătoare a
18. Această calitate „magic-lingvistică” a lui ar sinuciderii şi atunci nu poate fi nemuritoare (în
însemna că el efectiv le-ar face pe toate (şi că nu ambele cazuri este ceva ce ea nu poate face – prin
mai este nimeni în afara lui care să facă ceva). urmare nu este „atoatefăcătoare”!).
19. Vă puteţi imagina şi voi de aici toate ***
implicaţiile morale şi ontologice pentru oameni 33. O astfel de fiinţă atoatefăcătoare (a toate
dacă ar exista un astfel de „atoate-făcător”. creatoare) ar trebui deci să fie capabilă să facă
20. Implicaţii care, apropo, nu ar exista toate lucrurile posibil a fi făcute: astfel, dacă e
deoarece oamenii nu ar fi – nimic nu ar mai fi în posibil să facă o altă fiinţă făcătoare (creatoare) şi
afară de el – cel puţin în măsura evidentă în care a a făcut-o atunci nu mai este a toate creatoare.
fi şi a face sunt intercondiţionate. 34. Iar dacă nu poate să o facă (îi este imposibil
21. Astfel „a fi” generează în mod inevitabil acest lucru) atunci putem spune că este incapabilă
acţiuni (fapte) specifice - ce fiinţare ar fi aceea în să creeze creaţie (să facă făcători) cu alte cuvinte
care nu faci absolut nimic? că e incapabilă să creeze fiinţe (în măsura în care a
22. Prin urmare dacă ar fi ceva a-toate-făcător fi şi a face e tot una)...
noi nu am mai fi, noi nu am mai exista (ca fiinţe ***
care suntem şi care facem ceva)! 35. La categoria „atoatefăcător” intră apoi
23. Cum însă noi e evident că suntem şi că implicit şi faptul că Existentul, căruia i se atribuie
facem diferite chestii putem deduce astfel foarte această caracteristică, s-a creat pe sine – că ar fi
simplu că nu este nimic a-toate-făcător! ipotetic auto-creator.
24. Oricum cei care cred cu naivitate (şi fără 36. Astfel fiind, fie s-a creat dintr-o dată cu
nici o bază) că ar fi ceva atoatefăcător (ceea ce totul şi astfel nu mai suferă ulterior nici o
am văzut că nu cazul) trebuie să conştientizeze şi schimbare (şi astfel se naşte mort, incapabil de
imediat să-şi asume şi faptul că acel ceva atoate schimbare, de noutate, de gândire, de mişcare,
făcător ar fi făcător şi al răului şi al minciunii, şi al etc.); fie se autocrează treptat şi astfel este supus
crimei, şi al violenţei, şi al violului şi a absolut schimbării şi transformării (prin urmare nu este
tuturor relelor care se întâmplă în lume – pe care neschimbat şi nu are o identitate nemuritoare
apropo acel ipotetic „atoatefăcător” le-ar face doar neschimbătoare – nu are o continuitate reală de
asupra sa. sine)...
25. Dacă acest „atoatefăcător” nu ar fi 37. În plus, ca să se poată autocrea culmea e
responsabil pentru facerea acestora atunci e că ar trebui să fie creat de altcineva.
evident că nu este atoatefăcător. 38. De ce? Păi pentru ca să se poată crea pe
26. În plus, dacă ar exista ceva atoatefăcător sine trebuie să existe înainte să existe (înainte de a
nu ar mai putea să existe o judecată a ceea ce se se crea) – şi astfel existenţa lui pre-auto-creatoare
face (judecătorul în acest caz fiind şi făptaşul). nu poate fi cauzată de el însuşi (nu poate exista
27. Iar dacă totuşi ar fi o judecată atunci acest înainte să existe) – prin urmare el e o cauză
„atoatefăcător” s-ar judeca doar pe sine şi astfel s- generată de altcineva/altceva şi astfel nu este
ar răsplăti şi/sau s-ar pedepsi singur pe sine cu tot autocreator!
felul de paradisuri, respectiv „focuri veşnice” 39. Pe de altă parte dacă am presupune totuşi
pentru faptele sale bune, respectiv rele (având în că el poate exista înainte să existe atunci e evident
vedere că nimeni în afară de el nu ar mai face nici că el există înainte să existe (înainte să se
un fapt). autocreeze!) şi prin urmare este creat (din moment

4.59
Noua Ordine Religioasă

ce nu e auto-creat – existând înainte de din care nu rezultă nimic nou niciodată?


aceasta)!... 52.3.2 Evident, doar o gândire plicticoasă - a-
*** toate-plicticoasă – probabil că şi dacă ar fi existat
40. Să presupunem apoi că ar fi ceva/ cineva a- cândva o fiinţă a-toate-ştiutoare s-ar fi sinucis
toate-actualizator – care poate face absolut orice demult (pentru că evident ar fi ştiut cum să facă
din ceea ce îşi propune să facă – aceasta înseamnă acest lucru).
mai precis că nu sunt lucruri imposibile pentru el! 52.3.3 Ea s-ar fi sinucis deci de plictiseală
41. De exemplu o astfel de fiinţă ipotetică e infinită (şi ce depresii îngrozitoare trebuie să fi avut
capabilă să se sinucidă fără a se putea reface - ştie sărmana înainte de a se sinucide...)
aceasta pentru că după cum am mai văzut a ***
încercat şi... upss, a capitulat!.. mda... 53. Recapitulând aşadar, vedem că dacă o
42. Sau de exemplu ea poate face o altă fiinţă presupusă fiinţă atoate ştiutoare le-ar şti pe toate
care să îl poată distruge total. atunci ea cu necesitate nu ar trebui să uite nimic
43. Ştie aceasta pentru că a făcut-o şi... acum e niciodată şi nu ar trebui să cunoască nimic nou
„în groapă”? niciodată!
44. Dacă nu a făcut-o şi dacă nu a încercat, de 54. Dar upss... ghici ce ar însemna aceasta?
unde ştie că poate face tot ce se poate face? 55. Ar însemna în mod evident că ea nu ar
45. De exemplu să poată să facă un munte pe cunoaşte ce e aceea noutate, că nu ar cunoaşte ce
vârful căruia să nu se poată căţăra – ştie că îl e aceea schimbare, că nu ar cunoaşte ce e aceea
poate face deoarece l-a făcut şi... nu s-a putut uitare... adică că prin urmare nu e.... atoate-
căţăra apoi pe el!??? ştiutoare!!!
46. Şi apropo, în plus cu ocazia aceasta a aflat 56. Altfel spus: dacă ştie ce e aceea noutate
şi că.... („culmea!”) sunt unele lucruri pe care nici înseamnă că nu le ştie pe toate (mai sunt lucruri
măcar ea (presupusa fiinţă a-toate-actualizatoare) noi pe care urmează să le afle), dacă ştie ce e
nu le poate actualiza! aceea uitare înseamnă că nu le ştie pe toate (nu
47. Astfel a văzut şi el săracul că în exemplul ştie o parte din lucrurile pe care le ştia înainte),
dat, nu se poate urca pe un munte pe care nu se dacă ştie ce e aceea gândire cu sens (din care se
poate urca – că sunt chiar şi pentru el anumite nasc raţionamente noi) atunci nu le ştie pe toate
lucruri imposibile - adică că „spus pe şleau” nu este (în timp şi în spaţiu)....; iar dacă nu ştie ce e aceia
ceea ce credea (se amăgea) a fi, anume a-toate- uitare, noutate, gândire... atunci nu le ştie pe
actualizator. toate!!!
48. Sau de exemplu, el poate constata oricând ***
doreşte că nu poate crea o fiinţă (alta decât el) 57. Să vorbim acum despre „cel a-toate-bun”
atoateştiutoare (dacă ar face-o vom vedea că de – să presupunem de dragul discuţiei că există
fapt nu o face!), sau una atoatefăcătoare (dacă ar cineva/ceva care face doar binele şi tot binele din
face-o el ar dispare deoarece nu ar mai putea să lume (este cu alte cuvinte atoate-iubitor, atoate-
facă nimic – toate le-ar face fiinţa atoatefăcătoare hrănitor, atoate-vindecător, etc. ...)
creată de el), sau una atotprezentă (dacă ar face-o 58. Dar dacă considerăm că tot ce face el e
el ar dispare nemaiavând loc de ea), etc. bine, ce ar fi atunci răul?
*** 59. Evident, răul e astfel ceea ce el nu face -
49. Să presupunem apoi că ar fi ceva a-toate- adică cu alte cuvinte răul nu există – cel puţin în
ştiutor (cineva/ceva care le ştie pe toate). măsura în care acest atoatebun e şi atoate-făcător,
50. Astfel acesta/aceasta le-ar şti pe toate! sau e atot-prezent, etc.
51. Dar ce ar rezulta de aici? 60. Apoi să presupunem că acest a-toate-bun
52. Ar rezulta în mod evident următoarele: doar iubeşte/alină (consolează): îi iubeşte pe toţi şi
52.1- Că el/ea nu descoperă nimic nou pe toate - chiar şi pe cei ce îl urăsc şi îl
niciodată – şi nu a descoperit nimic nou niciodată - dispreţuiesc.
„aşa s-a născut”. 61. Dacă constatăm însă că este chiar şi un
52.1.1 Vedem astfel că această presupusă fiinţă singur individ pe care el îl urăşte înseamnă că el nu
nu ar percepe niciodată nici o schimbare în e atoate-iubitor (nu e perfect în iubire).
percepţia sa, în cunoaşterea pe care o deţine – 62. Sau dacă constatăm că este un singur
adică că ar fi în mod necesar „moartă psihic” - fără individ neiubit, neconsolat, nesprijinit tot timpul în
de mişcare (viaţă) psihică; mod activ (ce să mai vorbim de când are nevoie)
52.2- Că nu uită nimic niciodată (dacă ar uita atunci rezultă că nu este nimic atoate-iubitor!
ceva nu ar mai fi atoateştiutor – nu ar mai şti 63. Şi aici trebuie să amintim doar de milioanele
lucrul pe care l-a uitat); de copii ucişi cu brutalitate în războaie, sau de
52.3- Că nu gândeşte cu sens – adică că are „o foame... – şi vedem automat că nu este în univers
gândire care se gândeşte pe sine” dar se gândeşte nimic atoate-iubitor (atotbun)!
degeaba sau mai bine zis în gol, fără sens, pentru 64. Această calitate „atoatebună” ar presupune
că gândirea lui nu poate produce nimic nou apoi şi faptul că el vindecă boala – că el fiind
niciodată (dacă ar produce aşa ceva ar însemna că perfect în vindecare face toate vindecările
la un moment dat nu le ştie pe toate şi că mai sunt perceptibile!
lucruri pe care le poate afla chiar şi „atotştiinţia 65. Dar vedem că nu e aşa – că mai sunt în
sa”!). Întreg o mulţime de alte fiinţe care vindecă – prin
52.3.1 Dar ce fel de gândire mai este şi aceea urmare că o astfel de fiinţă atoate-vindecătoare nu

4.60
Radu Lucian Alexandru

e totuşi a-toate-vindecătoare. nonverbale (vizuale, tactile, gustative..) pot fi doar


66. Şi apoi, dacă este un singur individ care s-a percepute direct (sau deduse pe baza unor
îmbolnăvit şi apoi nu s-a mai vindecat (şi nu e doar percepţii directe).
unu, ci sunt miliarde) rezultă în mod evident că 76. Cele „existente” sau „deduse” doar „pe
presupusa fiinţă a-toate-vindecătoare nu este a baza” existenţei în vocabular o unor cuvinte
toate vindecătoare – deoarece sunt bolnavi pe care oarecare nu sunt realităţi perceptive, ci doar
el/ea nu i-a vindecat! realităţi lexicale.
67. Apoi o fiinţă a-toate-bună ar trebui evident 77. Realităţile existente sunt însă existente
să fie şi atoate-hrănitoare – dar vedem că sunt independent de vorbe (chiar dacă numele lor este
fiinţe care mor de foame cu duiumul - deci vedem dependent de ele).
clar astfel că nu este o fiinţă atoatehrănitoare, şi 78. Realităţile neperceptibile deduse strict
prin urmare nici una a-toate-bună! verbal (pe baza existenţei lor strict lingvistice în
............................ vocabular) nu sunt deci decât vorbe goale de
*** conţinut (vorbe sterile) pentru că ele nu fac
68. Constatăm astfel că de obicei cam orice trimitere la nici o realitate extra-verbală.
posibilă calitate „a-toate-x” pe care am lua-o în ***
considerare, cuprinde în ea: 79. Fiinţele „atoate-x” (perfecte în mod absolut
68.1- fie contradicţii interne proprii (se din unul sau din mai multe puncte de vedere) sunt
contrazice ea pe ea însăşi – calităţile interne proprii astfel doar progenituri strict lingvistice izvorâte din
pe care le presupune a exista simultan se exclud greşeli de percepţie şi de raţionament.
reciproc din existenţă); 80. De aceea existenţa lor extralingvistică nu
68.2- fie contradicţii cu alte calităţi a-toate-x poate fi nici percepută, nici demonstrată pentru că
(calităţile „a-toate-x de obicei se exclud reciproc nu au o astfel de existenţă!
din existenţă una pe alta); ***
68.3- fie contradicţii evidente cu realitatea 81. Revenind însă la presupunerile noastre
(adică ceea ce există în mod clar îi infirmă implicit lingvistice putem vedea astfel că o presupusă
presupusa existenţă „atoate-x” specifică); fiinţă absolut/total independentă nu poate
68.4- fie toate aceste contradicţii la un loc exista (cel puţin în relaţie cu noi – în percepţia
(acesta fiind cazul cel mai frecvent). noastră).
*** 82. Iar dacă totuşi ar exista independent de
69. Prin urmare, dragi fraţi întru fiinţă, dacă aceasta („pe undeva prin alte părţi”) e evident că
cercetăm atent problema fiinţelor „omni-x” („a- noi nu am putea să o cunoaştem (nu am putea să
toate-x”) putem constata cu destulă uşurinţă că ne relaţionăm cu ea de nici un fel - dacă am putea
aceste fiinţe sunt doar „fiinţe” pur conceptule (şi nu ar mai fi independentă absolut!).
nici măcar atât) - adică că mai precis ele nu sunt 83. Dacă postulăm însă că „nu-ştiu-cum” totuşi
de obicei decât vorbe goale de sens, fără nici un am putea să o cunoaştem (că ne-am putea
conţinut real (fără de acoperire în realitate, în relaţiona cu ea) atunci ar rezulta imediat că ea nu
percepţie, în existenţă – deoarece aceasta prin mai e independentă (în mod absolut)!
însăşi prezenţa ei le probează inexistenţa). ***
70. Ele există doar în capetele acelora care le 84. La fel e şi în cazul unei presupuse fiinţe
acordă acoperiş unor astfel de cuvinte „spirituale” „perfecte” - o fiinţă care teoretic ar deţine toate
care încep cu prefixul „atoate” sau „omni” fără a „recordurile” posibile (atât negative cât şi pozitive).
avea nici o realitate extra-lingvistică la care să facă 85. Dacă ea ar avea (deţine) toate recordurile
trimitere! „pozitive” nu le-ar putea avea în acelaşi timp şi pe
71. Simplul fapt de a pronunţa un cuvânt cele „negative” deoarece acestea două se exclud
(indiferent cu ce prefix ar începe el) nu înseamnă reciproc.
altceva decât a indica către un cuvânt (sunet) 86. De exemplu o presupusă fiinţă a-toate-bună
oarecare. (care face doar binele) nu poate fi în acelaşi timp şi
72. Putem vorbi însă de cuvinte cu sens doar a-toate-rea (care face doar răul)!
dacă apoi vorbele menţionate se dovedesc a fi 87. Altfel ce fiinţă bună este aceea care face rău
capabile să facă trimitere şi la o realitate extra- şi ce fiinţă rea este aceea care face bine?
lingvistică (extra-sonoră) oarecare. 88. Vă spun eu: una care nu prea face
73. Însă în cazul fiinţei sau a fiinţelor a-toate- deosebire între cele două deoarece îi sunt
x/omni-x am văzut că individul care le susţine indiferente fiecare în parte – adică cum ar zice
existenţa nu este decât un demiurg strict verbal – unii: ea este mai „prejos” de fiecare dintre ele!
un simplu creator „teologic” de vorbe fără ***
conţinut... 89. Cea mai cuprinzătoare (mare) fiinţă nu
74. Faptul că noi oamenii putem pronunţa tot poate fi în acelaşi timp şi ceea mai puţin
felul de cuvinte (şi mai mult chiar inventa tot felul cuprinzătoare (cea mai mică) – decât pentru cei
de cuvinte noi sau doar relativ noi) prin cărora le e tot una dacă cineva aruncă în ei cu fulgi
combinarea unor cuvinte existente (de exemplu de zăpadă sau cu asteroizi, pentru care e tot una
prin punerea prefixului atoate/omni în faţa altor dacă mănâncă ceva sau nu mănâncă nimic, pentru
cuvinte) nu înseamnă nimic mai mult decât atât – care e tot una dacă e lumină sau întuneric, pentru
că suntem capabili de creaţii verbale! care e tot una dacă sunt morţi sau vii!...
75. Oricum realităţile verbale (sonore) sau 90. Adică cu alte cuvinte pentru aceia care au

4.61
Noua Ordine Religioasă

creierul aşa de „prăjit” de nu mai sunt capabili să ea la infinit!....


facă nici un fel de distincţie (nici măcar distincţii ***
elementare şi evidente) - adică pentru cei morţi 98. Noi însă nu trebuie să o facem pentru că
psihic, care în plus foarte curând vor muri şi fizic ştim răspunsul la întrebarea mai sus menţionată:
dacă vor continua practic cu atitudinea lor de existenţa acestor fiinţe atoate-x/ omni-x este o
ignorare a diferenţelor evidente pe care ei (din non-existenţă reală!
diferite motive) se fac că nu le văd... 99. Ele există doar lingvistic şi nicăieri
*** altundeva, alături, de exemplu, de alte cuvinte din
91. Dar dacă recordurile „pozitive” respectiv aceaşi categorie ca şi ele, cum sunt cele de „zmei”,
„negative” se exclud reciproc înseamnă că nu este „zâne”, de „cai-înaripaţi”, de „făt frumos” şi „Ileana
nici o fiinţă care să le cuprindă pe ambele - deci nu Cosânzeana”, de „zei” şi „îngeri”, „moş crăciun” şi
este nici o fiinţă perfectă (din toate punctele de „renii lui fermecaţi”... (trebuie să recunoaştem că
vedere şi sub toate aspectele). în sensul creativităţii lingvistice „spirituale” (de gen
*** „bătut câmpii”) umanitatea se pare că este încă
92. Dacă, prin absurd, ar fi totuşi posibil ca o plină de resurse proprii nelimitate) - sau de alte
astfel de fiinţă să existe atunci doar ea ar exista creaţii lingvistice similare lor ca de exemplu: omni-
(ar fi atotprezentă, atoatefăcătoare, etc.) - dar pisica, atoate-caşcavalul, omni-prostia, atoate-
atunci nu i s-ar mai putea atribui perfecţiunea idioţenia, omni-slăbiciunea, atot-ignoranţa... sau
pentru simplul motiv că ea nu ar avea astfel cu omni-inexistent, atoate-invizibil, omni-urâcios, a-
cine să se compare. toate-urât, omni-ghiozdan, atoate-poşetă, omni-
93. Perfecţiunea presupune multiplicitatea! mergător, atoate-ştergător (de parbrize), omni-
94. Doar aceasta poate face posibilă comparaţia despărţit, a-toate-încălţat, omni-îmbrăcat, a-toate-
şi prin urmare aprecierea manifestării în cineva a desculţ, omni-electron, atoate-moleculă, omni-
apropierii unei perfecţiuni. mâncător („mâncător a toate cele”), atoate-băutor
95. Dacă însă această comparaţie nu este („băutor a toate cele”), omni-mâzgălitor, atoate-
posibilă atunci nici rezultatul ei nu mai este posibil zidar, omni-zburător, atoate-respirator, omni-
(nu i se mai poate atribui perfecţiunea). jucăuş, atoate-cântăreţ ....
*** 100. Hai, că eu mă opresc aici: dar voi puteţi
96. Apoi, e evident că o astfel de fiinţă continua că mai sunt câteva mii de cuvinte în
atotperfectă, în acelaşi timp în care ar exista ar fi şi dicţionar cu care puteţi combina prefixul
non existentă (nu ar exista) pentru că... ea ar fi atoate/omni pentru a obţine tot felul de cuvinte
perfectă şi în non-existenţă!! fără sens pe care să le puteţi plasma apoi ca şi
97. Astfel, sărmana nu ar fi decât un fel de calităţi „divine” asupra unor fiinţe imaginare...
Hamlet „absolut”: „Exist sau nu exist?” s-ar întreba

