Sunteți pe pagina 1din 173

CENTRUL PENTRU FORMARE

PROFESIONAL I
DEZVOLTARE REGIONAL
Mun. Constana, str. Ion
Lahovari, nr.94, jud. Constana
Tel/fax: 0241/ 614.090; 0241/ 558.115
E-mail: cfpdr@yahoo.com

CURSURILE DE CALIFICARE PROFESIONAL SUNT ACREDITATE


DE
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI I PROTECIEII SOCIALE I
MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII, TINERETULUI I
SPORTULUI, IAR CERTIFICATELE DE CALIFICARE
SUNT RECUNOSCUTE INTERNAIONAL DE
IQNET INTERNATIONAL NETWORK
I POT REPREZENTA PENTRU DUMNEAVOASTR
PAAPORTUL REALIZRII PROFESIONALE CTRE ORICE
DESTINAIE DIN LUME

CONSTANA
2011
CURSUL 1
INTRODUCERE
Apicultura este una din vechile ndeletniciri ale poporului romn
datori condiiilor deosebit de favorabile de clim, sol i baz melifer
existent n ara noastr.
Ca definiie CRETEREA ALBINELOR (APICULTURA), este
tiina care are ca obiect de studiu viaa, comportamentul i activitatea
albinelor melifere n scopul obinerii de produse apicole i pentru
polenizarea culturilor agricole entomofile.
n evul mediu, apicultura nu nregistreaz nici un progres.
Apicultura modern debuteaz n sec. Al XIX-lea, moment n care
numeroi oameni de tiin sau simpli apicultori au nceput s studieze viaa
albinelor. Astfel:
2

- Naturalistul olandez SCHWAMERDAN demonstreaza ca


regele albinelor este de fapt o femela (regina sau matca)
- Francois Huber dovedeste ca ceara este produsa de albine si ca
regina se imperecheaza in afara stupului
- Rusul Procopovici (1814) inventeaza primul stup sistematic cu
rame mobile
- Johanes Mehring in 1857 inventeaza presa pentru producerea
fagurilor artificial
- Franz Hrusca in 1865 inventeaza extractorul de miere.
In tara noastra in anul 1785, Ioan Molnar Piuariu publica prima carte
cu profil apicol intitulata ,, Economia stupilor
In anul 1957, se infiinteaza ASOCIATIA CRESCATORILOR DE
ALBINE (A.C.A.) din Romania iar in anul 1958 ACA devine membra a
FEDERATIEI
INTERNATIONALE
DE
APICULTURA
(APIMONDIA) a carui presedinte a fost ales in 1965 prof. V. Harnaj.
Ca urmare a particularitatilor biologice pe care le poseda, albinele se
deosebesc de alte vietuitoare ingrijite si exploatate de om deorece
convietuiesc in familii formate dintr-un nr mare de indivizi care prin
modul lor de organizzare si autoreglare pot sa mentina unitatea familiei
de albine.
IMPORTANTA APICULTURII
Apicultura este o importanta ramura a agriculturii care prezinta
interes din punct de vedere economic, social si ecologic.
IMPORTANTA ECONOMICA A APICULTURII
Manifestarea accentuata a instinctului de acumulare a hranei la
albine, face ca familiile de albine sa-si adune , prelucreze si depoziteze
in sezonul activ rezerve de hrana (miere si polen) in cantitati ce
depasesc necesarul de consum in sezonul rece. Mierea si polenul
excedentare sunt recoltate de apicultori in limite rationale , astfel ca in
familii se lasa suficiente rezerve de hrana pentru buna traversare a iernii.
Legat de rolul economic al apiculturii trebuie pornmit de la
adevarul ca nectarul si polenul acumulate in florile plantelor constituie o
resursa naturala , care fara prezenta albinelor s-ar irosi , neexistand pana
in prezent metode eficiente de preluare.
Mai importanta decat obtinerea produselor apicole este
cresterea recoltelor agro-pomicole ca urmare a polinezarii culturilor.
Astfel in urma polenizarii cu albine sporurile de recolta cresc cu 50-60%
la livezi, 30-50 % la floarea soarelui, 20-30% la rapita si mustar , 5060% la loturile semmincere de lucerna. Referitor la efectul benefic al
3

polenizarii selectiv incrucisat cu insecte amintim experientele efectuate


timp de 11 ani de catre CHARLE DARWIN in urma carora s-a constatat
ca AUTOPOLENIZAREA are efecte negative concretizate prin
fecunditate redusa, productii mici s iprin scaderea vitalitatii plantelor.
In conditiile intesivizarii agriculturii prin mecanizare si
chimizare, entomofauna spontan polenizatoare dispare treptat astfel ca
albinele dobandesc rolul de UNIC AGENT POLENIZATOR .
Datorita particularitatilor bologice specifice de la familiie de
albine se recolteaza urmatoarele produse apicole: miere, ceara, polen,
pastura, laptisor de matca, propolis, venin de albine, apilarnil.
Mierea aliment energo vitalizant recomandat in alimentatia
sportivilor, cosmonautilor, persoanelor in varsta, copiilor. Se utilizeaza c
urezultate deosebite in prevenirea si tratarea afectiunilor cardiace,
hepatice, pulmonare, castrice, etc.
Mierea este un produs usor asimilabil deoarece albinele prin procesul
biochimic de invertire, au transformat zaharoza in cei doi componenti ai
sai glucoza si fructoza, astfel ca aceasta este practic digerata.
Daca alcoolul este ,,hotul vitaminelor din organismul omului, zaharul ,,
fura din rezerve de Ca, Mg, Cr, vitaminele din complexul B, enzime,
ducand la slabirea rezistentei organismului uman, in special a dentitiei si
sistemului osos.
Mierea este un mediu excelent de conservare a vitaminelor chiar prin
depozitare, in timp ce legumele si fructele pierd o proportie
consioderabila prin depozitare. Avantajele care pledeaza pentru
utilizarea mierii sunt: nu este iritanta, nu este toxica, este nutritiva, este
ieftina si mai presus de toate este eficace. Mierea este un aliment
energetic, nu lipsit de interes gastronomic. Valoarea calorigena este de
3150 kcal/kg.
Polenul reprezinta unul dintre cele mai valoroase produse apicole
care poate fi utilizat in consumul uman in stare proaspata uscata sau
refrigerata. In polen nu s-au evidentiat elemente toxice, nici macar in
doze extrem de reeduse.
Acum 25 ani oamenii de stiinta au descoperit un neurohormon fabricat
de glanda hipofiza pornind de la un lant de 31 aminoacizi. Comparand
structura beta-endorfinei si continutul polenului in aminoacizi se
constata ca toti aminoacizii acestui neurohormon se afla in polenul
florilor. Aceasta este una dintre explicatiile potrivit carora consumul
ritmic de produse apicole asigura buna dispozitie, euforie, vitalitate si
incetinirea proceselor de imbatranire cerebrala.
Laptisorul de matca este produs de albinele doici ( varsta cuprinsa
intre 6-12 zile) pentru hranirea larvelor determinand cresterea si
dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun colonia de albine. Prin
4

continutul de proteine, aminoacizi, vitamine, saruri minerale, reprezinta


un excelent energo-vitalizant utilizat in alimentatia umana.
Pastura se recolteaza in special din fagurii de reforma s ireprezinta
polenul depozitat in celule de catre albine tasat cu capul de catre acestea
si fermentat. Proprietatile terapeutice sunt asemanatoare cu cele ale
polenului.
Ceara reprezinta un produs pe care important care serveste la
producerea fagurilor artificiali si ca materie prima in diferita ramuri ale
industriei( farmaceutica, electrotehnica, textila, etc.)
Propolisul- reprezinta un produs pe care il intalnim in stup, recoltat
de albine de pe mugurii florali ai arborilor in special, in sezonul de
primavara si toamna. Se utilizeaza in stare bruta sub forma de tincturi sau
diferite preparate farmaceutice cu eficien deosebit n afeiuni bucofaringiene, stomatologice, afeciuni gastro-intestinale etc.
Veninul - recoltat de la albine se utilizeaz n tratarea afeciunilor
reumatice, reumatism etc.
Apilarnilul este un produs de concepie romneasc brevetat n sec.
XX de apicultorul Nicolae Iliesu i reprezint de fapt un triturat larvar
prezentat sub diferite forme de comercializare.
IMPORTANTA SOCIALA A APICULTURII
Datorit particularitilor pe care la prezint creterea albinelor are un
rol social important, fiind o ndeletnicire care pe lng realizarea unor
venituri materiale, asigur posibilitatea ca cei ce ndrgesc albinele s-i
petreac timpul liber n natur ntr-un mod plcut i reconfortant.
Un rol social de mare importan este reprezentat de ocuparea forei
de munc care lucreaz n producerea inventarului apicol (stupi, utilaje
apicole etc.) precum i ocuparea forei de munc care condiioneaz i
prelucreaz produsele apicole care la rndul lor vor fi valorificate prin
reeaua comercial existent n ara noastr.
Nu trebuie neglijat nici rolul social care deriv din valoarea
alimentar, bioenergizant i medical a mierii i celorlalte produse apicole
utilizate n apiterapie precum i rolul benefic al acestora pentru copii,
sportivi, btrni crora le sunt destinate cu precdere.
Se impune s amintim c marele savant- fizicianul ALBERT
EINSTEIN a afirmat c dac ar disprea albinele de pe suprafaa globului,
omul ar mai avea doar 4 ani de via. Cu ct exist mai mult polenizare, cu
att iarba este mai mult, sunt mai multe animale, mai muli oameni.
IMPORTANTA ALBINELOR IN ECOLOGIE
5

Asigurarea unui mediu nconjurtor sntos, impune obligaia de a


conserva resursele naturale. Albinele pot fi considerate resurse biologice de
importan vital. Prin polenizarea plantelor spontane i cultivate proces n
urma cruia se produce fecundarea i ca atare formarea seminelor,
legumelor i fructelor albinele au un rol esenial n perpetuarea i deci
supravieuirea a sute de mii de specii care formeaz vegetaia Terrei.
Pe baza numeroaselor observaii i cercetri s-a stabilit c 80% dintre
plante sunt polenizate cu ajutorul insectelor, iar dintre acestea 77% de ctre
albine.
Organisme specializate ale ONU au aezat albinele pe locul IV ntr-o
clasificare a senzorilor mediului. Desfurndu-i activitatea pe o raz de
zbor de 3 km (albina acoper o suprafa de 2500 ha) la diferite nlimi fa
de sol i ca urmare a interceptrii elementelor poluante, mai ales pe cele din
aer, ap, plante, care influeneaz negativ viaa i activitatea acestora prin
intoxicare manifestat evident ntr-un mediu nociv, albinele devin senzori ai
mediului.
Dac acceptm c albinele constituie un element important de
echilibru ecologic, atunci ocrotirea, protejarea i creterea lor conform unor
tehnologii moderne i eficiente constituie o necesitate.
BIOLOGIA FAMILIEI DE ALBINE
SISTEMATICA ZOOLOGICA A FAMILIEI DE ALBINE
Albinele melifere fac parte din:
- Regnul Animalia (vietuitoare mono si pluricelulare; mod specific
predominant de hranire pe baza regnului vegetal)
- Subregnul Nevertebrata (animale fara coloana vertebrala si fara
schelet osos)
- Increngatura Artropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate)
- Subincrengatura Mandibulata (artropode cu mandibule)
- Clasa Insecta (artropode cu corpul alcatuit din trei segmente: cap,
torace si abdomen)
- Subclasa Pterigota (insecte care prezinta pe segmentele toracice doua
sau trei perechi de aripi)
- Ordinul Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase)
- Subordinul Apocrita (insecte la care legatura intre torace si abdomen
se face printr-o portiune ingusta numita petiol)
- Familia Apidae
- Subfamilia Apinae (insecte constructoare de cuiburi si care prezinta
la a III a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen
6

- Tribul Apini
- Genul Apis (albine ce traiesc in colonii permanente si monogine-au o
singura femela cu organe reproducatoare dezvoltate capabile sa asigure
perpetuarea, corpul fiind acoperit cu peri rari si scurti)
SPECII I RASE DE ALBINE
SPECII DE ALBINE
Din genul Apis fac parte patru specii de albine: albina indian uria,
albina pitic galben, albina indian i albina melifer.
Albina indian uria (Apis dorsata Fabr.). Aa dup cum i arat
numele, albina indian uria prezint cele mai mari dimensiuni corporale,
albinele lucrtoare avnd lungimea de 15-16 mm, iar matca 36-37 mm.
Albinele au culoare galben i pot zbura la dou mii de metri altitudine.
Este rspndit n Ceylon, Borneo, Filipine, Iava i Indochina. i
construiete un singur fagure (1,5/0,7 m) pe ramurile copacilor, unde poate
nmagazina pn la 35 de kg miere. Fagurele are o grosime de 3 cm n partea
inferioar i pn la 10 cm n cea superioar, zon unde se depune mierea.
Celulele de albine lucrtoare, trntori i mtci sunt de dimensiuni.
Fiind extrem de irascibil (neptura ei putnd fi mortal) i cu un
instinct foarte dezvoltat de roire i migraie, aceast specie nu se preteaz
pentru creterea n stupi, fapt pentru care nu prezint importan economic.
Albina pitic galben (Apis floreea Fabr.). Este cea mai mic specie
de albine, avnd lungimea de 5-6 mm la albinele lucrtoare, 13 mm la matc
i 12 mm la trntor. Dup cum i spune i numele are o culoare galben, cu
cte un inel alb pe segmentele abdominale.
Este rspndit, n general, pe acelai areal ca i albina uria indian,
dar nu triete la altitudini mai mari de 500 m.
Albina indian (Apis cerana Fabr.). Este o specie mai evoluat, ce
face trecere spre albinele melifere, cu care se aseamn foarte mult, fiind
totui mai mic dect acestea. Mtcile au culoare castanie-nchis, albinele
lucrtoare galben-deschis i trntorii au corpul colorat n negru. Este
rspndit n India, China, Japonia i Orientul Federaiei Ruse.
Albinele sunt extrem de rascibile, permind intervenia omului fr masc i
fum, propolizeaz mai puin, nu acoper crpturile din stup, matca nu
depune oule n mijlocul celulei, cnd sunt tulburate (lovirea stupului,
ridicarea capacului, scuturarea de pe rame etc.) devin uor agresive i emit
un uierat specific numit schimmering.
Albina melifer (Apis mellifera L.). Are cea mai mare arie de
rspndire pe toate continentele, i construiete cuibul din mai muli faguri
cu celule de form hexagonal, unde i adun rezerve mari de miere, care,
n mod obinuit, depesc cu mult necesarul lor de hran, fapt pentru care
7

prezint cea mai mare importan economic. Celulele de matc sunt mai
mari, au forma unei ghinde, fiind n numr de 20-30. Celulele de
lucrtoare sunt mai mici dect cele de trntori, ambele avnd forma
hexagonal. Albinele lucrtoare au lungimea de 9-14 mm, mtcile 15-30
mm, iar trntorii 13-16 mm. Este o albin relativ rascibil i foarte bine
adaptat condiiilor de formare.
Ca urmare a adaptrii la condiiile de via foarte diferite, albinele
melifere prezint variabilitate foarte mare, care a condus la formarea a
numeroase subspecii i varieti, ce se pot categorisi n trei grupe: rase
europene, rase africane i rase orientale.

RASELE SPECIEI APIS MELLIFERA


RASE EUROPENE
Albina carniolian (Apis mellifera carnica Polm.). Este originar din
zona versanilor estici ai Munilor Alpi, de unde, datorit nsuirilor
biologice productive, s-a rspndit foarte mult. Albinele lucrtoare i
trntorii au culoare brun-nchis, mtcile au frecvent zone colorate n galben,
prezentnd pe sternite benzi de periori cu reflexe argintii. Este o albin mult
apreciat datorit produciilor ridicate pe care le realizeaz i a rascibilitii.
Albina caucazian sur de munte (Apis mellifera caucasica Gorb.).
Este o subspecie foarte bine adaptat condiiilor de munte, efectund zboruri
i n condiii de temperatur mai sczut i chiar pe timp de cea. Dintre
toate rasele, aceasta are cea mai lung tromp, 6,5-6,2 mm, fiind astfel o
bun polenizatoare pentru trifoi i lucern. Este cea mai rascibil dintre toate
rasele, prezentnd un instinct de roire redus i o producie foarte bun, fapt
pentru care s-a rspndit i n America de Nord. n ara noastr, comparativ
cu rasa carpatin, are un comportament mai irascibil, este mai predispus la
furt i propolizeaz mai puternic (inclusiv urdiniul).
Albina caucazian galben de es (Apis mellifera remipes Gerst.).
Populeaz regiunile din sud ale Caucazului (Armenia, Iran i Anatolia), fiind
o albin foarte rascibil, observndu-se cazuri frecvente de convieuire a
dou mtci n aceeai familie.
Albina italian (Apis mellifera ligustica Spin). Are culoare galben i
trompa mai mic dect la albina carniolian. Mtcile sunt foarte prolifice,
particularitate ce determin obinerea de familii puternice i a unor producii
ridicate, fapt pentru care s-a rspndit mult n zonele cu climat mai cald. n
regiunile mai reci, albina italian nu se adapteaz, ntruct are o rezisten
8

sczut la iernare, iar pe timpul verii nu sesizeaz venirea ploilor, albinele


fiind surprinse pe cmp, nregistrndu-se astfel mari pierderi.
Albina neagr (Apis mellifera L.) este rspndit n cea mai mare
parte a Europei (Frana, Germania, Anglia, Olanda i Peninsula Scandinav).
Culoarea corpului este brun-nchis, uniform la mtci, iar culoarea chitinei
este neagr. Este o albin irascibil.
Albina carpatin (Apis mellifera carpatica Foti). S-a format n
condiiile specifice de clima, relief i baza melifera de la noi din ar.
Prezint trei varieti: de cmpie, de deal i de munte. Se aseamn cu albina
caucazian de munte, iar varietatea din Cmpia Dunrii, cu albina italian.
Trompa are lungimea cuprins ntre 6,30 mm la albinele din Podiul
Moldovei i Cmpia Dunrii, 6,35 mm la cele din Cmpia Vestic a rii i
6,44 mm la populaia din Podiul Transilvaniei (nsuire care o situeaz ntre
albinele sure de munte caucaziene i cele italiene).
Se caracterizeaz printr-un comportament deosebit de linitit pe faguri
n timpul cercetrii, permind, n general, intervenia omului chiar i fr
folosirea fumului. Este puin predispus la furt i are un instinct moderat de
roire. n timpul roirii, cldete cca. 30-50 botci i numai n cazuri cu totul
excepionale 200. Prezint predispoziie accentuat pentru blocarea fagurilor
cu miere, particularitate biologic ce ngreuneaz ntreinerea sa n stupi
orizontali i propolizeaz slab cuibul. Este o albin productiv, producia de
miere record a fost de 160 kg pe familie. Este bine adaptat la condiiile din
ara noastr, avnd i nsuirea de a sesiza venirea ploilor, situaie n care
albinele se rentorc la stup fr a fi surprinse de ploi pe cmp. Importat n
Argentina, s-a comportat mai bine dect albina local.
RASE AFRICANE
Albina galben african (Apis mellifera adansonii Latr.). Este
rspndit n Africa Central, fiind foarte bine adaptat condiiilor locale.
Are corp mic, abdomenul de culoare galben. Este foarte productiv,
realiznd producii cuprinse ntre 35 i 40 kg miere, dar este extrem de
irascibil i cu instinct de roire i migraie foarte dezvoltat, nsuiri ce o fac
s aib o importan economic strict local. Importat n Brazilia i
ncruciat cu albina local de origine european, a rezultat un hibrid,
albina brazilian, care roiete mult, vagabondeaz i este foarte agresiv.
Albina sud-african (Apis mellifera capensis Escholtz). Este
rspndit n zona Capului Bunei Sperane, de unde i-a primit i numele.
Datorit produciilor mici de miere pe care le realizeaz, aceast specie
prezint importan economic sczut.
Albina telic (Apis mellifera intermissa B. Reep.). Ocup zona fertil
i de deal a Africii de Nord i Vest (Tunisia, Algeria, Maroc), avnd o
mrime asemntoare cu albinele europene, culoare nchis, aproape neagr
9

i abdomen cu foarte puini periori. Prezint o nsuire extrem de valoroas,


fiind imun la boala puietului, numit loca.
Albina egiptean (Apis mellifera lamarkii Cockerell sinonim fasciata
Latr.). Este o subspecie care face trecerea ntre albinele africane i cele
europene, rspndit pe Valea Nilului i pe rmurile Mrii Roii. Aceast
subspecie, ncruciat cu majoritatea albinele europene, d metii de prim
generaie excepional de valoroi, cu exceptia albinei italiane, produii
rezultati fiind foarte irascibili.
Albina de Madagascar (Apis mellifera unicolor Latr.). Rspndit n
Madagascar, este mic, de culoare neagr, este considerat ras pur, fiind
izolat complet de contactul cu albine din alte rase. Are instinct de roire
foarte accentuat i producie mic de miere.
RASE ORIENTALE
Albina cipriot (Apis mellifera cypria Poll.). Este rspndit n insula
Cipru, de unde a primit i numele. Se aseamn ca mrime i culoare
(galben) cu albina italian, de care se deosebete prin faptul c este foarte
irascibil, putndu-se lucra numai cu mnui, ntruct fumul le irit.
Albina sirian (Apis mellifera syriaca V. Buttel R.). Rspndit n
sudul Siriei i Liban, este ceva mai mare dect albina egiptean. Are mtci
foarte prolifice, ceea ce asigur obinerea unor familii foarte puternice, ce
realizeaz producii mari de miere.
Albina israelian este productiv, mtcile prolifice, care apr cuibul,
puin predispus la roire, rezistenta la intemperii, economisesc rezervele de
hran.
Albina iranian (Apis mellifera meda Sker.) este rspndit n nordul
i nord-estul Siriei, n Turcia i este asemntoare cu rasa caucazian
galben de es.
MORFOFIZIOLOGIA ALBINEI
Corpul albinei este format din 3 regiuni: cap, torace, abdomen.
Capul
Vzut din fa, capul are o form relativ triunghiular la albina
lucratoare, oval-rotunjit la matca si aproape rotunda al trantor, cu partea din
fa plat i cu cea din spate uor concav. De torace este lipit gtul subire,
ce adaposteste o deschidere pentagonala, foramen, prin care trec orificiul
esofagian, nervii, vasele de snge i cile glandulare dinspre cap spre corp.
In cutia craniana se gasesc creierul, muschii motori ai aparatului bucal si ai
antenelor si glandele salivare.
10

Pe partea inferioara a capului se afla piesele armaturii bucale, centralanterior se afla o pereche de antene, lateral ochii compusi, iar frontal trei
ochi simpli.
Perceptia vizuala se realizeaza prin doi ochi cu faete, compusi i cei
trei ochi punctiformi, simpli din frunte: ocelii. Acetia sunt dispusi in
triunghi pe partea superioara a capului si servesc albinelor pentru orientarea
in conditii de luminozitate scazuta, dimineata devreme, in amurg si in
interiorul stupului. Ochii compusi ocupa mare parte din capul albinei, partile
latero-superioare si sunt legati de creier direct prin nervii optici. Ochii cu
faetele lor au capacitatea, astfel, de a calcula cu precizie orientarea fa de
soare chiar i atunci cnd cerul este acoperit. Ochii sunt alctuii din multe
faete microscopice hexagonale denumite omatidii; fiecare capteaz o
poriune foarte mic, un punct din imaginea total, a crei sum d o
imagine global. La albinele lucrtoare omatidiile sunt n numr de circa
4000-6000, la trntor 6000-8000, iar la matca 3000-4000 la fiecare ochi. In
comparaie cu omul, albinele percep diferit culorile. Ceea ce vedem noi
drept un rou strlucitor, pentru ochiul albinei este negru sau gri nchis.
Dimpotriv, noi nu vedem culorile ultraviolete. Ochiul albinei este sensibil
mai ales la aceti stimuli vizuali.
Culorile pe care albina le distinge sunt portocaliu, galben, verde,
albastru-verzui, violet-albstrui i ultraviolet
Figurile structurate, cu forme multiple sunt uor de memorat de ctre
albine. Pentru apicultorul practician, acest lucru are o anumit importan n
ceea ce privete marcarea stupilor si pentru ca albinele s nu se rtceasc.
Este suficient folosirea culorilor galben, albastru, negru i alb. Totui, n
zilele noastre, apicultorul va marca astfel numai stupii n care mtcile tinere
depun ou.
Prin intermediul antenelor se realizeaza comunicarea intre indivizii unei
familii. Antenele sunt dou aderene care se pot mica liber, sunt articulate
direct pe frunte datorit unei membrane moi. Ele reacioneaz la stimuli
olfactivi i auditivi. Deoarece viaa coloniei de albine se petrece mai ales n
ntuneric, trebuie ca simurile care nu depind de lumin, cum sunt mirosul i
simul tactil, s fie deosebit de evidente. Pe antena se gasesc localizate
organe care indeplinesc functiile de pipait, miros, perceperea vibratiilor,
modificarile de temperatura, a c% de CO2, etc. Albinele lucratoare por
detecta diferente in nivelulCO2 mai mici de 1% si reactioneaza prin
intensificarea ventilatiei in cuib pentru a mari circulatia aerului.
Aparatul bucal (armatura bucala) este alcatuit din trei parti: labrum sau buza
superioara, doua mandibule si proboscisul sau trompa. Aparatul bucal
indeplineste functii multiple, de: prehensiune, insalivare, aspirarea
lichidelor.
Labrumul inchide orificiul bucal in partea anterioara si este o
prelungire chitinoasa a cutiei craniene, continuata cu o membrana.
11

Mandibulele sunt plasate pe ambele pri ale cavitii bucale si pot fi


micate in articulatii prin intermediul musculaturii adiacente. Albinele
lucrtoare folosesc mandibulele la prelucrarea cerii, cladirea fagurilor, la
ingerarea polenului, la roaderea capacelelor i la toate activitile din stup
pentru care aceste instrumente de apucat i de strns sunt necesare: curatirea
stupului de albinele moarte, scuturarea polenului de pe anterele florilor,
desprinderea propolisului de pe muguri.
Mandibulele mtcii sunt mai mari dect ale albinelor lucrtoare. Spre
deosebire de viespi, mandibulele albinelor nu au dinti.
n imediata apropiere a aparatului bucal, pe partea interioar a
peretelui din fa al capului se afl glandele mandibulare, a caror secreie
nmoaie ceara elaborata de lucrtoare. n timp ce aceast gland lipsete cu
desvrire la trntori, ea este foarte bine reprezentata la matc, elaborand o
substan atractiv de matca( feromon), redat n cantiti mici fiecrui
membru al coloniei, cu rol in meninerea coeziunii coloniei. Dac aceast
substan lipsete sau este n cantiti reduse, apare fenomenul roitului. De
asemenea, crete numrul oulor de albine lucrtoare. Colonia nu mai este
mulumit de matc i de propria-i stare. Dup descoperirea ei, n 1954 de
ctre Butler, substana de matca este ntlnit n cantiti corespunztoare la
mtcile tinere, i insuficient la mtcile btrne i slbite.
Trompa se compune din doua maxile si labium, sau buza inferioara.
Este organul de supt si lins, cu care albinele aspir nectarul, lichidul dulce
secretat de afide, mierea, hrana i apa. ntregul aparat al trompei se compune
din nenumrate palpe labiale i din limb. In momentul aspirtatiei hranei,
toate componentele trompei se alatura, formandu-se un tub cu diametrul mai
mare la baza si mai mic la varf. Dup aspirarea hranei, trompa se poate
strnge, n aa fel nct ea nu mai este vizibil. Limba se termina printr-o
formatiune de forma unei lingurite si are consistenta unui burete. Astfel, prin
miscari aspiro refulante, se pot recolta si cele mai mici cantitati de lichid, ce
vor fi conduse catre cavitatea bucala si faringe. Daca hrana albinei este
formata de alimente solide (zahar), aceasta este umectata cu saliva si
transformata in sirop.
Lungimea trompei variaz, n funcie de rasa de albine, ntre 5,3 mm
i 7,2 mm. Cercetarile de selectie pentru albinele lucratoare sunt interesate si
de lungimea trompei, indicator important in caracterizarea diferitelor rase.
Determinarile se fac la microscop, cu ajutorul micrometrului ocular.
Toracele
Este format din trei parti: protorax, mezotorax si metatorax, de consistenta
chitinoasa. Fiecare segment toracic are o portiune dorsala numita tergit si
una ventrala numita sternit, separate de pleura. Pe fiecare segment toracic,
lateroventral, este inserata cate o pereche de picioare si superolateral, pe
12

mezotorax si metatorax, doua perechi de aripi. Toracele prezinta pe partile


laterale trei perechi de stigme, cu rol in respiratie.
n torace se gsete centrul aparatului locomotor de unde pleac
muchi puternici spre picioruele inferioare, aripioare dar i spre cap i spre
partea posterioar a corpului. Micrile musculare sunt controlate de
sistemul nervos. In torace se gasesc o parte din organele respiratorii si nervi.
Picioarele cele trei perechi de picioare, anterioare, mijlocii si
posterioare, nu servesc numai pentru deplasare, ci i pentru recoltarea i
transportul polenului. Fiecare picior este alctuit din urmatoarele segmente:
coxa, trocanterul, femurul, tibia si tarsul. Tarsul este format din cinci
segmente, tarsomere, dintre care primul bazitarsul, este mai dezvoltat.
Segmentele sunt unite intre ele prin articulaii, care le dau mobilitate.
Albinele nu pot face, cu picioarele lor, multe feluri de micri. Scderea
mobilitii este compensat de numrul mare de segmente. Picioarele se pot
mica n diverse direcii. Articulaiile stau n unghiuri diferite cu diverse
direcii de micare aa nct sunt posibile micri izolate n toate cele trei
planuri. Acest lucru joac un rol n special n cazul recoltrii polenului i n
formarea couleului. Periorii de pe picioare ajut la aceste activiti.
La prima pereche de picioare, de o mare nsemntate sunt periuele
pentru curat antenele, numite i batista albinei. Aceasta este formata
dintr-o scobitura semilunara situata la nivelul tarsului, chiar pe ncheietur i
dintr-o clapeta cu peri desi, ca o perie, fixata pe partea distala a tibiei.
Antena este introdusa in fosa semilunara, iar tarsul se flexeaza pe tibie,
inchizand sistemul cu clapeta. Prin fosa sunt, deci, introduse antenele dup
cules, pentru a se cura de praf i de grunele de polen. La albine, curarea
se realizeaz automat prin pieptnarea antenelor chiar i atunci cnd acestea
nu sunt murdare.
Picioarele mijlocii au rolul de a transporta hrana catre picioarele
posterioare. Pe partea distala a tibiei este prezent un pinten, care descarca
polenul in celule.
Picioarele posterioare ale lucratoarelor sunt adaptate recoltatului si
transportului polenului si propolisului. Astfel, partea externa a tibiei este
prevazuta cu scobituri marginite de peri duri, orientati catre interior,
formand panerasele, cosuletele (corbicule). Bazitarsul prezinta 9-10 randuri
de peri lungi, care strang polenul de pe corp si il depoziteaza in cosulete.
Intre tibie si bazitars, picioarele posterioare au o adancitura care formeaza
presa de polen, cu ajutorul careia se transporta polenul.
Lucrarile de selectie si ameliorare ale albinelor si populatiilor de
albine utilizeaza pentru stabilirea rasei, indicele tarsian. Acesta exprima
procentual raportul dintre lungimea si latimea bazitarsului piciorului
posterior.
Aripile rdcinile aripilor ambelor perechi stau lateral pe mezotorax
si metatorax, inserate prin articulatii mobile. Aripile din fa sunt mult mai
13

mari dect cele din spate i vascularizarea lor este mai puternic. Aripile
transparente sunt strabatute fiecare de cate patru nervuri chitinoase,
ramificate diferit in functie de rasa. Nervurile delimiteaza un numar de
celule, inchise catre articulatie si deschise catre margini, denumite: costala,
subcostala, mediana si anala. Cunoscand lungimea nervurilor si a
unghiurilor dintre ele, se pot determina anumite caractere biometrice, cu
ajutorul carora putem identifica rasele sau populatiile de albine. Astfel, se
determina indicele aripilor, sau indexul cubital: se raporteaza laturile celei de
a treia celule cubitale, care formeaza intre ele un unghi obtuz, masuratorile
facandu-se microscopic.
Printr-un ir de crlige de pe marginea din fa a aripilor posterioare
(hamuli) i printr-o indoitura (cuta) de pe marginea din spate a aripilor
anterioare, de forma unui jgheab, ambele aripi pot fi cuplate n zbor, prin
bti simultane. Numarul de carlige variaza in functie de casta: matca- 1323, lucratoarele- 15-27, trantorii- 13-29.
Cu aceste perechi de aripi albina poate efectua diferite miscari in zbor:
printr-o grupare a lor spre piept, le poate mica n sus i n jos, le poate roti;
le poate rsfira sau le poate nfura pe corpul ei. Datorit acestor posibiliti
aerodinamice, albina poate varia direcia zborului (nainte, urcare, coborre,
zbor curbat i zbor n cerc) i viteza (aceasta depinde desigur, de ponderea
ncrcturii).
La o curs pentru cules, numrul mediu de bti de aripi este de 250 pe
secund (250 Hz). La albinele care se napoiaz, frecvena este mai sczut:
valoarea medie poate fi de 240 Hz, din cauza greutii ncrcturii pe care o
transport. Sunetul pe care-l emite o albin iritat, gata s nepe, este n
medie de 285 Hz. Trntorii produc un sunet de 270 Hz, care, n comparaie
cu cel al albinelor, reprezint un ton mai profund. La mtcile nefecundate,
tonul produs prin btaia aripilor este de 253 Hz. O scdere importanta apare
dup mperechere, cu frecvene medii de 226 Hz.
Cnd vntul este blnd, viteza de zbor este de 8 m/s, ceea ce
corespunde cu aceea de 29 km/h (dup Frisch, Lindauer 1955, Bdel/herold
1960), iar la un zbor cu incarcatura plina de nectar, de 6,5 m/s. Ajutata de
vant, o albina fara incarcatura poate atinge o viteza de circa 60 km/h.
Viteza de zbor a albinei si distanta parcursa de aceasta sunt influentate
de puterea muschilor toracici, implicit de energia rezultata prin
metabolizarea nectarului. Sub 1% zahar in sange, impiedica zborul albinei.
La iesirea din stup, albina se hraneste din belsug cu miere, pe care o
consuma, treptat, in timpul zborului, intr-o cantitate, in medie, de 1,5
mg/min. Distanta utila parcursa de o albina este de 1500 m, dar, in functie de
necesitate, se poate ajunge la parcurgerea unei distante de 10-12 km, dar in
conditiile unei hraniri corespunzatoare.
In zbor, temperatura toracica ramane constanta, de 46C, o crestere a
temperaturii catre cap corectandu-se printr-un flux sanguin accelerat si prin
14

regurgitarea apei extrase din miere, intr-un proces similar transpiratiei la


vertebrate.
Abdomenul
Abdomenul albinei este format din 6 segmente vizibile la albina
lucratoare si la matca si 7 la trantor. Acesta este dezvoltat in partea
anterioara s imai subtire in partea posterioara.
Fiecare segment abdominal este alcatuit dintr-o placa dorsala numita tergit si
o placa ventrala numita sternit. Pe fiecare tergit de o parte si de alta se gseste
un orificiu respirator numit stigma
Invelisul extern al albinei este reprezentat de tegument care in afara de rolul
sau de protectie, indeplineste si functia de suport scheletic al tesuturilor moi.
Tegumentul este alcatuit din: cuticula, hipoderma si membrana bazala.
Cuticula continand o cantitate mare de chitina indeplineste rol de protectie.
Pe suprafata cuticulara se gasesc numerosi peri de forme diferite avand rol
protector, de colectare a polenului si rol senzitiv. Odata cu varsta, acestia se
uzeaza, fapt pentru care corpul albinelor devine negru, lucios.
Hipoderma este alcatuita din strasat de celule, la nivelul ei isi au originea
glandele cutanate si perii senzitivi, iar membrana bazala serveste drept
suport pentru celulele epiteliale.

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ALBINEI


1. Sistemul muscular al albinei este de tip striat, cu exceptia muschilor
directi ai zborului. Fibra musculara striata are la exterior o membrana,
sarcolema si in interior sarcoplasma, cu miofibrile si nuclei asezati central,
pe un singur rand, comparativ cu musculatura striata a mamiferelor, cu
nuclei dispusi periferic.
Foarte importanti sunt muschii aripii; acestia nu au sarcolema si
structura lor este foarte fina, fibrele fiind grupate in fascicule, printre care
patrund traheele respiratorii. Musculatura aripii este formata din doua tipuri
de muschi:
- muschii directi ai zborului, mai bine reprezentati si mai purernici,
raspunzatori de bataile verticale ale aerului;
15

- muschii indirecti, ce induc miscari helicoidale, determinand zborul propriuzis.


