Sunteți pe pagina 1din 233

ÎNTRU SLAVA SFINTEI {I CELEI DE O FIIN}|, DE VIA}| F|C|TOAREI {I NEDESP|R}ITEI TREIMI

RUGUL APRINS

STARE}UL DANIIL DE LA RAR|U

EDITURA PANAGHIA

Colec]ia “Rugul Aprins”

I.S.B.N. 973-86322-0-X

CUVÂNT INTRODUCTIV

S-a scris aceast\ carte documentar\ spre slava lui Dumnezeu [i pentru a sus]ine canonizarea Ieroschimo- nahului Daniil Tudor - Stare]ul Schitului Rar\u. P\rintele Daniil a fost stare] la Schitul Rar\u între anii 1953-1958 când, în România, prigoana comunist\ împotri- va Bisericii Ortodoxe se desf\[ura cu cea mare intensitate. Stare]ul Daniil de la Rar\u, mare scriitor mistic, m\rtu- risitor [i sfin]it mucenic, este model [i ajutor deopotriv\ monahilor [i intelectualilor cre[tini ortodoc[i. Prin sfin]enia vie]ii sale, prin scrierile [i minunile s\vâr[ite în timpul vie]ii [i dup\ mutarea la via]a cea ve[nic\ [i prin sfâr[itul mucenicesc a m\rturisit credin]a ortodox\ prin cuvânt [i fapt\. Acestea ne înt\resc credin]a c\ Stare]ul Daniil Tudor este în ceata Sfin]i]ilor Mucenici, rugându-se pentru noi, p\c\to[ii. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rug\ciunile Preacuratei Maicii Tale, ale P\rintelui Daniil de la Rar\u [i ale tuturor Sfin]ilor T\i, miluie[te-ne pe noi! Amin.

Ierodiacon Cleopa Paraschiv

M^n\stirea Rar\u, 2003

Prea Cuviosul P\rinte Ieroschimonah Daniil Tudor — Stare]ul de la Mân\stirea Rar\u

… despre oameni ca Sandu Tudor nu pot vorbi (even- tual scrie) decât oameni ce i-au fost (sau îi vor fi ?) aproape prin afinit\]i, convergen]e, luciditate . 1

Aceste rânduri, vii în adev\rul lor, sus]in, peste timp, de- mersul apropierii de persoana P\rintelui Daniil de la Rar\u. Întâlnirea cu P\rintele Daniil - prin intermediul scrie- rilor sale - este o Întâlnire de s\rb\toare, direct\ [i rodni- c\, într-un prezent viu. Întâlnirile cruciale, în ordinea Duhului, nu sunt cu nece- sitate întâlniri cu persoane prezente cu trupul printre noi. Ele au ceva de mesaj, de izbucnire, în destinul propriu, a unei chem\ri care te umple de bucurie [i de fric\ [i te sub- jug\ prin afinit\]i, admira]ie, evlavie. Sunt întâlniri care te oblig\ s\ mul]ume[ti [i s\ dai m\rturie despre ele. {i, sigur, s\ împ\rt\[e[ti darul [i altora, fie [i numai ca s\ nu-l pierzi [i ca s\ se înmul]easc\, a[a cum spunea P\rintele. Dar orice m\rturie, chiar dac\ tinde s\ se arunce în evo- c\ri entuziaste, se cuvine s\ se smereasc\, supunându-se mai întâi unui demers [tiin]ific, de pagin\biografic\. Avertiz\m, totu[i, citându-l pe P\rintele Arhimandrit André Scrima, c\ este vorba, în esen]\, despre una dintre biografiile imposibile. 2 Un destin neobi[nuit, în care str\bate [i se manifest\ cu putere Chemarea de dincolo de fapte, oameni, evenimente. O astfel de via]\ este, prin ea îns\[i, o pild\ care î[i are, peste timp, rostul ei - acela de a fi transmis\ [i de a lumi- na, mai departe, alte destine.

1 XII,p.122

2 XII, p.122

Ea trebuie urm\rit\ cu aten]ie treaz\ în articula]iile [i cotiturile ei, pentru c\ pasul Domnului, suflarea Duhului Sfânt vine unde nu [tii, vine când vrea - printr-o ]es\tur\ de semne [i minuni purt\toare de Adev\r [i de Sens, care transfigureaz\ un destin, l\murindu-l în focul încerc\rilor [i d\ruindu-l menirii întru care a fost creat. A[a cum spunea P\rintele: “cine are urechi de auzit, s\ aud\”. Se cuvine, de asemenea (este timpul istoric), s\ p\r\sim explica]ia obligatorie (?!) din parantez\ atunci când vor- bim despre monahul Agaton Ieroschimonahul Daniil (Sandu Tudor). Este o formul\ de recunoa[tere a unei fe]e a destinului unei persoane prin cealalt\ fa]\, mai cunos- cut\ la un moment dat. (Sub acest nume - Sandu Tudor - s-a impus în epoc\, în calitate de personalitate literar\, [i a r\mas în amintirea prietenilor [i în con[tiin]a posterit\]ii). Nu e mai pu]in adev\rat c\ transformarea este, pentru un ochi profan, uimitoare. Cu atât mai mult se cuvine s\ recunoa[tem [i s\ cinstim pe cel ce s-a învrednicit s\ fie P\rintele Ieroschimonah Daniil, Stare]ul de la Rar\u. Pentru rigoare biografic\ vom men]iona, îns\, numele pe care le-a purtat P\rintele în diferite etape ale vie]ii sale - cu pecetea fiec\rui nume nou, mistuindu-se pe sine într-un urcu[ des\vâr[it al înduhovnicirii, trasfigurându-se [i învingându-[i limitele.

CAPITOLUL I

Date biografice

“Binecuvânta-vom pre to]i cei ce ne ur\sc sau iubesc, noianul binecuvânt\rii totul s\ înece. Din binecuvântare lumile se-ndumnezeiesc, cel ce binecuvânteaz\ în Dumnezeu petrece. Binecuvântarea-i z\bav\ bine d\ruit\, Cât [i s\geat\ înv\p\iat\ a marelui salt. Binecuvântarea, cruce peste cre[tet s\dit\, revars\ în noi harul numelui Celui Preaînalt”. 3 (Acatistul Sf. Ioan Bogoslovul, Icos I)

P\rintele - pe numele s\u, Alexandru Teodorescu - s-a

n\scut pe 22 decembrie 1896, în Bucure[ti, ca fiu al lui Alexandru [i al Sofiei Teodorescu. Tat\l s\u a fost magis- trat, iar mai târziu, pre[edinte al Cur]ii de Apel din Ploie[ti. Alexandru Teodorescu urmeaz\ [coala primar\ la Bucu- re[ti. Apoi continu\ liceul la Ploie[ti, unde este nevoit s\ se între]in\ dând medita]ii. În vremea [colii prime[te prima îndreptare mai puternic\ spre credin]\ (dup\ cum va m\r- turisi P\rintele într-o schi]\ autobiografic\). Acum îl cu-

profesor de istorie [i

noa[te pe “b\trânul [i vestitul (

filosofie Ion Niculescu Dacian”, 4 care îi deschide o viziune

)

activ\ [i vie asupra credin]ei:

“El mi-a pus în mân\ Evanghelia [i m-a f\cut s\ în]eleg c\ tr\irea l\untric\, evlavia pe care mul]i o poart\ [i o

înf\]i[eaz\ ca pe o sl\biciune, este, dimpotriv\, o îndr\z-

neal\ [i o încredere puternic\ în via]\”.

5

Din acest exemplu

3

VII, p.23 VII, p.23 5 VII, p.41

4

[i îndemn ini]ial, altoit pe o fire lupt\toare, s-a n\scut cre[tinismul implicat social de mai târziu (perioada când scria la Credin]a, luptând pentru drepturile muncitorilor).

Octava adev\rului

“Adev\rul poate fi tâlh\rit sau numai furat, poate fi n\scocit, întâlnit sau câ[tigat, poate fi înc\ ghicit sau poate fi dat, dar nu e mântuitor decât întrupat” 6 .

În ultimul an de liceu (1914) este mobilizat [i pleac\ pe front. Dup\ doi ani (1916) este avansat la gradul de sub- locotenent. În 1920 este demobilizat [i revine la Bucure[ti, unde se înscrie la Facultatea de Filosofie [i Litere. Odat\ cu debutul literar va adopta pseudonimul Sandu Tudor - sub care a [i r\mas pân\ ast\zi în istoria literaturii române. Mai târziu, se înscrie [i la Academia de Arte Frumoase, din dorin]a de a studia pictura, dar lipsa mijloacelor mate- riale îl determin\ s\ întrerup\ studiile, întorcându-se la Constan]a, unde locuiau p\rin]ii s\i. Aici, calitatea de fost ofi]er pe front îi permite s\ intre în Serviciul Maritim Român [i s\ se îmbarce ca ofi]er asistent. (Dup\ m\rturia P\rintelui André Scrima, Sandu Tudor, nemaisuferind plictisul Facult\]ii de Filosofie [i Litere, se înscrie la [coala de Ofi]eri de Marin\ Civil\ - fapt ce corespunde caracteru- lui s\u independent). C\l\tore[te prin lume între anii 1922 [i 1924, cutreierând m\ri [i oceane.

Zar

“Ce vrei s\ fii, suflete hoinar? Alege din piatra zarului clar. D\-o de-a dura, s\ sune pe podea ursita, vrerea [i inima ta.

6 IV, p.41

Ce vrei s\ fii: viteaz sau mi[el, calea de-a dreptul sau drumul inel, ap\ rev\rsat\ f\r\ hotar sau cremene tare de amnar, steaua cea mare - oglind\ pe ]ar\ sau mic\ firid\ sub lumina de cear\, coard\ de arc sau moliciune de lân\, fructul de foc sau hârb de ]\rân\? Alege [i drumuie[te-]i zarul din mân\”. 7

S\tul de c\l\torii [i date fiind nevoia de lectur\ [i dorin]a de-a se manifesta în lumea literelor, Sandu Tudor se întoarce, în 1924, la Bucure[ti, unde î[i continu\ studi- ile universitare, iar în 1928 ob]ine licen]a în Filosofie [i Litere. Este numit profesor suplinitor la Liceul din Pogoa- nele, unde st\ trei zile pe s\pt\mân\, restul petrecându-l în Bucure[ti, pentru a p\stra leg\tura cu mediul literar de aici. Debutul editorial dateaz\ din anul 1925, prin volumul de versuri Comornic, consemnat de George C\linescu în “Istoria literaturii române” - f\r\ s\-i acorde, îns\, girul unui mare talent. În 1927 scrie în form\ final\ un poem religios - Acatistul Prea Cuviosului P\rintelui nostru Sfântul Dimitrie cel Nou, Boarul din Basarabov, pentru care prime[te, în 1928, binecuvântarea pentru tip\rire din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, înso]it\ de elogii. Între timp, cite[te cu fervoare [i pricepere manuscrise vechi române[ti, studiaz\ monahismul nostru, pe Sfin]ii români, c\lug\rii ortodoc[i medievali. În ciuda unei vie]i dezordonate, a[a cum însu[i recuno[tea fa]\ de cei apro- pia]i, “ceva din inima lui” (dup\ cum atât de discret [i sen- sibil remarc\ P\rintele Roman Braga) îl îndemna s\ stu- dieze istoria spiritual\ a poporului nostru, reprezentat\, în miezul ei profund, mai ales de monahismul românesc.

8

7 IV, p.50 8 X, p.33

“Tremur ca salcia, Doamne, când sunt departe de Tine. Îndoiala-mi umple fiin]a, ochii-n cearc\n se afund\. Ce-mi sluje[te-n]elepciunea, dac\ ghiara-ntoars\-n mine, m\ sfâ[ie, dep\nându-i pustietatea rotund\! Iar\ tu, Preacuvioase, ce-ai sfin]it c\lug\ria, fii-ne în Hristos îndemnul, s\ putem, cum se cuvine, s\ ne lep\d\m cu totul de noi, de nevrednicia, înfrico[\toarea grij\, chinul zadarnic de sine. Cel ce se p\streaz\ piere, cel ce se scoboar\ suie. Jertfirea cea vie, darul pentru-mp\r\]ia Ta, ]ie, Doamne-al Mântuirii, Ce Te-ai d\ruit în cuie, c\ruia zorim, de-a pururi, cu glas sus: Aleluia”. 9

Pentru c\ Sandu Tudor nu este numai un c\ut\tor pasionat în bibliotecile m\n\stirilor, ci [i un închin\tor la

sfintele m\n\stiri române[ti. De asemenea, a frecventat asiduu Biblioteca Academiei, unde l-a cunoscut pe profesorul Grecu, la sec]ia manuscrise, [i pe pro- fesorul de bizantinologie Sandu Elian, cu care s-a împrietenit. Între 1925 [i 1933 a colaborat intens la ziarul Gândirea, sub direc]ia lui Nichifor Crainic. Aceasta a fost [i poarta sa de intrare în câmpul literelor române[ti. Gândirea cultiva tradi]ionalismul de nuan]\ ortodox\, dar Sandu Tudor, al\turi de G. Racoveanu [i Paul Sterian, era catalogat de Mircea Vulc\nescu în categoria celor care-[i propuneau “ortodoxis-

desprinderea de

[i p\trunderea în orizontul litur-

religiozitatea decorativ\ (

gic, acolo unde se realizeaz\, de fapt, duhovnicia”. 10 A lucrat în cadrul Asocia]iei Studen]ilor Cre[tini, ca direc- tor al operei de ajutorare studen]easc\; Universitatea din Bucure[ti îl nume[te, în 1928, secretar al Oficiului Univer- sitar, pentru a-i consolida pozi]ia [i a-i facilita, astfel, munca. Cunoscându-i preocup\rile teologice, P\rintele Gala Galaction, decanul Facult\]ii de Teologie din Chi[in\u, l-a

mul în dimensiunea vie]ii duhovnice[ti (

)

),

9 III, p.99 10 II, p.11

invitat, în 1927, s\ ocupe postul de subdirector al Internatului Teologic de la Chi[in\u. A acceptat postul, determinat fiind [i de starea de oboseal\ la care ajunsese datorit\ activit\]ilor multiple [i intense în care se angajase. În anul 1929 a f\cut o c\l\torie în Sfântul Munte Athos, experien]\ care va avea puternice urm\ri în via]a lui de mai târziu. S-a dus, cu trufia [i curiozitatea ziaristului, s\ cerceteze un episod de scandal: o ziarist\ francez\ scrisese ni[te articole def\im\toare la adresa c\lug\rilor din Sfântul Munte Athos, pretinzând c\ a vizitat Sfântul Munte, travestit\ în b\rbat. Intrigat, [i dorind, în acela[i timp, s\ afle adev\rul, s\ descopere duhul “curat [i duhovnicesc” al Athosului (dup\ cum va scrie într-un articol 11 publicat în urma c\l\toriei), Sandu Tudor s-a hot\rât s\ viziteze Sfântul Munte. A plecat preg\tit s\ scotoceasc\ prin biblio- teci - dup\ cum era obi[nuit - dar a aflat c\ adev\rul nu st\ în c\r]i. Aici s-a întâlnit cu miezul viu al Ortodoxiei, care l-a transformat cu totul, atingând îns\[i inima lui [i d\ruin- du-l cu un câ[tig mântuitor: Rug\ciunea lui Iisus. A fost o c\l\torie providen]ial\ - prin întâlnirile, revela- ]iile [i sâmburele hot\rârii de-a îmbr\]i[a via]a monahal\. De altfel, Sandu Tudor plecase în aceast\ c\l\torie cu mari fiori [i larg entuziasm, dar a trebuit s\ se încredin]eze din experien]\ de purtarea de grij\ a lui Dumnezeu (care i-a scos mereu în cale pe omul cel mai potrivit ca s\-l ajute). Mai ales dup\ experien]a athonit\, Sandu Tudor î[i adânce[te studiile filocalice - în sensul punerii în practic\ a tr\irii duhovnice[ti.

Tropar pentru inima zilei

“Dumnezeul meu, miluie[te-m\! D\-mi Numele T\u, F\-te doar\ aflare

11 V, p.121

[i pentru sufletul meu!

Ca biruit adânc de strigarea

celui de-a dreapta tâlhar, fiin]a mea s\ te soarb\

în lacrimi arz\toare de har,

[i inima mea s\ te aib\

în n\miaza de d\ruire n\p\ditoare str\lucire Dulcele de peste fire”. 12

Determinat de înclina]ia [i preocup\rile sale pentru cre[tinismul activ ([i deschis spre probleme de cugetare filosofic\ [i social\ de stânga), în anul 1930 a tip\rit revista s\pt\mânal\ Floarea de Foc (ce va ap\rea pân\ în 1936). {i aceasta - titlu providen]ial, cu adiere profetic\ pentru mi[carea de mai târziu. Iar în anul 1933 va tip\ri cotidianul Credin]a - ziar inde- pendent de lupt\ politic\ [i spiritual\.

Acestor reviste, Sandu Tudor le-a imprimat o orientare democrat\, cu o tent\ de stân- ga. Polemist de mare for]\, caracter vulcanic, pe care [i l-a p\strat ne[tirbit [i când a devenit monah, Sandu Tudor a scris articole memorabile, în care se pronun]a împotriva celor dou\ mari calamit\]i ale secolului XX: extremismul de stânga [i extremismul de dreapta. Într-o epoc\ în care mul]i intelectuali erau fascina]i de for]a, cu iz morbid, ce o generau aceste manifest\ri în diferite ]\ri ale b\trânului continent, Sandu Tudor le denun]a falsitatea [i ca- racterul lor antiuman. Fiind con[tient de diferen]ele dintre cele dou\ extremisme, el le-a tratat într-o manier\ unitar\, analizându-le originile [i fundamentele. Articole precum Bestialitatea modern\, Veacul ucig\torilor lui Dumnezeu, Între sobor [i soviet, Lec]ia proce- selor de la Moscova, pentru care a fost [i condamnat, în 1958, de “justi]ia” comunist\, pot

fi [i azi consultate cu folos de un analist al fenomenului totalitar. Ar merita s\ se realizeze o

culegere care s\ cuprind\ aceste articole, fapt care ar permite s\ fie mai bine pus\ în lumin\

o latur\ mai pu]in cunoscut\ a personalit\]ii lui Sandu Tudor.

În jurul acestor publica]ii se grupeaz\ tineri scriitori - cre[tini [i de stânga - care se întâlnesc, în scris, într-o

12 IV, p.4013 II, p.8

adev\rat\ lupt\ dialectic\: Alexandru Sahia, Ion C\lug\ru sau Eugen Ionescu, al\turi de scriitori de orientare cre[- tin\, ca Mircea Vulc\nescu, Constantin Noica, Emil Cioran, Nae Ionescu (acesta ca interlocutor). La Credin]a îi are ca principali colaboratori pe Zaharia Stancu, Al. C. Constantinescu, Cicerone Theodorescu, Eugen Jebeleanu [. a. Ziarul reflect\ probleme muncito- re[ti [i duce, prin articolele sale, o acerb\ lupt\ antihit- lerist\ [i împotriva antisemitismului. Din ini]iativa opozan- ]ilor de la Porunca Vremii, `ns\, ziarul Credin]a este ars în pie]e, ca fiind vândut evreilor. Octavian Goga, venind la putere, suspend\ ziarul care, ulterior, este declarat de c\tre guvern în stare de faliment. Din 1939, este concentrat - pân\ în 1941 când, întors de pe front, este trecut la o [coal\ tehnic\ de motomecaniza- re - în calitate de comandant [i profesor. Pe 12 noiembrie 1942, fiind înc\ sub arme, este arestat de Siguran]a General\, împreun\ cu al]i scriitori [i ziari[ti de stânga, pentru a fi internat la Târgu Jiu. (Este eliberat la interven]ia Ministerului de R\zboi, Direc]ia moto-meca- niz\rii, care avea nevoie de el la [coala tehnic\). Tot în 1942 a încercat s\ scoat\ din nou Floarea de Foc [i s\ reînceap\ activitatea scriitoriceasc\, dar autorit\]ile îl împiedic\. R\mâne sub arme pân\ în 1944. Întors acas\ în 1945, a constatat c\ a treia sa c\s\torie era falitar\. Argument (nu suprem, dar omene[te necesar) care l-a convins s\ se dedice cu totul unei vie]i c\tre care tânjea de mult: via]a monahal\. Pentru început, a contribuit cu toate puterile [i cu toat\ d\ruirea la lucr\rile de restaurare a M\n\stirii Antim din Bucure[ti, al c\rei stare] era P\rintele Vasile Vasilache. (A f\cut parte din comitetul de restaurare). {i-a vândut ma[i- na personal\ [i cele dou\ case din Calea Victoriei, iar cu banii a restaurat clopotni]a, turlele bisericii, a renovat [i în- zestrat trapeza [i biblioteca.

La vremea aceea comunismul se înst\pânise deja. Cu toate acestea, în România existau puternice mi[c\ri duhov- nice[ti în jurul unor mari duhovnici: P\rintele Arsenie Boca, P\rintele Cleopa Ilie [i P\rintele Arsenie Papacioc.

în jurul

M^n\stirii Antim s-a constituit discret, - prin colaborarea la lucr\rile de restaurare, prin participarea la Sfintele Slujbe - un grup spiritual al unei “elite intelectuale bucure[tene, care-[i propunea, prin P\rin]ii Filocalici [i P\rin]ii Pustiei, bucuriile Duhului Sfânt”, 14 redescoperirea adev\ratei tr\iri ortodoxe.

Astfel s-a constituit, la ini]iativa scriitorului Sandu Tudor [i cu binecuvântarea P\rintelui Stare], apoi [i a Patriarhului Nicodim, mi[carea spiritual\ “Rugul Aprins” - “nucleu de

în care se implicau P\rin]i [i

mireni: Arhimandrit Benedict Ghiu[, P\rintele Dumitru St\niloae, Al. (Codin) Mironescu, Paul Sterian, Vasile Voiculescu, Paul Constantinescu, Constantin Joja, Alexandru Elian, Arhimandrit Sofian Boghiu, Arhimandrit Felix Dubneac, fratele André Scrima, Ion Marin Sadoveanu [. a. Duminica, to]i participau la Sfânta Liturghie, iar dup\ slujbele de sear\ se explicau pe larg cele [apte laude ale bisericii. Se întâlneau, de asemenea, [i în biblioteca M^n\s- tirii, unde se ]ineau conferin]e pe teme atât de spirituali- tate cre[tin\ ortodox\ cât [i de cultur\. Dar, pentru c\ participan]ii erau cu prec\dere interesa]i de tr\irea credin]ei, lucrarea principal\ s-a dorit - [i s-a rânduit - a fi Rug\ciunea Inimii. Aceasta mai ales odat\ cu venirea providen]ial\ a P\rintelui rus Ioan Kulîghin, adev\rat tr\itor al Rug\ciunii, devenit p\rinte spiritual al Rugului. P\rintele Kulîghin îl consider\ pe Sandu Tudor un vrednic tr\itor [i urma[ al s\u. În 1945, “s\tul de vremelnicie”, 16 s-a hot\rât s\ p\r\seasc\ lumea [i slujirea ei [i s\-[i închine via]a lui Dumnezeu,

Dac\ acestea erau “fenomene ale mul]imilor”,

13

iradiere duhovniceasc\”,

15

13 II, p.8
14

II, p.8
15

II, p.7
16

IV, p.27

intrând ca frate în M\n\stirea Antim. Pe 3 septembrie 1948, fratele Sandu Tudor a primit tunderea în monahism de c\tre I.P.S. Firmilian, Arhiepiscopul Craiovei, schimbându-i-se numele în Agaton. Dup\ doi ani, pe 3 martie 1950, p\rintele Agaton Tudor a fost hirotonit preot (Ieromonah) pe seama M\n\stirii Crasna - Gorj (Arhiepiscopia Craiovei), tot de c\tre Mitropolitul Firmilian al Olteniei.

Stih teoric

“Via]a este o r\pire în Duh, salt de trei extazuri rourat.

E vederea cea octav\ îndr\znit\, c\tre Fa]a nev\zut\ de safir, este vin de Sânge preacurat, dintr-al Graalului ceresc Potir

[i

cu-n\l]imi de albe Întunecimi.

Îmb\tarea treaz\ d\ruit\,

Via]a este al\ut\-n bucurie, ca extazul lui Moisi cel de la Rug, ca r\pirea din Horeb a lui Ilie,

vie]uit cu pâine de herub. Poart\ spinii Învierii aurite, de pe fruntea Mielului str\lucitor,

[i

necl\dite înc\ pe Tabor”. 17

e visul celor trei colibe,

5 nov.1957, Sih\stria Rar\u În acela[i an, îns\, Ieromonahul Agaton a fost arestat sub învinuirea devenit\ pretext pentru acea dat\: fascism [i atitudine ostil\ guvernului [i noii ordini comuniste. Sen- tin]a: cinci ani de munc\ silnic\, inclusiv la Canalul Dun\re - Marea Neagr\. A fost eliberat dup\ aproape trei ani [i, odat\ întors, s-a mutat la M^n\stirea Sih\stria Neam],

17 IV, p.57

unde a g\sit pe mul]i dintre tr\itorii de la Antim, alunga]i de prigoana comunist\. Aici va primi, dup\ câteva luni, hirotesia de schimnic - [i numele de Daniil (P\rintele Arhi- mandrit Cleopa Ilie i-a citit rug\ciunile de la hirotesie). P\rintele Daniil nu [i-a abandonat darul [i preocup\rile scriitorice[ti, dar le-a dat o alt\ închinare: [i-a propus s\

publice, sub obl\duirea Institutului Biblic, un volum din Vie]ile Sfin]ilor numai cu sfin]i bresla[i, cizmari, gr\dinari, croitori, c\rbunari [i alte munci manuale. Pentru aceasta a primit aprobarea Patriarhului Justinian. În 1953 a fost închinoviat la M\n\stirea Slatina [i numit stare] la Schitul Rar\u. Despre lucrarea P\rintelui la Rar\u avem o foarte important\ m\rturie a P\rintelui Sofian

ajuns stare]

la Schitul Rar\u din Bucovina, a continuat lucrarea Rugu- lui Aprins [i acolo, pân\ în iunie 1958, când a fost arestat”. 18 A între]inut o coresponden]\ vie (de[i nu neap\rat asi- du\) cu mai noi [i mai vechi fra]i întru Domnul, mul]i din- tre ei prieteni de la Antim: Protos. Petroniu T\nase, Arhim. Sofian Boghiu, fratele Andrei Scrima, Ierom. Antonie Pl\m\deal\, Arhim. Benedict Ghiu[, monahul Paulin Lecca, Soborul de la M\n\stirea Sih\stria Neam]; o rela]ie special\ a p\strat cu tat\l s\u, Alexandru Teodorescu. Prietenul s\u, Alexandru Mironescu, spune c\, dup\ plecarea de la Rar\u, nu l-a mai v\zut câ]iva ani - “se cu- fundase într-o existen]\ de înaintat\ ascez\”. 19 Apoi, în ultimii ani (înainte de arestare), a început s\ coboare din nou în Bucure[ti, în Postul Mare (de Joi pân\ în Sfânta Duminic\ a Învierii Domnului) - prilej de mari bucurii duhovnice[ti pentru prietenii s\i. P\rintele Daniil mergea lunar la Ia[i, Schitul Rar\u apar- ]inând, pe atunci, de Mitropolia [i Arhiepiscopia Moldovei [i Bucovinei (din punct de vedere administrativ [i al acti- vit\]ilor religioase care se mai desf\[urau: conferin]e [. a.)

Boghiu: “P\rintele ieroschimonah Daniil, (

),

18 IV, p.148 19 IV, p.131

De asemenea, nu î[i pierduse pasiunea neobosit\ pentru citit, scris [i vorbit (!). Descindea la Biblioteca Patriarhiei (unde erau Ierodiaconul Bartolomeu Anania [i fratele Andrei Scrima) [i citea dimine]i întregi c\r]ile [i revistele venite din Occident. Cum tot ce era duhovnicesc era, `ns\, neîn]eles [i r\st\l- m\cit, întâlnirile între prieteni au fost considerate “crim\

de uneltire” (!)

În 1958, P\rintele Daniil a fost arestat

chiar în casa prietenului s\u, Alexandru Mironescu, împre- un\ cu acesta [i cu fiul lui, {erban - sub acuza]ia de activi-

tate mistic\, du[m\noas\, împotriva clasei muncitoare, [i condamnat la dou\zeci [i cinci de ani de temni]\ grea.

A fost printre pu]inii preo]i care au purtat lan]uri.

Avea inima atât de treaz\, încât se cutremura la gândul c\ ar putea ceda, câtu[i de pu]in, din sl\biciune. Prin m\r- turisirea credin]ei - cu refuzul oric\rui fel de compromis - s-a învrednicit de moarte muceniceasc\.

A murit dup\ cinci ani ( la 17 nov.1962, ora 1,00), în

urma unui gest de violen]\ dobitoceasc\, frecvent în închi- sori, la acea dat\: a fost b\tut cu bestialitate, fiind adus la

spital în com\ profund\, cu v\rs\turi bilioase [i alimenta- re, convulsii tonico-clonice, tahicardie [i hemoragie cere- bral\ masiv\, la nivelul ventricolelor.

Imn Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului

Iluminarea, Condac V (St\ruin]a necurmat\ în rug\ciune. Aprinderea Duhului)

“Foc am venit s\ cobor pe p\mânt” zice Hristos cu arz\tor cuvânt.

[i Preacurat\, furtuna Dragostei Lui,

S\ ne cuprind\ cu tot r\scolul pârjolului.

[i s\ ne umple de lumin\ nem\surat

ca pe Tine Fecioar\ care L-ai purtat.

