GRILE EXAMEN LICEN 2011 Disciplina de Tehnologie farmaceutic

20/1. Un medicament poate fi substituit cu altul atunci cand: A. Ambele contin aceeasi substanta medicamentoasa B. Substanta medicamentoasa are un indice terapeutic ingust C. Substanta medicamentoasa este utilizata in tratamentul bolilor cu morbiditate ridicata D. Cele doua medicamente sunt bioechivalente E. Substantele medicamentoase sunt instabile in tractul gastrointestinal 20/2. Factorii fiziologici care influenteaza biodisponibilitatea la absorbtie pe cale orala sunt: A. Cantitatea si compozitia sucurilor digestive B. Enzimele si flora bacteriana C. Irigarea cu sange a mucoasei gastrointestinala D. Tehnologia de fabricare E. Solubilitatea si viteza de dizolvare 20/3. Proprietatile fizico-chimice ale substantei medicamentoase care influenteaza biodisponibilitatea sunt: A. Efectul primului pasaj hepatic B. Marimea particulelor C. Polimorfismul D. Hrana E. Lipofilia 20/4*. Biodisponibilitatea substantei medicamentoase din formele farmaceutice orale scade in urmatoarea ordine: A. Comprimate acoperite < capsule < comprimate < pulberi < suspensii < solutii < emulsii B. Comprimate < comprimate acoperite < capsule < pulberi < suspensii < emulsii < solutii C. Comprimate acoperite < comprimate < capsule < pulberi < suspensii < emulsii < solutii D. Capsule < comprimate acoperite < comprimate < pulberi < suspensii < emulsii < solutii E. Comprimate acoperite < comprimate < pulberi < capsule < emulsii < suspensii < solutii 20/5. Agentii de viscozitate influenteaza biodisponibilitatea prin: A. Cresterea vitezei de golire a stomacului B. Descresterea motilitatii intestinale C. Scaderea vitezei de dizolvare a substantei medicamentoase D. Scaderea vitezei de golire a stomacului E. Scaderea vitezei de deplasare a moleculei de substanta dizolvata catre membranele de absorbtie 20/6. Inaintea formularii unui preparat farmaceutic trebuie sa cunoastem urmatoarele proprietati ale substantei medicamentoase: A. Culoarea B. Solubilitatea C. Stabilitatea D. Coeficientul de repartitie E. Gust

20/7. Biodisponibilitatea poate fi influentata de urmatorii factori farmaceutico-tehnologici: A. Forma farmaceutica B. Substantele auxiliare (tipul si cantitatea) C. Procesul de fabricatie D. Conditiile de depozitare E. Metoda de dozare aleasa

20/8. Substantele tensioactive modifica activitatea biologica a substantei medicamentoase, influentand: A. Enzimele biologice B. Legarea de proteinele receptoare C. Absorbtia din tubul digestiv D. Procesul tehnologic E. Procedeul analitic 20/9. Efectul de umectare al tensioactivilor faciliteaza: A. Cresterea suprafetei de contact substanta medicamentoasa/lichide gastrointestinale B. Marirea vitezei de dizolvare C. Marirea absorbtiei D. Modificarea timpului de injumatatire E. Modificarea volumului de distributie 20/10. Efectul unui tensioactiv asupra biodisponibilitatii depinde de: A. Caracteristicile sale fizico-chimice B. Concentratia sa C. Natura substantei medicamentoase D. Tipul de membrana biologica prin care are loc absorbtia E. Procesul tehnologic folosit 20/11. Cedarea substantei medicamentoase din comprimate poate fi influentata de procedeul de granulare prin: A. Marimea granulatelor B. Metoda de granulare folosita C. Cantitatea de lichid de granulare folosit D. Metoda de dozare folosita E. Recipientele de conditionare folosite 20/12. Alimentele pot influenta biodisponibilitatea prin: A. Reducerea motilitatii stomacului B. Scaderea vitezei de golire a stiomacului C. Cresterea duratei de mentinere a substantei medicamentoase in stomac D. Tipul de hrana E. Termenul de valabilitate al lor

20/13*. Efectul primului pasaj hepatic poate fi evitat prin: A. schimbarea caii de administrare B. schimbarea formei farmaceutice administrate C. schimbarea principiului activ D. modificarea absorbtiei substantei medicamentoase E. modificarea eliminarii substantei medicamentoase

20/14. Efectul primului pasaj hepatic determina: A. o actiune locala B. o actiune sistemica C. metabolizarea unei cantitati din doza administrata D. reducerea biodisponibilitatii E. modificarea actiunii farmacodinamice

20/15. Biodisponibilitatea poate fi influentata de: A. insuficienta renala B. insuficienta hepatica

C. efectul primului pasaj hepatic D. diaree E. locul de actiune al substantei medicamentoase

20/16. La formularea medicamentelor se va tine seama de: A. Modul de etichetare B. Particularitatile caii de administrare C. Variabilele tehnologice de preparare D. Proprietatile biofarmaceutice ale substantei medicamentoase E. Proprietatile fizico-chimice ale substantelor auxiliare

20/17. Biodisponibilitatea este caracterizata prin: A. efectul primului pasaj hepatic B. proprietatile reologice ale substantei medicamentoase C. cantitatea relativa de substanta medicamentoasa absorbita D. viteza de absorbtie a substantei medicamentoase E. aria de sub curba

20/18. Echivalenta farmacologica presupune: A. Forme farmaceutice diferite B. Substante medicamentoase diferite C. Aceeasi activitate farmacologica D. Acelasi mod de conditionare E. Aceeasi metoda de dozare 20/19. Echivalenta chimica presupune: A. Acelasi mod de conditionare B. Forme farmaceutice diferite C. Aceeasi substanta medicamentoasa D. Aceeasi doza E. Aceeasi cale de administrare

20/20. Factorii care pot influenta biodisponibilitatea sunt: A. Umiditatea relativa a substantei B. Viteza si cantitatea de substanta activa eliberata din forma farmaceutica si absorbtia dupa dizolvare C. Efectul primului pasaj D. Lumina E. Farmacocinetica substantei medicamentoase

20/21. Biodiponibilitatea poate fi redusa de: A. Metoda de dozare aleasa B. Degradarea chimica a substantei medicamentoase C. Interactiuni medicamentoase D. Efectul primului pasaj E. Forma farmaceutica

20/22. Substantele medicamentoase sunt absorbite prin: A. Difuzie pasiva B. Transport activ C. Difuzie facilitata

D. Pinocitoza si fagocitoza E. Diferenta de presiune

20/23*. Biodisponibilitatea absoluta reprezinta: A. Un parametru farmacotehnic B. Un parametru fizico-chimic C. Un parametru farmacocinetic D. O concentratie plasmatica maxima E. Raportul (S1/S2) intre concentratia sanguina a substantei medicamentoase obtinuta cu medicamentul testat (S1) si concentratia sanguina a substantei medicamentoase dupa administrare i.v. (S2). 20/24. Forme farmaceutice cu probleme biofarmaceutice: A. Suspensii orale si parenterale B. Forme retard si depot C. Forme farmaceutice destinate absorbtiei prin mucoase D. Preparate solide de uz oral cu substante greu solubile E. Solutii medicamentoase

20/25. Pe baza curbei concentratie sanguina/timp se poate stabili: A. Concentratia minima eficienta (terapeutica) B. Concentratia maxima (de siguranta) C. Domeniul terapeutic D. Durata efectului E. Concentratia in substanta medicamentoasa a formei farmaceutice

20/26. Pentru substantele medicamentoase usor solubile in apa, biodisponibilitatea este influentata de: A. Gradul de absorbtie B. Viteza de absorbtie C. Gradul de metabolizare D. Metoda de dozare E. Modul de depozitare si pastrare

20/27. Pentru substantele greu solubile in apa, biodisponibilitatea este influentata de: A. Viteza de dizolvare B. Metoda de dozare C. Modul de depozitare si pastrare D. Modelul farmacocinetic monocompartimentat E. Modelul farmacocinetic bicompartimentat

20/28. Factorii care influenteaza viteza de dizolvare sunt: A. Marimea particulelor substantei B. Temperatura C. pH D. Coeficient de difuzie E. Metoda de dozare aleasa

20/29. Ce afirmatii sunt adevarate in cazul polimorfilor: A. Substanta are mai multe forme cristaline B. Substanta are un aranjament diferit in reteaua cristalina C. Substanta are energii interfaciale diferite

D. Exista in mai multe forme metastabile E. Exista in mai multe forme stabile

20/30. Caile de administrare parenterala sunt: A. Caile intravasculare B. Caile subcutane C. Caile intraspinala si intratecala D. Caile mucozale E. Calea orala

20/31. Caile transmucozale sunt reprezentate de: A. Calea intramedulara B. Calea rectala C. Calea vaginala D. Calea nazala E. Calea pulmonara

20/32. Faza farmacocinetica cuprinde: A. Absorbtia B. Distributia C. Metabolizarea D. Eliminarea E. Cedarea substantei medicamentoase din forma farmaceutica

20/33. Pe baza curbei concentratie sanguina/timp se poate stabili: A. Aria de sub curba B. Timpul necesar aparitiei concentratiei minime (T latenta) C. Timpul necesar aparitiei concentratiei maxime (Tcmax) D. Varful de concentratie E. Mecanismul de actiune al substantei medicamentoase 21/1. Conditionarea medicamentelor este operatia care confera: A. Biodisponibilitate maxima B. Un invelis de forma si de material variat C. Efectul terapeutic D. Aspectul definitiv E. Utilizarea usoara de catre bolnav