4.62
Radu Lucian Alexandru

16. Legea de reglementare a activităţii sociale


a „zeilor”, „oamenilor-zei” şi a
„purtătorilor de cuvânt oficiali” ai acestora
Preambul impune în mod imperios ca în fiecare societate
1. În condiţiile proliferării, în ultimele mii de ani, democratică în care domneşte statul de drept să se
a pretenţiilor din ce în ce mai multor oameni (a se iniţieze o dezbatere publică şi parlamentară
vedea în acest sens Anexele 1, 2 şi 3 de la sfârşitul serioasă, urmată de stabilirea unor legi clare care
acestui capitol) de a fi consideraţi „zei”, sau să precizeze printre altele:
„oameni-zei”, sau „purtători de cuvânt oficiali” 5.1- ce este acela un „zeu” („dumne-zeu”); un
(profeţi, proroci, mesiaşi, guru, preoţi, mulahi, „om-zeu”; o „încarnare a unui zeu”, un „purtător de
etc.) ai unor „zei”; cuvânt oficial al vreunui zeu” („mesager”, „profet”,
2. În condiţiile în care în majoritatea cazurilor „proroc”, „guru”, etc.), etc.
aceste pretenţii sunt însoţite şi de pretenţia de a li 5.2- care sunt atribuţiile, caracteristicile şi
se dedica un adevărat cult al personalităţii şi de condiţiile exacte pe care trebuie să le îndeplinească
pretenţia ca discipolii, ucenicii, credincioşii, etc. o fiinţă (un om, animal, extraterestru, etc.) pentru
care cred cel puţin o parte din vorbele lor, să a putea fi încadrată în una din categoriile mai sus
gândească doar aşa cum zic ei, să nu-i contrazică amintite – pentru a putea fi recunoscută în mod
niciodată, să nu aibă spirit critic faţă de ei, să-i oficial de societate ca fiind „zeu”/ „om-zeu”/ etc. -
cinstească cu cât mai mulţi bani, cadouri, muncă prin acordarea unor certificate (diplome,
fizică gratuită, etc.; adeverinţe, atestate, etc.) care să le ateste dreptul
3. În condiţiile în care cel puţin o parte din de liberă practică, în acea societate ca „zeu”/ „om-
aceşti pretendenţi (chiar mai mult de jumătate zeu”/ etc.;
dintre ei) s-au dovedit a fi un pericol real pentru 5.3- la ce intervale de timp trebuie reînnoite
societate şi pentru cei pe care au reuşit să-i aceste certificate de liberă practică şi condiţiile de
convingă prin vorbele lor iscusite (ca să nu zicem reînnoire;
viclene) – prin faptul că: 5.4- care sunt drepturile şi obligaţiile unor
- au declanşat sinucideri în grup, atacuri posibili deţinători de astfel de „certificate” în raport
armate, acte teroriste, încercări de lovituri de stat cu societatea şi cu ceilalţi oameni - ce are voie şi
uneori reuşite; ce nu are voie să facă un „zeu”, un „om-zeu” etc.;
- au declanşat şi susţinut nenumărate războaie 5.5- în ce condiţii pot fi retrase de către
şi persecuţii (holocausturi, epurări rasiale, societate prin organele abilitate ca atare
religioase, etc.); certificatele, atestatele de liberă practică pentru
- au sprijinit direct sau indirect nenumărate acte ocupaţia de „zeu”, „om-zeu”, „purtător de cuvânt al
criminale, jafuri armate, furturi, violuri; vreunui zeu/vreunor zei” etc.;
- au îngrădit în teritoriile pe care au ajuns să le 5.6- care sunt pedepsele aplicate de societate
controleze, cât mai strâns, drepturilor acestor „zei”/ „oameni-zei”/ „purtători oficiali de
fundamentale ale omului (dreptul la liberă cuvânt”, etc. atunci când ei nu îşi respectă
exprimare, la libertatea de gândire şi de asociere, obligaţiile impuse prin lege sau când îşi depăşesc
la educaţie, la exprimare creativă originală, etc.); atribuţiile sociale şi drepturile care le sunt acordate
(astfel producând nenumărate suferinţe prin Legea de Acreditare a activităţii lor, sau chiar
societăţilor umane în care s-au manifestat); mai grav atunci când încalcă în mod flagrant legile
4. În condiţiile în care mulţi dintre aceşti de organizare ale acelei societăţi;
pretinşi „zei”, „oameni-zei” şi „purtători oficiali de 5.7- etc.
cuvânt” ai vreo unui „zeu” sau altuia, au practicat
şi continuă să practice înşelătorii medicale - 6. Testul de acreditare a activităţii „zeilor”.
pretinzând că pot vindeca diferite boli specifice sau
mai des chiar toate bolile fizice şi/sau psihice în 7. Pentru a iniţia dezbaterile mai sus amintite şi
schimbul unei devoţiuni oarbe faţă de ei chiar pentru a contura o posibilă structură unei
(concretizată în daruri consistente în bani sau de astfel de Legi de Acreditare a activităţii „zeilor”, în
altă natură), păcălindu-i (înşelându-i) însă în continuare propunem şase condiţii necesare şi
majoritatea covârşitoare a cazurilor pe credulii şi suficiente a fi îndeplinite de cineva (om, animal,
naivii care apelează din disperare la „serviciile” lor extraterestru, sau orice altă fiinţă ar fi) pentru a
„divine” (fiind bolnavi de cele mai multe ori de boli putea fi recunoscut (/ă) de către o societate umană
încă incurabile de către medicina acreditată şi drept „zeu”/„zeiţă”, „om-zeu”, „încarnare a vreunui
dovedită a da rezultate) – prin metoda „clasică” de zeu/ zeiţă”, „purtător (/purtătoare) de cuvânt
escrocare specifică credinţei dogmatice; oficial (/ă) al vreunui zeu” etc. şi a putea astfel
apoi a beneficia prin Lege de nişte drepturi şi
5. În condiţiile de mai sus, şi din multe alte obligaţii specifice.
motive pe care nu le mai enumerăm aici, se ***

4.63
Noua Ordine Religioasă

8. Aceste şase condiţii pe care le propunem cuvânt oficial al vreunui zeu”, etc. să mute un
sunt următoarele: munte din loc?
8.1.11 La urma urmei, nu-i cerem de exemplu
Puterea minimă de demonstrat să scoată pământul de pe orbită şi să ne plimbe cu
8.1.- O astfel de fiinţă ar trebui mai întâi să el prin cosmos o vreme (deşi cred că nici aceasta
demonstreze că deţine o putere cu mult mai mare n-ar fi o idee rea dacă ar putea-o realiza), sau nu-i
decât a unui om „obişnuit”. cerem de exemplu să terraformeze peste noapte
8.1.1 Cât de mare să fie însă această putere? (de exemplu în 7 zile normale pământene) o
8.1.2 Să trebuiască de exemplu ca „zeul” şi sau planetă oarecare din sistemul nostru solar (de
„reprezentantul său oficial” să aibă puterea să exemplu planeta Marte) sau din galaxie, astfel
mute doar cu „puterea minţii” (fără să-l atingă încât să devină locuibilă pentru noi - nu le cerem
fizic) un scaun prin aer de aici acolo sau să acestea deoarece la urma urmei poate că chiar şi
trebuiască să aibă puterea de a muta munţii din unor „zei” s-ar putea să li se pară prea greu acest
loc? lucru.
8.1.3 Evident că ar cam trebui să cam mute
munţii din loc deoarece scaunele le pot muta şi alţii Ştiinţa minimală a fi evidenţiată
care nu se pretind pentru aceasta zei (de exemplu 8.2.- E greu să ceri cuiva atotştiinţă (chiar şi
magicienii). unui „zeu”), aşa că, de exemplu, dacă trece prima
8.1.4 Îi cerem oare prea mult unui „zeu” (de probă să-i cerem la a doua să ne demonstreze că
obicei autoproclamat ca fiind atotputernic), dacă îi posedă nu o atotştiinţă ci doar o ştiinţă cu mult
cerem să mute un munte din loc? mai mare decât a oricărui om!
8.1.5 Nu prea cred! La „infinita lui putere” 8.2.1 Astfel, cel care pretinde a fi Acreditat de
această cerinţă trebuie să i se pară un chilipir! societate ca „zeu/zeiţă”, „om-zeu”, „încarnarea
*** feminină sau masculină (sau de ce nu,
8.1.6 Aşadar propunem ca o primă condiţie de hermafrodită) a vreunui zeu”,
recunoaştere a calităţii de „zeu”, „om-zeu”, „purtătorul/purtătoarea de cuvânt oficial/ă al
„încarnare a vreunui zeu”, „purtător de cuvânt vreunui zeu/zeiţe” etc. va trebui să demonstreze
oficial al vreunui zeu” etc. a cuiva să fie aceea ca că, cunoaşte la perfecţiune în orice moment toate
acel individ/individă să mute el/ea singur/ă (sau aspectele (cunoştinţele) pe care le presupun toate
după caz „zeul/zeiţa” pe care îl/o reprezintă) un ştiinţele exacte (fizică, chimie, biologie, medicină,
munte, lung de cel puţin 10 km, lat de cel puţin 3 informatică, matematică, istorie, geografie,
km şi înalt de cel puţin 1.000 de m la o distanţă de lingvistică, etc.) şi toate ştiinţele umaniste
cel puţin 500 de km depărtare de locul de origine (filozofie, psihologie, istoria şi teologia religiilor,
al muntelui respectiv (de preferat să mute un literatură, economie, etc.).
munte dintr-o zonă deşertică într-o altă zonă 8.2.2 Îi cerem oare prea mult dacă îi cerem să
deşertică pentru a nu incomoda activităţile cunoască toată ştiinţa dobândită de umanitate
societăţii prin Testul său). până în acel moment?
8.1.7 Înainte însă de a-l muta el trebuie să 8.2.3 Dacă ar fi om mai mult ca sigur că i-am
anunţe public (prin televiziuni cu acoperire mare, cere mult, dar el pretinde că este „zeu”, iar pentru
prin ziare de mare tiraj, etc.) cu cel puţin patru (4) o atare fiinţă ştiinţa umană trebuie să i se pară o
săptămâni înainte dorinţa sa de a trece Testul de joacă de copii! Sau nu?...
Acreditare pentru ca oricine doreşte să fie de faţă 8.2.4 Dar la ce nivel ar trebui pretendentul la
când se realizează mutarea să o poate face şi de Acreditare să cunoască Ştiinţa umană a acelui
asemenea să notifice Comisia constituită prin lege timp?...– bineînţeles la un nivel puţin superior celui
din cel puţin 30 de personalităţi ale lumii ştiinţifice al cunoştinţelor ştiinţifice din acel moment – mai
(cel puţin 20 de ingineri, doctori, inventatori etc.) precis după ce a dovedit prin teste atent controlate
şi artistice (cel puţin 10 interpreţi, pictori, sculptori că, cunoaşte la perfecţiune toată ştiinţa umană din
etc. de renume) pentru a verifica acurateţea momentul Testului, trebuie apoi să dezvăluie
trecerii Testului de Acreditare. comunităţii ştiinţifice mondiale cel puţin trei legi
8.1.8 Această Comisie trebuie să fie de acord cu (descoperiri) ştiinţifice (în domenii ale ştiinţei pe
fiecare din detaliile mutării – ce munte va fi mutat, care e liber să le aleagă) care nu erau cunoscute
pe ce distanţă, etc. - pe care cel testat le propune mai înainte (legi/descoperiri care apoi să fie
(încadrându-se însă în prevederile generale ale validate ca atare, prin metodologie ştiinţifică
Legii). adecvată) – legi şi descoperiri care fiecare dintre
8.1.9 De asemenea, odată mutat, muntele ele să fie demne de premiul Nobel!...
trebuie lăsat în noua locaţie pentru cel puţin 10
ani, ca dovadă pentru oricine vrea ulterior să se Creativitatea artistică „divină” minim cerută
încredinţeze de acurateţea mutării, după care el 8.3.- Dacă trece primele două probe la a treia
trebuie mutat de către „zeu”, „om-zeu”, „încarnare probă îi cerem să dovedească că este în posesia
a vreunui zeu”, „purtător de cuvânt oficial al unei capacităţi creative cu mult superioară celor
vreunui zeu” etc. înapoi de unde l-a luat. mai dotaţi artişti şi creatori umani din acel
*** moment.
8.1.10 Aşadar să vă mai întreb încă odată: vi se 8.3.1 Nu îi cerem de exemplu să dovedească că
pare oare prea mult să-i cerem unui „zeu”, ”om- este atoatecreator sau că poate crea (plasma) pe
zeu”, „încarnare a vreunui zeu”, „purtător de loc (din „neant”) absolut orice ne trece nouă prin

4.64
Radu Lucian Alexandru

cap – deoarece astfel s-ar putea să cerem prea 8.4.3 Îi cerem deci mult unui „zeu” dacă îi
mult chiar şi de la un „zeu”. cerem să fie creativ, puţin mai creativ decât un om
8.3.2 Îi cerem doar să fie capabil să cânte la obişnuit?
perfecţie la cel puţin 100 de instrumentele 8.4.4 Dacă da, cu ce e el mai „zeu” decât orice
muzicale diferite, să fie capabil să danseze la alt om?
perfecţiune cel puţin 100 de stiluri diferite de dans
şi apoi să creeze cel puţin vreo 10 opere muzicale. Capacităţile medical - vindecătoare pretinse
8.3.3 Îi cerem apoi să picteze cel puţin vreo 10 „zeilor”
tablouri, să sculpteze cel puţin vreo 10 sculpturi 8.5.- Proba a cincea va fi probabil una foarte
mari, să scrie cel puţin vreo 5 nuvele şi vreo 3 iubită de pretendenţi deoarece vor fi puşi să facă
romane, câteva volume de poezii, să joace rolul ceea ce ei oricum fac în mod natural (sau nu? -
principal în vreo 10 piese de teatru şi să creeze el oricum aşa se aude) - adică să vindece bolnavi
însuşi vreo 3, etc. şi ca toate acestea să apară de incurabili.
departe pentru majoritatea comunităţii artistice 8.5.1 Câţi? Un milion?
internaţionale ca fiind fiecare în parte capodopere 8.5.2 Nu chiar! – un milion s-ar putea să fie
ale genului pe care îl reprezintă. totuşi mult prea mult chiar şi pentru un „zeu/
*** zeiţă”.
8.3.4 Ce ziceţi? Îi cerem astfel oare prea mult 8.5.3 Hai să fie atunci numai 100.000 de
unui „zeu” sau vreunui „purtător de cuvânt oficial” suferinzi afectaţi de cel puţin 10 boli incurabile
al lui? diferite.
8.3.5 „Zeului” e clar că nu îi cerem mult iar în 8.5.4 Cum să-i vindece, prin ce metode?
cazul „purtătorului său de cuvânt” („profetului”, 8.5.5 Prin orice metode consideră el/ea de
„mesagerului”, etc.) nu-i cerem lui să facă toate cuviinţă cu condiţia ca apoi să poată dezvălui
acestea prin propriile forţe, ci să se lase inspirat modul în care funcţionează şi mecanismele pe care
(dacă e cazul de ce nu chiar „posedat”) de zeul pe se bazează vindecarea - pentru ca astfel aceste
care îl reprezintă şi acesta să le facă prin el – lucru metode de tratament să poată fi preluate de
valabil şi pentru restul probelor! comunitatea medicală internaţională şi folosite
8.3.6 Aceasta e unica dovadă pe care o pentru vindecarea tuturor bolnavilor suferinzi de
acceptăm de la „purtătorii de cuvânt” deoarece acele boli incurabile.
doar aşa putem să-i deosebim pe cei autentici de 8.5.6 Dacă pur şi simplu „zeul” habar nu are
şarlatanii şi nebunii cu pretenţii similare lor. cum se produce vindecarea şi doar constată că o
*** poate face la dorinţă nu e la fel de bine ca în
8.3.7 Apoi un „zeu/zeiţă”, „om-zeu”, „încarnarea primul caz dar oricum e mai bine decât nimic – ne-
feminină sau masculină a vreunui zeu”, om mulţumi şi cu atât!
„purtătorul/purtătoarea de cuvânt oficial/ă al 8.5.7 În acest caz va fi purtat prin spitale ca să
vreunui zeu/zeiţe” etc. care ar excela doar în le golească unul după altul până ajunge la cifra de
anumite ramuri ale artei cu ce ar fi mai presus de 100.000 de vindecări după care dacă doreşte să
un simplu artist bun? continue nu va fi împiedicat, dacă nu, i se va
8.3.8 La urma urmei sunt mii şi sute de mii de mulţumii frumos (chiar foarte frumos de către
artişti care excelează în ramurile artei în care se societate şi de către toţi cei vindecaţi) şi se va
manifestă dar pentru aceasta nu-i considerăm trece la următoarea probă.
„zei”! 8.5.8 Toate vindecările vor fi dovedite prin
analize medicale complete efectuate înainte şi după
Capacitatea tehnico - ştiinţifică, inovativ- vindecare şi repetate periodic pe o perioadă de cel
inventivă cerută unui „zeu” puţin 30 de ani pentru a se dovedi că vindecarea
8.4. - Ar mai putea fi considerat cineva „zeu/ este definitivă.
zeiţă”, „om - zeu”, „încarnarea feminină/ 8.5.9 Până la confirmarea definitivă a tuturor
masculină/ hermafrodită a vreunui zeu”, vindecărilor efectuate (sau măcar a 90 % dintre
„purtătorul/purtătoarea de cuvânt oficial/ă al ele) dacă toate celelalte teste au fost trecute se
vreunui zeu/zeiţe” etc. dacă nu ar avea/dovedi apoi poate elibera o acreditare temporară de
o capacitate tehnică de invenţie şi inovaţie cu mult funcţionare a „zeului” respectiv.
superioară oricărui om? 8.5.10 Îi cerem însă oare prea mult unui zeu să
8.4.1 Nu cred! vindece 100.000 de oameni bolnavi?...
8.4.2 Ştim cu toţii că în prezent sunt mai mulţi
oameni care au la activ cel puţin câteva sute de Proba nemuririi
invenţii şi inovaţii... – să-i cerem deci 8.6.- Ar trebui oare apoi ca „zeul” să fie puţin
pretendentului la acreditare sau reprezentantului „nemuritor”?
său oficial să arate cel puţin 1.000 (o mie) de 8.6.1 Păi cred şi eu – dacă ar fi un simplu
invenţii şi inovaţii realizate de el până în acel muritor ca şi noi la ce bun să-l tratăm special prin
moment dintre care cel puţin 10 dintre ele să aibă acreditări speciale?
un impact major asupra dezvoltării tehnice a 8.6.2 Aşadar, o altă condiţie de acreditare ar
societăţii umane (să fie comparabile cu invenţia trebui să fie să trăiască măcar 500 de ani (să le
telefonului, a becului, a motorului electric, a cerem oare să trăiască mai mult?...), împotriva
motorului cu ardere internă, a avionului, a oricăror adversităţi care s-ar abate asupra lor –
rachetei, a calculatorului, etc.). astfel ei trebuie să dovedească că nu pot fi ucişi

4.65
Noua Ordine Religioasă

şi/sau răniţi cu nici o armă sau instrument/ „sezonul de vânătoare” se închide iar testele se
metodă/ tehnică/ procedeu existent(e) în acel consideră încheiate - pretendentul la „zeificare”
moment. fiind prin urmare acreditat să-şi desfăşoare în
8.6.3 Pentru că mai mult ca sigur vor fi şi câţiva cadrul acelei societăţi ocupaţia de „zeu/zeiţă”, „om-
nebuni „divini”, (bolnavi psihic – şi nu puţini – de zeu”, „încarnarea feminină / masculină /
fapt, probabil cel puţin jumătate din cei ce vor hermafrodită a vreunui zeu”, „purtătorul/
încerca să treacă Testul de Acreditare) care se cred purtătoarea de cuvânt oficial(ă) al vreunui
„zei” sau „reprezentanţi oficiali” ai acestora şi care zeu/zeiţe” etc. în strictă concordanţă cu drepturile
vor dori în inconştienţa lor să încerce să treacă şi obligaţiile stabilite prin lege pentru această
probele Testului de Acreditare expunându-se astfel ocupaţie (meserie).
riscului de a fi răniţi sau chiar ucişi în timpul lui, e
necesar ca această probă să fie parcursă doar după 9. Observaţii:
ce au fost parcurse cu succes toate cele
precedente. 9.1- Pretendentul la „zeificare” care vrea să fie
8.6.4 În plus, testul de verificare a recunoscut ca atare trebuie ca fie direct, fie prin
impenetrabilităţii pretendenţilor la acreditare şi vreun reprezentant oficial al său să depună o
/sau a capacităţii lor infinite de regenerare cerere în acest sens Comisiei care se ocupă cu
corporală şi informaţională (şi astfel implicit şi a procedurile de „zeificare” şi apoi să purceadă la
„nemuririi” lor – cel puţin pe perioada stabilită de trecerea una după alta, exact în ordinea de mai
500 de ani) trebuie să se facă progresiv – adică sus, a TUTUROR celor 6 Probe specifice ale Testului
mai întâi, cu acordul lor bineînţeles, să se încerce de Acreditare a „zeilor” (fie direct, fie prin
de exemplu să li se taie (rănească) un deget la intermediul „reprezentantului său oficial”) - aici
alegere. fiind de menţionat şi faptul că el nu poate trece la
8.6.5 Pretendenţii au opţiunea fie să lase să le proba următoare dacă eşuează la precedenta şi nu
fie tăiat degetul şi apoi imediat să-l „lipească” sau este acreditat dacă nu le trece pe toate.
să crească altul la loc, fie să dovedească prin ***
multiple încercări făcute cu diferite instrumente şi 9.2- În eventualitatea că vreodată va fi cineva
arme din ce în ce mai puternice că degetul cu (om, animal, extraterestru sau orice altă fiinţă)
pricina şi apoi nici o altă parte a corpului lor nu care va trece acest Test de „zeificare”, fie direct, fie
poate fi rănit în nici un fel de nici o armă şi de nici prin intermediul vreunui „reprezentant oficial” al
un instrument existent. său, atunci el va fi acreditat să funcţioneze ca atare
8.6.6 Dacă au ales varianta tăiere-vindecare, în cadrul societăţii, fie direct, fie prin reprezentanţii
după faza cu degetul se repetă procedeul cu mâna, săi oficiali - dar asta nu înseamnă însă că va fi
apoi cu un picior şi în cele din urmă cu însuşi capul. singurul căruia i se va acorda „zeificarea”, doar în
8.6.7 Dacă după ce capul este tăiat, distrus, virtutea faptului că este primul care a trecut testul
explodat, etc. şi el se reface imediat (la toţi – oricine altcineva, care la fel ca el va trece toate
parametrii fizici şi informaţionali deţinuţi înainte de probele testului, va fi acreditat de asemenea să
pretendent) atunci pretendentul a trecut prima funcţioneze ca „zeu”, beneficiind de aceleaşi
parte a acestui „test al nemuririi”. drepturi şi obligaţii ca toţi ceilalţi „zei” acreditaţi.
8.6.8 Pentru partea a doua pretendentul la ***
acreditare se va declara de acord să se deschidă 9.2.3 Testul de Acreditare nu presupune deci
„sezonul de vânătoare” asupra lui pe o perioadă de existenţa unui singur „zeu/zeiţe” ci rămâne
cel puţin 3 ani – timp în care orice om care întotdeauna deschis la posibilitatea apariţiei şi
consideră că ar putea să-l ucidă în vreun fel existenţei mai multor astfel de „ciudăţenii ale
oarecare să aibă posibilitatea să încerce să o facă. naturii” - de fapt Testul nu presupune existenţa
8.6.9 Declaraţia lui şi locaţia unde poate fi găsit nici unui „zeu” – el doar ia în calcul această
de doritori va fi făcută publică prin mijloace mass- posibilitate (chiar dacă este infim de mică) pentru
media, spre un public de cel puţin 500 de milioane a reglementa legal posibilitatea manifestării
de oameni (de diferite etnii, vârste şi orientări acreditate a unor astfel de presupuse fiinţe şi a le
religioase) – apropo, în cei trei ani pretendentul discerne în mod clar de acelea care sunt doar
trebuie să fie foarte vizibil în viaţa publică – să nu creaţii perfide ale minţilor unor şarlatani şi escroci
se ascundă!... „spirituali” menite a induce în eroare şi a-i exploata
8.6.10 Să fie însă oare prea mult faza cu prin ele pe cei naivi şi pe cei slabi fizic şi mental
„sezonul de vânătoare” chiar şi pentru un „zeu”? sau mai grav doar nişte năluciri şi vedenii ale unor
8.6.11 Vom trăi şi vom vedea! bolnavi mental fără nici un suport în realitate.
8.6.12 Oricum am luat în considerare şi ***
confortul „zeilor” şi nu cred că 15 ani de teste e 9.3- Redăm în continuare şi câteva criterii care
mult în raport cu lungimea vieţii minime pe care le- în mod evident nu sunt justificate pentru
o cerem să o ducă (de 500 de ani) - testele acreditarea activităţii unui „zeu”, respectiv „om-
durează doar 3% (0.6 % x 5) din durata cerută a zeu” într-o societate:
vieţii lor având în vedere că testul va trebui 9.3.1- numărul credincioşilor declaraţi – asta ar
reparcurs de încă 4 ori în această perioadă la fi ca şi cum s-ar acredita orice şarlatanie sau
intervale regulate de 100 de ani fiecare). nebunie (boală psihică) cu condiţia ca cei înşelaţi
8.6.13 Dacă în aceşti trei ani pretendenţii se (respectivi cuprinşi de boala psihică respectivă) să
dovedesc în continuare inexpugnabili atunci fie suficient de mare (de exemplu să depăşească