Musculatura abdomenului are in componenta muschi dorsali, ventrali,
laterali si muschii celor doua diafragme.
2. Aparatul digestiv
Aparatul digestiv al lucratoarei adulte este compus dintr-o insiruire de
organe ce formeaza un tub, de la gura la anus, in care hrana este descompusa
de sucurile digestive. Tubul digestiv fiind mai lung decat corpul albinei, el
prezinta numeroase ondulatii. Lungimea lui este de 35 mm la luctatoare, 39
mm la matca si 47 mm la trantor.
Aparatul digestiv se compune din trei regiuni distincte:
- reg. anterioara care cuprinde faringele, esofagul si gusa;
- reg. mijlocie, reprezentata de proventricul si ventricul (stomac);
- reg. posterioara, alcatuita din intestinul subtire, rect si orificiul
anal.
Faringele este un conduct scurt ce se contracta sau dilata in timpul
consumarii hranei, sau absorbtiei nectarului.
Esofagul este un tub lung si subtire care strabate toracele si face
legatura intre faringe si gusa.
Gua, un sac n form de par, este continuarea i prelungirea
esofagului, situata in partea anterioara a abdomenului. Ea este foarte
extensibil. Plin pn la refuz, are o capacitate de 75 mg. n ea se adun
sucurile nectarului, lichidul dulce secretat de afide, hrana i, nu n ultimul
rnd, apa. Toate acestea folosesc drept hran energizant n timpul
zborurilor la cules. La acest nivel are loc o prima etapa a procesului de
transformare a nectarului in miere, sub actiunea cumulata a enzimelor din
nectar si a enzimelor secretate de glandele salivare
Proventriculul este pozitionat in partea posterioara a gusii si este
format dintr-o formatiune de forma unei ciuperci, care acioneaz ca un
ventil regulator ntre gu i stomac. El se deschide prin intermediul a patru
valve in forma de cruce, care face posibil ca hrana s poat ajunge din gu
n stomac, nu i invers. Astfel, este protejat nectarul de impurificarea
continutului stomacal, permitand totodata trecerea hranei din gusa in
ventricul si separarea nectarului de granulele de polen.
n stomac (ventricul) se realizeaz digestia hranei. Are o forma
cilindrica si o lungime de cca. 10 mm. Peretele stomacal prezinta numeroase
cute transversale, iar celulele lui secret sucuri digestive. La exterior,
stomacul prezinta straturi de muschi care, prin contractii ritmice, determina
peristaltismul specific, ce asigura omogenizarea si deplasarea treptata a
hranei. Substanele nutritive secretate de celule trec prin membranele
semipermeabile i ajung, prin peretele stomacal, direct n sngele albinei.
16

Lumenul intestinului, catre partea mijlocie, se micsoreaza, formand o


valvula pilorica cu sfincter, care, prin intermediul muschilor adiacenti,
permite trecerea in segmentul urmator a masei nedigerate.
Intestinul subire este un tub scurt si subtire, ce face legatura intre
stomac si rect. La acest nivel, in vecinatatea pilorului, se varsa continutul
tubilor Malpighi.
Rectul este format dintr-un invelis elastic cu falduri, cu volum
reglabil, ce permite colectarea in timpul iernii a unei mari cantitati de resturi
nedigerate, ce poate atinge peste 55% din greutatea albinei. In partea
posterioara rectul prezinta mushi inelari, care formeaza un sfincter in jurul
orificiului anal, cu rol in reglarea defecatiei. In partea anterioara sunt situate
sase glande rectale, care contribuie la eliminarea apei. Ele secreta catalaza,
care impiedica descompunerea masei alimentare nedigerate. Enzima devine
mai activa la temperatura de aprox. 5C, si pe masura ce se realizeaza
umplerea rectului. Deci, rezistenta albinelor la iernare se datoreaza, in
special, activitatii catalazei.
In mod obisnuit, albinele defeca in afara stupului. Cand cantitatea
excrementelor acumulate in rect este mai mare si structura acestora afecteaza
tubul digestiv, defecatia are loc in interiorul stupului (diaree), simptom al
maladiilor digestive.
In cursul unui an, din 70 kg hrana consumata, o familie de albine
elimina in jur de 20 kg dejectii.
3. Aparatul excretor
Este reprezentat de tuburile Malpighi, 200 canale filamentoase, cu
diametru de 0,1 mm, independente functional. Acestea sunt inserate in zona
de unire a ventriculului cu intestinul subtire si inconjoara diferite organe
interne. Extrag din hemolimfa acid uric si diferite saruri (oxalati, uree,
carbonati), pe care le varsa in pilor. Rolul tuburilelor Malpighi este, deci,
similar cu cel al rinichilor mamiferelor.
Stocarea rezervelor se poate realiza cu ajutorul unor celule de culoare
galbuie, situate n partea posterioar a abdomenului, mprtiate sub forma
unor mase neregulate de esut moale, albicios. Ele sunt numite corp gras
sau celule grase. Masa de stocare este formata din proteine sub forma de
albumine si glicogen, ce se pot transforma rapid in glucoza, si din grasimi.
La acest nivel s-au evidentiat cristale ale sarurilor acidului uric, ce migreaza
apoi in tuburile Malpighi. Din acest motiv, corpului gras i se atribuie si rol
excretor.
4. Sistemul glandular al albinelor are rol in producerea cerii, realizarea
comunicarii, in sistemul de aparare si in transformarea hranei.
17

a.Glandele cerifere
Se gsesc la albinele lucratoare, dispuse n patru perechi, la nivelul
ultimilor segmente ale sternitelor abdominale, sub forma unor pete ovale, de
culoare alburie, numite oglinzi cerifere. Glandele cerifere sunt alcatuite din
10.000-20.000 celule epiteliale, ce primesc oxigen prin trahei specifice. n
timpul perioadei de producere a cerii, ele se dezvolt mult n nlime i
capt o structur glandular. Prin pori fini apare ceara n form lichid,
care, iese in exterior si, in contact cu aerul, se solidifica sub forma de
solziori ovali, hexagonali, de culoare alb-sidefie. De acolo, micile plcue
vor fi desprinse prin frecare cu picioarele din spate, frmntate cu
mandibulele i prelucrate. Dup ncheierea perioadei de cldit, glandele
ceriere degenereaz. Activitatea maxima a glandelor cerifere se inregistreaza
la albinele tinere, in varsta de 13-18 zile.
Ceara se produce prin metabolizarea mierii, lucratoarele consumand aprox.
8,5 kg miere pentru a produce 1 kg ceara, adica aprox. 990.000 solzisori de
ceara. Pentru a fi apte de producerea cerii, albinele lucratoare au nevoie in
primele 5-6 de viata de o cantitate corespunzatoare de polen.
Compozitia chimica a cerii este data de un amestec de peste 300 de compusi:
14% hidrati de carbon, 35%monoesteri, 14% diesteri, 8% hidroxipoliesteri,
12% acizi liberi.
b.Glanda Nasonov (glanda mirosului) este pozitionata intre ultimele doua
tergite abdominale, are forma de triunghi si comunica cu un canal odorifiant.
Glanda elimina un produs chimic in momentul indepartarii tergitelor, prin
canalul odorifiant. In componenta chimica a feromonilor glandei Nasonov se
regaseste un amestec de 7 compusi, iar rolul acestora se manifesta in
procesul de orientare, cu precadere la patrunderea in stup, la recunoasterea
membrilor familiilor, adunarea roiului in forma de ciorchine, la pozitionarea
surselor de apa si hrana, etc. Prin miscarea aripilor, mirosul se raspandeste
pana la o distanta de 100 m si persista 2-3 ore. Cantitatea de feromoni
secretata creste odata cu varsta, maximul inregistrandu-se la 28 de zile.
c. Glandele hipofaringiene
Sunt glande salivare, cele mai voluminoase ale lucratoarei, sub forma
a dou fire lungi de 15-20 mm, provenind din doi sculei, rsucite de mai
multe ori, aflate n prile laterale ale creierului. Pe suprafata acestora sunt
inserati numerosi corpusculi cu functie secretoare.
Aceste glande se ntlnesc numai la albinele lucrtoare (sunt putin
dezvoltate la matca si lipsesc la trantor). Glandele sunt pe deplin dezvoltate
la lucratoarele de 6-12 zile, cand devin doici, producand laptisorul necesar
hranirii larvelor. La albinele batrane, de peste 21 zile, glandele secreta
18

invertaza, care inverteste zaharoza in cei 2 monozaharizi componenti,


glucoza si fructoza, transformand nectarul florilor in miere.
d. Glandele mandibulare
Se deschid la baza mandibulelor printr-un conduct si sunt reprezentate
de doua perechi de saci ovali, pozitionati pe partile laterale ale capului
albinelor. Sunt cele mai dezvoltate la matca, bine dezvoltate la lucratoare si
sunt foarte mici la trantor. Lucratoarele doici care produc hrana larvara,
secreta prin aceste glande si o substanta lipidica, acidul 10-hidroxi-2decenoic, componentul principal al hranei. Secretiile acestor glande au un
important rol in dizolvarea cerii si propolisului.
Glandele mandibulare ale matcii secreta substanta de matca, un
hormon ce inhiba dezvoltarea organelor de reproducere ale lucratoarelor,
inhiba instinctul de cladire al botcilor, dar atrage trantorii in zborul de
imperechere.
e. Glandele labiale
Sunt localizate diferit: o portiune situata cefalic, glandele cervicale, si
una situata in zona toracica, glandele toracice. Sunt in numar de doua
perechi, prezente la toti membrii familiei de albine (mai putin dezvoltate la
trantor). Dezvoltatea maxima este la 15-25 de zile.
Produsul de secretie al glandelor cervicale se elimina intr-o dilatatie
de la baza trompei, numita salivarium, cu rol in prelucrarea cerii si in
digestia, la acest nivel, a lipidelor si glucidelor.
Glandele toracice sunt mase tubulare ramificate, ce converg in doua
rezervoare ce se unesc cu glandele cervicale. Secretia lor are rol in diluarea
mierii si laptisorului, ca liant al polenului si la construirea fagurilor.
f. Glandele Koshevnicov
Sunt asociate acului matcii si produc mirosuri atractive, dar se gasesc
si la lucratoare, mult mai putin reprezentate.
g. Glandele Arnhart
Sunt prezente doar la lucratoare si sunt situate pe ultimul segment al
tarsului. Isi varsa continutul la nivelul pernitei tarsului. Sunt raspunzatoare
de emiterea unei substante numite amprenta piciorului, pe care
lucratoarele o depun la intrarea in cuib sau pe flori, pentru orientarea
celorlaltor culegatoare.
h. Glandele Dufour
Se gasesc in apropierea camerei acului, unde isi si varsa continutul.
Au rol in lubrefierea acului si in fixarea oualor in fundul celulelor.
19

5. Aparatul de aparare si atac (aparatul vulnerant)


Este prezent la lucratoare si matci si absent la trantori. Este localizat
in abdomen si este alcatuit din; ac, teaca acului, glandele veninoase, sistemul
motor si un ganglion.
Acul este format din doua lantete ascuie cu 10 crlige aezate invers,
spre exterior. Ele sunt simetrice si aluneca in lungul tecii. Teaca este o
formatiune ingrosata in partea superioara, ce prezinta la capatul distal zimti
orientati postero-anteriori. Sistemul motor este alcatuit din doua perechi de
muschi si dintr-un sistem chitinos ce asigura iesirea acului si injectarea
veninului, si anume: placa triunghiulara, placa patrata si placa oblonga. Cele
doua glande veninoase au marimi diferite si secreta, cea mare, o substanta
acida, iar cea mica, una alcalina. In momentul in care albina inteapa, cele
doua substante se amesteca. Veninul este un amestec de proteine si peptide,
dar principalul component este melitina, o proteina. Ganglionul nervos
coordoneaza intreaga acvtivitate a aparatului vulnerant, chiar si dupa
detasarea sa in urma intepaturii.
Cand albina inteapa, abdomenul se incovoaie si contractia
musculaturii adiacente determina patrunderea acului. Piesele chitinoase ale
aparatului motor actioneaza sinergic si determina scurgerea veninului. Daca
albina inteapa un mamifer, zimtii acului se infig in derm si nu mai pot fi
retrasi, intregul aparat vulnerant se detaseaza si albina moare. Cand albinele
se inteapa intre ele, este cautata membrana intersegmentara, moale, acul
putand fi retras dupa injectarea veninului. Matca are aparatul vulnerant
diferit de cel al lucratoarei, lantetele avand, de ex., doar trei zimti.
6. Sistemul circulator este reprezentat de inima (cord), aorta, doua
diafragme, hemolimfa si organele accesorii de pulsatii.
Inima este un organ tubular pulsatil, format din cinci ventricule, situat
in partea dorsala a abdomenului, superior aparatului digestiv. Ventriculele
comunica intre ele prin orificii prevazute cu supape, valvule, care se deschid
catre interior si permite hemolimfei sa circule intr-un singur sens. n lateral
se afl 5 perechi de perforaii denumite ostii sau osteole, prin care
hemolimfa avanseaza postero-anterior.
Aorta trece prin petiol si cavitatea toracica, are un traiect spiralat,
patrunde in cap si se deschide in cavitatea cefalica printr-un mic orificiu.
Diafragma dorsala este un perete muscular situat sub cord. In partea ei
superioara formeaza o cavitate cu invelisul corpului, sinusul dorsal sau
pericardial. Diafragma ventrala este situata inferior tubului digestiv,
deasupra cordonului nervos. Intre ea si peretele ventral al corpului albinei se
formeaza sinusul ventral.
20

Organele accesorii de pulsatii suplimenteaza activitatea inimii si a


diafragmelor si sunt localizate la cap, la baza antenelor si in torace, la baza
aripilor.
Hemolimfa este alcatuita din plasma si din elemente figurate. Este un
lichid incolor sau cu nuante galben-portocalii, limpede. In compozitia
hemolimfei s-au evidentiat aminoacizi importanti, o cantitate importanta de
zaharuri, in special glucoza, saruri minerale, acizi grasi, enzime, apa in % de
85-90%. Elementele figurate sunt reprezentate trei tipuri de formatiuni: de
celule mici de 12-13 microni cu nuclei intens colorati, de celule formatoare
de 4,6-13,8 microni si de celule mult mai mari, leucocite.
Sistemul circulator este unul liber, hemolimfa scaldand organele si
tesuturile corpului. Rolul lui este acela de a transporta elementele nutritive
din intestinul mediu la celulele corpului, de a curata organismul de resturile
de celule pe care le trimite la organele excretoare, intervenind si in apararea
impotriva agentilor patogeni.
7.Sistemul nervos
Sistemul nervos central este format din creier si lantul nervos ventral
si sistemul somatogastric. Primul sigura relatia cu mediul inconjurator si
comanda miscarile, iar cel de al doilea comanda functionarea organelor
interne (respiratia, digestia, etc.).
Creierul cuprinde trei parti: protocerebrum, cel mai dezvoltat, situat in
partea din fata a capsulei cefalice, cuprinde centrul vederii si, prin nervul
optic, de afla in legatura cu ochii compusi si cu ocelii; deutocerebrum, este
centrul nervos al antenelor si este situat inferior lobilor protocerebrali;
tritocerebrum, situat anterior lobilor deutocerebrali, este mai putin dezvoltat,
controleaza organele endocrine.
Lantul nervos ventral cuprinde un ganglion subesofagian si lantul
nervos ventral propriu-zis. Ganglionul subesofagian este format din trei
ganglioni alipiti, care se unesc cu creierul in partea superioara, de unde
pornesc nervii maxilari, mandibulari si labiali, spre partea posterioara
legandu-se cu intregul lant ganglionar.
Lantul nervos ventral propriu-zis cuprinde 7 perechi de ganglioni, doi fiind
situati in torace, si 5 in abdomen. Ganglioni toracici inerveaza picioarele si
aripile, iar cei abdominali controleaza activitatea aparatului respirator,
digestiv si reproducator.
Sistemul neuroendocrin
Este alcatuit din celule neurosecretoare izolate, situate la nivelul creierului,
care elibereaza hormoni, si din glande endocrine care sunt activate de
hormonii secretati de celulele neurosecretoare.
21

Glandele endocrine sunt reprezentate de glandele protoracice si 2


perechi de glande retrocerebrale. Glandele protoracice, prezente la larve,
sunt situate la nivelul protoracelui si mezotoracelui. Ele secreta hormonul
naparlirii sau de metamorfoza. Glandele retrocerebrale sunt in primul rand
raspunzatoare pentru secretarea hormonului juvenil, HJ. Rolul acestuia este
in controlul metamorfozei, in maturitatea sexuala si in reproductie. HJ
intervine in determinarea castelor si in diferentierea ce are loc la nivelul
larvelor, intre lucratoare si matca. O c% mare de HJ la o larva de lucratoare
de 3-5 zile va determina dezvoltarea unei matci, si invers.
8.Aparatul respirator
Ca orice insecta, albina nu are plamani, ci un sistem de trahei ce
conduce aerul la nivelul tesuturilor. Acest sistem este format din: stigme,
trahei scurte, trahei longitudinale, trahei transversale, ramificatii traheale si
celule traheale terminale.
Ca orisice fiina i albina are nevoie, pentru metabolismul ei, de
oxigen, bioxidul de carbon fiind eliminat. Spre deosebire de mamifere, la
care aprovizionarea cu oxigen se face prin snge, la albine, un sistem foarte
fin de ramificaii traheice conduce oxigenul din aer direct la toate organele i
esuturile n interiorul corpului. Hemolimfa primete, astfel, oxigenul de care
are nevoie.
Sistemul traheic este foarte puternic ramificat. Prelungirile subiri ale
traheelor longitudinale sunt aa-numiii saci aerieni, prin care corpul albinei
este oxigenat. Ei sunt dispusi 5 in cap, 7 in torace si 3 saci in abdomen.
Rolul lor este de a stoca si folosi aerul in timpul zborului, cand consumul de
oxigen este mai mare si in perioada repausului de iarna, cand miscarile
respiratorii sunt foarte reduse.
Traheele fac legtura cu exteriorul prin orificii respiratorii n form de
crpturi, stigmele. Trei perechi de stigme sunt localizate n zona toracic,
apte n partea posterioar a corpului, pe abdomen, ultima dintre ele fiind
situata la nivelul acului, pe care-l oxigeneaza. Un mecanism special de
nchidere regleaz respiraia. Pentru aceasta, stigmele sunt protejate de un
vestibul cptuit cu periori fini i dei, numit opercul.
Respiratia se realizeaza prin contractia si relaxarea musculaturii
abdominale. In functie de temperatura si umiditatea aerului si de activitatea
desfasurata, se inregistreaza intre 12-150 miscari respiratorii pe minut.
Cand sunt in activitate, deci cand aportul de oxigen necesar este mai mare,
stigmele sunt deschise, iar in repaus sauactivitate redusa, acestea sunt
inchise sau usor intredeschise, schimbul gazos realizandu-se prin difuzie.
9.Aparatul reproducator
22

Aparatul reproductoar mascul


Se compune din testicule, canale deferente, vezicule seminale, glande
mucoase, canal ejaculator si penis.
Testiculul este invelit la exterior de o tunica, iar in interior se
evidentiaza cca. 200 tuburi spermogene, testiole, ce conflueaza intr-un canal
comun ce se deschide la capatul canalului deferent. Prin canalele deferente,
reprezentate de tuburi subtiri, sperma ajunge in veziculele seminale.
Vezicula seminala reprezinta partea dilatata a canalelor deferente si
stocheaza materialul seminal. Celulele seminale produc un lichid cu rol in
nutritia si sustinerea spermatozoizilor. Veziculele seminale se termina printrun canal scurt in partea dorsala a bazei glandei mucoase.
Glandele mucoase, de forma unor saci, secreta mucusul, care, impreuna cu
secretia veziculelor seminale, alcatuiesc lichidul spermatic. Acesta dilueaza
sperma si inlesneste eliminarea ei la ejaculare.
Canalul ejaculator este un tub subtire, care face legatura intre zona de unire a
glandelor mucoase si capatul anterior al penisului.
Penisul reprezinta organul copulator, situat in partea ventrala a abdomenului.
Este alcatuit din vestibul, o pereche de coarne si din cervix. In portiunea
terminala a penisului, bulbul, se deschide canalul ejaculator.
Aparatul reproductoar femel este alcatuit din ovare, oviducte pare
care comunica cu un oviduct impar, vaginul si punga spermatica.
Ovarele sunt doua mase voluminoase, piriforme, situate in abdomen,
alcatuite din tuburi ovariene, ovariole, in numar de 150-180 la matca si 2-12
la lucratoare. La nivelul acestora se evidentiaza niste stangulatii, ce
corespund ovulelor in diferite stadii de dezvoltare. Astfel, la varful tubului
ovarian se gasesc ovogoniile, la mijloc ovocitele, iar la baza ovulele.
Oviductele pare si oviductul impar fac legatura dintre ovare si vagin si
realizeaza eliminarea ovulelor.
Spermateca sau rezervorul pentru depozitarea spermei este rotunda, cu
volumul de aprox. 1 mm3. Este situata deasupra oviductului impar, respectiv
deasupra vaginului si anterior acului. Suprafata ei este traversata de trahei ce
asigura aprovizionarea cu oxigen a spermatozoizilor din spermateca. La
acest nivel se evidentiaza niste glande mucoase, ce secreta un lichid nutritiv,
pe perioada depozitarii spermatozoizilor.
Vaginul reprezinta portiunea terminala a aparatului reproducator.
La mperechere, canalul ejaculator este mpins nainte. Aceasta se
ntmpl la apsarea pe partea din spate a unui trntor maturizat sexual,
adic de 12 zile. Atunci spermatozoizii sunt pe deplin formai. La
mperechere, ca urmare a micrilor musculare rapide, canalul ejaculator
este mpins nainte. Mai nti, apare sperma i apoi mucosul, mpreun cu
epiteliul glandei mucoase. Dup mperechere, trntorul moare. De aceea
numrul trntorilor trebuie s fie suficient de mare.
23

10.Organele de simt
Au rol de a transforma excitantii externi si sunt reprezentate de
analizatori tactili, olfactivi, statici, auditivi, hidrici, termici si vizuali. Aceste
organe au origine ectoderma, sunt reprezentati de formatiuni senzitive,
numite sensile, de forma unui neuron bipolar, a carui prelungire distala
primeste excitatiile de diferite tipuri

CURS 2
COMPONENTA FAMILIEI DE ALBINE
In familia de albine convietuiesc impreuna o singura matca sau regina
cateva zeci de mii de albine lucratoare ( in functie de sezonul in care ne
aflam) si cateva sute de trantori in perioada activa.
24

COLONIA DE ALBINE
Hotrtor pentru o apicultur prosper este c stuparul s considere
i s neleag albinele ca pe o colonie, ca pe o familie compusa din 30.00050.000 indivizi. Colonia albinelor are nevoie, pentru a funciona normal i
fr probleme timp ndelungat, de cele trei componente: matca, un numr de
trntori i o armat mai mic sau mai mare de albine lucrtoare. Toate
acestea sunt capabile s asigure reproducerea puietului. Trntorii lipsesc
iarna. Pentru buna ntreinere a unei colonii funcionale, cele trei
componente se completeaz reciproc. Fiecreia i revine pe parcursul anului
o anumit sarcin, care este indispensabil continuitii coloniei.

Matca
Matca provine, ca i lucrtoarele, dintr-un ou fecundat, dispus ntr-o
alveol mare, alveola mtcii. Larva eclozat este hrnit cu o hran special,
laptisorul, i se dezvolt astfel, n 16 zile, de la ou la matc - la care organele
sexuale sunt complet formate. Lucratoarele inconjoara in permanenta matca
si au sarcini bine stabilite, astfel: albinele tinere de 10-12 zileo hranesc cu
laptisor de matca, cele de pana la 36 de zile o mangaie si ling de pe
abdomenul matcii substanta de matca secretata de glandele mandibulare.
Acest feromon va fi distribuit tuturor albinelor prin schimburile de hrana,
pentru a face cunoscuta perzenta matcii in stup.
Cand o familie ramane fara matca, stupul devine foarte agitat, doar
lucratoarele-doici ramanand sa ingrijeasca puietul. Celelalte se imprastie pe
peretii stupului, emit sunete spcifice si incep constuirea botcilor. Prin
introducerea unei matci linistea se restabileste si albinele socializeaza: o
mangaie, o hranesc, o curata si distrug botcile incepute.
Durata de via a matcilor este , in medie, de 3-4 ani. Dupa 2-4 ani
de ponta in acelasi stup, sau succesiv in 2-3 stupi in cazul roilor, cantitatea
de spermatozoizi detinuti de matca se epuizeaza si ea va depune numai oua
de trantori, devenind trantorita, familia fiind pierduta, daca nu se intervine la
timp. In scurt timp, lucratoarele vor creste din ultimele oua fecundate una
sau mai multe matci. Inlocuirea fara roire a unei matci batrane cu fiica sa
este un caracter ereditar. La unele rase coabitarea celor doua matci este
posibila toata iarna, cea batrana disparand primavara.
Se poate determina varsta si starea de sanatate a matci, chiar fara a o
vedea, doar prin aprecierea puietului. O suprafata intinsa si compacta de
puiet capacit reprezinta munca unei matci tinere si viguroase, cu o familie
25

sanatoasa. Spatii goale pe rama de puiet, intercalarea larvalor de varste


diferite printre puietul capacit, sunt semnele activitatii unei matci batrane.
Matca ( regina) reprezinta singura femela apta de reproductie din familia de
albine. Acesta este de fapt ,, mama intregii familii. In timpul sezonului
activ poate sa depuna pana la 2500 3000 oua in 24 ore.
Lungimea matcii este de aproximativ 18-25 mm, greutate de 150-280 mg iar
trompa este mai scurta avand lungimea de aprox 3-5 mm.
Matcile sunt lipsite de glande celifere s ide corbicule, au glandele
mandibul;are foarte bine dezvoltate iar capacitatea gusii matcii este cu 50 %
mai mica decat a lucratoarelor.
Matca neimperecheata este mai vioaie si are abdomenul mai scurt in timp ce
matca imperecheata are abdomenul mai lung care depaseste lungimea
aripilor.
Zborul nupial, sau fertilizarea artificial. La circa 8-10 zile dup
eclozare matca prsete stupul pentru zborul nupial, nu nainte de a fi
efectuat zboruri de orientare pentru a-i ntipri n minte mprejurimile. Prin
mperechere, matca primete spermatozoizii necesari. Acetia sunt inui vii
ani de zile n punga spermatic prin oxigenare i hrnire.
n ultimii ani, procedeul nsmnrii artificiale a mtcilor a fost
desvrit i completat. Pentru aceasta, sunt necesare instrumente curate i
sterile i mult abilitate care se dobndete n ani. Avantajul este c, prin
selectarea spermatozoizilor de la anumii trntori din respectivele colonii, se
obine o mperechere controlat. ntr-o cretere selecionat, acest procedeu
este, uneori, necesar. Totui, pot aprea si aspecte negative, cum ar fi
alveolele lacunare. n cazul fertilizrii naturale, acestea apar foarte rar.
Depunerea oulor. Dup o nsmnare reuit, natural sau artificial,
matca ncepe, dup 2-3 zile, s depun ou, proces de maturare care se
ncheie cnd ele sunt eliminate din trompele uterine n vagin, unde sunt
fecundate. Pentru aceasta, din punga spermatic sunt eliberai civa
spermatozoizi care ptrund n membrana oului. Coninutul spermatozoidului
se contopete cu cel al oului. Albinele lucrtoare i mtcile pot aprea numai
din oule fecundate. Matca poate, totui, depune i ou nefecundate, din
martie-aprilie pn n iunie-iulie. nainte i dup aceast perioad, matca
depune, de regul, numai ou fecundate. Matca poate depune i ou
fecundate n alveolele lucrtoare i ou nefecundate n alveole de trntori,
alternativ,in functie de diametrul celulelor.
Trntorii
26

In familia de albine trantorii au rol de imperechere a matcilor s ide a


asigura perpetuarea speciei. Lungimea corpului este de aprox 15-18 mm iar
greutatea de 200-280 mg.
Masculii coloniilor de albine sunt mai voluminoi i mai dezvoltai
dect lucrtoarele sau dect mtcile. Trompa scurt a trntorului, comparativ
cu cea a albinei lucrtoare, servete numai la primirea hranei de la acestea i,
uneori, la aspirarea hranei din alveole.
nsmnarea. Trntorii au o singur sarcin: de a produce
spermatozoizi i de a se imperechea cu matca. Trntorii i mtcile se
ntlnesc n locurile de adunare a trntorilor, n afara stupului. mperecherea
are loc n anumite spaii destul de restrnse si care, rmn aceleai ani de
zile. Explicatia ar fi ca aceste locuri prezinta un anumit nivel de radiaiile
electromagnetice (Mauthe, Horn, Lampeitl 1992).
Trntorii i mtcile zboar in scopul imperecherii la distane de pn
la 10 km, ziua. mperecherea are loc la aprox. 10 m nlime: trntorul i
las canalul ejacular ca semn de mperechere n vaginul albinei i cade
mort la pmnt. Acest semn de mperechere poate fi ndeprtat imediat, de
ctre urmtorul trntor. Astfel, matca i poate continua zborul nupial i se
mperecheaza n aceeai zi de 8-10 ori.
Viaa trntorului. Trntorul eclozeaz din ou nefecundate
(partenogenez). Pn la eclozare trec 24 de zile. Trntorii recent eclozai
stau n repaus complet n cuib, la 350C si sunt hrniti de lucratoare in
primele 4 zile. Dupa aceea, ei preiau hrana din alveolele cu miere. Acum are
loc maturarea spermatozoizilor. Din a opta zi, ies n zbor. Durata lor de via
depinde de incetarea culesului si de datarea perioadei de mperechere i este
cuprins ntre 20 i 50 de zile. n coloniile normal dezvoltate, trntorii se
ntlnesc numai n lunile aprilie pn n iulie-august, in numar de cateva sute
(dup Wei, 1962).
Ei emit un feromon ce atrage matca virgina in zonele de imperechere
si care delimiteaza culoarele de zbor.
Deoarece trntorii nu contribuie la activitile stupului, ei nu mai sunt
tolerai ncepnd din iulie. Sunt considerai inutili pe perioada iernii i, de
aceea, sunt mpiedicai s mai aib acces la hran si sunt alungati, trreptat.
Acelai lucru se ntmpl i n perioade de criz alimentar.
n aceleai situaii, lucrtoarele smulg chiar larvele de trntori din
alveole. Nu degeaba se vorbete despre mcelul trntorilor. Cel care mai
poate zbura i nu mai are for poate intra n coloniile fr matc sau n
acelea care mai au nc o matc nefecundat.
Trntorii mai pot ecloza i din oule nefecundate ale mtcilor virgine
sau incomplet dezvoltate, sau din ou depuse de lucrtoare. Majoritatea
acestor trntori sunt mult mai mici; ei pot produce spermatozoizi vii si
formeaza asa numitele colonii cu puiet de trntori.
27

Albinele lucrtoare
Acestea sunt cele mai mici, dar cei mai harnici membri ai coloniei; ele
formeaz masa familiei de albine. Numarul lor variaza in functie de sezon,
astfel: la inceputul primaverii 10.000-20.000 (10.000-15.000), vara circa
40.000-60.000 (50.000-80.000), iar toamna 20.000-30.000.
Albinele lucrtoare sunt femele, ale cror ovare sunt formate, dar sunt
mici i, n general, nu produc ovule. O excepie o constituie colonia fr
matc i fr posibilitatea de a obine una din puietul existent. n aceast
situaie, unele lucrtoare depun ou fr a fi fecundate, iar din acestea apar
numai trntori.
Lucratoarele sunt perfect adaptate anatomo-morfologic pentru
ndeplinirea tuturor sarcinilor necesare prosperitatii coloniei: lungimea
trompei este aprox 6.4 mm, picioarele prevazute cu corbicule (panerase)
pentru transportul mierii, glandele lor cerifere produc ceara, cu acul isi apara
cuibul, prin produsul de secretie al glandelor faringiene isi hranesc puietul,
cu ajutorul corpului adipos supravietuiesc iarna.
Lungimea corpului este 12-13 mm , greutatea de 70 -150 mg fiind mai mare
la eclozionare si mai mare la albinele varstnice. Longevitatea este cuprinsa
intre 30-40 zile in sezonul activ 40-60 zile primavara si toamna si 6- 9 luni
iarna.
CUIBUL ALBINELOR
Spatiul in care traieste si se dezvolta familia de albine poarta
denumirea de cuib.
Albinele melifere ii produc singure materialul necesar pentru
adposturile lor i ncperile pentru provizii, adica ceara. Aceasta se
ntmpl mai ales n lunile aprilie iunie/iulie, ns numai n cazul unei
alimentaii bogate n hidrai de carbon. O plcu de cear cntrete 0,8 mg;
pentru 1 kg cear curat, o colonie are nevoie de circa 1 milion de plcue
sau de solziori. Spatiul in care familia de albine traieste si se reproduce,
constituie cuibul, alcatuit dintr-un numar variabil de faguri claditi din
ceara secretata de glandele cerifere ale lucratoarei.
Dac un roi de albine ajunge ntr-un stup gol care nu conine nici rame
nici faguri, el trebuie s-i realizeze proprii faguri pentru a-i asigura
aprovizionarea. Fagurii vor fi construii de sus n jos. Albinele se nlnuie n
ir sau n ciochine, ntotdeauna cu capul n sus i secret solziori de cear.
Cu picioarele din spate i mandibulele ceara este frmntat, umezit,
divizat n pri corespunztoare i cldit. Aleatoriu sunt lipite de perete
buci de cear, pn la alctuirea primei aglomerri de material. Mai nti,
se construiete un perete median, pe care ncepe alctuirea alveolelor. Cu ct
28

crete fagurele n jos, cu att alveolele apar mai adnci la captul de sus,
pn cnd ele capt adncimea normal.
Fagurii claditi sunt formati din 8-9000 mii de celule hexagonale.
Fundul celulei este format din 3 fete romboice, care participa la alcatuirea
fundurilor altor 3 celule de pe partea opusa. Aceasta arhitectura ofera
fagurelui o mare rezistenta.
Fagurii sunt distantati la 12 mm unul de altul, spatiu prin care albinele
trec usor. In mod obisnuit, fagurii sunt dispusi paralel cu peretii laterali, iar
dupa cum sunt asezate ramele in stup, se distinge un cuib in pat rece si in
pat cald, cand acestia sunt dispusi paralel cu urdinisul
Alveolele individuale ale fagurelui au o uoar nclinaie de 130 n sus.
Acest lucru prezint avantajul c mierea din celulele cpcite nu se scurge n
afar i c, astfel, greutatea coninutului alveolelor d fagurelui o anumit
stabilitate. La rezistena fagurelui mai contribuie i o puternic ngroare a
capacului peretelui alveolelor. n afar de aceasta, la canturile mpreunate,
pereii celulelor sunt bine fixai. Un dm2 din suprafaa unui fagure plin cu
miere cntrete 350 g.
Fagurele gata format este cptuit cu o estur cu care larva mbrac
alveola, dobndind, astfel, stabilitate. Construirea fagurilor are loc att n
lungime ct i oblic. Rama clditoare aezat de apicultor o plac de cear
uureaz construirea fagurilor de ctre albine cu cear lichid produs de
ele. Pe lng avantajul mobilitii ramei, se obin faguri mai regulai i, prin
armarea ramelor cu srm, mai stabili. Trebuie s mai menionm c
diferenele mai mari de 6 mm ntre partea de sus i cea de jos a ramei pot
duce la o stare de dezordine. Diverse cercetri recente au avut drept scop
nlocuirea ramei clditoare din cear cu una artificial. Pn acum nu s-au
gsit soluii utilizabile care s mpace toate dezideratele.
Dupa marime, forma, numar si destinatie, celulele sunt: de albine
lucratoare, de trantori, de matci si intermediare. La albinele noastre melifere
deosebim trei feluri de celule (alveole) ale fagurilor: alveolele pentru
lucrtoare (cu un diametru n medie de 5,4 mm), alveole ale trntorilor (cu
dimensiuni n medie de 6,5 mm) i alveolele mtcilor( 10 mm in diametru ),
n form de ghind, atrnnd n jos.
Alveolele lucrtoarelor i alveolele trntorilor. Celulele lucratoarelor
servesc la cresterea puietului albinelor lucratoare, depozitarea mierii si a
polenului. Celulele de trantor sunt destinate cresterii puietului de trantor si
depozitarea mierii. Forma acestor dou tipuri de alveole este o prism cu
ase laturi, cu fundul trirombic. Unghiul obtuz al acestor suprafee se nchide
ntr-o piramid trilateral. Fiindc fiecare perete i fiecare suprafa de baz
reprezint un perete despritor ntre dou alveole, principiul cldirii
alveolelor urmrete o utilizare optim a spaiilor pe fiecare cm2 ncap
patru alveole de albine lucrtoare i trei alveole de trntori! astfel, se
29

reduce foarte mult risipa de material de construcie i de timp. Se ajunge la o


extraordinar rezisten i stabilitate ca i la o nclzire mai redus.
Construcia este i termoizolant, iar alveolele hexagonale ofer larvelor
rotunde toate condiiile necesare de dezvoltare.
Acest genial principiu constructiv a fost urmat ndeaproape de
arhitectura si de tehnica modern, de exemplu n construcia avioanelor,
fiind numit procedeul de construcie fagure, sandwich sau coaj dubl.
Profunzimea alveolelor depinde de modul de ntrebuinare. Alveolele
pentru puiet sunt adnci de 10-12 mm, n timp ce alveolele pentru miere sunt
mai de 16 mm. Fagurii plini cu miere ajung la o grosime total de 27-37
mm.
Alveolele mtcilor (botcile) folosesc exclusiv pentru creterea
reginelor i sunt in numar de cateva zeci. Odat ce larva ajunge n stadiul
final, alveola atinge i ea dimensiune definitiv. Dup eclozarea reginei,
alveola este uzat. Din cauza lungimii ei, alveola de matc n poziie
orizontal nu are loc ntre doi faguri. De aceea captul mare este orientat n
jos. Alveolele de matc sunt cldite n acele locuri ale fagurelui n care
exist spaiu mai mult fa de fagurele vecin: mai ales marginile i colurile
fagurelui n zona de jos. Fagurele de matca are form de ghinda la exterior
si cilindru la interior, avand adancimea de 20-25 mm si un diametru de 10
mm.
n colonie se deosebesc 3 tipuri de botci: de roire, de salvare si de
schimbare linistita. Primele sunt cldite n perioada natural a roitului, avnd
forma i dispoziia pe rame specifice botcilor de regin (la margine). Botcile
de salvare sunt construite in zona centrala a ramelor, in cazul in care familia
a ramas orfana. In aceasta situatie, albinele transforma cateva celule de
lucratoare in botci si din larve mai mici de trei zile, cresc matci.
Botcile de schimbare linistita se intalnesc in familiile de albine in nr
de 4-5 si sunt situate in mijlocul fagurelui.
In mod obisnuit, dupa eclozionarea matcilor, albinele distrug botcile.
Celulele intermediare sunt celule de trecere, construite de albine in
locurile de intalnire dintre celulele lucratoarelor si cele de trantori.
Dac ntr-un cuib (stup) fagurii sunt construii n lungime, unul lng
altul, ei sunt dispui ntr-o anumit ordine.
n mijloc, pe fagurii centrali se afl fagurii pentru puiet, in diferite
stadii de dezvoltare, ocupand suprafata cea mai mare, cantitatea de puiet
scazand spre fagurii periferici.
Matca isi depune ouale in mod sistematic, puietul in diferite stadii
evolutive fiind bine grupat. Deasupra cuibului de puiet, pe fagure, se afl o
cunun de polen, deasupra celei de miere. Polenul trebuie s fie uor
accesibil albinelor proaspt eclozate. Mierea i proviziile de hran trebuie
depozitate ct mai departe de urdini pentru ca s nu poat fi furate. n timp
30

de cuibul de puiet se mrete, proviziile de miere i polen trebuie s


sporeasc.
HRANA ALBINELOR
In mod normal albinele, pentru satisfacerea nevoilor vitale se hranesc
cu nectar, polen si apa. Pentru hrana unei familii de albine intr-un an sunt
necesare aproximativ urmatoarele cantitati:
- miere 80 kg
- polen 25 kg
- apa 50 litri
Nectarul - reprezinta secretia glandelor nectarifere locali8zate in flaore si
se prezinta sub forma unei solutii glucidice in concentratii diferite. Albinele
prefera o concentratie de aprox 50%.
Pastrarea nectarului ca atare in cuibul familiei de albine nu este
posibil deoarece ar fermenta foarte repede si nu este economic pentru albine
avand un continut prea mic de de zaharuri. Pe de alta parte, absorbtia
zaharurilor de catre organismul albinelor se
face sub forma de
monozaharide (glucoza si fructoza) direct asimilabile,
Nectarul si celelalte substante dulci sufera o serie de transformari de
ordin fizic si biochimic. Cea fizica se refera in primul rand la reducerea
procentului de apa la ca 18% prin ventilatie.
Modificarea biochimica se refera la transformarea zaharurilor
complexe in zaharuri simple usor asimilabile. Daca in nectar ponderea
zaharurilor complexe este de 70,%, in miere aceasta mai reprezinta doar
1,6%. Transformara nectarului incepe din momentul cand este ingerat de
catre albine, adugandu-se o serie de enzime cum ar fi:invertaza produsa de
glandele faringiene care scindeaza zaharoza in glucoza si fructoza. In
interiorul stupului dupa ce nectarul este lasat in celulele fagurilor incepe
actiunea inversa diluarii, respectiv concentrarea acestuie prin eliminarea apei
de prisos. Albinele imprastie nectarul pe o mare suprafata de faguri (celulele
fiind umplute inital cca 25 30%), asociindu si ventilatia permanenta a
stupului, mutand acest nectar continuu in alte celule(prin regurgitarea
repetata a picaturii de nectar din gusa in exterior si inghitirea succesiva a
acesteia). Cu cat nectarul este mai diluat, cu atat mai mult este vehiculat in
gusa albinei, fiind innobilat cu diverse enzime si marind calitatea mierii.
Continutul nectarului in enzime face ca procesul de invertire (transformare
rupere din punct de vedere biochimic) a zaharului sa continuie pe intreaga
perioada in care se realizeaza transformarea lui, cat si dupa capacirea mieii.
Compozitia nectarului si a mierii de flori:
31