21/2. Conditionarea unui medicament se compune din diferite elemente care indeplinesc urmatoarele roluri: A. de protectie B. de absorbtie C. functional D. de identificare si informare E. de promovare a marketingului farmaceutic

21/3. Conditionarea trebuie sa confere: A. rezistenta fizica suficienta B. impermeabilitate si etanseitate C. eficacitate terapeutica D. inocuitate absoluta

E. comoditate la utilizare

21/4. Prin recipiente bine inchise se intelege ca acestea trebuie sa: A. protejeze continutul de mediul extern B. evite contaminarea cu produse solide sau lichide C. evite accesul copiilor la continut D. sa aiba dop rodat E. permita transportul 21/5. Prin recipiente inchise etans se intelege ca acestea trebuie sa: A. nu permita accesul copiilor la preparate B. protejeze continutul de mediul extern C. evite contaminarea cu produse solide, lichide, vapori, gaze D. evite contaminarea cu microorganisme E. impiedice pierderea apei de cristalizare sau evaporarea solventilor 21/6. Avantajele sticlei ca material de conditionare: A. material inert B. transparenta C. impermeabilitate D. fragilitate E. greutate mare 21/7. Recipientele de conditionare pot fi: A. cu o singura doza B. cu mai multe doze conditionate impreuna C. cu mai multe doze conditionate individual D. cu sisteme de inchidere speciala E. permeabile la gaze si lichide 21/8. Prin expresia ferit de lumina se intelege: A. recipientele sa fie din sticla de culoare brun inchis B. recipientele sa fie din materiale care nu permit trecerea luminii C. recipientele sa fie bine inchise D. recipientele sa fie inchise etans E. recipientele sa fie pastrate in dulapuri inchise 21/9*. Ce intelegeti prin expresia la rece: A. 4 C B. 2-8 C C. 8-10 C D. 8-15 C E. 0 C

21/10*. Ce intelegeti prin expresia la loc racoros: A. 2-8 C B. 15-25 C C. 8-15 C D. 8-10 C E. 10-15 C

21/11. Medicamentele si substantele farmaceutice se depoziteaza:

A. B. C. D. E.

pentru protectia fata de solicitari mecanice la loc uscat la o anumita temperatura ferit de lumina ferit de umiditate

21/12. Recipientele nu trebuie: A. sa cedeze din componentele lor B. sa interactioneze fizic cu produsele conditionate C. sa interactioneze chimic cu produsele conditionate D. sa corespunda criteriilor de calitate prevazute in normativele in vigoare E. sa fie bine inchise

21/13. Ambalajul unui medicament asigura: A. protejarea medicamentului B. prezentarea medicamentului C. identificarea medicamentului D. efectul terapeutic E. o biodisponibilitate crescuta

21/14. Prin expresia ferit de umiditate se intelege: A. pastrarea medicamentelor in recipiente inchise etans B. pastrarea medicamentelor in recipiente bine inchise, in prezenta unei substante deshidratante C. pastrarea medicamentelor la loc racoros D. pastrarea medicamentelor in recipiente de culoare brun inchis E. pastrarea medicamentelor la temperatura camerei 21/15. Dezavantajele materialelor plastice la conditionarea produselor farmaceutice sunt: A. greutate redusa B. nu sunt fragile C. permeabilitate pentru gaze si vapori D. interactiuni cu produsul farmaceutic prin absorbtie si adsorbtie E. incarcare cu electricitate statica

21/16. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate in ceea ce priveste conditionarea formelor farmaceutice in recipiente cu mai multe doze (tehnica blister): A. asigura separarea in doze unitare B. evita contaminarea prin manipularea dozelor C. evita erorile de administrare D. permite identificarea produsului E. se prelucreaza la rece

21/17. Elastomerii folositi la conditionare sunt: A. fenoplaste B. aminoplaste C. cauciucuri naturale D. cauciucuri sintetice E. cauciucuri siliconice

21/18*. Ce dezavantaj limiteaza folosirea recipientelor din metal: A. coroziunea B. impermeabilitatea la gaze, lichide C. opacitatea D. rezistenta la variatii de temperatura E. rezistenta mecanica 21/19. Materialele utilizate pentru blistere sunt: A. hartia B. sticla C. polivinilclorura D. polipropilena E. aluminiul

21/20. Avantajele materialelor plastice folosite la conditionare sunt: A. greutate redusa B. fragilitate redusa (nu sunt fragile) C. permeabilitate pentru gaze si vapori D. interactiuni cu produsul farmaceutic prin absorbtie si adsorbtie E. incarcare cu electricitate statica

21/21. Ce avantaje confera folosirea recipientelor din metal: A. coroziunea B. impermeabilitatea la gaze, lichide C. opacitatea D. rezistenta la variatii de temperatura E. rezistenta mecanica 21/22. Recipientele cu substante farmaceutice, produsele industriale si oficinale inscrise in tabelele Separanda si Venena se pastreaza in: A. dulapuri speciale B. sub cheie C. au evidenta separata D. trebuie pastrate la 2-8C E. au eticheta cu inscriptie neagra pe fond alb 21/23. Policlorura de vinil, ca materie prima folosita la fabricarea recipientelor de uz farmaceutic, prezinta urmatoarele avantaje: A. rezistenta excelenta la abraziune B. stabilitate buna C. rezistenta chimica buna la: acizi, uleiuri, grasimi si alcooli D. rezistenta la soc E. rezistenta la temperaturi scazute 21/24. Pentru recipientele folosite la conditionarea solutiilor injectabile, urmatoarele afirmatii sunt adevarate: A. trebuie sa fie transparente B. pot fi fabricate din sticla de tip IV C. nu pot fi fabricate din plastomeri D. trebuie sa fie impermeabile si etanse E. trebuie sa fie termorezistente

21/25. Proprietatile cele mai importante farmaceutice ale sticlei sunt: A. coeficient de dilatare scazut B. poate fi sterilizata C. transparenta D. asigurarea fotoprotectiei (sticla bruna) E. conductilbilitate termica buna 21/26. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate pentru recipientele de sticla de tip I: A. sunt fabricate din sticla neutra, borosilicat B. sunt caracterizate de rezistenta hidrolitica inalta C. sunt caracterizate de rezistenta hidrolitica moderata D. sunt folosite pentru a conditiona toate tipurile de preparate injectabile E. pot fi refolosite indiferent de natura produsului conditionat 21/27. Recipientele a caror capac este prevazut cu substante deshidratante (silicagel) sunt destinate conditionarii de: A. comprimate efervescente B. lozengi C. pulberi D. capsule operculate E. comprimate gastrorezistente 21/28. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate pentru flacoanele din plastomeri: A. pot fi rigide sau flexibile B. pot fi opace sau transparente C. sunt folosite exclusiv pentru conditionarea medicamentelor de uz extern D. nu se folosesc pentru conditionarea solutiilor uleioase E. pot fi prevazute cu un orificiu picator in dop 21/29. Pe eticheta produselor industriale este important sa se indice: A. numele fabricii B. denumirea produsului C. numarul de doze D. conditiile de preparare E. data prepararii 21/30. Recipientele de sticla de tip III sunt utilizate pentru a conditiona: A. sange uman si componentele sangelui B. preparate parenterale apoase cu pH mai mic de 7 C. preparate parenterale neapoase D. pulberi de uz parenteral E. preparate de uz neparenteral 21/31. Poliamidele folosite la fabricarea recipientelor farmaceutice prezinta urmatoarele avantaje: A. pot fi sterilizate la etuva, la temperaturi peste 180C B. au rezistenta chimica buna C. permit conditionarea sub vid D. sunt transparente E. permeabilitate foarte scazuta la gaze

21/32. Polietilenele, ca materiale folosite la fabricarea recipientelor farmaceutice, au urmatoarele calitati: A. comportare termica buna B. stabilitate la UV C. stabilitate la fenomenul de fisurare sub presiune D. rezistenta la soc

E. inertie chimica 21/33*. Cauciucurile sunt cuprinse in grupa: A. polimerilor termorezistenti B. elastomerilor C. polimerilor termoplastici D. plastomerilor E. fenoplastelor

22/1*. Cand sunt folosite solutii titrate 1:10 sau 1: 100: A. Cand substantele active sunt in cantitate mai mica de 0,005 g. B. Cand substantele active sunt in cantitate mai mica de 0,01 g. C. Cand substantele active sunt in cantitate mai mica de 0,05 g. D. Cand substantele active sunt in cantitate mai mica de 0,10 g. E. Cand substantele active sunt in cantitate mai mica de 0,50 g.

22/2. Solventii prevazuti de F.R.X. la prepararea solutiilor sunt: A. Apa B. Alcool C. Glicerol D. Uleiul de parafina E. Uleiul vegetal

22/3. Solutia apoasa de clorhidrat de bromhexin contine acid tartric cu rol de: A. Solubilizant B. Stabilizant C. Nu contine acid tartric D. Contine acid clorhidric HCl 0,1 M E. Contine acid citric ca solubilizant

22/4*. Clorura de calciu oficinala este o substanta: A. Eflorescenta B. Delicvescenta C. Higroscopica D. Este anhidra E. Este stabila la temperatura camerei.