Dragostea Lui s\ ne fie de nelipsit Cu Numele de slav\, de suflet lipit. [i cu fiecare fir smerit de r\suflare, s\ se aprind\ în noi a Numelui chemare. S\ ardem de par\ în Dumnezeu, din toat\ Dragostea Numelui S\u. [i’nv\p\ia]i de s\rb\toare în Domnul a[a, cu fl\c\rile Dragostei s\ strig\m:

Aliluia!” 20

Personalitatea P\rintelui se simte [i str\bate prin scrie- rile sale (a c\ror cunun\ este Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, cu 13 Condace), mai mult chiar decât prin m\rturiile prietenilor [i ale celor care l-au cunoscut. Pentru c\ P\rintele a avut, prin darul Duhului Sfânt, cu- vântul viu, mai puternic decât propria fiin]\, cuvânt pe care, în acela[i timp, l-a creat [i l-a urmat. P\rintele Daniil Tudor a lucrat foarte mult la Acatistul “Rugului Aprins”…, “cioc\nind cuvintele pân\ ajungea la cris-

talul din ele [i neterminând niciodat\ cu perfec]ionarea lui”. 21 Cuvântul s\u, odat\ “scos în afar\” în chip de comuni- care, de mesaj, îl trage cu sine, prin for]a Izvorului dum- nezeiesc de la care a pornit - pentru a merge, apoi, împre- un\. P\rintele era nedesp\r]it de scrierile sale [i poate fi reg\sit în ele (desigur, în m\suri diferite). De altfel, sim]ea gravitatea r\spunderii C\r]ii, a Cuvân- tului. Avem m\rturie despre aceasta ceea ce ne spune refe-

ritor la Cartea Apocalipsei.

curajul s\ m\nânce c\r]ile pe care le citesc [i le scriu, pentru a se hr\ni din ele [i a putea hr\ni apoi [i pe al]ii. Cunoa[terea personalit\]ii “istorice” a P\rintelui (a[a cum rezult\ din date [i amintiri) vine s\ configureze imaginea de personalitate contradictorie, în afara obi[nuitului - dar aceasta nu este de mirare pentru destinul celui chemat la des\vâr[ire

22

P\rintele era dintre cei care aveau

20 I, p.65

21 XXI, p.19

22 V, p.160-162

cre[tin\. P\rintele Arhimandrit André Scrima observ\ cu sub- tilitate c\ P\rintele Daniil “a avut pân\ la cap\t elegan]a des\vâr[itei discre]ii a unei vie]i spirituale adev\rate, dobân- dit\ pe cale”. 23 (A[adar), contradic]ia este doar o aparen]\, ea nu este decât deosebire fa]\ de ceilal]i, imposibilitatea unei încadr\ri stricte. O persoan\ care nu se las\ “prins\” - nu pen- tru c\ nu s-ar oferi, generos, celorlal]i (atunci - ca [i acum, prin mo[tenirea rug\ciunilor [i a c\r]ilor pe care ni le-a l\sat). Ci pentru c\, prea viu, statornicia sa era în adâncul inimii, [i nu la suprafa]\. Iar oamenii în]elegeau fiecare ce se ar\ta vrednic, ce P\rintele însu[i l\sa s\ se vad\. Prietenul s\u, profesorul Alexandru Mironescu spunea, de exemplu, c\ Sandu Tudor se ascundea [i se ap\ra de admira]ia oamenilor, de[i ar fi putut-o, cu siguran]\, avea (printr-o per- sonalitate puternic\, înzestrat\ cu farmec [i bogate cuno[tin]e, precum [i cu o deosebit\ comunicativitate). Cel care l-a cunos- cut de aproape a putut s\ spun\ c\ “era, în intimitatea sa, exact

un om admi-

pe dos fa]\ de ceea ce se spunea despre el; (

rabil, de o nesfâr[it\ delicate]e sufleteasc\”, 24 de[i se ascundea sub un fel dur de a fi. {i înc\, a[a cum î[i aminte[te P\rintele

Andrei Scrima, era “unul dintre rarii oameni natural lipsi]i de

vulgaritate. Nu - din fericire - [i de sc\derile unanime ale fi-

rii”.

cu ea - [i care [tie, în plus, s-o p\streze [i s\ o cultive.

Însu[ire cu adev\rat rar\, o fericire pentru cel înzestrat

)

25

Adeseori, îns\, era “neobi[nuit” [i greu de suportat, pentru

c\ manifesta o sinceritate absolut\, “un fel direct de a vorbi,

f\r\ menajamente [i (

celorlal]i ca violent sau intolerant: “era un om teribil de

aprig”.

duhovniceasc\, a r\mas aprig în m\rturisirea [i ap\rarea ade- v\rurilor de credin]\ ortodox\. To]i sfin]ii ortodoc[i au fost “extremi[ti”, `ns\, când a trebuit s\ m\rturiseasc\ [i s\ apere

Chiar în a doua parte a vie]ii, când c\p\tase blânde]e

f\r\ nici o ipocrizie”. 26 Ap\rea în ochii

)

27

23 XII, p.122
24

25 XII, p.127
26

IV, p.129
27

IV, p.130

IV, p.129-130

ortodoxia. La intrarea în Sfânta Mân\stire Esfigmenu, Muntele Athos, scrie “Ortodoxism sau moarte”.

De fapt, acest fel al s\u de-a fi, “extremist”, l-a ajutat s\ devin\ ceea ce a devenit — un mare p\rinte duhovnicesc [i un mare m\rturisitor al credin]ei ortodoxe, a[a cum spune [i P\rintele Roman Braga: “Sandu Tudor avea o habotnicie a lui înn\scut\

aceasta l-a dus [i la transformarea de mai târziu”. 28 O aseme-

); (

nea putere de total\ devo]iune îl preocupa la c\lug\rii români pe care îi studiase. O pornire proprie numai anumitor firi, o înzes- trare special\, de care s-a învrednicit [i P\rintele Daniil Tudor. Necesitatea de-a alege un drum clar [i de-a merge pe el pân\ la cap\t, din toat\ puterea, s-a dovedit a-i fi proprie [i P\rintelui. A alege total [i definitiv [i a se dedica unei cauze, unei chem\ri dumnezeie[ti. P\rintele Daniil a fost întotdeauna un lupt\tor. Pentru el, esen]ial\ era fapta (punerea în practic\ a ideilor [i idealurilor personale [i sociale). Dar fapta nu ca simpl\ ac]iune mecani- c\, trufa[\, a unui eu m\rginit, ci ca rezultat al unei slujiri pe care o sim]i chemându-te de dincolo de tine, de Sus. Întotdeauna s-a sim]it atras spre slujirea oamenilor, a unui crez. (La început a slujit cu mijloace specifice - inte- lectuale - binele social).

Acatistul Sf. Ioan Bogoslovul Icos I (fragment)

“Dar binecuvântarea îi [i adânc\ plecare, genunche ce s-a închinat smereniei celuilalt, ca s\ ajung\ a[ijderi cea mai de sus închinare a Îngerilor, Preacuratei [i Preasfântului Duh”. 29

La timpul potrivit, dup\ încerc\rile preg\tite anume, Dumnezeu l-a luminat - s\ vad\ c\ cea mai înalt\ [i mai de folos slujire este cea închinat\ lui Dumnezeu [i, prin ea, oamenilor, cu putere de Sus [i cu dreptate, întru Adev\r.

28 X, p.34 29 VIII, p.213

CAPITOLUL II

Activitatea cultural\

“Te-ai tras din veac [i lume în taina sih\striei, Râvnind s\ fii un simplu ieroschimonah. Dar harul te urmeaz\: [i peste plai valah Te unge Însu[i Duhul vl\dic\-al poeziei”. 30

Astfel îi scria poetul Vasile Voiculescu P\rintelui Daniil, pe 15 martie 1958, dup\ lectura poemului Hrisovul clipelor, pe care P\rintele i-l trimisese din Sih\stria Rar\ului, unde era stare]. Ieroschimonahul Daniil fusese, într-adev\r, înainte de a se retrage în via]a monahal\, scriitorul Alexandru Teodorescu - Sandu Tudor, personalitate cunoscut\ în via]a spiritual\ [i cul- tural\ a capitalei interbelice. A intrat în publicistic\ în 1929, în calitate de colaborator al re- vistei Gândirea care, sub direc]ia lui Nichifor Crainic, cultiva tra- di]ionalismul ortodox în literatur\. Debutul editorial [i-l face cu volumul de versuri Comornic, consemnat [i de George C\lines- cu în Istoria Literaturii Române, îns\ f\r\ prea mare entuziasm. În 1930 înfiin]eaz\ un ziar propriu — Floarea de foc (care apare pân\ în 1936). Între anii 1933 [i 1938 editeaz\ cotidia- nul Credin]a, al c\rui director [i proprietar este.

cotidia- nul Credin]a , al c\rui director [i proprietar este. Poetul [i prozatorul Sandu Tudor 3

Poetul [i prozatorul Sandu Tudor

30 IV, p.80

P\rintele Petroniu T\nase, membru al Rugului Aprins, stare] al Schitului românesc Prodromul, din Sfântul Munte

Athos, spune c\ darul cuvântului este cel mai de cinste dar pe care l-a dat Dumnezeu omului. De aceea, gr\irea în de-

[ert este înfrico[\toare [i “

care o vor rosti, oamenii vor da socoteal\ în ziua judec\]ii”, cum spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie de la Matei (12, 36). “Cuvântul omenesc are o mare [i tainic\ putere, aduce cu el ceva din fiin]a celui care îl roste[te. Dac\ cuvân- tul lui Dumnezeu este Dumnezeu Însu[i, [i cuvântul omu- lui este omul însu[i. “Dac\ vrei s\ [tii ce este în inima omu- lui”, zic P\rin]ii, “ia aminte la cele ce spun buzele lui”. 31

pentru orice vorb\ de[art\ pe

*

P\rintele Daniil a fost înzestrat de Preamilostivul Dumnezeu cu marele dar al cuvântului. Înc\ de pe când era mirean, Sandu Tudor a scris, deja inspirat de har, Acatistul Preacuviosului P\rintelui nostru Dimitrie cel Nou, Boarul din Basarabi (1927). În acest Acatist afl\m atât de frumoase stihuri despre smerenie:

“Cine poate spune tainele din lume

[i cât\ r\bdare poart\ în spinare

un fir sau un bob, un melc sau un rob? {i cât soare strânge un picur de sânge,

cât\ noapte adânc\ doarme într-o stânc\, câte lacrimi bea omul f\r\ stea

[i cât va mai ]ine în r\u sau în bine

lumea cea de-acum pân-s\ cad\-n scrum?” 32

Acatistul aduce Sfântului Dimitrie cel Nou lauda aceasta:

“Bucur\-te, din racla cu moa[te luminoase, Bucur\-te, Dimitrie cel Nou, Cuvioase!”

31 XVI, p.48
32

III, p.107

Acatistul, ale c\rui versuri se revars\ într-o bog\]ie [i o fru- muse]e de imagini, este scris într-o limb\ româneasc\ a vechi- lor cazanii, care nu are, `ns\, nimic pitoresc, ci curge, prin har, ca [i cum ar fi chiar limba în care simte [i gânde[te scriitorul. Aici se poate vedea cel mai bine cum harul transfigu- reaz\ talentul, dac\ citim, pentru compara]ie, o strof\ din volumul Comornic, al\turi de un grupaj de stihuri din Acatistul Sfântului Dimitrie cel Nou [i de o strof\ de mai târziu, din poemul Hrisovul clipelor, scris pe când P\rin- tele era Ieroschimonah la Rar\u.

Comornic

“Din hudi]a strâmt\, în col] pe maidan, s-a oprit în tain\, la dosita poart\ din spatele culei, un galben r\dvan. U[urel [i sprinten se pogoar\-ndat\, un boier de oaste, un tân\r curtean Poart\ într-o parte înclinat u[or, lat\-n fund, c\ciul\ scurt\ de sobol. }intuit\-n frunte pana de cocor, arcuie[te falnic tremurând domol. Zvelt: se arat\ în z\bun azur, talia t\iat\ f\r\ de cusur. Strâns în cing\toare lat\ cu paftale, aninat [-atârn\ c-un lan] mic de zale în teac\ de piele palo[ul curbat, Cu pl\sele albe de sidef lucrat, [i-n cute bogate strânse pe bârne] se revars\ agale [alvarii lui cre].”

Sandu Tudor, 1925

Versurile de mai sus sunt scrise într-o frumoas\ limb\ ro- mâneasc\. Sandu Tudor a citit [i studiat literatura român\ veche, ceea ce se reflect\ frumos [i curg\tor în aceste versuri.

Sandu Tudor cu Alexandru Mironescu Alexandru Mironescu spune: “Prietenul meu, Sandu Tudor, e un mare

Sandu Tudor cu Alexandru Mironescu

Alexandru Mironescu spune: “Prietenul meu, Sandu Tudor, e un mare poet [i a scris câteva acatiste, al Sfântului

Dimitrie Basarabov, al Rugului Aprins, care e nu numai de

o mare frumuse]e literar\, dar acoper\ o întreag\ teologie

a Rug\ciunii inimii, Acatistul Sfântului Calinic de la Cer-

nica [i, în închisoare, Acatistul Sfântului Ioan Evanghe- listul, pe care întâmpl\tor l-am auzit acolo, [i când m-am întors l-am a[ternut pe hârtie: e monumental!… Acestea nu sunt vorbe prietene[ti. Prietenia, dimpotriv\, m\ stân- jene[te în elogiul pe care a[ fi vrut s\-l aduc. Acatistul Rugului Aprins a ajuns la Paris, unde a fost citit [i tradus de oameni de înalt\ spiritualitate. Lectura a produs o atât de puternic\ impresie, încât s-a f\cut propunerea s\ fie pu- blicat imediat, text românesc [i text fran]uzesc. Iar într-o revist\, sub semn\tura unei personalit\]i binecunoscute, a ap\rut, pe tema Acatistului, articolul intitulat L’ortodoxie ou le Buisson Ardent”. 33

33 XX, p.193

Iar Î.P.S. Mitropolit Antonie Pl\m\deal\ scrie: “Mi-am dat seama mult mai târziu, când i-am recitit versurile, c\ nu avea motive s\ se îndoiasc\ de voca]ia lui. A scris ver- suri pân\ la moarte. Am o serie de versuri de ale lui, cu multe îndrept\ri, cu multe restiliz\ri; era foarte exigent cu scrisul; publicase [i un volum de poezii care se intitula Comornic. El avea o anu- mit\ atrac]ie c\tre cuvintele cu iz vechi bisericesc, chiar [i acest titlul la cartea sa de poezii este foarte interesant, Comornic, de la comoar\. Pe urm\, tot el scrisese o carte în versuri care r\mâne de mare valoare pân\ în ziua de as- t\zi: Acatistul Sfântului Dimitrie Basarabov”. 34

Acatistul Preacuviosului P\rintelui nostru Sfântul Dimitrie cel Nou, Boarul din Basarabi Icos V

“Oamenii pe ]\rm, gr\mad\, au c\zut închin\tori lâng\ moa[tele-mi curate, ridicate din vâltori. Mintea lor înm\rmurit\ n-a-n]eles cum se cuvine, c\ minunea mea î[i are tâlcul dincolo de mine.

A pornit norodul din ogr\zi, la râu, în chervan agale, preo]i sub odoare, pe toiege, babe gârbove din brâu, copii stârnind colbul sub picioare. Frunzele pe pomi lin binecuvânt\, p\s\rile-n zbor, vestitoare, cânt\. {i cu psalm pogoar\ alaiul de ]ar\, prin luncile gârlii, sub pânza luminii, ce lunec\ neted spre ceruri de sear\. {i la treazul ceas când sânger\ spinii pe cle[tarul z\rii, ziua r\stignit\, când se domole[te apa-n râu umbrit\,

34 XIX, p.81

au nimerit locul, visat de fecioar\, unde au aflat, ca [i alt\ dat\, ginga[e, verzui, focuri de comoar\. [i privind cu râvn\ unda tremurat\, ca-n oglinzi ciudate, lic\riri în fund, ]i-au z\rit mormântul împietrit de prund. Scoici, nisip [i ierburi, înflorit tivesc piatra-n care trupul, ca în strai încape, piatra [i cu somnul ce-]i pecetluiesc

pentru ve[nicie, nestricarea-n ape. Sus, de afar\, lumea, de pe ]\rmul dung\, cu mâinile-ntinse vrea s\ te ajung\. Opintind b\rba]ii, mormântul ciudat ]i l-a fost trecut de-al apei hotar.

O clip\-n zare te-am z\rit schimbat,

sub boabe de soare, cu trup de cle[tar. {i-n str\luminarea de zvelt\ stâlpare se-arat\-n v\dire slava-]i viitoare. Tu, pândar la tauri negri [i p\ro[i! Cei ce te hulisem ca pe prost în sat, cu ochi mari privind la tine frico[i piatra ta prelung, [ir am s\rutat. Fericit b\rbatul ca un stâlp smerit, sprijin pentru Casa Domnului cioplit, Pentru aceasta, Sfinte, întru l\udare, izvorul sim]irii harnic cump\nim

{i dintru migala cu-aromeli de floare,

rodind vorb\ plin\, din bel[ug rostim:

Bucur\-te, fapt\ vie ce ]â[ne[ti peste lut, Bucur\-te, aflare din vadul cel ne[tiut, Bucur\-te, floare de iezer ceresc, Bucur\-te, heruvim cu veleatul p\mântesc, Bucur\-te, c\ ai fost derâdere în sat, Bucur\-te, c\-n nestimata slavii te-ai schimbat, Bucur\-te, c\-]i s\rut\m mâinile sub]iri, Bucur\-te, maram\ de drepte ocrotiri,

Bucur\-te, podoaba fericitului s\rac, Bucur\te, m\rturie atârnat\ peste veac, Bucur\-te, putere ce dormiteaz\-n oase, Bucur\-te, din racla cu moa[te luminoase, Bucur\-te, Dimitrie cel Nou, Cuvioase”. 35

De[i aproape de Comornic (1925 - 1927), prin con]i- nutul duhovnicesc [i teologic, scrierea este mai limpede, mai curg\toare, mai luminat\. Versul are c\dere de rug\- ciune.

Hrisovul clipelor

“Înfige diminea]a luceaf\r de r\coare. Luna-i de fa]\ înc\ [i visul sub frunte.

S\rut\ din priviri pe geana de p\dure. Întrez\re[te-]i gândul venit din dep\rtare. Ridic\ în v\zduh lung tulnicul de munte, puterea s\-]i înfoi, dorirea s\ se-ndure,

[i sparge a strigare, cu gestul de r\zboi,

o slav\ de lumin\. C\, iat\, a intrat,

[i steagul se înclin\,

r\dvanul fermecat, prin poarta de polat\.

[i verde-nve[mântat\

cr\iasa de m\tase În fluture micu] a fâlfâit în cas\. Un ornic arginteaz\ octava lui sfioas\.” 36

25 febr.1958 Sih\stria Rar\u

Acum versul este liber, nu mai este îngreunat de versifi- ca]ie, ci urmeaz\ u[or muzica rug\ciunii.

35 II, p.93 36 IV, p.69-70

Putem vedea cum versurile cu form\ asem\n\toare se schimb\, odat\ cu cre[terea duhovniceasc\ a scriitorului. Alt acatist care ne d\ pild\ de smerenie este Acatistul care-l cinste[te pe Preacuviosul P\rintele nostru Calinic Cernicanul.

Acatistul Sfântului Sfin]itului P\rintelui nostru Calinic Cernicanul Icos X

“Tare ai iubit, P\rinte Cuvioase, c\r]ile cele duhovnice[ti, ad\pându-te din izvoarele d\sc\liii dumnezei[ti. Dar mai scump\ decât toate, Evanghelia ]i-a fost. Graiul ei de miere tu l-ai gustat pe-de-rost. C\ din rodul r\spicat al zicerii de minune, din lacrima cetirii, în starea de rug\ciune, Chipul cel st\pânesc al Domnului ai v\zut, [i ochiul t\u heruvicesc, aevea L-a p\scut. F\-ne s\ afl\m [i noi, Sfin]ite, minunea aceasta a vederii [i-n Scripturi s-afl\m Via]a de sub z\voarele t\cerii, ca-n valea lui Iosofat, oasele slavei s\-nvieze [i-ndrept\]it\ inima noastr\ ]ie s\-]i psalmodieze:

Bucur\-te, rob preasfânt al citaniei, dar al seraficei în]elepciuni, Bucur\-te, dest\nuitor al predaniei, în care s-au învisterit minuni, Bucur\-te, [ipot al bunei duhovnicii, susur de împ\trit\ Ap\ vie, Bucur\-te, iezer al adâncei, teologii cheie la evanghelia Împ\r\]ie, Bucur\-te, rudenia Maicii Domnului, curat\ Împ\r\teas\ a treziei, Bucur\-te, statornic biruitor al somnului, din scaunul de lemn al chiliei, Bucur\-te, nimbul cel lumin\tor al unei îndumnezeite frun]i, Bucur\-te, preaîn]elept c\ut\tor

al neîntinatelor min]i, Bucur\-te, vistierie a harului deschis

[i cules din slovele toate,

Bucur\-te, dezleg\tor de b\trân manuscris, râvnitor al luminii neînserate, Bucur\-te, c\rtur\rie ctitorit\

în paji[tile Fr\sineilor cu otav\, Bucur\-te, P\rinte Calinic, dumnezeiesc Arhiereu [i Avv\!” 37

În anul 1948, când abia primise tunderea în monahism, P\rintele Agaton a scris, din preaplinul inimii, prima vari- ant\ a Imnului Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului - cu 9 condace, care, prin în\l]imea lui duhovniceasc\, prin profunzimea teologic\ [i prin frumuse]ea poeziei, întrece tot ce s-a scris referitor la locul [i rolul pe care îl are Maica Domnului în efortul nostru de înduhovnicire.

Imnul Acatist la Rugul Aprins Condac IV

Dragoste e Domnul în veac. Dragoste este Numele S\u! Cu toate str\duin]ele dragostei s\ ne p\trundem adânc de Dumnezeu.

Ca tine Fecioar\ ce-L por]i s\ ne amintim c\-L purt\m. C\-n Dumnezeul cel viu noi tr\im, suntem [i umbl\m. {i ori[iunde vei merge, cu Domnul tu s\ te [tii!

[i dintru virtutea de la Domnul [i virtutea ta va spori.

Cu fiecare fir de r\suflare Numele Domnului vom chema, ca s\ strig\m laolalt\-n s\rb\toare, ca o singur\ f\ptur\:

Aliluia!”

38

37 II, p.130-131 38 II, p.28

Imnul Acatist a fost des\vâr[it, în forma cu 13 condace, la Sfânta M\n\stire Rar\u, în fa]a Sfintei Icoane f\c\toare de minuni a Maicii Domnului, pe când P\rintele Agaton devenise Ieroschimonahul Daniil [i stare] al M\n\stirii.

Imnul Acatist Condac V (St\ruin]a necurmat\ în rug\ciune. Aprinderea Duhului)

“Foc am venit s\ cobor pe p\mânt, zice Hristos cu arz\tor cuvânt. [i Preacurat\, furtuna Dragostei Lui, S\ ne cuprind\ cu tot r\scolul pârjolului. {i s\ ne umple de lumin\ nem\surat Ca pe Tine, Fecioar\ care L-ai purtat. Dragostea Lui s\ ne fie de nelipsit Cu Numele de slav\ de suflet lipit. {i cu fiecare fir smerit de r\suflare, s\ se aprind\ în noi a Numelui chemare. S\ ardem de par\ în Dumnezeu, din toat\ dragostea Numelui S\u. {i-nv\p\ia]i de s\rb\toare în Domnul a[a, cu fl\c\rile Dragostei s\ strig\m:

Aliluia!” 39

În Imnul Acatist la Rugul Aprins, Maica Domnului este preacinstit\ cu lauda:

“Bucur\-te, Mireas\, urzitoare de nesfâr[it\ rug\ciune!”

Un alt acatist, închinat de P\rintele Daniil Maicii Domnului, este Acatistul Buneivestiri: 40 “Bucur\-te, Tu, Mireasa cea f\r\ de mire!” Cre[tinii care sunt obi[nui]i cu varianta cunoscut\ din Acatistier, cu mare bucurie duhov-

39 III, p.41-42 40 II, p.9-22

niceasc\ pot citi acest Acatist, care aduce mângâiere în vre- mea rug\ciunii, prin harul [i muzicalitatea stihurilor sale.

Sub inspira]ia haric\ a Icoanei Sfântului Ioan Bogoslovul de la Rar\u, P\rintele Daniil a început s\ scrie, din anul 1957, Acatistul Sfântului Ioan Bogoslovul (al c\rui hram se pr\znuie[te la Paraclisul Sfintei M\n\stiri Rar\u, pe data de 26 septembrie). În acest Acatist afl\m - m\rturie a faptului c\ P\rintele Daniil tr\ia prin cuvânt - stihuri cu valoare de proorocie, privitoare la propriul s\u sfâr[it p\- mântesc:

“Bucur\-te, c\ ne d\ruim celor trei voturi ale îngerilor, Bucur\-te, c\ râvnim darul muceniei [i al înfrângerilor.

Bucur\-te, Ioane Bogoslovul, P\rinte al binecuvânt\rii!” 41

*

Retr\gându-se din lume, darul poeziei nu l-a p\r\sit. P\rintele Daniil a scris poeme filocalice, a c\ror muzic\

interioar\ mi[c\ inima c\tre rug\ciune. Avea Cuvântul lui Dumnezeu în inima lui, a[a încât tot cuvântul pe care îl scria [i, mai târziu, îl predica, era viu. P\rintele Daniil spunea: “Cartea trebuie mâncat\ prin citire. A[a cum în inima Apocalipsului se arat\. Atunci slo- vele, care sunt asemenea scheletului, prind carne, cartea se

întrupeaz\ [i ajunge hr\nitoare [i via]a spore[te. (

cum a f\cut-o Ioan Bogoslovul (Apostolul) prin mâncarea micii c\r]i date de Îngerul de Putere al Domnului. El a mâncat cartea [i i-a aflat secretul, care este cel al tr\irii înalte de rug\ciune, secretul vederii în duh, secretul st\rii duminicale a Patmosului.” P\rintele Daniil primea cuvântul ca pe o hran\ cereasc\ [i-l împ\r]ea ca pe un dar duhovnicesc, Cuvântul lui

) A[a

41 II, p.60

Dumnezeu, în scris [i în predici prelungi, la Sfânta M\n\stire Rar\u. P\rintele citea chiar în Sfântul Altar [i, adesea, când ie[ea la predic\, cita oamenilor din cartea pe care o avea în mân\. {i oamenii (mul]i dintre ei simpli) nu în]elegeau întotdeauna, dar, prin puterea haric\ a cuvân- tului, le izvorau în ochi lacrimi de poc\in]\. Era împotriva citirii [i scrierii intelectuale, sterpe. P\rintele Daniil însu[i a scris cu via]a, cu rug\ciunea [i cu închisoarea. Avea con[tiin]a tainei înfrico[ate - c\ Iisus Hristos este Însu[i Cuvântul lui Dumnezeu. Sfânta citire, sfânta auzire - care se fac haric, în Duh, în stare de rug\ciu- ne, acelea sunt mântuitoare.

*

O adev\rat\ comoar\ de gând [i tr\ire duhovniceasc\ s-a p\strat, fragmentar, în caietele P\rintelui Daniil (ceea ce a r\mas neîmpr\[tiat de securitate), din care s-au publicat,

deja, trei volume, la Edituria Christiana, sub titlurile:

Dumnezeu - Dragoste, Sfin]ita-Rug\ciune [i Taina Sfintei Cruci. Citind aceste scrieri ne afl\m, deîndat\, martori apro- pia]i ai unei experien]e vii, care ni se transmite cu putere, cuvântul P\rintelui Daniil fiind nedesp\r]it de via]a sa interioar\. Astfel, tot ceea ce citim este nu informa]ie, ci îndemn [i încurajare pentru a ne asuma propriul nostru drum. Fiecare, cu darul pe care i-l d\ Dumnezeu. Pentru c\ to]i suntem chema]i la des\vâr[ire, s\ devenim oameni duhovnice[ti. Taina Sfintei Cruci, împlinirea destinului nostru duhov- nicesc aceasta este: adev\rata mântuire vine dac\ iubim suferin]a. Iar “cheia ne-o d\ tr\irea rug\ciunii”, 42 dup\ cum ne înva]\ P\rintele Daniil. “Rodul rug\ciunii este dragostea, dumnezeiasca dra-

Sfântul Simeon Noul Cuvânt\tor de Dumnezeu

goste. (

)

42 VI, p.160

strig\: “O, Sfânt\ Dragoste, cela ce nu te cunoa[te nu a putut gusta dulcea]a binefacerilor tale (preschimb\toare) pe care numai singur\ tr\irea încercat\ ne-o descoper\. Dar cela care te-a cunoscut sau care a fost cunoscut de c\tre tine, îndoial\ nu mai poate avea întru sine. Fiindc\ tu e[ti întruparea Legii, tu, care m\ umpli, m\ înc\lze[ti, tu, care înfl\c\rezi [i învâlvorezi cu totul inima mea de o necovâr[it\ iubire. Tu e[ti Doamna Profe]ilor, Mo[teni- toarea Apostolilor, puterea Martirilor, inspira]ia P\rin]ilor [i a Dasc\lilor Bisericii, des\vâr[irea tuturor Sfin]ilor. [i tu m\ preg\te[ti [i pe mine însumi, tu, Dragoste, pentru ade- v\rata slujire a lui Dumnezeu”. 43

*

De asemenea, au r\mas articole care dau m\rturie despre întâlnirea P\rintelui cu duhul de rug\ciune [i sfin]enie al Athosului, întâlnire crucial\ pentru hot\rârea de a îmbr\]i[a via]a monahal\. Experien]a c\l\toriei în Sfântul Munte se reg\se[te în articolele Marea Noapte de Aur a Maicii Domnului. 40 de zile în Sfânta Agur\ [i Cartea Muntelui Sfânt, reunite în volumul Scrieri I (al\turi de alte frânturi de gând [i sim]ire duhovniceasc\). “Pentru mine, pentru neamul meu, cred c\ este mai rodnic\ cunoa[terea Athosului decât orice loc din Apus”. 44 Acolo a deprins Rug\ciunea Inimii [i s-a înt\rit în convingerea c\ numai schimbarea profund\, prin rug\ciune, a inimii oamenilor poate regenera neamul.

*

S\ d\m slav\ lui Dumnezeu, Care ne d\ ajutor, spre mântuire, prin Maica Domnului [i prin Sfin]ii [i P\rin]ii Rugului Aprins [i s\ citim Acatistele sau cel pu]in s\

43 VII, p.143-144 44 V, p.94

spunem [i noi, cu P\rintele Daniil, aceste stihuri folosi- toare de suflet, spre înt\rire în fapta bun\, în rug\ciune [i spre mângâierea duhovniceasc\ a inimii noastre:

“Bucur\-te, Mireas\, urzitoare de nesfâr[it\ rug\ciune!” “Bucur\-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, P\rinte al Binecuvânt\rii!” “Bucur\-te, P\rinte Calinic, dumnezeiesc Arhiereu [i Avv\!” “Bucur\-te, din racla cu moa[te luminoase, Bucur\-te, Dimitrie cel Nou, Cuvioase!”

Ca s\ nu ne fie nou\ citirea acestei c\r]i în de[ert, ci spre bun\ rodire duhovniceasc\, Amin.

Manuscrisele P\rintelui Daniil Tudor

{tiind c\ va fi arestat, p\rintele Daniil Tudor a dat p\rintelui Petroniu T\nase, la aceea vreme stare] la M^- n\stirea Slatina - F\lticeni, dou\ geamantane pline cu manuscrisele sale. Dup\ o perioad\ de timp, p\rintele stare] Petroniu T\nase le-a predat cu inventar la Biblioteca Patriarhiei Române, care se afl\ la M\n\stirea Antim. Din p\cate, securitatea “le-a cercetat”, c\utând dovezi acuzatoare pentru proces [i le-a desf\cut în fascicole care, ulterior, au fost amestecate. Grosimea total\ a manuscri- selor p\rintelui Daniil Tudor este de un metru [i jum\tate. Dup\ anul 1990, profesorul Alexandru Dimcea a avut acces la manuscrisele p\rintelui Daniil Tudor [i a publicat, prin Editura Christiana din Bucure[ti, urm\toarele c\r]i:

Acatiste, Scrieri I, Dumnezeu - Dragoste, Sfin]ita Rug\ciune [i Taina Sfintei Cruci, ceea ce reprezint\ aproximativ 5% din manuscrise. De aceea este necesar\ înfiin]area funda]iei “Ieroschi- monahul Daniil Tudor”, care s\ se ocupe cu cercetarea de specialitate [i tip\rirea manuscriselor p\rintelui Daniil

Tudor, aflate în Biblioteca Patriarhiei Române de la M\n\stirea Antim. Facem [i propunerea ca scrierile [i poeziile p\rintelui Daniil de la Rar\u s\ fie studiate în [coal\, al\turi de marii s\i admiratori [i prieteni, V. Voiculescu, Al. Mironescu etc.