Compozitie %
apa
Zahar invertit
Zaharoza
Dextrine
Acizi organici
Saruri minerale
Alte substante

Nectar
78,80
5,60
11,40
1,60
0,10
0,19
0,11

miere
18,20
75,30
1,20
3,60
0,07
0,22
0,86
Sursa:ORJESFECHI

M. 1983
Invertirea zaharurilor dupa capacirea mierii:
Specificatie
Zahar invertit
Zaharoza
Apa

La doua zile dupa


capacire
62,8
12,0
19,8

La zece zile dupa


capacire
77.3
4,4
18,3
SURSA:

BROKER J.1981
Pentru sintetizarea enzimelor ce se adauga hranei energetice albinele
au nevoie de proteine, vitamine, si alte substante nutritive, intrucat acestea
intra in structura fermentilor respectivi.
MIEREA reprezinta unica sursa de energie pentru albine. Indiferent de
conditiile de prelucrare a mierii( recoltare, conditionare, factori climatici)
mierea contine 3 grupe de substante:
- apa (aprox 18%)
- substante zaharoase ( glucoza si fructoza 73 %, zaharoza 5%)
- substante nezaharoase (enzime, vitamine, saruri minerale, proteine)
Referitor la zaharoza, aceasta variaza intre 2.2 si 4.8% la mierea de flori si
intre 4.6 si 7.6 % la mierea de mana. Dupa datele din literatura rezulta ca un
sort de miere de flori cu peste 5% si o miere de mana cu peste 10 % continut
in zaharoza, prezinta suspiciuni de falsificare.
Mierea consumata pe parcursul unui an calendaristic, dupa majoritatea
cercetatorilor este cuprinsa intre 80 100kg. Stabilirea consumurilor se face
prin cantariri atat asupra familiilor, cat si a indivizilor acesteia. In urma
acestor cantariri s-a ajns la concluzia unanima ca familia consuma timp de
un an 50 51kg miere. Furnizoare de calorii sunt si alte elemente, in special
continute de polen, echivalente pe parcursul anului cu consumul a 15kg
32

miere. La acestea se adauga caloriile din zaharul si amidonul existente in


polen(30 32%) si care sunt egale cu cele pe care le-ar asigura alte cca 12kg
miere. Ca suma a tuturor acestor consumuri o familie de albine ar totaliza
echivalentul a 80kg miere. Consumul de energie al familiei de albine este
influentat de puterea acesteia si de activitatea depusa la cules.
Pe timpul perioadei active familia de albine isi asigura necesarul
energetic din sursele de nectar, iar pe timpul iernii asigurarea hranei
energetice este (sub controlul si adminstrarea apicultorului)sub forma de
miere capacita existenta in cuib. Acest necesar este stabilit cantitativ in
functie de puterea familiei, luand in considerare cele aproximativ 7 luni
(septembrie aprilie) cat in natura nu exista cules, singura certitudine fiind
mierea lasata in cuib. Ca urmare, cantitatea de 15kg miere trebuie
considerata ca minima pentru aceasta perioada.
POLENUL
Polenul este unica proteina a familiilor de albine, prin compozitia
chimica pe care o are asigura substantele necesare formarii si dezvoltarii
organismelor tinere ale albinelor, maturizarea acestora precum si formarea
corpului gras in vederea iernarii. Fara polen nu ar fi posibila dezvoltarea si
supravietuirea familiei de albine.
Polenul contine 7-35% proteine, 40% glucide, 4% lipide, 3% saruri
minerale, vitaminele C, E, D, acidul folic, pantotenic, inositolul, biotina si
enzime; in pastura se gasesc, in plus, vitaminele A si K.
Polenul poliflor contine toti aminoacizii esentiali pentru albine.
Colectoarele de polen apartin unor modele extrem de diferit, se
instaleaza la inceputul lunii aprilie, numai la familiile puternice obtinanduse astfel productii de 2-10kg/familie. In cazul in care in cuib se constata
lipsa polenului, se indeparteaza colectorul imediat. Pentru inceput
colectoarele se monteaza cu placa activa ridicata timp de i 2-3 zile, pentru
obisnuirea albinelor. In perioada recoltarii polenului se va urmari ca placa
activa sa nu fie blocata de trantori. Utilizarea colectoarelor o perioada care
sa nu depaseasca 45 de zile nu influenteaza negativ (semnificativ)
dezvoltarea framiliei si nici productia de miere in anii favorabili.
Colectoarele de polen avand placi active cu orificii rotunde sau in forma de
stea se pot instala la urdinis sau la partea superioara a stupului (in acest caz
vechiul urdinis al familiei se trece in spate pentru ca albinele sa se
obisnuiasca cu intrarea noua a colectorului). In cazul colectoarelor instalate
la urdinis este necesar recoltarea zilnica a polenului din sertaras.
Influenta folosiri colectoarelor de polen asupra productiei
33

Anul
1960
1961
1962

Fara colectoare
(kg miere)
17,2
7,8
13,8

Cu colectoare
(kg miere)
16
9,6
15,7

Pastrarea polenului se poate realiza sub forma de amestec de polen cu


zahar, in proportie de 2:1 (la greutate). Amestecul se pastreaza bine in vase
ermetic inchise si pentru protejarea de mucegairea deasupra amestecului se
adauga un strat compact cu zahar. Polenul se mai poate pastra uscat (polenul
proaspat contine 18-20% apa) cu ajutorul unor uscatoare, la care temperatura
nu trebuie sa depaseasca 45o C. In intreprinderi mari se practica uscarea
industriala a polenului pana la un continut de 4% apa. Faguri cu pastura,
daca nu sunt completati cu miere, se pulverizeaza cu zahar pudra din
abundenta ca sa nu mucegaiasca, se protejeaza impotriva inghetului si a
daunatorilor, in dulapuri inchise ermetic. Ramele cu pastura degradata prin
mucegaire sau intarite se tin in apa 1-2 zile pentru inmuierea pasturi, apoi
se centrifugheaza.
Cerintele de proteine ale albinelor
Dezvoltarea, productivitatea.si sanatatea familiei de albine este
dependenta de un aport ridicat de proteina. Datorita metabolismului si
activitatii intense, albinele au cerinte mari de proteina.
a. Cantitatea de proteina din corpul puietului, deci al larvelor capacite este 4
6mg azot, respectiv 25mg. proteina bruta. La o familie ce creste
aproximativ 130.000indivizi / an cantitatea minima de proteina care este
stocata in corpul larvelor capacite este de circa 3,250kg.
b.
Cantitatea de proteina sintetizata pentru desavarsirea dezvoltarii
corporale a albinelor. In primele 5 zile de viata albinele isi continua cresterea
si dezvoltarea corporala, acumuland in scurt timp, la nivelul intregului
organism o cantitate relativ mare de proteina. Se estimeaza ca fiecare albina
sintetizeaza in aceasta perioada cel putin 5mg proteina echivalenta la cei
130.000 indivizi cu cca 650g proteina.
c. Cantitatea de proteina excretata de glandele secretoare.O mare parte din
proteina ingerata este necesara pentru elaborarea laptisorului de matca si
enzimele necesare in prelucrare nectarului. La un kilogram de miere albinele
adauga prin enzime o cantitate de 3,6g protine. O familie de albine care
produce anual 100kg miere din care 60kg pentru consumul propriu si 40kg
miere marfa utilizeaza in procesul de invertire aproximativ 360g proteina.
d .Cantitatea de proteina de rezerva pentru sezonul de iarna(corpul gras).
Albinele isi depoziteaza in corp cca 2,8mg azot, respectiv 17,5mg proteina .
34

Intr-o familie de putere in care ierneaza 25 de mii indivizi, proteinele de


rezerva vor fi de aproximativ 45g.
e. Cantitate de proteine pentru hranirea puietului,a matcii si depunerii
pontei. Se regaseste cu precadere in azotul din oua si din larve. Avand in
vedere aceste calcule, se poate insuma cantitatea totala rezultand ca o familie
(ce ierneaza cu cei 25 de mii indivizi si prelucreaza 100kg miere)
sintetizeaza o cantitate de 4750g proteine. Considerand ca polenul are un
continut mediu de 25% proteina, rezulta un necesar de19-20kg polen.
Aceasta cantitate nu este insa reala pentru ca protina din polen nu este
asimilata de albine dect in proportie de 60%, ceea ce va duce la un consum
real de polen de 32- 33kg, la care se aduga cerintele pentru functii vitale
estimatela 23kg, rezultand un necesar anual total cu aproximativ 35kg
polen .
Compozitia chimica a polenului
Cercetarile efectuate pe plan mondial au stabilit ca valoarea
nutritiva si eficienta biologica a polenului sunt determinate de compozitia
chimica si in special de continutul sau in proteine. Tipurile si proportiile
aminoacizilor din polen sunt factorii care determina albinele sa aleaga si sa
culeaga instinctiv din flora acesibila acele polenuri care intrunesc cele mai
multe din cerintele plastice ale ei si ale familiei.
Stabilizarea cerintelor de proteina si aminoacizi ale albinelor ofera
posibilitatea apicultorului sa identifice cei mai adecvati inlocuitori proteici
ce pot fi oferiti albinelor in cazuri deosebite: lipsa sau insuficienta polenului
in natura, timp nefavorabil reprezentat prin ploi prelungite, brume timpuri
sau inghet, perioade lungi de seceta sau temperaturi extrem de ridicate.
Compozitia chimica a polenului variaza in functie de specia de
plante, conditiile de mediu, varsta si starea de nutritie a plantelor, metodele
de dezvoltare si conservare a polenului.
Compozitia chimica a polenului
SUBSTANTE CONTINUT %

SUBSTANTE

proteine
Grasimi
zaharuri

Saruri minerale
Acid lactic
Aciditate ph

24,06
33.30
18,50

CONTINUT
%
2,55
0,56
6,3

Continutul in proteina bruta-polenul recoltat de albine are in general


un continut mediu in proteine de 24% in limite foarte variate si mari de la
7,2% la 35,5%. Continutul polenului a unei proteine uscat in aer, cu o
35

umiditate de 8%, variaza de asemenea in limite foarte largi, in functie de


specie: 13,53%-41,49%cu o valoare medie a polenului de porumb de 21%.

Compozitia in proteina la cateva sorturi de 3 polen:


Denumirea
plantei
Alunul
Artarul
Dovleacul alb
Dovleacul
furajer
Floarea
soarelui
Papura
Porumbul

P.B.%

P.B.%

28,86
26.44
33,32
34,29

Denumirea
plantei
Rapita
Sorgul
Salcia capreasca
Salcia comuna

27,45

Sparceta

28,78

19,59
23,48

Sburatoarea
Teiul alb

29,61
20,21

24,11
24,28
41,92
22,23

Continutul in aminoacizi-analizele chimice au demonstrat prezenta in


polen a tuturor aminoacizilor esentiali. Proportia acestora variaza in functie
de conditiile climatice si cele de nutritie ale plantelor, dar si in functie de
conditiile de depozitare. Cercetarile au aratat ca pentru o dezvoltare maxima
a familiei de albine polenul trebuie sa contina obligatoriu 10 aminoacizi
esentiali (arginina, histidina, leucina, izoleucina, lizina, metionina,valina,
fanilalanina, tripofanul, treonina) si aminoacizi liberi, ultimi reprezentand
18,43% din proteina totala. Albina indeplineste si o activitate proteolitica
(ardere). Racordul aminoacizi liberi /proteina capata o importanta deosebita
in evolutia gradului de digestibilitate a proteinelor din polen.
Continutul mediu in aminoacizi esentiali ai proteinei brute din
amestecul de
polen:
AMINOACIDUL
LIZINA
METIONINA
TRIPTOFANUL
ARGININA
HISTIDINA

CONTINUT%
1,90
0,37
0,30
1,40
0,40
36

AMINOACIDUL
LEUCINA
IZOLUCINA
FENILALANINA
TREONINA
VALINA

CONTINUT%
1,97
1,42
1,22
1,15
1,57

Pentru prepararea dietelor de baza de polen se utilizeaza un polen


uscat la aer si conservat timp de maxim 1 an calendaristic.S-a consatat ca
pastrarea indelungat a polenului are efecte deosebit de negative, in sensul
deteriorarii si degradarii puternice a substantelor plastice (aminoacizi) si
vitamine.Principala cauza ar fi interactiunea dintre proteine si zaharuri ce
duce la distrugerea aminoacizilor lizina, metioanina si triptofan.
Alte componente chimice si biochimice din polen:
Continut foarte bogat in:
- vitamine hidrosolubile: 7 vitamine ale complexului B (biotina, acidul
folic, niacina, acidul pantotenic, piridoxina, ribloflavina, tiamina),
indispensabile in dezvoltarea insectelor, precum si inozitolul si acidul
ascorbic;
- vitamine liposolubile, in special tocoferol.

Continutul mediu in vitamine al polenului


VITAMINA
B1
Riboflavina

CONTINUT
g/g
1,4-7,9
16,3-19,2

Nicotinamida 40-120
Acid
5-14,2
pantotenic
Piridoxina
3,1-6,8

VITAMINE
Acidul folic
Acidul
ascorbic C
Retinol A
Vitamina D
Tocoferol E

CONTINUT
g/g
0,42-2,24
15-17
5-9
0,2-0,6
21-170

Polenul este bogat in minerale, avand un continut de saruri minerale


cuprins intre 2,9-8,3%. Amestecul de polenuri diferite mareste bogatia in
aceste saruri, adaugand si saruri de mangan si zinc. In polen s-a gasit
prezenta a 27 microelemente. Fosforul, calciul si clorul sunt cele mai
abundente constituiente minerale.
Continutul in elemente minerale ale polenului:
Microelemente
Potasiu
Fosfor

Concentrtie Microelem. Concentratie


mg%
mg%
15,3
Sodiu
17,2
33,0
Clor
66
37

Oligoelem
.
Fier
Cupru

Concentratie
mg%
1,5-3,5
1000-2000

Calciu
sulf

33,0
0,24-0,33

Magneziu

15,3

Iod
Zinc
Mangan
bor

Transformarea polenului in pastura si compozitia chimica a pasturii


Odata ajuns in stup, polenul nu este consumat ca atare de albine, ci
sufera o serie de transformari biochimice. Polenul este amestecat cu miere
sau nectar si cu secretii glandulare. Asupra lui actioneaza bacterii si drojdii
facand parte din trei genuri microbiene diferite si anume: lactobactilus,
pseudomonas si sacharomyces (produc acidul lactic)
Pastura asfel formata difera de polenul proaspat, aceasta avand un
grad mai ridicat de digestibillitate si valoarea nutritiva pentru albine.
Cercetarile au demonstrat ca structura proteinelor din pastura este cea mai
apropiata de proteinele specifice din corpul albinei.
Compozitia chimica a pasturi:
SUBSTANTE CONTINUT% SUBSTANTE CONTINT%
Proteine

21,74

Grasimi
zaharuri

1,58
34,80

Saruri
minerale
Acid lactic
Ciditate ph

2,43
3,06
4,03

Cerintele de lipide
Grasimea bruta cuprinde pe langa grasimile propriu-zise si alte
substante solubile in solventii organici si in apa apar ca: ceride, steride
(steroli), fosfolipide si cerebrozide. Pentru hrana albinelor s-a dovedit a fi
necesari steroli si fosfolipidele. Importanta grasimilor in hrana albinelor
rezulta din faptul ca acizii grasi:oleic, linoleic, linolenic, palmitic, stearic si
arahidonic reprezinta cea mai mare parte alipidelor din polen, fiind esentiali
pentru organismul albinelor. Grasimile au rol in termogeneaza, fiind
mobilizate la temperaturi scazute de catre organismul albinelor din ghem, in
special al celor din straturile exterioare.
Subliniem faptul ca albinele folosesc grasimile din corpul gras chiar
daca dispun de rezerve suficiente de miere . grasimile pot mentine viata
albinei timp de 11 zile in timp ce glucidel numai 12 ore. Acizii grasi sunt
38

40-100
80-200
38-70
8-16

necesari pentru secretia glandelor ceriere, respectiv de producerea


solzisorului de ceara. Sterolii intra in componenta structurii celulare a
organismului ca de altfel si fosfolipidele, din care cea mai cunoscuta este
lecitina cu rol in buna functionarea sistemului neuroendocrin.
Cerintele de minerale
Acestea sunt asigurate prin hrana prin polen si nectar. Mierea contine
o medie de 0,17% cu limite de variatie intre 0,02 0,85%. Astfel, in miere
se gasesc in cantitati mai mari:Al, Br, Fe, K,Ca,Mg,Na,Si,P,apoi Bariu,
Litiu, Mangan, Strontiu, Zinc si in cantitati mai reduse:Vanadiu, Staniu,
Cobalt, Cupru, Molibden, Nichel, Plumb,Titan, Crom, si Zinc.
Trebuie mentionat ca in siropul de zahar prelucrat si depus in faguri
de catre albine lipsesc 17 microelemente din totalul celor 30 pe care le
contine mierea din flori.(American Bee Journal, nr.9/1991).
Cerintele de vitamine
Vitaminele sunt substante care in cantitati infime contribuie la
controlul si reglarea complexelor si reactiilor metabolice ale organismului,
procese care exprima intr-un singur cuvant viata.
Termenul de vitamine a fost publicat in 1911 de catre Funk, cand a
izolat din taratele de orez o substanta care avea proprietea de a vindeca boala
Beri- beri. Avand un rol vital pentru organism, aceasta substanta continea
in structura ei functia amina(vitamina B de azi). Aceste substante cu rol
esential in viata descoperite ulterior au fost denumite vitamine.
Vitaminele asigura desfasurarea proceselor vitale de nutritie cele mai
importante, adica ajuta la transformarea hranei in energie si folosirea
substantelor din hrana pentru construirea de tesuturi noi si refacerea celor
uzate. Marea majoritate a vitaminelor face parte din complexul B, acestea
intrand in compozitia diverselor ewnzime secrete de catre albine, formand
asa-zisa grupa a enzima-vitaminelor.
Stabilirea necesarului de vitamine trebuie corelat atat cu cel abinelor
nou eclozionate, cat si cu cel al puietului de toate varstele. Eludarea uneia
din aceste parti ne poate duce la rezultate eronate.
Albina lucratoare acumuleaza in faza larvara o rezerva de vitamine
care ii permite atat dezvoltarea glandelor secretorii cat si a corpului gras,
chiar daca sunt hranite exclusiv cu proteine. Aportul de vitamine
conditioneaza din punct de vedere al intereselor productive urmatoarele
procese:
- desavarsirea cresterii si dezvoltarii din punct de vedere fiziologic
(formarea glandelor secretoare) a albinei eclozionate, chiar daca acestea
se fac pe seama rezervelor de vitamine din perioada larvra;
39

- aprovizionarea larvelor prin hrana albinelor doici cu o cantitate atat de


mare de vitamine, incat sa le asigure dezvoltarea si rezervele necesare
desavarsirii ei ca albina dupa eclozionare;
- asigurarea activitatii secretoare a albinelor: secretia enzimelor necesare
prelucrarii nectarului care conditioneaza insusi garadul de valorificare
al culesului
Roirea
Datorita cresterii continue a pontei matcii rata ecloziunilor depaseste
rata mortalitatii, populatia creste constant pana ajunge la stadiul in care,
datorita spatiului din stup, a blocarii acesteia cu rezerve de hrana si puiet de
diverse varste cat si a unor factori sociali, familia de albine se divide
(roieste). Acest fenomen se intampla cu preponderenta la inceputul verii
respectiv in luna iunie roiul de albine este pregatit in momentul parasirii
cuibului cu rezerve de hrana suficiente, insotit de o matca pentru a face fata
greutatilor si timpului pana la gasirea unui nou spatiu necesar viitoarei
colonii.
Este absolut necesar ca apicultorul sa stie simptomele apropierii
fenomenului de roire la o familie de albine pentru a evita acest fenomen
nedorit in stupina:
- observarea stagnarii temporare a culesului de nectar si polen;
- albina culegatoare timp de 2 3 zile face asa-zisa barba in fata
urdinisului;
- in interiorul stupului spatiul de depozitare este blocat de miere si exista o
mare aglomeratie de indivizi;
- pe rame se pot observa lipsa oului depus proaspat de matca si chiar a
puietului larvar;
- prezenta pe aproape toate ramurile cuibului a zeci de botci de diferitre
stadii de dezvoltare. Gasind si observand toate acestea, apicultorul
trebuie sa actioneze imediat pentru remedierea si aducerea familiei la
conditiile normale si revenirea culegatoarei la instinctul de cules.
- in conditiile in care apicultorul nu reuseste sa depisteze aceste momente
din familia de albine, asa-zisele cercetase vor cauta un loc propice
pentru adapost si vor roi imediat ce il vor gasi. De obicei din familia de
baza pleaca matca batrana cu albina insotitoare, ramanand astfel o noua
matca tanara ce va mentine in continuare familia mama. Tendinta de roire
este insotita neaparat de prezenta indivilor sexuati, acesta fiind un
caracter ereditar. Tot ereditar exista si colonii de albine ce nu au tendinta
de roire asa ca apicultorul ce doreste inmultirea efectivului sau trebuie sa
favorizeze inmultirea artificila si dezvoltarea puternica a acestora.
Individ si colonie
40

Pe apicultor il intereseaza in special viata coloniei ca un tot unitar,


nu viata indivizilor ca entitate biologica. Din notiunile invatate se stie ca
alimentatia, digestia , excretia si alte functii vitale se petrec la nivelul vietii
ca individ, ceea ce se intampla la albine .
Avand in vedere acest fapt, albina traieste in astfel de conditii foarte
putin,dar ea a reusit sa-si prelungeasca viata si implicit sa-si perpetueze
specia, adaptand un mod de comunicare hormonal si alimentar foarte bine
pus la punct cu celelalte surate din colonia respectiva.
Hermolimfa este principalul transportator al substantelor rezultate din
metabolism; intelegerea rolului ei atat pentru individ cat si pentru colonie
este foarte importanta, ea asigurand un fel de circulatie sociala. Hemolimfa
transporta substantele cu rol de reglare, determinand asa-zisa constiinta a
stupului. Secretiile glandelor hipofaringiene si mandibulare precum si
neurosecretiile determina colonia la comportamentul de schimbare a matcii
atunci cand aceasta nu mai corespunde , fiind invalidata din diverse motive.
La realizarea aceleiasi constiinte concura si simtul mirosului anume in
recunoasterea albinelor dintr-un stup si a matcii stupului. Acesti indicatori
olfactivi actioneaza sub forma a doua categorii de surse interne (emanand
insasi de la albine) si externe (din mediu,din contacte cu florile). La urdinis
albinele fac o discriminare sigura cu albinele straine stupului, in timp ce
colocatarele lor, prin scurt contact antenal, sunt recunoscute si lasate sa intre
in stup. Recunoasterea matcii de catre albine se face prin secretia glandei
mandibulare emise de aceasta, denumita substanta de matca, avand o
determinare genetica. In colonie mai actioneaza multe alte substante ce fac
din aceasta o puternica societate greu de zdruncinat. Reamintesc in treacat
substantele de interactie sau de familiarizare numite epagine, cu diverse
functii, cum ar fii: scoaterea insectelor moarte din cuib, marcarea spatiului,
respingerea albinelor straine. Mai exista in colonie substante din familia
repulsinelor, a inhibinelor, a celor de alarma, de cules si a atractantilor.

VIATA COLONIEI DE ALBINE


Relatii de nutritie in familia de albine
Integritatea biologica a familiei de albine se datoreaza unui intens
schimb de hrana realizat intre indivizii familiei de albine (matca, albine
lucratoare si trantori). In interiorul familiei de albine, o albina poate fi
donatoare sau primitoare de hrana.
Relatiile de nutritie intre indivizii famileie de albine sunt acte reflexe,
inascute s ise manifesta din primele ore de viata.
41

Dupa eclozionarea din celule, albinele sunt infometate, si consuma


laptisorul de matca de pe fundul celulei din care au eclozionat.In primele 4
zile de viata albinele proaspat eclozionate vor consuma foarte mult polen si
pastura care contribuie la pigmentarea corpului acestora refacandu-si in
acelasi tim si corpul gras consumat in perioada stadiului nimfal.
Hrana de baza a albinelor adulte este mierea s ipolenul, dar uneori
acestea consuma si hrana larvara.
Polenul este absolut necesar pentru dezvoltarea glandelor in primele 810 zile de viata. Hranirea albinelor in primele zile cu hrana lipsita de polen
reduce durata de viata si determ9na o slaba dezvoltare a glandelor
hipofaringiene. Albinele batrane, care devin culegatoare, necesita mai putine
substanete azotoase, ele renunta la polen si consuma numai miere sau nectar.
Schimburile de hrana intre albine sunt mai frecvente in perioada
cresterii puietului si mai rare in perioada de toamna, cand cresterea puietului
se reduce sa uinceteaza. Albinele varstinice sunt de obicei donatoare, iar cele
tinere sunt primitoare de hrana.
Matca primeste ca hrana laptisor de matca secretat de glandele
hipofaringiene ale albinelor doici si foarte rar se hraneste cu meire din
celule. Matcile izolate se pot hrani singure cu serbet din zahar si pot
supravietui mia multe zile.
In perioadele de ouat intens, matca este insotita de un nr de 8-12
albine doici care la intervale de 10-12 minute o alimenteaza abundent, in
medie 2.4mg hrana la fiecare contact ingerand astfel aproximativ 14 g
laptisor de matca pe zi numai pentru intretinerea functiilor vitale, la care se
ma iadauga cateva grame pentru efortul depus in timpul ouatului. In
perioada de iernare, cantitatea de laptisor de matca cu care este hranita
aceasta scade dar nu inceteaza complet.
Matca este hranita de catre albinele insotitoare in momentul cand sta
cateva minute nemiscata avand abdomenul introdus intr-o celula din fagure
pentriu a depune oul.
Trantorii pana la varsta de 4 zile sunt alimentati de albinele lucratoare
dupa care treptat se obisnuies sa se hraneasca singuri cu miere din faguri.
Trantorii tineri cersesc hrana de la albinele lucratoare dar nu sunt hraniti de
albinele doici.
Albinele preiau de pe corpul matcii si ,, substanta de matca care este
un ectohormon care inhiba dezvoltarea ovarelor la albinele lucratoare si
cladirea botcilor in familia de albine. S-a constatat ca din punct de vedere
chimic, feromonul este identic cu produsul elaborat de glandele mandibualre
ale matcii. Concomitent cu acesta substanta se mai difuseaza intre membrii
familiei si o substanta antibiotica secretata de albinele lucratoare cu rol de
protectie a membrilor si cuibului familiei de albine.
42

METAMORFOZA

cuprinde
totalitatea
transformrilor
morfofiziologice care se desfoar n cadrul unui ciclu complet, evolund
prin stadiile de ou, larv, nimf i adult.
La insecte, metamorfoza este controlat de 3 hormoni:
un hormon de cretere care permite larvei s creasc, s se
mreasc;
un hormon juvenil care menine stadiul larvar i se opune
nimfozei;
un hormon de nprlire (ECDISONA) care provoac nimfoza.
Stadiul de ou dureaz 3 zile, timp n care n interiorul su au loc
intense procese de diviziune celular. Celulele care rezult din aceste
diviziuni se organizeaz i formeaz foie care vor schia treptat
tegumentele, tubul digestiv, aparatul reproductor etc. A treia zi dup pont,
larva tmr eclozioneaz, dar nainte de ecloziune cu cteva ore, albinele
doici depun n jurul oului lptior de matc care nmoaie oul i faciliteaz
ecloziunea.
Larva ieit din ou se aaz ndoit cu spinarea ndreptat spre pereii
celulei,consumnd treptat lptior pe care lucrtoarele l depun continuu i
efectueaz micri circulare n celul.
Indiferent de casta creia i aparin, n primele 3 zile de via, larvele
sunt alimentate cu lptio, iar din ziua a patra numai larvele sunt
alimentate n continuare exclusiv cu cantiti mari de lptior, iar cele de
lucrtoare i trntori cu un amestec de miere, polen i ap. O larv, n intreg
stadiul larvar, este vizitat de ctre doici de aproximativ 10 000 de ori, cel
mai frecvent n ziua 5 de 2 ori/ min.
Durata stadiului larvar este de :
5,5 zile la ;
6 zile la albina lucrtoare;
7 zile la trntor.
La sfritul acestu stadiu, larvele nu mai sunt alimentate i albinele
cpcesc celula cu un cpcel poros care permite ptrunderea aerului, format
din cear i polen.
Transformarea larvei n nimf ncepe la 2 zile dup cpcire. Pentru
dezvoltarea albinei lucrtoare sunt necesare 21 de zile din care 3 zile dureaz
stadiul de ou, 6 zile stadiul de larv i 12 zile stadiul prenimfal i nimfal.
Lucrtoarea care eclozioneaz este o insect cu dezvoltare fiziologic
neterminat. Ea trebuie s consume mai mult polen timp de 6-8 zile pentru
ca tegumentele s i se pigmenteze complet, glandele hipofaringiene s i se
dezvolte, acul s devin funcional etc.Cnd creterea s-a terminat, ea nu mai
consum polen, dar aportul necesar va fi acoperit de cantitile mici de
proteine i aminoacizi prezente n miere.
Pentru dezvoltarea sunt necesare 16 zile, din care 3zile stadiul de
ou, 5,5 zile stadiul de larv i 7,5 zile stadiul prenimfal i nimfal.
43

Durata dezvoltrii nu este exact, ea putnd fi mai lung sau mai


scurt n funcie de ras, condiiile exterioare i de condiiile de alimentaie a
larvelor, un rol deosebit de important avnd totodat i temperatura ce se
creaz la nivelul puietului. La timpul necesar ntre depunerea oului din
care va ecloziona aceasta i momentul n care, mperecheat, aceasta ncepe
s ou este de aprox. 3 sptmni.
La trntori,dezvoltarea dureaz cel mai mult, n medie 24 de zile, din
care 3 zile este stadiul de ou, 7 zile cel de larv i 14 zile stadiul de prenimf
i nimf. Puietul de trntori se recunoate n stup nu numai dup faptul c
acesta ocup celulele mari, dar i dup forma deosebit a celulelor, care n
loc s fie plate ca la albinele lucrtoare, acestea sunt bombate.
Pentru dezvoltarea normal a puietului este necesar ca temperatura n
cuib s se menin la 34-36 C. Condiiile mediului din cuib au mare
influen asupra procesului de dezvoltare a puietului, astfel c prin ridicarea
sau scderea temperaturii cuibului numai cu 1-2 C, durata de dezvoltare se
scurteaz sau se lungete cu 1-2 zile.
DIVIZIUNEA MUNCII IN FAMILIA DE ALBINE
Albinele lucrtoare execut toate activitile necesare n familia de
albine.
n decursul primelor 3-4 zile de la ecloziune, albina este relativ
inactiv, contribuind prin prezena sa pe faguri la procesul incubaiei. Apoi
particip la curirea i pregtirea celulelor n vederea depunerii oulor de
ctre . Albinele cu vrsta cuprins ntre 3 i 6 zile hrnesc larvele care au
vrsta de peste 3 zile(mai vrstnice) cu un amestec de miere i pstur.
Albinele care au vrsta ntre 6 i 12 zile produc lptior de matc cu care
hrnesc larvele mai tinere, iar ntre 13 i 18 zile particip la cldirea
fagurilor, ca urmare a dezvoltrii glandelor celifere. Dup aceast vrst ele
efectueaz lucrri de curire a cuibului, ventilarea acestuia precum i paza
urdiniului mpotriva albinelor hoae i a duntorilor.
n mod obinuit, dup 21 zile, albinele devin culegtoare de polen,
nectar i ap, activitate pe care o desfoar pn la vrsta de 35-40 de zile,
cnd aceste mor.
Dac ntr-o familie de albine, apare un dezechilibru, aceasta ncearc
s redreseze situaia. Cnd lipsete o categorie de lucrtoare exist
posibilitatea unei ntoarceri sau a unei accelerri n succesiunea funciilor.
Astfel, o pierdere de culegtoare este compensat prin participarea
prematur a tinerelor albine la activitatea de cules, iar n lips de albine
doici, se reactiveaz glandele hipofaringiene la lucrtoarele n vrst.
Precizm faptul c viaa stupului este aceeai, att ziua ct i noaptea
i c nu are perioade de somn.
Activiti ndeplinite de albinele lucrtoare
44

n funcie de starea fiziologic i de necesitile familiei de albine,


albinele desfoar numeroase activiti care pot fi mprite n dou
categorii :
- activiti desfurate n interiorul stupului;
- activiti desfurate n afara stupului.
n interiorul stupului, albinele desfoar urmtoarele activiti:
-cpcirea celulelor de ctre albinele lucrtoare i cldirea fagurilor.
-hrnirea larvelor de albine lucrtoare i trntori pn la vrsta de 3
zile cu lptior de matc, apoi cu un amestec de miere, polen i ap;
hrnirea larvelor de ; hrnirea mtcii n ntreaga ei via cu lptior
de matc.
-curirea celulelor i a cuibului de resturile rmase dup eclozionarea
albinelor tinere.
- primirea nectarului direct de la albinele culegtoare, atunci cnd
culesul este intens i depozitarea lui n celule, sau mutarea nectarului
din partea inferioar a fagurilor, unde a fost depus de culegtoare, n
partea superioar.
Maturarea nectarului dureaz 1-5 zile. Pentru maturarea a 10 kg
de miere albinele consum aproximativ 1,7 kg miere;
- ventilarea cuibului prin primenirea aerului, reglarea temperaturii i
umiditii din cuib. Albinele care ventileaz stupul stau n faa
urdiniului cu abdomenul ridicat, bat din aripi i pentru a nu se
incomoda unele pe altele sunt dispuse la distane ce nu permit
atingerea aripilor.
- aprarea urdiniului n vederea prevenirii ptrunderii n cuib a
albinelor strine hoae, sau a altor insecte.
n exteriorul stupului albinele desfoar urmtoarele activiti:
- zborul de orientare este executat de albinele care zboar n cercuri
deasupra stupului, cercuri care se mresc treptat, albinele obinuinduse cu peisajul din jurul stupului i cu poziia urdiniului. Acest zbor
de orientare se efectueaz i n cazul schimbrii vetrei stupinei, sau
dup mai multe zile reci i ploioase.
- culesul nectarului i a polenului constituie principale activiti a
albinelor n sezonul activ. Cu excepia albinelor mai tinere de 5 zile i
a celor care ndeplinesc munci indispensabile n interiorul cuibului, tot
efectivul de lucrtoare particip la cules.
- Transportul apei n stup servete la prepararea hranei necesare
creterii puietului i pentru reglarea umiditii n cuib.
45

- Zborul de defecaie se efectueaz ori de cte ori punga rectal a ajuns


la o anumit plenitudine.n timpul iernii acest zbor se efectueaz n
momentul n care temperatura mediului exterior ajunge la 10-12 C.
MODURI DE COMUNICARE LA ALBINE
Comunicarea la albine se face prin mijloace vizuale, acustice,
olfactive care asigur desfurarea normal a vieii sociale n interiorul
coloniei de albine.
Pn n prezent au fost elucidate dansurile albinelor care indic sursa
de hran gsit, distana, cantitatea i concentraia n zahr. Albinele execut
2 feluri de dansuri: dansul circular i dansul balansant.
Dac distana dintre sursa de hran i stup nu depete aproximativ
100 m albinele execut dansul circular, iar dac distana este mai mare
execut dansul balansant.
n dansul circular, albina se deplaseaz ntr-un cerc dup care se
ntoarce cu 180 de grade i descrie aceeai form n direcia opus, repetnd
acest dans de mai multe ori. Dup terminarea dansului care dureaz de la
cteva secunde, la cteva minute, albina zboar spre sursa de hran
depistat, fiind urmat de alte albine care au asistat la desfurarea acestui
dans. Albinele zboar spre sursa de nectar dup mirosul ce le-a fost
comunicat n timpul dansului.
n dansul balansant, albinele efectueaz micri circulare, reunite pe
linia diametrului corespunztor o deplasare n semicerc spre stnga, n
direcia opus acelor de ceasornic, apoi un traseu n zona diametrului, urmat
de o nou deplasare n semicerc, spre dreapta n sensul acelor de ceasornic.
Acest dans se ncheie prin parcurgerea nc o dat a liniei de separare a celor
dou jumti de cerc. La fiecare deplasare n linie dreapt de-a lungul
diametrului, abdomenul albinei care execut dansul vibreaz puternic.
Se pare c albinele execut acest dans nu numai pentru depistarea
sursei de hran, ci i n preajma roirii. Tot prin dansuri albinele semnalizeaz
locul unde se afl sursa de ap i probabil sursa de propolis.
Orientarea albinelor n timpul zborului se mai poate face i dup
reperele existente n zon, cum ar fi un ir de arbori sau lungimea unui drum.
De asemenea pentru orientare albinele utilizeaz i cmpul magnetic
terestru.
Capacitatea vizual este de asemenea utilizat pentru orientare.
Albinele lucrtoare sesizeaz n general bine culorile, modelele i micrile
n zborul lor. Albinele sunt insensibile la culoarea roie.
Albinele sunt capabile de a percepe formele, de a le distinge pe cele
pline de cele goale, dar confund un ptrat cu un cerc sau un triunghi pe
aceeai suprafa.
46

Emisiuni sonore cu alte semnificaii


Semnalele sonore i vibratorii joac un rol important n comunicarea
albinelor n interiorul stupului.
Studiile au demonstrat c familiile de albine se pregtesc s roiasc i
vor prsi stupul pe baza unei comenzi sonore transmis de la una la alta.
Albinele se deplaseaz n interiorul stupului i emit un zgomot particular,
diferit de cel produs n timpul dansurilor intrnd astfel n contact unele cu
altele. Cnd o albin emitoare atinge o alt albin, aceasta la rndul ei
ncepe s zumzie i mesajul se transmite rapid.
Cntecul tinerei mtci este produs de toracele acesteia atunci cnd
matca i trte toracele pe substrat i aripile ei vibreaz, efectund o uoar
micare de forfecare.