4.66
Radu Lucian Alexandru

10.000) cu vedenii şi năluciri delirante şi fiinţe cu adevărat


9.3.2- declaraţia dată pe proprie răspundere de zeieşti.
către pretendentul la „zeificare” că el chiar este un 9.4.1 Sutele şi miile de „zei”, de obicei
„zeu” – în acest caz orice idiot, orice nebun, orice autoproclamaţi sau proclamaţi ca atare de
şarlatan poate să se auto-declare „zeu” (că doar nu presupuşi „reprezentanţi oficiali” ai acestora, sunt
îl doare limba – mai ales că va avea de profitat de deci toţi convocaţi prin prezenta chemare să se
pe urma declaraţiei sale „auto-zeificatoare”: scutire prezinte fie direct, fie prin „reprezentanţii lor
de taxe, lipsa de control a statului asupra oficiali” să treacă, în cel mai scurt timp, testul
activităţilor sale, posibilitatea de fraierire nelimitată stabilit prin legea propusă prezentă şi astfel să
a naivilor care îi cad în capcana credinţei întinsă de intre în legalitate religioasă.
el, etc.) şi poate astfel să facă orice nelegiuire sub 9.4.2 Cei care vor eşua să treacă testul vor fi
acoperirea acestei auto-declarări „sacre”. blamaţi public ca nişte impostori şi şarlatani ce
9.3.2.1 În societăţile în care acest criteriu sunt şi vor fi obligaţi să-şi închidă afacerile
stupid de „zeificare” este folosit simpla rostire a religioase de escrocherit oameni creduli şi neatenţi.
următoarelor cuvinte „sacre”: „eu sunt un zeu/
zeul”, îl fac automat invulnerabil pe cel care le 10. Drepturile „zeilor”.
pronunţă direct sau prin vreun „reprezentant
oficial” la intervenţia organelor de control ale 10.1 Acreditarea ca şi „zeu/ zeiţă”, „om-zeu”,
societăţii în activităţile lui sociale! „încarnare feminină sau masculină a vreunui(/unei)
9.3.2.2 E ca şi cum în aceste societăţi această zeu/zeiţe” sau de „purtător/purtătoare de cuvânt
frază ar fi considerată ca având puteri „magice”: oficial/ă al vreunui zeu/zeiţe” etc. conferă pentru
oricine o pronunţă indiferent de ce mai face pe cel care o obţine (doar în urma parcurgerii Testului
urmă – nu mai poate şi nu mai trebuie să se atingă menţionat (în mod direct sau prin reprezentanţi
nimeni de el!!??? oficiali) următoarele drepturi:
9.3.3- ameninţările (verbale sau fizice: cu 10.1.1- dreptul de a folosi titulatura de „zeu”
boala, suferinţa „veşnică”, posesia „demonică”, (respectiv de „purtător de cuvânt oficial al
moartea „spirituală”, „în foc şi pucioasă”, etc. - în zeului/zeiţei X” înaintea sau după nume său;
acest sens imaginaţia bolnavă a unor astfel de 10.1.2- dreptul de a fi recunoscut de societate
lepădături „divine” este nelimitată! ca „zeu” şi respectat ca atare;
9.3.3.1 A recunoaşte în cadrul societăţii ca 10.1.3- dreptul de a întemeia dacă doreşte
„probă” suficientă pentru acordarea statutului de lăcaşe de cult specifice în care să-şi poată
„zeu/ profet” cuiva, şantajul, teroarea, violenţa, manifesta direct sau prin reprezentanţi prezenţa
războiul, persecuţia, genocidul, etc. (bineînţeles pentru a-i sfătui, povăţui, vindeca, comunica cu
toate „spirituale” şi „sacre”) pe care auto-declaratul toţi cei care doresc aceasta şi în care să se poată
„zeu” şi/sau reprezentantul lui „oficial”, respectiv desfăşura tot felul de activităţi şi ritualuri pe care el
adepţii lui apropiaţi („lupii” din haita sa „divină”) le le consideră necesare pentru comunicarea şi
aduc asupra celorlalţi membrii ai societăţii, sau ajutorarea optimă a tuturor celor care îi caută
asupra propriilor membrii pentru a fi recunoscută ajutorul;
astfel ca „adevărată” „auto-declaraţia” lui fără nici 10.1.4- dreptul de a-i ajuta – a le asculta şi
o altă probă „divină” decât violenţa şi teroarea împlini rugăciunile îndreptate spre binele societăţii
„divină” cu care şi-o însoţesc - e doar dovada că - ale tuturor celor care i se adresează în acest
societatea respectivă a cedat în faţa terorismului scop;
„divin”, a ucigaşilor „cereşti”, a criminalilor „sacrii”, 10.1.5- dreptul de a primi recompense
a tâlharilor şi hoţilor „spirituali” şi a şantajiştilor materiale sau financiare pentru serviciile depuse
„sfinţi” – cu consecinţele extrem de negative pentru societate şi pentru indivizii ajutaţi de el/ea -
evidente pentru existenţa ei în armonie! în măsura în care doreşte şi consideră că ar avea
9.3.3.2 Astfel orice religie care are în doctrina nevoie de ele şi în conformitate cu prevederile
sa (curicula sa de învăţături şi/sau „cartea sa legale în domeniu;
sfântă”, astfel de ameninţări, şantaje, terorizări, 10.1.6- dreptul, ca orice alt cetăţean al
etc. făcute la adresa membrilor ei, respectiv a societăţii, de a candida în alegeri şi de a fi ales în
celorlalţi membrii ai societăţii trebuie imediat oprită structurile administrative democratice ale acesteia.
de societate din manifestare – cel puţin până
elimină din învăţăturile sale „sfinte” şi din cărţile 10.2 Cu alte cuvinte, are dreptul să ajute cât
sale „sacre” aceste manifestări bestialice şi mai mult şi pe cât mai mulţi oameni – în rezolvarea
subumane! armonioasă şi eficientă pentru ei a unor probleme
9.3.3.3 Dacă refuză să facă aceasta, atunci medicale, ştiinţifice, artistice, metafizice, etc. pe
activitatea ei „educativă” (a se citi teroristă, care ei le au, în măsura în care îi este cu putinţă
şantajistă, tâlhărească, etc.) în cadrul societăţii acest lucru.
trebuie interzisă definitiv!
*** 11. Un „zeu” nu are dreptul să...
9.4- Legea aceasta de Acreditare îşi propune
deci să discearnă între şarlatani şi „zei autentici”; 11.1 Cineva acreditat ca şi „zeu/zeiţă” de către
între impostori şi escroci „spirituali” şi fiinţe care cu societate în urma parcurgerii testului de acreditare:
adevărat ar merita calificativul de divine şi locul de 11.1.1- nu are nici un alt drept mai special în
onoare în societatea umană; între bolnavii mentali afară de cele precizate mai sus;

4.67
Noua Ordine Religioasă

11.1.2- nu are dreptul să pretindă (direct sau către structurile de ordine ale societăţii până va fi
prin reprezentanţi) recompense (daruri, adus în incapacitate de a mai încălca legile
renumerări) ilegale (aflate în neconcordanţă cu societăţii sau până va fi eliminat din existenţă (în
legislaţia în vigoare) în bani sau în natură pentru vre-un fel sau altul)!
serviciile pe care le prestează pentru indivizii din 12.2 În acest scop, ca măsură sănătoasă de
societate. prevedere, imediat ce se descoperă vreo fiinţă
11.1.2.1 Dacă doreşte să aplice taxe pentru capabilă să treacă Testul de Acreditare societatea
aceste servicii cuantumul acestor taxe trebuie să prin instituţii de cercetare special create în acest
fie similar cu cuantumul cerut pentru servicii scop va începe să o studieze, pe cât posibil cu
similare de alţi prestatori de servicii (oameni sau acordul ei, pentru a-i descoperi punctele slabe care
„zei”) şi/sau să se încadreze în limitele prevăzute să poată fi folosite pentru a o imobiliza sau chiar a
de lege (acolo unde acestea sunt stabilite ca o distruge dacă este cazul, în eventualitatea că ar
atare); începe să încalce după bunul ei plac legile de
11.1.3- nu are dreptul să facă ce are el chef şi organizare şi bună funcţionare ale societăţii.
când are el chef în raport cu indivizii şi cu 12.3 Mare atenţie aici: în acest caz măsurile de
societatea umană (nu are dreptul să se comporte prevedere nu sunt niciodată prea multe!
ca un tiran „divin” doar pentru simplul fapt că este 12.4 Simplul fapt că cineva e mai puternic şi
recunoscut ca „zeu” - calitatea de „zeu” nu este mai deştept decât ceilalţi oameni din societate
echivalentă cu cea de tiran sau de monarh absolut (respectiv decât oamenii) nu înseamnă că acest
în sensul prezentei Legi); lucru îi conferă dreptul să-i exploateze,
11.1.4- nu are dreptul să împartă legea în batjocorească, să-i ameninţe, să-i chinuie, să-i
societate decât în măsura în care se califică potrivit ucidă, etc. după bunul său plac (chiar dacă nu e
legii ca magistrat la vreo judecătorie şi numai în om).
limita atribuţiilor stabilite pentru magistraţi de 12.5 Recunoaşterea legală de către societate a
către lege; existenţei unor posibili „zei/zeiţe” nu înseamnă
11.1.5- nu are dreptul să facă legea în societate pentru acea societate anularea principiilor
cum are el chef – dar poate participa ca orice alt democraţiei, a statului de drept şi a drepturilor
cetăţean la procesul legislativ în măsura în care fundamentale ale omului pentru cazul special al
este ales ca parlamentar prin alegeri; acelui „zeu”, ba dimpotrivă posibilul „zeu” acreditat
11.1.6- nu are dreptul să încalce sau să incite la ca atare are o datorie în plus (în virtutea puterii
încălcarea de către alţii a respectării de către sale) de a veghea la respectarea acestora.
fiecare individ a drepturilor fundamentale ale ***
omului (dreptul la liberă exprimare, dreptul la 12.6- Cei prinşi că practică „meseria/ ocupaţia”
libertatea de gândire şi conştiinţă, dreptul la de „zeu/zeiţă” sau de „reprezentant oficial al
educaţie continuă nelimitată, etc.); vreunui zeu” fără a avea o licenţă în acest sens
11.1.7- nu are dreptul să încalce legile în (fără să fi trecut Testul de Acreditare) trebuie să fie
vigoare ale societăţii (nu este deasupra legii) – de arestaţi imediat şi obligaţi să parcurgă Testul iar
exemplu nu are dreptul să ucidă, să jefuiască, să dacă nu reuşesc să-l treacă atunci să fie denunţaţi
violeze, să mintă, etc. public ca nişte şarlatani şi impostori ce sunt şi
11.1.8- nu are dreptul să încalce sau să incite la închişi pentru o perioadă (pentru a fi reeducaţi să
încălcarea principiilor statului de drept şi ale preţuiască adevărul, sinceritatea, iubirea, etc.)
democraţiei. proporţională cu gravitatea înşelătoriilor pe care le
fac (câţi bani au luat de la cei înşelaţi, dacă i-au
11.2 Cu alte cuvinte, „zeul/zeiţa” acreditat(ă) ca determinat să facă acte de violenţă sau crime, sau
atare de către societate are aceleaşi drepturi şi să se sinucidă, etc.).
obligaţii ca orice alt cetăţean al societăţii, având în ***
plus faţă de acesta dreptul şi obligaţia în acelaşi 12.7 Până la implementarea prin lege a acestor
timp de a ajuta în măsura întregi sale puteri şi pedepse „divine” într-un stat de drept, în
ştiinţe la armonizarea superioară a societăţii şi la Societăţile şi Comunităţile Trans-Religioase
creşterea bunăstării şi fericirii oamenilor şi altor „pedepsele” aplicate acestor şarlatani şi impostori
fiinţe (precum şi a celorlalţi „zei”, în măsura în care sunt luarea publică în derâdere a pretenţiilor
mai mulţi ajung să fie acreditaţi ca atare) prin ridicole şi hilare ale acestor „zei”-şarlatani, glumele
intermediul organizaţiilor şi instituţiilor religioase pe seama lor, caricatura, pamfletul, dojenirea
sau de altă natură pe care poate astfel să le frăţească la început binevoitoare dar mai apoi din
înfiinţeze potrivit Legii. ce în ce mai ascuţită, mai acustică şi mai hotărâtă,
constanta provocare publică a lor de a trece Testul
12. Pedepsele „divine”. de Acreditare cu toate probele lui, etc.
12.8 Atitudinea pe care Mişcarea
12.1- Dacă vreun „zeu” sau vreun reprezentant SocioReligioasă o are deci faţă de toată această
oficial al lui acreditat ca atare nu îşi respectă pleiadă nenumărată de pretinşi „zei” şi
drepturile şi obligaţiile stabilite prin lege de către „reprezentanţi oficiali” ai lor este una de oprobriu
societatea umană atunci i se retrage imediat moral şi de demascare prin orice mijloace ştiinţifice
acreditarea de „zeu” şi apoi pentru el se şi legale a şarlataniilor „spirituale” şi a
redeschide „sezonul de vânătoare” mecanismelor de înşelare pe care ei le practică.
12.1.1 şi va fi „vânat” de fiecare individ şi de 12.9 De asemenea, ea se va implica activ în

4.68
Radu Lucian Alexandru

crearea unei puternice campanii de promovare a poate, de ce nu, chiar au murit de vreo „moarte
adaptării şi implementării Legii de Acreditare a divină” între timp, etc.).
activităţii „zeilor”... cu prevederile mai sus 16.2 Dacă la convocarea pentru retrecerea
menţionate, în orice societate umană. Testului nu îl mai pot trece din nou atunci li se
*** retrage acreditarea acordată (şi astfel „zeii” pot şi
13. Observaţie: Acesta este Testul pe care îl ei „ieşii la pensie”).
propunem spre a fi parcurs de oricine s-ar pretinde
într-o societate civilizată a fi „zeu” sau vreun 17. Alternative ale „zeilor”
„reprezentant oficial” al vreunui „zeu” (nu de alta
decât ca respectivii pretendenţi să-şi poată dovedi 17.1 Dacă în interval de 6 (şase) luni de la
astfel în mod oficial calitatea pe care o au şi chemarea publică sau de la intrarea în vigoare a
deasemenea de a fi înlăturaţi din societatea Legii de Acreditare (după caz) nu se prezintă spre
respectivă toţi şarlatanii, escrocii şi bolnavii mentali a trece Testul (sau după caz pentru a retrece
care pretind în mod verbal/ scris a avea calităţi testul), fie direct, fie prin reprezentanţii lor aleşi,
„divine”, fără însă a putea să le dovedească prin atunci se va considera:
trecerea Testului). 17.1.1- fie că respectivele „zeităţi” nu vor să se
14. Pentru adoptare sub forma unei Legi, implice (sau nu mai vor acum să se implice deşi în
propunem ca cele de mai sus să fie supuse trecut au dorit aceasta) în viaţa publică a societăţii
dezbaterii publice şi parlamentare şi astfel să fie umane – adică că nu mai vreau (sau nu vreau) să
completate dacă este cazul, iar apoi să fie adoptată li se închine lăcaşe de cult, să asculte şi să
cât mai grabnic o astfel de Lege de Reglementare a răspundă la rugăciuni, să vindece. etc. (deoarece
activităţii „zeilor”... în orice societate pentru a de exemplu ia obosit/ plictisit meseria/ ocupaţia de
elimina astfel din ea şarlatania şi impostura „zeu” şi şi-au găsit altceva mai bun de făcut) - şi în
„spirituală” şi religioasă sub povara cărora multe acest caz li se va respecta dorinţa şi toate lăcaşele
comunităţi umane gem acum de durere şi suferinţă care le sunt închinate vor fi închise mai întâi
incapabile a riposta cu arme pe măsură acestor temporar (pentru o perioadă de un an – timp în
maladii, boli şi infecţii virusale de natură religioasă care „zeul” se mai poate răzgândii în privinţa
dogmatică care le-au cuprins la un moment dat din implicării lui în societate) iar apoi definitiv - acelor
istoria lor. spaţii (terenuri sau imobile) urmând a li se găsi
alte întrebuinţări – iar toţi cei care „îl slujeau pe
15. Chemarea „Zeilor” zeul respectiv” vor trebui să-şi caute altceva de
lucru (de ex. să fie „angajaţi” de alţi „zei” care trec
15.1 În legătură cu „zeii” şi „oamenii-zei” mai Testul şi astfel dovedesc că vor să se implice
„vechi” (mai „bătrâni”), autodeclaraţi ca atare sau productiv în bunul mers al societăţii umane sau să
declaraţi astfel de „purtătorii lor de cuvânt oficiali”, se „recalifice” ca „oficianţi” ai vreo unei religii
în ultimele milenii, chiar dacă se poate dovedii umaniste – care nu-şi bazează activităţile
(lucru foarte, foarte puţin probabil) că vreo unii din religioase pe existenţa nici unui „zeu”/ „om-zeu”).
ei au trecut toate cele 6 teste enumerate, cândva Bineînţeles că „zeul” se poate răzgândi oricând
în trecutul îndepărtat sau mai apropiat (înainte de ulterior în privinţa implicării sociale – şi atunci
intrarea în vigoare acestei Legi de Acreditare), ei trebuie doar să se prezinte să treacă Testul de
vor trebui să le treacă din nou imediat după Acreditare şi astfel (dacă îl va trece) i se vor da
intrarea în vigoare a Legii de Acreditate pentru că (reda) drepturile specifice de „zeu” pentru
legea nu se aplică retroactiv. următorii 100 de ani.
*** 17.1.2- fie că nu mai au domiciliul pe teritoriul
15.2 Cu toţii vor fi deci convocaţi în mod direct statului în care s-a emis chemarea şi astfel nu se
(dacă li se cunoaşte adresa de domiciliu – care de mai supun legilor lui dar astfel nici nu se mai pot
obicei este „cerul” sau „tărâmul zm... zeilor”... implica în treburile acelui stat (societate) – şi prin
pardon, era să zic „zmeilor”) sau prin intermediul urmare li se retrag toate drepturile de „zei” pe care
reprezentanţilor lor „oficiali” (existenţi la nivel le-au avut înainte;
global, regional sau local) sau prin intermediul 17.1.3- fie că pur şi simplu nu s-au prezentat
televiziunii, radioului, ziarelor, etc. să se prezinte pentru că „zeităţile” convocate nu au existat
să treacă Probele Testului pentru a intra cât mai niciodată – au fost doar creaţia vreo unei minţi
degrabă în legalitate în raport cu societatea umană bolnave mental sau mai grav a vreo unor impostori
(a se vedea în sensul acestei „convocări” şi şi şarlatani care postând drept „zei” sau
Anexele 1, 2 şi 3 existente la sfârşitul acestui „reprezentanţi oficiali” ai vreo unor „zei” au
capitol). încercat să înşele şi să profite de buna credinţă a
cetăţenilor aflaţi în situaţii de slăbiciune fizică şi
16. Reacreditările periodice psihică – aceşti impostori „religioşi” trebuie
internaţi la casa de nebuni sau închişi după caz
16.1 Testul de Acreditare va trebui să fie trecut pentru a-i împiedeca să mai profite de naivitatea şi
în mod repetat la fiecare 100 (o sută) de ani, slăbiciunea cetăţenilor.
pentru a fi siguri că „zeii” acreditaţi nu şi-au ***
pierdut între timp calităţile şi puterile de „zei” (din 17.2 Dacă direct sau prin reprezentanţi diverşi,
diferite motive – de exemplu s-au îmbolnăvit de pretinşii „zei” refuză să se prezinte (sub diferite
vreo „boală divină” care i-a stors de vlagă sau scuze sau pretexte probabil care mai de care mai