Bibliografia tip\rit\ a scrierilor lui Daniil Sandu Tudor

Sandu Tudor, Comornic, versuri, Bucure[ti, 1925 Sandu Tudor, Acatistul Preacuviosului P\rintelui nostru Sfântul Dimitrie cel Nou Boarul din Basarabov, Funda]ia Regal\ pentru Literatur\ [i Art\, Bucuresti, 1942 Sandu Tudor, Imn-Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, Funda]ia Cultural\ Român\, Madrid, 1987 Daniil Sandu Tudor, Acatiste: Imn-Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, Acatistul Sfîntului Ioan Bogoslovul, Acatistul Preasfin]itului P\rintelui nostru Calinic Cernicanul, Ed. Anastasia, Bucure[ti, 1997 (cu un cuvînt înainte de Î. P. S. Bartolomeu Valeriu Anania) Ieroschimonahul Daniil Tudor, Acatiste: Acatistul Bunei Vestiri, Imn- Acatist la Rugul Aprins al N\sc\toarei de Dumnezeu, Acatistul Preacuviosului P\rintelui nostru Sfîntul Dimitrie cel Nou Boarul din Basarabov, Acatistul Sfîntului Sfintitului P\rintelui nostru Calinic Cernicanul, Ed. Christiana, Bucure[ti, Ed. Christiana, 1999 Ieroschimonahul Daniil Tudor, Scrieri 1, Ed. Christiana, Bucure[ti, 1999 Daniil Sandu Tudor, Taina Rugului Aprins. Scrieri [i documente inedite, Ed. Anastasia, Bucure[ti, 1999 P\rintele Daniil de la Rar\u (Sandu Tudor), Caiete 1, Dumnezeu- Dragoste, Ed. Christiana, Bucure[ti, 2000 (ed. a II-a: 2003) P\rintele Daniil de la Rar\u (Sandu Tudor), Caiete 2, Sfin]ita rug\ciune, Ed. Christiana, Bucuresti, 2000 P\rintele Daniil de la Rar\u (Sandu Tudor), Caiete 3, Taina Sfintei Cruci, Ed. Christiana, Bucuresti, 2001 P\rintele Daniil de la Rar\u (Sandu Tudor), Caiete 4, Ce e omul, Ed. Christiana, Bucure[ti, 2003

Referin]e bibliografice despre “Rugul Aprins”

Braga, Roman, “Rugul Aprins”, în Lumin\ lin\ Chelsea-Michigan, U.S.A., nr. 1-2/1991, pp. 117-129 *** Cuviosul Ioan cel Str\in. Din arhiva Rugului Aprins, Ed. Anastasia, Bucure[ti, 1999 (cu o postfa]\ de Arhim. Sofian Boghiu) *** Înv\]\turi duhovnice[ti. Comentarii la Imnul-Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului. Via]a Ieroschimonahului Sandu Tudor, edi]ie îngrijit\ de Ierodiaconul Cleopa, Ed. Panaghia - Sf. M\n\stire Rar\u Mironescu, Alexandru, Calea inimii. Eseuri [i dialoguri în duhul Rugului Aprins, Ed. Anastasia, Bucure[ti, 1998 (cu un cuvînt înainte de Virgil Cândea) Pl\m\deal\, Antonie, Rugul Aprins, Sibiu, 2002

Popescu, Florentin, Deten]ia [i sfâr[itul lui V. Voiculescu, Ed. Vestala, Bucure[ti, 2000 R\dulescu, Mihai, Rugul Aprins, Ed. Ramida, Bucure[ti,

2003

Scrima, André, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradi]ia r\s\ritean\, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996 (cu o prefa]\ de Andrei Ple[u) Daniil Sandu Tudor, Taina Rugului Aprins. Scrieri [i doc- umente inedite, Ed. Anastasia, Bucure[ti, 1999 Vasilache, Vasile, “Rugul Aprins: Cercul literar cultural de la M\n\stirea Antim din Bucure[ti”, în Calendarul “Credin]a”, Detroit, U.S.A., 1992, pp. 66-71

CAPITOLUL III

C\l\toria în Sfântul Munte Athos

- Lumea asta întreag\ dac\ se mai ]ine [i nu cade sub blesteme e fiindc\ se sprijin\ pe rug\ciunile Muntelui Sfânt. Pe când lumea st\ la adâncul nop]ii culcat\ în moliciunea patului, în dulcea]a somnului [i furii [i r\ii [i tâlharii blestem\]esc, [i desfrâna]ii se îndulcesc stricat din pofte spurcate, Muntele st\ treaz [i bate m\t\nii: cu oft\ri”. 45

Înc\ de la începutul activit\]ii sale literare (manifestate prin colaborarea la revista Gândirea), Sandu Tudor se afla în c\utarea unei crea]ii care s\ izvorasc\ din tr\irea duhovniceasc\. Era, prin urmare, în c\utarea surselor vii ale acestei tr\iri. Pentru c\ o crea]ie cre[tin\ f\r\ tr\ire este moart\, ba înc\ nici nu poate exista. Dumnezeu este Izvo- rul Crea]iei, a toat\ f\ptura, v\zut\ [i nev\zut\ [i, f\r\ Domnul în inima lui, omul nu poate fi creator, la rândul s\u. Pentru a putea lucra pentru al]ii, omul va lucra mai întâi pentru propria lui transformare, se va str\dui nu s\ schimbe lumea, ci s\ se sfin]easc\ pe sine, sfin]ind, astfel, [i lumea. Aceasta nu din vreo datorie, fie ea [i mântuitoare, ci dintr-o sete mai adânc\; dintr-un dor al inimii dup\ Dumnezeu, Creatorul [i Mântuitorul s\u. Întru aceasta, “Toate sunt minunate în iconomia lui Dumnezeu”. 46 C\l\toria lui Sandu Tudor pe drumul înduhovnicirii st\ sub semnul minunii. În momente cruciale din via]a sa, mâ- na lui Dumnezeu [i ajutorul Maicii Domnului l-au sprijinit [i l-au izb\vit, deschizându-i, în acela[i timp, inima spre

45 V, p.120 46 VI, p. 88

tr\irea inimii, întru mântuirea sufletului s\u. Fiindc\ [i cei chema]i, dar întârzia]i în p\cate, au nevoie de o chemare mai puternic\, de semne mai mari - pentru a-[i l\sa inima cu totul în voia Domnului. “Dumnezeu pe mine m-a ferit, m\rturisea el”. 47 {i iat\ ce povestea Stare]ul Daniil de la Rar\u fratelui George Ungureanu despre dou\ dintre aceste întâmpl\ri. Odat\, în timpul r\zboiului, când se afla într-o localitate din Ucraina, a sc\pat de la moarte prin minune dumne- zeiasc\. “Solda]ii îmi raportau mereu c\ sunt pedepsi]i pe nedrept de c\tre plutonier. Cercetând cazul, am constatat c\ solda]ii au dreptate [i l-am pedepsit pe plutonier. Acesta, îns\, s-a gândit, ca s\ scape de mine, s\ m\ împu[te pe geamul deschis al camerei mele, atunci când voi dormi.

Vina ar fi putut s\ cad\ pe partizanii ru[i

Seara când m-am a[ezat în pat, mi s-a p\rut c\ stau pe un mu[uroi cu furnici. Nu-mi aflam locul. O bun\ parte din noapte m-am zvârcolit cum nu mi se mai întâmplase niciodat\ în via]\. La o bucat\ de noapte, îmi vine în gând s\ mut patul în alt\ parte, poate m\ va prinde somnul. La câteva minute dup\ aceast\ mutare, pe când am închis ochii, pe geamul deschis al camerei mele a pornit o rafal\ de pistol automat, cu gloan]e trimise acolo unde mi-ar fi fost capul înainte de mutarea patului. Dac\ Dumnezeu nu mi-ar fi dat gândul ca s\ mut patul, a[ fi dormit acolo som-

nul de veci”. 48 De la prietenul s\u, Alexandru Mironescu, afl\m un detaliu esen]ial al acestei din urm\ întâmpl\ri: în camera lui Sandu Tudor se afla, pe un perete, icoana Rugului Aprins al Maicii

(

)

Domnului

Alt\ dat\, pe vremea când era director la ziarul Credin]a, Sandu Tudor [i-a descoperit pasiunea pentru zbor. Cu ba- nii încasa]i din vinderea revistei (care ap\rea într-un tiraj de 100.000 de exemplare), [i-a cump\rat o avionet\ cu

(icoan\ foarte frumoas\, plin\ de simboluri).

47 X, p. 33 48 I, p. 24

care se deplasa în provincie. (În acea vreme avionet\ per- sonal\ avea numai Regele Carol al II-lea.) “Într-o zi, pe când zburam, m-am îndreptat spre pista de aterizare, angajându-m\ într-o vril\, din care nu am mai putut redresa aparatul. V\zând c\ avioneta se pr\bu- [e[te, am strigat c\tre Dumnezeu: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie[te-m\ pe mine, p\c\tosul!” Am rugat pe Dumnezeu s\ m\ scape. Asta am cerut cu lacrimi în ochi, când veneam spre gura c\scat\ a mor]ii care m\ a[tepta jos. Iar Mântuitorul Iisus Hristos m-a auzit [i mi-a salvat via]a. Avioneta, în c\dere, s-a zdrobit de p\mânt. A fost o mare minune dumnezeiasc\ [i am sc\pat cu via]\. Mi-am mu[cat doar buza de jos, în timpul accidentului. Toate ziarele de pe globul p\mântesc au scris despre aceast\ minune.

Îns\ acest accident nu a pus cap\t aventurii mele avia- tice. A doua zi, m-am urcat într-un avion similar [i am re- luat zborul, iar la aterizare, am ref\cut complet situa]ia din ajun, aterizând cu bine. Aceasta este o tehnic\ adoptat\ de pilo]ii avansa]i, pentru a-[i elimina frica ce r\mâne în sub- con[tient, în urma accidentului”. 49

mântuitoare (dup\ cum sunt [i boli mântu-

itoare) care i-au încercat [i luminat credin]a. Atunci s-a hot\rât s\ vând\ întreaga sa avere [i cele dou\ case pe care le avea în Calea Victoriei, iar banii ob]inu]i s\-i doneze pentru construc]ia bisericilor [i îngrijirea s\racilor [i a bolnavilor. Cea mai mare parte a averii sale a fost folosit\ pentru lucr\rile de repara]ii de la M\n\stirea Antim, care fusese grav afectat\ de cutremurul din anul 1940. De la P\rintele Arhimandrit Sofian Boghiu, stare]ul Sfintei Mân\stiri Antim, afl\m c\ “Sandu Tudor [i-a vândut ma[ina perso- nal\ [i, cu banii ob]inu]i astfel, a contribuit substan]ial la restaurarea clopotni]ei, a trapezei, a st\re]iei [i a altor

Accidente

49 I, p.16

chilii m^n\stire[ti, amenajându-[i [i pentru sine o chilie, 50 în turnul clopotni]ei”.

Sandu Tudor a venit la M\n\stirea Antim dup\ c\l\toria în Sfântul Munte Athos. Dumnezeu îl c\uta [i-l încerca, ar\tându-i Puterea Sa d\t\- toare de via]\ - “Eu am venit ca [lumea - n. Ed.] via]\ s\ aib\

[i din bel[ug s’o aib\” (Ioan 10,10). Iar sufletul, astfel încercat,

s-a sim]it chemat, la rândul lui, s\-L caute pe Dumnezeu. În 1929, Sandu Tudor a ob]inut o burs\ pentru a vizita

Sfântul Munte [i a pornit în c\l\torie cu mare elan [i cu presim]irea minunii, dar [i împins de curiozitate gazet\- reasc\, de spiritul s\u cercet\tor, de intelectual cu îndoieli

[i prejudec\]i. O ziarist\ francez\ publicase câteva articole

def\im\toare la adresa c\lug\rilor din Sfântul Munte Athos, pretinzând c\ a vizitat Athosul, travestit\ în b\rbat. Sandu Tudor a plecat s\ cerceteze, pornind de la acest epi- sod, [i s\ afle care este via]a adev\rat\ a tr\itorilor din Sfântul Munte. C\ci Domnul îi aduce pe oameni c\tre Sine în chip ne[tiut, chiar pe c\ile vie]ii lor obi[nuite, El Singur cunoscând taina iconomiei Sale (dup\ cum spunea Cuvi- osul Ioan cel Str\in, p\rintele duhovnicesc de mai târziu al lui Sandu Tudor). Aici a descoperit duhul curat al ortodo- xiei care l-a transformat profund, atingându-i inima cu darul Rug\ciunii lui Iisus. În acea c\l\torie s-a încredin]at, o dat\ în plus, de Pur- tarea de grij\ a lui Dumnezeu, Care i-a scos în cale oameni s\-l c\l\uzeasc\, tocmai atunci când avea nevoie. Dumnezeu l-a cercetat, iar Maica Domnului i-a purtat de grij\, ca Una care avea s\-i fie Ocrotitoare [i Maic\ Duhovniceasc\. Sandu Tudor avea s\ vad\ ce limpede [i simpl\ este calea c\tre Dumnezeu, c\ci în ordinea Duhului, evenimentele se înl\n]uie dup\ o rânduial\, alta decât cea a logicii omene[ti. {i dac\ le tr\ie[ti atent [i treaz, te poart\ c\tre Cel care ]i le-a trimis anume.

50 IV, p. 147

Imn Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului Icos VI (fragment) (Trezvia)

“Fecioar\ [i Maica noastr\ Preacurat\ Tu e[ti într-adev\r trezvia, voin]a frun]ii, în mir adunate, ochiul cel dinl\untru deschis în rotundul z\rilor toate inima cu centrul învins de str\vezimea st\rilor curate. Tu e[ti cea mai dreapt\ luare aminte, care une[te în puterea agerimii, dincolo de cuvinte, într-un fulger al min]ii:

ascu]imea gândului de ghea]\, cu înfl\c\rarea iure[ului de via]\, suferin]a [i bucuria f\cute cruce, care pe în]elesul cel înalt îl aduce”. 51

Astfel, poetul, publicistul [i omul de lume Sandu Tudor, dar [i c\ut\torul Adev\rului care nu este din aceast\ lume, s-a g\sit, într-o zi a anului 1929, dup\ dou\ zile [i dou\ nop]i de c\l\torie, în Tesalonic. “Un ora[ str\in [i o lu- necare peste apele m\rii care bat malurile Calcidicei, iat\ ce m\ mai desparte de Muntele meu”. 52 În Tesalonic, în pia]a Bazilicei Sfânta Sofia, în cale îi ies dou\ fe]e biserice[ti, în care îi va cunoa[te pe p\rintele Brindu, preotul aromânilor din Tesalonic, [i pe Cuviosul p\rinte Elisei Schimonahul, oltean vie]uitor în Sfântul Munte Athos (acesta din urm\ venit prin rânduial\ dumnezeiasc\ în Tesalonic, pentru a-[i rezolva ni[te pro- bleme privind o mo[tenire a sa din România, care îl mai ]inea legat de familie, nel\sându-l în pacea schivniciei sa- le). Cei doi p\rin]i î[i asum\ firesc misiunea de trimi[i, ca

51 I, p. 67 52 V, p. 81

ni[te slujitori ai Domnului ce se aflau. “Maica Domnului te

- îi spune p\rintele Elisei Schimonahul. P\rintele

Brindu îl va ajuta s\ ob]in\ viza de la Guvernatorul Tesalonicului, pentru c\l\toria în Sfântul Munte, iar p\rin- tele Elisei îi va fi înso]itor [i pov\]uitor pe mare [i, mai ales, în Munte, pe tot parcursul [ederii sale. “Dumnezeu, care vâneaz\ suflete b\t\ioase, care au în

ele ceva din elanul Sfântului Apostol Pavel, i-a scos înainte

[p\rintele Elisei - n. Ed.] din catego-

ria “tr\istarilor”, care umbl\ din m\n\stire în m\n\stire, lucrând pentru mâncare [i haine”. 54 Acesta, v\zându-l pe Sandu Tudor îmbr\cat sumar, cu pantaloni scur]i, cu o c\ma[\ sport [i cu-n rucsac în spate, i-a spus: “Dac\ vrei s\ cuno[ti taina Muntelui Athos, pune-]i pantaloni lungi, las\-]i barba s\ creasc\ [i vino cu mine; dar s\ faci ceea ce fac [i eu. Mul]i vin ca dumneata, s\ vad\ bibliotecile, teza- urul sau Sfintele Moa[te [i se întorc acas\ necunoscând nimic. C\lug\rii nu descoper\ tainele vie]ii c\lug\re[ti, turi[tilor; aceia, cum vin, a[a se duc”. 55 {i a[a a f\cut, aflându-se prin voia lui Dumnezeu, ucenic, în locul turistului care venise. Cu adev\rat binecu- vântare de la Dumnezeu [i ajutor de la Maica Domnului:

un c\lug\r român (

ajut\”

53

)

câ]i dintre cei care ar vrea s\ se apropie de Dumnezeu nu au nevoie vital\ de c\l\uz\ duhovniceasc\, de îndrum\tor [i pov\]uitor care s\ le spun\ “numai” (!) atât: “Vino cu mine, dar s\ faci ceea ce fac [i eu!” {i mergeau cei doi din m\n\stire în m\n\stire, din schit în schit. Când intrau pe poarta unei m\n\stiri, f\ceau trei metanii mari, apoi alte trei metanii pe treptele bisericii. În Biseric\ se închinau [i s\rutau sfintele icoane, de la u[\ pân\ la Sfântul Altar, [i st\teau la Dumnezeie[tile Slujbe. La început - povestea P\rintele - f\cea metanii ca s\ par\ evlavios, dar [i din dorin]a adânc\ a inimii lui de a

53 V, p. 86

X, p. 31 55 X, p. 31

54

p\trunde taina vie]ii siha[trilor. {i, într-adev\r, cu fiecare metanie, ceva în el se schimba. C\lug\rii athoni]i ap\reau ca din p\mânt, îl binecuvân- tau [i se rugau pentru el, iar la timpul potrivit, i-au des- coperit taina liturghiei interioare, taina Rug\ciunii lui Iisus. Aici a înv\]at c\ dezv\luirile tainice ale mântuirii se ros- tesc în ghicitur\ [i c\ Duhul le acoper\ cu o anume sfial\, ca s\ nu le tulbure ging\[ia adev\rului. Aici a înv\]at smerenia, t\cerea [i r\bdarea. “Ai r\bdare, c\ dumneata po]i, dar toate la vremea lor. Ai r\bdare. O s\ afli dumnea- ta [i c\lug\ria cea adev\rat\, c\ nu de prisos ai venit pân\ aci, dar cu r\bdare [i cump\n\ sufleteasc\, cu tihn\, cu încredere [i îng\duin]\, c\ to]i suntem de ]\rân\ [i n\scu]i din pântec p\c\tos”.

56

*

Înc\ de pe mare, îl cople[e[te [i-l cheam\ sfin]enia Muntelui Neprih\nirii (gr. athous = nevinovat) [i vedenia - ascuns\ pentru ochii s\i, dar sim]it\ cu inima - a Icoanei Maicii Domnului, Preasfânta Acoperitoare a Muntelui Sfânt. “Maica noastr\ Preacurat\, Pururea Fecioar\, st\ acolo mai deasupra de muchia ascu]it\, pe v\zduhurile nepri- h\nite, într-un cearc\n blând de lumin\. Are mâinile des- f\cute ca dou\ aripi de har, a[a cum po]i s\ o prive[ti zugr\vit\ în orice icoan\ care înf\]i[eaz\ muntele Athonului”. 57 C\ci Muntele Sfânt al Athonului are hramul Sfintei Fecioare, pentru c\ la împ\r]irea lumii - pentru pro- pov\duirea Evangheliei Domnului - între ucenicii S\i, Maica Domnului a primit, ca parte apostolic\, Sfântul Munte.

56 V, p. 123-124 57 V, p. 103

“Aici în Munte se arat\ la tot sufletul care se roag\ sme- rit. Doar\ s\ nu râvne[ti din seme]ia sau în]elepciunea lu- measc\. Când te-a ajuns s\r\cia duhului, adic\ afli c\ în tine însu]i nu ai destul\ putere [i în]elepciune s\ pricepi cele mai presus, te rogi Maicii noastre duhovnice[ti s\-]i dea vederea [i în]elegerea cea de-a doua, din izvorul ei t\m\- duitor. Cu s\r\cia [i smerenia ta î]i faci pricin\ de bog\]ie c\tre fa]a Ei cea sfânt\, s\ câ[tigi milostenia, s\ ]i se arate [i s\ te umbreasc\ cu Acoper\mântul Ei cel sfânt”. 58

Spre pild\ s\-i fie, p\rintele schimonah Elisei i-a poves- tit cum, într-o bun\ zi, i s-a trezit mintea [i s-a v\zut pe sine (cârciumar bogat într-un ora[ din Oltenia), f\r\ chip, ca un burduf unsuros, mânjit de toate poftele [i p\catele. {i a[a de tare s-a speriat, c\ a fugit [i nu i s-a lini[tit duhul pân\ nu a ajuns în Sfântul Munte, s\ se îngrijeasc\ de p\catele sale. “O, grozav e când se înfrico[eaz\ omul de el însu[i. Nu e groaz\ mai mare”. 59 {i îi mai spunea p\rintele Elisei, spre luare-aminte [i spre medita]ie: “Acolo în lume, orice ai face [i orice ai fi, la urma urmelor r\mâi numai o burt\ tivit\ cu din]i [i cu mintea chinuit\ de foame [i setea tuturor poftelor trupu-

În ora[e, oamenii nu mai au deloc chipuri, sunt

lui! (

f\r\ obraze. Chipul lui Dumnezeu e întunecat, e nimicit în fiecare. Fa]a oricui e o oglind\ spart\ în care nu vezi nimic, numai ceva întunecat, posomorât [i speriat. Alearg\ cu to]ii în toate p\r]ile, buimaci ca ni[te f\pturi trezite cu somnul neispr\vit. Oamenii [i-au pierdut oglinda chipului”. 60 B\trânul schimonah a pus atunci mâna pe um\rul lui Sandu Tudor [i l-a privit în a[a fel încât tot adev\rul vor- belor a pornit din adâncul inimii sale [i o lumin\ dum- nezeiasc\ a ]â[nit din tot chipul s\u alb. A fost îns\ [i încercat de ispite, nu doar atât de minunat înt\rit. Ispitit tocmai în sl\biciunile lui - în curiozitatea de

)

58 V, p, 103-104 59 V, p. 91

60 V, p. 94

gazetar [i prejudec\]ile de intelectual. Pe puntea vasului cu care c\l\torea spre Sfântul Munte, vr\jma[ul diavol a f\cut

ca Sandu Tudor s\-l întâlneasc\ pe negustorul grec Alecos Papaiani (care stabilea toate leg\turile comerciale între Sfântul Munte [i Tesalonic). Acesta, v\zându-l om de lume, c\uta s\-l sminteasc\, înf\]i[ându-i dezinvolt, cinic [i sigur

pe

s\lb\ticia” 61 tr\itorilor Athonului.

sine, ceea ce lui i se p\rea a fi “s\r\cia, murd\ria,

Sandu Tudor a r\spuns sincer, din dorin]a de bine a ini-

mii lui [i din dorul de a afla izvorul viu de via]\ adev\rat\ -

în Domnul - din Sfântul Munte. Un r\spuns care anula deja, prin duritatea [i hot\rârea lui, valorile lumii dinspre care

venea, pe atunci, Sandu Tudor. Dar care reflect\ la fel de bine [i ast\zi triste]ea [i sl\birea duhovniceasc\ a civiliza]iei materialiste a Apusului, construit\ cu atâta efort, dar care nu face altceva decât s\ consume, s\ m\nânce permanent (va-

lori, resurse,

îns\[i, distrugându-[i, în cele din urm\, taina. Iar o civiliza- ]ie care distruge taina este o civiliza]ie pierz\toare de suflete.

). E prea

cunoscut, prea lesnicios, tr\ie[te sub lumina felinarului ro[u al tuturor libert\]ilor, tuturor egalit\]ilor [i fraterni-

t\]ilor. Totul se vinde, totul se cump\r\. Nimic nu se afl\ secret, nici sufletele, nici casele, nici p\durile, nici chiar mun]ii. A n\p\dit civiliza]ia de turism [i americanism. Oriunde, o înlesnire, o întâlnire, o c\l\uz\ care descrie am\nuntul, un hotel în care orele trenurilor, albumul cu fotografii afi[ate [i o aventur\ potrivit\, toate te primesc [i [tiu mai dinainte c\ ai s\ vii. Chiar de a[ voi s\ fac numai o c\l\torie de pl\cere, tot înspre aceste p\r]i de lume a[ alerga. Nu m\ poate mul]\mi decât o ]ar\ s\rac\ cu pus- tiuri [i nop]i înalte [i singur\tate cum e Athosul”. 62 Cu tot r\spunsul acesta, Sandu Tudor s-a tulburat, i s-a umbrit entuziasmul.

O civiliza]ie care se devoreaz\ pe sine

).

“Apusul nu are farmec tocmai pentru c\ e a[a (

61 V, p. 94 62 V, p. 95

Dar c\l\uza lui, p\rintele schimonah Elisei, era acolo, cu blânde]e [i în]elepciune duhovniceasc\ [i nu l-a l\sat s\rac de sfatul cel bun [i de înt\rire. I-a povestit cum negustorul grec era bine cunoscut la Athos. Tat\l s\u profitase [i el de pe urma tr\itorilor din Sfântul Munte [i îi vorbise de r\u. Maica Domnului s-a sup\rat pe el [i, într-o zi, diavolul i-a

luat min]ile [i s-a aruncat în pr\pastie, de la fereastra unei m\n\stiri. “- Nu te scârbi. Culege ca albinele din flori ce e bun”. 63 Sandu Tudor l-a întrebat apoi pe p\rintele Elisei, “dez-

gustat, dezam\git, cu îndoiala în suflet”

“- De ce tocmai aici în locul acesta sfânt atâta nemerni-

cie [i atâta triste]e?”

“- Nu te sminti, fiule, î]i zic. Numai p\rere este. Cu

Vii din lume în Munte, vrei

Acolo unde e via]\

ochii lume[ti a[a se arat\. (

s\ înve]i aici bucurii noi. Fii vârtos! (

adev\rat\ e [i umbr\ [i durere. {i cântecul verde al prim\- verii, s\ nu te în[eli, tot durere este. Cu câte ]ipete de mam\ se trude[te p\mântul s\ nasc\ din pântecul lui uscat

[i negru un sfârc pl\pând de iarb\. Ale[ii Domnului veghea-

z\ ascultând cu ascu]imile auzului neprih\nit [i se înfioar\ pân\ la lacrimi [i sfâ[iere, ghicind înapoia tuturor minunilor vii ale

lumii tot o r\stignire, tot un mormânt, tot o triste]e, dar nu

) cu nebuna

hulesc, ci se închin\ [i se roag\ întru izb\vire (

n\dejde a auzirii pa[ilor Celui ce va porni într-o zi peste

veacurile de apoi s\ pun\ cap\t marii dureri a neamului ome- nesc. S\ nu te scârbe[ti! Împotriva n\dejdii s\-]i fie n\dejdea, dup\ Scriptur\, asta e taina Duhului care

biruie[te [i moartea. (

Unde e lumin\ mare, mai neagr\

e [i umbra”. 65 {i i-a mai spus, spre luare-aminte [i înv\]\tur\, c\ Biserica Ortodox\ este în mare lupt\ cu p\catele [i cu moartea. Dar de fiecare dat\ este biruitoare

64

:

).

).

)

[i cânt\ “Hristos a înviat”!

63 V, p. 96

64 V, p. 96 65 V, p. 97-98

A[a c\ mare [i înfrico[at\ este lupta celor ce s-au f\g\duit pe sine s\ slujeasc\ numai Domnului. “Aici în

Muntele Sfânt vin s\ ispiteasc\ cei mai iscusi]i draci, fiindc\ ei n\zuiesc mai vârtos pe sfin]i s\-i câ[tige, nu pe ceilal]i care sunt ei în[i[i draci cu chip de om. {i [diavolii din Sfântul Munte - n. Ed.] nu sunt de cei de toat\ mâna cum [tie lumea, cu coad\ [i corn, ci frumo[i, îmbr\ca]i asemenea îngerilor de lumin\ [i tare vicleni [i iscusi]i, cu greu îi po]i cunoa[te”. 66 R\spuns limpede la smintelile celor ce voiau s\ pone- greasc\ via]a nevoitorilor din Sfântul Munte. Dar mai mult decât atât, adânc\ înv\]\tur\ despre mântuire [i despre sfin]enie, în cuvintele p\rintelui Elisei. Athosul cucere[te pe vecie inima omului! Vedenia vie a Sfântului Munte, în zorii dimine]ii, cur\]\ cu sfin]enia sa toate îndoielile potrivnice din inima pelerinului Sandu

Tudor: “Muntele acesta tr\ie[te, e viu”!

buie demonstrat\, inima o recunoa[te precis [i i se închin\ (dac\ nu e cu totul împietrit\): “Simt peste orice îndoieli c\ am ajuns în ]ara sfin]eniei”. 68 Sfin]enia, acest fapt nea[tep- tat, minune a lumii l\untrice, se împline[te în marmura vio- let\ a Muntelui înaintea mea. Vedenie de frumuse]e cereas- c\, urcat peste lini[tea dimine]ii ca un herb al tainelor”. 69 Sfin]enia îl umile[te cu simplitatea ei. În fa]a sfin]eniei, a[a cum tuturor ni se cere s\ fim, Sandu Tudor ar vrea s\ fie copil - râvne[te la libertatea [i firescul unor pelerini ru[i, pe care îi vede cum “pun m\t\nii [i se închin\ Muntelui f\r\ s\ le pese de nimeni din preajm\”. 70 Recunoa[te c\ mândria îl opre[te, îi fur\ bucuria de a face [i el acela[i lucru: “A[ voi s\ fac [i eu ca un copil nevinovat cu rugile dumnezeie[ti. Dar bestia civilizat\ din mine m\ împietre[te locului”.

Sfin]enia nu tre-

67

71

66 V, p. 98 67 V, p. 105 68 V, p. 100 69 V, p. 100 70 V, p. 100
71

V, p. 100

Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului Icos VI (fragment) (Trezvia)

“Dar trezvia aceasta este trezvie de prunc, clar\ cheie de adânc

cu

repezi[ iute [i str\in

ce

cu nimic nu clinte[te sufletul t\u cel plin.