CURS 3
INVENTARUL APICOL
Inventarul apicol reprezint totalitatea uneltelor, obiectelor necesare
pentru efectuarea lucrrilor apicole precum i a construciilor apicole care
aparin i reprezint ntreaga dotare a unei exploataii apicole.
Inventarul apicol este clasificat n :
- stupi i pavilioane apicole;
- echipament pentru protecia apicultorului;
- unelte pentru efectuarea lucrrilor n stupi;
- colovii i cuti utilizate la transportul i introducerea mtcilor;
- unelte pentru nsrmarea i fixarea facurilor artificiali;
- inventar apicol utilizat n hrnirea albinelor;
- inventar apicol utilizat la extracia, condiionarea i depozitarea
produselor apicole;
- inventar apicol utilizat la extragerea i condiionarea cerei;
- inventar apicol utilizat pentru creterea mtcilor.
STUPII I PAVILIOANELE APICOLE
STUPUL este cel mai important utilaj apicol cu rol de adapost pentru
familia de albine, de depozit al rezervelor de hrana, recolta si mijloc de
transport in pastoralul apicol.
In viata salbatica, albinele isi cladesc cuibul prin scorburi, crapaturi de
stanci,chiar si pesteri, locuri ferite de vanturi, ploi si arsita soarelui.
In momentul descoperirii de catre om al tezaurului dulce al albinei,
pentru a i-l fura, acesta a recurs la distrugera cuibului si omorarea familiei
respective.
Odata cu statornicirea omului si dezvoltarea agriculturii, a cresterii
animalelor, acesta incet, incet,a preluat si cresterea albinelor.jmai intai a
47

protejat roiurile din padure dupa care a inceput mutarea acestora in


adapostuiri primitive cum ar fi: cosnite, buduroaie sau stiubee. Si din aceste
conditii omul a observat ca pentru a extrage mierea este nevoit sa distruga
cuibul-fagurii respectivi. Acest inconvenient a facut pe apicultorul
profesionost la inceputul secolului XIX sa masoare, sa cerceteze
dimensiunile fagurilor, a celulelor, a distantei intre faguri,fapt ce a condus ca
Procopovici-rus de origine-sa descopere primul stup cu rame mobile
(modern).Avand drept exemplu, atat in Europa cat si in America, apar
diverse forme si tipuri de stupi acestia luand cu preponderenta numele
creatorului sau: astfel, apare stupul DADANT, LANGSTROTH,
LAYENS,BERLEPSCH sau VIRNOR etc.
O apicultura moderna practicata astazi impune restrangera numarului
de modele si acceptarea aceluia care este cel mai eficient din toate punctele
de vedere, si anume:
- respectarea biologiei si instinctului albinei pentru dezvoltare si
acumulare;
- usurarea muncii omului pentru intretinerea si ingrijirea familiei de
albine;
- standardizarea ramelor cu faguri pentru usurarea extractiei mierii, a
circulatiei si folosirii materialului biologic pentru inmultire.
La standardizarea constructiilor celor doua tipuri de stupi exploatati
cu precadere in tara si lume,stau cateva elemente de baza, si anume:
capacitate stupului, forma si dimensiunile ramelor, dimensiunile spatiilor de
trecere pentru albine si distanta intre axele fagurilor.
- Capacitatea stupului este terminata de spatiul necesar dezvoltarii
familiei in perioada maxima de eclonizare a puietului si acumularii
rezervelor si productiei de miere;
- Forma si dimensiunea ramei este determinata de cerintele familiei de
albine pentru formarea ghemului de iernare, de utilizare eficienta a caldurii
din stup si economisirea hranei, cat si pentru cresterea unei cantitati cat mai
mare de puiet inca din primele luni ale anului.
La stupii standardizati din tara noastra, la toate tipurile de rame s-a
pastrat lungimea ramei de 435 mm, avand inaltimea de 300mm pentru cel
din cuib si 230mm, respectiv 162mm pentru cele de recolta (magazin).
- Dimensiunile spatiilor de trecere pentru albine sunt de 8mm.
Cercetarile au aratat ca albinele astupa cu propolis culoarele sau spatiile mai
mici de 6mm,iar pe cele mai mari de 10mm le astupa cu ceara.
- Distanta intre axele fagurilor este de 37mm, ajungandu-se la aceasta in
urma cercetarilor. Grosimea fagurilor cu puiet este de 25mm deci distanta
dintre fagurii cu puiet este de 12mm.
Dupa modul in care se mareste cuibul, stupii se clasifica in: stupi verticali,
orizontali si mixti .
48

Stupii moderni, sistematici, pot fi verticali i orizontali. Un stup sistematic,


n general, trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii:
- s fie de capacitate mare (70-90 litri), cu toate piesele componente mobile
i cu dimensiuni standard, ca s se potriveasc la orice stup aparinnd
aceluiai model; s fie construit corect i din material uscat (minimum trei
ani); s dispun de sisteme de fixare a prilor componente pe timpul
transportului; s se deschid prin partea superioar i nu prin cea lateral; s
se construiasc din lemn de molid care este mai uor de prelucrat (bradul
crap foarte uor n momentul baterii cuielor); cnd pereii se confecioneaz
din dou sau mai multe scnduri, acestea se vor mbina n nut i nervur, cu
nutul n jos i nervura n sus, pentru a mpiedica ptrunderea apei de
precipitaii ntre scnduri; capacele stupilor se construiesc cu planeul drept,
ceea ce va permite aezarea suprapus n mijloacele de transport; stupii vor
fi vopsii la exterior i la interior cu 2-3 rnduri de vopsea de culoare
deschis (gri, galben deschis, verde etc.), ceea ce va proteja lemnul
mpotriva apei de precipitaii sau de condens, se utilizeaza vopsea pe baza de
apa (bio) sau ulei de in.
n ara noastr sunt standardizate urmtoarele tipuri de stupi: stupul
multietajat cu trei corpuri, stupul vertical cu magazine i stupul orizontal.
1. Stupul multietajat
A fost conceput de Langstroth i perfecionat de Root. Stupul
multietajat este format din urmtoarele pri: soclu, corpuri, podior, podior
separator, rama de ventilaie, capac, rame, alimentator, bloc pentru urdini,
nchiztor pentru urdini i accesoriile de fixare (fig. 1). Specific acestui stup
este coboarrea corpului superior n care s-a dezvoltat cuibul familiei pe
fundul stupului, iar n locul su se aeaz corpul de jos cu faguri goi. n
corpul de jos, puietul va ecloza i va elibera celulele, iar printr-o nou
inversare, cuibul familiei ajunge iar jos, asigurnd spaii pentru extinderea
creterii puietului n corpul de sus, n corpul de faguri goi.
Soclul sau fundul este mobil, depind n fa corpul stupului cu o
poriune ce formeaz scndura de zbor.
Corpul are pereii din fa i spate armai cu tabl zincat pentru
susinerea ramelor, iar cei laterali au median cte un orificiu prin care trec
tijele de fixare. Stupul multietajat este prevzut cu trei corpuri.
Podiorul monobloc este format dintr-o ram care fixeaz o tblie din
scnduri. Rama podiorului are o mic deschidere, care servete iarna la
evacuarea vaporilor de ap.
Podiorul separator are rama prevzut pe trei dintre laturi cu ase
urdiniuri suprapuse, de form conic, care la nevoie se nchid cu cte un
bloc. n mijloc, tblia prezint o deschidere dreptunghiular, prevzut cu
plas de srm pe ambele fee. Rama de ventilaie este format dintr-un
49

cadru exterior din ipci, care pe partea superioar prezint o plas de srm
care servete la aerisirea familiei n timpul transportului.
Capacul se compune dintr-o ram exterioar i dintr-un tavan nvelit,
la exterior, cu tabl zincat. n interior, pe pereii laterali, sunt fixate dou
ipci pe care se sprijin podiorul.
Ramele, n numr de 10, sunt confecionate dintr-o ipc superioar,
dou laterale i una inferioar, numit speteaz, cu dimensiuni exterioare de
435 mm lungime i 230 mm nlime. Speteaza superioar, numit i
portfagure, are 25 mm lime, 20 mm grosime i 470 mm lungime. Spetezele
laterale prezint o lime de 25 mm n partea inferioar i 37 mm n cea
superioar, particularitate constructiv ce ndeplinete i rolul de distanator
(distanator Hoffman) i 10 mm grosime, iar ipca inferioar are o seciune
de 20/10 mm.
Alimentatorul este format dintr-o ram de scndur n care se
monteaz pe dou ipci o tav din tabl zincat prevzut cu un plutitor
confecionat din ipci de lemn.
Blocul de urdini servete pentru reducerea urdiniului. Prezint dou
din suprafee prevzut cu spaii decapate, de 10 mm nlime i lungimi
variabile, care permit mrimea sau micorarea urdiniului n funcie de
populaia familiei de albine i de sezon.
nchiztorul de urdini este o ipc ce servete la nchiderea complet
a urdiniului pe timpul transportului.
Sistemul de fixare n timpul transportului este format din dou tije de
oel, prevzute superior cu piulie, iar inferior cu cte un orificiu n care se
introduce un bol pentru fixare; tijele strbat prin orificiile medio-laterale
toate elementele stupului cu excepia capacului.

2. Stupul vertical cu magazine


Stupul vertical cu magazine (RA 1001) este format din urmtoarele
pri: soclu, corp, magazine de recolt, podior, capac, diafragm, rame i
blocul de urdini (fig. 2,3).
Soclul este mobil, fixat n prile laterale i spate printr-o centur de
ipci, prin intermediul crora se mbin cu corpul. ntruct n fa, fundul
stupului este lipsit de ipca de centur, se creeaz o deschidere nalt de 20
mm, ceea ce reprezint urdiniul. n fa este prevzut cu o scndur de zbor,
rabatabil, ce se poate nchide cu dou foraibere.
Corpul are pereii ncheiai n fal dublu, iar superior i inferior
prezint faluri ce permit mbinarea cu magazia, respectiv cu fundul. n
partea superioar pereii din fa i spate prezint de asemenea faluri n
unghi ascuit, prevzute cu tabl, ce servesc la susinerea ramelor.
50

Magazinele de recolt, n numr de dou, prezint o construcie


asemntoare cu corpul, dar au o nlime egal cu jumtate din nlimea
corpului.
Podiorul este format dintr-o ram care fixeaz n interior o tblie.
Capacul este format i el dintr-o ram, pe care se fixeaz n partea
superioar tavanul, nvelit la exterior cu tabl zincat. Pereii din faa i din
spate sunt prevzui cu dou deschideri care servesc la ventilaie, deschideri
care n staionar se nchid cu dou blocuri. Inferior acestor deschideri, pe
toat suprafaa intern a capacului, se afl fixat o plas de srm care
asigur ventilaia pe timpul transportului.
Diafragma de reducere a cuibului reprezint un perete mobil susinut
de falurile ramelor, ce servete la micorarea cuibului.
Ramele de cuib sunt asemntoare cu cele ale stupului multietajat, de
care se deosebesc prin faptul c au o nlime de 300 mm, iar cele de
magazine au o nlime mai mic (145 mm) i sunt lipsite de distanatoare.
Blocul de urdini este similar cu cel de la stupul multietajat.
3. Stupul orizontal se compune din: soclu, corp, podior, capac,
diafragme, rame, dispozitivul de fixare pentru transport, blocul de urdini i
alimentatorul (fig. 4 i 5).
Soclul este fixat de corp i confecionat din scnduri de rinoase.
Corpul este confecionat din acelai material. Pereii longitudinali
prezint n partea supero-interioar dou faluri: unul pentru susinerea
ramelor i al doilea pentru fixarea podiorului. Pereii laterali prezint n
partea superioar i median dou orificii, protejare cu plci de oel, n care
intr urubul de fixare a barei centrale de imobilizare a ramelor n timpul
transportului. Peretele din fa, n partea inferioar mai prezint dou
deschideri numite urdiniuri, prevzute cu scnduri de zbor: unul pentru
familia de baz i altul pentru cea ajuttoare. n partea superioar, la
exterior, corpul prezint un bru de ipci pe care se sprijin capacul.
Podiorul este format din ase scnduri, nefixate ntre ele.
Capacul este telescopic, fixat de corp prin dou balamale, prezint
lateral dou deschideri prevzute la exterior cu plas de srm care asigur
ventilaia pe timpul transportului, deschideri care n restul timpului se nchid
cu ajutorul unor blocuri de dimensiuni similare, fixate cu balamale. Tavanul
este confecionat din scnduri, protejat la exterior cu tabl zincat.
Diafragmele, n numr de dou, sunt asemntoare ca i construcie,
deosebindu-se doar prin nlime, una fiind n contact intim cu pereii i
fundul stupului, separnd complet familia de baz de cea ajuttoare
(diafragma de separaie), iar a doua, mai mic cu 20 mm, permite trecerea
albinelor prin partea inferioar, n care scop servete la reducerea cuibului,
n funcie de mrimea populaiei (diafragma de reducere). Ele se prezint
51

sub forma unor perei mobili confecionai din scndur, avnd n partea
superioar dou umerae, care permit susinerea lor pe falul ramelor.
Ramele, n numr de 20, sunt identice cu cele de la stupul vertical.
Dispozitivul de fixare a ramelor pe timpul transportului este format
din dou ipci longitudinale i o bar central, ce are inferior i median un
loca n care intr scndurile podiorului, suprapuse pe dou rnduri.
Blocul de urdini prezint dou din suprafeele prevzute cu spaii
decapate, de 10 mm nlime i lungimi variabile, care permit mrirea sau
micorarea urdiniului, n funcie de populaia familiei de albine i de sezon.
Alimentatorul se prezint sub forma unei cuve de cherestea fixat pe o
scndur de podior, care lateral are o deschidere ce permite accesul
albinelor. Interiorul este mprit n trei compartimente ce servesc la accesul
albinelor, introducerea siropului i la alimentarea propriu-zis, ultimul fiind
prevzut cu un plutitor.
PAVILIONUL APICOL
Pavilionul apicol este o construcie de cherestea, metal sau alte
materiale, n care sunt adpostii stupii, temporar sau permanent. Fiecare
stup din pavilion are deschideri spre exterior, iar n interior exist un spaiu
suficient pentru apicultor, astfel c el poate interveni la fiecare stup ori de
cte ori este nevoie. Pavilioanele mai sunt dotate cu spaii pentru lucru,
odihn sau alte amenajri i instalaii.
Pavilioanele pot fi fixe sau mobile, dar cele mai rspndite sunt cele
mobile, n care stupii sunt adpostii n mod permanent .
Corpul stupului are pe peretele dinspre culoarul pavilionului o
fereastr acoperit pe partea interioar cu plas deas din srm zincat care
oprete ieirea albinelor, iar la exterior o ui mobil prin care se asigur
ventilaia.
PRINCIPII GENERALE DE DIMENSIONARE A STUPILOR
Lungimea stupului se calculeaz cunoscnd c pentru o ram este
necesar un spaiu de
37 mm, iar pentru o diafragm 25 mm. Astfel, la
stupul vertical cu 10 rame, lungimea interioar este de 400 mm, rezultnd
din urmtoarea relaie:
10 rame x 37 = 370 mm
1 diafragm x 25 = 25 mm
Total
= 395 (practic 400 mm)
Limea stupului se determin adugnd la lungimea exterioar a
ramei (435 mm), spaiile lsate libere ntre ipcile laterale ale ramelor i
pereii stupului, care sunt de 7,5 mm fiecare. Aa de exemplu, n cazul
52

stupului amintit anterior, limea de 450 mm rezult din relaia 435 + (2 x


7,5) = 450 mm.
nlimea se stabilete prin nsumarea urmtoarelor date: nlimea
exterioar a ramei, distana de 10 mm ce trebuie respectat ntre ipcile
portfagure i podior, 10 mm pentru stupii cu fundul mobil, respectiv 20 mm
pentru cei cu fund fix, spaiu ce trebuie respectat ntre nivelul ipcilor
inferioare ale ramelor i soclu stupului. La stupii la care podiorul se fixeaz
prin intermediul unui fal (stupul orizontal), la toate aceste date, se mai
adaug i nlimea falului pentru podior.
n cazul stupului cu 10 rame, nlimea corpului de 320 mm rezult din:
nlimea ramei..300 mm
distana dintre rame i podior...10 mm
distana dintre rame i soclu...10 mm
Total = 320 mm
La stupul orizontal nlimea de 390 mm rezult din:
nlimea ramei..300 mm
distana dintre rame i podior...10 mm
distana dintre rame i soclu...20 mm
nlimea falului pentru podior.60 mm
Total = 390 mm
2. ECHIPAMENT PENTRU PROTECTIA APICULTORULUI
Pentru a proteja apicultorul de intepaturi in timpul efectuarii lucrarilor la
stupina se utilizeaza urmatorul inventar apicol:
- masca apicola, salopaeta sau combinezonul apicol, halatul, sortul si
numai in anumite cazuri manusile apicole.
Masca apicola protejeaza fata si ochii de intepaturi. Masca apicola
trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fie comoda
- plasa utilizata sa fie de culoare inchisa (neagra) sis a fie pozitionata la
distanta corespunzatoare de fata.
- sa nu permita accesul albinelor in interior
In practica se utilizeaza urmatoarele tipuri de masti : masca cu palarie,
masca metalica ce are forma ovala, etc.
Salopeta sau combinezonul se confectioneaza din panza de culoare
deschisa si prin variantele constructive nu trebuie sa permita accesul
albinelor in interior;
Manusile suht confectionate din cauciuc sau piele subtire si au rolul de a
proteja mainile impotriva intepaturilor de albine.
53

3. UNELTE PENTRU EFECTUAREA LUCRARILOR IN STUPINA


Uneltele utilizate la efectuarea lucrarilor in stupina au rolul de a usura
munca apicultorului . Inacest scop se utilizeaza urmatoarele :
- dalti apicole
- afumatorul
- peria apicola
- suflatorul cu aer ( turbosuflanta)
- scaun apicol etc.
Daltile apicole sunt confectionate din metal (se recomanda inox) si au un
capat indoit in unghi drept . Se utilizeaza la scoaterea ramelor din stup, la
detasarea caturilor, la curatarea diverselor parti componente de ceara si
propolis.
Afumatorul se intrebuinteaza pentru linistirea albinelor in timpul efectuarii
lucrarilor in stupina. Se compune dintr-un recipient in care arde mocnit
combustibilul pentru producerea fumului (putregai, iasca, ciocalai, tocali
etc.) si un system de foale utilizat la pomparea aerului in partea inferioara a
recipientului care contribuie la eliminarea fumului printr-un orificiu
amplasat in copac. Fumul produs trebuie sa fie de culoare alba si sa fie rece
pentru a nu afecta familia de albine.
Peria apicola este confectionata din material plastic sau lemn si firedin fibre
sintetice sau par natural . Cu ajutorul periei apicole se indeparteaza albinele
de pe rame. In situatii extreme peria apicola poate fi inlocuita cu o pana de
gasca.
Suflatorul de aer ( turbosuflanta) este format dintr-un ventilator pus in
functiune de un motor. Aerul este suflat peste ramele din magazine, albinele
fiind indepartate.
Scaunul apicol (lada cu scule) - este prevazut cu2-3 compartimente in care
se depoziteaza sculele
4. COLIVII SI CUSTI UTILIZATE LA TRANSPORTUL SI
INTRODUCEREA IN FAMILIILE DE ALBINE
Principalele tipuri de custi si colivii utilizate in tara noastra sunt
urmatoarele ZANDER , TITOV, BENIHON, MILLER.
Cusca ZANDER este folosita in special pentru eclozionarea matcilor.
Corpul este confectionat din material plastic iar la una dintre extremitati
prezinta un orificiu circular in care se introduce dopul cu botca capacita din
care urmeaza sa eclozioneze matca.
54

Cusca TITOV este confectionata din tabla si este prevazuta pe cele 4


laturi cu plasa de sarma. La una dintre extremitati prezinta un capac rabatabil
din lemn sau material plastic.
Colivia BENIHON este utilizata la transportul au forma
paralelipipedica, prezinta 3 compartimente care comunica intre ele. Un
compartiment se utilizeaza pentru depozitarea hranei solide (serbet). La un
capat al coliviei se afla dispus un orificiu cu diagonala de 9 mm, iar
suprafata coliviei este acoperita ciu plasa de sarma.
Colivia MILLER este confectionata in intregime din plasa de sarma
( tip bigudiu)
In afara de modelele prezente in practica apicola se utilizeaza si alte
modele de custi si colivii.
5. UNELTE PENTRU INSARMAREA SI FIXAREA FAGURILOR
ARTIFICIALI
Pentru incheierea ramelor, insarmarea si fixarea fagurilor artificiali se
folosesc urmatoarele:
- sabloane petnru marcarea orificiilor de perforare pe rame
- perforatoare de rame
- diferite tipuri de capse (optional)
- sarma de inox (de preferinta) sau zincata cu diametrul de 0.4 -0.5
- calapod pentru fixarea fagurilor artificiali
- pinten apicolsau dispozitiv elastic pentru fixarea fagurilor cu o
tensiune de 6-9 volti
- faguri artificiali
Metodologia de lucru este urmatoarea : se asambleaza ramele prin fixarea
in cuie dupa care se utilizeaza sablonul de marcare a orificiilor prin care voi
trece sarmele de fixare a fagurilor. In orificiile de trecere se introduce direct
sarma sau se pot introduce capse metalice care contribuie la o intindere
corespunzatoarea sarmelor pe care se vor fixa fagurii artificiali . Ramele de
435/300 mm se insarmeaza cu 5 sarme orizontale si paralele, ramele de
435/230 mm cu 4 sarme si ramele de 435/162 mm cu 3 sarme . Prima sarma
se fixeaza la 10-15 mm de speteaza superioara iar celelalte sarme se fixeaza
intre ele la distante egale.
Sarma intinsa produce sunete asemanatoare corzilor de instrumente
musicale.
Fixarea fagurlior artificiali pe rame se efectueaza in ziua in care acestia vor
fi introdusi in cuibul familiei de albine. In cazul in care pentru fixarea
fagurilor artificiali se foloseste pintenul apicol se procedeaza in felul
urmator: se aseaza foaia de figure peste planseta calapod (care in prealabil a
fost umezita cu apa) dupa cae rama insarmata se aseaza peste fagure ruland
55

peste sarme cu rola pintenului incalzit in prealabil. Incalzirea pintenului se


face prin introducerea acestuia intr-un vas cu apa fiarta.
Pentru fixarea electrica a fagurilor artificiali se procedeaza astfel: se
aseaza fagurele pe planseta calapod ( nu se umecteaza) apoi rama insarmata,
iar sarmele sunt incalzite individual prin intermediul a doi electrozi sau
cleme de contact timp de 5-6 secunde.
Sunt apicultori care prefera insarmarea verticala a ramelor.
6. INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU HRANIREA ALBINELOR
Pentru hranirea albineleor se folosesc diferite tipuri de hranitoare. Acestea
se utilizeaza in perioadele lipsite de cules contribuind la o dezvoltare
corespunzatoare a familiilor de albine.
In functie de modelele stupilor au fost construite diferite tipuri de
hranitoare, confectionate din lemn, material plastic, metal, etc.
Marea majoritate a apicultorilor din tara noastra uti;izeaza hranitorul tip
uluc cu o capacitate de aprox 0.5 L, utilizat in special pentru aplicarea
hranirilor de stimulare a familiilor de albine.
Pentru hranirile de completare a rezervelor de hrana se utilizeaza
hranitoare tip tava cu o capacitate de aprox 4-5 L.
7. INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRACTIA,
CONDITIONAREA SI DEPOZITAREA MIERII
Extractia s iconditionarea mierii reprezinta de fapt finalizarea tuturor
operatiunilor anterioare si anume obtinerea acestui produs valoros
reprezentat de mierea produsa de albine.
Obtinerea produsului final presupune urmatoarele :
- descapacirea fagurilor in vederea extractiei mierii
- extractia mierii
- conditionarea mierii
- verificarea calitatii mierii
- dozarea, imbutelierea si depozitarea
7.1 Inventar apicol utilizat la descapacirea fagurilor
Pentru descapacirea fagurilor cu miere sunt necesare urmatoarele:
- furculite pentru descapacit
- cutite pentru descapacit
- tavi sau bancuri pentru descapacit
- masini semiautomate sau automate pentru descapacit

56

a) Furculitele pentru descapacit se utilizeaza in general pentru


descapacirea suprafetelor reduse de faguri. Conform normelor U.E. Se
vor utilize numai furculite din inox sau plastic alimentar.
b) Cutitele pentru descapacit se utilizeaza la descapacirea fagurilor cu
miere cu suprafete uniforme. In practica apicola, se utilizeaza cutite de
descapacit confectionate din inox care pot fi si incalzite electri sau cu
aburi.
c) Tavile sau bancurile pentru descapacit sunt confectionate din inox
alimentar prevazute cu sita cu diametrul ochiurilor de aprox 2 mm. In
partea superioara se afla amplasati suporti pe care se aseaza rama in
pozitie obilca pentru efectuarea descapacirii. In partea inferioara, sub
sita, se afla tava de colectare prevazuta cu dop de scurgere.
d) Masini semiautomate si automate pentru descapacit. Masinile
semiautomate pentru descapacit sun prevazute cu tamburi rotativi si
perii de nylon. Ramele cu fagurii pentru descapacit se imping manual
intre tamburii de descapacit care sunt actionati de un motor electric.
Masinile automate de descapacit sunt complet automatizate si au o
productivitate care ajunge la aprox. 1000 rame /8 ore.
7.2 Inventar apicol utilizat la extractia mierii
Extractia mierii din faguri se poate face prin urmatoarele metode:
- extragerea mierii prin scurgere libera (picurare)
- extragerea prin presare
- extragerea prin centrifugare
Prin picurare mierea obtinuta este de calitate superioara dar randamentul
este scazut.
Pentru obtinerea mierii prin presare se utilizeaza zdrobitoare sau prese
identice cu cele folosite in vinificatie.
Practicarea unei apiculture moderne presupune utilizarea extractoarelor prin
centrifugare. Dupa modul de centrifugare si asezare a ramelor fata de axul
extractorului exista 2 tipuri de extractoare:
- extractoare tangentiale
- extractoare radiale
In cazul extractoarelor tangentiale ramele sunt asezate in bazinul de
extractie cu fetele fagurlior perpendiculare pe raza dispozititvului. Extractia
mierii se face prin centrifugare de pe o singura parte a fagurelui fiind
necesara intoarcerea ramelor.
Exista extractoare tangentiale reversibile in care ramele se intorc automat.
La extractoarele radiale sunt asezate in bazin pe directie radiala, cu
soeteaza inferioara spre centrul extractorului. Extractia mierii are loc
simultan pe ambele fete.
In principal un extractor se compune din:
57

- bazin (cuva)
- cosul (toba extractorului)
- caneaua de scurgere a mierii
- angrenajul actionat de manivela sau electric
Bazinul are forma cilindrica, se confectioneaza din inox alimentar iar in
partea inferioara se afla montata caneaua de scurgere a mierii care trebuie sa
fie prevazuta cu sistem de inchidere.
Marimea si randamentul extractoarelor este diferit. Extractoarele
tangentiale au de regula capacitatea de extractie de 3, 4 sau 6 rame . In
schimb, extractoarele radiale au capacitatea de extractie de 6, 10 , 56 sau mai
multe rame.

7.3 Inventar apicol utilizat pentru conditionarea mierii


Conditionarea mierii reprezinta acele operatiuni care au loc dupa procesul
de extractie, pentru ca aceasta sa-si pastreze calitatile naturale si initiale.
Procesele prin care se realizeaza conditionarea mierii sunt:
- strecurarea, filtrarea si pomparea mierii
- maturarea
- lichefierea
- cristalizarea controlata a mierii
Strecuratorile pot fi de forme diferite prevazute cu 2 randuri de sita din
inox sau plastic alimentar, primul rand are ochiurile cu diametrul de 2.5 mm
iar al doilea rand cu diametrul de 1.5 mm.
Sistemele de filtrare au diferite forme constructive prin care mierea trece
cu sau fara ajutorul unor pompe.
Pentru maturarea mierii sunt utilizate maturatoare care au diferite
capacitati si contribuie la limpezirea, decantarea si eliminarea excesului de
umiditate. Durata de limpezire a mierii in maturatoare depinde de :
- vascozitatea mierii (se face mai incet la vascozitate mare)
- raportul diamteru inaltime
- temperature (se face mai repede la temperature ridicate)
La o temperature de 25 C si o umiditate de 60%, maturarea se face in 1012 zile
Lichefierea mierii se face pentru a executa dozarea si umplerea unor
recipienti sau pentru a omogeniza diferite sorturi de miere in vederea
efectuarii unor cupaje.
58

Exista diferite metode de lichefiere dar trebuie retinut ca temperature in


masa de miere nu trebuie sa depaseasca 38 C.
Cristalizarea controlata se face prin lichefierea mierii oentru
distrugerea cristalelor existente in masa sa cat si a drojdiilor care favorizeaza
fermentatia, filtrarea si racirea, apoi se introduce in masa mierii 5-10% miere
foarte fin cristalizata ca starter. La o temperature de 14 C dupa cca. 5 zile
procesul de cristalizare este finalizat.
7.4 Aparate pentru verificarea calitatii mierii
Verificarea calitatii mierii poate fi efectuata la nivelul stupinei de
apicultor (continutul de apa) sau in unitati specializate (laboratoare) analize
complexe (continutul de antibiotice etc)
Refractometrul este un aparat cu ajutorul caruia se determina indicele de
refractie al mierii si in functie de acesta, densitatea si umiditatea . Continutul
maxim de apa reglementat de normele oficiale din tara noastra este de 20%.
Atunci cand continutul de apa este mai mare de 20% de una din urmatoarele
situatii :
- extractia mierii s-a facut din faguri necapaciti
- pastrarea mierii in spatii umede si recipienti fara capace
- falsificarea directa prin adios de apa sau substituienti cu umiditate
mare
Conductometrul permite determinarea conductivitatii electrice a mierii prin
care se determina autenticitatea mierii de mana.
Colorimetrul permite determinarea indicelui de culoare al mierii prin
compararea cu o scala de culoare.

7.5 Mijloace de dozare, imbuteliere si depozitare a mierii


Aceste mijloace servesc la dozarea si imbutelierea mierii in vederea
depozitarii.
Pentru efectuarea acestor operatiuni se utilizeaza urmatoarele:
- recipienti ( bidoane din plastic alimentar sau inox alimentar, butoaie
metalice vopsite cu vopsea de uz alimentar, borcane etc).
- dozatoare pentru imbutelierea mierii.
8. INVENTAR APICOL UTILIZAT LA EXTRAGEREA SI
CONDITIONAREA CERII
59

Ceara din faguri se extrage cu ajutorul topitoarelor de ceara prin


urmatoarele metode:
- topire cu ajutorul aburilor
- topire prin incalzire cu apa si presare in acelasi timp
- topire prin incalzire sub actiunea razelor solare
- extragerea cerii cu ajutorul unor solventi.
Topitoarele cu aburi functioneaza prin incalzirea fagurilor destinati
topirii prin intermediul vaporilor de apa. Fagurii care vor fi topiti inainte a fi
introdusi in topitor se vor introduce intr-un vas cu apa de ploaie sau apa de
rau cu cel putin 48 de ore inainte de topire. In acest fel invelisurile nimfelor
aderente la peretii celulelor se vor imbiba cu apa iar in timpul topirii acestea
nu vor absorbi ceara. Daca fagurii nu vor fi introdusi in apa cantitatea de
ceara obtinuta va fi cu aprox. 60%.
Presele de ceara prezinta mai multe variante constructive. Ca mod de
constructie, aceste prese prezinta un ax filetat prin intermediul caruia se
preseaza un saculet cu resturile de faguri topiti in interiorul unui vas de unde
ceara topita este colectata intr-un bazin collector. Inaintea operatiunii de
presare, fagurii de ceara sunt topiti separat intr-un vas, dupa care amestecul
de faguri topiti se transfera in saculetul care va fi preset.
Se acorda atentie deosebita in timpul fierberii deoarece ceara este
inflamabila.
Topitoarele solare folosesc pentru obtinerea cerii caldura solara.
Un topitor solar este alcatuit dintr-o cutie de lemn sau inox prevazuta cu
capac din sticla. Pe fundul inclinat al topitorului se gaseste o tabla ondulata
pe care se aseaza fagurii destinati operatiunii de topire. Ceara topita se va
scurge in vasul collector care contine apa pentru ca ceara san u se lipeasca
de peretii sai.
Extragerea cerii cu ajutorul solventilor
Procedeul tehnologic consta in diszolvarea si spalarea bostinei cu
benzina, urmata de separarea cerii prin distilarea vaporilor de banzina. Ceara
rezultata nu poate fi utilizata in scopuri alimentare sau pentru fabricarea
fagurilor artificiali.
9. INVENTAR APICOL UTILIZAT PENTRU CRESTEREA MATCILOR
-

Pentru cresterea matcilor sunt necesare urmatoarele:


spatule pentru transvazat larve sau caseta pentru cresterea matcilor tip
Jenter care nu necesita transvazare
sablon pentru confectionat botci
botci confectionate din ceara sau material plastic
dopuri de crestere
60

- rame de crestere
- rame isolator
- rame de eclozionare
- markeri pentru marcarea matcilor
- diferite tipuri de colivii si custi
- nuclee de imperechere
Spatulele (lantetele) in general sunt confectionat din metal sau plastic si sunt
utilizate la transvazarea(transferul) larvelor in varsta de pana la 1.5 zile in
botci.
Sablonul pentru confectionat botci este construit din lemn si are forma
unui creion cu un capat rotunjit la varf cu diametrul de 8.5 mm.