22/5. Care din urmatoarele solutii sunt oficinale: A. Solutia de clorura de calciu B. Solutia de acetat de amoniu C. Solutia de clorhidrat de bromhexin D. Solutia de clorura de amoniu anisata E. Solutia de trinitrat de gliceril

22/6.F.R.X. oficializeaza urmatoarele limonade: A. Limonada gazoasa B. Limonada citrica C. Limonada lactica D. Limonada fosforica E. Limonada de citrat de magneziu

22/7. F.R.X. oficializeaza urmatoarele siropuri: A. Siropul simplu B. Siropul de portocale C. Siropul de Balsam de Tolu D. Siropul de codeina E. Siropul de matraguna 22/8*. Solutia de clorhidrat de bromhexin are urmatoarea concentratie: A. 0,1 % B. 1 % C. 0,2% D. 0,5% E. 1,5%

22/9. F.R.X. mentioneaza ca preparatele lichide pentru uz oral trebuie sa contina: A. antioxidanti B. edulcoranti C. aromatizanti D. conservanti antimicrobieni E. agenti de crestere a viscozitatii 22/10. Solutia efervescenta contine: A. carbonat de sodiu B. acid tartric C. bicarbonat de sodiu D. acid citric E. acid clorhidric

22/11. Conservarea siropurilor se realizeaza prin: A. Sterilizare la autoclav B. Adaos de nipagin 0,10 % C. Folosirea solutiei conservante ca vehicul D. Mentinerea la temperatura de 8-15 C. E. Adaosul de nipagin/nipasol (9:1) in concentratie de 0,15 %.

22/12. Limonadele sunt: A. Solutii apoase ce se administreaza intern B. Solutii hidroalcoolice C. Solutii ce contin 15% sirop D. Solutii ce se administreaza pe mucoase E. Solutii ce se administreaza parenteral

22/13. Prepararea siropurilor se efectueaza prin: A. Incalzire la 50 C B. La temperatura camerei C. Aducerea componentelor la temperatura de fierbere D. Incalzire la 70-80C E. Amestecarea siropului simplu cu solutii extractive sau solutii medicamentoase concentrate

22/14.Substantele medicamentoase greu solubile pot fi dizolvate in apa prin formare de complecsi de inluziune cu ciclodextrine prin respectarea urmatorilor parametri : A. pH-ul B. Raportul molecular C. Timpul de agitare D. Temperatura mediului E. Temperatura de amestecare

22/15. Dizolvarea prin hidrotropie a substantelor medicamentoase greu solubile in apa se realizeaza prin: A. Folosirea de substante higroscopice B. Formarea de complecsi moleculari solubili C. Scaderea tensiunii interfaciale D. Activarea puntilor de hidrogen E. Modificarea structurii chimice

22/16. Procentul de zaharoza al zaharului folosit la prepararea siropurilor este: A. 98% B. 85% C. 99% D. 99,5% E. 75%

22/17. Vehiculele folosite la prepararea apelor aromatice prin hidrodistilare sunt: A. Apa distilata B. Apa demineralizata C. Alcoolul D. Alcool de 50 E. Solutia conservanta la 35-40C

22/18. F.R.X. oficializeaza urmatoarele solutii de uz intern: A. Solutia de epinefrina B. Solutia de clorura de calciu C. Solutia de acetat de amoniu D. Solutia de acetotartrat de aluminiu E. Solutia de formaldehida

22/19. Care dintre solventii enumerati sunt oficinali: A. Apa demineralizata B. Alcoolul de 70 C C. Apa distilata D. Glicerolul E. Izopropanolul

22/20. F.R.X. oficializeaza urmatoarele preparate industriale: A. Solutia efervescenta B. Solutia de clorhidrat de bromhexin C. Solutia de epinefrina D. Solutia de borat de fenilmercur E. Solutia de digoxin

22/21. Solutiile oficinale de uz extern sunt urmatoarele: A. Solutia de clorhidrat de bromhexin B. Solutia de borat de fenilmercur C. Tinctura de iod D. Solutia de acetat de amoniu E. Solutia alcoolica de camfor

22/22. Factorii care influenteaza viteza de dizolvare sunt: A. Umiditatea atmosferica B. Suprafata de contact solid/lichid C. Agitarea D. Temperatura E. pH-ul mediului de dizolvare

22/23. Stabilitatea substantei medicamentoase dintr-un preparat farmaceutic se realizeaza: A. Prin adaos de stabilizanti fizico-chimici B. Prin pastrarea la anumite temperaturi C. Prin adaos de conservanti D. Prin expunere la radiatii UV: E. Prin modificarea pH-ului mediului.

22/24. Factorii care intervin asupra solubilitatii sunt: A. Structura chimica a substantei medicamentoase si a solventului B. Polimorfismul C. Adaugarea de substante coloidale D. pH-ul mediului E. Marimea particulelor de substanta medicamentoasa.

22/25. In functie de concentratia alcoolului, F.R.X. oficializeaza urmatoarele monografii: A. Alcool absolut B. Alcool de 96 C C. Alcool diluat D. Alcool de 50 C E. Alcool de 70 C

22/26. Formularea unei solutii are urmatoarele obiective: A. Stabilitatea substantei medicamentoase in solutie B. Realizarea solubilitatii dorite C. Toleranta D. Doar solubilitatea in apa E. Asigurarea caracterelor subiective.

22/27.Apele aromatice sunt obtinute prin urmatoarele metode: A. Formarea de complecsi de aditie B. Prin solubilizarea uleiului volatil cu ciclodextrine C. Prin antrenarea cu vapori de apa D. Prin emulsionarea uleiului volatil in apa E. Prin dizolvarea directa a uleiului volatil in apa distilata

22/28. Apele aromatice obtinute prin dispersarea uleiului volatil in solutie conservanta folosesc urmatorii intermediari: A. Carbonat de magneziu B. Talcul C. Oxidul de magneziu D. Pasta de hartie de filtru E. Kiselgurul

22/29. Cantitatea de ulei volatil continut in apele aromatice este: A. 0,2% B. 0,02% C. 0,03% D. 1% E. 0,5% 22/30. Industria de medicamente realizeaza urmatoarele tipuri de fiole cu solutii buvabile: A. fiola tip picurator B. fiola cu doua capete C. fiole gemene D. fiole cu doua compartimente E. fiola insotita de un comprimat

22/31. FR. X prevede la controlul siropurilor: A. indicele de opalescenta B. indicele de refractie C. densitatea relativa D. pH-ul E. zaharurile reducatoare

22/32*. Solutia oficinala de digoxin se obtine cu urmatorii solventi: A. Apa B. Alcool diluat C. Propilenglicol D. Cosolventi: apa, alcool, propilenglicol E. Glicerol

22/33. FR. X oficializeaza urmatoarele monografii pentru solutiile de trinitrat de gliceril: A. 5% B. 1% C. 3% D. 10% E. 0,1%

23/1. Caldura uscata se utilizeaza pentru a steriliza: A. Vase de sticla B. Aparatura din portelan si metal C. Uleiuri, grasimi D. Recipiente din plastomer transparent

E. Recipiente din plastomer opac

23/2*. Aparatele de sterilizare cu caldura uscata utilzeaza: A. Presiune B. Vid C. Umiditate D. Convectie fortata a aerului cald E. Gravitatie

23/3. Temperatura si timpul de sterilizare la etuva: A. 180 C, 30 minute B. 170 C, 1 ora C. 160 C, 2 ore D. 150 C, 4 ore E. 120 C, 5 ore

23/4. Temperatura si timpul de sterilizare cu vapori de apa sub presiune sunt: A. 134 C, 3 minute B. 128 C, 10 minute C. 121 C, 15 minute D. 100 C, 60 minute E. 80 C, 2 ore

23/5. Sterilizarea prin cldur umed se efectueaza in: A. autoclave cu dispozitiv de evacuare a aerului plasat la partea superioara B. autoclave echipate cu van de purjare la partea inferioar C. autoclave cu vid D. autoclave cu orientarea vaporilor in partea superioara E. autoclave cu orientarea vaporilor lateral

23/6. Factorii care influenteaza sterilizarea cu oxid de etilen sunt: A. umiditatea B. presiunea C. temperatura D. gravitatia E. lumina

23/7*. La sterilizarea prin filtrare microorganismele sunt: A. eliminate B. distruse C. atenuate D. coagulate E. inactivate

23/8*. Procedeul aseptic utilizeaza: A. materiale si aparatura, recipiente, mediu de lucru sterile B. temperatura ridicata C. umiditate D. radiatii ionizante

E. gaze

23/9. Metodele de sterilizare prevazute de F.R.X. sunt: A. sterilizarea cu vapori de apa sub presiune B. sterilizarea prin caldura uscata C. sterilizarea prin filtrare D. sterilizarea cu gaz E. sterilizarea cu radiatii ionizante 23/10*. Preparatele injectabile apoase se izotonizeaza cu: A. clorura de sodiu B. uree C. bicarbonat de sodiu D. clorura de potasiu E. sulfat de magneziu

23/11. Caile principale de administrare a medicamentelor injectabile sunt: A. intravenoasa B. intramusculara C. subcutanata D. intracardiaca E. intraraticulara