Ci

dimpotriv\ î]i d\ sfînta marea simplicitate,

de

care pururea noi ne uimim

[i fa]\ de care pe cît se poate, ne plec\m ”

cu

întreaga suflare s\-]i cînt\m:

72

Odat\ cu primirea Vedeniei Muntelui, ceva începe (deja) s\ se schimbe în el. Sfin]enia lucreaz\, îi deschide inima, o face mai cuprinz\toare, îi mut\ limitele. “Am sim]\mântul c\ am prins în mine un adev\r, marele adev\r al vedeniei. Acest adev\r viu a purtat prin pustiuri pe to]i înainte-v\z\torii [i sfin]ii, pe care l-au m\rturisit de-a lun- gul lumii. Dar mai ales El, cel mai mare din to]i trimi[ii, Sfântul, nu ne-a adus [i nu a purtat în inima Sa de foc cea mai dumnezeiasc\ [i mai biruitoare vedenie care s-a v\zut pe p\mântul acesta? Acesta e marele dar al S\u. Uria[a vedenie a unei lumi noi, în care nu va mai p\c\tui nimeni, în care dragostea va str\luci des\vâr[it, în care umbra mor]ii se va nimici. O! ~ndr\zneala de foc a vedeniei Lui, Sfântul Ierusalim Ceresc!73 Cuvinte pline de dar dumnezeiesc, care deschid, în chip minunat, inima lui Sandu Tudor - spre chemarea de m\rturisitor al lui Hristos.

72 III, p. 44 73 V, p. 195-106

Ihtis

“Ca o dulcea]\ minunat\ de psalm, dragostea lui Dumnezeu ne împresoar\. Ca o cântare îmb\ls\mat\, de peste tot bucuria vie]ii ne înf\[oar\. [i inimile noastre înseto[ate sorb din adânca înfiorare, ca pe[tii în apele afundate, muzica binecuvânt\rii Sale”. 74

30 mai 1953, Sih\stria

Acolo a descoperit, b\tând cu pasul, geografia spiritual\ a Sfântului Munte, relieful duhovnicesc, anume creat pen- tru nevoin]a sfin]i]ilor tr\itori de Însu[i Sfântul Duh. Urcu[ul prin Sfântul Munte se dovede[te a fi, astfel, un canon al pasului - care apleac\ [i inima s\ se închine, s\ bat\ metanie, s\ se roage. “Maica Domnului, Împ\r\teasa acestei gr\dini a tuturor canoanelor [i canonirilor tainice, face ca întotdeauna sub binecuvântarea ei drumurile s\ se n\ruiasc\, s\ cad\ în

paragin\, s\ se în\spreasc\ [i s\ se s\lb\ticeasc\. Cine ( ) r\zbate cu adev\rat muntele, cunoa[te bine aceast\ aspr\

binecuvântare a Maicii Domnului. (

Domnului nu se poate (

Gr\dina Maicii

)

)

vedea în goan\, în pas tineresc,

75

ci cu anevoie [i cu m\tanie trebuie s\ o m\sori”. Sandu Tudor a stat în Sfântul Munte Athos timp de opt luni, în care a sih\strit [i cu P\rintele Antipa Dinescu (re-

tras din st\re]ia Schitului românesc Prodromul într-o chi- lie pe malul M\rii Egee - dup\ m\rturia P\rintelui stare] Petroniu T\nase). Chipul P\rintelui Antipa a r\mas viu înscris în memoria inimii lui Sandu Tudor, cu frumuse]e [i dulcea]\ de icoan\

74 IV, p. 47 75 V, p. 118

bizantin\ veche: “P\rintele Antipa e o namil\ blând\ de c\lug\r, poart\ o fa]\ de sihastru adev\rat, lung\ [i adân-

cit\, cu privirile fugite în orbite, cu r\sfirare spumoas\ de

La început fa]a

aceasta neobi[nuit\ [i stins\ nu spune totu[i nim\nui nimic. Nu ai în fa]a ta decât o lini[te g\lbuie, culoare de

pace str\vezie, cum e chihlimbarul galben stins”. 76

Lungile lor convorbiri duhovnice[ti erau cu grij\ notate

[i p\strate în manuscrise de Sandu Tudor care, mai târziu,

pe vremea Antimului, avea s\ le împ\rt\[easc\, generos, prietenilor. Astfel, P\rintele André Scrima îl re]ine pe P\rintele Antipa ca pe o “figur\ de în\l]imi”. În special st\ruie în aten]ia noastr\ o not\ a P\rintelui Scrima din cartea Timpul Rugului Aprins, care dezv\luie o m\rturie uimitoare [i de mare pre]: cuvântul vizionar al

P\rintelui Antipa despre soarta anatemei din 1054 (care pecetluia ruptura dintre Orient [i Occident, dintre ortodo- xie [i catolicism). Vom cita cuvintele Arhimandritului André Scrima, cel care a fost ambasador al Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol la Vatican [i a avut un rol important la ridicarea anatemei dintre Biserica Ortodox\ [i cea Catolic\, în anul 1965): “Întrebat de Sandu Tudor cum ar trebui primit

[i în]eles acest eveniment d\râm\tor pentru istoria cre[tinis-

mului, p\rintele Antipa a r\spuns: “Pân\ ce vremea anate- mei aruncate asupra ta de fratele t\u va trece, te vei uita pe

tine însu]i, te vei r\stigni pentru el, vei suferi în ceea ce ai tu mai bun - astfel ca, la sfâr[it, lumina de neînchipuit a Învierii

s\ str\luceasc\ din nou pentru unul [i pentru cel\lalt.” (

) În

noiembrie 1965, comisia teologic\ mixt\ ortodox\ - catolic\, lucrând confiden]ial la Istanbul, a condus la anularea anate- mei (prima “Cortin\ de Fier” din istoria spiritului european), so- lemn proclamat\ dup\ aceea, de capii celor dou\ Biserici” 78 (Patriarhul ecumenic Athenagoras [i Papa Paul al VI-lea).

barb\ curat\, alb\ [i lung\ [i r\sfirat\. (

)

77

76 V, p. 119-120

XII, p. 124 78 XII, p. 125

77

P\rintele Antipa i-a tâlcuit lui Sandu Tudor în]elesul tainic al Muntelui Sfânt:

) Î]i

spun: marea [ov\ire, sfânta [i marea sl\biciune c\lug\reas- c\, ce se adun\ toat\ ca o singur\ [i tare rug\ciune, stâlpul cel tare care ]ine p\mântul pe apa cerului, la picioarele Maicii Domnului. Lumea asta întreag\, dac\ se mai ]ine [i nu cade sub blesteme, e fiindc\ se sprijin\ pe rug\ciunile Muntelui Sfânt. Pe când lumea st\ în adâncul nop]ii, culcat\ în moli- ciunea patului, în dulcea]a somnului [i furii [i r\ii [i tâlharii blestem\]esc, [i desfrâna]ii se îndulcesc stricat din poftele spurcate, Muntele st\ treaz [i bate m\t\nii: cu oft\ri”. Într-o noapte, la ora dou\, când în Sfântul Munte încep slujbele, Sandu Tudor se afla la Schitul Sfânta Ana, împreun\ cu Stare]ul Schitului. Când, într-un moment, Muntele a înce- put s\ vuiasc\ [i s\ se clatine - sunau clopotele [i b\tea toaca de Utrenie în toate v\ile [i v\g\unile, la M^n\stiri, Schituri [i Chilii. Anume ca peisajul duhovnicesc s\ ating\ sensibilitatea poetului - pe cerul senin veghea o lun\ plin\, argintie, marea era lini[tit\ [i se mai auzea doar cântecul p\s\rilor. Din inima lui, cople[it\ de v\paia Duhului Sfânt, izvorau lacrimi duhovnice[ti. Acum, întrebarea p\rintelui stare] vine ca o sabie ascu]it\, de duh, ca s\-i lumineze sensul prefacerii pe care deja o sim]ise în el: “Frate Sandule, ce f\ceai dumneata în lume, la ora aceasta din noapte?” 80 O via]\ întreag\ trecut\ f\r\ rug\ciune i s-a perindat (iute) prin minte; umbre ale trecutului, ca ni[te viziuni demonice: Cap[a, cluburi de noapte, cabarete pariziene, [edin]e literare, petreceri P\rintele Stare] nu l-a l\sat f\r\ r\spuns; de[i r\spunsul definitiv avea s\-l dea tainic, îns\[i inima lui: “Noi, cei din Athos, avem o credin]\: dac\ mai ]ine Dumnezeu lumea, este pen- tru c\, la miezul nop]ii, c\lug\rii se roag\”. 81

“- M\ întrebi tâlcul pe care-l are Muntele Sfânt? (

79

79 V, p. 120

X, p. 35 81 X, p. 35

80

Acesta a fost momentul unei schimb\ri profunde, totale [i definitive, în via]a poetului Sandu Tudor.

*

În Sfântul Munte a înv\]at nevoin]ele pustnice[ti [i Rug\ciunea Inimii de la sihastrul Iosif. Aici a cunoscut nec- tarul cel dulce al rug\ciunii curate [i smerite a inimii.

Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului (Maica Domnului, me[te[ugul, tehnica unic\ a isihiei) Icos IX

Preasfânt\ Fecioar\ Atotfolositoare, Tu e[ti mai înalt - str\v\z\toare decât tot vârful Mun]ilor Cere[ti

[i cuno[ti [i tot chipul rânduielilor suprafire[ti

pentru schimbarea la fa]\ cea izb\vitoare. Tu e[ti m\iestria, e[ti me[te[ugul, h\rnicia

[i toat\ sfânta migal\ omeneasc\,

care la un loc ne face stihia, prielnic\ s\ ne mântuiasc\. {i pentru care gura noastr\ st\ruie atâta s\ te prosl\veasc\:

Bucur\-te, încuviin]at\ cuno[tin]\ a sfin]eniei la am\nunt; Bucur\-te, sofianic\ [tiin]\ a lucr\rii prin l\untric cuvânt; Bucur\-te, dumnezeiasc\ îndulcire a Numelui, ca mirul v\rsat; Bucur\-te, monahiceasc\ iscusire în cântecul de lacrimi udat; Bucur\-te, m\sur\ de pic\tur\ pentru o serafimic\ pruncie; Bucur\-te, asprimea cea de aur, de pe rogojina din pustie;

Bucur\-te, cununa de litanii din nodul m\t\niilor de p\r; Bucur\-te, izvod de sc\unel, pentru isihia rug\toare; Bucur\-te, zborul palmelor, la r\pirea celor ce se roag\ în picioare; Bucur\-te, surâs de engolpion, pentru a inimii usc\ciune; Bucur\-te, Mireas\ urzitoare de nesfâr[it\ rug\ciune! 82

Întors în ]ar\, Sandu Tudor se dedic\ studiilor filocalice, dar este interesat nu doar de lectur\, ci de punerea lor în practic\. (Descoper\ documente despre pustnicii din Carpa]i, relevând în Dieta [testamentul - n. Ed] Stare]ului Gheorghe de la Cernica, specificul isihasmului românesc.) “Pentru Sandu Tudor începe acum reconsiderarea întregii culturi umane [i a procesului intelectual care, având alte puncte de referin]\ decât Dumnezeul din om, devin nu numai superficiale, ci chiar demonice”. 83 Convertirea profund\ c\tre rug\ciune [i c\lug\rie a lui Sandu Tudor s-a petrecut în timpul [ederii sale în Sfântul Munte. Când s-a întors de acolo, era deja hot\rât s\ p\r\seasc\ lumea cea de[art\ [i s\ se c\lug\reasc\, urmând chem\rii Domnului. Din binecuvântarea haric\ a acelor zile, inspira]ia poe- tului Sandu Tudor a rodit poeme [i rug\ciuni închinate Maicii Domnului.

Pentru marea noapte a Fecioarei

“Bucur\-te, Sear\ a dorului deplin. Inima, smerit ]i-a-ntrez\rit [i cânt\ înargintatu-]i chip de r\sur\ sfânt\, înflorit cu cearc\n de inel virgin. Moart\-i frumuse]ea florilor de lut, de rugin\ fa]a podoabelor lume[ti.

82 I, p. 71-72 83 X, p. 35

Numai Tu, Chivotul nestric\ciunii e[ti, de-ai cuprins în Tine pre Cel-ne-nc\put Îmi jertfesc lumina ochilor mei ]ie, ca s\ trec l\untric sub cer înnoptat, s\-]i privesc în cuget chipul ne-ntinat a[teptând doritul basm ce va s\ fie. Peste seara min]ii pecetia Ta, limpede, unic\ [i covâr[itoare, îmi st\ sus în cre[tet, c\l\uzitoare, în logodn\ - albastr\ de stea logostea. Mân\-m\ de-a pururi din surâsu-]i lin, prin veacul viclean [i de împietrire, la sorocul vie]ii, un orb de uimire, s\ ating în praguri biblicul Amin”. 84

84 V, p. 130

CAPITOLUL IV

Mi[carea “Rugul Aprins”

Pentru mine, pentru neamul meu, cred c\ e mai rodnic\ cunoa[terea Athosului decât orice loc din Apus”. 85

Din vremea c\l\toriei în Sfântul Munte, Sandu Tudor avea în inim\ convingerea c\ neamul s\u poate fi salvat de o transformare duhovniceasc\ profund\, prin tr\irea cre- din]ei [i a rug\ciunii, prin refacerea leg\turii între om [i Dumnezeu - “Marea leg\tur\ a credin]ei, a sfin]eniei”. 86 Aceasta însemna, în viziunea sa, revigorarea în profun- zime a r\d\cinilor unui neam. Care, de altfel, avea ([i are mereu) surse duhovnice[ti autentice, pornite chiar de la Izvorul Cel Mântuitor [i d\t\tor de via]\. Ace[tia sunt to]i c\lug\rii isiha[ti [i pustnicii români care s-au nevoit [i se nevoiesc prin aceste binecuvântate locuri [i care, prin vie- ]uirea lor sfin]it\ [i prin rug\ciune, au dat s\n\tate sufletu- lui neamului [i au deschis în tain\ calea cre[terii duhov- nice[ti a unui întreg popor, peste tot timpul care va veni.

*

Sandu Tudor revine în ]ar\ cunoscând din experien]\ lucrarea Rug\ciunii lui Iisus. Inima lui vede acum c\ pro- cesul intelectual [i cultura uman\ în ansamblul ei, dac\ au alte puncte de referin]\ în afar\ de Dumnezeu din om, devin superficialitate [i chiar satanism. În Sfântul Munte a în]eles scriitorul Sandu Tudor c\ eul nostru este infinit [i c\ în centrul existen]ial al fiin]ei noas-

85 V, p. 94 86 V, p. 100-101

tre, pe care c\lug\rii îl numesc “Inima” în sensul adânc, exist\ Dumnezeu [i c\ Dumnezeu este pecetea personali- t\]ii noastre. Din anul 1945, începe s\ frecventeze M\n\stirea Antim, punând în practic\ multe dintre înv\]\turile primite de la pustnicii din Sfântul Munte Athos. Una dintre aceste înv\]\turi îl preocupa cel mai mult; aceea a rug\ciunii neîncetate a “Rugului Aprins”, care arde [i nu se mistuie.

*

În acei ani de dup\ ocupa]ia ruseasc\ (între armisti]iu [i

primul guvern comunist, instalat odat\ cu plecarea rege- lui, la 30 decembrie 1947, comunismul î[i începuse deja lucrarea diabolic\ de r\sturnare a valorilor, de încurajare

a imoralit\]ii, c\reia îi d\duse numele de libertate, pentru

a contorsiona via]a sufleteasc\ a tinerilor (ei erau cei care

trebuiau “câ[tiga]i”, pentru ca prin ei s\ corup\ întreg viitorul duhovnicesc [i spiritual al neamului). Comuni[tii numeau burgheze valorile cre[tine, pe care voiau s\ le dis- trug\. P\rintele Roman Braga î[i aminte[te de acest proces ca despre “drama ucig\toarelor transform\ri”. 87 “Pe strad\ [i în via]a de toate zilele era un zbucium [i un efort din partea unor puteri vr\jma[e s\ schimbe tot ce era vechi, a[ezat, frumos, statornic, s\-l schimbe cu moda nou\”. 88 În acest context, chiar dac\ fatal, multe con[tiin]e au fost nivelate, un grup de oameni “investi]i cu sacerdo]iul con[tiin]ei” 89 (monahi [i mireni, intelectuali [i oameni de cultur\) s-au întâlnit prin voia lui Dumnezeu, în c\utarea comun\ a izvorului libert\]ii adev\rate, Cel din Care, dac\ bei, nu mai însetezi în veac. La M^n\stirea Antim din Bucure[ti (M\n\stirea Tuturor Sfin]ilor) începuser\ s\ vin\, înc\ din 1945, intelectuali

87 X, p. 28

XIII, p. 92 89 XII, p. 163

88

(maturi [i foarte tineri) în c\utare de sens, o c\utare inevitabil acutizat\ (dar nu condi]ionat\) de context. Ca ni[te pelerini, ei nu puteau c\l\tori decât spre locul concentrat de sfin]enie care este M^n\stirea. M^n\stirea ca o alt\ lume, ca o sensi- bil\ prefigurare a Patriei Cere[ti, în care via]a are din temelie alte ritmuri [i se înscrie pe alte coordonate, de Duh. M^n\s- tirea Antim este ctitorie a Mitropolitului Antim Ivireanul - monahul Antim din Iviria (Georgia de ast\zi), trecut la cele ve[nice prin moarte de martir, în anul 1716, canonizat de Biserica Ortodox\ [i s\rb\torit pe data de 27 septembrie. Astfel s-a format, discret [i firesc, un grup de monahi, între care P\rintele Sofian Boghiu, P\rintele Benedict Ghiu[, P\rintele Petroniu T\nase, P\rintele Felix Dubneac, P\rin- tele Antonie Pl\m\deal\, P\rintele Adrian F\ge]eanu, P\- rintele Roman Braga, fratele Andrei Scrima [i un grup de mireni care frecventau Antimul: scriitorul [i publicistul Sandu Tudor, medicul [i poetul Vasile Voiculescu, profe- sorul [i scriitorul Alexandru (Codin) Mironescu, [i fiul s\u {erban, omul de cultur\ Paul Sterian, doctorul Gheorghe Dabija. În timp, grupul se va închega [i va purta numele Rugului Aprins. De la bun început, se cuvine s\ situ\m Rugul Aprins în orizontul de în]elegere limpede c\ruia îi apar]ine “”Rugul Aprins” nu e o inven]ie literar-politic\: el vine din orizon- tul originar al Revela]iei. Mai mult chiar, în conformitate cu textul [i tradi]ia scripturar\ îns\[i, “Rugul Aprins” are calitatea unui semn originant [i, ca atare, el e cel care deschide acest orizont.” 90 Prin urmare, Rugul Aprins al Maicii Domnului cheam\ asupra sa a]intirea privirii c\l\torului duhovnicesc. Lui Moise i se arat\, i se reveleaz\ mai întâi, abia dup\ aceea el dore[te s\ se apropie de Rug. “În vremea aceea, Moise p\[tea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul s\u. {i dep\rtându-se odat\ cu turma în pustie, a ajuns pân\ la muntele lui Dumnezeu, la Horeb;

90 XII, p. 145-146

iar acolo i S-a ar\tat Îngerul Domnului într-o par\ de foc, ce ie[ea dintr-un rug; [i a v\zut c\ rugul ardea, dar nu se

mistuia. Atunci Moise [i-a zis: “M\ duc s\ v\d aceast\ ar\tare minunat\: c\ rugul nu se mistuie[te”.” (Ie[irea, 3; 1-3) Nu se poate cineva apropia de Rugul Aprins dac\ nu a fost mai întâi chemat. Aceasta nu pentru c\ doar unii din- tre noi am fost chema]i, c\ci este scris c\ to]i avem chemare de sfin]i, c\ to]i suntem chema]i la des\vâr[ire, ci pentru c\ Dumnezeu este Cel ce iube[te mai întâi. {i El

este Cel ce cheam\: “

Dumnezeu, ci pentru c\ El ne-a iubit pe noi” (1 Ioan 4, 10).

nu pentru c\ noi am iubit pe

[i se împline[te

prin darul lui Dumnezeu.” 91 Omul doar r\spunde (dac\ se învrednice[te de aceasta). Rugul Aprins este un fapt biblic. Fugit din Egipt [i ajuns în zona Muntelui Sinai, Proorocul Moisi umbla cu turma în pustie, în amurg. Trecea gânditor pe lâng\ Rug, în t\cerea [i singur\tatea

pustiului. (

a trecut de Rug [i abia dup\ aceea [i-a dat

seama de vederea cea neobi[nuit\ pe care o întâlnise. Trezit deodat\, [i-a spus: s\ m\ întorc s\ v\d cum se face c\ Rugul arde [i nu se mistuie. F\r\ s\-[i dea bine seama, se întoarce aproape f\r\ voia sa, atras nu de vreo curiozitate, ci de ceva înc\ mai mult, uimit [i chemat f\r\ cuvânt, parc\ l\untric strigat în afar\. ( )

Moisi [i-a dat seama c\ era o lumin\ neobi[nuit\, suprafireasc\, care nu putea veni de la soare, c\ci el era apus, nici de la stele, c\ci ele nu erau înc\ r\s\rite. O lumin\ str\lucitoare în amurg, o lumin\ care venea dinl\untru, o lumin\ interioar\, o lumin\ duhovniceasc\, dumnezeiasc\.

“Pe calea spiritual\, totul începe (

)

)

Rugul care ardea [i nu se mistuia. (

)

Un foc care nu

consum\, ci întrege[te. ( ) Rugul în care Moisi a v\zut focul lui Dumnezeu e un arbust spinos de pustie între mur\ [i m\ce[ - lat. rubus.” 92

91 XII, p. 170 92 V, p. 61-62

“Acest rug este simbolul Maicii Domnului. De[i foc ceresc este Iisus Hristos, Maica Domnului a r\mas nears\, neatins\, îns\ îndumnezeit\ prin Pruncul Sfânt. Pentru noi, care dup\ 1945, ne-am ales acest patron sfânt al întâlnirilor la M\n\stirea Antim, Rugul Aprins era [i simbolul rug\ciunii neîncetate. Cine se roag\ neîncetat se aseam\n\ cu acel rug care ardea [i nu se mistuia. Suntem mereu uni]i cu focul lui Dumnezeu, aceast\ vâlv\taie de lumin\ [i de putere, iar cu cât ardem mai mult, cu atât devenim mai lumino[i [i mai aproape de Dumnezeu. Acesta este un alt în]eles al Rugului Aprins”. 93

Imnul Acatist, Icos I (Ipostasul rug\ciunii, Sfânta Fecioar\) (fragment)

“Cincizeci de veacuri s\-mplineasc\, prin Avraam [i prin David, spi]a ta prooroceasc\ cerurile au obosit, cu lacrimi [i plec\ciune h\r\zind neprih\nit trupul T\u din rug\ciune, Vajnic rug nemistuit. Focul Sfânt în Tine cânt\ ca-ntr-o floare de sl\vire, Firea prin Tine cuvânt\ dorul ei de izb\vire.” 94

*

Întorcându-ne la Antimul istoric, “nimeni nu poate vor- bi despre “Mi[carea Rugului Aprins” f\r\ s\ înceap\ cu Sandu Tudor care a ini]iat-o”, “acela care de la primul început, a însufle]it [i a c\l\uzit, în felul lui inimitabil,

93 XIII, p. 89 94 I, p. 60

c\ut\rile [i a[teptarea celor care descopereau Antimul”. 95 El a fost ini]iatorul [i catalizatorul plin de energie al aces- tor întâlniri (dup\ ce Dumnezeu i-a adus împreun\ pe cei care aveau s\ participe la acel timp de gra]ie, care ie[ea din istorie. Nu întâmpl\tor, P\rintele André Scrima î[i nu- me[te cartea, în care m\rturise[te despre experien]a vie a Antimului, Timpul Rugului Aprins. Un timp care a început în istorie, dar se continu\ dincolo de ea [i chiar dincolo de moarte, pentru unii dintre participan]i ( Sandu Tudor a adus cu sine, împ\rt\[indu-le celorlal]i, dou\ calit\]i importante: “darul de organizator inventiv [i tenace”, 96 pe de o parte, [i pe de alt\ parte, “pasiunea “po-

etic\” (

teapt\, ascuns, s\ ias\ la lumin\”.

cel care a dat interpretarea Rugului Aprins care ardea [i nu se mistuia, ca simbol al rug\ciunii neîncetate a lui Iisus. Pentru c\, în aceast\ rug\ciune, cu cât se pronun]\ mai des, mai atent [i cu poc\in]\ numele lui Iisus, cu Harul lui Dumnezeu, rug\ciunea coboar\ în inima noastr\, în acel cen- tru al fiin]ei noastre duhovnice[ti [i o aprinde cu acel foc ima- terial (Luca 12, 49) asemenea celui din Rugul Aprins [i celui pe care l-au sim]it Sfin]ii Apostoli Luca [i Cleopa la Emaus. Dup\ ce Mântuitorul Iisus Hristos le-a binecuvântat pâinea [i apoi s-a f\cut nev\zut de la ei, Sfin]ii Apostoli, uimi]i, se între- bau între ei: “Oare nu ardea-ntru noi inima noastr\ când ne vorbea pe cale [i-n timp ce ne tâlcuia Scripturile?” (Luca 24, 32)

Tot Sandu Tudor este

)

de c\utare sub, [i peste eviden]e, a ceea ce a[-

97

Imnul Acatist Condac IX

“Doamne, Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel blând! Sunt [i eu din neamul Preacuratei, vl\star înviat de curând. C\tre Tine m\ plec cu fruntea,

95 XII, p. 106

XII, p. 107 97 XII, p. 107

96

[i mâna mi-o pun ca Toma la locul cel sfânt.

Strâns adunat în mine, a[ezat f\r\ cuvânt,

A[tept ca orbul puntea

Luminii din adânc cea f\r\ înserare

[i care-i pus\-n om ca un l\untric soare,

s\ lumineze întreag\ în înc\perea fiin]ei. Cum nu Te v\d de noapte, grosimea de p\cate, Te pip\i cu sfial\, Cu degetul n\dejdii, cu degetul credin]ei, Cu deget de b\nuial\, cu deget de dorire [i chiar de îndoial\. {i neajuns a[ pune înc\ cealalt\ mân\; Dar inima str\puns\ de fulger, de arsur\, Îndurerat de dulce, cu r\suflarea-ngân\ Chemarea Ta întreag\ [i f\r\ voia mea B\taia rug\ciunii alearg\ spre lumin\ într-un Aliluia!” 98

Prin Rug\ciunea lui Iisus se poate cur\]i deplin [i cel mai repede atât mintea, cât [i inima cre[tinului. Sfântul Ioan Gur\ de Aur spunea c\ “Sufletul care se sile[te în Rug\ciunea lui Iisus poate dobândi totul: mai întâi va vedea r\ul dinl\untrul inimii sale, apoi binele.” “Aceast\ rug\ciune îl a]â]\ pe diavol [i tot ea îl va smeri [i alunga. Aceast\ rug\ciune va birui [i smulge încetul cu încetul puterea diavolului care este în inima noastr\”. 99

Imnul Acatist, Icos III Invita]ie la c\l\toria inimii (fragment)

“Cerca]i dar\ [i voi, calea Numelui de Lumin\ c\l\toria cea preaînalt\

[i de la moarte la via]\ ve]i trece

cu firea îndumnezeit\.” 100

98 III, p. 48-49
99

100 I, p. 63

I, p. 10

Mi[carea de la Antim a cunoscut dou\ perioade: între anii 1945 - 1950, perioada de constituire [i consolidare, [i între anii 1954 - 1958, perioada de adâncire a cunoa[terii

[i

tr\irii isihaste.

Întâlnirile celor de la Antim au început cu descoperirea locului sacru unde se g\seau, ca o descifrare a sensului

venirii lor acolo. Sandu Tudor, împreun\ cu P\rintele Benedict Ghiu[ [i cu ceilal]i a reluat lectura Testamentului lui Antim Ivireanul [i s-a apropiat, pentru a-l descifra, de inscrip]ia votiv\ de deasupra u[ii de intrare în biseric\, (oper\ apar]inând lui Antim Ivireanul) [i care avea în cen-

unui melc, în parte ie[it din cochilie, tin-

zând spre o stea (hexagram\) pe care o cuprinde între coar- nele lui (ce poart\ cum se [tie, organele v\zului, ochii)”. 101 C\ut\torii descoper\ în reprezentarea inscrip]iei meta- fora chiliei monahului: dac\ în timpul noviciatului, el este legat de un anumit loc care îl “hr\ne[te” [i îl sus]ine, devenind monah, î[i poart\ chilia cu sine în inim\ (ori- unde ar merge). Rugul Aprins a a[ezat destinele tr\itorilor s\i sub sem- nul voca]iei monahale. Aceasta nu atât din punct de vedere numeric, ci, mai degrab\, calitativ. {i ne gândim la marii converti]i: Sandu Tudor - devenit Ieroschimonah Daniil, Andrei Scrima, devenit Arhimandrit Andrei Scrima, (chiar

[i prietenul Antimului, scriitorul Marcel Avramescu deve-

nit nu ieromonah, ci preotul). {i la p\rin]ii pentru care experien]a Rugului a fost o bog\]ie în plus, dar care i-a g\sit deja c\lug\ri ori preg\ti]i s\-I slujeasc\ numai lui Hristos: Arhim. Benedict Ghiu[, Arhim. Sofian Boghiu, Protos. Petroniu T\nase, Arhim. Arsenie Papacioc, I.P.S. Antonie Pl\m\deal\, P\rintele Roman Braga. (Pentru ace[tia, Rugul era o manifestare fireasc\ a n\zuin]elor [i a celei mai de seam\ fapte ale vie]ii monahale: rug\ciunea.) Membrii grupului se întâlneau Duminica dup\-amiaza [i ascultau împreun\ slujbele religioase de o mare fru-

tru “figura (

)

101 XII, p. 10

muse]e. (Stilul armonic în celebr\rile liturgice, promovat de ob[tea M\n\stirii, în mare parte de origine basara-

bean\, atr\gea numero[i închin\tori [i ascult\tori.) Par- ticipan]ii îi descopereau astfel pe Sfin]ii P\rin]i ai Bisericii Ortodoxe sub chipul lor doxologic, înainte de a le studia scrierile în mod sistematic. Dup\ slujbele de sear\ se explicau pe larg, în Sfântul L\ca[, cele [apte laude ale bisericii. Un accent deosebit se punea pe explicarea Sfintei Liturghii. (Astfel, lunea era prezentat\ Sfânta Liturghie cu simbolismul ei tradi]ional; mar]ea, din punct de vedere muzical; miercurea, viziunea iconografic\; joia, viziunea artistic\ a Sfintei Liturghii [.a.m.d.) Grupul se mai întâlnea [i în biblioteca M\n\stirii, unde se ]ineau conferin]e cu caracter teologic, dar [i pe pro- bleme de cultur\ [i de spiritualitate cre[tin\, despre rug\- ciune, despre raportul omului cu Dumnezeu, Rug\ciunea lui Iisus privit\ istoric, începând cu epoca apostolic\ [i pân\ la P\rin]ii patristici [i filocalici: isihasmul românesc din vremea Sfântului Nicodim cel Sfin]it de la Tismana, a Sf^ntului Vasile de la Poiana M\rului, a Sfântul Paisie Velicicovschi de la M\n\stirea Neam] [i a Stare]ului Gheorghe de la Cernica; practicarea Rug\ciunii lui Iisus în m^n\stirile noastre, Rug\ciunea lui Iisus în lumea mire- nilor [i altele. Prima conferin]\ a fost sus]inut\ de Sandu Tudor [i avea ca tem\ “C\l\toria spre locul inimii”. Între conferen]iari se num\rau membrii Grupului, dar [i alte personalit\]i ale vie]ii cultural religioase: profesorul Alexandru Elian, colec]ionarul [i criticul de art\ Barbu Sl\tineanu, compozitorul Paul Constantinescu. Acesta din urm\ a oferit în dar Antimului un “Imn al rug\ciunii lui Iisus” sub form\ de “canon suitor”, îndr\git de laici [i de monahi. Conferin]ele se ]ineau în prezen]a unui public divers ca preg\tire, majoritatea formând-o, îns\, intelectuali [i stu-

) mul]i

den]i de la diferite facult\]i din Bucure[ti. “Erau (

studen]i care, dup\ aceea, s\racii, au suferit mult în închi-

soare.” (

Dup\ ce conferen]iarul î[i termina cuvântul,

)

Era un dialog, o ]es\tur\ de

idei, de gânduri [i de dorin]e duhovnice[ti care-i hr\neau

foarte mult pe ascult\tori”. 102 Din p\cate, aceast\ lucrare nu putea s\ capete amploare din cauza comunismului, ostil cre[tinismului.

erau întreb\ri din public (

).