61

CURS 4
INTRETINEREA SI INGRIJIREA ALBINELOR
Avand in vedere tipurile de stupi existenti in apicultura tarii noastre,
vom dezbate subiectul mai sus citat in functie de acest criteriu.
INTRETINEREA, INGRIJIREA SI EXPLOATAREA FAMILIILOR DE
ALBINE IN STUPII MULTIETAJATI
Trebuie precizat de la bun inceput ca asigurarea spatiului de crestere a
puietului, de cladirea noilor faguri si prevenirea roitului natural dar si
acumularea de mari cantitati de miere pe timpul culesului intens este
posibila doar in stup cu volum mare si variabil.
Un asemenea stup este cel multietajat:
acest stup este cel mai raspandit in lume fiind cel mai eficient in
exploatarea familiilor la pastoral si
permite obtinerea unei mieri
superioare cantitativ si mai ales cantitativ.
Importanta acestui tip de stup creste odata cu intensivizarea si
intensificarea apiculturii;
- Cresterea numarului de familii de albine ce detine un apicultor
determunat sa renunte la stupul orizontal, convingandu-se ca in stupii
multietajati familia de albine se dezvolta mult mai repede si mai bine in
primavara, se pot cladi cu usurinta fagurii, frigurile roitului se previn si se
combat usor.
Transvazarea (mutarea) familiilor de albine in stupi multietajati
- mutarea familiilor de albine trebuie efectuata in perioada favorabila de
primavara, dupa iesirea din iarna, cand suprafata de puiet nu este prea
mare si ocupa partea centrala a cuibului. Trebuie avut in vedere ca
temperatura mediului ambiant sa fie ridicata (+150C - +200C) si albina
culegatoare sa aiba cel putin un cules de intretinere evitand astfel racirea
puitului sau aparitia furtisagului.

62

- Transvazarea efectiva se face prin mutarea stupului vechi in spate si


asezarea celui nou in locul acestuia. Albina culegatoare va intra direct in
noul stup, iar ramele se aseaza in ordinea normala fireasca a unui cuib.
- Mentionam faptul ca matca trebuie depistata din timp si mutata cu mare
atentie eliminand posibilitatea lovirii sau pierderii ei pe timpul transvazarii.
Principii de intretinere
Se realizeaza prin:
a) Lucrari pregatitoare si anume:
- incheierea si insarmarea ramelor;
- scoatarea fagurilor vechi si topirea acestora;
- pregatirea materialelor(corpuri, funduri, podisoare, reparatii si
dezinfectii), toate acestea fiind efectuate de apicultor pe timpul iernii,
echilibrandu-se astfel efortul pe tot parcursul anului apicol.
b)lucrari de revizie in timpul sezonului activ cum ar fi:
- curatarea fundurilor de stupi;
- masuri suplimentare de pastrare a calduri in stup;
- inversarea corpurilor pentru cresterea cantitatii de puiet;
- largirea spatiului pentru valorificarea culesurilor;
- recoltarea mierii si pregatirea pentru iernat
Toate aceste activitati se pot desfasura doar in conditiile existentei unei
familii de albine puternice.
In general aceste familii ierneaza pe doua corpuri de multietajat,
albinele odata cu traversarea perioadei de iernare urca usor spre al II-lea cat
cu rezerve de hrana;
Spre terminarea perioadei de iernat familia lasa catul de jos practic
gol, fara o celula de miere mutandu-se in cel de-al II-lea cat, timp in care
alaturi de consumul de miere matca incepe sa depuna oua in mijlocul
cuibului.
Dupa acest moment (inceputul lunii februarie) a doua decada a
aceleiasi luni eclozioneaza albina tanara ce va face schimbul de generatii.
Acest schimb are un rol deosebit in dinamica dezvoltarii fiziologice si apoi
biologice a familiei de albine. Acest proces de schimbare a generatiilor are o
importanta covarsitore asupra dezvoltarii si performantelor ce le va
inregistra colonia respectiva.
Se cunoaste ca in perioda de iernare albina ce formeaza ghemul de
iernare traieste in conditii normale maxim 150 de zile, dup care moare. In
astfel de conditii este obligatoriu de stiut de catre apicultorul profesionist ca
el trebuie sa stimuleze zborurile de curatireale albinei si ouatul matcii prin
diverse metode. Aparitia primei generatii de albina spre sfarsitul lunii
februarie va avea ca efect cresterea in progresie geometrica a numarului
63

indivizilor in familie, schimbarea intre generatii facandu-se practic nevazuta,


neperceputa sau nesimtita de catre apicultor;
Convergenta tuturor acestor actiuni intreprinse de apicultor vor face
ca primul cules de nectar sa-i gaseasca familiile de albine foatre bine
dezvoltate, apte si capabile de a valorifica eficient sau superior sursele de
nectar reflectat in ultima instanta in mierea marfa extrasa;
Corpul stupului multietajat restrans la 10 rame are cele mai bune
conditii de microclimat pentru cresterea puietului. Revizia de primavara
stabileste prezenta sau lipsa puietului, dupa care cuibul se izoleaza termic.
Familia de albine cu o dezvoltare normala, intretinuta in acest tip de
stup (multietajat) nu se va controla zilnic, ci la interval de 3 saptamani atunci
cand corul superior va avea 6-7 rame cu puiet fiind necesara interventia
apiculorului prin inversarea corpurilor si crearea de noi spatii de ouat pentru
matca. Odata cu ocuparea celor doua corpuri cu puiet de toate categoriile la
inceputul primului cules masiv de nectar in functie de puterea familiei de
albine apicultorul va adauga una sau doua corpuri cu rame in vederea
depunerii nectarului si transformarii acestuia in miere;
Tot in perioada culesului se va proceda la introducerea ramelor cu
faguri artificiali in vederea construirii;
Formarea si stocarea rezervelor pentru iernarea familiilor de albine in
acest tip de stup atrage dupa sine indeplinirea si respectarea cu strictete a
anumitor cerinte atat tehnice, tehnologice cat si biologice cea dintai ar fi
aceea a separarii fagurilor cu miere capacita de valoare cantitativa
superioara, avand si pastura in proxima apropiere a acestora aici trebuie
mentionat faptul ca rama cu miere sa nu ocupe in totalitate spatiul fagurelui,
ultima patrime trebuie sa ramana goala, necesitate obligatorie prinderii si
comunicarii ghemului de iernare format intre rame. Lipsa acestor spatii cu
celule goale are efect nefast asupra bunei iernari si comunicari a indivizilor
in cuib ducand la o uzura puternica, un consum mare de hrana si incarcarea
prematura a pungii rectale. In asemenea conditii ramele pline de miere vor
functiona ca diafragme reci, facand imposibil transferul si mentinerea
caldurii ghemului in unitatea sa, sau ca nivele diferite de temperatura in
invelisurile ce constituie acest ghem.
Asezarea unor rame bine construite cu rezerve glucidice si proteice
vor avea efect benefic in primavara, coinstituind suport celular pentru
depunerea de oua pentru lucratoare;
In general dupa prima extractie apar si primele simptome ale
slabiciunii matcii a oboselii ei dupa un efort considerabil de depunere a
pontei zilnice timp de 3 4 luni a 1500 2000 oua zilnic. Controlul
evolutiei puietului dupa acest eveniment ne va da raspunsul dac in acea
familie de albine trebuie sau nu sa inlocuim matca respectiva. Daca da
atunci ea trebuie inlocuita imediat sau in timpul culesului pentru a nu avea o
64

influenta majora negativa in dezvoltrea biologica ulterioara a familiei de


albine. Introducerea unei matci imperecheate practic nu face simtita
inlocuirea celei batrane, dezvoltarea biologica avand din contra o evolutie
pozitiva, in schimb introducerea unei botci selectionate va intrerupe minim 2
saptamni lantul continuarii dezvoltarii biologice;
Aranjarea cuibului dupa sezonul de cules asezarea ramelor cu
rezervele de miere bilaterla in cuib, asigura aproximtiv 100% organizarea
familiei de lbine din mediul salbatic, ghemul avand o formare elipsoidala
sau sferica si un consum minim de hrana;

Lipsa hranei obliga pe apicultor sa treaca la completarea rezervelor de


miere prin hraniri succesive de sirop de zahar. Aceasta lucrare trebui e
efectuata pe parcursul lunii august si jumtatea lunii septembrie dand asfel
posibiltea intrarii in iarna a unei albine neuzate. Completarea cu miere din
zahar nu trebuie sa depaseasca 50% din rezervele totale de miere florala.
NTREINEREA FAMILIILOR DE ALBINE N PERIOADA DE ROIRE
ROIREA NATURAL
Instinctul de roire se declaneaz in mod obinuit n luna mai , perioada
in care familiile de albine ajung la dezvoltarea maxim, capabile sa
valorifice corespunzator culesurile.
In perioada de pregtire a familiilor pentru roire albinele devin
inactive, astfel incat in aceasta perioada se poate spune ca nu avem recolta
de miere. Familiile de albine care se pregtesc pentru roire se recunosc prin
faptul c i reduc simitor activitatea de zbor i de depozitare a nectarului i
polenului, nceteaz cldirea fagurilor artificiali, cldesc numeroase celule
de trntor i botci, matca nceteaz ouatul, astfel suprafeele ocupate cu puiet
necpcit se reduc treptat, pn cnd acesta dispare complet, iar apariia de
ou n botci reprezint semnalul declanrii roitului, respectiv intrarea
familiei de albine n frigurile roitului.
Un alt semn al roitului este asa numita barb, albinele nu mai au
unde s depun nectar, i reduc munca i se aglomereaz pe peretele din
fa al stupului.
Meninerea familiilor n stare activ se realizeaz prin aplicarea
urmtoarelor msuri: dotarea familiilor de albine cu mtci tinere din sue cu
instinct de roire diminuat, meninerea n interiorul stupului a unei
temperaturi optime i a unui echilibru biologic normal.
n general, mtcile tinere i cele care provin din familii neroitoare au o
capacitate de producere a substanei de matc mult mai mare, ceea ce
contribuie la inhibarea dezvoltrii ovarelor albinelor lucrtoare i prevenirea
roitului. Substana de matc este recoltat de albine prin lins de pe corpul
65

mtcii i difuzat tuturor albinelor prin schimbul de hran care arte loc n
familiile de albine.
Temperatura optim din interiorul stupului se menine prin
ntreinerea familiilor de albine n stupi de mare volum, deschiderea maxim
a urdiniurilor, mrirea la timp a volumului stupilor prin lrgirea cuiburilor
cu faguri goi sau artificiali, prin ataarea de magazii sau corpuri
suplimentare, inversarea corpurilor la stupii multietajai pentru a muta corpul
cu botci nsmnate pe fundul stupului sau prin intercalarea de faguri goi
ntre ramele cu puiet, ct i prin aezarea stupilor la umbr.
Meninerea unui echilibru biologic ntre numrul albinelor doici i
cantitatea de puiet tnr ce trebuie hrnit, reprezint o alt msur
important pentru meninerea familiilor n stare activ i echilibrarea
populaiei ntre familiile de albine.
Echilibrul biologic este normal cnd unei larve i revin 3-4 albine
doici. Cnd numrul doicilor depete aceast limit, apare un surplus de
doici care nu-i pot valorifica lptiorul, fapt pentru care este consumat de
albine, ceea ce determin o hipertrofie ovarian i modificri de
comportament, concretizate prin apariia instinctului de roire. n aceast
situaie, pentru a mpiedica eclozionarea unor noi generaii de albine tinere,
se ridic sptmnal cte un fagure cu puiet gata de ecloziune i se introduce
n familii slabe, iar de la acestea se dau n schimb rame cu ou i puiet tnr
pentru hrnire. Datorit numeroaselor intervenii, acest procedeu este
aplicabil numai n stupinele cu un efectiv redus de familii de albine, avnd
totodat inconvenientul c nu permite efectuarea seleciei familiilor
valoroase. n stupinele mari este necesar a se forma n corpul superior al
stupului multietajat un roi de albine tinere, care n timpul culesului se unific
cu familia din care a provenit sau se menine ca familie ajuttoare.
Suprimarea periodic a botcilor cu larve nu mpiedic roitul ci, din
contr, mrete perioada de inactivitate a familiilor de albine.
Combaterea roirii se poate face i prin divizarea temporar a familiei
de albine, procedeu ce difer n funcie de tipul de stup. Astfel, n stupul
orizontal, dup distrugerea tuturor botcilor existente, se ia fagurele pe care se
afl matca i mpreun cu ali 2-3 faguri cu puiet necpcit se vor amplasa la
captul opus al stupului, separndu-se cu gratia despritoare i deschiznduse urdiniul secundar. n spaiul dintre cele dou cuiburi se interpun mai
muli fagurii artificiali. n familia fr matc vor apare botci, iar dup 2-3
sptmni cele dou familii se unesc din nou, rmnnd n familia
reunificat o singur matc, de obicei cea tnr. Prin acest procedeu s-a
reuit astfel mpiedicarea roirii i obinerea unei familii puternice.
n stupii multietajai, fagurele pe care se gsete matca, mpreun cu
2-3 faguri cu puiet necpcit i 2-3 faguri artificiali se vor aeza n corpul de
jos. n corpul de sus, desprit de o gratie, se pun fagurii cu celule goale i
fagurii artificiali. n corpul al treilea se vor aeza toi fagurii cu puiet, corp n
66

care albinele vor construi botci, dar nu pentru roire, ci pentru a-i crete o
nou matc. Albinele din cele dou familii nou formate vor utiliza n comun
corpul al doilea pentru depozitarea nectarului. Dup terminarea culesului i
extragerea mierii, cele dou familii se vor unifica, rmnnd n familia astfel
format numai matca tnr.
De fapt, n momentul ieirii roiului primar, n familia mam exist
mai multe botci cpcite sau necpcite. Prima matc care se nate, se i
grbete s-i distrug rivalele poteniale aflate n botci. n cazul unor nateri
simultane, mtcile se lupt ntre ele, dar, dac familia pregtete un roi
secundar, i apr botcile de prima matc eclozionat, astfel c la plecarea
roiului secundar cu o matc nemperecheat rmn n botci gata de ecloziune
mai multe mtci. Mtcile care se pregtesc s eclozioneze precum i matca
eclozinat, ce se pregtete s plece cu roiul secundar sau teriar, emit sunete
specifice numite cntecul mtcilor. Roiul al doilea sau secundar iese la
aceleai ore ca i primul, este mai slab dect acesta, zboar mai departe de
stup i, de obicei, se aeaz mai sus. Uneori, din cauza nvlmelii plecrii,
albinele scap de sub supraveghere mtcile tinere din botci i multe din
acestea reuesc s plece cu roiul, acesta putnd avea 4-7 mtci
nemperecheate.
La o zi dup ieirea roiului secundar, familia mam mai poate da nc
un roi mai mic, apoi dup o alt zi nc unul, pn cnd aceasta se epuizeaz
n totalitate. Ultima matc rmas este ngrijit de albinele din cuib, se
mperecheaz i ncepe ouatul.
PRINDEREA ROIULUI
Dup ce a ieit din stup, roiul se va aeza pe un suport oarecare n
apropierea vetrei stupinei, pn cnd albinele cercetae se vor ntoarce i vor
comunica locul noului adpost. n acest moment, apicultorul trebuie s
acioneze prin diferite mijloace pentru prinderea lui.
Atunci cnd roiul se aeaz pe o ramur de pom, apicultorul fie c va
tia ramura respectiv, fie c va scutura roiul ntr-o ldi, denumit roini.
Dac suportul nu se mic, desprinderea roiului se poate face prin periere,
dup o prealabil stropire cu ap.
n situaia cnd roiul se aeaz pe suporturi greu accesibile, prinderea
lui se poate face cu ajutorul unui fagure fixat pe o prjin. Fagurele cu urme
de miere se apropie uor de ciorchinele roiului i dup trecerea albinelor pe
el se aeaz intr-un corp gol i operaiunea se reia pn la capturarea
ntregului roi.
Apicultorul va fi atent ca ntre albinele capturate s se gseasc matca,
n caz contrar, acestea vor zbura din nou la locul iniial.
67

Uneori roii pot fi ademenii de ctre apicultor sau oprii din zbor.
Eficiena acestor metode este discutabil, dar redm cteva din acestea:
- ntr-o soluie alcoolic de propolis se adaug puin esen de
Melissa officinalis (roini) sau extract de coaj de lmie. Se iau cteva
conie cu faguri vechi, bine pstrai, sau civa stupi goi, se toarn ntre
faguri sau se freac numai pereii stupului cu aceast soluie i se aeaz
astfel pregtii ntre crengile ctorva copaci din apropierea stupinei;
- o coaj de stejar de form dreptunghiular (20/30 cm) se freac pe
partea zgrunuroas cu soluia de mai sus, astfel ca porii acesteia s se
mbibe bine. Se prinde scoara cu o frnghie de ramura unui copac, la umbr,
de aa manier nct s permit lsarea ei cu uurin n jos de la cellalt
capt, n momentul n care roiul s-a aezat pe aceasta;
- n momentul n care roiul s-a desprins de pe creang i vrea s-i ia
zborul, se poate ciocnii ntr-o tigaie veche i spart, ncercnd astfel s
sugerm albinelor apropierea unei primejdii i obligarea lor s se opreasc
din zbor. Dac aceast metod d rezultate minime, o eficien mai mare se
obine prin pulverizarea unui jet de picturi mici i dese asupra roiului ce-i
ia zborul.
Dup prinderea roiului n roini, acesta se introduce n stupul pregtit
din timp cu 4-5 rame cu faguri artificiali. Se scutur peste ei roiul i cu
ajutorul fumului se aranjeaz uor podiorul i capacul, urdiniul fiind
deschis. Dup o or sau seara se mai introduc n stup restul de faguri, n aa
fel nct albinele s fie bine repartizate pe faguri. Dac nu este cules se
adaug un fagure cu miere, sau se administreaz ntr-un hrnitor, sirop de
zahr.
Introducerea roiului n stupul pregtit, se poate face i prin scuturarea
albinelor din roini pe o pnz ntins n faa lui, dar care las urdiniul larg
deschis. La o distan de 30-40 cm de urdini se rstoarn coninutul roiniei,
iar dup un moment de dezorientare n care albinele se mprtie n toate
direciile, grmada de albine se organizeaz i, atrase de mirosul fagurilor
artificiali, ptrund n stup. La o privire mai atent se poate descoperii printre
albine i matca roiului.
La 24 de ore dup instalarea roiului se verific prezena mtcii i n
cazul roiului primar, nceperea ouatului. n lipsa culesului, fie se introduc 12 faguri cu miere, fie se administreaz de dou ori pe sptmn 700-800 ml
sirop. Prin aceast lucrare se urmrete obinerea ntr-o perioad scurt de
timp a 5-6 faguri cu puiet, nainte de nceperea perioadei de criz care se
situeaz la 3 sptmni de la instalarea roiului, ca urmare a pierderii unei
pri din albinele componente i a lipsei albinelor tinere. Nu se recomand
utilizarea fagurilor vechi, deoarece acetia pot constitui o surs de infectare a
roiului care prin excelen este sntos.
68

n mod normal, la nceputul lunii septembrie, un roi primar, ieit n


prima jumtate a lunii iunie, trebuie s aib cel puin 8 faguri cldii din care
5-6 cu puiet i o parte din proviziile de iernare.
Roiurile secundare sunt mai slabe dect cele primare. Ele sunt cu 7-8
zile mai trzii, nu au matca mperecheat, iar declanarea ouatului se
produce mai trziu, la 10-15 zile de la declanarea roitului. Aceste roiuri se
verific la fiecare 2-3 zile pentru a urmri mperecherea mtcilor i
nceperea ouatului. Mtcile pierdute la mperechere se nlocuiesc cu altele,
sau roiul respectiv se unete cu altul. Dup un interval de 10-12 zile de la
nceperea ouatului, se apreciaz calitatea mtcii i dup modul de cpcire a
puietului, iar apoi lucrrile de ngrijire decurg la fel ca i la roiurile primare.
Dac la intrarea n iarn, roiurile secundare unt slabe se unesc pentru a
avea o putere de cel puin 1,5 kg albin, n caz contrar, ansele de
supravieuire peste iarn sunt reduse.
ROIREA ARTIFICIAL
Roirea natural, ca mijloc de nmulire a familiilor de albine, nu este o
metod eficace i prezint o serie de neajunsuri cum ar fi:
- imposibilitatea dirijrii planificate a nmulirii familiilor de albine;
- diminuarea activitii familiilor n perioada premergtoare roitului,
urmat de divizarea acestora, tocmai n perioada culesului principal,
determinnd scderea sau chiar compromiterea produciei;
- riscul de a se pierde o parte din roiuri, datorit imposibilitii
supravegherii continue, sau a zborului lor la distane mari;
- nmulirea tocmai a familiilor cu instinct pronunat de roire.
Pentru ca operaiunile de nmulire artificial a familiilor de albine s
dea rezultate superioare roirii naturale, este necesar s se respecte
urmtoarele reguli:
- roii s fie dotai de la nceput cu mtci mperecheate, numai n cazuri
cu totul excepionale se vor forma roi cu mtci nemperecheate;
- roii cu mtci mperecheate se formeaz de la nceput mai puternici,
pe 5-6 faguri, iar cei cu mtci nefecundate se organizeaz cu mai puin
populaie i se vor ajuta ulterior cu rame cu puiet;
- roirea artificial se va face n funcie de tipul de cules existent n
regiune. Astfel, n zonele cu un cules timpuriu, cum ar fi cel de salcm,
nmulirea se execut la sfritul acestuia, iar n regiunile unde culesul
principal este vara, roirea se execut cu aproximativ 45 zile naintea nfloririi
plantelor furnizoare de nectar;
- pentru nmulire se vor folosi numai familiile puternice i perfect
sntoase.
69

n practica apicol se folosesc frecvent urmtoarele metode de


nmulire artificial a familiilor de albine: divizarea, stolonarea i mutaia
simpl.
nmulirea prin divizare reprezint metoda de baz a nmulirii
familiilor de albine, este uor de aplicat i d rezultate bune. Se execut n
cursul unei zile cu zbor intens, cnd majoritatea albinelor lucrtoare sunt
plecate la cmp. Metoda are avantajul c se poate aplica i n cazul unei
singure familii, dar ea trebuie s fie puternic i sntoas.
Metoda const n mprirea egal a albinelor, puietului i rezervelor
de hran ale familiilor supuse acestei operaiuni n doi stupi, care se aeaz
de o parte i de alta a locului familiei de baz, n aa fel nct, albinele
culegtoare s se mpart ct mai egal ntre cele dou familii rezultate. n
cazul n care unul dintre roiuri a primit mai multe albine, obinuit cel n care
se gsete matca, se procedeaz la o uoar ndeprtare a acestuia de locul
stupului vechi i, n schimb, n mod corespunztor, l apropiem pe cel cu mai
puine albine. Urdiniurile stupilor care adpostesc roiurile formate se reduc
la jumtatea urdiniului familiei de baz. Seara, roiului fr matc, ce se
recunoate dup albinele agitate de la urdini, i se d o matc mperecheat,
protejat ntr-o colivie, care se elibereaz n seara zilei urmtoare.
nmulirea prin stolonare este o alt metod eficace de nmulire care
constituie i un mijloc practic de meninere a familiilor n stare activ.
Metoda const n ridicarea a una pn la trei rame cu puiet cpcit i a dou
rame cu rezerve de hran din familia supus nmulirii, care se introduc ntrun stup cu urdiniul micorat la 1-3 cm. Pentru compensarea albinelor
culegtoare de pe fagurii mutai, care se rentorc la familia de baz, n mod
corespunztor cu numrul de rame cu puiet ridicat, se scutur albinele tinere
de pe acelai numr de faguri cu puiet necpcit, n roiul nou format. Pn la
formarea albinelor culegtoare proprii, roiului i se administreaz n celulele
unui fagure gol 100-200 ml ap. La efectuarea acestor operaiuni se va lucra
cu deosebit atenie pentru a nu lua odat cu ramele i matca familiei de
baz. Stupul cu roiul format se mut pe un loc nou n stupin. Roiului format
i se va da o matc mperecheat n colivie sau o botc matur.
Roiul stolon se poate forma i de la mai multe familii de baz, adic
pe 6-8 rame cu puiet, situaie n care albinele roiului format se afum, pentru
a se uniformiza mirosul i a se preveni astfel atacul dintre albine. Pentru a
preveni depopularea roiului se recomand inerea acestuia cu urdiniul nchis
24 ore, timp n care se iau msuri de umbrire, pentru a preveni
supranclzirea.
nmulirea prin mutaie simpl se aplic la familiile la care a aprut
deja instinctul de roire, constituind totodat i un mijloc de combatere a
roitului natural i ca urmare a aplicrii, producia de miere crete cu 30,3%
fa de familiile nenmulite. n sudul rii, aceast nmulire se execut dup
culesul de salcm, iar n Transilvania se face chiar la nceputul acestuia,
70

pentru ca roii s-i strng proviziile necesare de la al doilea cules, respectiv


de la culesul principal (fnee).
Pentru fiecare roi planificat a fi obinut prin aceast metod sunt
necesare dou familii de baz numite A i B. Pe locul familiei A se aeaz
un stup echipat cu faguri artificiali, cu o ram de miere i cu fagurele pe care
se gsete matca peste care se scutur toate albinele familiei A. Roiul nou
format se comport ca un roi natural, care are n plus toate albinele
culegtoare ale familiei A i care, ntr-un timp scurt, va cldi toi fagurii
artificiali. Stupul A se mut n locul stupului B pentru a se popula cu albine
culegtoare, iar stupul B se instaleaz pe un alt loc n stupin. Din puietul
cpcit, familia A, n decurs de o sptmn, i va forma noi albine tinere,
iar n botcile existente, o nou matc. Familiei B, pn la obinerea albinelor
culegtoare, i se administreaz 200-300 ml ap ntr-un fagure gol

NTREINEREA FAMILIILOR DE ALBINE N PERIOADA DE


VALORIFICARE A CULESULUI
Specific pentru aceast perioad este faptul c, n condiiile
favorabile de secreie a nectarului, albinele recolteaz cantiti mari de
nectar ce depesc necesarul lor, rmnnd cantiti de miere ce pot fi
destinate consumului.
n ara noastr, principalele culesuri sunt furnizate de salcm, n lunile
mai i iunie, cu o durat de 8-20 zile, de tei, n lunile iunie i iulie, timp de
15-20 de zile, de floarea-soarelui, timp de 15-30 zile, n iunie i iulie, de
flora fneelor, n iunie i iulie, timp de 30 de zile, de vegetaia de balt din
zona inundabil a Dunrii, n lunile august i septembrie, timp de 20-40 de
zile i de alte plante agricole. nceputul culesului de producie este indicat de
intensificarea i prelungirea zborului n timpul zilei, de zumzetul specific
produs de albinele care ventileaz stupul seara, de mirosul plcut de miere i
cear de la urdini i de albirea fagurilor n partea superioar, datorit
alungirii celulelor cu cear nou produs. Familia de pe cntarul de control
realizeaz sporuri zilnice de 0,5-1,0 kg miere.
71

Pentru valorificarea culesului, la stupii orizontali se completeaz


spaiul liber cu faguri goi necesari depozitrii mierii, la cei verticali se
ataeaz magazii sau corpuri suplimentare pentru recolt, iar pentru a
favoriza zborul i evaporarea apei din nectar pe toat durata culesului
urdiniul se deschide n ntregime.
Pentru a nu deranja albinele n timpul culesului, pe ct posibil,
familiile nu se vor cerceta n timpul zilei, eventualele intervenii putnd fi
efectuate seara dup ncetarea zborului.
Pentru valorificarea superioar a culesurilor i n special a celor de
var, se practic metoda familiilor ajuttoare permanente.
Metoda const n formarea n anul I a unui roi cu 2-3 rame cu puiet,
dou rame cu rezerve de hran i o matc sau botc cpcit, care va devenii
familia ajuttoare, ce se ntreine i ierneaz independent. Tot independent
se ntreine i n anul urmtor pn la nceputul culesului de var (fnea
sau tei), cnd se unific cu familia din care a provenit, rezultnd astfel o
familie foarte puternic care realizeaz producii mari de miere. Din familia
ajuttoare se menine un nucleu, format dintr-o ram cu puiet, dou rame cu
rezerve de hran i matca, nucleu care pn n toamn devine din nou
familie ajuttoare, capabile s ierneze independent.
NTREINEREA FAMILIILOR DE ALBINE N STUPII MULTIETAJAI
n mod obinuit, familia de albine ierneaz pe dou corpuri dintre
care, cel superior conine rezerve de hran, iar cel inferior faguri goi sau cu
mici cantiti de miere (coroane de miere). Albinele formeaz ghemul
de iernare n partea central a ambelor corpuri. Datorit spaiului liber creat
ntre ipcile superioare ale ramelor din primul corp i cele inferioare ale
celui superior, albinele au posibilitatea s treac pe toate pentru folosirea
hranei. n timpul iernii, o parte din celulele fagurilor din corpul superior se
elibereaz de hran, astfel c se creeaz puin spaiu liber pentru creterea
puietului.
Primvara, ntruct n corpul superior, datorit rezervelor de hran, nu
exist spaiu suficient pentru creterea puietului, se procedeaz la inversarea
corpurilor, astfel, corpul de jos, care conine faguri goi, se ridic n partea
superioar, unde condiiile termice sunt mai favorabile, iar cel de sus se
coboar pe soclul stupului. n urma acestei inversri, corpul superior care
conine miere ajunge pe soclul (fundul) stupului, situaie normal pentru
albine. n acest caz, albinele transport mierea n corpul superior pentru a fi
pus la adpost fa de duntori, crendu-se astfel o autoalimentaie
stimulent, care intensific foarte mult ritmul de dezvoltare a familiei de
albine.
n mod normal, n timpul nfloritului pomilor fructiferi, cnd albinele
trec n perioada de cretere a populaiei, n corpul superior exist circa apte
72

rame cu puiet. n aceast situaie, pentru asigurarea condiiilor necesare


creterii n continuare a puietului, se execut o nou inversare a corpurilor,
ridicndu-se n partea superioar corpul de jos, care ntre timp a fost eliberat
de miere i puiet.
Avnd n vedere durata ciclului de metamorfoz (21 de zile), dup 3
sptmni se procedeaz la o nou inversare, operaiune deosebit de
important pentru prevenirea i combaterea roitului, ntruct corpul superior,
unde, eventual, s-au construit botci, iar matca a depus n ele ou, ajunge n
partea inferioar, unde este mai rece, situaie n care albinele abandoneaz
larvele din botci.
Odat cu nceperea culesului de salcm, se trece la organizarea
cuibului, aezndu-se pe soclu corpul cu puiet necpcit, apoi cel cu puiet
cpcit, atandu-se totodat i cel de-al treilea corp cu faguri goi, unde
albinele vor depozita mierea i nectarul recoltat. Pe msur ce puietul din
corpul al doilea eclozioneaz, albinele depun n celulele eliberate nectar i
miere, transformndu-l astfel ntr-un corp destinat pentru depunerea mierii.
n cazul n care nu se valorific culesul timpuriu de salcm, ci numai
cel de var (zmeur, tei, fnee, floarea-soarelui), pentru prevenirea i
combaterea roitului se fac inversri periodice, din trei n trei sptmni, pn
n momentul n care ncepe culesul.
Dac familiile de albine ierneaz pe un singur corp, primvara, n
momentul n care spaiul devine insuficient, se ataeaz n partea superioar
cel de-al doilea corp, pentru a permite o dezvoltare corespunztoare a
familiei de albine. n continuare, familiile de albine se ntrein dup metoda
amintit anterior.
STUPRITUL PASTORAL
Una din principalele ci pentru realizarea unor producii mari de la
albine, const n valorificarea mai multor culesuri pe durata unui sezon.
Pentru a se valorifica mai multe culesuri, familiile de albine se transport la
o oarecare distan de la vatra stupinei, adeseori la zeci i sute de kilometri
deprtare. Apicultura pastoral mai trebuie practicat pe scar larg n
vederea polenizrii culturilor de plante entomofile ca: rapia, floareasoarelui, sparceta, trifoi, hric, bumbac, plante medicinale, precum i a
pomilor i arbutilor fructiferi.
n funcie de resursele melifere, stupritul pastoral poate ncepe
primvara devreme i se poate ncheia toamna trziu. Astfel, n lunile martie
i aprilie, familiile de albine pot fi deplasate la masivele de arar, paltin,
salcie alb i cpreasc, pomi fructiferi i la flora erbacee timpurie, unde, pe
lng dezvoltarea foarte bun a familiilor n vederea culesului principal,
destul de frecvent se obin i producii de 4-5 kg miere marf.
73

La jumatatea lunii aprilie, familiile se pot deplasa la culesurile de


rapi, salcam, apoi la masivele de coriandru, tei floarea soarelui. De la
culesul de salcam se pot valorifica 2-3 culesuri, pe msura nfloririi lui,
ncepnd cu masivele din es, apoi cele din zona colinar i de dealuri i
terminnd cu cele din zona submontan.
Dup valorificarea salcmului, stupii se pot deplasa la masivele de tei
i apoi la cele de floarea-soarelui, cultur ce ofer una din cele mai sigure,
abundente i de durat culesuri. Relativ n aceeai perioad n zonele de
dealuri i cele montane, ofer cules zmeurul, sburtoarea i fneele, iar
toamna se poate face deplasarea stupilor n zona inundabil a Dunrii i n
Delta Dunrii.
Deplasarea stupilor la pastoral se va face de asemenea manier nct
cheltuielile de transport s nu fie foarte mari, iar producia de miere marf ce
se poate realiza la aceste masive s fie rentabil.
Pentru reuita acestei aciuni, sunt necesare o serie de lucrri
premergtoare cum ar fi: identificarea resurselor melifere, obinerea
repartiiei pentru zona respectiv, culegerea de informaii asupra bolilor din
zon, obinerea certificatului sanitar-veterinar, stabilirea itinerarului i a
drumurilor de acces, alegerea i fixarea vetrelor, stabilirea mijloacelor de
transport i a datei probabile a nfloririi plantelor melifere din zona
respectiv.
Pentru a obine producii ridicate de miere se vor evita n mod
obligatoriu supraaglomerrile de stupi, practic destul de frecvent mai ales
la unele masive de renume unde se supraaglomereaz familiile de albine i
se obin producii mici, neglijndu-se sursele melifere mai mici, dar capabile
s asigure producii mult mai mari. Astfel, se recomand urmtoarele
ncrcturi pe hectar n funcie de flor:
- la salcm: 14-18 familii;
- la tei: 6-10 familii;
- la floarea-soarelui: 1-2 familii: la leguminoase perene: 4-6 familii;
- la plante medicinale i aromatice: 3-4 familii;
- la zmeuri: 3-5 familii.
nainte de a pleca la pastoral cu 1-2 sptmni, apicultorul va face o
recunoatere amnunit a regiunii unde urmeaz s se transporte familiile,
pentru a stabili definitiv vatra, drumurile de acces, data deschiderii florilor i
ultimele evaluri asupra capacitii nectarifere a florei.
Pentru aezarea vetrei stupinei se recomand o poieni din marginea
masivului melifer, o rritur de pdure i chiar sub arbori, cum este cazul n
pdurile de salcm, tei etc. Dac nu este posibil acest lucru, este bine s se
gseasc o modalitate de a umbri ntr-o oarecare msur stupii, pentru a nu
fi expui direct ariei.
74