4.69
Noua Ordine Religioasă

hilare) să treacă Testul de Acreditare dar au în precizat în mod public (în prezenţa a cel puţin
continuare pretenţia de a avea drepturi de „zei” în câteva mii de martori) şi sub supravegherea atentă
societate atunci ei trebuie trataţi ca atare – ca a unei Comisii de Acreditare şi vor fi filmate şi
nişte impostori - cel mai probabil (care ştiu că arhivate pentru a sta mărturie pentru generaţiile
prezentându-se să treacă Testul vor fi demascaţi următoare;
imediat ca impostori şi atunci caută tot felul de 19.2- Licenţa de acreditare acordată posibililor
scuze să nu se prezinte), sau ca nişte membrii ai „zei” care vor trece Testul va putea să le fie retrasă
societăţii care nu vor să respecte legea (care îi şi le va fi retrasă oricând de către societatea
obligă să treacă Testul dacă vor să fie recunoscuţi umană dacă se va dovedi fie că şi-au pierdut
ca „zei” şi trataţi ca atare în societate) – şi atunci puterile implicate în trecerea Testului (prin boală,
trebuie trataţi ca nişte „infractori divini” ce sunt. prin moarte sau din diferite alte cauze) fie că îşi
folosesc aceste puteri în mod distructiv pentru
umanitate – depăşindu-şi sau nerespectându-şi
18. Actualizarea periodică a probelor atribuţiile şi drepturile care le sunt rezervate prin
testului Lege.
19.3- Această Lege de Acreditare a activităţii
18.1 Testul de Acreditare propus mai sus „zeilor” în societate nu este creată pentru a
trebuie actualizat mereu - pe măsură ce distruge religia sau libertatea religioasă ci doar
capacităţile omeneşti de acţiune (ajutate de pentru a elimina din acest domeniu social
tehnologie, de diferite evoluţii genetice, etc.) se impostura şi şarlatania (care cu siguranţă în acest
dezvoltă – în aşa fel încât pretinsul „zeu” să fie moment a atins cote alarmante – şi fiecare
invitat să facă cu mult mai mult decât ceea ce reprezentant al vreo unei religii sau alteia ne va
poate un om în momentul dării testului – de aproba aici fiind absolut convins că doar „zeul” său
asemenea se recomandă atenţie sporită la este „zeu” iar restul de câteva sute şi mii de „zei”
posibilele fiinţe extraterestre care vor „să se joace” care se mai manifestă în societate fiind doar
cu noi de-a „zeii”! impostori sau creaţii delirante ale minţii umane).
*** 19.4- Această Lege nu e îndreptată împotriva
18.2 De exemplu, dacă oamenii vor avea tuturor celor care se pretind a fi „zei” şi „purtători
vreodată posibilităţile tehnologice (sau de altă de cuvânt oficiali” ai vreo unui „zeu” sau altuia ci
natură) necesare pentru a muta un munte din loc, doar împotriva acelora dintre ei care nu-şi pot
atunci proba cu mutatul muntelui trebuie înlocuită dovedi pretenţiile verbale/scrise prin trecerea
cu mutatul din loc a ceva cu mult mai greu decât Testului de Acreditare - „zeii” autentici nu au deci
un munte – de exemplu o planetă, etc. de ce să se teamă - ei vor trece cu uşurinţă Testul
18.3 Sau dacă de exemplu oamenii vor ajunge (fie direct, fie prin reprezentanţi aleşi de ei) şi vor
în marea lor majoritate să stăpânească (prin fi recunoscuţi apoi oficial ca „zei” de societate
implanturi cibernetice sau prin alte mijloace) toată putând a-şi practica în mod legal toate activităţile
ştiinţa umanităţii din acel moment, candidatul la specifice de „zei”, pentru care sunt acreditaţi prin
„zeificare” va trebui să dovedească pe lângă Lege.
posesia întregii acestei ştiinţe o mult mai mare ***
capacitate de creaţie, invenţie şi inovaţie (să se 19.4.2 De fapt primii care se vor bucura
mărească în cadrul testului numărul de legi probabil de această Lege de Acreditare vor fi chiar
ştiinţifice pe care trebuie să le descopere şi aceşti „zei/zeiţe” autentici (/e) (în măsura în care
numărul de invenţii şi inovaţii pe care trebuie să le ei există) pentru că prin ea vor fi înlăturaţi toţi
facă). impostorii şi şarlatanii care nu de puţine ori
18.4 De asemenea, dacă majoritatea oamenilor vorbeau şi acţionau în numele lor cu neruşinare
ajung (tot prin implanturi, modificări genetice, făcând crime şi atrocităţi de care probabil şi unui
etc.) să poată să cânte la orice instrumente, etc. să animal de cea mai joasă speţă i-ar fi ruşine,
se insiste mai mult pe partea de creaţie artistică – darmite unei fiinţe din specia „zeilor”.
cu alte cuvinte un „zeu” trebuie să fie creator şi să- 19.4.3 Orice „zeu” autentic nu ar trebui decât
şi dovedească mereu această calitate. să se bucure de adoptarea şi implementarea în
18.5 La fel, dacă oamenii ajung în evoluţia lor societatea umană a acestei Legi de Acreditare
să-şi mărească foarte mult capacitatea de pentru că în sfârşit poate (uneori după mii de ani)
rezistenţă a corpului la distrugere, şi/sau să-şi să dovedească fără putinţă de tăgadă că este ceea
mărească capacitatea de regenerare după ce pretinde a fii – un „zeu/zeiţă” - urmând a fi
distrugere - aceasta ajungând să zicem tratat de întreaga societate (şi nu doar de un grup
comparabilă cu cea descrisă ca fiind necesară a fi restrâns de oameni care i-au crezut vorbele fără
trecută în testul de acreditare menţionat mai sus – probe solide) ca atare, bineînţeles doar în limitele
atunci partea respectivă din Test să se adapteze şi condiţiile Legii de Acreditare.
corespunzător – „zeul” urmând să reziste unor 19.4.4 E de mirare chiar cum de nici unul din
distrugeri cu mult mai mari decât ar putea să aceşti posibili „zei” autentici nu au venit chiar ei cu
reziste orice om din acel timp, etc. iniţiativa unei astfel de Legi.
19.4.5 Poate nu le-a trecut prin cap, sau poate
19. Observaţii diverse şi precizări utile: dacă au avut o astfel de idee nu au putut-o
implementa în nici o societate umană de până
19.1- Toate testele se vor face după cum am acum deoarece poate că ei („zeii” autentici) au fost

4.70
Radu Lucian Alexandru

întotdeauna „zei” doar pentru o minoritate din acea zeieşti” pe fraieri, ignoranţi şi naivi.
societate şi astfel nu au avut puterea adoptării şi 21.2 Primul tip de teism este evident singurul
implementării ei. de dorit a se manifesta într-o societate umană
19.4.6 Mai există însă o explicaţie care probabil civilizată.
e cea mai probabilă – deşi pentru mulţi această 21.3 Nebunoteismul (crazy-teismul) şi
explicaţie este şi cea mai demoralizatoare: nu a impostorteismul trebuie în schimb a fi alungate cât
existat niciodată şi nici acum nu există nici un mai grabnic din „piaţa cetăţii” în locuri care
„zeu/zeiţă” autentic (/ă)... - dar de asta urmează corespund mult mai bine profilului lor existenţial:
probabil să ne convingem după implementarea primul în clădiri psihiatrice pentru tratamant
Legii de Acreditare (şi să nu mă înţelegeţi greşit - adecvat, iar al doilea în tribunale şi apoi în puşcării
eu unul chiar m-aş bucura să existe pe undeva şi „case de corecţie” pentru a pedepsi după fapte
vreun „zeu” autentic care preţuieşte cu adevărat fiecare excrocherie „divină” şi pentru a ajuta astfel
umanitatea – dar de - ce să facem – realitatea nu la transformarea cu timpul întru bine şi ideal şi a
este întotdeauna aşa cum ne-o dorim să fie şi acestor excroci şi şarlatani „divini”.
trebuie să ne adaptăm acestui adevăr, dacă dorim
să trăim cu adevărat în armonie). 22. Mitoteismul şi Metateismul

20. Testeismul/ Socioteismul 22.1 Testul propus va despărţi negreşit zeii reali
de cei imaginari şi va delimita în mod clar mitul de
20.1 Pentru tipul de teism implicat de realitate.
susţinerea spre aplicare în societate a acestei „Legi 22.2 De aceea în urma aplicării lui, pe lângă
de Acreditare a activităţii „zeilor”, „oamenilor-zei” cele trei tipuri de teism de care am amintit mai
şi „purtătorilor lor de cuvânt oficiali””, se poate înainte mai pot apare în societate alte două tipuri
folosi denumirea de Testeism/Testteism (tes – de teism cât de cât acceptabile spre manifestare:
testare; te-ism – theos – zeu) sau aceea de - mitoteismul – teismul recunoscut la nivel de
Socioteism (socio-societate) prima indicând faptul societate ca fiind un simplu mit (o simplă naraţiune
că, calitatea de „zeu/zeiţă” trebuie dovedită prin literară cu personaje fictive de factură „divină”);
fapte (concrete, clare, irefutabile...) nu prin vorbe - şi simbolteismul/ aleteismul (ale- alegorie)/
şi a doua arătând că pentru reglementarea metateismul (meta – metaforă) – în cadrul căruia
activităţii sociale (publice) a „zeilor” sau povestea teistă (cu personajele, acţiunea şi locurile
„reprezentanţilor lor” societatea trebuie să ei specifice de desfăşurare) este abordată din
elaboreze şi să implementeze Legi specifice, punct de vedere hermeneutic astfel „găsindu-se” în
obiective, coerente, nepărtinitoare care să fie ea mesaje şi înţelesuri simbolice pe care de multe
capabile să excludă şi să pedepsească cum se ori autorul ei original poate nici nu le-a avut în
cuvine şarlatania şi impostura religioasă existentă vedere.
(sau posibil a apare) în acea societate! 22.3 Mitul devine astfel un simbol, spre
20.2 Pot fi folosite de asemenea în acest sens şi exemplu, pentru un posibil drum de transformare
alte denumiri semnificative cum ar fii acelea de interioară (psihică) în vederea dobândirii unui
Verideism (veri-verificare; de-ism-deus-zeu), anumit tip specific de viaţă ideatic-existenţială.
Preteism (pre- precedând) sau Ipoteism (ipo – 22.4 Prin acest demers de interpretare
ipoteză (de verificat))... simbolică a poveştii mitice se nasc religiile teist
simbolice (metateiste).
21. Nebunoteismul şi impostorteismul
23. Tradiţii şi mituri tradiţionale
21.1 Prin aplicarea principiilor Socioteismului se
delimitează foarte clar următoarele tipuri de teism: 23.1 Posibila promovare, într-o societate, a
- veriteismul/socioteismul (veri – veritas - lat. mitoteismului poate fi întemeiată în principal pe
adevăr) – singurul teism întemeiat, în care zeul/zeii înrădăcinarea tradiţională puternică a unui mit în
este/sunt evident(/ţi) pentru toată lumea atât ca manifestarea culturală a unui anumite societăţi
existenţă cât şi ca dorinţă clar exprimată de (mitoteismul, în măsura în care se manifestă, are
participare activă armonioasă la treburile societăţii deci la bază un tradiţioteism – un puternic
umane – activitatea socială a zeilor (dovediţi ca ataşament sentimental faţă de un anumit mit
atare doar prin trecerea Testului) fiind clar religios).
reglementată prin legi specifice; 23.2 Păstrarea socială a unor mituri religioase
- nebunoteismul – teismul nebunilor „divini” – recunoscute ca atare poate avea deci justificări
cuprinde „zeii” diferiţilor bolnavi psihici, ai celor legate de valoarea lor istorică, literară sau
cuprinşi de halucinaţii sau de diferite afecţiuni fizice „sentimentală”.
ale creierului – zeii acestori bolnavi psihici fiind 23.3 Însă mitoteismul recunoaşte deschis că
evident doar unul din efectele directe produse de zeii specifici lui sunt doar personaje literare,
afecţiunile psihice de care ei suferă; manifestate existenţial doar în mituri şi poveşti
- impostorteismul – teismul impostorilor şi religioase populare sau culte.
şarlatanilor „divini” – cuprinde acei zei imaginari, 23.4 Mitul astfel conştientizat ca atare poate
acei zei personaje de nuvele şi romane religioase avea un rol semnificativ în definirea culturală
inventaţi de tot felul de şarlatani religioşi cu scopul simbolică comună a indivizilor de pe un anumit
de a păcăli şi escroca cu ajutorul acestor „păpuşi areal.

4.71
Noua Ordine Religioasă

23.5 În condiţiile înţelegerii şi recunoaşterii 24. Sfârşitul imposturii religioase


sociale a caracterului mitic (fantastic, de basm) al
unei anumite naraţiuni religioase ea poate apoi a fi 24.1 Prin aplicarea, într-o societate, a
studiată şi criticată din punct de vedere literar, principiilor socioteismului religiile teiste dogmatice
istoric, social, moral, simbolic, etc. şi apoi difuzată (bazate pe înşelătoria specifică credinţei
ca atare. (dogmatice)) sunt eliminate automat ca
23.6 Rezultă astfel posibilitatea existenţei unor manifestare socială din acea comunitate.
religii teist mitice, tradiţionale care recunosc oficial 24.2 Ele se pot transforma (metamorfoza) însă
caracterul mitic al naraţiunilor şi personajelor în religii mito teiste tradiţonaliste sau/şi în religii
literare pe care ele le promovează spre a le folosi, teiste simbolice.
de exemplu (printre altele), ca sursă de inspiraţie 24.3 Dar cel mai recomandat este ca aceste
pentru crearea unei identităţi culturale specifice poveşti teiste să fie abandonate ca nişte creaţii
sau pentru crearea ritualurilor pe care le practică culturale evident depăşite de evoluţia actuală a
sau ca punct „mitic tradiţional” de pornire în umanităţii şi să fie înlocuite cu valorile şi etica
conturarea valorilor morale şi idealistice pe care ei specifică religiilor testteiste, umaniste, ştiinţifice,
le susţin în societate. libere şi democratice.

4.72
Radu Lucian Alexandru

ANEXA 1
(~400 de pretinşi (/se) „Zei” şi „Zeiţe”)
Listă „orientativă” de pretinşi „zei” şi „zeiţe” „mai cunoscute”, care sunt convocaţi a trece „Testul de
Acreditare”, dacă vor să le fie recunoscută în mod oficial calitatea de (acreditarea funcţionării ca) „zei”
de către societăţile socioteiste:
Abaangui; Abassi; Abraxas; Adonai; Adroa; Aed; Aengus; Aesculapius (Esculap); Afrodita; Agni;
Ahura Mazda (Ormazd/ Ormuz/ Ohrmuzd); Ahriman; Ah Chamahez; Ah Chuy Kak; Ah Kin; Ah Puch;
Ahsonnutli; Akasagarbha; Akna; Alaghom Naom; Allah; Alaunus; Alom; Altjira; Amaterasu; Amatsu-
Mikaboshi; Ambisagrus; Ame-no-koyane; Amida Nyorai; Amida Buddha; Amon (Amun) Ra; Amotken;
Amunet; Andraste; Angatupry; Anitun Tabu; Anjea; Anumati; Anu; Anubis; Anuket; Apep (Apophis);
Apocatequil; Apolo; Apsu; Arduinna; Ares; Artemis; Aryaman; Atena; Atja; Aton (Aten); Atum;
Avalokitesvara (Guan Yin); Ashur; Ashvins; Assur; Astarte; etc.
„Etc.” înseamnă în această Anexă 1, toţi pretinşii „zeii” al căror nume începe cu litera specifică
celorlalţi înşiraţi înaintea lor: de ex. cu „a”, cu „b”, ş.a.m.d.
Bal; Balor; Bacchus; Bagadjimbiri; Baha; Bakunawa; Baldr; Baosheng Dadi; Barastyr; Bassareus;
Bast; Bat; Bathala (Bathalang Maykapal); Baye; Belobog; Bendis; Berstuk; Bhagavan; Biejjenniejte;
Bog; Bondye; Buddha; Brahma; Brahman; Brekyirihunuade; Bunjil; etc.
Cabaguil; Caelus; Cai Shen; Camulos; Cao Dai; Călăreţul trac (Karabazmos); Ceres; Chaac; Choy
Sun Yeh; Cislobog; Coatlique; Concordia; Cottyto; Cupidon (Amor); Cronos; Cybele; etc.
Dagon; Daikokuten; Daiwas; Dajbog; Demeter; Demiurgul; Deus; Diana; Diavolul; Dionisos
(Bachus); Dispater; Domidius (Domitius); Domnul; Domnul Zeu (Dumnezeu); Donbettir; Donn; Durga;
Dyaus Pita; etc.
Ea (Enki); Eck; Egeria; Egobail; Ehecatl; Eir; Eje (Gazar Eej); Ekkeko; Elohim; Enlil; Epona; Eris
(Discordia); Eros; Esus; Eshu; etc.
Flora; Fortuna; Freo; Frey; Freya; Frige; Fukurokuju; etc.
Gaia; Gamab; Ganesha; Geb; Ghebelezis; Ghede; Gnowee; Gitche Manitou; God (Zeul); Guan Yin;
Guan Yu; Gukumatz; etc.
Hachiman; Hades; Hanuman; Hathor; Hecate; Hefaistos; Heget; Hel; Helios; Hera; Hermes;
Hestia; Hippona; Horus; Hotei; Hucau; Huitzilopochtli; etc.
Iahve; Iblis; Iemanja; Inanna; Inari; Indra; Inti; Isus (Joshua ben Pandera); Ishtar; Ishvara; Isis;
Iuchar; Iusaaset; Izanagi; Izanami; Împăratul de Jad; etc.
Jabbmeaaakka; Janus; Juno; Jupiter; etc.
Kali; Kamadeva (Ananga); Kaminokaze; Kamui; Kan-Laon (Lalahon); Kaptan; Khnum; Kubera;
Kunapipi; Kutkh (Kutkha); Ksitigarbha (Di Zang); Kwan Kong; etc.
Laima; Lakan Pati (Ikapati); Lakshmi; Lei Gong; Lenus; Ling Bao Tian Zun; Loki; Loko; Lotan;
Losna; Lucifer; Luna; etc.
Maat; Mahadevi; Mahasthamaprapta (Dae Sae Zhi); Mahte; Maitreya; Mama Coca; Mama Divină;
Mama Quilla; Malsumis; Maonghah; Mara; Marduk; Marele Arhitect al Universului; Marte; Matsu;
Mayari; Mazu; Mbombo; Medaurus; Menhit; Mercur; Meskhenet; Midir; Minerva; Mithra (Mitra);
Mixcoatl; Moloch; Mot; Murugan; etc.
Nabu; Nana; Naum; Na Tuk Kong; Nemetona; Nemesis; Neptun; Nergal; Nerthus; Ngai; Niht;
Ninigi-no-Mikoto; Ninurta; Nirrti; Nisaba; Njord; Nohochacyum; Nox (Nyx); Numakulla; Nut; Nyame;
etc.
Odin; Ogma; Ogoun; Olodumare; Olorun; Orunmila; Oshun; Osiris; Osun; Ostara (Eostre); Otso;
etc.
Padmasambhava; Pan; Pangu; Paramatma; Paricia; Parvati; Peko; Persefona; Perun; Phoebe;
Pikne; Pluto; Poseidon; Prajapati; Proserpina; Providentia; Ptah; etc.
Qiye; Quetzalcoatl; etc.
Ra (Re); Raedie (Varaldarade); Raiden; Ranginui; Rhea; Rinjin; Rudra; Ruohtta; etc.
Saaraahka; Sabazios; Sabrina; Saraswati; Satana; Satis; Saturn; Savitri; Sedna; Seker; Sekhmet;
Selene; Seth (Set); Shakti; Shamayim; Shangdi; Shango; Shemesh; Shen; Shiva; Shu; Silvanus; Sin;
Sol (Sunna); Sol Invictus; Soma; Suku (Apung Sinukuan); Sun Wukong; Surya; Susanoo-no-mikoto;

4.73
Noua Ordine Religioasă

Svarog; etc.
Taara (Tharapita); Tabaldak; Tadaklan; Tai Shang Lao Zun; Tamesis; Tara (Ārya Tārā); Taranis; Tau;
Tefnut; Teh Choo Kong; Tengri; Tenjin; Tezcatlipoca; Thanatos; Thor (Donar); Thoth; Thunor; Tiamat;
Tian; Tianzhu; Tlaloc; Triglav; Trivia (Hecate); Tyr; Tua Pek Kong; Tu Di Gong; Tuoni; Tsukuyomi-no-
Mikoto; etc.
Uacilla; Ukapirmas; Ukko; Uku; Umai (/Ymai/ Mai); Uranus; Uzume; etc.
Varuna; Vasudhara; Vayu (Pavana); Veles; Venus; Verbeia; Vesta; Vesna; Viracocha; Vishnu; Vor;
Vucub-Caquix; Vulcan; etc.
Xi Wangmu; Xuanxuan Shangren; etc.
Yama; Yuan Shi Tian Zun; Yuexia Laoren; etc.
Waaq; Wenchangdi; Wuotan; etc.
Zedek; Zempat; Zeul; Zeus; Zhu; Zipacna; Zirnitra; Zhusheng Niangniang; etc.