*

În comunitatea monahal-laic\ de la Antim, fraternitatea î[i reg\sea sensul ei originar. Dup\ cuvântul Sfântului Isaac Sirul, “Caut\ prietenia (înso]irea) celor ce sunt de o tain\ cu tine”. 103

În spa]iul de la Antim s-a creat “convivialitatea între tradi]ia spiritual\ vie [i intelectuali (a[ijderea vii)”. 104 Monahi [i mireni se întâlneau în aceea[i c\utare a “Infinitului viu”, 105 care nu l\sa loc vreunei diferen]ieri de cast\. Intelectualii grupului aveau o forma]ie cultural\ dobân- dit\ la mijlocul perioadei interbelice: anii '20 - '30. Pe atunci, în cultura româneasc\ se desprindeau dou\ curente: “un tradi]ionalism etno-cultural zgomotos [i pontifiant, pân\ la

urm\ e[uat în echivocul na]ionalismelor politice”,

alt\ parte, discret, “presim]irea tradi]iei ortodoxe, tr\it\ în credin]\ [i deschis\ totodat\ universalit\]ii culturii.” Intelec- tualii de la Antim nu numai c\ s-au înscris firesc în cea de-a doua tendin]\, dar au [i creat-o, dându-i autenticitate prin propriile c\ut\ri [i manifest\ri umane [i intelectuale. Leg\tura de încredere în interiorul grupului, care îi asi- gura coeziunea, era comunicarea liber\ prin cuvânt - “cu- vântul fratern împ\rt\[it”, 107 în afara oric\rei ierarhii. Acest lucru sporea mult aten]ia permanent\ a unora fa]\ de ceilal]i, deschizându-i c\tre o comunicare permanent\

pe de

106

102 XIII, p. 92-93 103 XII, p. 138 104 XII, p. 120 105 XII, p. 120 106 XII, p. 139 107 XII, p. 139

vie (inclusiv prin fragmente de lectur\ sau de gândire, împ\rt\[ite spontan). Re]inem ca esen]ial\ armonia între tradi]ia duhovni- ceasc\ [i cultur\, care se f\cea sim]it\ în cadrul grupului de la Antim, pecetluit\ în mod fericit de venirea ca stare] a P\rintelui Benedict Ghiu[, purt\tor al unei culturi univer- sale profund asimilate. P\rintele André Scrima nume[te aceast\ cultur\ - esen]ial\, “inseparabil\ de con[tiin]a în trezire” 108 [i care este altceva decât cultura “modern\” sau bazat\ pe acumularea de informa]ii - “cultura spiritual\” 109 necesar\, cea care duce prin cunoa[tere, la Iubire (de Dumnezeu [i de oameni) [i care înt\re[te credin]a.

P\rintele Benedict Ghiu[

Dac\ ini]iatorul [i catalizatorul Grupului era Sandu Tudor, duhovnicul era P\rintele Benedict. “Oscilând une- ori între timiditate [i rigoare, el a fost, de la un cap\t la altul al experien]ei Antimului, duhovnicul, sf\tuitorul, interlocutorul intelectual calificat pentru c\ut\torii de sens ai acelei perioade”. 110 “Ca stare] nou-numit al Antimului, P\rintele Benedict s-a str\duit s\ dea coeziune [i un chip propriu acestei comu- nit\]i cu structur\ aparte”. 111 Grupul de la Antim se constituia, într-adev\r, într-o elit\, dar nu o elit\ elitist\, ci o real\ elit\, prin valoarea for- ma]iei [i a c\ut\rilor celor implica]i, iar nu printr-o izolare în superioritate. Pentru c\ celor ce li s-a dat mai mult li se va cere pe m\sura darului primit: “C\ tot celui ce are i se va da [i-i va prisosi, iar de la cel ce nu are se lua [i ceea ce i se pare c\ are” (Matei 25, 29). “Nimeni nu p\r\se[te orto- doxia pentru c\ a epuizat-o”, 112 spunea P\rintele Benedict,

108 XII, p. 117 109 XII, p. 117 XII, p. 135

111 XII, p. 135 112 XII, p. 135

110

ca un îndemn la continu\ [i smerit\ c\utare: “Eram, astfel, invita]i s\ deprindem dificilul exerci]iu al adev\rurilor ce alung\ am\girile încânt\rii de sine”. 113 De la P\rintele André Scrima primim chiar o m\rturie asupra felului în care la Antim se închegase o comunitate cre[tin\ adev\rat\ (mai extins\ decât grupul propriu-zis):

“am fi surprin[i ast\zi de prietenia activ\ (prezen]\, cu- vânt, întrajutorare) cu cei s\raci [i umili care se agregau [i ei în jurul Antimului”. 114

*

Tot acest context de sincere c\ut\ri pe atâtea planuri a dus la intensificarea sensibilit\]ii duhovnice[ti a partici- pan]ilor. Se crease [i se maturizase orizontul interior de a[teptare a binecuvânt\rii c\ut\rilor grupului. În aceast\ perioad\, Sandu Tudor, împreun\ cu P\rintele Benedict, au organizat o întâlnire destinat\ reflec]iei [i rug\ciu- nii, între 1 [i 7 august 1943, a[ezat\ sub semnul Schimb\rii la Fa]\, al Transfigur\rii. (Întâlnirea a fost posibil\ prin ospita- litatea Mitropolitului de atunci al Bucovinei, Tit Simedrea.) Dac\ în tot timpul de pân\ atunci, participan]ii erau împ\r]i]i între preocup\rile personale [i întâlnirile du- minicale de la Antim, acum ei se adunau pentru a convie]ui timp de opt zile - un timp esen]ial, care a dat contur clar orient\rii [i a[tept\rilor grupului.

Evolu]ia grupului. Binecuvântarea. P\rintele Ioan cel Str\in

“Lucrul cel mai de seam\ în izb\virea sufleteasc\ este s\ aib\ cineva încredere în îndrum\torul s\u duhovnicesc [i s\ p\streze aceast\ încredere pân\ la cap\t”. 115 (Cuviosul Ioan cel Str\in)

113 XII, p. 135

XII, p. 136 115 XI, p. 1

114

Dac\, la început, activitatea grupului (de fapt, a p\r]ii sale laice) se baza mai ales pe studiu [i cercetare intelectu- al\ a tradi]iei spirituale r\s\ritene, cu timpul, participan]ii s-au îndreptat c\tre adev\rata c\utare spre care îi îndem- na îns\[i inima lor: tr\irea de rug\ciune în duhul pre- daniei isihaste.

*

“Am cunoscut un rug\tor al inimii care, [tiu precis, se ruga neîncetat. Când ne povestea ni[te lucruri foarte importante din via]a lui de chin, din timpul revolu]iei ruse[ti, am pus mâna pe um\rul lui [i l-am întrebat:

“P\rinte Ioane, acum v\ ruga]i?”. Era în focul explica]iilor, dar mi-a spus: “Da, p\rinte, m\ rog.” Inima lui se ruga, rug\ciunea coborâse în inim\, a[a cum respir\m a[a ne [i rug\m”. Acesta era P\rintele Ioan Kulîghin, cu a c\rui venire aveau s\ se împlineasc\, providen]ial, a[tept\rile duhov- nice[ti ale grupului. (El era “str\inul trimis”, purt\torul Mo[tenirii Binecuvânt\rii.)

116

*

În toamna anului 1943, protoiereul Ioan Kulîghin se refugia din Rusia, înso]indu-l pe Mitropolitul Nicolae al Rostovului, al c\rui duhovnic era. Prin grija Patriarhului Nicodim, cei doi au fost g\zdui]i la M\n\stirea Cernica (din 1945 pân\ în 1947). P\rintele Ioan m\rturisea c\ a ajuns în România “con- dus doar de Pronia lui Dumnezeu, care m-a trecut [i peste grani]\, în ]\ri str\ine [i minunate, iar acum m-a adus [i în de Dumnezeu p\zita Românie”. 117

116 XII, p. 91-92 117 XII, p. 32

*

Cuviosul Ioan apar]inea tradi]iei isihaste vii a p\rin]ilor de la M\n\stirea [i Schitul Optina de lâng\ Moscova. (M\n\stire vestit\, frecventat\ de scriitori [i oameni de cul- tur\, unde Dostoievski a scris “Fra]ii Karamazov”). Se pare c\, pentru realizarea personajului stare]ul Zosima, l-a avut ca model pe P\rintele stare] Ambrozie de la Optina. P\rintele plecase la m^n\stire de la v^rsta de 15 ani. În

timpul revolu]iei bol[evice, au fost executa]i to]i p\rin]ii din m^n\stire. Au fost l\sa]i în via]\ fra]ii, printre care [i P\rin- tele Ioan (pe atunci frate), ulterior arestat [i trimis în lag\r. El practica rug\ciunea lui Iisus (pe care o deprinsese de foarte tân\r), încât rug\ciunea coborâse din minte în inim\. “Era un om foarte luminos la minte. Era micu], cu ochii alba[tri, blând. Când îl priveai nu-]i d\deai seama ce

) probabil

valoare avea acest om, valoare duhovniceasc\ ( cam a[a ar\ta [i Sfântul Apostol Pavel”. 118

Întâlnirea lui Sandu Tudor cu P\rintele Ioan

Într-o zi, Sandu Tudor a mers, împreun\ cu P\rintele Benedict [i cu Alexandru Mironescu, la M^n\stirea Cernica, a[a cum obi[nuiau adeseori. Pe când se preg\teau s\ plece, un p\- rinte i-a invitat s\-l cunoasc\ [i pe P\rintele Ioan Kulîghin. Cei trei s-au hot\rât din priviri s\ r\mân\. Astfel au ajuns la P\rintele Ioan, care “îi va primi cu o c\ldur\ a sufletului r\mas\ întreag\ pân\ în ultima clip\. {i cu simplitatea celui ce recuno[tea semnul preorânduit al acestor întâlniri”. 119 De atunci, P\rintele Ioan venea duminica s\ slujeasc\ Sfânta Liturghie, împreun\ cu soborul de la Antim [i parti- cipa la întâlnirile grupului. To]i cei care formau nucleul grupului au recunoscut rolul providen]ial al venirii P\rintelui Ioan.

118 XIV, p. 1 119 XII, p. 142

“L-a adus oare Dumnezeu pe P\rintele Ioan tocmai aici,

de atât de departe, ca s\ îl întâlnim? (

aveam mai mare nevoie de el, de un încercat [i mare du- hovnic, aveam mare nevoie chiar de el, c\ci tocmai el purta r\spunsurile vii la o seam\ de întreb\ri [i preocup\ri care deveniser\ ale noastre, într-un chip cu deosebire serios”. 120

a fost providen]ial pentru

El [tia r\spunsurile la între-

În orice caz, noi

)

“P\rintele Ioan Kulîghin ( Mi[carea Rugului Aprins. (

)

)

b\rile fiec\ruia [i tot el ne-a dat Sbornicul ca hran\”. 121 “S-au spus multe lucruri despre Rugul Aprins, fiecare cam cum î[i închipuie c\ a fost. Îns\ prima problem\ a fost rug\ciunea lui Iisus, în compara]ie cu acel Rug care ardea [i nu se mistuia. Când Dumnezeu dispare nu mai vezi nimic. Dac\ mergi cu trufia în pro]ap pân\ la sfâr[itul vie]ii, nu ai loc în cer. Acolo nu intr\ nimic necurat cum spune Sfântul Apostol Pavel, cel care ne îndeamn\ pân\ ast\zi s\ ne rug\m neînce- tat. Aceast\ sfin]enie a vie]ii s-o p\stra]i. Ce este aceasta? Nu cere prea mult. Sinceritatea cu noi în[ine, cu cei de lân- g\ noi [i, în cele din urm\, cu Dumnezeu. Sinceritate cu orice risc. Hristos este Adev\rul!” 122 P\rintele Ioan a venit cu regula hirotesirii pentru Rug\- ciunea Inimii (binecuvântare - prin punerea mâinilor pe capul fratelui - pentru a începe rug\ciunea). Pentru el, nu putea cineva s\ practice Rug\ciunea lui Iisus f\r\ [tirea, sfatul [i binecuvântarea unui cunosc\tor al ei. La un moment dat, spune P\rintele Roman Braga, la Rugul Aprins s-a insistat prea mult pe teologhizarea Rug\ciunii Inimii (ispit\ a intelectualilor). Pentru intelec- tuali, problema era a întoarcerii c\tre sine cu sinceritate [i smerenie - a goli mintea de concepte, de idei, de gânduri:

“Sfântul Nichifor din Singur\tate zice: mai întâi, fra]ilor, s\ ne întoarcem c\tre noi în[ine. Aceasta pentru c\lug\rul

120 XI, p. 105-106 121 X, p. 36
122

XIV, p. 1

simplu este ceva practic; pentru intelectual este un mare lucru; a te întoarce c\tre tine însu]i e un lucru extraordi-

nar”. 123 Sandu Tudor spunea c\, pentru a intra în ordinea Duhului, trebuie mai întâi s\ te “îndobitoce[ti” - [i-l d\dea exemplu pe pelerinul rus, care ajunsese “o rug\ciune ambulant\”. 124 “De asta s-au rupt intelectualii, profesorii universitari care veneau la Rugul Aprins, de idolatria crea]iei lor per- sonale”. 125 P\rintele Daniil spunea: “Rug\ciunea neîncetat\ e tre- buincioas\ dar\ ca pâinea, ca v\zduhul, ca apa, ca liberta-

tea. Necurmata Rug\ciune e (

a îngerilor [i a sfin]ilor, necurmata Laud\ cereasc\”. 126 ( ) Ca în slujba Utreniei:

“Toat\ suflarea s\ laude pe Domnul”. 127 “L\uda]i pe Domnul din ceruri, l\uda]i-l pe El întru cele înalte. L\uda]i-l pe El to]i îngerii Lui, l\uda]i-l pe El toate pu- terile Lui. L\uda]i-l pe El soarele [i luna, l\uda]i-l pe El toate stelele [i lumina. L\uda]i-l pe El cerurile cerurilor [i apa cea mai presus de ceruri, S\ laude numele Domnului, c\ El a zis [i s-au f\cut, El a poruncit [i s-au zidit. Pusu-le-ai pe ele în veac [i în veacul veacului; lege le-a pus [i nu o vor trece. L\uda]i pe Domnul to]i cei de pe p\mânt, balaurii [i toate adâncurile; Focul, grindina, z\pada, ghea]a, viforul, toate îndepli- ni]i cuvântul Lui;

hrana cea dumnezeiasc\

),

123 XIV, p. 35 124 XIV, p. 35 125 XIV, p. 45 126 V, p. 19 127 V, p. 20

Mun]ii [i toate dealurile, pomii cei roditori [i to]i cedrii; Fiarele [i toate animalele, târâtoarele [i p\s\rile cele

zbur\toare; Împ\ra]ii p\mântului [i toate popoarele, c\peteniile [i to]i judec\torii p\mântului; Tinerii [i fecioarele, b\trânii cu tinerii, S\ laude numele Domnului, c\ numai numele Lui s-a în\l]at. Lauda Lui pe p\mânt [i în cer. {i va în\l]a puterea poporului lui. Cântare tuturor cuvio[ilor Lui, fiilor lui Israel, poporul ce se apropie de El” (Psalmul 148). “Necurmata Rug\ciune e îns\[i munca [i odihna, e în

somn [i în trezie, hr\ne[te, restaureaz\ [i înnoie[te (

). E

ceea ce Cântarea Cânt\rilor m\rturise[te când roste[te “eu dorm dar inima mea vegheaz\”. 128

Imnul Acatist, Icos V (Puterea preschimb\toare a rug\ciunii)

“De la Tine în]elegem Fecioar\, st\ruin]a cea neîn]eleas\

[i puterea pomenirilor line,

din ruga smerit\ [i [tears\. Da, firea apei e moale;

a pietrei - nespus de vârtoas\. Dar ulciorul de deasupra de piatr\ cu prelingerea lui din atârnare, prin picul boabei de ap\, g\ure[te piatra cea tare. Fecioar\, st\ruie[te a[adar,

[i peste a noastr\ împietrire.

{i biruie[te-ne cu picurul de har, ca s\-]i cânt\m în imn de sl\vire:

Bucur\-te, îndr\zneala din “zicerea” Sfântului Nume; Bucur\-te, ulcior al pic\turii cu st\ruin]\ anume;

128 V, p. 20

Bucur\-te, statornice luminoas\ din piatra alb\ a Domnului; Bucur\-te, fagure prea-dulce a lui Iisus Fiul Omului; Bucur\-te, cuib de gând, cel al Hristosului meu; Bucur\-te, împ\rt\[anie de cuvânt din chemarea lui Dumnezeu; Bucur\-te, rev\rsare de Mir, pe care Fiul ne-o d\; Bucur\-te, metanie în fir, a lui “Doamne miluie[te-m\”; Bucut\-te, iure[ ce m\ r\pe[te [i pe mine p\c\tosul; Bucur\-te, noian de pomenire, care-[i spore[te prinosul; Bucur\-te, haric\ dep\nare a unei gr\iri de minune; Bucur\-te, Mireas\ urzitoare de nesfâr[it\ rug\ciune!” 129

*

În tradi]ia ortodox\, p\rintele duhovnic are un rol esen- ]ial: el este mo[tenitorul [i transmi]\torul, în har, prin binecuvântare, al predaniei isihaste vii. “Binecuvântarea e o sfânt\ mo[tenire, care este Taina Numelui Sfânt. Taina acestui Nume este puterea noastr\.

învrednicirea de lucrarea hari-

c\ a Hristosului”. 130 (în noi - n. Ed.) “Iisus este îns\[i întruparea aceasta a Numelui cel Sfânt al lui Dumnezeu, este îns\[i Binecuvântarea lui Dumnezeu

întrupat\. (

cuvânteze”. 131 “P\rintele Ioan avea (

capacitatea de a-i recunoa[te

pe cei care puteau primi binecuvântarea, în vederea trans-

miterii darului mai departe”. 132

doar p\rintelui Benedict [i p\rintelui

Daniil. Ceea ce nu a implicat numai c\l\uzirea lor duhov-

Binecuvântarea este (

)

)

Cel ce are Numele în inima sa poate s\ bine-

)

)

“{i a dat-o (

129 I, p. 65-66 130 V, p. 206 131 V, p. 209 132 XII, p. 84

niceasc\, ci [i transmiterea binecuvânt\rii - a ini]ierii - prin punerea mâinior asupra lor”. 133 În plus, Sandu Tudor a primit [i binecuvântarea Sfântului Munte Athos, pentru a practica rug\ciunea inimii. P\rintele Ioan a recunoscut în Sandu Tudor nu doar un vrednic fiu duhovnicesc, ci [i un urma[ al s\u, (dup\ cum m\rturisea într-o scrisoare): “unul dintre cei mai devota]i urma[i, râvnitori [i tr\itori, pentru care Îi mul]umesc lui Dumnezeu”. 134 Se p\streaz\ [i m\rturia Binecuvânt\rii scrise date de P\rintele Ioan lui Sandu Tudor (pe 25 martie 1946, la M\n\stirea Cernica):

“Binecuvântare fiului [i urma[ului meu duhovnicesc, iubit în Dumnezeu, Sandu Tudor, în amintirea plin\ de rug\ciune, de la p\rintele duhovnicesc, protoiereul Ioan Kulîghin, ucenic [i urma[ duhovnicesc, din anul 1906, al stare]ilor vie]ii contemplative de la m\n\stirea [i schitul Optina - Pustina, care sunt urma[ii lui Paisie Velicicovski, Ieroschimonahilor Iosif, Varsanufie, Anatolie, Nectarie, protoiereului Teodot [i pustnicilor m\n\stirilor din Mun]ii Caucazului. Ioan, P\rintele cel Str\in”. 135 Afl\m, astfel, [i ascenden]a duhovniceasc\ a Cuviosului Ioan Kulîghin. Înv\]\tura P\rintelui Ioan se baza pe cunoa[tere [i mil\. El însu[i era bun cunosc\tor al scrierilor Sfin]ilor P\rin]i. “Acest P\rinte Ioan avea o cultur\ duhovniceasc\ deo- sebit\. Cuno[tea Filocalia, cita texte biblice [i mai ales era

{i, ca un adev\rat rug\tor, î[i punea

foarte rug\tor”.

n\dejdea numai în mila Domnului. În octombrie 1946 a fost arestat. În a[teptarea sentin]ei, se ruga, cerea mila Domnului [i milostenia fra]ilor de la Antim [i Cernica (pentru u[urarea suferin]ei sale). Interpreta încerc\rile din

136

133 XII, v. nota 28 134 XI, p. 46 135 XI, p. 47 136 XIV, p. 1

via]a sa numai în sens duhovnicesc: “Domnul a îng\duit s\ suf\r [i s\ am necazuri c\tre apusul zilelor mele, dup\ cum se vede, pentru înt\rire [i lep\dare de sine, [i nu p\r\sesc nici cu o iot\ n\dejdea în mila Lui”. 137 Ultima binecuvântare (scris\) o trimite lui Sandu Tudor [i P\rintelui Sofian, la M\n\stirea Antim:

“V\ trimit ultima mea îmbr\]i[are [i binecuvântarea lui Dumnezeu”. 138 P\rintele Ioan a fost condamnat la 10 ani de munc\ sil- nic\, trei ani interdic]ie în drepturi [i confiscarea total\ a averii. A fost expediat pe teritoriul U.R.S.S., unde i s-a pierdut urma, a[a cum se va întâmpla, dup\ mai bine de zece ani (1963), cu urma[ul s\u duhovnicesc, Sandu Tudor (devenit între timp ieroschimonahul Daniil). Leg\tura de destin între p\rinte [i urma[ul duhovnicesc s-a p\strat, ast- fel, [i dincolo de moarte.

*

Dup\ plecarea definitiv\ a P\rintelui Ioan, Sandu Tudor intr\ ca frate în M\n\stirea Antim, în iunie 1947. În sep- tembrie 1948 este tuns în monahism de c\tre I.P.S. Firmilian, Arhiepiscopul Craiovei, primind numele de Agaton. Din preaplinul de har al inimii, la începutul vie]ii mona- hale, va scrie Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului cu 9 Condace. Aceasta [i sub inspira]ia haric\ a Icoanei Rugului Aprins pe care o avea în chilie. Imnul Acatist “este ca o roat\ heruvimic\ de cântec [i de smere- nie, care ne suie mereu spre Cer”. Dar, în acela[i timp, Imnul Acatist se arat\ ca un Cer de foc [i de fl\c\ri sfinte, al tuturor avânturilor noastre duhovnice[ti, prin care evlavia cre[tin\ se scrie [i cre[te mereu în jurul Maicii Domnului, care a fost aleas\ ca

137 XI, p. 52 138 XI, p. 52

model [i ajutor în îndumnezeirea noastr\”, 139 în urcu[ul nostru duhovnicesc la Cer. Tradi]ia iconografic\ bizantin\ propune drept icoan\ a Întrup\rii Mântuitorului, viziunea de pe Horeb a Rugului Aprins. “Conform canoanelor Erminiei, imaginea central\ a icoanei Rugului Aprins, Theotokos, e intregrat\ unei structuri octave, asem\n\toare unei stele în opt; echivalent figurat al Ogdoadei, corelat\ veacului al optulea sau zilei a opta, duminica - poart\ a eternit\]ii deschis\ înc\ de aici”. 140

Imnul Acatist, Icos II (Muzica Ierihonului, Ie[irea din Blestem)

“Fecioar\ a neînseratului veac, Sfânta Maic\ a Luminii! Ascult\-ne [i pe noi cei din p\cat Netrebnicii fii ai tinii! Prea blând\, Bun\, Preasfânt\ Fecioar\, Cheia Domnului Iisus! dezleag\-ne blestemul ce ne-nz\voar\, deschide-ne calea de sus. Ca prin aprinsa descoperire, arcana doritului Mire [i noi s\ putem cânta. A[a cum Moise dezlegat de sanda Cu fa]a în v\paia de rug fierbinte de har ]ie î]i striga unele ca acestea-n amurg:

Bucur\-te, tulpin\ de lumin\ a Rugului nemistuit; Bucur\-te, pridvorule de smirn\, prin care Dumnezeu s-a ivit; Bucur\-te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer; Bucur\-te, lacrim\ care tope[ti tot l\untricul ger; Bucur\-te, toiag cu floare, întru a inimii c\l\torie;

139 I, p. 10-11 140 XII, p. 152

Bucur\-te, fir de r\coare, izvorât în l\untrica pustie; Bucur\-te, pecete de jar, pân\ în suflet p\truns\; Bucur\-te, z\pad\ a min]ii, de nici o patim\ ajuns\; Bucur\-te, m\sura a opta a împ\r\]iei din noi; Bucur\-te, înv\]\tur\ scoas\ din bucuria de apoi; Bucur\-te, uimire s\rutat\ cu duhovniceasc\ minune; Bucur\-te, mireas\ urzitoare de nesfâr[it\ rug\ciune!” 141

În afar\ de întâlnirile obi[nuite, la Antim mai aveau loc

[i întâlniri nocturne: la chilia lui Sandu Tudor veneau stu-

den]ii cre[tini ortodoc[i de la ATOS (Asocia]ia Tineretului Ortodox Studen]esc). La aceste întâlniri, Sandu Tudor le

vorbea despre Rug\ciunea lui Iisus [i despre importan]a rug\ciunii pentru trezirea duhovniceasc\ a oamenilor [i salvarea prin credin]\ a neamului.

“ noi mai veneam o dat\ [i noaptea la Sandu Tudor,

care î[i avea chilia sub clopotni]\, deasupra por]ii de intrare în m\n\stire. St\team pe covor, c\ nu era loc. Era doar o mas\ rotund\ joas\ [i un sc\unel; mai era un fotoliu în partea dreapt\ cum intrai. Acolo el a început s\ ne vor- beasc\ nou\ de Rug\ciunea Inimii, de lucruri duhovnice[ti mai intime, mai adânci; astea ne trebuie nou\, spunea el, astea trebuie poporului român. S\ se întoarc\, s\ se cu- noasc\ pe el însu[i; s\ cunoa[tem universul nostru interior, s\-L cunoa[tem pe Iisus Hristos în noi”, 142 î[i aminte[te P\rintele Roman Braga. Prin rug\ciune “vom c\l\tori cu Maica Domnului spre adâncul inimii noastre”. 143 “În centrul fiin]ei noastre e un vârf de ging\[ie, un loc

de întâlnire al tuturor ging\[iilor, al tuturor sl\biciunilor [i tuturor str\vezimilor, acolo e locul Inimii noastre, nev\zut

[i ne[tiut”. 144

141 I, p. 61 142 X, p. 23 143 I, p. 46 144 I, p. 62-63

“Acolo se va întâlni Mireasa - Sufletul nostru, cu Mirele, Mântuitorul Iisus Hristos”. 145

Imnul Acatist, Icos III (Na[terea Hristosului l\untric. Invita]ia la c\l\toria inimii)

“Dintr-o Maic\ de-a pururi Fecioar\ a[a S-a z\mislit, S-a întrupat, Cel ce a p\zit nev\t\mat trupul Rugului de par\, Cuvânt de rostit s-a f\cut Numele Domnului de slav\ Dumnezeu cel nev\zut ce-n inima focului S-a z\mislit Fa]a Frumuse]ii cere[ti Chipul cel nem\rginit pe Sine S-a înc\put cu m\sur\ S-a m\surat

[i aievea Cel nenumit

Aici printre noi S-a ar\tat în biruitor smerit c\lare pe o asin\.

Cere]i dar\ [i voi, calea Numelui de Lumin\ c\l\toria cea prea înalt\

[i de la moarte la via]\ ve]i trece

cu firea îndumnezeit\. Ca to]i s\ cânt\m laolalt\ Limpede [i f\r\ de ispit\:

Bucur\-te, temeiul prin care [i în noi Dumnezeu se încape; Bucur\-te, putere prin care umbl\m cu Iisus peste ape; Bucur\-te, milostivire prin care Hristos ni s-a d\ruit; Bucur\-te, Lini[te care cu numele Aminului ne-am plinit;

145 I, p. 46

Bucur\-te, r\gazul în care Logosul în noi se ascult\; Bucur\-te, p\trundere [i împ\care cu firea noastr\ robit\; Bucur\-te, blânde]e prin care ajungem Emanuilului frate; Bucur\-te, t\cere în care Duhul în sânge ne bate; Bucur\-te, însingurare în care Cerul din inim\ izbucne[te; Bucur\-te, limpezime în care îngerul în trup ni se urze[te; Bucur\-te, cur\]ie prin care Numele de slav\ este în lume; Bucur\-te, Mireas\ urzitoare de nesfâr[it\ rug\ciune!” 146

P\rintele Dumitru St\niloae spunea, la Cursul de Mis- tic\, în leg\tur\ cu prioritatea rug\ciunii sau a desp\timirii în efortul de înduhovnicire: “toate sunt deodat\”.