Pe lng intervalul destinat cercetrii familiilor de albine i a celui de


valorificare a culesului, apicultorul mai are nevoie i de o caban apicol, ca
spaiu de lucru i odihn.
Cu cteva zile nainte de plecare se ndeprteaz din stupi fagurii
artificiali i cei nou cldii, spaiul liber se completeaz la stupii orizontali cu
rame goale, iar la stupii verticali se ataeaz magazii sau corpuri pentru
depozitarea mierii. Ramele de magazie care nu au distanatoare se fixeaz cu
blocuri de lemn de 100/15/10 mm, prevzute n partea superioar cu o plac
din tabl sau cu un cui, care mpiedic cderea acestora ntre rame. n lipsa
blocurilor, fixarea se poate face cu cuie de 40 mm, ce se bat n pereii din
fa i din spate, n dreptul treimii superioare a ramelor, care se adun n una
din prile laterale ale magaziei, dup o prealabil ndeprtare a albinelor de
pe ele, procedeu mai puin indicat, deoarece degradeaz stupii. Nu se admite
transportarea stupilor cu faguri avnd miere necpcit, deoarece albinele,
consumnd o cantitate mai mare din aceasta, vor crete temperatura din
interiorul stupilor, avnd drept consecin nmuierea i ruperea fagurilor sau
chiar sufocarea albinelor.
Stupii defeci se repar, pentru a se evita ieirea albinelor prin diferite
crpturi. Neastuparea acestora duce nu numai la pierderea unui mare numr
de albine pe timpul transportului, ci contribuie i la meninerea unei stri de
agitaie n interiorul familiilor, stare tot att de duntoare. Crpturile
stupilor prin care aparent nu pot iei albinele, se recomand a fi chituite.
Pentru asigurarea aerisirii, podioarele i blocurile de la orificiile de
ventilaie ale cpcelelor se nltur, iar la stupul multietajat, pe corpul
superior, se aeaz rama de ventilaie.
n cazul n care n stupii orizontali se transport i familii ajuttoare,
deasupra cuiburilor acestora se aeaz o ram cu plas de srm, ce asigur
aerisirea i mpiedic unificarea celor dou familii. Este contraindicat
aplicarea la urdini a plasei de srm, deoarece albinele, ncercnd s ias,
blocheaz urdiniul i mor asfixiate.
Tot pentru a evita creterea temperaturii n interiorul stupului, la
mperecherea lor se las un spaiu de refugiu direct proporional cu mrimea
familiei i cu durata transportului, cu temperatura medie a aerului pe timpul
cnd se execut transportul i invers proporional cu mrimea orificiilor de
ventilaie. Astfel, la un stup orizontal n care familia ocup 10-12 rame, se
consider suficient spaiu rmas gol, adic spaiul ocupat de 8-10 rame
complet goale, la stupii verticali cu magazie, un magazin gol, iar la cel
multietajat, corpul de deasupra.
Prile mobile ale stupilor se fixeaz cu dispozitive speciale, vergele
sau lanuri prinse n piulie tip fluture sau cu alte sisteme (fig. 67). La stupii
care nu dispun de accesorii de fixare se leag soclul de prile laterale ale
corpului cu srm de 3 mm, prin intermediul a cte dou uruburi. Celelalte
pri ale stupului se fixeaz prin srme duble, ce se leag de copac i de un
75

cui btut oblic n scobiturile ce servesc ca mnere la manipularea stupilor,


dup care srmele se ancoreaz prin rsucire cu un cui.
Cnd zborul albinelor a ncetat, urdiniurile se nchid, iar dac albinele
nu s-au retras de pe scndura de zbor le obligm s intre n stup folosind
fumul cu atenie, pentru ca acesta s nu ptrund n interior sau, la nevoie,
stropindu-le cu ap. Dup ce am efectuat o ultim verificare a modului de
nchidere, stupul se prinde de mnere i se transport la vehicul.
Pentru a se evita ruperea fagurilor pe timpul transportului, stupii se
aeaz diferit, n funcie de felul vehiculului i de starea drumului. n
vagoane, precum i n camioanele care se deplaseaz pe drumuri bune,
innd cont de frecvena tamponrilor, respectiv a frnrilor, stupii se aeaz
cu ramele paralel cu sensul de naintare, iar n camioanele i cruele ce
parcurg trasee accidentate, acetia se aeaz cu ramele perpendicular pe
direcia de mers.
La ncrcarea stupilor, urdiniurile se orienteaz spre napoi, pentru a
se observa eventualele evadri ale albinelor. n vehiculele de capacitate
mare, stupii se aeaz suprapui, cu condiia ca ncrctura s fie echilibrat.
Pentru a nu se mica n timpul transportului stupii se leag transversal i
longitudinal cu frnghii, realizndu-se astfel o legare sub form de plas,
care nu va ceda indiferent de distan sau gradul de accidentare a drumului.
Transportul se efectueaz atent, de preferin noaptea, evitndu-se
manevrele brute, terenurile accidentate, iar curbele se parcurg cu viteze
reduse. Apicultorii care nsoesc transportul de stupi, trebuie s aib la
ndemn unul sau dou afumtoare, mti, cuie, ciocane, clete i n mod
special un vas cu pmnt moale i frmntat pentru astuparea locurilor pe
unde eventual ar putea iei albinele, ori o bucat de chit de geam sau
plastelin.
Ajuni la destinaie se instaleaz adptorul, stupii se descarc, se
aeaz pe vatr, se deschid dup o jumtate de or urdiniurile, iar seara
dup linitirea albinelor, se aeaz podioarele, iar n zilele urmtoare se
execut despachetarea i organizarea cuiburilor. n primele zile dup
transport, albinele sunt iritate, motiv pentru care apicultorul trebuie s fie
foarte atent pentru a evita accidentele cu animalele ce pasc n apropierea
stupinei.
Dup ncetarea culesului, mierea se extrage, lsnd ns n fiecare
familie cel puin 5 kg rezerv de hran pentru continuarea dezvoltrii.
La napoierea de la pastoral, pregtirile pentru transport sunt similare
cu cele descrise anterior, cu specificarea doar a faptului c fagurii cu miere
i, n special, cei noi din care s-a extras mierea din diferite motive se pot
transporta n familiile respective, neexistnd pericolul ruperii lor, deoarece sau ntrit n suficient msur ca s reziste transportului.
76

RECOLTAREA MIERII
Fagurii cu miere se recolteaz n momentul cnd treimea superioar a
acestora ncepe s fie cpcit. Operaiunea de recoltare a fagurilor cu miere
se execut o dat sau de mai multe ori n decursul unui cules. Este important
ca ultima recoltare s se execute cu 1-2 zile nainte de sfritul culesului, n
cazul celui de scurt durat i cu 5-6 zile nainte de sfritul culesului, n
cazul celui de lung durat, dar de mic intensitate (fnea, floarea
soarelui), prevenind n acest fel furtul. Sfritul culesului se stabilete dup:
terminarea nfloririi plantelor melifere furnizoare de nectar, dup scderea
activitii albinelor care devin irascibile i se preteaz la furt, precum i dup
indicaiile cntarului de control.
Inventarul apicol necesar pentru aceast operaiune este format din
cuitul de descpcit, extractorul, sita pentru miere i bidoanele de pstrare.
nlturarea albinelor de pe faguri se face cu ajutorul periei apicole sau
cu turbosuflanta.
Pentru a preveni furtul, fagurii se recolteaz cu atenie, evitndu-se
stropirea stupilor cu miere, dup care acetia se introduc n lzi de transport
i se duc la locul de extracie.
nainte de a se introduce n extractor, fagurii se descpcesc deasupra
unei tvi (fig. 68) cu ajutorul unui cuit descpcitor, nclzit n prealabil n
ap fierbinte sau cu ajutorul furculiei de descpcit. Fagurii se introduc apoi
prin extractor (fig. 70), acesta fiind fixat pe un postament mai ridicat pentru
a permite aezarea sub robinet a unui vas de colectare a mierii. Extractorul
se aeaz n poziie perfect vertical, iar lagrele se ung cu vaselin sau cu
miere.
n extractoarele radiale, ramele se aeaz cu spetezele superioare spre
exterior, iar n cele tangeniale cu speteaza portfagurelui n direcie invers
sensului de micare. Acest mod de aezare este impus de orientarea
inferosuperioar a celulelor din faguri. La introducerea fagurilor n extractor
se va ine seama i de cantitatea de miere pe care acetia o conin pentru a se
asigura o repartizare uniform, prevenind astfel descentrarea rotorului n
timpul micrii.
La nceput, nvrtirea manivelei extractorului se va face ncet i
uniform, viteza mrindu-se progresiv. n medie se consider c sunt necesare
240 turaii pe minut, ceea ce corespunde cu 70-80 rotiri ale manivelei.
Pentru a preveni ruperea fagurilor, mierea de pe prima fa nu se extrage
complet, ci numai aproximativ jumtate, dup care, fagurii se ntorc pe
77

cealalt parte, iar dup ndeprtarea complet a mierii se introduc n poziia


iniial pentru extragerea mierii n ntregime.
Fagurii din care s-a extras mierea se reintroduc n stupi pentru a servi
la depozitarea nectarului, n cazul n care culesul continu sau pentru a fi
curai i reparai de ctre albine, cnd culesul nceteaz, situaie n care,
dup cca. 24 ore, ei se scot i se pstreaz. Pentru ca mierea obinut s fie
lipsit de corpi strini, la robinetul extractorului se ataeaz o sit de
strecurat.
Dup terminarea extraciei, utilajul folosit se spal cu ap cald, se
terge i se usuc.
MARCAREA MTCILOR
Marcarea mtcilor se face prin diverse metode dintre care amintim:
aplicarea pe partea dorsal a toracelui a unor rondele de plastic, staniol sau
lac duco diluat. Matca se imobilizeaz ntre dou degete ale minii stngi,
iar cu cea dreapt se aplic lacul sau soluia de lipit, dup care se aeaz
rondela. Eliberarea mtcii se face dup uscarea adezivului sau a lacului
folosit, timp n care ea se linitete i mirosul iritant dispare. n cazul n care
matca se elibereaz imediat dup marcare, ea alearg pe faguri, albinele nu o
recunosc i datorit mirosului de lac sau adeziv acestea o atac.
Pentru cunoaterea vrstei s-a stabilit un sistem internaional, format
din cinci culori (alb, galben, rou, verde i albastru), care se folosesc anual,
succesiv, respectnd ordinea enunat. Dup aplicarea culorii albastre se
rencepe ciclul cu culoarea alb.
Sistemul internaional de marcare const n folosirea a cinci culori n
funcie de ultima cifr a anului calendaristic astfel:
- 0 i 5 albastru
- 1 i 6 alb;
- 2 i 7 galben;
- 3 i 8 rou;
- 4 i 9 verde.
Operaiunea de marcare se face nainte de introducerea mtcilor n
nuclee de mperechere, iar n cazul n care n aceste nuclee se introduc botci,
marcarea se face dup mperechere, odat cu recoltarea, nainte de a fi
introduse n coliviile de transport Benton.
Mtcile mperecheate destinate expedierii se recolteaz n colivii de
tip Benton.
Dup introducerea mtcii n colivie se mai introduc 10-12 albine
provenite dintr-o familie organizat sau cu albine din familia starter. Pe
timpul transportului se asigur hrana, alctuit dintr-un amestec de past de
78

zahr i miere, acoperit cu o foi de celofan sau polietilen, care este


introdus n ultimul compartiment al coliviei.

CURS 5
NTREINEREA FAMILIILOR DE ALBINE TOAMNA
Familiile puternice au la sfritul toamnei o populaie cuprins ntre
1,5 i 2 kg albine, familii capabile sa valorifice culesului timpuriu de salcm
in primvara urmatoare (cu 3-4 kg albine culegtoare). n acest scop, se iau
urmtoarele msuri tehnologice: selecionarea unor biotipuri valoroase,
folosirea de mtci tinere, ntreinerea familiilor de albine cu mtci
suplimentare, asigurarea hranei necesare i realizarea unui regim termic
optim.
1. Selecia unor biotipuri valoroase
Selecia unor biotipuri valoroase reprezint unul dintre mijloacele de
baz care asigur obinerea unor familii cu o populaie numeroas. Folosirea
unui material biologic selecionat permite obinerea unei dezvoltri
superioare cu pn la 20% fa de materialul neselecionat i, implicit, a unei
producii de miere mai mare cu peste 35%.
79

2. Folosirea mtcilor tinere


Folosirea mtcilor tinere constituie o alt modalitate important de
intensificare a creterii puietului n sezonul de toamn, ntruct acestea au un
proces de ovulaie superior mtcilor vrstnice. n acest scop, toate mtcile se
schimb anual (mai puin plus variantele). Schimbarea se face cu mtci
mperecheate crescute special pentru a ncepe ouatul ctre sfritul lunii
iulie, nceputul lui august.
Momentul recomandat pentru introducerea mtcilor este atunci cnd
albinele sunt n plin cules, pe un timp linitit i de preferat la lsarea serii.
nainte de a trece la introducerea unei noi mtci, trebuie s verificm dac
familia respectiv nu are o matc tnr sau botci cpcite, deoarece, n
acest caz, matca introdus va fi omort. Prezena puietului i a oulor mai
mici de trei zile, din care albinele i-ar putea cldi botci, va ngreuna mult
primirea unei mtci, pe cnd ntr-o familie lipsit total de ou, matca va fi
primit mult mai uor.
n cazul introducerii directe a mtcilor, pentru o mai bun acceptare,
matca tnr nainte de a fi aezat pe fagure se ncliete cu miere.
Albinele nconjoar imediat matca introdus, o cur de miere i o
protejeaz.
Dintre metodele directe de introducere a unei mtci n stup, mai
amintim:
- perierea tuturor albinelor de pe faguri, seara, pe fundul stupului,
pulverizarea lor cu sirop de zahr i introducerea mtcii n grupul acestor
albine, dup ce n prealabil a fost i ea stropit cu acelai sirop;
- perierea n faa urdiniului a albinelor de pe 2-3 rame, stropirea lor cu sirop
de zahr, aezarea mtcii ude ntre acestea, ea intrnd n stup odat cu
albinele scuturate;
- se scot din familia orfan toate ramele cu puiet i se introduc n alt familie
pn a doua zi; se iau 2-3 rame cu puiet, albine tinere i matca nou i se
introduc n mijlocul cuibului familiei orfane; etc.
- pentru a ndeprta mirosul mtcii nainte de a fi dat familiei, se introduce
aceasta ntr-o cutie de chibrituri umplut cu ap cldu, dac e rece afar,
sau rece dac timpul e cald, i timp de 20 secunde, se clatin ncetior apoi
se golete apa, se introduce cutia ntre doi faguri i se elibereaz matca.
Mtcile tinere se pot introducere i n colivii, acestea fixndu-se prin
apsare pe un fagure cu miere i puiet din mijlocul cuibului familiilor, la 2-3
ore dup orfanizare. Orificiul coliviei n care a fost introdus matca se
acoper cu un fgura artificial, care se perforeaz cu ajutorul unui ac. n
scurt timp, albinele rod fagurele, elibereaz matca, iar dup 2-3 zile se
controleaz familia, se scoate colivia i se urmrete dac matca a fost
primit i a nceput ouatul.
80

n lipsa coliviilor se pot folosi cpcele de sit ce se fixeaz, dup


introducerea mtcii sub ele, pe un fagure din centrul cuibului unde se las 48
de ore. Dac dup acest interval, albinele hrnesc matca, cpcelul de sit se
ridic i matca este eliberat.
nlocuirea mtcilor btrne cu botci cpcite sau chiar cu mtci
nemperecheate nu se recomand, deoarece familia va rmne fr puiet
timp de 5-10 zile sau mai mult, iar unele familii pot rmne fr mtci prin
pierderea lor la zborul de mperechere.
3. ntreinerea familiilor de albine cu mtci suplimentare
ntreinerea familiilor de albine cu mtci suplimentare reprezint
mijlocul cel mai sigur de sporire a populaiei familiilor de albine din sezonul
de toamn. n acest sens, exist dou metode de cretere i ntreinere a
albinelor: metoda familiilor ajuttoare vremelnice i metoda familiilor
temporare.
3.1. Metoda familiilor ajuttoare vremelnice asigur mrirea
populaiei n sezonul de toamn, o bun iernare sub aspect fiziologic,
valorificarea eficient a culesului timpuriu de salcm i prevenirea apariiei
instinctului de roire.
Familia ajuttoare se formeaz dup valorificarea culesului de salcm,
sub forma unui roi pe dou-trei rame cu puiet cpcit, dou rame cu miere i
polen, un fagure cu celule de lucrtoare n care se introduc aproximativ 100
ml ap i o matc protejat n colivie. Familia ajuttoare se organizeaz n
partea lateral a stupului orizontal, ntr-un corp superior la stupul multietajat
sau ntr-un corp aparte n cazul stupului vertical cu magazine.
n timpul sezonului activ, familia ajuttoare se ntreine independent,
pn aproximativ la mijlocul lunii septembrie, cnd se unific cu familia de
baz (din care a provenit), rezultnd astfel familii puternice, cu o populaie
de 1,8-2,5 kg albine (1,0-1,5 kg familia de baz + 0,8-1,9 kg familia
ajuttoare). Matca vrstnic se ierneaz n afara ghemului. Acest spor de
albine ntrece cu mult sporul obinut n urma aplicrii hrnirilor stimulente.
3.2. Metoda familiilor temporare, n primul an, este identic cu cea a
familiilor ajuttoare vremelnice. n anul al doilea, primvara timpuriu
(martie), familia de baz se las cu o populaie de 1,5 kg (ase rame), iar cu
surplusul de albine (0,3-1,0 kg) se formeaz un roi care va constitui familia
temporar. Aceasta se ntreine independent, pn toamna, cnd se unific cu
familia de baz, rezultnd familii cu o populaie cuprins ntre 2,5 i 3,0 kg
de albine, ce ierneaz cu un consum specific sczut de hran, fapt ce permite
ca o parte din rezervele de miere care ar fi servit pentru iernarea familiei
temporare, n cazul n care aceasta nu s-ar fi unit cu familia de baz, s poat
fi extras i valorificat.
81

n primvara anului al treilea, familia temporar care se va forma va


avea o populaie echivalent cu a unei familii normale (1,0-1,5 kg albine) i
va valorifica culesurile ca unitate de producie de sine stttoare. ncepnd
cu acest an, metoda asigur maximum de randament, ntruct toamna, n
urma unificrii familiei temporare cu cea de baz, rezult familii puternice,
cu o populaie cuprins ntre 3,0 i 3,5 kg albine, care ierneaz cu un consum
redus. n asemenea familii, un kilogram de albine consum zilnic, n medie,
25g miere, n timp ce aceeai cantitate de albine din familiile neunificate
(1,0-1,5 kg albine) au un consum dublu, respectiv 50 g miere, astfel c
rezervele destinate pentru iernarea familiei temporare rmn disponibile
pentru valorificare.
4. Asigurarea hranei
La sfritul verii, hrana necesar albinelor se asigur prin practicarea
stupritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu nflorire trzie, sau prin
aplicarea alimentaiei suplimentare.
4.1. Practicarea stupritului pastoral pentru valorificarea plantelor cu
nflorire trzie constituie mijlocul cel mai economic i eficient sub aspect
biologic pentru obinerea de familii cu o populaie numeroas. Culesurile
trzii sunt furnizate prin valorificarea otavei fneelor, semincerilor de trifoi
rou i de sulfin, conveierilor furajero-melifere de facelia, rapia, floarea
soarelui .a., semnate n mirite sau n amestecuri cu borceaguri de toamn.
4.2. Aplicarea alimentaiei stimulente reprezint o metod mai puin
economic i cu o eficacitate biologic mai mic, fiind aplicat numai n
situaia n care nu exist n apropierea stupinei (50-100 km) baze melifere
care nfloresc trziu i nici posibiliti de organizare a amestecurilor
furajero-melifere.
n urma cercetrilor ntreprinse la noi n ar de ctre Foti i
colaboratorii, s-a stabilit c cea mai eficient metod de alimentaie
stimulent n sezonul de toamn const n administrarea sptmnal a unei
doze de 800-1000 ml sirop 1: 1 pe familie, metod ce asigur sporirea
cantitii de puiet cu 19,5%.
Necesarul de miere pentru iernarea unei familii de albine se stabilete
cunoscnd c albinelor de pe o ram STAS le este necesar cantitatea de 1,52,0 kg miere (practic, jumtatea superioar a ramei s aib miere cpcit).
Stabilirea cantitii de miere din rame se face cunoscnd c 1 dm2 de fagure
cu miere cpcit pe ambele fee conine 350 g (o ram STAS plin cu miere
cpcit pe ambele pri are 3,600 kg miere, iar o ramp tip multietajat 2,3
kg). Fiecare fagure acoperit de albine trebuie s aib coroan de miere de
minim 10 cm lime n cazul stupilor orizontali i verticali cu magazine i
minimum 7 cm n cazul stupilor multietajai.
82

Pe lng hrana glucidic, albinelor trebuie s li se asigure i necesarul


proteic, reprezentat prin una sau dou rame cu pstur.
n cazul n care necesarul de hran nu este asigurat, acesta se
completeaz prin redistribuirea rezervelor excedentare ntre familii sau cu
sirop de zahr (2:1). Administrarea siropului de zahr se face n prima
decad a lunii august, pentru ca invertirea zaharozei s fie fcut de ctre
albinele ce mor n toamn i a nu uza prin acest proces pe cele tinere care
vor ierna. Pentru completarea rezervelor de hran n perioada amintit,
administrarea siropului se face n cantiti mari, de cca. 4 litri. La calcularea
necesarului de sirop se va avea n vedere faptul c din dou kilograme de
zahr i un litru de ap rezult 2,1 litri sirop, iar dintr-un kilogram de zahr
i un litru de ap rezult 1,6 litri sirop, din care, prin invertire, se pierd
aproximativ 25%.
Siropul de zahr 1:1 se prepar astfel: ntr-un vas smluit se pune la
foc o cantitate de ap, la care n timpul fierberii se adaug treptat o
cantitate egal de zahr. Siropul se amestec n permanen cu o lingur de
lemn, pn n momentul n care tot zahrul s-a dizolvat. Se va avea grij ca
siropul s nu dea n clocot, deoarece zahrul se caramelizeaz i astfel
devine duntor pentru albine. Spuma format la suprafaa siropului se
ndeprteaz cu o spumier sau o lingur. Vasul cu siropul pregtit se aeaz
pe o pern i se nvelete bine cu pturi pentru ca i microcristalele de zahr
s se dizolve complet, prevenindu-se astfel cristalizarea siropului n faguri.
Siropul de zahr se poate face cu ceaiuri din plante medicinale: ment,
suntoare, mueel, urzic, coada calului, cimbrior etc. Ceaiurile se fac fie
dintr-o singur plant, fie se amestec dou sau mai multe i se pun 2,5-3 g
la un litru de ap. Cnd apa clocotete se adaug cantitatea de plante i se
acoper imediat vasul, lsndu-l s se rceasc. Extractul obinut se
strecoar printr-o sit sau tifon i se folosete la prepararea siropului.
Pentru a uura munca albinelor care vor prelucra siropul, se poate face
o invertire artificial a acestuia, scutind astfel eforturile glandelor
hipofaringiene n secreia enzimei invertaz, necesar transformrii
zaharozei n glucoz i fructoz. Invertirea se face prin adugarea la un litru
de sirop a unui gram de acid citric (sare de lmie).
n cazul hrnirilor cu sirop de miere, acesta se prepar din trei pri
miere diluat cu o parte de ap fierbinte. n cazul mierii zaharisite, la dou
pri miere se adaug o parte ap.
Administrarea siropului se face n hrnitoare sau direct n faguri. n
acest scop se aleg fagurii goi, mai vechi (acetia fiind mai rezisteni) i se
aeaz n poziie orizontal deasupra unei tvi. Cu ajutorul unui pahar,
siropul cald (35-360 C) se toarn n rame de la o distan de 20 cm pentru ca
aceasta s cad cu presiune i s umple complet celulele fagurilor. Dup ce o
fa a fagurelui a fost umplut se ntoarce pe cealalt i se procedeaz la fel,
fr a ne fi team c siropul va curge. Fagurii astfel umplui cu sirop, nainte
83

de a fi introdui n stup, se in cteva ore n poziie vertical, deasupra unei


tvi, pentru ca surplusul de sirop s se scurg.
Un fagure ncrcat conine aproximativ 2-3 kg sirop. Pentru a nu
provoca furtul, hrana se administreaz seara, dup ncetarea zborului.
Prezena mierii de man n fagurii de rezerv pentru iernare,
determin, datorit coninutului su ridicat n sruri minerale, mrirea
cantitii de excremente ce se acumuleaz n rect i, implicit, apariia diareei.
Pentru a se nltura efectele negative ale iernrii cu astfel de miere, se face
controlul calitativ al mierii la 20% din efectiv, recoltndu-se de la fiecare
familie probe cu ajutorul linguriei de pe doi-trei faguri, a cror miere pare a
fi de man (vscoas, necpcit i cu o nuan verzuie). Identificarea manei
se face obinuit prin dou metode: cu hidroxid de calciu i cu alcool, metode
ce se vor descrie n capitolul consacrat aprecierii calitii mierii.
Hrnirea stimulent duce la dezvoltarea familiei de albine n toamn,
dar, dac momentul administrrii acesteia nu este potrivit, rezultatele sunt
negative. Apariia gerurilor timpurii de toamn foreaz albinele s se
strng n ghem, rmnnd astfel neacoperii o parte din fagurii cuibului plin
cu ou, larve i nimfe, ce vor fi distruse. De aceea, este indicat ca aceast
hrnire stimulent s fie nceput mai devreme, cnd nu exist acest risc,
respectiv pe la sfritul lunii august i pn la jumtatea lunii septembrie.
5. Realizarea unui regim termic optim
Este o condiie important ce concur la stimularea creterii puietului.
Aceasta se realizeaz prin reducerea progresiv a cuibului la numrul de
faguri bine acoperii de albine, prin mpachetarea superioar i lateral a
acestuia cu perne, ct i prin formarea cuibului cu faguri n care s-au crescut
larve. n aceast perioad, matca nu depune ou n faguri noi, ntruct
celulele acestora, fiind lipsite de nveliurile larvonimfale, au slabe
proprieti termoizolante.
5.1. Organizarea cuiburilor pentru iarn presupune stabilirea
numrului optim de rame necesare iernrii i aranjarea lor corespunztoare.
Stabilirea numrului optim de rame se face dup terminarea culesului,
n a doua jumtate a lunii septembrie, n funcie de populaia familiei, astfel
ca albinele s ocupe toate ramele i s poat forma un ghem de iernare
sferic, form geometric care asigur o suprafa minim la un volum
maxim.
Se poate stabili mai uor numrul de rame destinat iernrii prin
deschiderea stupilor dimineaa nainte de zbor, observndu-se pe cte rame
s-a format ghemul, date care corespund cu numrul optim de rame.
n situaii normale, cnd fagurii destinai iernrii conin cantiti
optime de miere (1,5-2,0 kg), se aeaz central faguri cu cca 1,5 kg miere i
progresiv, nspre margini, fagurii cu cantiti mai mari, pn la 2 kg . Astfel
84

se asigur necesarul de hran dar i spaiul pentru formarea ghemului,


reprezentat prin celule goale.
n cazul n care fagurii destinai iernrii au cantitatea de miere
necesar, dar necorespunztor repartizat, variind ntre 0,5 i 3,0 kg,
organizarea cuiburilor se face aezndu-se n mijloc fagurii cu cea mai mare
cantitate de miere, iar nspre margini fagurii cu mire mai puin. Dei acest
mod de repartizare a fagurilor nu creeaz spaii cu celule libere pentru
adpostire i bun iernare a albinelor, totui n aceast situaie prin
concentrarea rezervelor de hran n centrul ghemului se asigur
supravieuirea albinelor. Dac ierneaz dou familii n acelai stup, lng
diafragm se va aeza fagurele cu cantitatea cea mai redus de miere, dar nu
mai puin de 1,5 kg, iar n ordine crescnd, ctre peretele opus diafragmei,
fagurii cu cantiti mai mari de miere.
Familiile din stupii multietajai ierneaz obinuit pe dou corpuri, cel
superior avnd 10 rame pline cu miere, iar cel inferior, rame cu mici
coroane de miere. n cuibul astfel organizat, ghemul ocup toamna partea
central a corpului inferior, iar pe msur ce albinele consum mierea n
timpul iernii, ghemul se ridic n corpul superior (fig. 11).
5.2. mpachetarea cuibului. n prima parte a iernii, cnd n ghem nu
exist puiet, temperatura n interiorul acestuia este de 20-250 C, iar n partea
a doua, cnd apare puietul n cuib, aceasta se ridic la 34-360 C. Pentru a
ajuta albinele n meninerea acestei temperaturi, trebuie s se fac o
mpachetare a cuibului. La stupii orizontali i verticali, pentru pstrarea
cldurii n cuib, odat cu restrngerea acestuia, se aeaz dup diafragma
reductoare o saltea confecionat din paie, tala, crpe sau polistiren
expandat, iar deasupra podiorului se pune o saltelu mai groas. La stupii
multietajai, mpachetarea se face prin aplicarea unor saltele de protecie la
partea superioar, deasupra podiorului.
5.3. Asigurarea aerisirii stupilor n timpul iernii se realizeaz prin mai
multe modaliti: reducerea urdiniului inferior corespunztor mrimii
populaiei, crearea de orificii de ventilaie n podior, aezarea distanat a
ultimei scnduri de podior pentru realizarea unei deschideri de 0,5-2,0 cm,
.a. Prin intermediul acestor orificii, vaporii de ap, rezultai n urma
metabolismului, sunt eliminai direct n exterior sau absorbii de pernele de
protecie aezate pe podior, de unde sunt evacuai prin orificiile de
ventilaie.
5.4. Protecia stupilor mpotriva curenilor de aer i a duntorilor se
realizeaz prin aezarea acestora la adpostul unor cldiri, garduri vii sau
prin amenajarea unor garduri provizoriii din diferite resurse locale (tulpini
85

de floarea-soarelui, porumb, stuf .a.) i instalarea la urdiniuri a gratiilor


mpotriva duntorilor.
NTREINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IARNA
IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE
Iernarea n aer liber impune alegerea unui loc nsorit, uscat, protejat
de vnt i de accesul animalelor, chiar n stupin. Astfel, n perioadele cu
valori termice favorabile, albinele au posibilitatea de a efectua zboruri de
defecaie i de a elimina coninutul rectal, chiar n timpul iernii. Acest fapt
determin creterea consumului de hrana pe ntreaga perioad a iernii (n
special polen), ceea ce influen pozitiv dezvoltarea familiilor si vitalitatea
albinelor. Sub aspect economic sistemul este avantajos, interveniile pe
timpul iernii fiind minime, fr amenajri speciale, iar producia de miere
realizat este superioar sezonului anterior.
Iernarea n adpost const n iernarea albinelor n construcii special
amenajate sau n pivnie, n bune condiii i cu un consum mai mic de hran,
dac se asigur un regim termic relativ constant (n jurul valorii de +40C). Ca
i inconveniente, la sfritul iernii, datorit apariiei puietului n familii,
temperatura din adpost crete, albinele se nelinitesc, consum foarte mult
sau chiar prsesc stupii. De asemenea, albinele care ierneaz n adpost nu
au posibilitatea s efectueze zboruri timpurii de defecaie, se uzeaz, iar, ca
urmare, iernarea decurge defectuos, motiv pentru care aceast tehnologie nu
este recomandat.
Iernarea n cojoc este practicat n regiunile cu vnturi puternice i
cu temperaturi sczute. Stupii se grupeaz i se protejeaz cu paie, coceni de
porumb, dup care se acoper cu folie de polietilen sau carton asfaltat. n
fa, stupii sunt protejai de paravane, care n zilele cu temperaturi de +120C
se ndeprteaz, pentru a facilita efectuarea zborului de defecaie. Acest
sistem de iernare are dezavantajul c n interiorul mpachetajului se
adpostesc numeroi duntori, n special oareci.

COMPLETAREA HRANEI N TIMPUL IERNATULUI


n timpul iernii, familiile de albine trebuie s aib rezerve suficiente
de polen (cca. 1-2 rame cu pstur); dac nu, se recomand ca din mijlocul
lunii februarie s se administreze turte sau erbet de zahr cu adaosuri
86

proteice (polen, pstur, pudr din antere de porumb, drojdie de bere


iradiat, lapte praf degresat, fin de soia delipidat etc.) n proporie de
10:1, n pungi de pergament sau tifon, deasupra ramelor.
Turta din miere cristalizat i zahr. Se recomand folosirea mierii
lichefiate sau granulat fin (avnd consistena untului) i a zahrului pudr.
Mierea cristalizat se lichefiaz n bai-marie. Pentru a nu se denatura
calitile mierii pierderea prin nclzire excesiv a enzimelor i vitaminelor
apa nclzit n care se ine vasul cu miere nu trebuie s aib temperatura
mai mare de 450C. Mierea lichefiat se toarn peste zahrul pudr (o parte
miere la patru pri zahr), apoi se frmnt cu mna, ca un aluat, pn la
omogenizarea amestecului. Pasta obinut se administreaz sub form de
turte de 500-1000 g, ambalate n hrtie sau pungi de plastic perforate n 2-3
locuri, care se plaseaz deasupra ramelor.
erbetul de zahr cu miere. Pentru obinerea a 10 kg erbet sunt
necesare 7,700 kg zahr pudr, 2 kg miere, 300 ml ceai medicinal sau 340
ml Protofil. Acesta este un extract din ingrediente naturale, care prin
coninutul lui n principii nutritive active (vitamine i microelemente),
stimuleaz secreia enzimatic digestiv a albinelor i larvelor, inhibnd
dezvoltarea diferiilor parazii (se folosete ca remediu n cazul nosemozei,
boal determinat de lipsa zborului de curire). Mierea se nclzete puin i
se dilueaz cu ceaiul (infuzia) preparat n prealabil. ntr-un vas emailat se
pune zahrul pudr, se adaug mierea, se frmnt totul cu mna. erbetul
astfel preparat se ambaleaz n pungi de plastic n cantiti de 500-1000 g i
grosimea de 1-1,5 cm, pentru a putea fi aezat deasupra ramelor sub
podior.
Prepararea erbetului din zahr. Proporia recomandat este de 1 kg
zahr la 30 cm3 ap. ntr-un vas smluit fierbem apa, adugm zahrul
amestecnd continuu, pn la 115-1200C. Se amestec coninutul cu o
lopic din lemn ntr-o singur direcie, pn se formeaz mici granule.
n lipsa termometrului, erbetul se poate fierbe 30 minute pe un foc
iute, dup care se controleaz astfel: se introduce o linguri n erbet i se
cufund apoi n ap rece. Dac erbetul se lipete de linguri i prezint o
viscozitate care permite formarea unei granule cleioase ntre degete, se
consider gata pregtit. Dac erbetul nu se lipete de linguri, fierberea
trebuie prelungit. Dac prelungim exagerat timpul de fierbere i erbetul
legat de linguri se ntrete i se sparge, n acest caz se adaug ap i se
fierbe din nou.
SUPRAVEGHEREA ALBINELOR IARNA
Controlul auditiv al modului de iernare
87

Controlul auditiv al modului de iernare se execut cu ajutorul unui


stetoscop, sau doar apropiind urechea de peretele din fa al stupului, sau
prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdini i ascultarea zumzetului
produs n stup. Dac acesta este uniform i moderat nseamn c iernarea
decurge n condiii bune, dac este slab, nseamn c familia nu are hran,
dac este puternic, denot o stare de suferin, n timp ce n lipsa mtcii
acesta este prelung i plngtor. Dac nu se percepe nici un zgomot se
bate cu degetul n peretele stupului i dac se aude un zumzet puternic, care
nceteaz imediat, nseamn c iernarea decurge n condiii bune.