ANEXA 2
(~100 de pretinşi „oameni zei”)
Listă „orientativă” de pretinşi „oameni -zei” („avatari”/ „încarnări” a unor „zei” sau a unor „fii de zei”,
„mesiaşi”, „boddhisattvaşi”, „maitreyaşi”, „nemuritori”, etc.) „mai cunoscuţi” care sunt convocaţi a trece
„Testul de Acreditare” dacă vor să le fie recunoscută în mod oficial calitatea de (acreditarea funcţionării
ca) „oameni -zei” de către societăţile socioteiste:
Alexandru Macedon (356-323 îen - „fiu al lui Zeus”); Antinous (111-130 en. - „zeificat” de Hadrian);
Ali (599-661- „om-zeu” al religiei Alawite); Adi Shankara (788 – 820 - „încarnare” a lui Shiva); Al-Hakim
bi-Amr Allah („încarnarea” a lui Alah pt. druzi – sec. 10); Ayya Vaikundar (1810-1851 - „avatar” al lui
Narayana/Vishnu, fondator al religiei Ayyavazhi); Adi Da Samraj (Franklin Albert Jones – 1939- ); Ayah
Pin (Ariffin Mohamed – 1943-); Apollo C. Quiboloy (1950- ); etc.
„Etc.” înseamnă în această Anexă 2, toţi pretinşii „oamenii-zei” al căror nume începe cu litera
specifică celorlalţi înşiraţi înaintea lor: de ex. cu „a”, cu „b”, ş.a.m.d.
Buddha (Siddhārtha Gautama - 563 - 483 îen); Bahá'u'lláh (1817-1892 – fondator al Credinţei
Bahai); etc.
Confucius (551 – 479 îen); Cei opt „nemuritori” chinezi „tradiţionali” (He Xiangu; Cao Guojiu; Tie
Guaili; Lan Caihe; Lu Dongbin; Han Xiangzi; Zhang Guolao; Han Zhongli); Chaitanya Mahaprabhu (1486
– 1533 - „avatar” al lui Krishna); Ching Hai (1950-); etc.

Dido (Tanit - 814 îen); Dalai lama-şii (1391-)- „manifestări” ale lui Avalokitesvara; Danila Filippovich
(sec. 17); etc.
E:...........................
Faraonii egipteni (Ex: Akenaton; Hatshepsut; Cleopatra; etc.); Fok/Daoji (Ji Gong – 1130-1207);
Francisc Mitreya (sec. 20. - „manifestare” a lui „Dumnezeu”); etc.
Geser/Gesar; Guan Yu (160 – 219); Gung Ye (901-918); George Baker / Father Divine („Tatăl Divin”
- 1880 – 1965); etc.
Hercule (Herakle); Haile Selassie (Jah Rastafari - 1892-1975 - „om-zeu” al rastafarienilor); Hogen
Fukunaga (sec. 20); etc.
Împăratul Galben (Huangdi); Iulius Cezar (100-44 îen); Isus (/Joshua ben Pandera/ Jesus/ Hristos/
Cristos, etc. - sec. 1 en? - „zeificat” „definitiv” de către Constantin); Itzamna; Împăraţii japonezi
(ultimul astfel de „om-zeu” fiind Hirohito); Împăraţi romani (ex. Tiberius (14-37), Caligula (37-41),
Claudius (41-54), Hadrian (117-138), Commodus (161-192), Iulian (331-363) ş.a.); Împăraţii chinezi
(„Fii ai cerului”); Imhotep (2600 îen); etc.
Jehovah Wanyonyi (1924-); Jim Jones (responsabil de „ascensiunea” prin sinuciderea a 900 de
membrii ai Templului Poporului (Oamenilor) -1931–1978); Joshua Jung Myung Seok (1945 - ); José
Luis de Jesús Miranda (1946-); etc.
Krishna (mil. 3 îen? - „avatar” al lui Vishnu); Kanichi Otsuka (sec. 20 - „om-zeu” fondator al religiei
Shinreikyo); etc.
Lao zi (Lao Tse – sec. 6 îen); Ludvic Lazarus Zamenhof (1859 – 1917 - „zeificat” de religia

4.74
Radu Lucian Alexandru

Oomoto); Lu Zhong Yi (1849-1925 - „încarnare” a lui Maitreya); Lou de Palingboer (Louwrens


Voorthuijzen - 1898 – 1968); L. Ron Hubbard (1911-1986); Lu Sheng-yen (1945-); Luc Jouret (1947-
1994 - „a ridicat la cer cu el” prin sinucidere pe membrii Ordinului Templului Solar); etc.
Mahavira (599 – 527 îen); Mita (Juanita García Peraza – sec. 19); Mirza Ghulam Ahmad (1835 –
1908); Meher Baba (Merwan Sheriar Irani – 1894 – 1969); Mitsuo Matayoshi Jesus (1944-); Mama
Meera (Kamala Reddy – 1960 -); Marshall Applewhite (1931–1997 - „a ridicat la cer cu el” prin
sinucidere pe membrii Porţii Paradisului); etc.
Naram-Sin (2255-2119 îen); Nagarjuna (150-250 en); Nichiren (1222 – 1282- „încarnare” a
„Adevăratului Budha”); Nurhaci (1559-1626); Nirmala Srivastava (Shri Mataji Nirmala Devi – 1923-);
etc.
Orfeu (Orpheu – sec. 6 îen?); Octavian Augustus („divi filius” - 63 îen – 19 en); etc.
Perseu (mil. 2 îen? - „fiu” al lui Zeus); Parshva /Parshvanatha (sec. 9 îen); Peter Deunov (1864-
1944); etc.
Quirinus/Romulus (771-717 îen); etc.
Rama („avatar” al lui Vishnu); Ruth Norman (Uriel – 1930-1994); Rajneesh/ Osho (Chandra Mohan
Jain - 1931 –1990); etc.
Simion Magul (sec. 1 en); Sugawara no Michizane – Tenjin (845-903); Sun Bu'er /Sun Pu-erh (1119
– 1182 - “nemuritoare” taoistă); Shri Madhvacharya (1238-1317 - „încarnare a lui Vayu); Samael Aun
Weor (1917-1977); Sathya Sai Baba (Sathyanarayana Raju – 1926 -); Sun Myung Moon (1954- ); etc.
Tezeu; Topiltzin Ce Acatl Quetzalcoatl; Tenzin Gyatso („încarnare” a lui Avalokiteśvara – 1935-); etc.
U:....................................
Vyasa (sec. V îen?); etc.
Wu Zetian (625-705); Wallace Fard Muhammad (1877 - ~1934) - „zeificat” de Elijah Muhammad -
în cadrul religiei „naţiunea Islamului”); etc.
X:.....................................
Yahweh ben Yahweh (Hulon Mitchell Jr. -1935-2007); etc.
Zamolxe (sec. 6 îen?); etc.

ANEXA 3
(~ 50 de pretinşi „purtători de cuvânt” „mai cunoscuţi” ai unor „zei”)
Listă „orientativă” de pretinşi „profeţi”/ „mesageri”/ „guruşi” / „mahdi-aşi” şi alţi „purtători oficiali de
cuvânt” (/ „trimişi”) ai unor „zei”/ „oameni-zei” „mai cunoscuţi” şi „zeii” care i-au „trimis” (menţionaţi în
paranteză) care sunt convocaţi a trece „Testul de Acreditare” în numele şi pentru „zeul” pe care îl
reprezintă, dacă vor să le fie recunoscută în mod oficial, de către societăţile socioteiste, calitatea de
(acreditarea funcţionării ca) „purtători oficiali de cuvânt” ai „zeilor”/ „oamenilor -zei” pe care „îi
reprezintă”:
Avraam (Abraham sec. 17 îen? - „trimis” al lui Iahve ); Akenaton (sec. 14 îen - „reprezentant oficial”
a lui Aton); Ad-Darazi (sec. 11 en - „profet” al lui Al-Hakim); Abu Abd Allah Muhammad Ibn Tumart
(1080 - c. 1130 – „mahdi” al lui Allah); Abhay Charan Bhaktivedanta Swami Prabhupada (1896 – 1977 -
„reprezentant” al lui Krishna/Chaitanya); etc.
Bab (Siyyid `Alí Muhammad - 1819 – 1850 – „mahdi” „trimis” de Allah); Bahá'u'lláh (1817-1892-
„mesager” al lui Alah); Benjamin Creme („r.o” („reprezentant oficial”) a lui Maitreya – 1922-); etc.
Confucius (sec. 6 îen - „reprezentant” al lui „Tian”?); etc.
David (sec. 10 îen? - „ghidat” de Iahve); David Koresh (1959 – 1993 - „r.o” a lui „God”); etc.
Elisei (sec. 8 îen. - „profet” al lui Iahve); Elena Petrovna Blavatsky (1831 – 1891 - „reprezentantă”
a „Maeştrilor Înălţaţi”); etc.
F:.........................................
Guru Nanak Dev (1469 – 1539 - „profet” al lui Waheguru/ Vahiguru); George Fox (1624 – 1691 -
„profet” al lui „God”); etc.
Hesiod (sec. 7 îen - „cunoscător” al Zeilor Eleni); Hui-Yuan (334 – 416 - „reprezentant” al lui

4.75
Noua Ordine Religioasă

Amitābha/Dharmakara); Hōnen Shonin (1133 – 1212 - „reprezentant” al lui Amida/ Amitābha); Henry
VIII (1491 – 1547 - „reprezentant” al lui Cristos?); etc.
Ilie /Eliyahu (~ sec. 8 îen - „trimis” al lui Iahve); Isus (sec. 1 en? -„trimis” de „tatăl său” din
„ceruri”); Ioan Botezătorul (sec. 1 en. - „profet” a lui Iahve); Ioan din Patmos (sec. 2 en. - „revelator
oficial” al lui Hristos „din viitor”); etc.
Jean Cauvin/ John Calvin (1509 – 1564 - „profet” al Bibliei, şi astfel teoretic şi al „Zeului” care „a
inspirato”) ; Joseph Smith Jr. (1805 – 1844 - „profet” al „God the Father”/ Zeului Tată); etc.
Kirpal Singh (1894–1974 – „reprezentant” al Shabd/ Naam/ Sunetului Zeului); etc.
Lao Tze/Lao Zi (sec. 6 îen. - „reprezentant” al lui Tao/Dao); Le Van Trung (1876 – 1934 -
„reprezentant” al lui Cao Dai); etc.
Moise/Moshe (sec. 13 îen? - „delegat oficial” al lui Iahve); Mani (210–276 en- „ispirat” de Syzygos –
„Cel Îngemănat”); Mazdak (sec. 6 e.n - „profet” al „Zeului”); Mohammed (570 – 632 en - „trimis” al lui
Allah, „inspirat” de Gabriel); Muhammad ibn Hasan ibn Ali (sec. 9 – al 12 „Imam” Shiit al lui Allah);
Martin Luther (1483– 1546 – „mesager” al Bibliei); Muhammad Ahmed Al Mahdi (1844 – 1885 -„r.o”
Allah); Mirza Ghulam Ahmad (1835 – 1908 - mahdi/ mesia „trimis” de Allah); etc.
Narada („reprezentant” al lui Vishnu); Numa Pompilius (sec. 7 îen- „ales” de Jupiter, codifică religia
romană); Nakayama Miki (1798-1887 - „reprezentantă” a lui Tenri-O-no-Mikoto); etc.
Otho de Lagery (Papa Urban al II-lea - 1042 – 1099 - „vicar” al lui Cristos – iniţiator al primei
cruciade); etc.
Pavel (Paul/ Saul – sec. 1 en. - „vizitat” de Cristos); Padmasambhava (GuruRinpoche – sec. 8 en -
„reprezentant” al lui Buddha); Pham Công Tac (1890-1969 - „canal spiritist” al lui Cao Dai); etc.
Q:....................................
Rael (Claude Vorilhon - „contactat” de „tatăl său” Elohim – 1946–); etc.
Solomon (sec. 10 îen - „r.o” Iahve); Salih ibn Tarif (sec. 8 - „r.o” Allah); Syed Muhammad Jaunpuri
(1443 – 1505 - „r.o” Allah); etc.
Thakar Singh (1929 – 2005 - „reprezentant” al lui „Dumnezeu”/„Zeului”); Twitchell Paul (- d. 1971 -
„reprezentant” al lui Eck); etc.
U:...................................
Vallabhacharya (1479 – 1531- „mesager” al lui Krishna); Vissarion (Sergey Anatolyevitch Torop –
1961- „purtător de cuvânt” al lui „Dumnezeu”/„Zeului”); etc.
X:...................................; Y:......................................
Zoroastru/Zarathustra (sec. 11 îen? - „reprezentant” al lui Ahura Mazda); etc.
Observaţie: în lista cuprinsă în această Anexă 3, sunt cuprinşi la cap. „etc.” (specific fiecărei litere) şi
toţi „preoţii”, „pastorii”, „papii”, „patriarhii”, „brahmanii”, „mulahii”, „călugării”, „oficianţii”,
„reprezentanţii”, „şamanii”, „magii”, etc. care pretind că transmit în societate „mesajul” unui
„dumnezeu”/„zeu” oarecare, respectiv că intermediază (sub o formă sau alta) contactul cu „zeul”/
„omul-zeu” pe care pretind că îl reprezintă.
Fiecare din aceşti sute de mii (poate chiar milioane de indivizi „sacrii”) este poftit astfel să-şi
dovedească faptic pretenţiile „spirituale” pe care le ridică verbal, prin trecerea Testului de Acreditare -
evident în numele şi cu ajutorul „nelimitat” al „zeului”/ „omului-zeu” pe care pretind că îl reprezintă
„oficial” în societate!

4.76
Radu Lucian Alexandru

17. „Credinţă” umană sau fapte „zeieşti”?


1. Dragi fraţi întru fiinţă, că să înţelegeţi şi mai vorbesc?
exact de ce e absolut necesară implementarea în ***
orice societate umană a Legii de Acreditare a 9. Speraţi fraţilor, speraţi că dacă nu avem
activităţii „zeilor”... să presupunem acum că iată eu speranţă ce ne mai rămâne?
vin în faţa voastră şi vă spun că sunt un „zeu” (sau 10. Nimic vă spun – speranţa este chezăşia
un purtător de cuvânt al vreo unui „zeu” de care a- credinţei necondiţionate (dogmatice) şi aceasta
ţi mai auzit sau de care poate nu a-ţi mai auzit este temelia vieţii perfecte pe care v-o promit...
niciodată până acum). după ce nu mai trăiţi!!!??...
2. Să presupunem apoi că în virtutea acestei ***
autodeclarate calităţi a mele vă cer ascultare şi 11. A, în plus, speranţa stupidă e şi chezăşia
încredere necondiţionată vizavi de orice vă zic că ar prostiei fără limite şi prin ea a prilejului de a cădea
trebui să gândiţi, să vorbiţi, să vă comportaţi, să în plasa oricărui şarlatan sau nebun „divin” care vă
faceţi, etc. (indiferent de ceea ce vă cer să faceţi – aruncă momeala speranţei (dar de – ce să faci –
să minţiţi, să furaţi, să ucideţi, să jefuiţi, să violaţi, „cine nu riscă nu câştigă” – nu?).
să vă sinucideţi, etc.) şi că vă promit „cu mâna pe 12. Aşadar, fraţilor, ce faceţi? – momeala
inimă” (fără nici o altă garanţie decât propriile verbală care nu m-a costat nimic v-am aruncat-o:
mele vorbe mai meşteşugite sau mai puţin daţi-mi acum tot ce aveţi în schimb (toată viaţa,
meşteşugite) ca în schimbul acestei ascultări şi toţi banii, toată fiinţa voastră)!
supuneri necondiţionate pe care mi-o acordaţi: 13. La urma urmei, mi se pare un schimb
- vă vindec de orice boală aţi avea (oricât de „echitabil” – vă cer doar să „vă vindeţi sufletul”
gravă); pentru „praf în ochi”, vă cer doar supunere totală în
- vă fac „nemuritori” (vă dau „viaţă veşnică” schimbul unor vorbe, a unor promisiuni şi
orice ar mai însemna şi asta); bineînţeles a unor ameninţări (să nu uităm de
- vă duc (bineînţeles doar după moarte că chiar ameninţări că au şi ele rostul lor nu?) - vouă nu vi
acum „nu am chef”) în nişte paradisuri în care se pare un schimb echitabil?
curge cu lapte şi miere şi cu orice altceva vă doriţi; ***
- şi vă mai promit orice altceva îmi mai trece 14. Aşadar, iubiţii mei, ce veţi face?
mie prin cap că s-ar putea să vă placă să aveţi. 15. Mă veţi crede sau nu mă veţi crede pe
3. Acum, după cele afirmate mai sus că vă pot cuvânt – aceasta este întrebarea fundamentală –
da (practic orice vă doriţi, dar nu acum, ci mai sau cel puţin aşa vor să vă facă să credeţi toţi
încolo – mai precis după ce muriţi) în schimbul şarlatanii „spirituali” şi confraţii lor - indivizii „duşi
ascultării şi supunerii necondiţionate pe care ar cu sorcova”.
trebui să mi-o acordaţi imediat, că altfel rataţi ***
şansa pe care v-o ofer, ce veţi face? 16. Alo? Fraţilor, nu aceasta este întrebarea
4. Răspundeţi-mi imediat că altfel „trece fundamentală!
„divinul” pe lângă voi” şi a doua oară nu vă mai fac 17. Această întrebare este alta:
aceeaşi propunere, ba mai mult, dacă nu acceptaţi „Pot eu cu adevărat face ce am zis că pot să
această propunere „extrem de favorabilă” pe care fac?...
v-o fac (practic vă dau, cel puţin verbal, orice vă Sunt eu cu adevărat ceea ce am zis că sunt?”
doriţi – vedeţi că nu sunt deloc zgârcit la capitolul 17.1 (respectiv, „Poate el/ea cu adevărat face
acesta) „mă supăraţi rău de tot” şi atunci vă spun ce a zis că poate să facă?... Este el/ea cu adevărat
că va fi „vai şi amar de capul vostru” pentru că „vă ceea ce a zis că este?).
voi face” să trăiţi (în principal după moarte, dar 18. Aceasta este întrebarea! – şi răspunsul la
dacă îmi daţi puterea politică în societatea voastră această întrebare nu sunt vorbele (alte vorbe) ci
acum, atunci chiar din timpul vieţii) tot ceea ce nu faptele – trecerea concretă a Testului de Acreditare
vă doriţi să trăiţi - bătăi şi chinuri fără limită, cu cele 6 Probe ale lui!
privaţiuni inimaginabile, etc. - vă puteţi şi voi folosi ***
imaginaţia în această direcţie. 19. Bineînţeles că le convine şarlatanilor şi
5. Aşadar, pe scurt, dacă mă ascultaţi impostorilor „divini” să vă bage pe gât „dilema
necondiţionat (orbeşte) vă promit că vă dau tot ce credinţei” („a crede sau a nu crede”) pentru că
vă doriţi să aveţi, iar dacă nu mă ascultaţi vă astfel ei nu trebuie decât să vorbească şi să vă
ameninţ că veţi ajunge să trăiţi tot ce nu vă doriţi asigure verbal (sau de ce nu chiar şi în scris, că
să trăiţi. doar nu e mare lucru) de orice vreţi voi să vă
6. Aşadar, ce veţi face? asigure, deturnându-vă astfel atenţia de la
7. Credeţi în mine sau nu credeţi în mine? adevărata problemă -
8. Mă credeţi pe cuvânt şi începeţi să mă 19.1 „dilema puterii” - pot ei cu adevărat să
ascultaţi necondiţionat sperând să nu cumva să vă facă ceea ce zic că pot face?... – sau doar vorbele
mint, să nu cumva să vă înşel sau să nu cumva pur sunt de ei – ce-i drept „frumoase” (sau după caz
şi simplu să o fi luat razna şi să nu mai ştiu ce monstruoase) dar tot vorbe goale sunt!