23/12. Nu se admite adaugarea de conservanti antimicrobieni in: A. solutiile injectabile folosite in volum mai mare de 10 ml. B. solutii perfuzabile C. preparate injectablie administrate intrarahidian, intracisternal si peridural D. preparatele aseptice E. preparatele tindalizate. 23/13*. Ce tip de sticla nu se utilizeaza pentru preparatele injectabile: A. sticla sodica B. sticla borosilicat C. sticla sodica cu suprafata tratata D. sticla silico-sodico-calcica E. sticla sodico-calcica

23/14. Metodele fizice netermice de sterilizare sunt: A. radiatii UV B. procedeul aseptic C. filtrarea sterilizanta D. radiatii ionizante E. sterilizarea in autoclav

23/15. Solutiile perfuzabile sunt: A. solutii apoase sterile si apirogene B. emulsii tip U/A sterile si apirogene C. suspensii apoase sterile si apirogene D. suspensii uleioase sterile si apirogene E. preparate care se administreaza cu dispozitivul de perfuzare, picatura cu picatura

23/16. Procedeele pentru produsele care pot fi sterilizate dupa conditionarea definitiva a solutiilor injectabile sunt: A. sterilizarea prin caldura B. sterilizarea cu gaze C. sterilizarea prin radiatii D. sterilizarea prin filtrare E. prepararea aseptica

23/17. Tindalizarea este o metoda de sterilizare: A. repetata B. fractionata C. discontinua D. bazata pe principiul osmozei E. care distruge virusurile

23/18. Sterilizarea prin fierbere este o metoda de sterilizare: A. cu vapori fluenti sau destinsi B. in autocalv cu robinetul deschis C. la temperatura de 100 C, 60 minute D. la temperatura de 121 C, 15 minute E. mult folosita

23/19. Radiosterilizarea este o metoda de sterilizare: A. la rece B. la temperatura de 121 C, 15 minute C. la temperatura de 121 C, 30 minute D. la 2,5 Mrad E. care dureaza 24 ore

23/20. Filtrarea sterilizant se produce prin mecanismele: A. efectul de cernere B. efectul de adsorbtie C. efectul de osmoza D. efectul de difuzie E. efectul de decantare

23/21. In grupa medicamentelor sterile sunt incluse: A. preparatele parenterale B. preparatele oftalmice C. preparatele cu antibiotice D. preparatele aplicate pe plagi deschise, arsuri, pielea sugarilor E. suspensii orale

23/22. Procedeul de radiosterilizare face apel la: A. radiatiile gamma B. radiatiile beta negative C. radiatiile beta pozitive D. radiatiile alfa E. radiatiile infrarosii

23/23. Filtrarea sterilizanta este un procedeu care utilizeaza: A. filtrarea lichidului printr-un material poros cu porii sub 1 m, sub influenta unei diferente de presiune B. microfiltrarea C. ultrafiltrarea D. osmoza inversa E. filtrarea la presiunea normala 23/24. Alegerea unui dezinfectant se face in functie de urmatorii factori: A. concentratie B. pH C. timp de actiune D. temperatura E. presiune 23/25*. Substantele pirogene sunt: A. endotoxine provenite din germeni gram negativi B. substante hipotermizante C. polizaharide D. virusuri E. plastomeri

23/26. Metode de depirogenare sunt: A. hidroliza acida B. hidroliza alcalina C. caldura umeda D. caldura uscata E. alchilarea

23/27. O solutie izotonica are: A. aceeasi presiune osmotica cu cea a serului sanguin B. aceeasi presiune osmotica cu cea a lichidului lacrimal C. aceeasi presiune osmotica cu cea a umorilor organismului D. acelasi punct crioscopic cu serul sanguin E. concentratie molara diferita de a serului sanguin 23/28. Solventii anhidri miscibili cu apa pentru scop injectabil sunt : A. alcoolul etilic B. alcoolul benzilic C. glicerolul D. propilenglicolul E. uleiul de floarea soarelui

23/29. Antioxidantii reducatori care se utilizeaza in preparatele parenterale sunt: A. bisulfitul de sodiu B. metabisulfit de sodiu C. acid tartric D. acid fosforic E. acid ascorbic

23/30. Agentii conservanti care se utilizeaza in preparatele parenterale au rol de: A. substante bacteriostatice B. inhibitori ai dezvoltarii microorganismelor C. diminuare a numarului de bacterii in timp D. asigurare a stabilitatii chimice E. asigurare a stabilitatii fizice

23/31. Substantele tampon incluse in formula solutiilor injectabile sunt: A. acid acetic-acetat de sodiu B. acid citric-citrat de sodiu C. fosfat monosodic-fosfat disodic D. acid boric-borax E. trihidroximetilaminometan (TRIS) 23/32. Principalele proprietati ale solventilor anhidri injectabili sunt: A. solubilitatea si miscibilitatea cu apa B. viscozitate C. puritate D. lipsa polaritatii E. inocuitate 23/33. Solventii anhidri nemiscibili cu apa utilizati pentru preparatele parentele sunt: A. uleiul de floarea soarelui B. uleiul de soia C. uleiul de ricin D. parafian lichida E. oleatul de etil

24/1. Durata stationarii solutiei oftalmice in ochi este de: A. 4-5 minute B. 5-6 minute C. 1 minut D. 30 minute E. 1 ora

24/2. Germenii microbieni contaminanti ai solutiilor oftalmice sunt: A. Pseudomonas aeruginosa B. Staphylococcus aureus C. Escherichia Coli D. Bacillus subtilis E. Bacillus stearothermophillus

24/3. In practica pentru izotonizarea colirelor se utilizeaza: A. Coeficientii de disociere B. Punctul de congelare C. Tabele cu valorile Sprowl D. Nomograme E. Sarcina electrica

24/4. Agentii tensioactivi actioneaza astfel: A. Scad tensiunea superficiala B. Scad rezistenta barierei epiteliale C. Scad timpul de contact cu mucoasa oculara D. Maresc absorbtia substantei medicamentoase E. Maresc solubilitatea substantei medicamentoase

24/5. Avantajele medicamentelor oftalmice sunt: A. Localizarea efectelor substantei medicamentoase in ochi B. Actiune directa si rapida C. Concentratie terapeutica ridicata in zona oculara D. Aplicare usoara, rapida, netraumatizanta E. Stationare indelunghata la nivelul zonei oculare

24/6. Dupa natura solventului colirele pot fi: A. Colire apoase B. Colire uleioase C. Colire cu vehicul viscozifiant D. Colire alcoolice E. Colire glicerolate

24/7*. Marimea particulelor solide ale suspensiilor oftalmice este de: A. 25m B. 50 m C. 100 m D. 150 m E. 180 m

24/8. Clorura de benzalconiu utilizata in colire este: A. agent conservant B. activa in concentratii mari C. sare cuaternara de amoniu D. activitate crescuta la pH = 8 E. activitate redusa la pH acid

24/9. Metilceluloza este o substanta auxiliara utilizata in colire cu rol de: A. agent viscozifiant B. a intirzia penetratia prin cornee C. a prelungi timpul de contact cu zona oculara D. agent osmotic E. agent izohidrizant

24/10. Polividona este o substanta auxiliara utilizata in colire cu rol de: A. agent viscozifiant B. a solubiliza substanta medicamentoasa C. a prelungi actiunea colirelor D. a conferi solutiei pH usor acid E. a creste efectul iritant al colirelor

24/11. Recipientele de conditionare a colirelor sunt: A. flacoane de sticla cu picator intern B. fiole de sticla autocasabile C. flacoane de plastomer cu picator extern D. oftadoze E. cutii din plastomer

24/12. Absorbtia prin cornee a substantelor active prin cornee este influentata de: A. structura chimica a substantei active B. viscozitate mare C. pH-ul mediului D. gradul de ionizare a substantei active E. temperatura

24/13. F.R.X. prevede pentru colire urmatorii conservanti: A. borat fenilmercuric B. nipagin C. clorobutanol D. clorura de benzalconiu E. diacetat de clorhexidina

24/14*. Sacul conjuctival contine un volum lacrimal de: A. 7-10 microlitri B. 10 microlitri C. 30 microlitri D. 0,1 microlitri E. 1 microlitru

24/15*. O picatura de colir are un volum de: A. 40-50- microlitri B. 10 microlitri C. 1 microlitru D. 7 microlitri E. 20 microlitri

24/16. Obiectivele formularii medicamentelor oftalmice cuprind asigurarea: A. sterilitatii colirului B. stabilitatii chimice a substantei active C. tolerantei la administrare D. eficientei terapeutice E. lipsei particulelor in suspensie

24/17*. Visozitatea colirelor nu trebuie sa depaseasca valoarea de: A. 40-50 mPa.s B. 10 cP C. 100 cP D. 500 cP E. 1000 cP

24/18*. Ca agenti surfactanti in colire se utilizeaza: A. polisorbat 80 B. sapun de sodiu C. lecitina D. bromocet E. Tego- betaina

24/19. Unguentele oftalmice: A. Prelungesc durata contactului cu mucoasa conjunctivala B. Contin excipienti sterili ca: vaselina, lanolina, parafina lichida C. Pot fi tip emulsie H/L D. Trebuie s fie sterile E. Nu voaleaza ochiul