NTREINERERA FAMILIILOR DE ALBINE PRIMVARA


La ieirea din iarn familia de albine slbete, albinele care au iernat
mor treptat i se creaz un dezechilibru, numrul celor care eclozioneaz
fiind mai mic dect a celor care pier. Primvara puietul este numeros, n
scurt timp albinele tinere devin tot mai numeroase, astfel nct dup cinciase sptmni de la ieirea din iarn, toate albinele de iernare sunt nlocuite
cu albine nscute n cursul primverii.
LUCRRILE CE SE EFECTUEAZ N TIMPUL ZBORULUI DE
DEFECAIE
Supravegherea zborului de curire. Cnd temperatura la soare ajunge
la 10-120C, albinele ies din stup i efectueaz zboruri de curire, adic i
golesc intestinul gros de excrementele acumulate n timpul iernii. n faa
stupilor se atern paie, unde albinele slbite i obosite se pot odihni puin
nainte de a intra n stup, dac mai exist zpad sau pmntul este umed.
Familii sntoase i bine dezvoltate efectueaz zboruri energice, la
care particip majoritatea indivizilor, fapt ce permite un consum mai mare
de hran i ulterior o intensificare a ritmului de dezvoltare. Familiile slabe
efectueaz zboruri reduse ca intensitate, nu se vor dezvolta corespunztor, ne
putnd astfel valorifica integral culesurile timpurii. Familiile orfane au
albinele agitate, zboar dezorientat i caut matca pe peretele din fa al
stupului.
Stimularea zborului de curire la unele familii mai puin expuse la
soare sau care efectueaz un zbor slab se face prin ridicarea capacelor i a
pernelor de protecie de pe podioarele stupilor i deschiderea complet a
urdiniurilor, permind astfel razelor solare s nclzeasc mai rapid
albinele din ghemul de iernare.
Dup terminarea zborului de curire, urdiniurile se reduc din nou la
2-5 cm, n funcie de puterea familiei.
88

Curirea stupilor de albine moarte. Aceast lucrare se mai cheam i


examinarea foii de control i se execut imediat dup zborul de curire,
urmrindu-se degajarea urdiniurilor de resturile de iernare i uurarea
muncii albinelor de a evacua cadavrele, favorizndu-se astfel activitatea
acestora.
La stupii orizontali, operaiunea de ndeprtare a albinelor moarte se
face cu ajutorul unui crlig metalic introdus prin urdini. La stupii verticali
cu funduri mobile, operaiunea se efectueaz prin ridicarea corpurilor pe un
capac, dup care acesta se cur prin rzuire i mturare. Interpretarea
situaiei se face astfel:
- puine albine moarte pe cteva rnduri i mult rumegu de cear
nseamn o familie puternic i bine asigurat cu rezerve;
- puine albine moarte nirate pe mai multe rnduri, cu rumegu puin,
denot o familie puternic cu hran insuficient pe ramele centrale, motiv
pentru care albinele au fost nevoite s-i schimbe poziia ghemului. Familia
va fi ajutat cu cteva rame de miere, nclzite n prealabil;
- multe albine moarte, pe rnduri puine i mult rumegu de cear ne
arat c familia are suficiente rezerve, dar albinele n cea mai mare parte
sunt btrne, ca urmare a faptului c matca fiind btrn, nu a depus toamna
un numr suficient de ou. n aceast situaie se schimb matca;
- multe albine moarte pe rnduri dese i rumegu de cear puin,
denot rezerve puine. Cauza morii se stabilete prin aceea ca albinele
moarte au trompele ntinse i scoase n afar. Aceste familii se ajut cu 2-3
faguri cu miere;
- cnd n grupul de albine moarte se identific cristale de miere i
albine cu trompa ntins, este semn c mierea a cristalizat, iar albinele au
murit n lips de ap necesar pentru consumarea mierii cristalizate. n
asemenea cazuri, familia respectiv va primi faguri cu miere necristalizat;
- cnd printre albinele moarte se gsete i puiet mort, nseamn c
matca este foarte bun i i-a extins mult ouatul n prile laterale ale
cuibului, unde moartea puietului a survenit din cauza gerului. n acest caz,
cuibul se restrnge corespunztor;
- cnd albinele moarte sunt stropite cu pete cenuii nseamn c
familia are diaree. n acest caz se identific i nltur cauzele care au
produs-o, iar albinelor li se va nlesni posibilitatea de a efectua un zbor de
curire fie afar, fie ntr-o camer nclzit;
- atunci cnd pe fundul stupului sunt albine cu capul sau toracele lips
i buci de fagure, denot c n familie au ptruns oareci. n acest caz se
iau msuri imediate e ndeprtare a acestora i se instaleaz gratii la urdini;
- dac grupul de albine moarte este mucegit, este semn c albinele au
iernat ru din cauza ventilaiei necorespunztoare, sau a unei infiltrri de
89

ap. n aceast situaie, ramele mucegite se vor ndeprta i se vor introduce


altele, cu hran de rezerv. Stupul se cur i se dezinfecteaz;
- dac printre albinele moarte se afl matca, nseamn c a murit n timpul
iernrii.
n acest caz se va da familiei o nou matc, sau familia fara matca se unifica.
Instalarea adptorului se face n ziua n care are loc zborul de
curire. ntrzierea instalrii acestuia atrage dup sine obinuirea albinelor
s transporte ap din bli sau de pe platformele de blegar. Pentru atragerea
albinelor la adptor, n primele zile pe scndura acestuia se picur miere
nclzit. Adptorul se alimenteaz cu ap cald i se spal zilnic. Se
recomand ca pe lng adptorul obinuit s se instaleze i unul cu ap
srat, 1 gram sare/litru de ap.
Instalarea planetelor de aterizare n poziie oblic, rezemate de
scndura de zbor servesc ca suport de aterizare pentru albinele care se ntorc
ncrcate de la cules. Ele se confecioneaz din cherestea sau P.F.L. i se
vopsesc n diferite culori pentru a servi albinelor i la orientare.
Instalarea cntarului de control se face sub un adpost special
amenajat sau, n lips, se acoper cu folie de material plastic, pentru ca
precipitaiile s nu influeneze valorile reale. Pe cntar se aeaz o familie de
putere mijlocie care s reprezinte media familiilor de albine din stupin, sau
familia cea mai puternic, n cazul cnd dorim s studiem potenialul bazei
melifere.
CONTROLUL SUMAR DE PRIMVAR
Controlul sumar de primvar se execut cnd temperatura aerului
atinge valori la umbr de +13..+140 C i se execut ct mai rapid pentru a
nu provoca furtul i a rcii prea tare cuibul. Cu ocazia acestei revizii se
stabilete starea familiei de albine, modul de iernare, se remediaz situaiile
anormale i se face reducerea cuiburilor.
Starea familie de albine se stabilete dup existena mtcii i dup
prezena rezervelor de hran.
Existena mtcii se stabilete indirect, dup prezena oulor sau a
larvelor din celule. Dac puietul lipsete i albinele reacioneaz printr-un
zumzet intens, plngtor i printr-o agitaie i rspndire haotic pe faguri,
denot ca familia este orfan. n cazul n care albinele nu reacioneaz n
acest mod, verificarea se face dup aproximativ dou sptmni, cu ocazia
controlului general de primvar, deoarece exist mtci care ncep ouatul
ceva mai trziu.
90

Familiilor orfane, precum i celor cu mtci necorespunztoare li se


dau mtci de rezerv, sau se unific cu familii slabe.
Pentru a efectua operaiunea de unificare a familiilor de albine este
necesar omogenizarea mirosului celor dou familii, lucru ce se realizeaz
fie prin afumare, fie prin stropirea albinelor i a fagurilor cu ap n care s-au
fiert n prealabil plante aromatice. Cel mai indicat procedeu este ca nainte
de unificare cu o or, s se introduc pe urdiniul celor dou familii bucat
de material textil, pe care se aplic o pictur de esen de menta.
Dup luarea acestor msuri, familiile se pot uni, avnd grij ca toi
fagurii cu puiet s fie aezai central, iar cei cu miere lateral. Din motive de
siguran, matca familiei cu care se unific, se introduce n colivie pentru 24
ore, iar cealalt se pstreaz ca matc de rezerv.
Este important de reinut faptul c operaiunea de unificare a familiilor
de albine se execut numai pe timp frumos i de preferin seara, dup ce
albinele i-au terminat zborul.
O alt metod pentru unificarea familiilor de albine, aplicabil n
cazul stupilor verticali, se realizeaz prin suprapunerea corpului de stup fr
fund deasupra familiei cu care dorim s o unificm. ntre aceste corpuri se
interpune un ziar perforat, pe unde se realizeaz omogenizarea mirosului
ambelor familii. Albinele rod treptat hrtia i se unific.
Dac la aceast examinare se constat familii fr hran, n funcie de
temperatura aerului, se vor administra faguri cu miere nclzii n prealabil,
erbet de zahr sau sirop n proporie 2:1.
Modul de iernare se apreciaz dup cantitatea de albine moarte,
umiditate, mucegaiuri i petele de diaree. O mortalitate redus (50-100 g de
albine), precum i lipsa umiditii, a mucegaiului i a petelor de diaree indic
o bun iernare a familiei. Prezena umiditii i a mucegaiului se datoreaz
iernrii pe un numr prea mare de rame i a unei ventilaii insuficiente. Se
terg pereii stupului, fagurii mucegii se elimin, iar materialul de protecie
se nlocuiete. Apariia petelor de diaree este cauzat de iernarea cu miere
necorespunztoare sau datorit nosemozei. n aceast situaie, ramele cu
miere n care nu exist puiet se nlocuiesc cu rame goale, iar familiei i se
administreaz sirop sau erbet de zahr.
Reducerea cuiburilor este necesar deoarece n prima parte a
primverii mortalitatea este superioar albinelor care eclozioneaz, iar
fagurii pe care au iernat sunt insuficieni acoperii de albine. n vederea
asigurrii unui regim termic optim, cuibul se restrnge la un numr de faguri
bine acoperii de albine, nlturndu-se fagurii necorespunztori, cei goi i,
la nevoie, chiar fagurii cu cantiti mai mici de miere.
Un cuib bine restrns prezint pe prile laterale cte o ram cu
rezerve de hran (miere i pstur), iar central, rame cu puiet i celule goale,
91

dar cu coroane de miere. Reducerea cuibului se execut la toate tipurile de


stup cu excepia celui multietajat, la care crearea condiiilor optime
dezvoltrii puietului se realizeaz prin inversarea celor dou corpuri n care
albinele au iernat, ridicnd corpul inferior cu celule goale n partea
superioar, unde aerul este mai cald i unde se creeaz condiii favorabile
pentru creterea puietului.
Cnd familiile au multe albine vrstnice sau pierderi masive de albine
datorit condiiilor meteorologice nefavorabile, se impune ca operaiunea de
reducere a cuiburilor s se execute de dou sau chiar trei ori.
CONTROLUL GENERAL DE PRIMVAR
Controlul general de primvar se execut cnd temperatura aerului la
umbr ajunge la minimum +15.+160C i albinele zboar n mod obinuit.
Cu aceast ocazie se apreciaz mrimea populaiei, cantitatea de hran,
calitatea mtcii i se cur fundurile la stupii orizontali.
Mrimea populaiei. Se apreciaz ca familii puternice, familiile care
ocup 8-10 intervale, cu familii mijlocii cele cu 5-7 intervale i ca familii
slabe cele cu mai puin 5 intervale.
Cantitatea de hran se apreciaz cunoscnd c o ram STAS cu miere
cpcit pe ambele fee conine 3,600 kg, una multietajat 2,300 kg i c un
dm2 de fagure cpcit pe ambele fee are cca. 350 g miere sau 175 g pstur.
Pentru o bun dezvoltare n aceast perioad, o familie de albine are nevoie
de 8-12 kg miere i 1-1,5 kg pstur.
Calitatea mtcii se apreciaz dup numrul ramelor ocupate cu puiet,
dup extinderea acestuia pe rame i dup uniformitatea lui. Puietul mtcilor
tinere i a celor de calitate superioar ocup suprafee mari i compacte, pe
un numr mare de rame, n timp ce, puietul mtcilor vrstnice i de slab
calitate este heterogen i dispus n suprafee mici pe un numr redus de
rame. n aprecierea calitii mtcilor dup puietul depus, se va avea n
vedere i calitatea fagurilor, ntruct n fagurii cu multe celule deformate, de
trntori sau rupi, chiar i mtcile prolifice nu pot realiza ponte normale.
Curirea fundurilor stupilor orizontali se execut la controlul general
de primvar datorit faptului c acestea sunt fixe i c la sfritul iernii
temperaturile sunt nc sczute. n acest scop se ndeprteaz pernele de
protecie din partea lateral a cuibului pentru crearea unui spaiu unde se trec
ramele cu albine. Poriunea fundului astfel eliberat se cur, iar apoi
ramele se mut la loc i stupul se mpacheteaz i se nchide.
92

Ajutorarea familiilor slabe se poate face fie prin introducerea de rame


cu puiet cpcit mpreun cu albinele luate de la alte familii puternice, crora
n prealabil li s-a dat acelai miros. Pentru siguran se recomand
nchiderea mtcilor n colivie pentru 24 de ore, dup care se elibereaz. Tot
n acest scop se poate face unificarea familiilor slabe cu alte familii de
aceeai putere, dar cu o matc mai bun.
ndreptarea familiilor cu mtci epuizate sau orfane. Mtcile btrne i
cele care au puiet foarte redus i neomogen, sau trntori n celule de
lucrtoare se vor nlocui pe msura posibilitilor cu mtci de la rezerv,
urmnd ca restul mtcilor necorespunztoare s fie schimbate n sezonul
activ. Puietul de trntori n celule de lucrtoare se recunoate dup aspectul
bombat al cpcelelor. Familiile orfane vor primi mtci de la rezerv.
ndreptarea familiilor bezmetice (cu albine outoare). O familie de
albine devine bezmetic atunci cnd i pierde matca, iar o parte in
albinele lucrtoare depun ou. Cnd deschidem stupul, ele alearg nelinitite
pe rame, stau cu abdomenul ridicat, bat din aripi i emit un sunet plngtor,
iar n celulele cuibului se observ cte 2-3 ou n aceeai celul. Dup zece
zile din momentul depunerii oulor, n cuib apar celule de lucrtoare cu
marginile mult nlate i cpcele bombate, n care se gsesc larve de
trntor. nceputuri de botci se gsesc i pe fagurii din marginea cuibului, dar
sunt fr ou sau puiet. n unele din ele se pot observa resturi de lptior de
matc, rmase de la larvele de trntori, care ns au murit n primele zile ale
evoluiei, ei nefiind obinuii cu asemenea hran.
Uneori este posibil ca ntr-o astfel de familie s gsim o matc
frumoas, bine dezvoltat, cu puiet n elipse bine desenate, dar puietul s fie
de trntor, dezvoltat n celule mici de lucrtoare. Este o familie ce n toamn
i-a pierdut matca, i-a crescut una tnr, este nefecundat, iar albinele sau
obinuit cu ea, o hrnesc, dar oule ei sunt nefecundate.
Pentru a putea corecta o astfel de situaie, se scutur albinele n
stupin i se desfiineaz stupul n care s-au adpostit. Pentru ca albinele s
fie primite de alte familii, va trebui ca acestea s aib gua ncrcat cu
miere, n care scop nainte de efectuarea acestei operaiuni, familia se
deranjeaz cu zgomot i fum, btndu-se n peretele stupului. Familiile
mijlocii i puternice se redreseaz introducnd n familia cu albine outoare
doi faguri cu puiet cpcit, gata de eclozionare ntre care e fixeaz o colivie
cu matca. Fagurii cu puiet de trntor se ndeprteaz din familia bezmetic,
dup care se face un schimb de locuri cu familia de unde s-a luat puietul. n
felul acesta, fcndu-se un schimb de albine culegtoare, familia bezmetic
se ntrete mult i n scurt timp i revine. Familiei puternice orfanizate i se
d seara o matc fecund, n colivie.
93

STIMULAREA DEZVOLTRII FAMILIILOR DE ALBINE


Stimularea familiilor de albine se realizeaz prin practicarea
alimentaiei stimulente i prin operaiunea de lrgire a cuibului.
Alimentaia stimulent se face n perioadele lipsite de cules de
ntreinere, atunci cnd temperatura permite accesul albinelor la alimentator,
folosindu-se, fie miere diluat, fie sirop de zahr.
Siropul de miere se prepar din dou pri miere i o parte ap
fierbinte i se administreaz n cantitate de 1,5 litri la intervale de 4-5 zile, n
hrnitoare sau faguri vechi.
Siropul de zahr pentru hrnirea stimulent se prepar la nceput n
proporie de 2:1 i de 1:1 n continuare, administrndu-se n cantiti de 1-2
litri pentru o familie la intervale de 4-5 zile. Hrnirea stimulent cu sirop de
zahr este mai eficace cnd se administreaz n amestec cu polen 5%.
O hrnire stimulent se poate efectua i prin introducerea de faguri cu
miere. Metoda const n descpcirea periodic (din 3-4 zile), dup
diafragm, a unei suprafee de 1-2 dm2 fagure cpcit.. n acest scop se pot
folosi att rame cu miere din cuib, ct i din cele pstrate ca rezerv.
Descpcirea fagurelui se va face numai seara, dup ncetatul zborului
pentru a nu produce furtisag.
Cu rezultate bune n hrnirea stimulent a familiilor de albine se
folosete i zahrul tos, ce se administreaz n hrnitoare aezate deasupra
fagurilor din stup. Acest sistem prezint avantajul c nu provoac furtiag i
nu necesit prepararea siropului, dar uzeaz mai mult albinele.
Dac familiile de albine nu au substanele proteice necesare creterii
puietului, se practic n aceast perioad hrnirea lor cu polen conservat din
sezonul precedent, cules de albine, sau obinut de apicultor prin scuturarea
paniculelor de porumb nflorite.
Polenul se administreaz nglobat n turtie de zahr sau miere, turtie
ce se aeaz deasupra fagurilor cu puiet din mijlocul cuibului. Polenul de
porumb se poate administra n zilele clduroase n aer liber, expunndu-l n
tvie, de unde albinele l culeg i l nmagazineaz n fagurii din stup.
Transportul familiilor de albine, primvara devreme, n localiti n
care exist culesuri de ntreinere de nectar i polen, determin reducerea
hrnirilor stimulente i constituie msura cea mai eficace pentru dezvoltarea
acestora. Astfel, este indicat s se foloseasc flora din pduri, plantaiile de
salcie, livezile de pomi, rapia i oricare alt surs nectaro-polenifer
existent n zona stupinii.
Lrgirea cuibului se execut progresiv atunci cnd toi fagurii din
cuib, exceptnd cei mrginai, sunt complet ocupai cu puiet i astfel matca
nu mai are unde s depun ou, sau cnd albinele tinere, neavnd faguri
94

suficieni, se aglomereaz pe fa intern a diafragmei, avnd tendina de a


trece pe sub diafragm pe partea extern a acesteia.
Lrgirea cuibului se face prin introducerea unui fagure cu celule de
lucrtoare bune pentru ouat, dup ultima ram cu puiet, naintea ramei de
margine, dup ce n prealabil a fost stropit cu sirop diluat sau numai cu ap
cald la 35-400C .
n momentul apariiei unui cules abundent de polen, oferit n special
de pomii fructiferi, se face spargerea cuibului, fagurele destinat lrgirii
introducndu-se ntre ramele cu puiet, deoarece n aceast perioad familia
este dezvoltat, iar temperatura exterioar nregistreaz valori termice
ridicate.
Cnd natura ofer cules bogat, lrgirea cuibului se face cu faguri
artificiali care se introduc n mijlocul cuibului, ntre fagurii cu puiet
necpcit. Dac fagurii artificiali nu se cldesc n perioada optim i se
introduc n familii n perioada pregtirii acestora pentru roire, albinele vor
construi celule de trntor, putnd utiliza pentru cldirea de noi faguri
artificiali numai familii la care nu a aprut instinctul de roire.
Folosirea ramelor clditoare reprezint cea mai economic metod de
obinere a cerii brute. Se practic n perioada maxim a secreiei cerii, ceea
ce corespunde cu perioada de dezvoltare maxim a familiei de albine.
Folosirea ramelor clditoare satisface instinctul albinelor de a construi celule
de trntor, celule indispensabile n anumite perioade pentru meninerea
familiei ntr-o activitate normal i, implicit, cldirea integral a fagurilor
artificiali cu celule de albine lucrtoare.
Ramele clditoare sunt rame obinuite de cuib sau magazie ce se
introduc n sezonul mai rece la marginea cuiburilor, dup ultima ram cu
puiet, iar cnd timpul s-a nclzit, direct n mijlocul cuibului. n perioada
premergtoare roitului folosirea ramelor clditoare devine obligatorie,
ntruct, albinele din instinct vor cldi n acestea numai faguri cu celule de
trntori i astfel nu vor roade tiparul celulelor de lucrtoare de pe fagurii
artificiali. Fagurii din ramele clditoare se recolteaz sptmnal, pentru ca
larvele din acetia s nu se dezvolte prea mult, necesitnd astfel consumuri
suplimentare de hran i s nu impurifice ceara prin cmile nimfale.
n stupinele infestate cu pianjenul albinii (Varrooa jacobsoni), avnd
n vedere preferinele femelelor acestui parazit de a depune ou pe larvele de
trntor, recoltarea fagurilor se va face la interval de dou sptmni pentru a
permite astfel ridicarea din familia de albine a unui numr mai mare de
parazii.
Folosirea ramelor clditoare se face concomitent cu cea a fagurilor
artificiali, ceea ce permite realizarea unor producii medii de 0,500-1,000 kg
cear pe familie, fr a influena negativ producia de miere.
95

CURS 6
AMELIORAREA FAMILIILOR DE ALBINE
In practica s-a constatat ca in aceleasi conditii de mediu, de
temperatura si cules, intretinerea in acelasi sistem de stupi si dupa aceeasi
tehnologie, apar diferente in ceea ce priveste sistemul de dezvoltare, dar mai
ales productia: aceste au provocat un interes deosebit in cunoasterea
insusirilor familiilor de albine de a acumula rezervele de hrana.
Toate aceste diferente sunt de ordin genetic exprimate fenotipic si
trebuiesc cunoscute pentru a fi expoatate in munca de ameliorare in directia
dorita spre productia cea mai mare.
In lucrarile de ameliorare a albinelor o serie de particularitati sunt
datorate unor caracteristici biologice specifice, lucru ce determina atat
avantaje cat si dezavantaje in aceasta munca.
Viata in comun a unei mari colectivitati colonie determina
particularitatile acesteia, rezultand din totalitatea insusirilor albinelor
lucratoare ce o compun si pe baza carora se apreciaza matca si familia. In
acelasi timp in familie coopereaza:
- doua generatii, neidentice din punct de vedere genetic matca si fiicele ei;
- partenogeneza trantorilor ii diferentiaza genetic de surorile lor (albinele
lucratoare);
- imperecherea libera a matcilor, necontrolabila;
96

- poliandria sau imperecherea multipla a matcilor;


- dependenta aproape totala de conditiile mediului natural.
Activitatea de ameliorare in apicultura prezinta si unele aspecte ce
usureaaza desfasurarea acestor lucrari. Astfel, de la o matca valoroasa se pot
obtine intr-un timp relativ scurt mai multi produsi, respectiv matci si
trantori. De asemeni se poate sacrifica un numar mare de matci fara pierderi
prea mari. Cunoscand directia ameliorarii si avand la dispozitie evidentele
necesare pe mai multi ani se trece la alegerea celor mai valoroase familii de
albine.
Criterii de selectie:- odata cu stabilirea si alegerea celor mai
valoroase familii pe baza criteriilor de productie, rezistenta la iernare, si la
irascibilitate se trece la inmmultirea lor atat pentru cresterea matcilor cat si a
trantorilor.
Productia de miere si ceara este cel mai important indicator. Productia
de miere este constituita din: cantitate de miere extasa + miere ramasa in
cuib pentru iernare + fondul de rezerva + miere cedata altor familii +
productia de miere pentru roiuri/
Toate aceste cantitati cumulate vor da productivitatea familiei respective.
Productia de ceara se stabileste insumand cantitatea de ceara adugata
de albine la cladirea fagurilor
artificiale ( aproximativ 70g/.fagure) + cantitatea de ceara rezultata din
folosirea ramelor claditoare + ceara rezultata de la extragerea mierii (1kg de
ceara/100kg miere extrasa) + ceara provenita in urma curatirii cuibului.
Aprecierea productiei fiind in general destul de grea se poate aprecia intr-un
sistem de notare de la:
echivalenta de la rea la foarte buna.
- rezistenta la iernare se apreciaza pe baza mortalitaii constante, a
consumului de hrana in acest timp si a starii generale a cuibului la
sfarsitul perioadei de iernare;
- irascibilitatea sau blandetea albinelor se apreciaza in functie de reactia
familiilor in timpul executarii diferitelor interventii, la folosirea
fumului, apropierea de stup, toate acestea influentand productivitatea
muncii apicultorului;
- pe langa aceste criterii mai trebuie amintite si apreciate ca atare
urmatoarele aspecte cum ar fi:
- compactitatea puietului;
- capacitatea de valorificare a culesului la temperaturi scazute;
- inceperea zborului cat mai devreme dimineata si terminarea acestuia cat
mai tarziu (durata zborului de cules);
- modul de depozitare a mierii in faguri;
97

- blocarea cuibului, cresterea puietului primavara si prelungirea acestuia


toamna;
- tendinta de roire, prolificitatea si comportarea matcilor in timpul
controlului;
- cantitatea de laptisor depusa in botcii, modul de capacire al mierii, crearea
rezervelor de pastura si apararea cuibului.
Metode de selectie
Sunt folosite doua metode: in masa si selectia individuala.
Selectia in masa cuprinde o succesiune de lucrari repartizate
cronologic:
- in primul an pe baza criteriilor amintite se alcatuieste grupa familiilor
de prasila ce trebuie sa reprezinte 10 -20% din efectiv . Alegerea definitiva
are loc dupa iernare, eliminandu-se familiile ce nu corespumd scopului dorit.
- In al doilea an aceasta grupa se utilizeaza in directia cresterii trantorilor,
a matcilor precum si la formarea de noi familii, matcile rezultate servind la
inlocuirea (50%) celor varstnice, necorespunzatore si la familiile nou
formate. Toamna grupa de prasila se reconsidera, eliminandu-se familiie cu
indici necorespunzatori si preluand noi candidate care s-au remarcat in
sezonul de productie parcurs.
- In al treilea an sde repeta lucrarile din anul doi, continuandu-se
inlocuirea restului de 50% de matci din familiile de productie
- In al patrulea an se aplica lucrarile din anul doi si trei, iar pentru
evitarea consangvinizarii se recomanda schimburi de roiuri, familii sau
matci de la o distanta minima de cel putin 15km ce se vor imperechea cu
trantorii din stupian proprie.
Selectia individuala: metoda utilizata in stupine specializate avand
drept scop crearea de linii de albine de inalta productivitate.
- in anul I se procedeaza la alegera celor mai valoroase familii de
albine recordiste in numnar de 15 20, formandu-se grupa familiilor de
prasila, asigurandu-se pentru acestea conditii de cules corespunzatoare pe tot
parcursul sezonului respectiv;
- in anul II din aceastra grupa de prasila se aleg 3-4 familii cu
insusirile cele mai valoroase pentru cresterea matcilor si trantorilor in
vederea obtinerii de matci imperecheate. Aceste matci sunt supuse verificarii
pentru a urmari modul in care transmit insusirile familiilorparinti. Grupele
de verificare se fac cu cate 30- 40 familii cu matci fiice. Din acestea se aleg
cele mai valoroase si se continua lucrarile de selectie;
- In anul II se urmaresc rezultatele obtinute, urmand a se retine pentru
reproductie numai familiile ale caror matci fiice au obtinut cele mai bune
rezultate.
98

Selectia de baza de linii este o metoda pretentioasa aplicata numai in


stupine de selectie care se evidentiaza atat prin productivitate ridicata cat si
prin transmiterea la descendenti a insusirilor ereditare constituie o linie.

HRANIREA STIMULENTA A FAMILIILOR DE ALBINE


In functie de modalitatile de lucru si de scopurile pe care le propune
apicultorul, de obicei se disting hraniri de necesitate si hraniri de stimulare.
Pentru a evita producerea furtisagului si a contracara raspandirea agentilor
de boala si de a reduce costurile de intretinere a familiilor de albine,
majoritatea apicultorilor folosesc in alimentatie diferiti inlocuitori ai mierii
si mai putin ai polenului. Hranirea de necesitate permite apicultorului sa
intervina ori de cate ori este nevoie sa contracareze carente de scurta durata.
Nevoile variaza cantitativ dupa anotimp, in functie de mediul dat si de
caracteristicile coloniei. Alimetatia de necesitate mai poate fi necesara si
pentru a inlocui proviziile improprii coloniei cum este mierea de mana.
Deosebit de interesanta este tehnica hranirilor de stimulare, bazata pe
constatarea ca intreaga ponta depinde de prolificitatea matcii, de temperatura
si de disponibilitatea culesurilor.Administrarea pe perioade mai lungi de
timp cu cantitati mai mici de hrana stimuleaza ouatul matcii cu un aport mai
mare de nectar.
Avand la indemana aceasta posibilitate si tinand cont de perioadele de
dezvoltare individuala a lucratoarelor, apicultorul poate programa puterea
familiei de albine conform cerintelor si intereselor lui.
- alimentatia poate fi glucidica sau proteica si se administreaza in forma de
solutie (sirop concentrat in hranirile de necesitate si de sirop diluat in cele de
stimulare), de candi (turte) sau pulberi.
- Atunci cand necesitatea familiei impune hranirea glucidica cat si cea
proteica, se poate face in amestec ea fiind utila pentru compensarea
carentelor in natura.
Utilitatea folosiri substituientilor de miere si polen in hrana albinelor
Astazi nici un apicultor nu mai pune la indoiala utilitatea substituiri mieri
cand este vorba de asigurarea hranei energetice. Exact in acelasi fel trebuie
99

tratata problema nutritiei albinelor si atunci cand este vorba de hrana


proteica. Polenul fiind unica sursa proteica pentru albine, lipsa acestuia sau a
inlocuitorilor duce la o crestere slaba de puiet, numai pe baza rezervelor de
proteina din organismelor albinelor, au efecte negative asupra duratei de
viata a acestora, cat si a puietului eclozionat.
Apicultorul trebuie sa intervina rapid in hranirea familiilor de albine cu
substituienti pentru a nu intrerupe ritmul biologic in plina desfasurare.
Eficienta substituientilor in comparatie cu cea a polenului este cuprinsa intre
20-100%. Trebuie subliniat faptul ca albinele crescute cu substituienti ai
mieri si polenului nu prezinta diferente morfologice fata de cele hranite
natural.
Hranirile de stimulare ale albinelor de toamna si primavara
Hranirile suplimentare cu sirop si /sau polen din timpul toamnei pot
asigura urmatorele deziderate:
- populatia de albine din stup va fi mai mare, o buna parte a acesteia va
constitui albina de iarna apta pentru cresterea primelor generatii de
puiet
- colonia va avea cantitatea necesara de polen sau pastura pentru
primavara urmatoare, cand timpul este nefavorabil pentru efectuarea
zborului de cules.
- Prima generatie de puiet de iarna tarzie este crescuta pe seama hranei
produsa de glandele deja dezvoltate ale albinelor doici din familie si nu
ca polen. Polenul (pastura) pastrat(a) sau adus in stup este esentiala
pentru albinele nou eclozionate care il pot consuma si isi pot dezvolta
glandele specializate pentru hrana puietului si pot ajuta la cresterea
urmatoarei generatii.
Daca polenul lipseste sau inlocuitorii de polen nu sunt adecvati pentru
hrana albinelor, si pentru o buna dezvoltare a glandelor hipofaringiene ale
albinelor, nu vor fi apte pentru a creste puiet sanatos sau nu mai pot sustine
cresterea puietului. Acest lucru se explica prin faptul ca daca larvele primesc
o hrana deficitara din punct de vedere proteic,capacitatea lor de a o asimila
este nesemnificativa.
Efectul cantitatii si calitatii proteinelor asupra activitatiii de crestere a
puietului si a populatiei
Un criteriu folosit in studiul nutritiei albinelor este cantitatea de puiet
crescuta de familie. Mentinerea activitatii de crestere a puietului in familia
de albine depinde in intregime de albinele doici care trebuie sa primeasca
cantitati suficiente de proteina, vitamine si elemente minerale, substante
esentiale pentru producerea hranei larvare (laptisorul de matca).
100

Cand in familia de albine se gaseste polen suficient si de calitate


superioara > 25%, raspunsul coloniei este imediat, cu repercursiuni asupra
cresterii puietului si a ratei de acumulare.
Influenta hranirii cu polen si inlocuitori de polen asupra longevitatii
albinelor adulte
polenul este elementul cel mai necesar pentru dezvoltarea albinelor si
este esential pentru hranirea puietului.
la albinele tinere tot azotul provine din proteinele polenului consumat,
albinele doici avand un continut proteic mult mai mare. S-a demonstrat ca
longevitatea albinelor pare a fi direct proportionala cu nivelul proteinelor din
corp, acestea fiind determinat de conditiile naturale de cules (nectar =
polen).
concentratiile excesive de proteina din hrana au efect la fel de negativ
ca si lipsa totala a acestuia, mai grav ducand chiar la asa- zisa otravire
proteica.
- s-a constatat de asemenea ca hranirea exclusiva numai cu sirop de zahar
are efecte negative pe fondul lipsei polenului din hrana. Ca prima
consecinta ar fi uzura albinei prin prelucarea acestuia in miere si
consumarea rezervelor de proteina din corp pentru enzimele necesare
transformarii zaharului in miere.
- se poate concluziona ca dezvoltarea familiilor de albine depinde in
mare parte de modul de administrare a inlocuitorilor de polen, de
valoarea lor biologica, de procentele de inlocuire a polenului, precum si
de anotimpul de administrare a acestora toamna sau primavara.
Stimularea dezvoltarii sistemului glandular al albinei melifere
Albinele melifere folosesc proteina existenta in polen indeosebi pentru
a furniza elementele structurale ale muschilor, glandelor si altor tesuturi.
Polenurile sunt deosebit de eficace, in special in dezvoltarea glandelor
hipofaringiene si a corpului gras. Cresterea glandelor hipofaringiene incepe
o data cu eclozionarea si consumul de polen, avand ca rezultat direct
dezvoltarea lor pentru a putea secreta si hrani puiet.
Dezvoltarea morfologica normala nu inseamna in mod obligatoriu si
sigur ca secretia acestora va putea furniza materialul nutritiv (laptisorul de
matca) adecvat pentru hrana larvelor. Ca urmare, dezvoltarea glandelor
hipofaringiene nu este un indice care garanteaza calitatea secretiei
acestora.Calitatea viitoare a laptisorului de matca va fi data de valoarea
nutritiv biologica a proteinelor din polenul consumat. S-a demonstrat ca
marea majoritate a polenurilor sunt deficitare sau le lipesc anumiti
101

aminoacizi esentiali: consumarea timp indelungat a unui singur sortiment de


polen poate duce la intreruperea cresterii puietului si pontei matcii.
De asemenea, polenul conservat timp de un an are valoarea biologica
cu 76% mai mica decat cel proaspat asupra dezvoltarii glandelor
hipofaringiene (aceasta reducere drastica a valorii lui biologice este datorata
in special degradarii unor aminoacizi esentiali).
Polenul conservat timp de doi ani si administrat albinelor nu a mai produs
nici initierea dezvoltarii glandelor hipofaringiene, cu rezultat direct asupra
incapacitatii albinelor tinere de a hrani larvele cu laptisor de matca .
Hranirea cu drojdie de bere s-a dovedit a fi tot atat de eficace ca si
polenul proaspat sau chiar mai puernic decat acesta. Efecte similare au si alti
inlocuitori ai polenului cum ar fi:laptele praf degresat, drojdia de bere
uscata, lapte condensat, faina de soia degresata, praful de ou, etc.
Suplimentarea proteica a hranei
Consumul de hrana proteica este foarte mare la albinele tinere si cele
doici, stiindu-se ca acestea au acces liber pe fagurii in care se gaseste polen
proaspat adus de culegatoare sau rezerve sub forma de pastura.
Cel mai mare procent de proteina se gaseste in hemolimfa albinelor
doici in varsta de 5 12 zile si polenul este consumat de catre albine pana la
15 18 zile atunci cand este obligata sa creasca puiet mai mult.
Consumul de polen de catre aceasta se poate dubla cand valoarea
biologica a acestuia scade de la 30% la 20% PB.
Consumul este intotdeauna stimulat de includerea polenului in turtele
cu inlocuitori. Rata consumului turtelor continand 5,,15,25,35 sau 45%
proteina este influentata atat de cantitatea de polen, cat si de cantitatea de
zahar din acesta.
Raportul trebuie echilibrat atat proteic cat si glucidic.
Comparatii calitative intre polen si inlocuitorii de polen
In perioadele foarte ploioase sau secetoase ale unui an exista
intotdeauna o lipsa acuta de polen in natura.
In asemenea situatii apicultorul profesionist administreaza familiilor sale de
albine inlocuitori ai acestuia. Multi substituenti ca : faina, de soia, lapte praf,
cateva tipuri de drojdii deja au fost testati inregistrandu-se rezultate
remarcabile.alegerea acestor inlocuitori s-a bazat pe nivelurile elementelor
nutritive gasite in polen comparate cu acestea. In acest scop au fost efectuate
analize chimice comparative.
Din aceste cercetari s-a ajuns la concluzia ca anumiti inlocuitori pot fi
inferiori sau superiori din punct de vedere ala valorii biologice al polenului
raportata la supereficacitatea organismului albinei.
102

Substituenti in polen
Istoric:
1920 an extrem de secetos lipsa 100% de polen. Doi cercetatori:
Ambruster si Geiger au hranit doua familii numai cu sirop si drojdie si doua
familii numai cu sirop, constatand ca la sfarsitul lunii octombrie familiile ce
au consumat sirop = drojdie aveau aproximativ 14700 indivizi, celelalte
avand cca 2000 de indivizi, fara a mai mentiona numarul de celule capacite
la momentul respectiv.
Totusi, datorita rezultatelor diferite obtinute de numerosi cercetatori sa constatat ca nici un substituent al polenului nu a egalat eficienta acestuia.
Folosirea combinata de substituenti poate duce la echilibrarea si apropierea
de valoarea biologica a polenului. Indiferent de natura inlocuitorului de
polen trebuie sa se urmareasca continutul lor in proteina si aminoacizi,
valoarea biologica si digestibilitatea acestora.

Continutul in proteina si aminoacizi al substituentilor


Cunoasterea tuturor AA (aminoacizi) esentiali din substituenti de
polen constituie una din fundamentarile stiintifice posibile pentru
experimentele din apicultura moderna ce ne pot duce cu siguranta la
rezultatele pozitive in practica .in tabelul urmator este prezentat continutul in
aminoacizi ai unor substituienti uzuali folositi in hrana albinelor in
comparatie cu polenul si raportat la proteina bruta PB.
AA= aminoacizi
Lizina, metionina, cistina, triptofanul, arginina, histidina,leucina,
izolucoina, fenilanina,treonina si vanilina 1/2 VB/AAE.Se poate observa ca
polenul nu are o concentratie de AA esentiali mai mare decat a altor materii
prime cu nivelul mai ridicat decat al PB si ca nu continutul in AA determina
un efect mai mare al acestuia in hrana albinelor. Sub acest aspect se poate
crede ca acelesi rezulte s-ar obtine si cu inlocuitori ai polenului, dintre care
unii sunt mai bogati in AA decat polenul. Continutul in AA ai polenului
variaza in functie de specia plantei de la care provine, cat si in functie de
durata de pastrare a rezervei de polen. Utilizarea substituentilor in hrana
albinelor creeaza posibilitatea echilibrarii hranei proteice albinelor si sub
aceste aspecte.
Continutul in AA si Pb din substituentii de polen
103

Cunoasterea compozitiei chimice a substituentilor de polen reprezinta


un criteriu important in aprecierea acestora. In compozitia totala a
substituentului sunt cuprinse pe langa proteine si alte substante nutritive ca:
glucide, grasimi, vitamine, saruri minerale etc. si ca atare resturile nedigerate
nu pot de informatii exacte asupra capacitatii de utilizare a proteinelor de
catre albine. Aprecierea gradului de valorificare a proteinei din substituenti
de polen in proteina sintetizanta de catre albine se face numai prin
determinarea azotului, introdus in organism prin hrana si a azotului eliminat
prin excremente.
Aprecierea bilantului azotului la albinele hranite cu substituenti se
face in comparatie cu martorul pastura. Deoarece proteinele asimilate din
aceasta au o utilizare aproape egala spre cresterea de puiet si depunerea in
corpul albinei pentru formarea corpului gras.
Dupa ample cercetari s-a constatat ca folosirea drojdiei de bere ca
substituent in hrana albinelor, proteina acesteia este folosita aproape integral
in formarea corpului gras, in timp ce proteina din laptele praf este folosita in
exclusivitate spre cresterea de puiet.
Nivelul proteic al hranei cu substituenti variaza intre 82%la faina de
sange si cazeina uscata si 33% la laptele praf, fata de 20 25% cat detine
polenul.
Folosirea substituentilor la prepararea pastelor intr-un procent care nu
tine cont de continutul in proteina al acestora, deci de nivelul proteic ce se
asigura in hrana este una din cauzele principale care impiedica obtinerea
rezultatelor, scondate.
Concentratiile mai ridicate de proteina din substituenti pot fi folosite
cu conditia ca in paste (turte) sa intre in compozitie si polenul in proportie de
10% din proteina totala.
Folosirea polenului in amestec cu substituntii la formarea turtelor are
efect benefic de proteina in corpul albinei. S-a dovedit stiintific ca polenul
contine substante atractive:chimice fagostimulenti ce determina albinele sa
consume mai multa hrana.Din lipidele constituente ale polenului s-a
determinat o substanta
chimica cu actiuni atractive pentru albine
denumitaacidul trienoic (1982 R.M. Doull), fiind realizat sintetic de
Hopkins in 1983. Folosirea acestuia in hrana albinelor are efecte pozitive in
obtinerea unor rezultate economice remarcabile, mai ales in zone cu lipsa
sau productii slabe de polen.
Continutul in vitamine al unor substituenti folositi in hrana albinelor:
Din vaste cercetari s-a concluzionat ca unele vitamine din complexul
B au actiune directa asupre albinelor, astfel:
- vitamina B6 stimuleaza marirea ovrelor cu influente asupra activitatii de
ouat si cresterii de puiet;
- vitamina B8 stimuleaza dezvoltarea glandelor hipofaringiene, marind
secretia de laptisor de matca si implicit numarul de larve crescute;
104

- vitamina B12 poate fi folosita cu succes in tratamentul medicamentos


impotriva locilor alaturi de antiboitice (in aceasta asociere cazurile de
recidiva au fost de 0%)
Trebuie mentionat faptul ca astazi, prin diverse metode stiintifice de
analiza chimica, substituentii de hrana pentru albine pot fi combinati in asa
masura inacat sa fie cat mai apropiati de toate proportiile si proprietatile ce
le detine mierea, polenul sau pastura. Totul depinde de modul, timpul,
proportiile, cantitatile si calitatile ratiilor administrate familiilor de albine
pentru scopul urmarit si efectul dorit.