4.77
Noua Ordine Religioasă

*** bineînţeles ei nu vor scăpa ocazia să zică că din


20. Gândiţi fraţilor, gândiţi: e bine să aveţi cauza credinţei în ei vi s-au împlinit acele dorinţe –
încredere oarbă (necondiţionată) în cineva, oricine iar altele, marea majoritate nu se vor împlini (nu li
ar fi acela – chiar şi un autodeclarat „zeu” sau le vor împlini) şi atunci cu ce scuză tâmpită vin? -
„reprezentant” al lui? hai că mulţi o ştiţi: cică nu s-au împlinit pentru că
21. Eu sunt convins că nu e bine – şi uitaţi-vă nu aveţi suficientă credinţă în ei !!???
doar împrejur la câţi şarlatani şi escroci există, la ***
câţi mincinoşi cunoaşteţi. 33. Ca să reluam „cazul meu” pentru
22. De unde ştiţi că eu (sau oricine altcineva exemplificare: să zicem că veniţi la mine şi doriţi să
care ar pretinde ceea ce am presupus că aş vă vindecaţi de vreo boală mai gravă – eu,
pretinde eu mai sus) nu sunt (nu este) doar un alt bineînţeles în spiritul unui presupus rol de „zeu”
şarlatan şi mincinos? asumat, v-aş putea astfel zice: „Crede în mine,
22.1 (mai ales în asemenea chestiuni cum sunt roagă-te necontenit mie, cinsteşte-mă cum se
cele legate de posibila existenţă după moarte, de cuvine şi vei fi vindecat!”
posibila existenţă a unor tărâmuri invizibile de 34. Bun, vorbele fiind spuse, rămân două
pedeapsă sau răsplată, etc. - fraţilor astfel, la fel posibilităţi:
de bine, aţi putea crede orice poveste cu zâne şi 34.1- te vindeci pentru că pur şi simplu ai
feţi-frumoşi, cu zmei şi tărâmuri ale zmeilor şi ale noroc - ai un sistem imunitar mult mai puternic
babei zgripţuroaice, etc.). decât marea majoritate sau pentru că vreun alt
*** tratament (decât cel verbal pe care ţi l-am dat eu)
23. Fapte zic deci, nu vorbe! – Acum şi aici! – funcţionează, sau pur şi simplu pentru că nu ai
Nu atunci şi acolo! avut o boală mortală (cum arătau simptomele), ce
24. Lăsaţi vrăjeala şarlatanilor „divini”... lăsaţi să mai vorbim de bolile închipuite (psiho-
vorbele „sacre”, că ne-o fi destul câteva mii de ani somatice), etc.
de astfel de vorbe (scrise sau vorbite) şi mai treceţi 34.1.1 În acest caz chiar tu vei declara sus şi
şi la Fapte dacă sunteţi capabili!!! tare că eşti convins că eu te-am vindecat prin
24.1 Hee, hee... dar de astea văd că fugiţi „ca credinţă (declaraţiile tale ar putea fi aşa de
dracu de tămâie” - şi e normal - doar voi sunteţi convingătoare de aş putea ajunge să te cred chiar
impostori „divini” şi escroci „spirituali” de meserie - eu însumi) – vorbele şi pretenţiile mele având
vă place deci la nebunie confuzia şi astfel implicit astfel o pseudo-acoperire (pseudo, deoarece doar
povestea cu „credinţa” pentru că ea e acoperirea foarte puţini dintre „credincioşi” mi se vindecă –
perfectă pentru înşelătoriile voastre. pardon se vindecă oricum dar eu îmi acord sau tu
*** îmi acorzi creditul pentru vindecare);
25. E, iată, timpul să vedem omul (a se citi 34.2- nu te vindeci şi atunci bineînţeles „e vina
şarlatanul sau după caz nebunul) din spatele ta” că „nu ai avut credinţă suficientă” (a se citi
„zeului” sau „zeul” din spatele omului – şi să ghinionul tău că nu ai un sistem imunitar puternic,
încheiem odată cu jocul acesta stupid şi perfid în că alte tratamente mai serioase decât vorbele mele
care „zeii” cică se ascund după oameni („purtători nu au dat rezultate, că chiar ai o boală mortală,
de cuvânt”) şi oamenii se ascund după „zei” etc.);
imaginari care trăiesc doar în capul lor bolnav sau 35. Eu, „zeul”, voi lua deci credit pentru orice
după caz viclean. vindecare întâmplătoare care are şi cea mai mică
*** conexiune cu mine şi voi justifica majoritatea
26. Fapte deci, nu vorbe! covârşitoare a eşecurilor prin „lipsa de credinţă a
27. Vorbele (scrise sau vorbite) nu dovedesc bolnavului” – iată mecanismul perfect al
nimic, absolut nimic, mai ales în acest caz. „şarlatanului spiritual” - pe care el îl aplică asupra
28. Aici de abia dacă faptele concrete, solide, tuturor celor care cad ca proştii în „capcana
irefutabile pot dovedi ceva! credinţei”!!!
29. Aşadar, vouă fraţilor iubitori de lumină şi ***
adevăr, de claritate şi armonie, vă recomand să nu 36. Că să înţelegeţi şi mai clar problema
mai „înghiţiţi găluşca” cu „credinţa” (credinţa gândiţi-vă ce aţi zice dacă v-ar bate cineva la uşă
dogmatică, încrederea necondiţionată) deoarece (sau, mă rog, aţi da peste el în „centrul satului”) şi
credinţa este unealta preferată a escrocilor şi s-ar oferi să vă vândă de exemplu un televizor care
şarlatanilor! – de ce? cică ar funcţiona doar dacă credeţi că vânzătorul
30. Pentru că sub masca ei pot să promită orice este „zeu” (şi astfel v-ar cere să faceţi
şi la o adică să nu dea nimic, pot să vă ceară orice necondiţionat orice v-ar spune el că trebuie să
şi să nu vă dea absolut nimic în schimb (decât la o faceţi). Aţi cumpăra un astfel de televizor?
adică lucruri pe care vi le daţi singuri sau vi le dau 37. Când sunt televizoare care merg fie că
alţii iar şarlatanii „divini” iau credit pentru ele credem fie că nu credem că ele ar funcţiona sau că
convingându-vă că ei vi le-au dat) ... cel care ni le-a vândut este un „zeu” sau nu (adică
*** indiferent de credinţa noastră) – bineînţeles că nu.
31. Credinţa este pentru ei scuza perfectă 38. Plus că „credinţa” respectivă dacă staţi să
pentru a nu-şi îndeplini niciodată niciuna din gândiţi, e scuza perfectă de a vă lua banii şi a nu
promisiunile pe care vi le fac. vă da nimic în schimb decât speranţe deşarte şi
32. Astfel, unele promisiuni se împlinesc de la promisiuni goale de conţinut.
sine - fie că credeţi, fie că nu credeţi în ei – dar 39. De exemplu dacă televizorul cumpărat e

4.78
Radu Lucian Alexandru

stricat şi astfel nu funcţionează, vânzătorul se va funcţionează iar dacă nu reuşesc şi continuă să


scuza că nu merge pentru că cică „nu aveţi încă practice „vindecări spirituale” („divine”, „naturale”,
credinţă suficientă în el”!!!. „naturiste”, etc.) să fie mai întâi aspru amendaţi
40. Practic, voi cei care cădeţi în capcana (încât să nu mai fie profitabilă „afacerea cu
credinţei oarbe (dogmatice) sunteţi fraierul perfect, vindecările”) şi apoi închişi dacă se încăpăţânează
visul oricărui şarlatan („divin” sau de altă natură) – să înşele încrederea oamenilor atunci când sunt ei
anume să vă ia banii, sau alte bunuri şi servicii şi mai slăbiţi şi mai vulnerabili, iar metoda lor
în schimb să vă dea ceva stricat (care nu „spirituală” de vindecare să fie demascată public şi
funcţionează decât dacă din întâmplare nu e stricat interzisă a mai fi practicată - sub pedeapsa amenzii
chiar de tot) şi să nu trebuiască să vă dea nici o şi a închisorii.
explicaţie pentru că e stricat (respectiv pentru că 51. Orice practică de „medicină spirituală” care
nu funcţionează). nu îndeplineşte criteriile ştiinţei medicale trebuie
41. Dacă ştiţi aceasta şi sunteţi deci atenţi să demascată public şi interzisă a mai fi practicată
nu fiţi fraieriţi cu „şmecheria credinţei” când chiar dacă ea se ascunde sub masca religiei!
cumpăraţi un televizor sau o casă, o maşină, haine, 52. A aduce în faţă cuvântul religie şi libertate
mâncare, etc. cu ce e mai prejos sănătatea voastră de credinţă nu trebuie să mai fie o justificare
fizică sau mentală sau bunăstarea voastră pentru a înşela după bunul plac pe naivi şi
„sufletească” decât acel televizor sau acea maşină, ignoranţi.
etc.? 53. Nu am auzit încă de nici un şarlatan care a
42. De ce să aveţi standarde de calitate mai furat bani de la oameni prin înşelăciune sau
puţin ridicate pentru acestea din urmă decât impostură care să fie achitat pentru că ar fi
pentru cele dintâi? susţinut că cei păcăliţi nu ar fi trebuit să-l creadă,
*** că ei au avut liberate de credinţă (au avut
43. Majoritatea „vindecătorilor divini” (a se citi libertatea să-i creadă minciunile sau să nu i le
„şarlatani divini”) vin deci în faţa voastră cu o creadă) şi deci că el nu e vinovat că ei au fost
poveste care sună cam aşa: păcăliţi (înşelaţi).
43.1 „Eu „zeul”/ „omul-zeu”/ „reprezentantul 54. Dacă acest raţionament nu e valabil pentru
oficial al zeului” etc. pot să vă vindec de orice înşelăciunile materiale nu văd de ce nu ar fi la fel
boală, dar numai dacă credeţi necondiţionat orice de invalid şi pentru cele „spirituale”.
zic eu (a se citi „orice tâmpenie vă îndrug”) şi 55. Sau să fie oare suficient pentru cineva care
faceţi fără să crâcniţi orice lucru vă comand să vrea să iasă de sub jurisdicţia legilor societăţii să
faceţi (a se citi „orice îmi trece prin cap să fac cu se autoproclame „zeu”/ „om-zeu”/ „vindecător
voi biete năpârci fără cap”)”. divin” sau orice i-ar mai trăsni prin cap şi ar suna
44. Acum imaginaţi-vă un medic acreditat de bine pentru a păcăli fraieri?
societate (generalist, chirurg, etc.) care să vă 56. Să însemne oare că oricine se autoproclamă
spună că vă poate vindeca doar dacă credeţi că el pe sine ca fiind deţinător al vreo unor miraculoase
este un „zeu” etc. – şi astfel prin extensie doar „calităţi divine” poate să facă ce vrea, poate să
dacă credeţi şi faceţi absolut orice (tâmpenie sau înşele pe cine vrea muşchii lui, sub masca
lucru banal) i-ar trece lui prin cap. promovării unei false „libertăţi de credinţă” şi de
45. Cred că numai gândul la aşa ceva vă religie?
revoltă! 57. Atenţie aşadar societăţi democratice şi state
46. Dar fraţilor, exact la fel este şi cu „zeul” de drept – nu mai lăsaţi şarlatanii şi impostorii
vindecător – la fel ar trebui să vă revolte şi „spirituali” să acţioneze nestingheriţi pe teritoriile
pretenţiile lui idioate! voastre înşelând pe naivii voştri cetăţeni care le
47. Medicamentele şi tratamentele medicale cad în plasă.
pentru a putea fi considerate valide sunt testate cu 58. Şarlatanul (înşelătorul) tot şarlatan este
loturi martor care nu trebuie să ştie cu ce indiferent cum se autodenumeşte (zeitate, avatar,
medicament (sau metodă) sunt tratate şi nici de guru, preot, psiholog, filozof, etc.).
către cine – cu alte cuvinte, pentru a putea fi 59. Pentru stabilirea calităţii sale de şarlatan nu
considerat medicament şi tratament valid, el are nici o legătură cum se autoproclamă sau se
trebuie să funcţioneze indiferent de faptul dacă se autodenumeşte ci doar ceea ce face.
crede sau nu se crede în eficienţa lui. ***
48. Se impune deci cu necesitate ca şi acest 60. E deci necesar ca şi în acest domeniu
domeniu al religiei şi „spiritualităţii” să fie legiferat „spiritual-religios” să existe nişte „oficii pentru
şi supravegheat cât mai atent pentru că e plin de protecţia consumatorului religios” şi nişte legi clare
şarlatani, impostori şi escroci (care se pretind sau care să-i împiedice pe şarlatani şi escroci să profite
nu „zei” şi) care profită de oameni atunci când ei de naivitatea sau neatenţia voastră pentru a vă
sunt mai slăbiţi fizic şi psihic – când sunt bolnavi şi păcăli ori de câte ori au ocazia (de obicei când
disperaţi! sunteţi mai slăbiţi din cauza unor afecţiuni fizice
49. Aceste hiene, aceşti şacali „spirituali” sau mentale) cu diferite şiretlicuri cum e cel al
trebuie eliminaţi cât mai grabnic din societatea „credinţei”.
umană pentru binele ei. 61. În condiţiile enumerate mai sus şi din
50. Aceşti farsori „de doi lei” trebuie prinşi şi nenumărate alte motive pe care nu le mai
puşi apoi să demonstreze ştiinţific (cu toată enumerăm aici se impune stringent standardizarea
metodologia specifică) că „tratamentele” lor şi legiferarea strictă a acestui domeniu al

4.79
Noua Ordine Religioasă

activităţilor „religioase”, „spirituale”, „sufleteşti”, grabnic de orice societate democratică în care se


etc. pentru a nu mai lăsa pradă înşelării, doreşte să funcţioneze statul de drept şi în
escrocheriei şi şarlatanismului pe cei mai slabi fizic domeniul „spiritual-religios”.
şi/ sau psihic dintre noi. ***
*** 63. În cadrul Sanctuarelor şi Comunităţilor
62. În această direcţie se înscrie deci şi Trans-Religioase această Lege funcţionează de la
propunerea de Lege pentru Acreditarea funcţionării sine şi doar potrivit ei va putea fi considerat în
„zeilor”... descrisă mai sus – Lege care e cadrul acestor comunităţi cineva „zeu”, „om zeu”
recomandată de noi spre a fi adoptată cât mai sau „purtător de cuvânt oficial al vreunui zeu”.

18. Cui îi datorează închinare Omul Liber?


1. Omul Liber nu se închină nimănui şi nu cere aceasta să însemne că dacă este cazul nu va lupta
închinare de la nimeni! cu toate forţele sale pentru a apăra Neînchinarea
2. El nu se închină pietrelor (fie ele şi căzute din sa şi a Fraţilor săi în faţa Tiranilor şi Fiarelor
cer), animalelor, oamenilor, „zeilor”, „semizeilor” „divine” sau „umane”).
(„oamenilor - zei”) sau „spiritelor” (şi nici măcar lui 13. Relaţiile de tip închinător - închinat sau
însuşi) şi nici nu cere închinare de la ele. închinat-închinător îi sunt deci străine şi le
3. El îşi proclamă, pentru sine, în faţa sa şi a consideră condamnabile, luptând astfel împotriva
celorlalţi: suveranitate, autonomie şi independenţă lor oriunde le găseşte deoarece el crede în forţa
(neatârnare). legii - nu în legea forţei.
4. El este Suveran pentru că deasupra propriei 14. Fiinţele existente, indiferent de puterea şi
conştiinţe şi a propriului discernământ nu consideră forţa pe care o deţin fiecare dintre ele, trebuie deci
nici o autoritate mai mare (o altă conştiinţă sau să manifeste între ele o stare de convieţuire, adică
vreun alt discernământ) care să hotărască şi să de vieţuire împreună.
judece în locul său şi pentru sine. 15. Fiinţele slabe nu trebuie să vieţuiască doar
5. El este Autonom (de sine stătător) pentru că pentru a satisface nevoile şi dorinţele celor
nu caută în afara sa şi a puterilor sale, rezolvări puternice (indiferent cine ar fi acestea şi indiferent
miraculoase ale unor probleme pe care doar singur de ce „natură” ar fi ele) sau invers.
le poate rezolva. 16. E necesar, pentru realizarea unei armonizări
6. Problemele armoniei sale interne (psihice) superioare, ca Fiinţele să se ajute reciproc pentru
cad exclusiv şi în totalitate în gestiunea proprie a-şi satisface nevoile şi dorinţele dar nu trebuie şi
(chiar dacă ascultă şi e atent şi la sfaturile altora) nu e necesar să trăiască pentru un altul (stăpân,
pentru că e conştient că nimeni altcineva nu poate „părinte”, „copil”, „zeu”, monarh, etc.), adică să
realiza armonia psihică proprie în locul său şi trăiască doar pentru a satisface în mod forţat sau
pentru el. voit (sub ameninţarea explicită sau tacită a forţei
7. Este Independent (neatârnat, nelegat) pentru tiranice sau din iubire prost înţeleasă) dorinţele şi
că îşi intuieşte, gândeşte şi manifestă singur nevoile altora.
destinul său de studiu (educaţie), cercetare şi ***
creaţie fără a lăsa pe alţii să hotărască în locul său 17. Între Fiinţa Omului Liber şi orice altă Fiinţă
direcţia acestui destin absolut unic şi strict existentă în Întreg/Univers (oricât de puternică sau
individual (chiar dacă este deschis la sfaturi în de slabă ar fi ea) se formează deci doar o legătură
legătură cu formele pe care el le-ar putea lua, de Fraternitate autentică, de prietenie, iubire şi
decizia este întotdeauna a lui şi doar a lui). armonie.
8. Din faptul că Omul Liber este suveran, 18. Orice alt tip de relaţie (de exemplu de tip:
autonom şi independent în sensurile precizate mai stăpân-sclav, „părinte-copil”, „maestru-discipol”,
sus, rezultă fără nici o urmă de îndoială că el nu se închinător-închinat, etc.) el o respinge cu putere şi
închină nimănui şi nu cere închinare de la nimeni! nu o promovează nici în sine nici în societate, ba
9. Atributele suveranităţii, autonomiei şi dimpotrivă luptă cu tărie împotriva unor astfel de
independenţei sunt atribute înnăscute pe care impuneri a dreptului forţei şi nu a forţei dreptului.
fiecare om le are şi pe care e dator faţă de sine 19. Orice om care participă la întreţinerea unor
însuşi spre a şi le păstra şi întări. astfel de relaţii de supunere ierarhică fanatică
10. Neînchinarea nu înseamnă însă că el se (tiranică) nu este un om – este încă un animal – nu
rupe de restul lumii şi al societăţii şi îşi petrece este o Fiinţă care se respectă pe sine şi care se
viaţa în solitudine. mulţumeşte (găseşte manifestări infinite) cu (în)
11. Aceasta înseamnă doar că, în relaţiile cu propria Fiinţă.
celelalte fiinţe şi cu ceilalţi oameni, îşi va afirma 20. Un astfel de om este o Fiinţă Ratată care nu
statornic neînchinarea şi o va respecta pe a cunoaşte Armonia Întregului, care nu simte Iubirea
acestora. Fraternă, care nu a experimentat încă imensa
12. În virtutea acestui respect reciproc, ca de la bucurie a Comunicării Sincere, care încă nu a Con-
o Fiinţă la o altă Fiinţă, el comunică şi vieţuieşte cu Vieţuit, care nu este Liberă.
tot ceea ce există în pace şi bună armonie (fără ca 21. Ea este pur şi simplu o fiinţă închisă şi

4.80
Radu Lucian Alexandru

legată în gândire şi acţiune de ură, orgoliu, nu suferiţi voi destul din cauza ei? 36. Nu sunteţi
vanitate, monolog, plictiseală, solipsism, tendinţe voi consumaţi destul de nelinişti, ură, înlănţuire,
sinucigaşe şi criminale, etc. angoasă?
22. Aceasta este o fiinţă care deşi s-ar părea că 37. De ce vreţi să mai contaminaţi şi pe alţii?
vieţuieşte este moartă – nu simte Viaţa, deşi se Vreţi ca la propria suferinţă „spirituală” să vi se mai
mişcă; nu experimentează Conceptul, deşi adauge şi suferinţa lor şi să v-o facă şi mai mare?
gândeşte; nu simte Iubirea şi Empatia, deşi are Chiar asta vă doriţi?
emoţii – cu alte cuvinte este o fiinţă psihopată, o Sărace fiinţe! Sărmane creaturi!
fiinţă nedoritoare de interacţiune şi convieţuire – o Ce boală cumplită vă macină fiinţa!
fiinţă periculoasă pentru armonia sa proprie şi O, vai vouă!
pentru cea a societăţilor din care face parte. ***
23. Împotriva unor astfel de fiinţe se ridică 38. Dar totuşi, nu disperaţi – leacul este în voi,
Omul Liber cu forţa verticalităţii conceptului şi vindecarea stă în puterea voastră – noi doar vă
Idealului, cu cunoaşterea vieţii şi a bucuriei, cu vom ajuta să-l găsiţi, să-l culegeţi, să-l preparaţi –
puterea Armoniei şi a Păcii pe care doar cineva dacă asta vă e dorinţa.
care con-vieţuieşte în şi cu Întregul Existenţei le 39. Începeţi să iubiţi pe toate fiinţele ca pe fraţii
poate avea. voştri, începeţi să comunicaţi sincer şi deschis cu
*** ele, căutaţi să convieţuiţi în armonie cu ele şi
24. Pieriţi deci de la mine idolilor („zei” şi atunci boala şi suferinţa voastră va dispărea ca prin
oameni doritori de închinare) şi idolatrilor (fiinţe minune – şi durerea voastră va fi luată de la voi!
forţate sau doritoare de a se închina)! 40. Rog Întregul şi pe toate Fiinţele Libere şi Vii
25. Pieriţi departe în singurătatea şi monologul să vă asiste în acest proces de auto-vindecare –
vostru şi vă întoarceţi la mine doar când doriţi să dar ţineţi minte: puţine depind de ei – Marea
comunicăm (să comunicăm împreună – prin dialog Vindecare depinde doar de voi!
– ca de la prieten la prieten, ca de la frate la frate), 41. Întoarceţi-vă deci în marea familie a
când veţi simţi setea de con-vieţuire (de trăire fiinţelor libere şi vii şi nu mai rătăciţi inutil în
împreună a vieţii cu toate minunile ei infinite). suferinţă!
26. Nu vă mai blestem pentru păcatul vostru,
pentru că şi aşa vă e destul de mare pedeapsa pe ***
care v-aţi ales-o şi v-o executaţi singuri (fără să vă 42. Pe de altă parte, să vă mai spun ceva vouă,
forţeze nimeni) – aceea de a trăi în singurătate, celor doritori de închinare şi supunere
monolog nesfârşit, ură faţă de fiinţe (altele decât necondiţionată: închinarea şi supunerea pe care v-
voi şi mai ales faţă de voi înşivă), solipsism infinit, o doriţi este imposibil a se realiza vreodată –
etc. pentru că cel care o doreşte (sau căruia caută să i
27. Vai vouă, ce vieţuire groaznică v-aţi ales, se impună cu forţa) indiferent de cum ar fi nu
vai vouă, în ce infern groaznic vă scăldaţi... poate renunţa (definitiv şi complet) la Sine!
28. Fie totuşi ca prin forţele noastre, ale celor 43. Atâta timp cât sinele (cu conştiinţă şi
Liberi şi Vii şi prin Viaţa Întregului să vă putem discernământ propriu) există, este o glumă de
arăta calea întoarcerii din tărâmul morţii pe care v- prost gust să spui (să crezi) că laşi pe altcineva (că
aţi auto-surghiunit. pui pe un altul) în locul lui.
*** 44. Iar dacă totuşi să zicem, prin absurd, că ai
29. Pieriţi deci de la mine doritori de închinare reuşi atunci închinătorul (cel care se închină – tu –
(de laudă tâmpită şi linguşeală, de supunere şi sinele tău) ar dispare instantaneu (ar muri înlocuit
ascultare necondiţionată, etc.) fie că sunteţi complet de o altă conştiinţă şi de un alt
animale (fiare), oameni sau „zei”. discernământ) deci nu ar mai fi cine să se închine
30. Veniţi însă să ne îmbrăţişăm şi să dansăm şi să se supună necondiţionat.
împreună Jocurile Infinite ale Întregului voi toate 45. În cazul acestei dorinţe tâmpite de închinare
acele fiinţe iubitoare de Libertate, Fraternitate şi (în realitate o dorinţă adâncă de sinucidere psihică
Comunicare sinceră. sau după caz de criminalitate psihică) există deci
*** două situaţii:
31. Pieriţi dar de la mine o voi sărmanelor fiinţe 45.1- „sinele” tău dispare complet (se sinucide
(fie că aţi fi animale, oameni sau „zei”) iubitoare de sau este ucis psihic) - caz în care închinătorul
moarte, de distrugere, de ură, de înlănţuire. dispare şi deci relaţia de închinare nu mai este
32. Dorinţele voastre nu sunt şi ale mele. posibilă datorită faptului că nu mai este cine să se
Nebunia voastră nu v-o împărtăşesc! închine – ceea ce rezultă în cel mai bun caz putând
33. Plecaţi deci de grabă sau renunţaţi la fi numit doar crimă (/sinucidere) psihică urmată de
nebunie (la psihoză, paranoie, schizofrenie, „posedarea trupului” de un altul;
obsesie, grandomanie, autoslăvire, etc.) şi la 45.2- „sinele” tău (cu discernământul şi
dorinţele voastre morbide (sinucigaşe şi criminale). conştiinţa proprie) continuă să existe şi prin
34. Dacă nu puteţi singuri cereţi ajutorul nostru, urmare relaţia de închinarea rezultată (dorită sau
al Oamenilor Liberi dar, pentru binele Întregului, nu forţată) nu este reală, este doar o farsă şi o glumă
mai continuaţi să vă chinuiţi pe voi şi pe alţii – pe de prost gust, o înşelăciune şi o auto-înşelăciune –
cei care vor să trăiască. în care un presupus un altul (animal, om, „spirit”,
35. Nebunia voastră „divină” este mare şi e „zeu”, etc.) ar discerne şi judeca în locul tău – când
contagioasă – nu mai îmbolnăviţi şi pe alţii cu ea – de fapt tot tu judeci şi discerni (având în vedere că