24/20. Colirele oficinale in F.R.X. sunt: A. Colirul cu cloramfenicol B. Colirul cu resorcinol C. Colirul cu sulfat de atropina D. Colirul cu nitrat de pilocarpina E. Colirul cu nitrat de argint

24/21*. Colirul cu sulfat de atropina se prepara in concentratie de: A. 1 g % B. 0,1 g % C. 0,5 g % D. 2 g % E. 0,05 g %

24/22. Care din urmatoarele colire se izotonizeaza: A. colirele hipotonice B. colirele hipertonice C. suspensiile D. emulsiile E. solutiile apoase

24/23. Pentru colire se utilizeaza ca vehicule: A. apa distilata sterila B. vehicule izotonice sterile C. vehicule uleioase D. alcool E. glicerol

24/24*. Valorile de pH tolerate de ochi sunt: A. 7,5- 9,5 B. 4,5 C. 8 D. 3 E. 8,5

24/25. Solutiile oftalmice se izotonizeaza cu: A. clorura de sodiu 0,9 % B. acid boric 1,8 % C. azotat de sodiu 1,45 % D. borax 2 % E. fosfat trisodic 2 %

24/26. Agentii viscozifianti pentru colire trebuie sa prezinte urmatoarele proprietati: A. sa fie hidrosolubili B. sa formeze solutii transparente C. s fie ineri din punct de vedere chimic D. sa fie bine tolerati E. sa nu obstrueze caile lacrimale

24/27. Medicamentele oftalmice pot fi formulate ca: A. picaturi pentru ochi B. bai oculare C. unguente oftalmice D. sprayuri E. perfuzii

24/28. Parametri specifici ai lichidului lacrimal sunt: A. pH = 7,1 7,6 B. viscozitate: 1,3 1,9 mPas C. temperatura: 30-35 C D. indice de refractie: 1,336-1,357 E. pH = 2,5 8,5

Comment [UP1]:

24/29. In funcie de natura solventului, colirele soluii sunt: A. colire apoase B. colire uleioase C. colire viscoase D. unguente oftalmice E. suspensii

24/30.Colirele care se administreaza local, fara suport intermediar sunt: A. colire multidoze apoase B. colire unidoze apoase C. unguente oftalmice D. solutii pentru lentile de contact E. lentile terapeutice

24/31. Formele oftalmice cu eliberare modificata sunt: A. colire apoase viscoase B. colire uleioase C. unguente oftalmice D. colire apoase E. bai oftalmice

24/32. Sistemele tampon folosite la prepararea colirelor sunt: A. acid boric-borax B. fosfat monosodic-fosfat disodic C. acid citric-citrat de sodiu D. acid tartric-tartrat de sodiu E. acid ascorbic-ascorbat de sodiu

24/33.Factorii care influenteaza degradarea substantelor active din colire sunt: A. aerul B. lumina C. temperatura D. apa E. azotul

25/1. Preparatele lichide pentru aplicare nazala oficializate de F.R.X. sunt: A. Unguente B. Solutii C. Emulsii D. Suspensii E. Pulberi

25/2. Vehiculele utilizate la prepararea picaturilor pentru nas sunt: A. Solutii apoase izotonice B. Ulei de floarea soarelui neutralizat C. Ulei de parafina D. Alcool de 20 E. Solutii viscoase

25/3. PH-ul picaturilor pentru nas trebuie sa aiba valorile: A. 5 B. 6 C. 7 D. 8 E. 7,5

25/4*. Picaturile pentru nas cu nafazolina au urmatoarea concentratie: A. 1% B. 0,10% C. 0,01% D. 0,50% E. 0,20%

25/5. Picaturile pentru nas cu nafazolina mai contin: A. Antioxidanti B. Izotonizant C. Sistem tampon D. Conservanti E. Chelatanti ai ionilor metalici

25/6. La prepararea picaturilor pentru nas se utilizeaza urmatoarele sisteme tampon: A. Citrat de sodiu/acid citric B. Fosfat disodic/fosfat monosodic C. Borax/acid boric D. Trometamol E. Acetat de sodiu/acid acetic

25/7*. Picaturile pentru nas cu nafazolina contin urmatorul conservant: A. Clorura de benzalconiu B. Fenosept C. Clorura de decualiniu D. Bromura de cetilpiridiniu E. Nu contine conservant

25/8. F.R.X. prevede la prepararea picaturilor pentru nas urmatoarele substante auxiliare: A. Agenti pentru ajustarea pH-ului B. Agenti pentru cresterea viscozitatii C. Solubilizanti D. Stabilizanti E. Conservanti antimicrobieni

25/9*. Picaturile pentru nas cu nafazolina sunt ajustate la pH-ul 6,5-7,5 cu: A. Tampon citrat B. Tampon fosfat C. Nu este nevoie de sistem tampon D. Trometamol E. Tampon acetat

25/10. Tweenul 80 se poate folosi In preparatele nazale In concentratii de: A. 0,1 % B. 1 % C. 0,5 % D. 0,3 % E. 2 %

25/11. Preparatele nazale prezinta urmatoarele avantaje: A. Nu produc sensibilizari B. Permit o aplicare usoara si rapida C. Permit absorbtia sistemica D. Permit terapia locala cu substante vasoconstrictoare E. Se preteaza la fabricare si conditionare automate.

25/12. Stratul de mucus are o grosime de: A. 1 mm. B. 2 m C. 0,5 m D. 0,2 mm. E. 0,1 mm.

*25/13. Mucoasa nazala secreta zilnic o cantitate de mucus de: A. 100 ml/ 24 ore B. 1000 1500 ml/ 24 ore C. 200 ml/ 24 ore D. 500 ml/ 24 ore E. sub 100 ml/ 24 ore

25/14. Conditionarea picaturilor pentru nas se face in: A. Recipiente unidoza B. Recipiente de capacitate 10 ml. C. Recipiente prevazute cu sistem de picurare D. Recipiente din plastomeri E. Recipiente din aluminiu.

25/15. Agentii viscozifianti utilizati in medicatia nazala: A. Se folosesc si ca izotonizanti B. Trebuie sa fie hidrosolubili C. Trebuie sa fie inerti din punct de vedere chimic D. Trebuie sa nu influenteze clearance-ul mucociliar E. Prezinta actiune conservanta

25/16. Epiteliul nazal este format din: A. Celule cilindrice ciliate B. Celule calciforme C. Celule cornoase D. Celule cilindrice neciliate E. celule bazale

25/17. Secretia nazala provine din: A. Glandele submucozale B. Celulele calciforme C. Celulele cilindrice ciliate D. Glandele lacrimale E. Transsudatul plasmatic

25/18. Clearance-ul mucociliar este influentat de: A. Factori fizici B. Conditiile fizice nu-l influenteaza C. Agenti patogeni D. Doar factorii patogeni E. Factori chimici

25/19. Izotonizarea solutiilor cu administrare endonazala se realizeaza cu: A. Acid boric B. Clorura de sodiu C. Fosfat disodic D. Glucoza E. Borax

25/20. Substantele antimicrobiene folosite in terapia endonazala sunt: A. Compusii coloidali ai argintului B. Neomicina C. Sulfamide D. Uleiuri si substante volatile E. Fusafungina

25/21. Macromoleculele folosite ca agenti viscozifianti in preparatele endonazale sunt: A. Guma arabica B. Povidona C. Guma tragacanta D. Carbopolii E. Derivatii de celuloza

25/22. Promotorii de absorbtie folositi in preparatele endonazale sunt: A. Saruri cuaternare de amoniu B. Chelatanti ai metalelor C. Saruri biliare D. Ciclodextrine E. Fosfolipide

25/23. Pasajul transnazal are loc prin: A. Absorbtie pasiva transcelulara B. Nu este posibil C. Absorbtie intercelulara D. Transport activ E. Pinocitoza sau fagocitoza.

25/24. Absorbtia transmucozala a substantelor medicamentoase din preparatele endonazale depinde de: A. Parametrii fizico-chimici ai substantei medicamentoase B. Formularea preparatelor lichide C. Promotorii de absorbtie D. Starea mucoasei nazale E. Nu este posibila.

25/25. Pentru actiune sistemica pot fi aplicate pe mucoasa nazala urmatoarele substante medicamentoase: A. Antibiotice B. Hormoni C. Prostaglandine D. Vaccinuri E. Substante cu actiune cardiovasculara

25/26. F.R. X oficializeaza urmatoarele monografii pentru picaturile pentru nas: A. Serul efedrinat 1% B. Monografia Rhinoguttae C. Solutia de clorhidrat de nafazolina D. Solutia de adrenalina 0,1% E. Rinofugul

26/1. Ce sunt suspensiile farmaceutice: A. Preparate farmaceutice lichide B. Preparate farmaceutice semisolide C. constituite din una sau mai multe substante active insolubile D. suspendate intr-un mediu de dispersie lichid E. suspendate intr-un mediu de dispersie semisolid

26/2. Prepararea suspensiilor consta in: A. pulverizarea substantei solide la gradul de finete corespunzator scopului B. pulverizarea substantei solide la gradul de finete corespunzator modului de administrare; C. dispersare in mediu lichid D. dispersare in mediu semisolid E. se completeaza la masa prevazuta.