În duhul aceleia[i înv\]\turi, P\rintele Roman Braga spune c\ “Primul pas este rug\ciunea. Dac\ rug\ciunea se roste[te des, toate celelalte se rezolv\. Omul nu se poate des- p\timi f\r\ s\ cad\ în genunchi [i s\ cear\ lui Dumnezeu

harul desp\timirii. (

[i atunci pentru a te dsp\timi, ru-

g\ciunea [i desp\timirea se întâmpl\ în acela[i timp. ( ) curat\ sau for]at\, rug\ciunea trebuie s\ înceap\ orice

lucrare”. 148 P\rintele Sofian, unul dintre tr\itorii Rugului, stare] [i la Sfânta M\n\stire Antim, spunea: “Pentru via]a moder- n\, parc\ Dumnezeu a rânduit aceast\ rug\ciune scurt\:

“Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie[te-m\

sau m\car la limita rezumatului

M\car aceste cu-

pe mine, p\c\tosul” (

acestei rug\cuni: “Iisuse, miluie[te-m\”. (

vinte, sau toat\ rug\ciunea, s\ le rostim de-a lungul vie]ii. Aceast\ rug\ciune se poate rosti cât de des, oricât am fi de ocupa]i”. 149

147

)

);

)

146 I, p. 62-63 147 X, p. 41 148 X, p. 41 149 XIII, p. 91

În leg\tur\ cu tradi]ia rug\ciunii neîncetate, P\rintele Sofian vorbe[te despre Pelerinul rus (carte pe care o avea la mare cinste P\rintele Ioan). “În aceast\ carte este vorba despre un ]\ran rus, foarte religios, care aude la biseric\, la un moment dat, acest îndemn: “ Ruga]i-v\ neîncetat “. {i el s-a gândit în mintea lui: cum poate cineva s\ se roage neînce- tat? În cele din urm\ a g\sit un duhovnic care l-a îndemnat s\ rosteasc\ aceste cuvinte: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie[te-m\ pe mine, p\c\tosul”. El s-a anga- jat undeva [i spunea aceast\ rug\ciune; ]inea leg\tura [i cu duhovnicul. Duhovnicul i-a spus, c\tre sfâr[itul acestei înv\- ]\turi, s\ se roage spunând rug\ciunea de treisprezece mii de ori pe zi. Or, asta înseamn\ s\ o spui tot timpul. {i, între timp, rug\ciunea s-a coborât din minte în inim\”. Apropierea de rug\ciune este numai duhovniceasc\, P\rintele Roman Braga spune: “E o ini]iere; este o disci- plin\ tainic\”. 151

150

Ini]ierea cre[tin\

Dar “Ini]ierea cre[tin\ nu e esoteric\, taina e în vileag, ci este arcan\ prin natura ei suprafireasc\”. 152 “Cre[tinii trebuie s\ aib\ în mintea lor Lumina Dumnezeiasc\ de în]elegere, ca s\ cunoasc\ bine Înv\- ]\tura de Credin]\ Ortodox\ [i s\ aib\ dragostea dumne- zeiasc\ în inima lor, ca s\ vie]uiasc\ potrivit credin]ei. În afar\ de credin]a de la Sfântul Botez, care se revars\ [i se d\ omului prin har, cre[tinii mai trebuie s\ aib\ Credin]a cunosc\toare, care se dobânde[te [i se adaug\ prin studiul Adev\rurilor de Credin]\ Ortodox\ [i prin practicarea virtu]ilor cre[tine. În studiul credin]ei nu este admis studiul iscoditor, a[a cum urm\resc [tiin]ele laice.

150 XIV, p. 1 151 X, p. 43 152 V, p. 66

În [coala duhovniceasc\ a lui Hristos trebuie s\ ne sme- rim, printr-o respectuoas\ plec\ciune, cele mai înalte [i

alese puteri ale sufletului nostru, dup\ cum spune Sfântul

tot gândul îl robim spre supunerea fa]\

de Hristos” (II Corinteni 10, 5). Odat\ ce S-a întrupat Hristos, nu mai avem nevoie s\ iscodim, deoarece cunoa[tem adev\rul cel ve[nic din Sfânta

Apostol Pavel: “

[i

Evanghelie. În studiul dumnezeiesc trebuie s\ fie îndep\rtate deo- potriv\ cele dou\ extreme: iscodirea [i ne[tiin]a. Departe de ne[tiin]\, ca s\ c\ut\m înv\]\tura, [i departe de iscodire, ca s\ nu c\ut\m dovada pip\it\. Trebuie s\ d\m ochilor no[tri credin]a, ca s\ avem vred- nicia s\ credem mai bine, [i smerenia, ca s\ vedem mai pu]in din ceea ce credem. Deci nu pentru a iscodi, ci pen- tru a afla vredniciile morale ale credin]ei [i pentru a ajun- ge nu înv\]a]i mândri, ci smeri]i [i sfin]i. Dac\, pân\ la un anumit nivel se poate vorbi despre tainele duhovnice[ti, mai departe, ini]ierea se face tainic, în duh. Condi]ia ini]ierii cre[tine ortodoxe este poc\in]a, smeri- ta cugetare, cur\]ia, sfin]enia. Ini]ierea noastr\ duhovniceasc\ se face de la Dumnezeu, prin Maica Domnului, sfin]ii [i duhovnicii no[tri”. 153

Imnul Acatist, Condac VII (Binecuvântarea, Adop]ia duhovniceasc\; Înv\]\tura de tain\ - arcana ini]ierii cre[tine)

“La iscusin]a Ta cea Sfânt\, Maic\, noi venim, sub palmele Tale s\ ne primenim. Fiindc\ la sl\vita nunt\ a Marelui Mire

este cerut\ o grij\ de întreaga neprih\nire. Nu este îng\duit\ necur\]ia ochilor [i a hainelor. Nimeni dar, dintre cei ce sunt “neînv\]a]i tainelor”

de unele ca acestea s\ nu se ating\ (

)

153 I, p. 86

Îndemnarea, ca [i primirea, este duhovniceasc\. Numai la Tine, Maica noastr\ cereasc\. Vino, dar, suflete smerit, împ\cat [i curat, [i a[a, cu to]ii laolalt\ ne vom avânta din bucuria cea curat\ [i întreag\ a unui:

Aliluia!” 154

*

Afl\m cu bucurie din dest\inuirea P\rintelui Ioan cel Str\in c\tre ucenicii s\i ([i, în timp, c\tre noi) c\ în calen- darul cre[tin ortodox se pomene[te Minunea Rugului Aprins pe data de 4 septembrie. (Aceasta este a treia pome- nire a zilei, care se mai p\streaz\ doar în vechile Menologii [i edi]iei ale Vie]ilor Sfin]ilor, pe lâng\ pomenirile princi- pale ale zilei: Sfântul Martir Vavila, “Sfântul Prooroc Moisi, cel ce a v\zut pe Dumnezeu”). Dup\ m\rturia P\rintelui Ioan, în Rusia, S\rb\toarea Rugului Aprins era momentul de reunire în Duh a tuturor celor ce au fost binecuvânta]i cu darul tr\irii [i cunoa[terii isihaste”. 155

*

Pentru membrii grupului de la Antim, venirea de “str\in trimis” a Cuviosului Ioan le-a adus binecuvântarea c\ut\- rilor duhovnice[ti [i le-a deschis calea c\tre o nou\ etap\, constituirea propriu-zis\ a Rugului Aprins - care marca, de fapt, un cap\t de drum, un punct al unei evolu]ii [i înce- putul unei alte etape.

*

În 1949, P\rintele Agaton este arestat pentru prima oar\. Dup\ un an, majoritatea nucleului de la Antim este str\mutat\ la Seminarul monahal de la M\n\stirea Neam].

154 I, p. 68 155 XII, p. 154

A doua perioad\ a Rugului va începe în 1953, când cei mai mul]i revin la Bucure[ti, unde P\rintele Agaton, eliberat din închisoare [i devenit Ieroschimonahul Daniil [i stare] al Schitului Rar\u, face dese popasuri. Acum, întâlnirile au loc tot mai rar [i se ]in în casa lui Alexandru Mironescu, în stra- da Vasile Lasc\r, la Barbu Sl\tineanu, în strada Chedenaru [i la Vasile Voiculescu, în strada Dr. Staicovici. Între participan]i, pe lâng\ gazde mai erau: Iero- schimonahul Daniil, Arhimandritul Benedict Ghiu[, arhi- tectul Constantin Joja, scriitorii [i criticii literari Vladimir Streinul [i {erban Cioculescu, p\rintele profesor Dumitru St\niloaie, studentul {erban Mironescu, împreun\ cu al]i câ]iva colegi ai s\i. La aceste întâlniri se citeau [i se comentau poezii reli- gioase [i texte cu caracter mistico-ascetic, de regul\ în ma- nuscrise, care nu puteau fi publicate.

*

Într-un contex în care, în fosta U.R.S.S., un document larg difuzat (în 1956), semnat de N. S. Hru[ciov, recoman- da reluarea luptei împotriva “sentimentului religios”(!), Rugul Aprins nu putea avea alt\ soart\ (istoric vorbind) decât neîn]elegerea, deriziunea [i, la extrem, martiriul. P\rintele Daniil a fost arestat în noaptea de 13/14 iunie 1958 [i, odat\ cu el, [i al]i participan]i, pân\ la formarea unui grup de [aisprezece. Procesul s-a desf\[urat sub titulatura “Lotul Teodorescu Alexandru [i al]ii”. Un anchetator, ca s\

arate c\ a citit [i în]eles [i el Biblia (pe care a scos-o dintr-un

sertar), a zis: “”A, voi cu Rugul Aprins!” (

ni[te focuri pe câmp [i blestema]i guvernul comunist din

“Voi, care face]i

)

]ar\!” (

Citiser\ [i ei acest moment din Biblie, în care Moise a fost trimis s\ scoat\ poporul din robie. Aceast\ idee nu le conve- nea”. 156 Orbi]i, nu puteau s\ vad\ c\ întâlnirile Rugului

)

Acum, [tiau ei ceva legat de ni[te focuri pe câmp.

156 XIV, p. 1

Aprins nu se desf\[urau sub semnul magiei, nici al luptei politice [i sociale, ci în Duhul Luminii [i al Iubirii lui Hristos. “Dar noi st\team [i ne rugam aici la Antim. Ne rugam [i pentru du[manii no[tri, care erau ei; erau du[manii politi- ci ai Bisericii”. Dup\ îndemnul Sfântului Apostol Petru: “ ner\spl\- tind r\ul cu r\u sau ocara cu ocar\, ci dimpotriv\, binecu- vântând; c\ spre aceasta a]i fost chema]i, ca s\ mo[teni]i binecuvântarea.” (1 Petru 3, 9).

157

*

Pecetea Rugului Aprins a marcat destinele celor impli- ca]i; lucrând în ei dincolo de perioada istoric\ strict\ în care a func]ionat Mi[carea. Pentru tr\itorii Grupului, providen]ial, “Antimul a deschis, nu f\r\ rigoare [i, uneori, adversitate, drumul spre autenticitatea ultim\ a existen]ei lor”. 158 Le-a deschis calea pentru care erau chema]i începând cu cel care a ini]iat Mi[carea. P\rintele André Scrima define[te precis trans- formarea tainic\ petrecut\ cu Sandu Tudor sub semnul Rugului Aprins: “ruptura existen]ial\, ruptura de identi- tate între “Sandu Tudor” [i “P\rintele Daniil”. Cu trecerea la orizont a p\rintelui Ioan cel Str\in”. 159 Cu Sandu Tudor, “purt\torul natural de suflu al grupului de la Antim” 160 - “venea un stil: pentru el, se împlinea un destin”. 161 În fapt, lucrarea Rugului s-a continuat la m\sur\ per- sonal\, în fiecare dintre cei care au fost chema]i [i ini]ia]i, în perioada Antimului. P\rin]ii duhovnice[ti continu\ [i acum aceast\ lucrare. În P\rintele Daniil, harul lui Dum- nezeu, s\vâr[e[te - de dincolo de moarte - lucrarea Rugului Aprins al Maicii Domnului în neamul românesc.

157 XIV, p. 1 158 XII, p. 120 159 XII, p. 158 160 XII, p. 122
161

XII, p. 106

CAPITOLUL V

C\lug\ria

“C\ci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfin]irea voastr\ (…) C\ci Dumnezeu nu ne-a chemat la necur\]ie, ci-ntru sfin]enie” (1 Tesaloniceni 4, 3-7).

Scopul suprem al vie]ii cre[tine este unirea duhovniceasc\ a omului cu Dumnezeu, îndumnezeirea omului. Domnul nostru Iisus Hristos ne spune:

“Drept aceea, fi]i voi des\vâr[i]i, precum Tat\l vostru Cel ceresc, des\vâr[it este” (Matei 5,48). “Des\vâr[irea cre[tin\ este o form\ de via]\ la care se angajeaz\ eroii credin]ei, adic\ cei care simt o chemare deosebit\ spre aceasta, de[i este accesibil\ oric\rui cre[tin. Este vorba de calea des\vâr[irii cre[tine, pe care a ar\- tat-o Mântuitorul nostru Iisus Hristos tân\rului bogat care, m\rturisind c\ a împlinit toate poruncile Legii Vechi, întreab\: “Ce-mi mai lipse[te înc\?” Iar Domnul nostru Iisus Hristos îi r\spunde: “Dac\ vrei s\ fii des\vâr[it, du-te, vinde-]i averile, d\-le s\racilor [i vei avea comoar\ în cer; [i vino de-Mi urmeaz\ Mie” (Matei 19, 20-21). Iar celui care vrea s\-I urmeze întru totul Lui, Mântuitorul îl îndeamn\:

“Cel ce vrea s\ vin\ dup\ Mine, s\ se lepede de sine, s\-[i ia crucea [i s\-Mi urmeze Mie” (Matei 16, 24). Scopul imediat al nevoin]elor sau al ascezei cre[tine este desp\timirea sau cur\]irea de patimi. Iar scopul final este de a deveni din nou pl\cu]i lui Dumnezeu [i a ne uni cu El, prin Harul dragostei dumnezeie[ti [i contempla]iei (vederii).

Reu[ita în aceast\ lupt\ de desp\timire este lep\darea de sine [i de lume. Iar Sfântul Apostol Pavel ne spune:

“{i orice lupt\tor, de la toate se-nfrâneaz\. Ei îns\, ca s\ ia o cunun\ stric\cioas\, dar noi, una nestric\cioas\”. (I Co- rinteni 9, 25). Pentru c\, de fapt, a[a cum spune P\rintele Petroniu T\nase, membru al mi[c\rii Rugul Aprins, “tot p\catul este desfrânare, întrucât omul, p\c\tuind, p\r\se[te pe Mirele cel adev\rat, pentru care a fost creat, [i alearg\ la diavolul cel necurat”. Iar cur\]ia, întreaga în]elepciune, cum o numesc P\rin]ii, este o numire corespunz\toare a tuturor virtu]i- lor, semnul credincio[iei statornice fa]\ de Dumnezeu”. 162 Trebuie s\ ne lep\d\m de lume, s\ ne r\stignim duhov- nice[te cu Hristos, purtând cu bucurie crucea, necazurile [i suferin]ele. S\ ne biruim patimile trupului, s\-l lini[tim [i s\-l facem ascult\tor Duhului. (…) Trebuie s\ ne lep\d\m nu numai de lume, ci [i de noi în[ine, de via]a noastr\ p\c\toas\, dac\ vrem s\ ducem o via]\ curat\ [i sfânt\ în Hristos. Deci nevoin]e, ascetism, lep\dare de lume [i în acela[i timp bucurie duhovniceasc\ de lume [i de f\pturi, bucurie curat\ [i sfânt\ a inimii, care str\lumineaz\ totul, care învesele[te totul, având lumina vie]ii ve[nice, care se re- vars\ peste tot. Ucigând trupul p\catului, t\g\duind lumea [i, totu[i, bucurându-ne de ea [i binecuvântându-o, iluminându-o [i acceptându-o, îns\ în forma ei curat\ [i duhovniceasc\ de la început, în Lumina Împ\r\]iei lui Dumnezeu. Aceasta este forma cea mai înalt\ de via]\ cre[tin\ întâl- nit\ mai ales în monahism. Cele trei voturi depuse la tunderea în monahism: s\r\- cia, fecioria [i ascultarea necondi]ionat\ sunt în m\sur\ s\ formeze un cadru prielnic pentru atingerea acestei culmi de vie]uire cre[tin\ f\r\ s\ însemne cu necesitate [i biruin]\.

162 U[ile poc\in]ei,p.98

S\r\cia înseamn\ renun]area total\ la bunurile mate- riale, nu atât în liter\, când este vorba de strictul necesar vie]ii, cât mai ales în duh, în]elegând dezlipirea inimii de ele. Fecioria înseamn\ lep\darea de lume [i de sine însu[i. În înfrânarea instinctului sexual se concretizeaz\, de fapt, întreaga renun]are la patimile trupului. Ascultarea, cea mai grea dintre toate, înseamn\ renun]area total\ la tine însu]i, omorârea voin]ei persona- le egoiste [i supunerea ei absolut\ la voin]a lui Dumnezeu, exprimat\ în cadrul vie]ii monahale de ob[te prin voin]a egumenului, pe care ]i l-ai ales de bun\ voie. P\rintele Daniil Tudor s-a învrednicit de înfierea Maicii Domnului. “Cel mai înalt mijloc de a sl\vi pe Dumnezeu, e de a întrebuin]a imnul t\cerii. Aceasta nu înseamn\ r\ceal\ [i lips\ de evlavie iubitoare (…). S\ cinstim pe Împ\r\teasa Cerului, urmându-o deplin în smerenie [i supunere (…), ca s\ ne putem învrednici de înfierea ei. Fiii Maicii Domnului cunosc plin\tatea rodnic\ [i sacr\ a votului t\cerii. Îndeosebi, ei sunt marea armat\ t\cut\ a mona- hilor isiha[ti”.

Gr\un]e de nisip (evlavie pustniceasc\)

D\-mi, Doamne ca s\ fiu numai de jar cu Tine [i patima zvârlit\ s\-nghe]e lâng\ mine. Cum am iubit p\catul s\ Te-ndulcesc, s\ plâng [i-n a[ternuturi, noaptea, s\ Te doresc, n\tâng.

2

Tânjesc atât de Tine, cum mi-ar lipsi lumina

[i m\ ascund de mine [i nici nu vreau s\-mi spun.

M\ simt cât sunt de hâd, c\ mi-e-nvechit\ vina

[i totu[i îmi doresc pe suflet s\ Te-adun.

3

Am vrere juruit\, sim]irea s\ mi-o prinz. S\-i strâng în pumn cenu[a [i s\ o cercetez [i dintr-un licuric de spuz\ s\-i aprinz, Cu îndr\zneal\ aspr\, al Pustnicilor crez.” 163

14 nov.1957 Schitul Rar\u

Cur\]irea p\catelor se refer\ atât la patimile trupului (purificare fiziologic\ sau mortificarea tuturor sim]urilor p\tima[e), cât [i la patimile sufletului (purificarea interioa- r\ a min]ii, a imagina]iei, a memoriei [i a voin]ei), schimbân- du-le acestora înclinarea de la cele p\c\toase la cele sfinte. Pentru atingerea des\vâr[irii cre[tine se cere o râvn\ [i o putere deosebit\ de în]elegere a lucrurilor celor mai pre- sus de sim]uri, care este numit\, în teologie, în]elegere du- hovniceasc\. Aceast\ putere exist\, latent, în\untrul inimii fiec\rui cre[tin ren\scut prin Sfântul Botez [i care, pe m\su- ra sârguin]ei personale de a împlini poruncile lui Hristos, trece încet în starea de activitate. Cele trei trepte ale des\vâr[irii cre[tine sunt:

1. Treapta cur\]irii de patimi (desp\timirea); 2. Treapta ilumin\rii; 3. Treapta unirii mistice a cre[tinului cu Dumnezeu (îndumnezeirea). Lupta cre[tinului cu sine însu[i înseamn\ stârpirea încli- na]iilor negative din om [i dobândirea virtu]ilor, lucrarea trebuind s\ fie înso]it\ necontenit de rug\ciune (în în]ele- sul ei propriu).

Gr\un]e de nisip

15

“Verig\ de sfin]enii plute[te peste noi, când harnic ne înfrângem [i darnic biruim.

163 IV, p. 58

Ne scufund\m [i cre[tem din nev\zut r\zboi. {i din noian de patimi, virgini ne-nnoim.

16

S\-]i strângi tu trandafirul din inim\-n petale, s\ treci ca o plutire cu mâinile la piept. Nu te l\sa r\nit de ochii de pe cale, p\streaz\-]i gândul cast [i gestul în]elept.” 164

Voca]ia monahal\ a P\rintelui Daniil Tudor, cea de înte- meitor de curent filocalic în România - Rugul Aprins - sunt recente. În fa]a acestei voca]ii pe deplin realizate, eveni- mentele premerg\toare, c\s\toria, ziaristica, aproape c\ nici nu mai conteaz\ [i abia dac\ mai trebuie re]inute ca simple elemente biografice”. 165 “C\lug\ria lui a fost, dincolo de orice îndoial\, un act adev\rat (La devenirea lui, care va fi apoi [i devenirea uno- ra dintre ucenicii lui, am asistat [i eu. Când l-am cunoscut era civil [i apoi frate la Antim”. 166 “Nu-i pl\ceau jum\t\]ile de m\sur\ (…). Întâi, mustra, distrugea, ardea [i apoi încuraja, mângâia. Rar\ul devenise un centru de mare atrac]ie spiritual\.(…) “—P\rinte, îi ziceau unii, sunte]i prea înalt. Credincio[ii nu v\ în]eleg”. “—Ba m\ în]eleg. Nu-i vezi c\ plâng? Ceea ce tre- buie s\ în]eleag\, în]eleg. C\ sunt ni[te p\c\to[i [i trebuie s\ se îndrepte”. Despre P\rintele Daniil, cei care [i-l amintesc bine, spun cuvinte ca tumultuos, dificil, impetuos, om în încle[tare duhovniceasc\, convulsiv, [uvoi temperamental, om cu o prodi- gioas\ sim]ire de tain\ [i cu o gândire din afara normelor cultu- ralizante [i estetizante obi[nuite.

167

164 IV, p. 61 165 XIX, p. 21-22 166 XIX, p. 34 167 XIX, p. 34-35

El sim]ea mereu “nenorocirea de a nu fi sfânt”. Tumul- tuos, uneori dezlânat pe parcursul unui discurs, dar con- cluzia nu era banal\ niciodat\”. 168

*

Monahul adev\rat este un înger p\mântesc, o lumin\ dumnezeiasc\ f\r\ de sfâr[it în ochiul inimii, un abis al smereniei în care s-a afundat [i înecat întreg duhul s\u.

Opt s\ge]i pentru ochiul heruvimului

“N\strapa cea de aur fie sufletul t\u, c\rbunele evlaviei, acum e Dumnezeu. R\sufli-n Rug\ciunea cea f\r\ de cuvânt

[i arzi numai din Smirna dorului celui Sfânt

F\r\ urm\ de scrum ajungi la Dumnezeu Mireasm\ este, în duh, inel Numelui S\u ]i-e trupul crug curat de hum\ biruit\

[i sorbi prin “cinci sim]uri” Dulcea]a negr\it\.” 169

(nedatat\)

Cuvântul “monah” - `n grece[te monachos - înseamn\ “singur”. Monahul s-a retras, a l\sat toate ale lumii ca s\ tr\iasc\ numai pentru Dumnezeu. Dar ce-l face pe monah s\ p\r\seasc\ lumea? “S-ar putea p\rea altora sau monahului însu[i c\ el este un fugar de la responsabilit\]ile lumii sau c\ ar vrea s\ scape de datoriile pe care le consider\ împov\r\toare. S-ar putea p\rea c\ dezerteaz\ dup\ un [oc care a pus cap\t încrederii în el însu[i ori în al]ii sau din cauza unui sim- ]\mânt n\valnic de vin\ ce l-a împins spre osteneala [i sin- gur\tatea monahal\. De asemenea, s-ar putea p\rea mona-

168 XIX, p. 35 169 IV, p. 52

hului c\ el p\r\se[te lumea din iubire pentru Hristos ori în dorin]a de retragere pe drumul sfin]eniei. Oricare ar fi cauzele p\r\sirii lumii, exist\ una radical\, comun\, ascuns\ în spatele fiec\rui exod din lume de c\tre orice om care dore[te s\ devin\ c\lug\r. Aceast\ cauz\ este instinctul reîntoarcerii omului la Dumnezeu pe care natura uman\ îl poart\ în îns\[i existen]a sa [i care apare în fie- care om din aceast\ lume ca o stare de poc\in]\ fa]\ de Dumnezeu”. 170 Monahul este în lume, dar nu apar]ine lumii acesteia. El este un pelerin care merge la Tat\l. Fericitul Augustin exclam\: “Ne-ai f\cut pentru Tine, Doamne, [i inima noastr\ va fi nelini[tit\ pân\ când nu se va odihni în Tine.”, iar Nicolae Cabasila observ\ c\ “inima omului a fost creat\ pe m\sura lui Hristos, o racl\ atât de

larg\ cât s\ încap\ Dumnezeu în ea. De aceea, aici jos nimic nu te satur\ (subl. Ed.), c\ci sufletul uman e însetat de

orice lucru a fost creat cu scopul lui, iar dorin]a

infinit

inimii, pentru a se avânta spre Hristos”. Pentru a ajunge la Tat\l, monahul [i tot cre[tinul trebuie s\ redevin\ copil al lui Dumnezeu. De aceea, toat\ asceza, toat\ nevoin]a, osteneala, privegherile, postirile, munca [i rug\ciunea - via]a de concentrare, clip\ de clip\, în efortul de cur\]ire a inimii. “Ferici]i cei cura]i cu inima, c\ aceia vor vedea pe Dumnezeu.” [i iar\[i: “L\sa]i pruncii s\ vin\ la Mine, c\ a unora ca ace[tia este Împ\r\]ia Cerurilor.” {i aceasta înc\ de pe acum: “Cine se simte “acas\” în Bise- ric\ deja a ajuns s\ guste bucuria existent\ în acea “cas\ nef\cut\ de mâini, ve[nic\ în ceruri” (II Corinteni 5, 1) unde, într-o zi, se va s\l\[lui definitiv”. 172 În Biseric\ nu suntem singuri, ci sub Preacinstitul Acoper\mânt [i lâng\ inima iubitoare a Maicii Domnului. “În dorin]a noastr\ de a rec\p\ta pacea [i libertatea copi-

171

170 XV, p. 14 171 XV, p. 62 172 XV, p. 55

l\riei pentru a ne apropia de Dumnezeu, suntem mult aju- ta]i de exemplul [i rug\ciunile Maicii Domnului. Puritatea inimii sale este a[a de mare încât mereu este numit\ “copil al lui Dumnezeu.” ( ) Sfântul Ignatie, episcop al Antiohiei (68 - 107) ne spune:

“Noi o sl\vim ca Maic\ a lui Dumnezeu [i Fecioar\, plin\ de har [i virtute; despre ea se spune c\ este vesel\ în necaz [i nevoie, nu numai c\ nu se sup\r\ pe cei ce o sup\r\, dar este binef\c\torul lor; este blând\, miloas\ fa]\ de s\raci, umil\ c\tre to]i; to]i care o v\d o sl\vesc”. 173

*

Rânduiala vie]ii de ob[te, cu pravila ei specific\ [i, mai ales, cu voturile monahale, este menit\ s\ conduc\ pe monah pe aceast\ cale a des\vâr[irii. Cuvântul “c\lug\r” înseamn\ “b\trân frumos” (din grecescul “kalogheros”). Cei ce tr\iesc dup\ rânduiala vei]ii c\lug\re[ti dobândesc aceast\ frumuse]e spiritual\, provenit\ “dintr-o armoni- zare a vie]ii suflete[ti [i trupe[ti”, “o frumuse]e care salvea- z\ lumea”. Dintre voturile monahale (s\r\cia, fecioria, ascultarea), cel mai mare [i mai greu de îndeplinit este ascultarea. C\lug\rul se leap\d\ cu totul de sine, încredin]ându-se voii lui Hristos. Monahul se smere[te pe sine pentru a se umple de Hristos. “Via]a în ascultare”, zice Sf. Ioan Sc\ra- rul, “ne d\ pacea vie]ii l\untrice. (Acest lucru e valabil nu numai pentru c\lug\ri. C\ci ceilal]i, dac\ vor c\uta voia Domnului mai presus de toate, El îi va face vase sfin]ite care vor deveni locuin]a Sa pentru vecie. Via]a în ascultare ne va face s\ ajungem “la starea de b\rbat des\vâr[it, la m\sura plin\t\]ii lui Hristos” (Efeseni 4, 13)). Nu exist\ limit\ a lucr\rii Duhului în noi, c\ci dragostea lui Dumnezeu pentru noi nu cunoa[te limite. Cei care deschid

174

173 XV, p. 77 174 XV, p. 9

Domnului c\mara inimii lor, vor deveni izvoare de ap\ vie pentru cei din jurul lor”. 175 Dar c\lug\rul vrea s\ trag\ întreaga lume dup\ el. De aceea, el se roag\ pentru mântuirea tuturor: a lui [i a fra- ]ilor, a umanit\]ii întregi, a celor afla]i în suferin]\, a celor care nu se roag\ niciodat\. Pentru ca to]i s\ cread\, s\-L iubeasc\ pe Hristos [i s\ se mântuiasc\. Monahul este rug\torul c\tre Dumnezeu pentru toat\ lumea - ca unul care este mai treaz [i în care Hristos a tur- nat prin Duhul Sfânt, iubirea Lui pentru oameni, plin\ de durere. “Domnul Însu[i a fost pân\ într-atât de întristat pentru poporul S\u încât S-a predat mor]ii Crucii. Maica Dom- nului a purtat în inima ei aceea[i comp\timire pentru oa- meni [i, ca [i Fiul ei preaiubit, dorea cu toat\ fiin]a ei mân- tuirea pentru to]i oamenii. Domnul a dat acela[i Duh Sfânt Apostolilor, Sfin]ilor no[tri P\rin]i [i p\storilor Bisericii”. 176 La rândul lor, c\lug\rii, prin iubirea lui Dumnezeu, devin s\la[uri ale harului divin, ad\pând apoi, în scopul transfigur\rii, o întreag\ lume a finan]elor, a ambi]iilor [i poftelor, a nevrozei colective, a pasiunilor nebune[ti [i a erotismului dezafectat. P\r\sind o lume de umbre, gust\ adev\rurile lumii divine, ar\tând, prin aceasta, tuturor, calea întoarcerii spre Împ\r\]ie 177 . Prin pilda lor de via]\ curat\ în mijlocul lumii secularizate, monahii stimuleaz\ [i pe cre[tini s\ mearg\ pe calea des\vâr[irii. “Adev\ratul monahism este, de fapt, cre[tin\tatea autentic\”. 178 Monahul se pune pe sine cheza[ înaintea Domnului pentru mântuirea celor pentru care se roag\. S\rac - pen- tru c\ s-a lep\dat de toate - se ofer\ pe sine jertf\, prin via]a sa binepl\cut\ Domnului. Iar jertfa cea mai pl\cut\ lui Dumnezeu este rug\ciunea: “Mila p\cii, jertfa laudei.”