4.81
Noua Ordine Religioasă

„sinele” tău încă există şi se manifestă) – ceea ce neevoluate (aflate doar în stadiul de copilărie
rezultă fiind astfel doar schizofrenii şi personalităţi psihică religioasă), sau caz mai grav o boală
duble dintre cele mai ciudate şi mai chinuitoare. psihică serioasă (specifică unor tendinţe grave de
*** sinucidere psihică) sau caz şi mai grav un
46. Închinarea nu este deci posibilă nici când mecanism de tâmpire psihică (de inducere a
„sinele” (judecata/discernământul) nostru există, confuziei, nesiguranţei, angoasei, etc.) folosit în
nici când el nu mai este. mod conştient sau mai puţin conştient de unii
47. Prin urmare, toată mascarada aceasta a oameni-animale-de-pradă pentru a prinde şi
închinării (slăvirii) necondiţionate, a credinţei şi stăpâni (pe cât posibil) pe naivi, ignoranţi şi
încrederii oarbe (dogmatice) e o tâmpenie şi o neatenţi.
idioţenie specifică în cel mai bun caz unor minţi

19. Declaraţia de Independenţă faţă de „Zei”


1. Având în vedere că Omul Liber nu se închină (religioasă şi de altă natură), fără drept de acces
nimănui şi nu cere închinare de la nimeni, nelimitat la cunoaştere, etc. - atunci acestor „zei-
2. prin prezentul Manifest el îşi declară în mod animale-de-pradă” li se va declara în faţă război şi
deschis INDEPENDENŢA faţă de orice „zei”/ se va deschide pentru ei „sezonul de vânătoare” şi
„oameni-zei” posibili a exista în realitate şi/sau nu se va închide până nu vor fi prinşi şi judecaţi
existenţi doar în capetele unor şarlatani „spirituali” pentru fărădelegile lor, pentru încălcarea legilor
cu mare notorietate şi/sau a unor suferinzi de boli umanităţii şi pentru tratarea lipsită de respect
psihice cu specific „spiritual”. fiinţial a omului.
3. Faţă de „zeii” imaginari şi-o declară refuzând 7. Şi apoi vor fi închişi sau ucişi pentru a fi
să mai cadă în capcanele pe care i le întind în împiedecaţi pe viitor să mai aducă suferinţă asupra
numele lor escrocii şi nebunii care îi promovează şi societăţii umane.
prin declararea de „război” acestora – prin 8. În decursul acestui proces de pedepsire a
obligarea lor la a trece Testul de Acreditare a „zeilor” care încalcă Legea se va face apel la
„zeilor” şi astfel a le dovedi pe faţă escrocheria ajutorul altor „zei autentici” care respectă
şi/sau nebunia. drepturile Fundamentale ale Omului şi
4. Faţă de „zeii” posibili „autentici” şi-o declară Independenţa şi Suveranitatea lui şi vor să-l ajute
refuzând sub orice formă să fie pentru aceştia să şi-o apere.
simplii „sclavi mentali” şi fizici, simple „slugi fără ***
cap”, simple trupuri fără minte pe care aceştia să le 9. Este deci cazul să se pună capăt „intervenţiei
poată poseda după bunul lor plac, simpli copii divine” arbitrare a tot felul de „zei”/„oameni-zei” şi
psihici pe care aceştia să-i menţină la infinit în „reprezentanţi oficiali” ai lor în treburile societăţii
ignoranţă şi animalitate pentru a-şi atinge prin ei umane - să se pună capăt activităţii lor de
interesele meschine proprii. învrăjbire între ei a celor mai slabi dintre oameni,
5. Faţă de aceşti posibili „zei autentici” dovediţi de pândire şi prindere în capcane mentale perfide a
ca atare doar prin trecerea Testului de Acreditare a oamenilor neatenţi, ignoranţi şi naivi şi apoi de
activităţii „zeilor”..., cu cele şase probe ale lui, ducere în sclavie mentală a acestora.
Omul Liber şi Umanitatea Liberă îşi declară 10. Oamenii Liberi îşi declară deci Independenţa
Independenţa şi Suveranitatea obligându-i prin şi Suveranitatea faţă de orice „zei” iar în măsura în
Lege şi prin puterea unită a forţelor lor fizice, care se va dovedi că vreunii din aceştia sunt mai
intelectuale, emoţionale, volitive, etc. să-şi mult decât nişte simple creaţii mentale ale unor
restrângă activităţile desfăşurate în rândul minţi bolnave de halucinaţii şi deliruri „spirituale”
societăţilor umane la activităţi strict benefice din sau a unor minţi perfide şi viclene care au întrezărit
punct de vedere uman: vindecări clare şi în crearea şi promovarea lor mijloace lejere de
consistente de bolnavi (şi nu tot felul de şarlatanii escrocare a celor mai naivi şi mai slabi (fizic şi
„curative” care mai din care mai hilare); ajutorări psihic) dintre oameni - atunci sunt dispuşi să-şi
ale evoluţiei tehnicii şi ştiinţei prin descoperiri şi apere prin război (fizic şi psihic) şi prin orice alte
invenţii concrete; manifestări artistice sublime mijloace posibile această Independenţă şi Libertate
demne de calităţile lor „zeieşti”, etc. declarată acum.
*** 11. Decât viaţă chinuită în sclavie mentală (şi
6. Iar în măsura în care vreunii din aceşti zei fizică) pe moşiile „spirituale” ale unor „zei” sau
„autentici” (dovediţi doar prin trecerea Testului) altora mai bine viaţă trăită în Libertate şi sub
încep să încalce independenţa, suveranitatea şi stindardul sacru al Libertăţii!
libertatea societăţii umane şi a fiecărui membru al 12. Decât viaţă în frică şi teroare faţă de tot
ei, încercând să-şi impună cu forţa bunul lor plac în felul de „zei-animale-de-pradă” mai bine spirit
această societate, încercând să facă din aceasta un idealist şi curaj nelimitat în lupta şi vânarea acestor
gulag de sclavi fără drept de gândire şi „animale-divine” pentru a le prinde şi deposeda de
discriminare proprie, fără drept la exprimare şi presupusele lor puteri imaginare sau reale.
manifestare creativă originală, fără drept la viaţă 13. Şi aceeaşi soartă să-i aştepte pe toţi aceia
individualizată şi fără drept de maturizare psihică care, în loc să ia apărarea umanităţii, se ridică

4.82
Radu Lucian Alexandru

împotriva ei. Nimeni nu merită o astfel de suferinţă!


*** 29. De aceea, cei care le-au provocat-o şi le-au
14. E timpul Fraţilor Oameni Liberi de peste tot întreţinut-o (în trecut şi în prezent) trebuie traşi la
să acţionăm hotărât pentru a înceta batjocura şi răspundere pentru mârşăviile lor.
suferinţa nespusă pe care tot felul de „zei” 30. Gândiţi-vă la toate acestea şi zâmbiţi
(autoproclamaţi doar în virtutea puterii vorbelor lor fraţilor: noi suntem Liberi! Armele noastre psihice
perfide şi/sau a cuţitelor pline de sânge pe care le au funcţionat în cazul nostru. Vor funcţiona deci şi
înfig fără regrete în piepturile şi mai ales în spatele în cazul lor!
celor care se opun mârşăviei lor) sau 31. Şi cutremuraţi-vă voi lepădăturilor „divine”,
„reprezentanţi oficiali ai lor” o fac în societatea voi animale-umane nedemne de darurile umanităţii
umană . pe care Întregul le-a pus în voi.
15. E timpul ca şi în acest domeniu „religios- 32. Cutremuraţi-vă căci iată: şarlatania va fost
spiritual” să înceteze aplicarea sălbatică, animalică descoperită şi în curând vă veţi primi pedeapsa
a legii forţei şi să fie înlocuită triumfal cu Forţa bine meritată.
Legii. 33. Cât despre acei sărmani nebuni care chiar
16. E timpul să sfărâmăm lanţurile imaginare cred toate bazaconiile „spirituale” pe care le
(psihice) cu care aceşti şarlatani şi nebuni „divini” halucinează şi delirează e clar că locul lor este în
ţin în sclavie psihică pe fraţii noştri mai slabi fizic şi instituţii specializate în a-i vindeca de bolile lor
psihic. mentale şi nu în mijlocul societăţii umane pentru a
17. Dacă noi nu o facem nimeni nu o va face! contamina psihic şi pe alţii cu bolile lor psihice.
18. Curaj deci, căci arma noastră este 34. Şi tremuraţi voi vicleni escroci „spirituali”
invincibilă: - provocarea (obligarea) tuturor celor căci vremea prosperităţii voastre se apropie de
cu pretenţii de „zeitate” (şi/sau a reprezentanţilor sfârşit.
lor „oficiali”) spre a trece imediat Testul de 35. Fugiţi şi ascundeţi-vă cât mai aveţi vreme
Acreditare a calităţii de „zeu”... căci altfel închisoarea vă aşteaptă sau cereţi-vă
19. La luptă fraţilor oameni liberi, la luptă! iertare pentru şarlataniile voastre şi căiţi-vă
Victoria noastră este aproape şi este inevitabilă! imediat căci astfel pedeapsa vă va fi mai uşoară.
20. Şi nu daţi nici un pas înapoi: amintiţi-vă 36. Pocăiţi-vă şi veţi fi iertaţi!
mereu că majoritatea absolută, dacă nu chiar toţi, 37. Lepădaţi-vă de animalitatea din voi şi
aceşti „zei” nu au nici o putere reală asupra bucuraţi-vă de plenitudinea umanităţii voastre – nu
voastră şi a societăţii umane pentru simplul fapt că mică, vă spun, vă va fi bucuria!
sunt doar simple creaţi mentale, invenţii viclene, ***
halucinaţii sterile, a unor şarlatani spirituali şi/sau 38. Tremuraţi voi „păpuşarilor divini” şi voi
a unor oameni cu grave probleme psihice. ajutoare de păpuşari, aflaţi în spatele acestor „zei-
*** păpuşi” cu care terorizaţi şi ameninţaţi pe semenii
21. Duşmanul nostru este deci un amărât de voştri mai slabi de minte - vremea gloriei voastre
„bau-bau” care odată înţeles ca atare şi privit drept se află la apus, porţile teatrelor voastre „divine” de
în faţă îşi pierde imediat „ca prin miracol” orice bâlci se vor închide în curând iar voi veţi fi prinşi şi
putere ar avea chipurile asupra noastră. batjocoriţi în piaţa publică ca nişte şarlatani ce
22. Victoria societăţii umane asupra acestor sunteţi de chiar aceia pe care îi ţineaţi legaţi psihic
„bau-bauri zeieşti” este inevitabilă pe măsură ce prin tertipurile voastre meschine.
majoritatea membrilor ei se maturizează şi se 39. Şi să vă fie ruşine că profitaţi de inocenţa şi
individualizează psihic. naivitatea lor.
23. Victoria este deci aproape deoarece iată noi 40. Şi să vă fie ruşine că încercaţi să-i menţineţi
Oamenii Liberi, fiecare pe terenul propriului psihic în ignoranţă şi sclavie mentală faţă de voi.
am învins aceste creaţii conceptuale care înainte ne 41. Să vă fie ruşine căci voi nu sunteţi oameni,
înrobeau celor care le-au creat în acest scop. şi nu sunteţi nici animale – voi sunteţi fiare şi
24. Noi am învins! brute.
25. Trebuie acum să-i învăţăm şi pe alţi fraţi ai 42. Şi de aceea locul vostru este deocamdată
noştri aflaţi încă în sclavie mentală cum să-şi doar după gratii unde noi oamenii liberi vom
lepede şi ei lanţurile şi gratiile psihice în spatele veghea să vedem poate vom putea recupera ceva
cărora sunt ţinuţi legaţi, îngrădindu-li-se astfel din umanitatea voastră, poate vă vom putea
dreptul sfânt la libertate psihică pe care îl au ca deschide şi vouă inimile şi minţile spre iubirea de
fiinţe dotate cu raţiune şi discernământ. viaţă, spre trăirea în pace şi armonie cu toate
26. Gândiţi-vă la bucuria pe care aţi trăit-o în fiinţele.
momentul eliberării - aceaşi bucurie o vor trăi şi ei 43. În ce-i priveşte pe „zeii” duşi „cu sorcova”
după ce se vor elibera de lanţurile psihice „zeieşti” aceştia vor trebui adunaţi şi domiciliaţi în „olimpuri
care le îngrădesc acum libertatea de gândire şi psihiatrice” pentru a putea să beneficieze de
conştiinţă. supraveghere medicală calificată şi a putea astfel
27. Gândiţi-vă la faptul că astfel, cei înlănţuiţi cu timpul să fie vindecaţi şi ei de halucinaţiile şi
mental sunt readuşi de la moarte psihică la viaţă delirurile care le chinuie psihicul de cine ştie când!
psihică, sunt vindecaţi de raţionamentele greşite 44. Aşadar, fraţilor Oameni Liberi, la luptă!
de tipul credinţelor dogmatice de o natură sau alta 45. Independenţa şi suveranitatea noastră faţă
care îi terorizau şi le controlau viaţa din copilărie. de „zeii” de orice natură ar fi ne-o putem afirma şi
28. Ei nu merită o astfel de suferinţă mentală! menţine nu doar prin vorbe şi declaraţii de

4.83
Noua Ordine Religioasă

independenţă, ci mai ales prin fapte. 55. Şi iată atunci se vor auzi în tot „târgul”
46. Prin fapte demne de un Om Liber! strigătele de bucurie ale celor eliberaţi de tirania
47. La război, luptători pentru libertate! „păpuşilor zeieşti”:
48. Mulţi confraţi de-ai noştri sunt încă prinşi în ***
lanţuri mentale şi aşteaptă ajutorul nostru pentru a 56.- „Păpuşarul „divin” a fost prins!; Păpuşarul
se putea elibera de tirania şi dictatura „divină” a „divin” a fost înlănţuit!!!;... Iată că de fapt era şi el
vreunui „zeu-animal-de-pradă”. doar un simplu om!... Ba, ce zicem!.. Era un
49. Dar în curând aceste tiranii religioase vor fi şarlatan de cea mai joasă speţă: un şarlatan
şi pentru ei simple vestigii triste ale istoriei umane „divin”!
fiind înlocuite de Sanctuarele Strălucirii Idealurilor 57.- Iată că acum „Zeii” au murit!; Da: Zeii
şi Razelor găzduind cu bucurie manifestările noştrii „au murit”!!!!
plenare ale unei Umanităţi Libere şi Democratice pe 58. Ei erau de fapt doar nişte „păpuşi zeieşti”
toate nivele sale (inclusiv pe acelea ale religiei şi mânuite prin sfori psihice subtile de însuşi
spiritualităţii). păpuşarul care pretindea că le slujeşte!... Ce
*** impostură perfidă! Ce şarlatanie!!!
50. Şi poate veţi gândi voi: ce luptă e aceasta 59.- Ce orbi am fost fraţilor de nu am văzut
cu duşmani imaginari (greu vizibili/ mentali)? până acum excrocheria evidentă!
51. E o luptă grea fraţilor, mult mai grea decât ***
aceea cu duşmani uşori vizibili! 60. Acum însă, să ne bucurăm şi să ne veselim
52. În această luptă trebuie să ţintiţi şi să căci iată: suntem liberi fraţilor!
doborâţi una după alta „păpuşile zeieşti de paie” şi 61. Păpuşarul „divin” şi-a dat ultima
apoi urmând firele cu care ele erau mânuite în mod reprezentaţie „divină” astăzi, iar acum iată-l în
perfid de păpuşarii „divini” să-i ţintiţi şi să-i lanţuri în faţa noastră aşteptând a fi judecat şi
doborâţi pe aceştia. pedepsit pentru fărădelegile lui „divine”!
53. Veţi şti că i-aţi doborât atunci când păpuşile 62. Amintiţi-vă fraţilor această zi şi vă bucuraţi
lor zac moarte la pământ şi iluzia jocului lor „divin” de ea, căci iată: astăzi ne-am declarat
a fost demascată pentru că în sală s-au aprins independenţa faţă de „zei”!
luminile şi firele cu care erau manipulate sunt 63. Astăzi ne-am recăpătat demnitatea umană
acum vizibile pentru toţi „spectatorii”. şi libertatea.
*** 64. Şi să învăţăm din greşeli pentru a nu mai
54. Atunci „magia” lor de bâlci se prăbuşeşte cădea iarăşi în sclavie mentală primului „păpuşar
rănită de moarte şi tirania lor „divină” ia sfârşit în divin” cu pretenţii „divine” care se va mai
„târgul” în care până atunci erau stăpâni prin manifesta cu neruşinare în mijlocul nostru”.
controlul jocului „păpuşilor divine”.

20. De cine se ascund „extratereştrii” şi „zeii”?


1. Din punct de vedere al societăţii umane nu tot felul de „intermediari”, „contactaţi”, „răpiţi”,
ne interesează la fel de mult dacă există civilizaţii „mesageri”, „posedaţi”, „canalizaţi”, etc. nu sunt de
extraterestre (umanoide sau de altă natură) cât ne nici un folos real în abordarea serioasă a acestei
interesează să creăm noi înşine astfel de civilizaţii probleme.
umane în afara spaţiului matern al Terrei. 6. Ca şi în cazul „zeilor” dacă aceşti
2. Şi chiar dacă căutăm să aflăm şi să „reprezentanţi oficiali” ai tot felul de specii de
interacţionăm cu posibile alte forme de viaţă „extratereştrii” vor să fie luaţi în mod serios de
cosmică (decât cele specifice Terrei) în relaţia la către societatea umană (vor să fie lăsaţi să se
nivel de societate cu ele (iniţiată în mod normal manifeste la nivel social – de exemplu prin
doar după ce se constată irefutabil existenţa lor) înfiinţarea unor religii de tip „UFO” sau sub alte
cel mai important factor este de a stabili foarte forme „spirituale” şi materiale) atunci cei care „îi
precis natura interacţiunii (relaţiei, influenţei) pe trimit” cu siguranţă pot face măcar atât lucru cât
care ele vor să o aibă faţă de noi şi modul concret să coboare frumos (în lumina reflectoarelor presei)
în care ele vor să o manifeste pe aceasta. în faţa a câtorva guverne ale statelor lumii cu
3. Contează cu alte cuvinte doar intenţiile şi vreun „OZN” sau cu orice vreau ei şi să ia contact
acţiunile concrete pe care ele le manifestă în oficial şi public cu acestea.
legătură cu societatea umană. 7. E chiar aşa de greu pentru ei să facă acest
4. Dacă vor să se implice în mod constructiv în minim gest de bun simţ?
treburile interne ale acesteia atunci ele trebuie să 8. Le cerem oare să se deranjeze prea mult?
se prezinte în mod oficial şi public în faţa societăţii 9. Păi dacă nici atâta deranj nu-şi pot permite în
umane (prin luarea legăturii directe cu organele de relaţia cu noi atunci cu siguranţă nu au ce căuta
conducere ale acesteia) şi apoi să se stabilească „trimişii lor” în manifestările publice ale societăţii
împreună cu acestea metode specifice de noastre.
interacţiune reciproc avantajoasă. 10. În măsura în care ei ne tratează cu
5. În această chestiune manifestările penibile a respectul cuvenit şi noi o să facem la fel!