26/3. Suspensiile pentru administrare externa pot contine: A. conservanti antimicrobieni B. agenti umecanti C. coloranti D. agenti pentru corectarea mirosului; E. edulcoranti

26/4. Intr-o suspensie, marimea particulelor poate fi: A. 200 m B. 190 m C. 180 m D. 100 m E. 50 m

26/5. Suspensiile prezinta o stabilitate caracterizata prin: A. coagulare B. pot sedimenta in timp C. se disperseaza dupa o agitare timp de 1-2 min. D. se disperseaza dupa o agitare timp de 3-4 min. E. mentionarea omogenitatii pe durata administrarii

26/6. Care suspensii trebuie sa fie sterile: A. suspensii de uz intern B. suspensii auriculare C. suspensii injectabile D. suspensii oftalmice E. suspensii aplicate pe pielea sugarilor

26/7. Ce afirmatii corespund F.R.X. pentru suspensii: A. utilizarea de umectanti; B. utilizarea de agenti de floculare; C. utilizarea de coloranti; D. utilizarea de antiaderenti; E. se pastreaza inchise etans.

26/8. Pentru care substante masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca doza maxima pentru 24 h: A. anodine B. puternic active C. toxice D. auxiliare E. agenti de floculare

26/9.* Mentiunea A se agita inainte de administrare se scrie pe eticheta : A. solutiilor B. siropurilor C. suspensiilor D. solutiilor perfuzabile E. infuziilor

26/10. Controlul suspensiilor dupa F.R.X. consta in: A. aspect B. culoare, miros, gust C. marimea particulelor D. stabilitate E. viscozitate

26/11. Suspensiile sunt: A. sisteme disperse omogene B. sisteme disperse eterogene C. faza interna este formata din particule insolubile D. faza interna este formata din particule nemiscibile cu faza externa E. faza externa este lichida

26/12. In formularea suspensiilor se urmareste: A. evitarea sedimentarii; B. reducerea vitezei de sedimentare C. reducerea fenomenului de crestere a cristalelor D. asigurarea cimentarii E. asigurarea redispersarii omogene

26/13. Avantajele formei de suspensie farmaceutica sunt: A. prelucrarea substantelor medicamentoase cu solubilitate redusa in apa; B. degradarea substantelor medicamentoase in suspensie este redusa; C. forma farmaceutica destinata copiilor; D. stabilitate fizica mare E. suspensiile parenterale prezinta actiune rapida

26/14. Formularea suspensiilor are in vedere ca particulele fazei dispersate sa fie: A. defloculate B. floculate C. dizolvate D. cimentate E. coagulate

26/15. Ce afirmatii sunt corecte pentru suspensiile floculate: A. se recurge la o floculare controlata B. se folosesc agenti de floculare C. se urmareste cresterea marimii particulelor D. se folosesc substante hidrofobe E. se utilizeaza vehicul care poseda o viscozitate de structura

26/16. Faza insolubila a unei suspensii poate fi obtinuta prin precipitare: A. cu un solvent organic; B. prin modificarea pH-ului; C. prin dubla descompunere; D. cu un agent de viscozitate E. cu un agent de floculare

26/17. Marimea particulelor insolubile este precizata in F.R.X. pentru: A. pulberi de uz intern; B. pulberi aplicate pe pielea sugarilor; C. unguente oftalmice; D. picaturi pentru ochi; E. suspensii

26/18. Suspensia defloculata se caracterizeaza prin particule care: A. se gasesc ca entitati individuale in vehicul; B. se gasesc sub forma legata; C. particulele sedimenteaza in asociatii mari D. particulele sedimenteaza individual E. sedimentul se formeaza incet

26/19.* Care este factorul ce nu este prevazut in formula lui Stockes, privind sedimentarea particulelor intro suspensie: A. raza particulelor B. sarcina electrica C. densitatea fazei interne D. densitatea fazei externe E. viscozitatea mediului de dispersie

26/20. Stabilitatea cinetica si agregativa a suspensiilor poate fi influentata de: A. polimeri hidrofili B. polimeri hidrofobi C. uleiuri volatile D. tensioactivi E. sarcina electrica

26/21. Cum pot fi caracterizate suspensiile farmaceutice dupa fenomenul de sedimentare: A. defloculate B. concentrate C. diluate D. monodisperse E. floculate

26/22.*Ce reprezinta din relatia Higuchi: A. acceleratia gravitationala B. constanta lui Kozeny C. densitatea mediului extern D. viscozitatea E. factor de porozitate

26/23.* In ce situatie viteza de sedimentare scade: A. suspensii concentrate B. suspensii diluate C. suspensii monodisperse D. suspensii obtinute prin condensare E. suspensii obtinute prin dispersare

26/24. Pentru reducerea vitezei de sedimentare a particulelor unei suspensii se foloseste: A. apa distilata; B. apa demineralitzata; C. ulei de parafina; D. vehicule tixotropice; E. vehicule plastice

26/25. Agentii de peptizare sunt folositi pentru: A. incarcarea particulelor cu sarcini de acelasi fel; B. incarcarea particulelor cu sarcini diferite; C. respingerea electrostatica; D. atractia intre particule; E. imbunatatirea stabilitatii cinetice. 26/26. Ce carecterizeaza o suspensie floculata: A. supernatant clar; B. sediment voluminos; C. redispersare dificila; D. supernatant opalescent; E. redispersare usoara

26/27. Ce forma farmaceutica se prepara pentru copii: A. capsule B. comprimate C. drajeuri D. suspensii E. suspensii uscate

26/28. In formularea suspensiilor se urmareste ca particulele fazei dispersate sa fie: A. defloculate B. floculate C. precipitate D. condensate E. peptizate.

27/1. Ce sunt unguentele? A. preparate farmaceutice semisolide B. destinate aplicarii pe piele C. destinate aplicarii pe mucoase D. in scop terapeutic E. in scop cosmetic

27/2. Din ce sunt constituite unguentele? A. solventi organici B. solutii apoase C. baze de unguent D. o substanta medicamentoasa E. mai multe substante medicamentoase

27/3. Dupa gradul de dispersie al substantelor active, unguentele pot fi: A. pomezi B. solutii C. emulsii D. suspensii E. cu mai multe faze

27/4. * Ce tip de baza este unguentul cu macrogoli: A. lipofila B. emulsie A/U C. emulsie U/A D. de absorbtie E. hidrosolubila

27/5. Care sunt fazele de obtinere a bazelor de unguent emulsie A/U: A. topirea fazei grase B. dizolvarea fazei apoase in cea grasa C. dizolvarea emulgatorului in faza apoasa D. incorporarea emulgatorului in faza grasa E. dispersarea fazei apoase in faza grasa

27/6. F.R.X prevede bazele: A. liposolubile B. emulsii C. hidrosolubile D. de absorbtie E. lavabile

27/7. Pastele sunt unguente cu faza dispersata solida insolubila in concentratie: A. 2% B. 10% C. 30% D. 45% E. 50%

27/8. Cremele sunt unguente emulsii in care faza apoasa este in concentratie: A. 2% B. 5% C. 9 % D. 25% E. 40%

27/9. Unguentele pot fi constituite din: A. excipienti B. substante active C. antioxidanti D. conservanti antimicrobieni E. coloranti

27/10. Sterilitatea se asigura la unguentele care se aplica pe: A. pielea capului B. pielea pigmentata C. plagi D. arsuri E. pielea sugarilor

27/11. Ce afirmatii sunt corecte pentru unguentele ce se aplica pe plagi, arsuri: A. se prepara cu baze de unguent cu proprietati emulsive B. se prepara cu baze de unguent cu proprietati peliculogene C. se asigura sterilitatea prin autoclavarea produsului final D. se asigura sterilitatea cu oxid de etilen E. se folosesc metode care asigura sterilitatea

27/12. F.R.X prevede pentru unguente urmatoarele: A. aspect omogen B. culoare alba C. fara miros D. culoare si miros caracteristice componentelor E. omogenitate fara aglomerari sau picaturi

27/13. Marimea particulelor intr-un unguent-suspensie poate fi: A. 30 m B. 40 m C. 50 m D. 80 m E. 120 m

27/14. *pH-ul unguentelor poate fi: A. sub 4,5 B. peste 8,5 C. 4,5 6,5 D. 4 7 E. 4,5 8,5

27/15. Conservarea unguentelor dupa F.R.X se face: A. in recipiente sterile B. in recipiente inchise etans C. in recipiente bine inchise D. la temperatura de 8 15 C E. la temperatura de maxim 25 C

27/16. Ce sunt unguentele oftalmice: A. colire B. preparate lichide C. preparate semisolide D. preparate sterile E. se aplica pe mucoasa conjunctivala

27/17. Ce recomanda in general F.R.X ca baze de unguent: A. liposolubile B. de absorbtie C. lavabile D. hidrosolubile E. geluri

27/18. Substantele active se incorporeaza in bazele de unguent sub forma de: A. solutie B. pulbere micronizata C. pulbere liofilizata D. pulberi cu solubilitate mare E. substanta amorfa

27/19. Unguentele oftalmice pot contine: A. baza de unguent B. antioxidanti C. coloranti D. stabilizanti E. conservanti antimicrobieni

27/20. Marimea particulelor din unguentul oftalmic poate fi: A. cel mult 25 m B. 10 m C. 20 m D. 30 m E. 60 m 27/21. Conservarea unguentelor oftalmice se face: A. in recipiente bine inchise B. in recipiente sterile C. in recipiente inchise etans D. cu cel mult 20 g unguent E. cu cel mult 10 g unguent