175 XV, p. 70

176 XV, p. 81

177

178

XV, p. 9-10 XV, p. 11

{i, “Dup\ Sfântul Ioan Gur\ de Aur [i al]i Sfin]i P\rin]i, pe cât e mai de valoare sufletul decât trupul, pe atât este mai de valoare milostenia sufleteasc\ decât cea trupeasc\”. 179 Lucrarea principal\ a c\lug\rului [i adev\rata lui milos- tenie este rug\ciunea: participarea la cele [apte laude [i la alte slujbe pentru credincio[i, dar, mai ales, la Sfânta Liturghie, slujit\ zilnic, precum [i rug\ciunea particular\, pentru c\ “Monahul încearc\ s\ se roage tot timpul, nu numai în decursul orelor consacrate rug\ciunii”. 180 Iar “adev\rata rug\ciune se face nu numai pentru cel ce se roag\, ci pentru cât mai mul]i, pentru toat\ lumea, ( ) pentru vii [i pentru mor]i, pentru oameni, pentru animale, pentru plante, pentru p\mânt, aer, ape [i celelalte”. 181 Iat\ ce mare binecuvântare vine de la Dumnezeu pentru lume, prin cei iubi]i ai S\i. Pentru iubirea lor jertfelnic\ fa]\ de oameni, c\lug\rii sunt chema]i cu numele de P\rinte (în cazul monahilor) [i Maic\ (în cazul monahiilor). Oamenii alearg\ la sfintele m^n\stiri ca la un liman duhovnicesc pentru spovedanie, pentru sfaturi, cuvânt de folos [i binecuvântare. “To]i cei care vin sunt bineveni]i, ca Hristos Însu[i. Ei pot sta lini[ti]i în biseric\, pot primi Sfintele Taine sau discuta cu preacu- vio[ii p\rin]i vreo problem\ care îi fr\mânt\”. 182 Ei pleac\ înt\ri]i pentru “lupta cea bun\” (II Timotei 4, 7) întru Hristos, în via]a lor.

*

Dar m^n\stirile noastre sunt [i vetre de cultur\ cre[tin\:

sculptura, pictura, broderia, confec]ionarea ve[mintelor liturgice etc. “M^n\stirile au ar\tat cu prisosin]\ ce pot s\ fac\, în întreaga istorie a Bisericii. Tot ceea ce are Biserica este

179 XV, p. 26 180 XV, p. 81 181 XV, p. 82
182

XV, p. 33

rodul ostenelilor c\lug\riei: arta bisericeasc\, imnografia,

iconografia

“De aceea, nici p\storii Bisericii, nici monahii nu trebuie s\ se ocupe de treburile acestei lumi, ci trebuie s\ urmeze pilda Maicii Domnului care, în Templu, în Sfânta Sfintelor, cugeta ziua [i noaptea la Legea Domnului [i st\ruia în rug\ciune pentru popor”. 184 Mul]umit\ monahilor, rug\ciunea nu se întrerupe niciodat\ pe p\mânt, iar aceasta este de folos pentru întreaga lume, c\ci lumea d\inuie prin rug\ciune. Dar când rug\ciunea va înce- ta, atunci lumea va pieri”.

”.

183

185

Chip isihast

“Un om de munc\, cu spatele lat, la r\spântia p\mântului însingurat, ]ine stângaci, ]ine cu fric\, între degete aspre, prea mari, o lumini]\ de floare, mic\ rumenire sub]ire de lampadar, care-i lumineaz\ în gând un sim]\mânt de dar. {i omul cu floarea f\r\ de nume, închide ochii grei, de la lume, de la toate risipirile, de la toate z\rile, de la toate [erpuirile [i întâmpl\rile. Strâns în el, pe inim\ sprijinit, cu fa]a stins\ [i amar\, [i-a pus c\tre buze degetul împietrit, într-o oprire de semn, anume s\ v\deasc\, t\cerile dinl\untru [i din afar\.

183 XV, p. 33

XVI, p. 81 185 XVI, p. 83

184

{i sub r\coarea de stem\ sufleteasc\, acolo în pragul somnului [i al vie]ii,

lâng\ c\zutele scrumuri din n\ruirea de veac, omul pe sine se ascult\, în pacea pleoapelor închise

[i înserarea scoborât\

a fe]ii.

{i cu degetul la buze, cu floarea în mân\, aplecat cu totul pe marginea sim]irii,

î[i aude r\sunetul adânc al des\vâr[irii, care-l cheam\ ca într-un adânc de fântân\ [i-l suie l\untric [i la fel, sus, în cerurile Împ\r\]iei din el, îl suie cu r\suflarea înceat\, îl suie lin, îl suie cu umblare de heruvic\ roat\. Pe din afar\ el e [ui,

e stingher, str\in,

pare un n\uc hai-hui, ca o n\scocire de prisos dintr-o carte, cu pletele toate zvârlite într-o parte, dar el, în el, râvne[te dep\nat, râvne[te cugetat [i cuminte, în sine s\ se citeasc\, pe cât se poate. Cu luare-aminte

[i r\spicat,

în cerul s\u cel mai de departe, încearc\ s\-[i deslu[easc\, zodia lui mai mult decât fireasc\, acolo unde-l a[teapt\ înalt, luceaf\rul inimii [i al suspinului, înflorit pe singur\tatea sfioas\, în pâlpâire ]epoas\, cum e încrucirea spinului,

cosit\ [i culeas\, în iarba de sear\, de îngerul cel nev\zut al destinului, sub care omul ar vrea s\ se c\lug\reasc\. {i heruvica roat\ bate mereu în el cu o r\sturnare larg\ [i înceat\, cu o covâr[itoare, dulce dezlegare de lacrim\ curat\, care-i spal\ toat\ asprimea omeneasc\ de pe fa]a lui furat\ de priveli[tea duhovniceasc\. {i gândul s\u de închinare, prea-blând [i prea-plin, duce la inim\ mica floare, în în]elesul închinat al unui Amin.” 186

1 iunie 1950 Sih\stria Neam]

*

“C\lug\rul are o tain\; o tain\ care nu trebuie baga- telizat\ [i democratizat\, vorbindu-se prea mult de ea.

Când c\lug\rul î[i pierde taina, nu mai este c\lug\r. În do-

sul uniformei lui (

este ceva tainic. Nu este numai via]a

de rug\ciune, m\rturisirea, sau c\ ]ine în minte rug\ciuni-

Este ceva

mult mai mult (

tain\ în fiecare c\lug\r. (

) O

alt\ lume. (

lui Dumnezeu [i se cânt\ Aliluia [i Sfinte Dumnezeule de

locul unde c\lug\rii se roag\ [i înal]\ laude

prezent chiar [i în vatra m\n\stirii p\zit\ de ziduri. (

{i duhul acesta de tain\ este

Fiecare e o tain\ în sine. E o alt\

le [i p\catele altora [i se roag\ pentru ei. (

)

(

)

).

)

)

)

186 IV, p. 44-46

atâtea ori pe zi, este un loc transfigurat” 187 , spune P\rintele Roman Braga, participant la Rugul Aprins. {i iar\[i: “ceea ce atrage pe om la c\lug\rie e tot atât de personal [i unic ca [i rela]ia lui cu Dumnezeu. Împrejur\- rile, impulsul c\tre d\ruirea total\ lui Dumnezeu, lucreaz\ diferit în fiecare”. 188 A[a fiind, numai Bunul Dumnezeu, care cunoa[te inimi- le oamenilor, [tie taina prin care P\rintele Daniil a venit la c\lug\rie. Vom c\uta s\ deslu[im ceea ce ajunge pân\ la noi prin m\rturii omene[ti.

*

Sandu Tudor era de mult\ vreme preocupat de mona- hismul românesc, pe care-l studiase ca pe o înv\]\tur\ vie în pelerinajele sale ca închin\tor [i c\ut\tor în bibliotecile sfintelor m^n\stiri române[ti. Aceea[i chemare tainic\ l-a determinat s\ c\l\toreasc\ în Sfântul Munte Athos, unde va afla tainic prin rug\ciune, c\ Adev\rul inimii sale este Hristos. În fapt, taina c\lug\rului, despre care vorbe[te P\rintele

Roman Braga, aceasta este, c\ Îl poart\ pe Hristos în inima sa. Felul în care Sandu Tudor ajunge în Sfântul Munte, c\l\uzirea lui minunat\, întâlnirile providen]iale sunt deja semne ale chem\rii sale. Maica Domnului îl prime[te, îl ajut\ [i-i trimite c\l\uz\ în Sfântul Munte pe P\rintele Elisei schimonahul, care îi va spune: “Ai r\bdare. O s\ afli dumneata [i c\lug\ria cea

adev\rat\, c\ nu de prisos ai venit pân\ aici”.

marea i se f\cea cunoscut\ direct, prin rostirea - cuvântul

Deja che-

189

unui trimis al Domnului. Alt moment de ruptur\ între omul cel vechi [i omul cel nou a fost într-o noapte, la Schitul Sfânta Ana, când, la

187 X, p. 121

X, p. 121 189 V, p. 123

188

miezul nop]ii, au început s\ bat\ clopotele de Utrenie în tot Sfântul Munte, iar P\rintele Stare] i-a spus: “Frate

Sandule, ce f\ceai dumneata în lume, la ora asta?”

crimile duhovnice[ti [i mi[carea inimii sale erau deja înce- putul convertirii profunde a lui Sandu Tudor.

La-

*

Scriitorul Sandu Tudor va ajunge, atins de har dum- nezeiesc, s\ rezolve, în sine însu[i, drama contradic]iei între lume [i Dumnezeu, între duhul lumesc [i Duhul dum- nezeiesc. Va afla în Adev\r, (iar nu dintr-o slab\ închipuire a min]ii) c\ noi, robi din fire, ca s\ avem Via]\, trebuie s\ schimb\m robia p\catului cu robia cea bun\, robia Virtu]ii.

*

Dup\ întoarcerea din r\zboi, un argument omenesc i-a înt\rit hot\rârea care se urzea în el de mai mult\ vreme: s\ slujeasc\ numai Arhiereului Ve[nic. “Eliberat [i întors acas\ din armat\, am constatat cu uimire c\, urmare direct\ a r\zboiului, via]a mea de fami- lie era falimentar\ pentru a treia oar\, într-o form\ care nu mai îng\duia nici un compromis. Nimic nu m\ putea hot\rî s\ încep o nou\ c\snicie. De acum înainte, toate puterile mele le voi închina numai che- m\rii celei mai puternice [i mai adânci ale vie]ii mele. M-am hot\rât ca s\ slujesc numai lui Hristos [i adev\rurilor Sale cele ve[nice. Sunt s\tul de vremelnicie”. 190 Dup\ cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care zice:

“Dar a[ vrea ca voi s\ fi]i lipsi]i de grij\. Cel neînsurat se îngrije[te de ale Domnului, cum s\-I plac\ Domnului, dar cel însurat se îngrije[te de ale lumii, cum s\-i plac\ femeii, [i iat\-l împ\r]it.

190 IV, p. 27

{i femeia nem\ritat\, [i fecioara se îngrije[te de ale Domnului, ca s\ fie sfânt\ [i cu trupul [i cu duhul, dar cea m\ritat\ se îngrije[te de ale lumii, cum s\-i plac\ b\rbatu- lui”(I Corinteni 7, 32-34).

*

A început s\ frecventeze M\n\stirea Antim - [i comuniu- nea real\ creat\ între monahii [i mirenii de acolo, vie]uirea în acest mediu duhovnicesc l-a sus]inut [i stimulat în c\u- t\rile sale

*

Un rol important pentru c\lug\ria lui Sandu Tudor l-a avut minunea dumnezeiasc\ prin care a sc\pat cu via]\, dup\ pr\bu[irea de la 2 000 de metri, cu avionul personal - chemând Numele Domnului:

“Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie[te-m\ pe mine, p\c\tosul.” În timp ce era în c\dere, a f\cut o f\g\duin]\ Domnului:

c\, dac\ scap\ cu via]\, se va c\lug\ri. {i Dumnezeu l-a ajutat. Atunci [i-a vândut tot ce avea - iar cea mai mare parte din banii ob]inu]i au fost folosi]i pentru lucr\rile de repa- ra]ii de la M^n\stirea Antim (care fusese grav afectat\ de cutremurul din 1940).

*

Tot aici, în aceast\ sfânt\ m\n\stire, avea s\ se pecetluiasc\, prin binecuvântare, destinul s\u duhov- nicesc. P\rintele Ioan cel Str\in, trimis de Dumnezeu pentru c\l\uzirea duhovniceasc\ a celor ce se reuniser\ la Antim sub semnul Rugului Aprins, l-a binecuvântat pe Sandu

Tudor ca fiu [i urma[ duhovnicesc al s\u - prin urmare, ca purt\tor [i transmi]\tor al Mo[tenirii Binecuvânt\rii. Într-adev\r, dup\ ce p\rintele s\u a fost condamnat [i deportat în Rusia, Sandu Tudor a intrat ca frate în M^n\stirea Antim, în anul 1947.

Condac I - Desp\timirea (Rug\ciunea transfiguratoare, Maica Domnului, ipostasul rug\ciunii)

“Cine este aceasta, ca zorile de luminoas\ [i curat\? Este Împ\r\teasa rug\ciunii, este rug\ciunea întrupat\. St\pân\ Porfirogenet\ [i Doamn\ a Dimine]ii, Logodnica Mângâietorului, Preschimb\tor al vie]ii. Spre Tine noi alerg\m, ar[i, mistui]i de dor! Ia-ne [i pe noi p\rta[i ai Sfântului Munte Tabor, {i f\-te [i nou\ umbr\ [i rou\, Tu, adumbrirea de dar, s\-[i afle [i firea noastr\ înnoirea din z\mislirea de Har, Ca s\-]i strig\m cu toat\ f\ptura într-o deplin\ închin\ciune:

Bucur\-te, Mireas\, urzitoare de nesfâr[it\ rug\ciune!” 191

*

Ca un prim rod al eliber\rii, bog\]ia de energie cu care era înzestrat [i-o canalizeaz\ acum c\tre slujirea Bisericii. “Suflete[te m\ d\ruiesc noii vie]i cu o putere [i intensi- tate care-mi d\ bucurii nea[teptate [i m\ face alt om. Sunt plin de n\dejde c\ voi ajunge acum s\ pot realiza mai mult [i voi fi de folos semenilor [i mai ales celor care sunt în su-

191 I, p. 59

ferin]\. Cred c\ pot contribui cu succes la reu[ita restau- r\rii întregii Biserici [i a turlelor. Apoi [i la renovarea [i înzestrarea atât a bibliotecii, cât [i a trapezei (sala de mese)”. 192

*

Dup\ cum rezult\ din ciornele scriitorului Sandu Tudor, în vara lui 1946 a început s\ lucreze la “Imnul Acatist la

Rugul Aprins al Maicii Domnului” cu IX condace, pe care-l va termina doi ani mai t^rziu si care avea s\ fie o culme, în Duh, a primei perioade a Rugului Aprins - anul

avea s\ fie cununa celei de-a

doua perioade a Rugului Aprins - anul 1958. (M\rturisind [i despre evolu]ia duhovniceasc\ a celui care, cu Harul lui

Dumnezeu, l-a scris.)

1948. {i tot Imnul Acatist

*

P\rintele André Scrima l-a surprins pe P\rintele Agaton, imediat dup\ intrarea în via]a monahal\, scriind în Sfântul Altar. Nimic neobi[nuit - P\rintele gândea ([i se exprima) prin scris, fie chiar [i în Sfântul Altar. Neobi[nuit era, îns\, ceea ce scria: “d\dea form\, sub chip de rug\ciu- ne, noii sale st\ri, încercând parc\ s\ interiorizeze numele primit - Agaton - pe care îl scria la persoana a treia”. 193 În acest fel se acorda cu noua sa persoan\ - identitate

Peste doi ani, la 23 februarie 1950, monahul Agaton va fi hirotonit preot (Ieromonah) pentru Schitul Crasna - Gorj, de c\tre Î.P.S. Firmilian, Arhiepiscop al Craiovei [i Mitropolit al Olteniei.

192 IV, p. 27 193 XII, p. 125

Imnul Acatist Icos VII (Adop]iunea [i zestrea duhovniceasc\)

“Preasfânt\, Pream\rit\, Preafrumoas\ Preabinecuvântat\ Mireas\! A Cerurilor toate Împ\r\teas\! Tu e[ti Maica binevoitoare

[i d\ruitoare

a tuturor celor sfinte;

Zestrea cea vie a bunelor haruri celor din taine, celor din Daruri,

din odoare, din palme [i din cuvinte. E[ti Marea Predanie Îmbietoare

[i mult str\lucitoare

a toat\ Iconomia de binecuvânt\ri,

ca un policandru cu [apte lumân\ri, înaintea Marelui Tron Dumnezeiesc, pentru care to]i îngerii [i sfin]ii te pream\resc:

Bucur\-te, binecuvântarea pascal\ a împlinirilor noi; Bucur\-te, virtute patriarhal\ în cre[tet pus\ peste noi; Bucur\-te, înfiere iscusit\ spre îndumnezeirea tuturor; Bucur\-te, scump\tate d\ruit\ cu atingerea de har cur\]itor; Bucur\-te, lumin\ miruit\ peste min]ile cele smerite; Bucur\-te, h\r\zire cumplit\ de puteri suflete[ti negr\ite; Bucur\-te, sporire viteaz\ ce se d\ inimilor întemeiate; Bucur\-te, unire în cuget a tuturor Bisericilor împ\cate; Bucur\-te, safir al cerului, peste inima noastr\ picurat; Bucur\-te, bucurie însufle]it\, ce ne dai lini[tea de sabat; Bucur\-te, Epitalam înve[nicit peste t\cerea de minune; Bucur\-te, Mireas\ urzitoare de nesfâr[it\ rug\ciune!” 194

194 I, p. 68-69

*

În anul 1950, Ieromonahul Agaton este arestat sub învinuirea devenit\ pretext pentru acea dat\: fascist [i ati- tudine ostil\ guvernului [i noii ordini comuniste. Procesul s-a desf\[urat la Palatul de Justi]ie, în fa]a unui tribunal de tip nou, surd la m\rturiile evidente [i care apli- ca mecanic normele justi]iei populare comuniste. Preocuparea de c\petenie a acelui tribunal era trimite- rea în justi]ie a unei cote de suspec]i dinainte stabilite, care era destinat\ lichid\rii. O umbr\ de ezitare a ap\rut în proces, în timpul ap\- r\rii p\rintelui Agaton de c\tre avocatul s\u, care era evreu. Acesta a adus în instan]\ dou\ articole scrise de Sandu Tudor în anul 1936: “Gorila cu casc\ [i masc\”, unde scriitorul comenta agresiunea lui Mussolini împotri- va Etiopiei, [i “Bestia blond\, bestia brun\”, articol scris împotriva lui Hitler [i a lui Mussolini. Tribunalul a fost silit s\ ia act de argumentele ap\r\rii. Sentin]a, îns\, a fost aceea[i: cinci ani de munc\ silnic\, inclusiv la Canalul Dun\re-Marea Neagr\. Eliberat dup\ aproape trei, f\r\ s\-[i fi pierdut pacea in- terioar\ [i ascu]imea cuvântului, p\rintele Agaton a revenit, în anul 1953, la M\n\stirea Neam], unde se afla str\mutat\ cea mai mare parte a ob[tii grupului “Rugului Aprins”, de la M^n\stirea Antim. Dup\ câteva luni, Ieromonahul Agaton va primi hirote- sia de schimnic la M^n\stirea Sih\stria Neam]. P\rintele Arhimandrit Cleopa Ilie i-a citit rug\ciunile de la hirotesie. De aici înainte, P\rintele Agaton va purta numele de Iero- schimonahul Daniil.

Analoga întâlnirilor

“Cel ce se vede pre sine are o bucurie mai mare decât dac\ ar vedea un înger”. (Sfântul Grigore Sinaitul)

“{i cum veneam singur, însingurat de adâncime, iat\-m\ al\turi de mine cu str\inul pe care doream s\-l întâlnesc [i pe a c\rui umbr\ umblam, dar parc\ f\r\ s\-l mai r\nesc. Bun\ seara, prieten bun [i domnesc, intr\ la l\untru, cum se cuvine, ca s\ m\ bucur cum frângi sfânta pâine”. 195

26 nov.1957 Sih\stria Rar\u

Ca s\ nu fie arestat de securitate, Ierodiaconul Antonie Pl\m\deal\, secretarul M\n\stirii Slatina - F\lticeni, s-a sf\tuit cu P\rintele Cleopa Ilie, stare]ul m\n\stirii, [i Iero- schimonahul Daniil Tudor a fost trimis stare] la M^n\s- tirea Rar\u pe data de 15 noiembrie 1953.

Stih smerit

“Pe râpa rug\ciunii, urzit\ în uitare S\-]i afli marea schim\ a gândului c\lit. {i la un schit de vis, pe drumul ocolit Dintre dezgustul vie]ii [i binecuvântare.

Cu îngerul t\u frate, la Locul cel sfin]it S-ajungi s\ hodine[ti în blânda r\suflare. {i s\-n]elegi în har ce-]i d\ spre dezlegare Cu pustinicesc îndemn, acest stih smerit”. 196

Mai 1955 Sih\stria Rar\u

Aici, P\rintele Daniil avea s\ continue lucrarea Rugului (început\ la M\n\stirea Antim). Mai întâi de toate,

195 IV, p. 63 196 IV, p. 51

c\utând s\ împlineasc\ în sine Chipul cel pierdut al lui Dumnezeu. “Via]a noastr\ în sine”, spunea P\rintele, “nu e decât o învrednicire de a realiza omul l\untric”. 197 Apoi, pov\]uind [i crescând fii duhovnice[ti. Dumnezeu ne-a creat s\ fim creatori - prin rug\ciune în sobornicie. “Nu ne cunoa[tem decât în chip viu creator, creându-ne pe noi în[ine [i creând [i pe al]ii”. 198 Aceast\ chemare sub]ire c\tre sfin]enie, acest dor dup\ Împ\r\]ia Tat\lui Ceresc, îl cheam\ s\-[i ia crucea [i s\ ur- meze cu totul Mântuitorului Iisus Hristos, Mirelui Ceresc. P\rintele a r\stignit pe omul cel vechi, învrednicindu-se de na[terea cea de-a doua. Geo Bogza spunea c\ l-a întâlnit pe Sandu Tudor la Biblioteca Academiei, unde studia. Avea pe um\r o traist\ de pânz\, ]\r\neasc\. I-a l\sat impresia unui om mândru [i plin de toate. A fost foarte surprins când a aflat c\ este c\lug\rit [i stare] la M^n\stirea Rar\u. Ceea ce nu în]eleg oamenii de cultur\ lume[ti este fap- tul c\ darul dumnezeiesc care lucreaz\ în inima celor che- ma]i la monahism transfigureaz\ omul, îl face s\ simt\, înc\ din aceast\ via]\, bucuria, pacea, lumina [i dragostea dumnezeiasc\.

Anahoree

“Hai s\ ne împ\ciuim, Fra]i ai Crucii s\ ne prindem. Toat\ agoniseala [i dulcea]a s\ ne-o vindem, numai ca s\ pornim:

La neîndemânata [i nea[teptata c\l\torie, f\r\ ]int\ fireasc\, dincolo de orice bucurie. Glodurile toate ale p\mântului s\ strivim sub t\lpile astea ale noastre.

197 VII, p. 105 198 VII, p. 105

Mai departe decât zarea n\dejdii albastre, peste câte margini de lume, f\r\ întoarcere [i f\r\ urme,

[i a[a s\ tot str\batem,

s\ ne chinuim, s\ ne zbatem. Dar, mai ales, cu râvn\ s\ ne r\t\cim.

Numai a[a, pentru nimic anume. Numai pentru nimb, dar f\r\ faim\, f\r\ nume. Pentru lumina cea neapropiat\, pentru inima noastr\ tare uitat\. Dincolo de a[teptare, dincolo de bun\tate, dincolo de aflare, dincolo de mierea cea alb\ din lun\, dincolo de-a visului fermecat\ furtun\. Numai cu traista p\roas\, bâta noduroas\ de p\r

[i ciobota spart\ [i întoars\

de c\utarea neajunsului Adev\r. Umblând pe sfârcurile singur\t\]ii,

c\tre pierduta cale a Domnului,

la în\l]imea mor]ii [i a somnului.

F\r\ amintiri, f\r\ gânduri, f\r\ plângeri.

Prin urâciunea cea mai uscat\ a pustiet\]ii, prin care arar [i r\zle] se strecoar\ numai [opârle sau doar îngeri ce nu se mai v\d a doua oar\.

{i acolo, la r\spântia spulber\rilor ajun[i,

ne vom face pre noi ai Nev\zutului supu[i Azvârlind [i toat\ ging\[ia,

[i chiar [i ce pare bun [i frumos.

Adev\ra]i anahore]i ai lui Hristos larg îmbr\]i[ând nemernicia,

nu doar\ pentru vreo iubire,

ci pentru ce e hâd, de scandal, de oropsire,

cu aceea[i neostenit\ îndârjire

ca a tuturor lepro[ilor sfin]i

c\rora [i noi, hai s\ le urm\m spre mântuire ca unor P\rin]i.” 199

22 dec.1953 Sih\stria Rar\u

Dup\ cum spunea Gheron Iosif într-o scrisoare c\tre un fiu duhovnicesc: “Adev\ratul c\lug\r este rod al Duhului Sfânt. Monahul nu este acela pe care îl întâlne[ti tu [i despre care auzi vorbindu-se cuvinte f\r\ rodire”. 200

“C\lug\rii cei adev\ra]i”, spunea P\rintele Daniil, “au, ca [i copiii, o alt\ via]\, numai a lor, dar cu totul diferit\ decât cea pe care ne-am obi[nuit s\ le-o presupunem obi[nuit. Au o lume a lor, pe care nu o dest\inuiesc nim\nui. Nici chiar lor în[i[i, necum altora din afar\ [i, mai ales, celor din Lume. Nu atât din cine [tie ce duh arcan (de t\inuire - n.

Ed.), ci pur [i simplu pentru c\ nu pot s\ o fac\ (

simt nevoia s\ o fac\. Ca [i copiii, via]a lor adev\rat\, mult mai puternic\ [i mai adânc\ decât am b\nui, o feresc, o

smeresc (

trezi c\ li se calc\ în picioare partea cea mai bun\, ging\[ia

cea mai deosebit\ a sufletului lor, (

se d\râma [i nelegiui Sfânta Vraj\ pe care o p\zesc cu grij\

în inima lor, la loc ferit.

),

nu

),

poate [i din teama, din instinctul de a nu se

),

din sfiala de a nu li

lumea aceasta a lor, mai aproape de lumea copiilor

decât a noastr\, e cu totul alt\ lume, f\r\ nici un fel de ase- m\nare cu cealalt\ a noastr\.

) (

Precum copilul, c\lug\rul î[i potrive[te [i rânduie[te lumea min]ii [i sufletului lui dincolo de m\surile care ne sunt nou\ obi[nuite. Mai mult înc\, în contrast total cu ceea ce e afar\ [i îl leag\ la a[a de banala, vulgara [i hâda rea- litate, la care e p\rta[ [i în contrast total cu ceea ce el însu[i, ca fiin]\, ca înf\]i[are [i ca posibilitate personal\, împarte.

199 IV, p. 48-49 200 XVII, p. 36

nu are ce face cu

lucidit\]ile noastre intelectuale, iar materialitatea lumii de afar\, când nu e t\g\duit\ de el ca întrupare a p\catului, a dezam\girii lui [i a scârbei, îi sluje[te chiar ea, a[a cum este, fie [i s\r\c\cioas\ [i spart\, drept un v\l sub care s\ se ascund\, s\ se umileasc\, s\ se nesocoteasc\ pe sine”. 201

Via]a aceasta a robului duhovnicesc (

)

Icoan\ triptic\

1 “Acum sfântul are un trup limpezit, pe îndelete a aschiteului l\murit prin prefacerile harice încete ale bunei sfintei Agapii. Acum sfântul e în chip neîn[elat diamant de cuget des]\rmurit [i totu[i bine înscris, m\surat, în armonia Sfintei Sofii.

2 Acum fiin]a lui toat\-i de s\rb\toare [i geometria harurilor date îl c\l\uze[te, cu muzicala-i bun\tate, din centru, din miez, din inim\. Ca un str\veziu [i preal\untric soare pa[nic, la o str\danie minim\, bogata-mplinirilor ploaie în ritmurile-i blând rânduitoare, îl lucreaz\ din polen de v\paie [i-i în]elep]e[te la am\runt, cât se poate toat\ urzirea f\pturii lui în floare.

3 Lini[tea Luminii neînserate obrazul îi lumineaz\ împ\r\te[te, alungindu-i linia lin.

201 IV, p. 124-125

{i Mintea se încununeaz\ dumnezeie[te cu inel de nimb matutin. Iar prin Num\rul de aur se rostuie[te [i cuviincioasa sufletului hain\, dup\ înalt canon bizantin. Pe când c\mara lui cea de tain\ cu mir [i cu limb de-n]elepciune curat se binecuvânteaz\ în crucea de bolt\ a frun]ii. Numai a[a, ca sfântul s\ se adune, s\ râvneasc\ [i deplin s\ r\sune din cea mai des\vâr[it\ paz\ a Întâlnirii, a Logodirii [i a Nun]ii”. 202

25 decembrie 1956, Sih\stria Rar\ului

202 IV, p. 54-55

Capitolul VI

Stare] al Sfintei M^n\stiri Rar\u

Intrând în monahism de dou\ ori, prima dat\, pe poarta mai larg\, ca monahul Agaton [i apoi pe poarta mai strâmt\, ca Ieroschimonah, schimbându-i-se numele în Daniil, Sandu Tudor s-a mistuit pe sine într-un urcu[ al înduhovnicirii, învingându-[i limitele, transfigurându-le, ajungând la Schitul Rar\u, poate cel mai aproape de inima lui Dumnezeu [i luminând de aici, prin candela f\pturii sale, pân\ departe, spre ungherele ]\rii.” 203

Psalm

Cu buze groase de tin\ sufletul meu soarbe lumin\ [i m\nânc de pe cer luceferi somnoro[i cu ochii uimi]i [i umbro[i. Sunt r\sun\tor ca o vioar\ la glasul izvoarelor ce m\-mpresoar\. {i ca un trandafir de n\miaz\ m\ bucur de rou\ [i de raz\. Nem\rginirea [i zarea de sine se doresc [i cânt\ în mine. Plutesc pe plin\tatea ce nu poate s\ încap\, ca o frunz\ picat\ pe ap\. Cu team\ tainic\ t\cerea m\ spânzur\ peste arcul inimii cu prea blând\ m\sur\. {i de ascult peste mine st\ruitor la r\d\cina gândului viitor, v\d lumea de dincolo cum m\ biruie[te,

203 P.C. Gheorghe Calciu Dumitreasa, în Buletinul Parohiei Holy Cross Romanian Orthodox Church, S.U.A., nr.11, nov., 2001

form\ str\vezie ce în mine se-nnoie[te.

[i din dulcea]a adev\rului împresurat

alerg peste h\]i[uri ca cerbul neînduplecat. Beau la l\untru [i însetez în afar\ aflu în duh [i caut peste ]ar\, peste toate vârstele m\ risipesc [i m\ adun

[i nu mai [tiu de-s în]elept sau nebun.