4.84
Radu Lucian Alexandru

11. În caz contrar însă nu au decât să-şi ia 24. Aşadar în acest domeniu al relaţiilor
„OZN-urile” ascunse (nu se ştie din ce motive pe societăţii umane cu extratereştrii, tot felul de
după nori şi pe după lună) şi să se întoarcă de indivizi cu „OZN-uri la cap” care au fost „răpiţi”/
unde au venit, dacă le e frică să de-a ochii cu noi. „contactaţi” de „extratereştrii” pe când mergeau la
12. Poate noi oamenii suntem prea mult pentru „budă”, sau „să se culce”, sau să „se spele pe
ei! dinţi”, etc. nu au nici o relevanţă.
*** 25. Iar manifestările de natură religioasă
13. Aşadar orice astfel de extratereştrii timizi dogmatică ale lor concretizate în pretenţii de
(sau ocupaţi, sau fricoşi, etc. - după caz) dacă vor implicare activă în societate prin organizarea unor
să-i băgăm serios în seamă pe „trimişii lor oficiali” grupuri de „aşteptare”, de „întâmpinare” sau de
să facă bine să nu se mai ascundă pe după lună intrare „în armonie” (sau „în luptă”) cu „gărgăunele
sau doar prin capetele a tot felul de şarlatani şi X” aflat pe planeta situată undeva între neuronul
nebuni care i-au inventat sau halucinat (visat) „34.879” şi neuronul „3.435” din „bibilica” lor,
după caz, pe când erau plecaţi cu „calul la munte”, trebuie interzise cu desăvârşire până la dovedirea
cu „maşina la plimbare” sau cu „căţelul prin parc”, incontestabilă a existenţei „OZN-urilor lor” şi în altă
etc. parte din spaţiu decât cea a psihicului lor „răpit” în
14. Modul în care ei pot să se implice în delir „cosmic”, sau mă rog, doar „contactat” de
activităţile societăţii noastre umane poate fi doar vreo formă oarecare de boală psihică sau viclenie
modul în care noi ca societate îl aprobăm. mentală.
15. În societatea noastră ei trebuie să joace 26. Cum e extrem de probabil că toţi aceşti
după regulile noastre! oameni „mesageri” ai vreo unei „civilizaţii
*** extraterestre” oarecare - sau de ce nu chiar ai
16. Pentru că Omul Liber nu se închină nimănui „Federaţiei Tuturor Civilizaţiilor Cosmice” (mă rog
şi nu cere închinare de la nimeni, singurul raport mai puţin a noastră) - să nu fie decât nişte amărâţi
posibil (religios sau de altă natură) pe care acesta de nebuni (bolnavi psihici) respectiv nişte şarlatani
poate să-l aibă cu orice fel de „fiinţă extraterestră” perfizi, este foarte probabil că o să mai aşteptăm
dornică să interacţioneze cu societatea umană prin ceva vreme până când vreo civilizaţie extraterestră
fapte concrete şi vizibile este acela de la frate întru reală (nu imaginară) o să ia contact oficial şi public
fiinţare la alt frate întru fiinţare, indiferent de care cu noi ca umanitate (sau noi cu ea).
dintre noi este mai evoluat din punct de vedere 27. Iar când o vor face dacă vin în pace îi vom
ştiinţific şi tehnic sau cultural. primi cu bucurie ca nişte fraţi întru fiinţă ce ne
17. Trebuie să învăţăm unii de la alţii şi trebuie sunt, dar dacă vin cu intenţii de război şi subjugare
să ne respectăm reciproc calitatea de fiinţă aflată bineînţeles că trebuie să punem mâna pe arme şi
în existenţă la sânul Întregului. să alungăm „fundul lor extraterestru puturos” din
18. Dacă însă unele dintre aceste civilizaţii vin zona noastră de galaxie!
cu intenţii de cucerire (de înrobire, de exploatare, ***
etc.) manifestate pe faţă sau în ascuns (mascate 28. Oare ce e cu circul acesta „religios” în care
de exemplu sub forma unor religii de tip toate fiinţele „religioase” („zei”, „îngeri”,
„etraterestru-zeu-animal-de-pradă”) atunci noi „extratereştri demiurgi”, etc.) stau cu toate
Oamenii Liberi vom lupta cu toate forţele săracele pitite prin tot felul de cotloane şi unghere
disponibile pentru a înlătura din existenţă inaccesibile ale realităţii?
asemenea manifestări execrabile ale unor astfel de 29. De cine naiba se ascund ele? Ce, le e frică
fiinţe degenerate. de noi?
19. Şi ce e fraţilor, cu toate aceste pretenţii de 30. Le e frică oare că dacă iasă din ascunzişuri
tip „creator” („noi v-am făcut”) şi de tip „zeu” le deposedăm de „nemurirea” şi „atotputerea” pe
(„nouă trebuie să vă rugaţi/ închinaţi”) aduse cu care şi-o arogă?
neruşinare în faţă de tot felul de handicapaţi 31. De ce le e frică acestor „entităţi religioase
transformaţi peste noapte în „purtătorii oficiali de dogmatice”?
cuvânt ai extratereştrilor”? 32. Să vă spun eu: le e frică să nu li se
20. Ce este cu aceste pretenţii idioate dovedite dovedească pe faţă că nu sunt decât nişte
doar prin delirul verbal al acestor nebuni şi plăsmuiri halucinante sau după caz viclene ale
şarlatani? celor care le găzduiesc prin „bibilicile” lor teologice!
21. Asemenea manifestări degradante de 33. Ce e fraţilor cu jocul acesta „religios” de-a
această dată ale semenilor noştri umani sunt cu vaţi-ascunselea şi cu trimisul acesta în neştire de
totul dezgustătoare şi trebuie tratate ca atare. „intermediari”, „mesageri” şi „purtători oficiali de
22. Deoarece chiar în condiţiile dovedirii cuvânt”?
irefutabile (ştiinţifice) a implicării creatoare a unor 34. Vă spun eu: cineva ne ia de proştii pe noi şi
fiinţe „extraterestre” în procesul manifestării vieţii pe societatea noastră şi profită cu vârf şi îndesat
pe Terra această calitate nu le dă nici un drept de de naivitatea şi credulitatea celor mai slabi dintre
dispoziţie tiranică asupra vieţii oamenilor. noi şi mai ales de lipsa de organizare legislativă
23. Astfel de „lepădături creatoare” care raţională şi coerentă în aproape singurul domeniu
manipulează viaţa pentru a crea din ea doar major al vieţii sociale neabordat încă cu seriozitate
„sclavi” şi „servitori” sunt doar sărmane fiinţe care de forurile noastre legislative.
încă nu şi-au găsit armonia în Întreg. 35. E cazul însă fraţilor ca acum această bătaie
*** de joc religioasă să înceteze!

4.85
Noua Ordine Religioasă

36. Ne ajung câteva mii de ani de deliruri altă natură).


psihotice şi schizofrenice „religioase” şi de tot felul 38. Circul acesta nu mai poate continua pentru
de scheme de înşelăciune „divină”! că iată: pe lângă că este iritant, de la un moment
37. E cazul, fraţilor să ne trezim odată la dat încoace a devenit chiar de-a dreptul jenat
realitate şi în domeniul religios (de natură pentru noi, cei care pretindem că trăim în societăţi
„extraterestră”, „zeiească revelată” sau de orice civilizate.

21. Agenţiile de Protecţie a Consumatorului Religios


şi standardele de calitate ale produselor şi serviciilor religioase
1. Dacă privim cu atenţie sporită fenomenul definitivă a „magazinelor” lor religioase.
religios observăm că orice mişcare religioasă/ ***
ezoterică este în fond şi la urma urmei o societate 6. Câteva standarde de calitate generale pe
comercială sub coordonarea căreia care ar trebui să le îndeplinească toate produsele şi
1.1 în cadrul unor spaţii special amenajate în serviciile religioase sunt şi următoarele:
acest scop (spaţii comerciale religioase denumite 7- Să nu pună în pericol viaţa şi sănătatea
generic cu titlul de „spaţii sacre” şi în particular cu consumatorilor religioşi (atât fizică cât mai ales
orice nume binevoieşte acea societate religioasă să psihică).
le numească) 8. De exemplu, sunt unele produse şi servicii
1.2 sunt oferite spre vânzare directă sau „religioase” care prin „consumare” dezvoltă în
mascată (prin obligativitatea plăţii unor „zeciuieli” consumator tendinţe sinucigaşe şi/ sau criminale
de o formă sau alta sau prin „sugerarea” efectuării (fizice şi/ sau psihice), tendinţe de mutilare şi/ sau
unor donaţii mai mult sau mai puţin „benevole”) automutilare corporală (sau psihică), tendinţe de
1.3 produse religioase (obiecte de cult, picturi, ignorare a realităţii înconjurătoare, de ignorare sau
cărţi, broşuri, reviste, etc.) şi servicii religioase (de chiar de refuz al unor tratamente verificate ştiinţific
consiliere, de educaţie, de prestare a unor ritualuri al unor boli pe care el le are (din tot felul de
şi ceremonii, a unor activităţi de asistenţă socială considerente „religioase”), etc.
precum şi uneori a unor servicii „medicale”, de 9. Comercializarea directă sau mascată sau
turism „spiritual”, etc.). răspândirea sub orice formă în societate a unor
2. Pornind de la această constatare evidentă produse şi servicii „religioase” care generează
este cazul ca şi în acest domeniu religios - ezoteric efectele mai sus menţionate sau altele similare lor,
să se creeze de către societate nişte standarde trebuie interzisă cu desăvârşire.
precise de calitate religioasă şi ezoterică care să 10. Aici este în joc viaţa şi sănătatea tuturor
trebuiască a fi respectate de toate produsele şi indivizilor convinşi să consume aceste produse
serviciile oferite de Societăţile Comerciale (sau „religioase” nocive, de campanii de marketing
pseudo-comerciale) Religioase şi Ezoterice religios/ ezoteric agresiv care îi surprind de obicei
indiferent de faptul că sunt sau nu exceptate de la când ei sunt mai susceptibili de a le cădea în plasă
plata impozitului pe profit sau a altor taxe. (când sunt mai slăbiţi fizic şi psihic: când au vreo
3. În orice societate care se respectă e cazul ca boală mai uşoară sau mai gravă, vreun necaz în
şi drepturile consumatorului religios şi ezoteric să familie; sau când sunt în stadiul de dezvoltare
fie apărate precum cele a oricărui alt tip de fizică şi/sau psihică specific copilăriei, sau
consumator, de schemele de înşelăciune a tot felul adolescenţei, sau bătrâneţii fizice/psihice, etc.).
de nebuni şi şarlatani religioşi/ ezoterici care
profită de lipsa de supraveghere amănunţită legală 11.- Să nu vândă produse stricate şi servicii
şi administrativă a produselor şi serviciilor pe care ineficiente; produse şi servicii care nu produc
ei le oferă spre consum populaţiei. efectele care se pretinde de către vânzătorul
4. În acest sens este imperios necesar să se „religios” că le-ar produce.
creeze în orice societate umană Agenţii de 12. Comisii special constituite în acest scop în
Protecţie a Consumatorului Religios care să cadrul Agenţiei de Protecţie a Consumatorului
supravegheze respectarea unor standarde de Religios trebuie să verifice fiecare produs şi
calitate precis stabilite, standarde care trebuie să serviciu religios şi ezoteric propus a fi scos pe piaţă
fie atinse de către orice produs şi serviciu religios şi pentru a stabili exact ce efecte (beneficii şi
ezoteric oferit spre consum (comercial sau neajunsuri) poate produce el.
necomercial) populaţiei pe o scară mai largă sau 13. Iar aceste efecte pozitive şi negative ale
mai restrânsă. fiecărui astfel de produs sau serviciu trebuie aduse
5. Cei găsiţi că nu respectă aceste standarde de la cunoştinţa publicului prin aplicarea unor etichete
calitate religioasă („patroni” şi „angajaţi” religioşi) (acolo unde este posibil) şi a unor înştiinţări vizibile
trebuie mai întâi amendaţi şi avertizaţi public să puse în spaţiile („sacre”) de comercializare a
respecte standardele de calitate, iar apoi în cazul acestor produse şi servicii.
unor abateri grave (şi/ sau repetate) se impune 14. Bineînţeles că în cazul constatării unei totale
chiar închiderea pe o perioadă limitată sau chiar neconcordanţe între efectele promise şi cele reale

4.86
Radu Lucian Alexandru

ale acestor produse intrarea lor pe piaţă trebuie să înşelătorilor care profită de lipsa de reglementare
fie interzisă sau dacă acest lucru nu este posibil juridică a acestei sfere a comerţului (cea religioasă
atunci cel puţin comercializatorii (şi/sau promotorii) şi ezoterică).
lor să fie obligaţi prin lege să le însoţească de
avertismente scrise (vizibile şi clar formulate) care 23.- Să nu pună în vânzare produse expirate,
să-l avertizeze pe cumpărătorul religios de cu termenul de garanţie expirat (pentru care au
existenţa acestei neconcordanţe şi/sau de existat nişte condiţii specifice de funcţionare care
caracterul nociv al produselor religioase pe care el nu mai sunt îndeplinite în prezent sau în cazul
intenţionează să le cumpere sau să le primească în cărora calitatea lor s-a degradat sub un nivel
„dar” în cadrul unor campanii de promovare a lor. minim acceptabil de standardele de calitate ale
15. Trebuie verificate pretenţiile de funcţionare societăţii în care se încearcă comercializarea lor).
a oricăror produse religioase cum sunt de exemplu 24. Majoritatea covârşitoare a produselor şi
tot felul de tipuri specifice de „rugăciuni”, serviciilor religioase potrivite oarecum pentru alte
„invocaţii”, „liturghii”, „ritualuri magice”, „tehnici de timpuri (de exemplu în urmă cu 150, 500, 1000,
meditaţie”, „împărtăşiri”, „mărturisiri”, „dialoguri 1500, 2000, 3000 de ani, etc.) nu mai sunt
terapeutice”, „practici sexuale magice” (tot felul de potrivite şi în prezent: standardele de calitate s-au
variaţii de „continenţă”, „abstinenţă”, „transmutare ridicat şi ele nu le mai pot îndeplini.
sexuală”), „citiri în cărţi” şi „în stele”, „posturi”, 25. Multe din aceste produse religioase create în
„diete magice”... - şi a tot felul de alte metode şi urmă cu sute şi mii de anii sunt total expirate: total
tehnici religioase şi ezoterice scoase pe piaţă de nefuncţionale în societăţile actuale!
companiile religioase. 26. Chiar dacă vreodată ele au funcţionat
16. Fiecare dintre aceste produse şi servicii având, de exemplu, un rol în organizarea societăţii,
trebuie studiate în formele specifice pe care ele le în prezent, datorită ridicării standardelor de calitate
îmbracă atunci când sunt promovate de o şi neadaptării lor la aceste standarde, ele nu numai
companie religioasă/ ezoterică (de „perfecţionare a că au devenit ineficiente ci de multe ori sunt chiar
omului”, de „optimizare a performanţelor fiinţei”... nocive: consumul lor ducând la acţiuni îndreptate
sau cu orice alte denumiri s-ar prezenta ea în în direcţia distrugerii armoniei societăţii actuale.
societate) sau de alta şi trebuie supuse unor teste 27. În acest domeniu religios cu cât un produs
ştiinţifice prin care să li se verifice efectele reale sau un serviciu este mai vechi cu atât este mai
asupra vieţii şi sănătăţii consumatorilor lor. probabil ca el să fie degenerat (degradat) de
17. Doar astfel se poate vedea cu maximă trecerea timpului şi astfel să fie de mult timp,
claritate dacă ele au sau nu vreo legătură cu uneori chiar de foarte mult timp expirat!
efectele pretinse de vânzătorii lor că le au, sau
dacă nu cumva aceste pretenţii nu sunt altceva 28.- Să nu fie puse în vânzare produse şi
decât simple unelte perfide de promovare a unor servicii secrete şi „discrete” (sau în mod secret/
produse şi servicii „religioase” care în realitate dacă discret) a căror calitate astfel să se sustragă
nu sunt de-a dreptul nocive pentru viaţa şi verificării calităţii lor de către Agenţia de Protecţie
sănătatea consumatorului lor, atunci cel puţin sunt a Consumatorului Religios.
total ineficiente pentru atingerea efectelor pretinse 29. Activitatea de marketing, respectiv
a le produce. comercială a oricărei societăţi religioase/ ezoterice
18. Punerea în vânzare (circulaţie) a unor (fie ea de tip „SRL”, „SNC”, „SA”, etc.) care vine pe
produse religioase stricate, respectiv ineficiente piaţa „spirituală” cu produse şi servicii secrete
(bazate în cel mai bun caz doar pe „efectul („iniţiatice”/ „ezoterice”) a căror calitate nu a fost
placebo”) este o formă de încercare de înşelare a în prealabil verificată şi certificată de Agenţia de
consumatorului care este astfel de multe ori păcălit Protecţie trebuie interzisă şi amendată usturător de
să plătească (direct sau indirect, sub o formă sau îndată ce este constatată.
alta) sume deloc modeste pentru nişte produse şi 30. Înainte de scoaterea pe piaţă a oricărui
servicii absolut ineficiente. produs, respectiv serviciu religios/ ezoteric/
19. În acest sens este de studiat şi de dezvăluit iniţiatic/ spiritual, etc. el trebuie supus întotdeauna
opiniei publice capcana preferată pe care o folosesc unei verificări ştiinţifice amănunţite prin care să se
vânzătorii şarlatani religioşi: aceea a credinţei! certifice de către organele de control al societăţii că
20. Sub simpla mască a acestui cuvânt şi prin acel produs nu pune în pericol viaţa şi sănătatea
aplicarea unor tehnici sofistice de ameţire psihică a fizică şi psihică a consumatorului, că nu este
viitoarei victime, aceşti şarlatani pot vinde în expirat, că este eficient, etc. iar dacă se constată
societate orice produs şi serviciu „religios” fără a că produsul nu satisface aceste standarde de
demonstra şi fără a garanta sub nici o formă calitate distribuţia lui pe piaţă trebui interzisă.
funcţionarea lor. 31. Aceleiaşi verificări (şi poate chiar uneia şi
21. Această şmecherie a credinţei, care de altfel mai atente) trebuie supuse şi produsele şi serviciile
nu se mai aplică în cazul nici unor altor produse religioase despre care se pretinde că sunt oferite
comercializate în societate, este cazul să înceteze pe gratis (cu titlu de „cadou”) deoarece de multe
şi în ceea ce priveşte produsele şi serviciile de ori aceste oferte „gratuite” fac parte doar din prima
natură religioasă. fază a unei campanii de marketing care urmăreşte
22. Altfel, acest domeniu va rămâne în să-l facă dependent pe consumator de acel produs
continuare ceea ce este în prezent: domeniul (să-i creeze ataşamente emoţionale şi de altă
preferat de acţiune al tuturor şarlatanilor şi natură faţă de el) pentru ca apoi să-i ceară cât vor

4.87
Noua Ordine Religioasă

ei pentru a i-l furniza în continuare. religioasă sau alta.


32. Acest aspect este valabil mai ales în cazul a 34. În acest sens Mişcarea Trans-Religioasă va
tot felul de produse şi servicii religioase de tip iniţia, în cadrul structurilor ei dedicate cercetării,
„panaceu universal” despre care se pretinde că un proces de verificare ştiinţifică a calităţii tuturor
ajută la vindecarea tuturor bolilor (fizice şi psihice produselor religioase de pe piaţă, iar constatările
deopotrivă) indiferent de natura sau gravitatea lor. sale vor fi aduse la cunoştinţă publică astfel încât,
*** consumatorii religioşi să fie informaţi cât mai
33. Prin urmare este imperios necesară obiectiv despre calitatea produselor şi serviciilor
organizarea funcţionării în orice societate umană a religioase pe care le consumă sau intenţionează să
unei Agenţii de Protecţie a Consumatorului Religios le consume.
care să protejeze drepturile acestui tip de 35. De asemenea va face toate demersurile
consumator prin implementarea şi verificarea unor necesare pentru constituirea legală, în fiecare din
Standarde de Calitate specifice pe care trebuie să societăţile în care se manifestă, a acestor Agenţii
le îndeplinească oricare din produsele şi serviciile de Protecţie a Consumatorului Religios care să
religioase (sau ezoterice, sau „spirituale”, etc.) supravegheze calitatea produselor religioase
scoase pe piaţă de vreo societate de o natură existente pe acea piaţă.

E-mail: radu.lucian.alexandru@gmail.com
Id Messenger: radu_lucian_alexandru@yahoo.com
YouTube page: www.youtube.com/radulucianalexandru

web1: http://radu-lucian-alexandru.blogspot.com
web2: http://noua-ordine-religioasa.blogspot.com

VIDEO: Lansarea cărţii “Noua Ordine Religioasă” la Cluj Napoca, mai, 2009
www.youtube.com/view_play_list?p=3CA973CAADF267EB

4.88