27/22. *Ce afirmatie este gresita pentru unguentul emulgator: A. este baza de unguent U/A B. este baza de unguent A/U C. contine parafina lichida D. contine vaselina alba E. contine alcool cetilstearilic emulgator

27/23. *Ce unguent oftalmic descrie F.R.X: A. unguentul cu acetat de hidrocotizon B. unguentul cu fenilbutazona C. unguentul cu clorhidrat de pilocarpina D. unguentul cu nitrat de pilocarpina E. unguentul cu clotrimazol

27/24. Ce afirmatii sunt gresite pentru geluri: A. se folosesc polimeri, semisintetici, sintetici B. concentratia formatoare de gel este de 2 g% C. concentratia formatoare de gel este de pana la 10 % D. incorporarea substantei active se face inainte de gelificare E. au caracter lipofil

27/25. Ce criterii de calitate trebuie sa indeplineasca unguentele medicamentoase: A. stabilitate fizico-chimica B. puritate C. inocuitate D. eficienta E. miros placut 27/26. Ce caracteristici prezinta bazele de unguent cu polietilenglicoli: A. se prepara din amestecul PEG 400 PEG 4000 in proportie 40:60 B. se prepara din amestecul PEG 400 PEG 4000 in parti egale C. sunt grase D. au tendinta de a produce deshidratare cutanata E. sunt lavabile 27/27. Care sunt componentele din grupa cerurilor utilizate pentru baze de unguent: A. lanolina B. ceara de albine C. cetaceum D. parafina E. vaselina

27/28. Ce substante pot forma hidrogeluri organice: A. bentonita B. aerosil C. amidon D. metilceluloza E. carboximetilceluloza

27/29. *Sistemele terapeutice transdermice prezinta eliberarea substantei medicamentoase: A. controlata B. imediata C. accelerata D. prelungita E. tintita

27/30. *Sistemele terapeutice transdermice cu nitroglicerina elibereaza substanta timp de: A. 10 ore B. 12 ore C. 24 ore D. 3 zile E. 7 zile

27/31. Nitro-Dur este un STT cu cedare controlata: A. tip matrita B. tip rezervor cu membrana C. se aplica pe pielea toracelui D. se aplica in orice alt loc E. prezinta folie ocluziva

28/1. Forma de supozitoare recomandata de F.R.X poate fi: A. cilindrica B. conica C. triunghiulara D. cilindro-conica E. torpila

28/2. Care este masa supozitoarelor rectale pentru adulti recomandata de F.R.X: A. 1-2 g B. 2-3 g C. 3-4 g D. 4-5 g E. 5-12 g

28/3. Care afirmatii sunt corecte: A. absorbtia substantei la nivelul venelor inferioare si medii evita pasajul hepatic B. venele hemoroidale superioare aduc substanta medicamentoasa prin vena porta in ficat C. venele hemoroidale superioare evita bariera hepatica D. cantitatea de substanta care evita bariera hepatica este de 99-100% E. cantitatea de substanta care evita bariera hepatica este de 60-80%

28/4. Calea rectala de administrare a medicamentelor de tip supozitor se abordeaza: A. In caz de obstructii a tractului gastrointestinal B. Cand ssubstanta medicamentoasa este inactivata de secretiile gastrice sau intestinale C. Cand substnta medicamentoasa este hidrofila D. Cand substanta medicamentoasa absorbita sufera un efect puternic al primului pasaj hepatic E. In caz de leziuni importante rectale

28/5. Cedarea si absorbtia substantei medicamentoase din excipientii hidrosolubili se realizeaza prin: A. Topirea la temperatura corpului B. Dizolvarea in mucusul rectal C. Formularea in gliceride semisintetice D. Formularea in baze de PEG-uri care dizolva substante insolubile in apa E. Emulsionarea in unt de cacao

28/6. Care este formula supozitoarelor cu glicerol: A. glicerol si stearina B. stearat de sodiu C. stearina si carbonat de sodiu D. monostearat de gliceril E. glicerol, carbonat de sodiu anhidru si stearina 28/7. Care sunt metodele de preparare ale supozitoarelor dupa F.R.X: A. modelare B. turnare C. presare D. dizolvare E. dispersare

28/8. Ce afirmatii sunt gresite privind dozele terapeutice pentru substantele toxice si puternic active in cazul supozitoarelor: A. nu se calculeaza B. se calculeaza ca la suspensii C. se calculeaza ca in cazul preparatelor farmaceutice administrate intern D. se calculeaza in functie de marimea supozitorului E. se calculeaza in functie de afectiune

28/9. Care sunt excipientii liposolubili pentru supozitoare mentionati de FR X: A. Untul de cacao B. Masa gelatinoasa C. Amestec de polietilenglicoli D. Gliceride semisintetice neutre E. Ceara galbena

28/10. Care sunt excipientii hidrosolubili pentru supozitoare: A. Masa gelatinoasa B. Amestec de poiletilenglicoli C. Grasimi semisintetice neutre D. Unt de cacao E. Stearat de sodiu 28/11. Care agenti de crestere a viscozitatii se utilizeaza la supozitoare: A. Stearat de sodiu B. Stearat de potasiu C. Alccool stearilic D. Monostearat de gliceril E. Bentonita

28/12. Ce promotori de absorbtie se indica la supozitoare: A. Acid oleic B. Hialuronidaza C. Tensioactivi D. Ulei de ricin E. Aerosil

28/13. Cedarea substantelor medicamentoase din bazele de supozitor este crescuta cand : A. O substanta liposolubila este inclusa intr-un excipient liposolubil B. O substanta liposolubila este inclusa intr-un excipient hidrosolubil C. Gradul de dispersie al particulelor suspendate este mic D. O substanta hidrosolubila este inclusa intr-un excipient liposolubil E. Substanta este prezenta intr-o concentratie care depaseste doza maxima

28/14. Etapa limitanta de viteza a absorbtiei substantei medicamentoase din supozitoare este: A. Viteza de dizolvare in mucusul rectal B. Timpul de injumatatire C. Legarea de proteinele plasmatice D. Transformarea la primul pasaj hepatic E. Coeficientul de repartitie mucoasa / excipient al substantei dizolvate

28/15. Procedeele de preparare a supozitoarelor sunt: A. Procedeul Munzel B. Modelarea manuala C. Presarea masei D. Procedeul Konig E. Topire si turnare

28/16.Prepararea industriala a supozitoarelor prin metoda topirii turnarii se efectueaza prin: A. Procedeu efectuat manual, in doua etape (daca nu exista probleme de formulare) B. Procedeu semiautomat C. Procedeu automat in patru etape D. Procedeu atomatizat in doua etape E. Procedeu automatizat intr-o singura etapa, cu turanarea materialului topit ddirect in ambalaj

28/17. Care sunt modalitatile de incorporare a substantei medicamentoase in baza de supozitor: A. Prin dizolvare in excipient B. Prin dispersarea pulberii insolubile in excipient C. Prin emulsionarea solutiei substantei medicamentoase in excipient D. Prin dizolvarea substanei medicamentoase n faza n care se dizolv urmat de emulsionarea cu restul ingredientelor E. Prin turnarea separata a substantei si apoi a excipientului in forme

28/18. Pentru a stabili cantitatea totala de excipient la prepararea supozitoarelor prin topire si turnare este necesar sa se cunoasca: A. Capacitatea formelor goale B. Factorul de dislocuire al substntei medicmentoase C. Cantitatea de substanta medicamentoasa

D. Sollubilitatea substantelor in excipient E. Temperatura de topire a excipientului

28/19. Care sunt formele farmaceutice solide pentru administrare rectala: A. Supozitoare B. Rectiole C. Unguente sterile D. Capsule rectale E. Clisme

28/20. Neajunsurile caare pot apare in timpul prepararii supozitoarelor sunt: A. Lipsa de coeziune B. Uniformitatea masei C. Lipsa de omogenitate D. Uniformitatea continutului E. Crapaturi, fisuri

28/21. Controlul calitatii supozitoarelor urmareste: A. Uniformitatea in sectiune B. Aspect, forma si dimensiuni C. Gust D. Identificarea si determinarea cantitativa a substantei active E. Friabilitatea

28/22. Gliceridele semisintetice se obtin prin: A.Hidrogenarea uleiurilor vegetale urmata de eliminarea trigliceridelor cu punct de topire scazut B. Biosinteza C. Interesterificare sau transesterificare D. Reesterificare E.Inginerie genetica

28/23. Substantele ajutatoare folosite la prepararea supozitoarelor apartin urmatoarelor categorii: A. Modificatori ai hidrofiliei B. Adjuvanti tehnologici utilizati la malaxare C. Glisanti D. Plastifianti E. Antidezagreganti 28/24. Adjuvantii tehnologici utilizati la malaxare pentru obtinerea supozitoarelor sunt: A. Uleiuri neutre cu vascozitate redusa B. Glicerina C. Ulei de ricin D. Alcool E. Gliceride ale acizilor grasi saturati

28/25. Substantele medicamentoase se incorporeaza in baza de supozitor prin: A. Aerosolizare B. Suspendare C. Barbotaare D. Disolvare

E. Emulsionare

28/26. Bazele de supozitor pot fi grupate in: A. Grase sau lipidice B. De tip solutie C. Hidrosolubile D. De tip emulsie E. Hidrodispersabile