A[ vrea s\ zbor ca neprih\nitul porumb

[i s\ ascund sub c\ma[\ aripile de plumb.” 204

Între anii 1952-1953, P\rintele Daniil Tudor pustnicea pe muntele Sihla, lâng\ o bisericu]\ mic\ de lemn, în con- di]ii grele: “Nu avea decât dou\ c\m\ru]e care erau aproape neînc\lzite. Soba nu prea mergea. Nu avea ni-

“Eu credeam în voca]ia

monahal\ [i în sinceritatea lui, dar ceilal]i dimprejur, care îl cunoscuser\ ca ziarist, credeau mai greu”, spune I.P.S. Antonie, c\ruia P\rintele Daniil i-a fost na[ de c\lug\rie. Ca s\ nu fie arestat de securitate, Ierodiaconul Antonie

Pl\m\deal\, care era secretarul M^n\stirii Slatina - F\l- ticeni, s-a sf\tuit cu P\rintele Cleopa, stare]ul M^n\stirii, care avea în jurisdic]ie [i Schitul Rar\u [i, cu mari eforturi, au ob]inut aprobarea [i binecuvântarea ca Ieroschimo- nahul Daniil Tudor s\ fie numit Stare] la Schitul Rar\u. A[adar, P\rintele Daniil Tudor a fost instalat, cu destule dificult\]i, stare] la Schitul Rar\u, pe data de 15 noiembrie

meni grij\ s\-i dea de mâncare”.

205

1953.

Acolo era un loc mai lini[tit [i retras, unde putea s\-[i duc\ c\r]ile [i avea mai mult\ lini[te s\ se roage, s\ citeasc\

[i s\ scrie. Aici, în fa]a Icoanei f\c\toare de minuni a Maicii Domnului, P\rintele Daniil a scris ultima [i cea mai fru- moas\ variant\ a Imnului Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului.

204 IV, p. 39 205 XIX, p. 83

Pietrele Doamnei - Muntele Rar\u “Tu e[ti Amma împ\r\teasc\ a sufletului meu. Odihne[te-m\ sub ad\postul

Pietrele Doamnei - Muntele Rar\u

“Tu e[ti Amma împ\r\teasc\ a sufletului meu. Odihne[te-m\ sub ad\postul Chipului T\u; ca sub privirile Tale de auriu c\rbune s\ ard [i eu nemistuit, din pl\mada arcanei de negr\it a tr\irii de rug\ciune. {i dintru inelul T\u de r\coare, Izvorule pecetluit, din nou, mereu, s\ îmi pot împrosp\ta cu unda harului T\u de nelipsit, marea pace a odihnei s\lt\toare. {i m\ încinge sfânt\ Amma a[a cu veselia cea vie a biruin]ei ca înv\p\iat s\ pot cânta din toat\ isihia cuno[tin]ei: Aliluia!” 206

206 III, p. 53

La Rar\u, citea zi [i noapte. Citea permanent, chiar [i în Sfântul Altar, în timp ce slujea Sfânta Liturghie. La predic\, ie[ea cu cartea pe care o citea atunci [i începea s\ o comenteze. “La un moment dat vorbea o jum\tate de or\, o or\, o or\ [i jum\tate. (…) Pân\ la urm\, începea s\ mu[te, s\ strige [i s\ plâng\. }\ranii bucovineni, ]\r\ncile st\teau cât st\teau, oboseau, se a[ezau în genunchi, ca s\ se mai odihneasc\, dup\ aceea oboseau [i genunchii, [i atunci se a[ezau pe [ezut, a[a, pur [i simplu, mai ales femeile, iar el continua s\ predice. F\cea foarte des apeluri la sentimente. De pild\, îi veneu lui în gând nevoin]ele unui sfânt. Începea s\ vorbeasc\ despre nevoin]ele sfântu- lui acela, începea s\ plâng\. El tr\ia evenimentul cu el, de[i nimeni nu pricepea nimic. Plângea el, plângeau [i ei. Se r\stea, d\dea înapoi, iar se r\stea, iar d\dea înapoi. “Nenoroci]ilor, p\c\to[ilor, Dostoievski a spus, a[a [i a[a…”. C\ erau p\c\to[i [i nenoroci]i era adev\rat, [i to]i îl în]elegeau. În felul acesta îi atr\gea, [i atr\gea foarte mult\ lume dintre pelerinii care veneau la schit. (…) “Ce m\ inte- reseaz\, dac\ nu m-au în]eles. Ai v\zut cum plângeau?” (…) Mai apoi, (…) devenise foarte c\utat ca duhovnic. Venea mult\ lume la el s\ se spovedeasc\. Acesta înseamn\ foarte mult lucru!” 207 “Prin schiturile prin care a umblat a fost un duhovnic bun. C\utat. }ine]i cont! Restul este, de multe ori, spove- danie de rutin\. Spune: “ti, ti, ti, la, la, la, am f\cut cutare [i cutare”, “Bun, poftim la Împ\rt\[anie”. Asta-i ap\ de ploaie, nu e spovedanie. (…) adic\ discu]ie, analiz\, pri- cepere a ceea ce putea fi p\cat”. 208 Cât de bun duhovnic a fost Ieroschimonahul Daniil Tudor putem deduce [i din faptul c\ majoritatea uceni- cilor s\i de la M\n\stirea Rar\u, unde a fost stare] numai patru ani, au ajuns, la rândul lor, stare]i: fratele Grigore Halciuc — Arhim. Grigorie Halciuc, stare] al M^n\stirii

207 XIX.,p.88-89

208 XIX,p.98

Sfântul Ioan cel Nou, Suceava; fratele Ilarion Neagoe — Arhim. Ioan Neagoe, stare] al Mân\stirii Sih\stria Rar\u; monahul Paulin Lecca — Arhim. Paulin Lecca, stare] la M^n\stirea Arnota, [i exarh; fratele Gheorghe P\duraru

— Protos. Elefterie P\duraru, stare] la M^n\stirea Lipova

— Bac\u, duhovnic la M^n\stirea Neam], fratele Costic\

Tudor — Arhim. Pamvo Tudor, econom la M^n\stirea Bogdana — R\d\u]i. De asemenea, P\rintele Daniil Tudor a fost na[ de c\- lug\rie al Î.P.S. Mitropolit Antonie Pl\m\deal\, al Arhim. André Scrima, al Ieroschim. Nil Doroban]u [i al Arhim. Victorin Oanele — Stare] la M^n\stirea Sih\stria Neam]. P\rintele Daniil Tudor, înainte de a fi pov\]uitor altora, a tr\it însu[i sfin]ia sa dup\ pilda Sfin]ilor P\rin]i pe care i-a l\udat în scrierile sale. “P\rintele stare] Daniil, când slujea, Duminica, Sfânta Liturghie, avea lacrimi în ochi. Se ruga mult lui Dumnezeu [i nu se gr\bea la rug\ciune. To]i cuno[teau darurile lui Dumnezeu care lucrau prin Prea Cuviu[ia Sa.” (Din rela- tarea fratelui Cr\ciun, ucenic al P\rintelui Daniil). “Despre P\rintele Daniil, cei care [i-l amintesc bine spun cuvinte ca: tumultuos, dificil, impetuos, om în încle[tare duhovniceasc\, convulsiv, [uvoi temperamental, om cu o prodi- gioas\ sim]ire de tain\ [i cu o gândire din afara normelor obi[nuite culturalizante [i estetizante”. P\rintele Arhimandrit Paulin Lecca scrie c\ P\rintele Daniil Tudor, “fiind stare] la M\n\stirea Rar\u, pl\nuia s\ zideasc\ o m\n\stire mare, care s\ fie ca un centru isihast, unde s\ se studieze [i s\ se practice Rug\ciunea lui Iisus, ceea ce ini]iase deja la Bucure[ti, în cadrul Rugului Aprins”. 210

209

“Bine este, de împlinirea mântuirii, omul s\-[i agoniseasc\ Înger înv\]\tor spre înnoirea min]ii [i a firii, cu toiag înalt îndrept\tor.

209 XIX,p.21

210 XIX,p.21

Pentru aceasta, Cuvioase P\rinte, spre st\re]ia sfin]eniei tale blagoslovite noi, cei goi de via]\ înduhovnicit\, fl\mânzi de împlinire îndumnezeit\, spre tine venim cu ramura celor mai aprinse cuvinte dasc\l s\ te dobândim. Pentru care, cu strigare înmul]it\ din prinos de chemare nesfâr[it\, ]ie ne smerim:

Bucur\-te, stare] pilduitor, în vitejia nev\zutului r\zboi Bucur\-te, dreptar deslu[itor al des\vâr[irii adormite în noi Bucur\-te, minte înnoitoare c\tre stadia omului de la început Bucur\-te, ochi de îndrumare c\tre Raiul l\untric pierdut Bucur\-te, agerime învrednicit\ de toate treptele darului Bucur\-te, inim\ sârguit\ la toate arderile harului Bucur\-te, grabnic ajut\tor al celor ce din râvn\ nesocotit\ s-au în[elat Bucur\-te, vrednic desleg\tor al ispitelor noastre de p\cat Bucur\-te, mângâietor potrivit la seceta [i s\r\cia sufleteasc\ Bucur\-te, pov\]uitor fericit în m\iestria [i [tiin]a cereasc\ Bucur\-te, dasc\l de trezie, nebiruit de vreo evlavie bolnav\ Bucur\-te, P\rinte Calinic, dumnezeiesc Arhiereu [i Avv\!” 211

211 II, p. 74-75

M\rturiile Mân\stirea Rar\u Arhimandritului Ioan P\rintele Daniil Tudor Neagoe despre “Când l-am cunoscut eu”,

M\rturiile

Mân\stirea Rar\u

Arhimandritului

Ioan

P\rintele Daniil Tudor

Neagoe

despre

“Când l-am cunoscut eu”, m\rturise[te Arhim. Ioan Larion Neagoe, 212 stare]ul M^n\stirii Sih\stria Rar\ului, ucenic al p\rintelui Daniil pe vremea când era stare] la Rar\u, “p\rintele Daniil avea peste [aizeci de ani [i, chiar dac\ avea, a[a, ca mine, barba alb\, p\rul alb, era un b\rbat foarte frumos, puternic ca un fl\c\u de dou\zeci de ani, ro[covan la fa]\, cu fruntea mereu ridicat\, ochii c\- prui [i p\trunz\tori, parc\ de-o severitate nerostit\. Când se uita la tine, te sim]eai mic [i p\c\tos. Auzisem c\ avea o cultur\ de savant în multe domenii — de la filosofie, pictu- r\ [i teologie pân\ la cele mai riguroase [tiin]e — c\ jos, în lume, avea ca prieteni mini[tri, generali, scriitori, profe- sori universitari [i, deseori, to]i ace[tia se temeau s\ des- chid\ gura în fa]a lui, c\ci era un partener foarte incomod de discu]ii, care te eclipsa cu [tiin]a lui, un om aprig, ne- cru]\tor cu diletan]ii, cu cei neinforma]i, dar [i cu cei care nu-i împ\rt\[eau p\rerile. Aici, îns\, în mân\stire, devenea cu totul alt om. Înc\ de când l-am v\zut prima dat\, parc\ o voce mi-a [optit a[a, la ureche, c\ am în fa]\ un om ce-

212 Frate la Mân\stirea Rar\u între anii 1954-1958

resc. V\ m\rturisesc c\, adesea, privindu-l, îmi venea s\ m\ aplec s\ s\rut urma pe care piciorul lui o l\sa pe p\mânt. Parc\ plutea printre noi, t\cut [i interiorizat, nu era deloc vorb\re] [i t\ios, ca în cercurile lui de intelectuali. Tr\ia retras, era un monah a[a-zis “de chilie”, toat\ noaptea la fereastra od\i]ei sale vedeam lumin\. Dac\ dormea o or\- dou\ pe noapte, dar nici \sta nu putea fi numit somn. Avea mereu Rug\ciunea lui Iisus în suflet [i un om care are aceast\ rug\ciune în suflet dobânde[te trezvia! A[adar, chiar [i atunci când dormea, p\rintele era treaz, avea trez- vie, era v\z\tor cu duhul. Uneori, când ne încercau ispitele — eram atunci doispre- zece vie]uitori la Mân\stirea Rar\u — veneam noaptea c\tre chilia lui, umblam descul]i [i c\lcam pe iarb\, picioarele noastre nu puteau face nici un zgomot, el era dincolo de u[a dubl\, cu fereastra în partea cealalt\, îns\ când ajungeam aproape, auzeam glasul lui din\untru, care ne striga: “Ce-i, frate Ioane? Ce-i, fiule?”. Ne sim]ea în duh c\ venim, ie[ea în prag [i ne zâmbea. Chilia lui era s\r\c\cioas\, cu un pat tare, c\lug\resc, o mas\ de lucru [i un scaun, iar de jur- împrejur numai c\r]i, peste 6 000 de volume, multe dintre ele c\r]i rare, alese pe sprâncean\, din vasta sa bibliotec\ de la Bucure[ti. Avea mare evlavie la Sfântul Ioan Bogoslovul, purta cu el mereu [i o veche icoan\ a Rugului Aprins (…). {tia mai multe limbi str\ine la perfec]ie, toat\ noaptea se ruga, citea enorm [i scria, scria permanent. (…) Când intra în biseric\, pur [i simplu se schimba atmos- fera. V\ spun, de multe ori îl vedeam p\[ind în pridvor [i deodat\ sim]eam cum aerul din\untru se înc\lze[te. Cântând în altar, glasul lui ne ]inea de foame, de frig [i de sete. Era un aprig postitor [i rug\tor, un stare] care ]inea cu str\[nicie adev\ratele rânduieli ale unei chinovii orto- doxe. De pild\, noi, fra]ii, trebuia s\ cerem binecuvântare ca s\ putem mânca fragi de pe munte, iar în duminici, chiar dac\ mâncam fragi sau zmeur\ prin p\duri, n-aveam voie s\ aducem nici o bobi]\ în mân\stire, ca s\ nu facem

ispit\. {tiam c\ p\rintele Daniil a stat trei ani sihastru la Râpa lui Coroi, în mun]ii Sihla, undeva, pe lâng\ Mân\s- tirea Sih\stria Neam]ului, p\strând jur\mântul t\cerii, mâncând numai o dat\-n s\pt\mân\ ciuperci crude. Aici, pe Rar\u, mânca de dou\ ori în s\pt\mân\, doar sâmb\ta [i duminica. Atât! Cinci zile pe s\pt\mân\ nu mânca, se ruga neîncetat, ]inea toate slujbele [i predica dup\ fiecare slujb\. Mai mult, la ceasurile mesei venea de fiecare dat\ în trapez\, ne privea pe noi cum mâncam, chiar dac\ el nu lua nici o f\râmitur\. În timpul fiec\rei mese, un frate citea din Cartea Sfânt\, din Vie]ile Sfin]ilor, Pateric, Zbornic sau o anumit\ rug\ciune, apoi mâncam în t\cere, iar la sfâr[it, P\rintele Daniil ne explica, f\cea comentarii, împreun\ cu toat\ ob[tea, pe marginea celor citite. Vorba îi era blând\ dar hot\rât\, în fa]a noastr\ nu rostea o vorb\ mai mult dec^t se cuvenea. Impulsiv era doar cu ateii, cu cei care voiau s\-i tulbure via]a închinat\ lui Hristos”. 213

“Marea min]ii m\iestrie heruvic\ o râvnesc, Ca destoinic omului meu l\untric s\-i iscusesc Inelul clar din cle[tarul cugetului ascu]it, La aur de vis [i sim]ire curat\ rostuit. Capetele de cruce ale f\pturii unite {i rotund gândului întors în sine p\suite. {i cum î]i sunt înv\]\cel în arta pustniceasc\ Pentru tine, Sfânt Ioane, Domnul s\ binevoiasc\ S\-mi pun\ în toarta inelului anume lucrat Alba nestimat\ ce-I poart\ numele: “Minunat” Ce nu se poate ceti, f\r\ numai de primitor, Din fiecare f\când un de-Dumnezeu-purt\tor. {i-mpodobit a[a a te l\uda s\ vin [i eu, Binerostind ca un nemincinos ucenic al t\u:

Bucur\-te, prin care ne însu[im paradoxele u[urin]ei Bucur\-te, c\ zvârlim u[urin]a ca frupt din pomul cuno[tin]ei

213 XXII, p.

Bucur\-te, prin care primim d\ruirea de sine ca un toiag Bucur\-te, c\ lep\d\m d\ruirea de sine, c\-i iadului prag Bucur\-te, prin care destoinicim obiceiul, drept bun sfin]itor Bucur\-te, c\ ne dezb\r\m de obiceiul cel îndobitocitor Bucur\-te, prin care zidim ne[tiin]a în cele vinovate Bucur\-te, c\ nimicim ne[tiin]a, c\-i fântân\ de p\cate Bucur\-te, prin care ne întemeiem mai tari pe piatra credin]ei Bucur\-te, c\ ucidem împietrirea c\ îi pieirea fiin]ei Bucur\-te, c\ f\r\ voia lui ne d\ folos [i duhul pierz\rii Bucur\-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, P\rinte al Binecuvânt\rii!” 214

“Îmi amintesc, de pild\, diminea]a când am p\[it întâia oar\ pe poarta mân\stirii, ne[tiutor în cele biserice[ti, ]inând în mân\ o valijoar\ ost\[easc\ din lemn [i, dup\ câ]iva pa[i, am r\mas a[a, încremenit, n\ucit de cele pe care le vedeam. În curtea aceea se sim]ea un neînchipuit duh de pace! Un duh de pace, da, o rânduial\ sfânt\, statornicit\ de cârmui- torul ob[tii. Vedeam c\lug\ri tineri, cu metaniile în mân\, t\cu]i [i senini precum sfin]ii; când se întâlneau doi fra]i prin curtea mân\stirii, puneau metanie unul în fa]a celuilalt de fiecare dat\, î[i ziceau “blagoslovi]i”, cu a[a o evlavie [i respect, încât m\ gândeam c\ numai în Rai oamenii se pot în]elege atât de bine unii cu al]ii. În r\stimpuri, fra]ii se opreau din muncit, se puneau în genunchi [i se rugau chiar acolo, sub cerul liber. Aveam s\ aflu c\ asta e una din ascul- t\rile date de stare]: în mân\stirea de la Rar\u nu se muncea niciodat\ o or\ neîntrerupt\. O jum\tate de or\ munceai, o jum\tate de or\ trebuia s\ cite[ti sau s\ te rogi. (subl. Ed.) Fiecare c\lug\r avea m\t\niile la brâu [i o tr\istu]\ din lân\, pus\ pe dup\ cap, piezi[, în care obligatoriu purta o carte de rug\ciuni. Îi vedeai chiar [i pe monahii ciobani în vârf de munte, îngenunchia]i între oi, cu palmele încle[tate de rug\. A[a umbla [i stare]ul, îmbr\cat modest, ca un simplu mo- nah. Rug\ciune, rug\ciune, rug\ciune neîntrerupt\, \sta era singurul lui îndemn.”

214 II, p. 56

“{i pe numele Domnului meu cu glas de foc mi s-a dat S\-l duc în dar lui Dumnezeu, “Înger de mare sfat”. {i-n roata rostirii curate Cerul ne va purta Spre aminul aminurilor toate: Aliluia!”

215

“Numele Domnului, apriga doririi chemare, dar Numele Domnului de Slav\, cine îl are? Alb c\l\re] cu arc, pe cal alb, este numele S\u. Domnul îl d\ cui voie[te ca un tare Dumnezeu.” 216

“Eu am trecut în via]a mea pe la multe mân\stiri, dar a[a

o pace nu am aflat nic\ieri, nici pe departe.” “Despre sine, stare]ul vorbea foarte pu]in, [i asta numai atunci când experien]ele sale de via]\ ne-ar fi putut fi de folos nou\, c\lug\rilor. De pild\, atunci când ne înv\]a cum trebuie s\ ne rug\m [i ce înseamn\ Rug\ciunea inimii, amintea adesea despre puternica lui experien]\ mistic\ pe care a tr\it-o la muntele Athos, acolo unde via]a i se schim- base pe de-a-ntregul. (…) [i ne întrebam cu uimire cum se poate ca el s\ fie sfântul din fa]a noastr\, dac\ e omene[te posibil ca un muritor s\-[i schimbe atât de radical desti- nul.” “Ieroschimonahul Daniil era un om cu totul deosebit, cu

o activitate cultural\ nemaîntâlnit\ la vremea lui [i care a

renun]at total la via]a aceasta [i s-a dedicat credin]ei. Un colos religios pentru Biserica noastr\ [i pentru na]iunea noastr\ româneasc\. Nu avea în mintea lui decât numai pe Dumnezeu. Nu se gândea nici la politic\, nici la via]a so- cial\… Permanent se ocupa cu rug\ciunea, permanent scria, permanent citea. De câte ori te duceai la el noaptea, [i la ora unu [i la ora dou\ [i la ora patru, era treaz, avea trezvia duhovniceasc\. {tia tot ce se întâmpl\ în m^n\stire. A scris Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, care este o bog\]ie moral-religioas\ [i, în compara]ie cu alte

215 II, p. 55 216 II, p. 57

Acatiste, e de o spiritualitate suprem\ [i de o frumuse]e de- osebit\. Este un Acatist cu adev\rat duhovnicesc care e închi- nat Maicii Domnului [i aduce mult folos celor care îl citesc. P\rintele Daniil Tudor era în m^n\stire ca un tat\, iar lumea îl cinstea în chip deosebit. Era un duhovnic care asemenea Sfântului Ioan Botez\torul, nu cru]a cu cuvântul pe nimeni, îl îndrepta [i propov\duia adev\rul. Mergea la Bucure[ti, unde avea mai mul]i studen]i pe care îi înv\]a credin]a ortodox\ [i “Rug\ciunea lui Iisus”. A fost arestat pentru c\ era un lupt\tor neînvins împotriva ateismului. Comitetul Central trimitea la M^n\stirea Rar\u fel de fel de oameni [colariza]i special în ateism ca s\-l combat\. Iar Sfin]ia Sa nu numai c\ îi contrazicea, dar îi [i con- vertea. Mai întâi discuta cu ei din punct de vedere social, moral [i religios, iar apoi spiritual. Dup\ o perioad\ de timp de discu]ii, ateii se converteau la credin]\. Mergeau în Biseric\ [i î[i f\ceau cruce în fa]a Icoanei f\c\toare de minuni, s\rutau Icoana [i se rugau. Când vroiau s\ plece din m^n\stire [i ajungeau la poart\, mai f\ceau câteva cruci, se închinau [i dup\ aceea plecau. Când au v\zut comuni[tii c\ nu au nici un activist care s\-l poat\ combate, au decis ca s\-l aresteze, s\-l scoat\ din activitatea moral-religioas\ a Bisericii.(…) Ob[tea m^n\stirii o conducea complet spiritual. La Biseric\ era prezent permanent, mâncarea lui o [tia numai Dumnezeu (sâmb\ta [i duminica mânca la trapez\, o dat\ în zi, în rest nu-l vedea nimeni mâncând). În restul zilelor, pe când noi mâncam, ne citea citea din Vie]ile Sfin]ilor [i Sfin]ii P\rin]i [i ne spunea câte un cuvânt duhovnicesc pentru consolidarea vie]ii moral-religioase [i a credin]ei. Noi eram pe atunci încep\tori, iar P\rintele ne f\cea pen- tru prima dat\ cunoscut\ via]a pustnicilor, a cuvio[ilor [i a mucenicilor care s-au jertfit pentru Iisus Hristos”.

217

217 XXIII, p.

“V\ închipui]i, deci, cum era la Mân\stirea Rar\u, ce fel de M^n\stire era, care avea între zidurile ei aceste dou\ nepre]uite comori: Icoana f\c\toare de minuni a Maicii Domnului [i omul Ceresc numit Daniil Tudor. Fiecare din fra]ii m^n\stirii am fost p\rta[i la minunile s\vâr[ite de Dumnezeu prin P\rintele Stare] Daniil Tudor, prin rug\- ciunile f\cute în fa]a Icoanei Sfinte. Se petreceau minuni mari, dar cu care aproape ne obi[nuisem, fiindc\ nu exista rug\ciune adev\rat\ care s\ nu se împlineasc\. }in minte, de plid\, c\ odat\ nu aveam la m^n\stire ce s\ mânc\m. Nimic, nici m\car f\in\. Dup\ dou\ s\pt\mâni, Stare]ul ne spune: “—Nu v\ îngrijora]i, fra]ilor! Haide]i s-o rug\m pe Maica Domnului…” {i am f\cut slujb\ [i P\rintele Daniil a stat în genunchi înaintea Icoanei [i, cum s-au terminat cânt\rile, am v\zut cu to]ii la poart\ o c\ru]\ venit\ din satul Chiril, înc\rcat\ cu f\in\, cartofi, fasole, ulei, zah\r, cu de toate. Minuni de acest fel au fost multe. Ne sim]eam mereu ocroti]i de acest bun P\- rinte al nostru, de Icoana f\c\toare de minuni din Biseric\. (…) Stare]ul Daniil ne salva de la r\t\ciri, ne salva de la moarte”. 218

M\rturia protosinghelului Elefterie P\duraru despre P\rintele Daniil Tudor

În anul 1954, pe când aveam 16 ani, am vizitat pentru prima dat\ Schitul Rar\u. Era o perioad\ deosebit de grea, foarte mul]i oameni fiind prigoni]i de securitate. La Schitul Rar\u am avut binecuvântata ocazie s\-l cunosc pe Ieroschim. Daniil Tudor, o mare pesonalitate a Bisericii Ortodoxe Române, un tr\itor deosebit, un mare predicator [i un dasc\l plin de har dumnezeiesc. Nu pot uita nici acum dragostea cu care m-a primit P\rintele Daniil. Mi-a fost ca un tat\. Cu el am f\cut primii pa[i spre monahism.

218 XXII, p. 19

Am cunoscut atunci, la M^n\stirea Rar\u, oameni deose- bi]i: P\rintele Paulin Lecca — viitor exarh [i stare], fratele Grigore Halciuc — viitor stare] la M^n\stirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, fratele Ioan Neagoe — viitor stare] la M^n\stirea Sih\stria Rar\u, Ierom. Ianuarie, fratele Costic\ Tudor — viitor econom la Mân\stirea Bogdana, fr. Nicolae… Rânduiala m\n\stirii era asem\n\toare cu cea din Sfântul Munte Athos. Utrenia la miezul nop]ii (ora 23,30), iar Sfânta Liturghie aproape zilnic. P\rintele Ianuarie Lupu]uc, care era preot, îl ajuta pe Stare]ul Daniil la tre- burile gospod\re[ti [i slujeau împreun\, Duminica [i-n s\rb\tori, Sfânta Liturghie. Duminica [i-n s\rb\tori veneau la Sfânta Liturghie treizeci-patruzeci de oameni, pe jos sau cu c\ru]ele. Cei mai mul]i erau din Chiril, din Câmpulung-Moldovenesc [i din Stulpicani. În acea perioad\ era în satul Chiril un mirean, mo[ Ion Amarie, care avea un cuptor de var [i ne ajuta foarte mult cu bani, alimente [i materiale de con- struc]ie. Dup\ ce Schitul a fost închis, în anul 1958, mo[ Ion Amarie s-a luptat foarte mult ca s\-l redeschid\. Acest lucru s-a petrecut în anul 1968, în ziua de 29 iunie (Sfin]ii Apostoli Petru [i Pavel). Canonul c\lug\resc era cel obi[nuit, pentru c\ cel mai greu canon îl ducea p\rintele Daniil Tudor. P\rintele Daniil Tudor era un tr\itor [i un c\rturar deosebit. Era blând prin felul de a fi [i prin modul în care vorbea cu fra]ii, iar fra]ii îl iubeau [i aveau un respect deosebit pentru el. Era o dragoste deosebit\ între fra]i, care pe mine m-a mi[cat profund [i m-a legat de Rar\u. P\rintele Daniil era un mare postitor [i rug\tor. Lunea, miercurea [i vinerea, o mare parte din vie]uitorii Schitului Rar\u posteau toat\ ziua. În prima s\pt\mân\ a Postului Mare se ]inea post negru, de duminic\ seara p\nâ miercuri la prânz, apoi se postea pân\ sâmb\t\ la prânz. Sâmb\ta se d\deau dou\ mese. Aceea[i rânduial\ se ]inea [i în S\pt\mâna Patimilor. Era mult\ nevoin]\ [i rug\ciune.

Rug\ciunile se f\ceau cu mult\ r\bdare [i evlavie, P\rin- tele Daniil neaccept^nd s\ le facem în grab\ sau s\ le scur- t\m. Când ne gr\beam, deschidea dvera de la u[ile împ\- r\te[ti ale Sfântului Altar [i ne spunea:

— Chiar dac\ voi v\ gr\bi]i, eu nu m\ gr\besc!

Era un înainte v\z\tor cu duhul. Când am venit la

m^n\stirea Rar\u [i i-am spus c\ voi sta pân\ în prim\var\, mi-a zis:

— Ai s\ pleci mult mai târziu, peste doi ani de zile, când

voi pleca [i eu de aici. Via]a de la m^n\stirea Rar\u era deosebit de înc\rcat\ de rug\ciune [i de spiritualitate. Dormeam numai trei ore pe noapte, de obicei dup\ Utrenie. Îmi amintesc c\ aveam chilia lâng\ fratele Ioan Neagoe [i citeam amândoi c\r]i sfinte [i nu ne mai s\turam de cele pe care le aflam din c\r]i [i cu care ne hr\neam sufletele noastre. Pe la ora 3 diminea]a ne culcam, iar la ora cinci ne sculam pentru a merge la slujb\. Dup\ slujb\ mergeam fiecare la ascult\rile rânduite de stare]: la vite, la buc\t\rie, la p\dure, la cur\- ]enie, la gr\din\, la cosit etc. În acea perioad\, securitatea venea des ca s\ ne controleze. Când soseau la Schit, eu, împreun\ cu fratele Alexandru, eram trimi[i de p\rintele Daniil s\ ne ascundem. La hramul Schitului Rar\u, Adormirea Maicii Domnului, veneau sute de credincio[i, pe jos sau cu c\- ru]ele. La un hram i-am v\zut pe p\rintele Cleopa Ilie [i pe p\rintele Petroniu T\nase, care au venit pe jos, peste muntele Rar\u, de la M^n\stirea Slatina. De asemenea, a sosit [i stare]ul M^n\stirii Secu — Arhim. Dionisie Udi[teanu, cu o caret\ foarte elegant\, cu doi cai negri, frumo[i. Au slujit împreun\ cu p\rintele Daniil Tudor Sfânta Liturghie.

În perioada în care am fost la Schitul Rar\u erau pust- nici pe muntele Rar\u. Eu [tiam de patru pustnici, pentru c\ am fost de mai multe ori s\ le duc mâncare, dar nu i-am

v\zut, pentru c\ l\sam mâncarea într-un anumit loc [i m\ întorceam la m^n\stire. P\rintele Daniil Tudor îi [tia, fi