28/27. Proprietatile convenabile pentru prepararea supozitoarelor sunt: A. Interval mare intre punctul de topire si punctul de solidficare B. Vascozitate crescuta a masei topite C. Polimorfismul D. Aderenta la peretele tiparelor ambalaje E. Solidificare cu contractie de volum

28/28. Caracteristicile fizicochimice ale excipientilor liposolubili sunt: A.Viteza de dizolvare in apa B. Domeniul de topire C. Indicele de grasime solida D. Indicele de saponificare E. Indicele de iod

28/29. Dezavantajele untului de cacao sunt: A. Polimorfismul accentuat B. Inocuitate buna C. Toleranta buna D. Variatii in compozitie E. Tendintala rancezire

28/30. Modificatorii hidrofiliei utilizati la prepararea supozitoarelor sunt: A.Trigliceride de natura animala B. Uleiuri minerale C. Gliceride partiale D. Tensioactivi anionici F. Tensioactivi neionici

28/31. Bazele de supozitor dispersabile in apa ssunt: A. Substante tensioactive singure sau in amestec B. Witepsol C. Masa Novata D. Estarinum E. Polimeri hidrodispersabili

28/32. Gliceridele semisintetice se caracterizeaza prin: A. Stabilitate redusa B. Punct de topire 32 34 grade Celsius C. Indice de iod scazut D. Indice de hidroxil ridicat

E. Absenta capacitatii de emulsionare

29 /1. In aparatura de acoperire prin aerosolizare particulele sunt orientate spre fluxul aerului de uscare: A. de jos sau concurent B. de sus sau contracurent C. tangential D. circular E. centrifugal

29/2. Etapele productiei industriale a capsulelor gelatinoase moi prin procedeul Scherer sunt: A. pregatirea gelatinei B. dezaerarea materialului C. formarea fasiilor de gelatina D. Incapsularea si sudarea capsulelor E. rectificarea capsulelor cu ajutorul vidului

29/3. Cedarea substantelor medicamentoase din capsulele gelatinoase moi depinde de: A. modul de dispersare(solutie sau suspensie) B. tipul vehiculului (miscibil sau nemiscibil cu lichidele digestive) C. tipul de emulsie D. forma capsulelor E. culoarea capsulelor

29/4. Formularea invelisului capsulelor gelatinoase moi include, In afara de gelatina: A. plastifianti B. conservanti antimicrobieni C. coloranti D. dezagreganti E. lubrifianti

29/5. Comprimatele filmate au urmatoarele avantaje fata de drajeuri: A. cresterea moderata in greutate a comprimatului acoperit B. elasticitatea si flexibilitatea filmului C. evitarea zaharului D. dirijarea dizolvarii In stomac sau in intestin E. permeabilitatea filmului pentru oxigenul din aer.

29/6. Acoperirea comprimatelor prezinta urmatoarele avantaje: A. protejarea continutului medicamentos fata de factorii de mediu B. mascarea gustului sau mirosului neplacut al unor componenti ai comprimatului C. usurarea curgerii comprimatelor in liniile de ambalare. D. cresterea pretului de cost ca urmare a tehnologiei aplicate E. aparitia unor probleme biofarmaceutice.

29/7. Acoperirea comprimatelor cu zahar se face In instalatiile urmatoare: A. tobe de drajefiere clasice (Pellegrini, IDA) B. toba perforata Accela- Cota C. masini rotative Drycota- Manesty D. masini rotative Prescoter- Killiani

E. sisteme cu pat fluidizat

29/8. Fazele acoperirii cu zahar a comprimatelor sunt: A. izolarea samburelui B. aplicarea stratului de acoperire intermediar C. suspendarea in aer D. acoperirea cu sirop E. finisarea si polisarea

29/9. Conditiile de calitate a comprimatelor care urmeaza sa fie acoperirte cu zahar sunt: A. convexitate optima B. rezistenta mecanica scazuta C. friabilitate crescuta D. rezistenta mecanica crescuta E. friabilitate redusa

29/10. Polimerii gastrosolubili utilizati la acoperirea comprimatelor sunt: A. polivinilpirolidona B. polimeri ai acidului metacrilic si esterii sai C. polivinil acetoftalat D. hidroxietilceluloza E. carboximetilceluloza sodica

29/11. Pseudolatexurile folosite ca formatori de film sunt: A. etilceluloza B. polimetacrilati C. polietilenglicoli D. guma arabica E. guma tragacanta

29/12. Care dintre metodele de control al comprimatelor sunt oficializate: A. dezagregare B. duritate C. uniformitatea masei D. dizolvare E. uniformitatea continutului

29/13. Talcul poate indeplini rol de: A. aglutinant B. diluant C. glisant D. dezagregant E. antiaderent

29/14. Substantele inerte care se comprima fara dificultati utilizate la comprimarea directa, sunt: A. amidonul B. lactoza uscata prin spray C. bentonita D. celuloza microcristalina

E. fosfatul de calciu

29/15. Adaugarea corectorilor de gust si miros este admisa numai pentru: A. comprimatele care se mentin in gura B. comprimatele vaginale C. comprimatele pentru implante D. comprimatele pentru inhalatii E. comprimatele care se administreaza dupa o prealabila dizolvare

29/16. Sursele de acizi pentru comprimatele efervescente sunt: A. acidul citric B. acidul tartric C. acidul clorhidric D. acidul fosforic E. acidul acetic

29/17. Farmacopeea specifica ca invelisul capsulelor se prepara din: A. amidon B. hidroxipropilmetilceluloza C. gelatina D. gelatina formolizata E. metilceluloza

29/18. In formula de preparare a continutului capsulelor, F.R.X. admite cel mult: A. 3% talc B. 5% caolin C. 1% acid stearic D. 1% stearat de magneziu sau stearat de calciu E. 10% aerosil

29/19. F.R.X. oficializeaza: A. capsule gelatinoase tari B. capsule gelatinoase moi C. microcapsule D. nanocapsule E. capsule amilacee

29/20. Conditiile de calitate ale capsulelor, prevazute de FRX sunt: A. descriere B. dezagregare C. uniformitatea masei D. masa totala pe recipient E. dozare

29/21. Continutul capsulelor gelatinoase moi poate fi: A. solutie apoasa B. solutie uleioasa C. suspensie apoasa D. suspensie uleioasa

E. emulsie U/A

29/22. Mijloacele farmaceutice prin care se obtine actiunea de lunga durata sunt: A. acoperirea B. retinerea intr-o matrita inerta C. formarea unor complecsi intre substantele active si substantele auxiliare D. pulverizarea E. cernerea

29/23. Preparatele obtinute dupa principiul invelirii sau incorporarii in masa sunt: A. comprimate cu actiune prelungita B. drajeuri C. spansule D. comprimate vaginale E. comprimate pentru inhalatii

29/24. Tipurile de matrite ale comprimatelor cu actiune prelungita sunt: A. matrite hidrofobe B. matrite din material plastic C. matrite hidrofile D. matrite solubile E. matrite insolubile

29/25. Caracteristicile comprimatelor tip matrita inerta sunt: A. substanta medicamentoasa se elibereaza prin eroziunea matritei B. substanta medicamentoasa se incorporeaza in excipienti grasi topiti C. substanta medicamentoasa se elibereaza treptat din scheletul inert D. matrita se elimina ca atare E. polimerii folositi creaza o structura de canalicule in interiorul comprimatului

29/26. Avantajele acoperirii comprimatelor: A. protejarea continutului medicamentos fata de factorii de mediu B. mascarea gustului sau mirosului neplacut al unor componente C. usurarea ingerarii D. tehnologia de fabricare complicata fata de comprimatele neacoperite E. prelungirea actiunii

29/27. Etapele caare se intalnesc la comprimare sunt: A. rearanjarea particulelor B. dezagregarea C. deformarea in punctele de contact D. legarea E. evaacuarea

29/28. Pentru studiul static al comprimarii sunt importatnte urmatoarele proprietati: A. densitatea aparenta B. friabilitatea C. dezagregarea D. compresibilitatea

E. compactibilitatea

29/29. Tipurile de forte care intra in joc la formarea unui comprimat sunt: A. forte paralele B. forte alunecatoare C. forte de legatura primare D. forte de atractie intermoleculare E. forte concurente

29/30. Comportamentul corpurilor la aaplicarea fortei de comprimare poate fi: A. elastic ideal B. plastic ideal C. tenace D. ductil E. mixt

29/31. Proprietatile caracteristice ale solidelor sub comprimare uniaxiala pot fi: A. corpuri casante B. corpuri perfect elastice C. corpuri cu limita de tensiune constanta in frecare D. corpuri amorfe E. corpuri Mohr

29/32. Inregistrarea pressiunii poansonului superior in functie de deplasarea sa permite evidentierea urrmatoarelor etape: A. umplerea matritei B. rearanjarea particulelor si deformarea elastica C. deformarea plastica si cresterea densitatii compactului D. fragmentarea si sudarea care duc la densitatea maxima a compactului E. incetarea fortei si evacuarea comprimatului

29/33. Energia de comprimare poate fi evaluata: A. prin presiunea axiala B. prin presiunea radiala C. ddin marimea ariei de sub curba forta deplasare D. prin forta de comprimare maxima