105

CURS 7
PRODUSE APICOLE
Principalele produse apicole recoltate de la familiile de albine sunt
urmatoarele:
- mierea
- ceara
- propolis
- venin
- polen
- pastura
- laptisor de matca
- apilarnil
1.Mierea
Chiar din perioadele cele mai timpurii, omul a tiut de ce merit s
nfrunte neplcerile cauzate de nepturile albinelor i de cratul pe stnci
i prin copaci, pentru a ajunge la fagurii valoroi cu miere ai coloniilor
slbatice de albine. Din totdeauna, mierea i ceara au jucat un rol important
n istoria omenirii i au fost foarte utilizate. Astfel, prin vestigiile celtice din
mormntul unei persoane importante, datnd din anii 500 .Ch. i
descoperite n 1978-1979, mierea i avea locul pe lng alte obiecte de
valoare; o dovad c acest produs al albinelor era deosebit de apreciat n
antichitate (Vorwohl 1984).
O definiie destul de bun a mierii o gsim ntr-o dispoziie din 21
martie 1930 (RGBI. I 101), unde n articolul I se sune:
Mierea este produsul dulce, pe care albinele l produc, adunnd
nectar sau alte sucuri dulci gsite pe plantele vii, mai apoi mbogite cu
substane proprii, modificate n corpul albinelor, depozitat n faguri pentru
maturare.
Aceast definiie legislativ arat mierea ca fiind att produsul
albinelor ct i al plantelor. Chiar i o nou dispoziie prin EG 1974 nu
definete mierea altfel.
Nectarul, secretat de flori, este materia prim pentru miere si
reprezinta o soluie apoas ce are in compozitie diferiti hidrai de carbon,
albumina, mineralele, acizii, vitamine; coninutul mediu de zaharuri este de
40%, iar cantitatea de ap variaz de la 30% la 90%. Felul i cantitatea de
nectar secretat depind, pe lng diferenele dintre specii, de mai muli
factori:
106

calitatea solului i a nutrienilor joac un rol important. De


exemplu, se stie c teii nu secret nectar n mod regulat, dect
dac au la dispoziie un sol nisipos, cu surse bogate de ap
freatic.
clima i perioadele zilei: cele mai multe specii secret mai
mult nectar diminea dect dup-amiaz. Aerul cald i vntul
dinspre sud sau sud-vest stimuleaz producia, n timp ce
vnturile uscate dinspre est pot mpiedica secreia de nectar;
deosebit de afectate sunt rapia i ppdia.
Lichidul secretat de afide Alturi de nectar, acest lichid este necesar vieii albinelor i apare mai
ales n regiunile mpdurite, unde este produs n principal de pduchii de
frunze i cei de coaj. Este materia prim pentru apreciata miere de pdure.
Afidele de frunze triesc mai ales pe stejari, tei, cirei, mesteceni i pruni, n
timp ce coniferele ca bradul, molidul sau laricea gzduiesc afidele de coaj;
cele mai cunoscute i productive specii sunt pduchii de molid cu plato
(lecanii), pduchii de coaj ai molizilor i pduchii-de-miere verzi, gsii n
brazi.
Pentru a se hrni, afidele perforeaz coaja ramurilor i lstarilor fini cu
trompa, sug seva i prelucreaz substanele nutritive necesare, cum ar fi
aminoacizii. Deseori, aceste picturi de mrimea unei gmlii de ac sunt
preluate de ctre albine direct de pe spatele productorilor (de exemplu
lecaniile). Lichidul de pe brad se adun pe ace sau pe frunzele arbutilor de
dedesubt ca o mas strlucitoare, lipicioas. De obicei, albinele l culeg
dimineaa, nainte s se usuce. Mari cantiti de astfel de lichid sunt produse
n lunile iunie, iulie i august, iar n anii buni pot aprea pe brazi pn n
octombrie noiembrie. Totui, n aceast perioad, nu mai este adunat de
albine.
Premisa principal a unei producii bune de lichid este o nmulire
masiv a afidelor. Aceasta are loc cnd toate cerinele sunt ndeplinite: cele
mai importante sunt condiiile meteorologice bune i cantitatea de hran
disponibil a copacului gazd.
Lichidul nu este cules numai de albine; el este o hran bogat n
hidrai de carbon, cutat i de alte insecte, de exemplu furnicile.
Acest lichid mai conine glucoza i fructoza. Spre deosebire de nectar,
n componen intr i alte zaharuri, ca melecitoza, dar n cantiti mai mici.
Dup excreie, lichidul conine n jur de 80%, dar sub influena temperaturii
i aerului uscat, acest procent scade rapid. Albinele nu sunt atrase de aceast
substan dect n stare lichid.
1.Este produsul elaborat de catre albine din nectar sau mana, dupa o
prelucrare speciala in interiorul sau in afara organismului lor, imbogatit in
substante proprii si depozitat in celulele fagurilor, constituind hrana
107

principala pentru ele si progenitura; orice produs asemanator cu mierea, la


elaborarea caruia nu participa in exclusivitate albinele, nu intra in notiunea
de miere. De asemenea, mierea elaborata de catre albine in exclusivitate din
alta materie prima decat cea pe care o recolteaza in mod naturala nu intra in
notiunea de miere naturala de albine.
Datorita calitatilor sale nutritive mierea de albine este considerata ca un
produs alimentar dietetic, avand in acelsi timp si proprietati terapeutice fiind
folosita in prevenirea si tratamentul unor afectiuni ale aparatului digestiv,
respirator, cardiovascular, ale sistemului nervos, etc.
Clasificarea mierii prezinta un interes practic, tine seama de originea
materiei prime-nectarul (miere florala si extraflorala) si mana (miere de
mana). Mierea florala rezulta din prelucrarea nectarului recoltat de catre
albine din glandele nectarifere florale si extraflorale, iar dupa speciile de la
care provine se clasifica in monoflora si poliflora. Mierea de mana poate
avea origine vegetala (seva extrvazata pe suprafata frunzelor si a lastarilor
tineri, datorita presiunii radiculare din perioada de trecere de la starea de
repaus la cea activa), sau origine animala excretie speciala a producatorilor
de mana din grupul afidelor si coccidelor din ordinul homoptere (Carnu,
1971). Dupa modul de prezentare se cunoaste mierea in faguri si mierea
extrasa, iar mierea extrasa prin centrifugare si prin stoarcere poate fi in stare
fluida sau cristalizata (in diferite stadii).
Culoarea mierii este data de prezenta unor pigmenti vegetali cum sunt:
carotenul, clorofila, si derivatii ei (xantofila), taninuri etc. iar aprecierea
culorii se face prin comparare. Vascozitatea sau rezistenta la curgere ofera
indicatii asupra maturarii si densitatii mierii. Un grad ridicat de vascozitate
ingreuiaza procesul de extractie, respectiv de conditionare. Vascozitatea este
influentata de continutul mierii in apa. Unele sorturi de miere prezinta o
vascozitate caracteristica gelatinoasa, la care mierea fluida nu curge decat
dupa o agitare prealabila, prezentand fenomenul de tixotropie (miera de
iarba, de hrisca ).
Higroscopicitatea reprezinta proprietatea mierii de a absorbi vaporii de
apa din mediul inconjurator.Greutatea specifica :1,417 este determinata de
continutul in apa a mierii. Natura zaharurilor ce compun mierea se stabileste
gratie proprietatii ei dea devia lumina polarizata, glucoza deviaza lumina
polarizata la stanga, iar zaharoza la dreapta.Indicele de refractie da indicatii
asupra greutatii specifice si a procentului de apa.
Compozitia chimica a mierii difera foarte mult si se stabileste pentru
fiecare sarja in parte.
De asemenea, mierea contine dextrine care nu sunt digerate de albine.
Substantele minerale, determinate prin calcinare din cenusa sunt saruri de:
potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, mangan, si siliciu,iar la analiza
spectrala s-au evidentiat in plus saruri de: alumina, bor,crom, cupru.Mierea
de mana contine o cantitate mult mai mare de saruri decat mierea florala.
108

Enzimele din miere sunt:invertaza (scindeaza dextrinele in dizaharide,


prezenta ei in miere atesta originea naturala acesteia) care se exprima prin
indicele diastazic. Vitaminele identificate in miere sunt tiamina, riboflavina,
piridoxina, acidul nicotinic, boitina, acidul ascorbic, vitamina K, acidul
folic, care provin din polenul existent in miere si nectarul florilor. In miere
se mai gasesc cantitati mici dse inhibine si acetilcolina. Caracteristicile
mierii romenesti sunt prevazute in STAS 784-76.
Cristalizarea este un proces natural specific, datorita caruia mierea trece
din stare fluida in stare mai mult sau mai putin consistenta. Cand mierea este
suprasaturata cu glucoza apar cristalele initialecare cresc in marime,
formand congomerate. Cristalizarea pote fi untoasa si grosolana, se produce
la 10 18 0C. Peste 270C mierea lipsita de cristale initiale nu granuleaza.
Mierea de rapita, de floarea- soarelui si tei cristalizeaza foarte repede, uneori
chiar in faguri.
Cupajarea consta in amestecul mai multor sorturi de miere pentru a se
obtine o anumita culoare, aroma si gust, ceea ce se realizeaza in malaxoare
cu palete, la temperatur de 400C.
Pasteurizarea mieriiare ca drept scop topirea cristalelor initiale si
distrugerea germenilor care ar provoca fermentarea mierii la 70 780C, iar
apoi racirea rapida la 25- 400. tratamentul termic timp de 6 minute la 700 nu
modifica constantele biologice ale mierii.La incheierea proceselor de
conditionare mierea se ambaleaza si se cinserva in incaperi curate, uscate,
fara mirosuri, la temp. de 11 grade. Prin pastrare timp indelungat la 20-25 0C
mierea pierde din aroma, se inchide la culoare si se formeaza
hidroximetilfurfurolul (mai ales in urma supraincalzirii mierii).
Formarea mierii
Produsele culese de albine, nectarul i lichidul secretat de afide, trec
printr-o pre-digerare i depozitare, suferind modificri fizice i chimice
complexe, realiznd in final mierea. La puin timp dup culesul sucurilor cu
coninut de zahr din natur, ncepe o transformare chimic, albina adugnd
pe drumul napoi spre colonie o enzim pentru invertit (un ferment), proprie
corpului. Aceast enzim descompune, fr a se modifica pe sine, zaharoza,
n fructoz i glucoz. Un amestec dintre cele dou tipuri de zahr se
numete zahr invertit. Mierea adus n colonie i aflat deja n faza de
modificare, este adus de ctre albinele-culegtoare i predate albinelor din
stup, pn la depozitarea ei n alveole. In procesul de fabricare sunt
introduse i alte enzime: un component care descompune hidraii de carbon
(diastaza), i altele, precum catalaza, fosfataza i oxidaza. Acestea apar n
cantiti mici de substane introduse, ca i inhibina care distruge bacteriile
i vitaminele, n perioada transformrii de la materiile prime la produsul
finit. Pe lng schimbrile chimice suferite de hran culeas, au loc i
modificri fizice. Cantitatea de ap coninut de nectar i de secreiile
afidelor scade pn la 17%-20% n perioada prelucrrii. Aceasta se ntmpl
109

datorit procesului evaporrii, cnd mierea este transportat de la o albin la


alta i stupul are o temperatur destul de ridicat.
Soluia obtinuta este o mas concentrat, care totui poate absorbi ap.
Albinele mpiedic acest fenomen cpcind imediat alveolele n care se
gsete mierea, cu cear de culoare mai deschisa dect cele de puiet. Spre
deosebire de capacele alveolelor pentru puiet, cele pentru miere nu permit
patrunderea aerului.
Compoziia mierii
Mierea este un amestec din diferite zaharuri, crora albinele le-au
adugat i alte componente importante.
Compoziia n procente a mierii de albine fr a lua n considerare
diferitele soiuri de miere (dup Grout i Ruttner 1966)
Ap
17,20
Zaharuri superioare
1,50
Fructoz
38,19
Acizi
0,57
Glucoz
31,28
Proteine
0,26
Zahr de trestie
1,31
Oxizi
0,17
Zaharuri multiple
7,31
Componente secundare
2,21
Dintre acizi, cei mai importani sunt aminoacizii, acidul citric, acidul
malic, acidul formicetc. Printre minerale enumerm potasiul, sodiul, calciu,
magneziu, cloriii, sulfaii, fosfaii etc. Componentele secundare sunt mai
ales aromatice, anumite inhibine, vitamine, hormoni i enzimele fermenilor.
Mierea din nectar i cea din secreiile afidelor se deosebete prin gust,
culoare i amestecuri de polen; mierea din lichidul secretat de afide conine
mult mai muli aminoacizi dect cea din nectar. n 100 g miere din flori sunt
prezente 27,72 mg de aminoacizi. Mierea de pdure conine 34,96 mg; hrana
pentru albine, din zahr, conine ns numai 10,32 mg. Deosebirile ntre
mierea din flori i cea de pdure exist i la nivelul mineralelor. Mierea de
pdure conine mai puin sodiu i calciu, mierea din flori mai mult potasiu.
Greutatea specific a mierii la un coninut de ap de 20% este de 1,417.
Cantitatea de energie ajunge la 1270 kJ (= 300 kcal) la 100 g de miere. O
linguri conine 250 kJ (= 60 kcal.).
Sorturi de miere
110

Cea mai important diferen este cea dintre mierea de nectar i cea
din lichidul secretat din afide. Dintre soiurile de miere din flori, cele mai
valoroase sunt mierea de salcm, de rapi, de ppdie, etc. n regiunile cu
livezi cu pomi fructiferi sau n cresctoriile de flori, se obine de obicei o
miere poliflor, cci diferitele specii de plante stau foarte apropiate una de
alta. De exemplu, mierea de ppdie este amestecat foarte des cu mierea de
pomi fructiferi sau din alte flori de cmp. Cunosctorii din domeniul mierii
de flori recomand n special acest soi de miere din diverse plante, cci
amestecul d mierii o arom deosebit i un coninut nutritiv important. Este
vorba, aici, despre miere deschis la culoare, galben-aurie, n stare lichid.
Soiuri de miere pur, cum ar fi mierea de rapi, pot fi recoltate numai acolo
unde aceste plante sunt cultivate pe pe zone extinse.
Mierea de pdure poate fi un amestec de miere din nectar i din
lichidul afidelor. Deseori se ntlnesc soiuri pure de miere, cci n multe
regiuni, brazii i molizii sunt singurele surse pe un spaiu larg i natura nu
ofer multe flori.
La nceputul culesului din molizi, pe la jumtatea lunii iulie, ncepe
nflorirea zmeurii n pdure. La aceast miere, este imposibil de evitat
amestecul cu alte soiuri, deja prezente n faguri, dintr-un cules timpuriu.
Culoarea acestei mieri nu mai este galben, ci de un maroniu deschis sau
nchis. Nu mai este att de dulce ca mierea pur din flori. Aceast miere
poate fi mbogit prin culesul de lichid secretat de afide, de pe stejari,
arari i alte specii de foioase. Termenul de miere de frunze este folosit
cnd este vorba de un soi pur de miere dintr-o anumit specie.
Cantitatea de secreii ale afidelor este att de mare pe brazi i molizi,
n unii ani, nct este posibil ca albinele s produc un soi pur de miere de
brad sau molid. n timp ce mierea de molid este maronie deschis sau nchis,
mierea de brad este recunoscut prin culoarea ei nchis, verzuie, aproape
neagr. Aceste dou soiuri de miere au un gust deosebit de aromat i sunt
preferate de muli consumatori. Spre deosebire de mierea de flori sau de
pdure, mierea de brad nu conine aproape deloc polen.
Preluarea mierii
La terminarea transformarii materiilor prime n miere, alveolele sunt
cpcite. Apicultorul nu ateapt ca toate alveolele s fie cpcite; dac o
treime pn la dou treimi din faguri au capac i, la o apsare cu mna, nu
mai curge miere din alveolele necpcite, putem recoltata mierea.
ndeprtarea albinelor din faguri are loc foarte repede i simplu, cu
ajutorul unei perii, mturi speciale, cu care albinele sunt mpinse napoi n
stup. Fagurii cu puiet i rezerve de miere vor rmne n colonie ca provizie
pentru perioadele proaste. De asemenea, scoaterea mierii din fagurii cu puiet
ar afecta sau chiar distruge larvele n curs de dezvoltare.
111

Pentru a putea separa mierea de fagure, capacele alveolelor trebuie


ndeprtate. Aceast aciune poate fi fcut cu o furculi sau un cuit
special. Munca devine mai uoar, dac aceste unelte sunt udate din cnd n
cnd cu ap cald. Ceara capacelor cade ntr-un recipient special. Separarea
mierii de fagure este fcut i astzi numai cu ajutorul centrifugii pentru
miere, folosind fora centrifugal. Coul rotativ, n care sunt inui fagurii,
este pus n micare, fie cu mna, fie cu ajutorul unui motor. ntoarcerea
fagurilor are loc manual sau, la centrifugile cu motor, automat la pornirea n
direcie opus. Coul cu faguri se afl n interiorul unui cilindru metalic
prevzut cu fund etan i robinete de golire. Prin centrifugare, mierea este
proiectat pe pereii cilindrului, prelingndu-se n jos. Activitatea d
rezultate i mai bune, cnd fagurii nc mai pstreaz cldura din stup. La
fagurii noi, viteza de rotaie trebuie reglat astfel nct ei s nu se rup.
Ruperea este mpiedicat de rotaiile mai ncete i precaute.
Prin unul sau mai multe robinete, mierea curge din centrifug, printr-o
sit dubl, n recipientul de pstrare. Cu ajutorul unei site cu ochiuri mari i
a uneia fine, chiar i cele mai mici buci de cear sunt separate de miere,
astfel nct produsul este de o calitate ireproabil. La scoaterea din
centrifug, este necesar un control, pentru a se vedea dac mierea este ntradevr matur. Dac ea curge repede i formeaz, la temperatura camerei, o
gaur n mierea aflat deja n sit, nseamn c are un coninut prea mare de
ap. Pericolul fermentrii i, astfel, al pierderii recoltei nu este de exclus.
Dac mierea curge, formnd un munte i depunndu-se n cute, mierea
este matur.
Dup dispoziia Consiliului Comunitii Europene, deosebim, dup
metoda de extracie, urmtoarele feluri de miere: mierea cu buci de fagure,
mierea picurat, mierea centrifugat i cea presat. Mierea centrifugat este
sortul cel mai des ntlnit.
Depozitarea mierii
Mierea centrifugat, proaspt i pur, este un produs finit. Ultimele
lucruri care trebuie fcute sunt ndeprtarea spumei la de suprafa i
amestecarea mierii cu un aparat electric sau un b. Spuma este rezultatul
bulelor de aer care apar n miere la filtrarea prin sit. Amestecarea n
recipient d o miere fin, cristalin, mai ales la mierea de flori. Dac n
miere au mai rmas bucele de cear, acestea vor urca la suprafa n 8-14
zile, i vor putea fi scoase.
Mierea de albine este pstrat n recipiente bine nchise din tabl sau
plastic (adecvate pentru pstrarea alimentelor), de preferin n spaii
ntunecoase, la o temperatur pe ct posibil constant de 100C. Recipientele
pot ine 12,5 kg, 25 kg, 40 kg sau 50 kg de miere. Ele trebuie s poat fi
nchise bine, cci, pe lng ap, mierea poate atrage i mirosuri strine.
112

Zonele nclzite sau poduri nu se potrivesc pentru depozitarea pe termen


lung. Mierea bun, centrifugat i curat poate fi pstrat peste 3-4 ani, fr
pierderi calitative.
Cristalizarea mierii
Nu numai apicultorii, ci i muli consumatori de miere tiu, din
proprie experien, c unele soiuri de miere se zaharisesc sau cristalizeaz
repede, altele dup ctva timp i altele niciodat. Aceasta nu dovedete
neaprat existena unui adaos de zahr. Este o proprietate natural a mierii.
Mierea, n forma ei finit, este de fapt o soluie saturat. n starea ei
lichid, va rmne doar o perioad anume de timp. Pn la urm, mierea
trece ntr-o stare solid, respectiv cristalizat. Poate ajunge att de tare, nct
s nu poat fi scoas dect cu mari eforturi din recipient.
La diferitele soiuri de miere, raportul dintre fructoz i glucoz difer.
Mierea cu mult glucoz cristalizeaza rapid.
Printre acestea, amintim mai ales mierea de rapi, de ppdie i de
pomi fructiferi. Dac predomin fructoza, ns, cristalizarea va dura mai
mult. Tipic este mierea de salcm, care poate rmne lichid pn la doi
ani. Mierea din lichidul secretat de afide se afl ntre cele dou categorii.
Cristalizarea acesteia dureaz cteva sptmni sau luni.
O excepie este mierea din lichidul afidelor, cu coninut de melecitoz.
Acest tip de zahr este compus din dou molecule de glucoz i una de
fructoz. n unii ani, apare, n cantiti mari, mai ales la lichidul de pe molid
i larice. n mierea de larice, coninutul de melecitoz poate ajunge la 38%.
Aceast miere are proprietatea de a se cristaliza chiar n faguri i de a nu
putea fi lichefiat prin centrifugare. Mierea cu o cantitate mai mic de
melecitoz, de exemplu cea de molid, poate fi centrifugat parial, dar se
zaharisete repede n recipient. Este, totui, vorba despre o miere de calitate,
cu un gust deosebit i apreciat de cunosctori.
Mierea cristalizat poate fi lichefiat din nou, prin nclzire la 400C.
Aceast operaiune poate fi fcut pe o baie cu ap cald. Aceast metod
este recomandat pentru cantiti mai mici de 2,5 kg. Dac mierea este mai
mult, sunt folosite de ctre apicultor aa-numitele dulapuri calde (gsite n
comer), cu termostat i nclzire electric. 25 kg de miere sunt lichefiate n
dou zile.
O nclzire prea puternic duneaz mierii. Deja la o nclzire de
0
45 C, enzima sensibil, invertaza, sufer, iar la o nclzire pe termen scurt de
700C, este distrus. O astfel de miere numai poate fi considerata ca fiind
natural. Din pcate, n multe ri de peste ocean, aceast procedur a
devenit obinuit i mierea este nclzit pn la 70-750C. Astfel,
cristalizarea este ngreunat sau mpiedicat. Se recurge la aceast metod
cnd consumatorii prefer mierea lichid. Aceast miere poate sta mult timp
113

pe rafturile magazinelor fr s se zahariseasc. Totui, valoarea mierii


scade simitor.
Germania este cel mai mare consumator de miere din lume, cu un
consum mediu de 1 pn la 2 kg pe cap de locuitor.
Mierea ca aliment i medicament
Fiindc zaharurile coninute n miere sunt invertite, ele pot fi folosite
foarte repede de ctre corpul uman (cu toii tim c glucoza pur duce la o
cretere imediat a capacitii fizice i mentale). Pe lng aceasta, mierea
conine multe alte substane, care sunt de mare nsemntate pentru sntatea
omului. Nimeni nu se ndoiete, c mierea de albine este de mare folos
pentru sntate. Acest fapt a fost demonstrat, nu numai de experiena din
vechime, ci i din chimia din ziua de azi.
Cantitatea mare de zahr invertit, de la 60% pn la 70%, face din
miere un energizant ideal. n aceast form, sngele poate prelua zaharurile
imediat, astfel nct hrnirea i nlocuirea energiei folosite are loc foarte
repede n musculatur. Pentru oamenii care depun o munc grea i mai ales
pentru sportivi, mierea este un tonifiant excelent. Astfel, faimosul alpinist
englez Sir Edmund Hillary i-a atins performanele sportive prin consumul
regulat de miere. La prima ascensiune pe Everest, n primvara anului 1953,
a avut n rucsac cinci pfunzi de miere. A fost foarte recunosctor, cci ntrun depozit de hran, lsat de o expediie elveian din anul anterior se gsea
i miere. Echipa german de la Jocurile olimpice din 1964 de la Tokio a
folosit din plin mierea. Cel care s-a ocupat cu asistena medical, prof.
Ncker, a recomandat mierea n cartea sa despre hrana energizant pentru
sportivi.
Mierea nu folosete numai sportivilor i celor care depun efort, ci i
sugarului i copilului, cci mierea stimuleaz creterea n greutate i apr
organismul mpotriva infeciilor. Poate fi considerat c efectele pozitive ale
mierii se datoreaz coninutului mare de zahr invertit, ct i cantitii de
minerale, foarte bine echilibrate, care ajung n corp. Printre acestea
enumerm calciul, fierul, cobaltul, fosforul i acidul silicic.
Cnd mierea ajut att de mult omului activ i copilului, nu este de
mirare c i persoanele slbite sau btrnii pot profita de pe urma acestui
aliment de mare valoare. Organismele acestor oameni sunt, ntr-un fel sau
altul, slbite. Organele ca inima, ficatul, rinichii, bila, stomacul, intestinele,
plmnii, sngele i nu n ultimul rnd, nervii necesit, dup o boal sau o
operaie, s fie fortificate. Pe lng medicamentele prescrise de medic,
mierea este un supliment ideal, energizant, calmant i linititor, care
stimuleaz de asemenea formarea sngelui.
Este, de asemenea, de menionat efectul medicinal al mierii n cazul
rnilor de orice fel, chiar deschise sau purulente. De exemplu, medicii rui
114

raporteaz c au avut de a face cu astfel de cazuri n anii din timpul


rzboiului i dup acesta. Inhibinele din miere, care distrug bacterii, ar putea
fi motivul pentru care chiar rnile infectate se cur i ncep s se vindece
dup ce sunt unse cu miere.
Omul modern, foarte des stresat, va aprecia o hran tonifiant,
calmant i, pe deasupra, gustoas. Mierea este ntotdeauna un adaos
excelent la masa de diminea. Ea i face efectul mai ales atunci, cnd este
consumat n mod regulat, fie pe pine, fie n stare pur. Un pahar de ap cu
miere nainte de culcare are un efect calmant, uureaz somnul, chiar i dup
o ntrerupere a somnului. Aceste aciuni pozitive se datoreaz probabil,
vitaminelor din seria B.
Din copilrie, cu toii primeam miere n ceaiul sau laptele fierbinte,
cnd suferea e tuse sau de rceal. Nu numai c ne simeam mai linitii i
puteam adormi, dar tusea se ameliora i ne nsntoeam mai repede.
Aceast reet veche deseori n combinaie cu suc de morcovi sau de
ridiche este valabil i astzi i folosit foarte des n lunile de iarn.
Consumul de miere este posibil i n cazul diabeticilor, depinznd de
gravitatea cazului i de posibilitatea de supraveghere, atta timp ct medicul
cunoate proprietile mierii i cazul pacientului. O prob poate arta
cantitatea maxim suportabil, dup cantitatea de zahr din urin i din
snge O lingur de miere are valoarea nutritiv a dou ou de gin.
Polenul ca aliment pentru consumul uman
n ultima vreme, pe lng miere, i polenul adunat de albine a devenit
cunoscut ca factor de hrnire. nainte de a fi descoperit centrifuga se presa
cu mna mierea din faguri, astfel c polenul depozitat n celule ajungea n
miere. Prin centrifugarea modern acest caz se ntmpl numai ntr-o msur
nensemnat.
De la nceputul anilor `50 s-a pus tot mai des ntrebarea dac
alimentaia cu coninut de albumin, cu care familia de albine cu o cantitate
de 30 la 50 kg crete cam 150 000 albine, nu poate fi bun i omului. Nu
numai analizele chimice au ncurajat aceasta, dar i multe tiri despre
oameni care consumau regulat polen.
Polenul are un coninut bogat n substane hrnitoare. Pe lng
albumine, aminoacizi liberi, zaharine, substane minerale, vitamine,
antibiotice, substane de cretere i alte substane hormonale, polenul conine
i grsimi i substane aromatice. Dac adugm ap, atunci polenul conine
aproape tot ce este coninut i n miere, numai c n alt compoziie i
cantiti, la care, n plus, se adaug deosebirile eseniale de la plant la
plant. Joirisch (n Herold 1970) consider c polenul conine tot ce are
nevoie organismul pentru via. n diferite ri occidentale i estice polenul
face parte de ani de zile din rndul alimentelor cu valoare terapeutic.
115

Conform acestora polenul regleaz activitatea intestinal, produce


nmulirea globulelor roii, creterea rapid n greutate i refacerea forelor la
btrni i convalesceni, i n general are ca efect o mbuntire a strii
generale de sntate i o bun dispoziie resimit de pacieni.
Conform diferitelor articole ale lui A. Caillas aprute ntre anii 1954 i
1967 pot fi resimite i alte efecte ale polenului:
- stimuleaza apetitul;
- uureaz munca intelectual;
- mbuntete irigarea la nivel cerebral;
- mbuntete vederea;
- accelereaz creterea;
Totui, se reliefeaza si efecte negative pe care oamenii le-au atribuit
polenului. Uneori apar modificari cardiace i stri de indispoziie.
Apicultorii obin polenul cu capcanele de polen. Astfel, albinele care se
ntorc la stup li se perie buzunraele la trecerea prin urdini. Acesta se
adun apoi ntr-un recipient sau ntr-o cutiu pus dedesubt.
Dup o curire de depunerile nedorite, precum picioare sau aripi de
albine, el trebuie uscat imediat, deoarece polenul prea ud favorizeaz
mucegirea i se altereaz rapid. Polenul alterat poate duna sntii i
poate aciona ca o otrava. Se recomand pstrarea la loc uscat i ntunecos,
deoarece lumina i substanele acide diminueaz efectul substanelor active.
Consumarea polenului n stare pur este o problem de gust.
Amestecat cu o lingur de miere, se mbuntete nu numai gustul, ci se
completeaz i n efect.
2.Cear, propolis, venin
Ceara de albine. Compoziia chimic a cerii de albine se prezint n
mod simplificat astfel (Zander/Weiss 1964):
72% ester acrilic din acizi grai i cear,
13% la 13,5% acizi liberi de cear,
12% la 12,5% substane carbonice,
1% la 2% ap.
Greutatea specific se situeaz ntre 0,960 la 0,970; punctul de topire
se afl ntre 620C i 650C, punctul de solidificare 60,50C. De regul ceara de
albine are culoarea alb. Se coloreaz n galben mai ales n zona celulelor,
de la galben deschis pn la maro nchis. Aceast colorare nu depinde numai
de substanele colorante din polen i propolis, ci i din impuritile i
resturile de celule. n stare rece ea este o mas tare, casant, care odat cu
nclzirea devine maleabil i ductil. Ceara galben de albine are miros de
miere.
Utilizarea cerii de albine de ctre oameni pentru nevoile lor este probabil la
fel de veche ca i obinerea mierii. Producerea de lumnri nu era destinat
116

numai uzului bisericesc. Piese cu valoare artistic s-au produs de-a lungul
secolelor i sunt produse i astzi. Dar nu numai lumnri, ci i valoroase
tablouri i sculpturi n cear se pot uor modela din aceast materie prim.
Ca mijloc de conservare este foarte solicitat la ntreinerea i restaurarea
mobilei vechi
Se obtine din fagurii claditi de albine, in decursul vremurilor avand un rol
important in dezvoltarea culturii umane. Ceara serveste a fabricrea fagurilor
artificiali (80% din productie) precum si in industrie: optica, aviatie,
parfumerie, cosmetica, pielarie etc.
Clasificarea cerii prezinta interes comercial si se bazeaza pe calitatea
materiei prime si pe tehnologia extragerii. In functie de aceste criterii se
cunosc mai multe categorii de ceara extrasa in solventi. Ceara de stupina
cuprinde ceara provenita din capacele, faguri si ramelor claditoare si din
fagurii reformati. Ceara de bostina se obtine din deseurile ramase cu ocazia
extragerii cerii in stupina, utilizand prese de mare putere, hidraulice sau
mecanice. Ceara obtinuta este de calitate inferioara, nefiind indicata pentru
industria fagurilor artificiali.Ceara extrasa cu ajutorul solventilor provine din
deseuri de faguri si bostina colectate din intreaga tara, iar operatia de
extractie se executa (la noi) numai in cadrul Combinatului Apicol de la
Bucuresti.
Ceara (topita) de albine, conform STAS 3064 66 se clasifica in
urmatoarele calitati:superioara (de culoare alba, uniforma in toata masa ei),
calitatea I (de culoare alb- galbuie), caliatatea a II-a (de culoare galbena,
pana la bruna deschisa, uniforma cel putin in partea superioara a blocului,
prezinta miros de paie oparita sau mucegaite)
Proprietatile fizico-chimice ale cerii ofera indici pentru utilizare si
asupra metodelor de topire si separare folosite. Caracteristicile fizice ale
cerii sunt corelate cu compozitie chimica. Ceara contine acizi grasi in
proportie de 45%, hidrocarburi saturate 12%, alcooli 39% si alte substante
4%. Culoarea cerii este influenta de floare de la care a fost recoltata mierea,
de modul de prelucrare, etc., iar mirosul ei in general este placut, asemanator
mierii. Greutatea specifica, la 150C varaiza intre 0,956-0,970. Punctul de
topire la solzisorii de ceara produsi de albine este de 720C iar ceara provenita
din fagurii topiti si predati 63-65 0, iar la ceara extrasa prin solventi 69-710C;
punctul de solidificare este mai mic decat punctul de topirecu 0,1-0,20C.
Coeficientul de duritate la ceara din fagurii topiti este cuprins intre 8- 13; la
ceara provenita prin presare 3-6 iar la cea extrasa prin solventi 1.
Emulsionarea cerii cu apa poate sa aiba loc in doua feluri :
ceara isi pastreaza structura omogena, apa patrunsa in masa ei putand fi
considerata ca umiditate a acesteia,care poate ajunge la 2.4%, deasupra cerii
117

topite apare o spuma specifica, iar eliminarea acestei ape se obtine prin
incalzirea cerii in vase cu pereti dubli la 90 1000C.
O alta forma de emulsionare are loc sub influenta sarurilor minerale
continute in apa dura, prin saponificarea unei parti de de ceara. Se previne
saponificarea prin folosirea apei de ploaie, iar inlaturarea starii de emulsie se
face prin incalzirea cerii in mediu fara apa.
Extragerea cerii de stupina se realizeaza pin mai multe procedee, ce pot
fi grupate in mai multe categorii, in functie de agentul de incalzire. Astfel, in
topitorul solar, la extragerea cerii se foloseste temperatura uscata. Acest
procedeu se recomanada numai pentru topirea capacelelor, a fagurilor
naturali in care nu s-a crescut puiet si a tuturor resturilor de ceara curata, de
culaore deschisa. Extragerea cerii folosind apa incalzita se poate realiza prin
topire in apa si presare ulterioara, prin topire si presare concomitenta in apa
si prin topire fara presare. In cazul prim se introduc in saculete bucati de
faguri, care se topesc in apa, astfel ca o parte din ceara este culeasa de la
suprafata apei. Apoi, saculetul cu bostina se storc cu ajutorul unor prese de
diferite forme. Cu cat presa va fi mai usoara, cu atat calitatea cerii va fi mai
buna, dar cantitatea mai mica.
Topirea si presarea concomitenta se realizeaza prin introducerea presei
intr-un vas cu apa care se incalzeste.Ceara care se scurge liber este extrasa
prin topire, iar restul de ceara din materia prima este presata in mediul lichid,
apa cuprinsa in masa bostinei fiind impinsa spre exterior antreneaza
particulele de ceara eliberate din exuviile larvelor.
Extragerea cerii cu ajutorul vaporilor de apa se poate face prin topire si
scurgere libera sau prin topire si eliberarea cerii prin presare. Topitorul cu
abur larg raspandit in stupinele de la noi da rezultate bune numai in cazul
topirii fagurilor de grupa I, din ceilalti faguri se obtine doar 50- 60 % din
ceara obtinuta. Presele cu abur realizeaza o extragere aproape completa.
Extragerea cerii prin centrifugare se foloseste rar, unii apicultori
adaptandu-si extractorele de miere acestui scop.
Indiferent de procedeu, fagurii vechi care urmeaza sa fie topiti in
prealabil se sorteaza pe calitati. Astfel, calitatea I cuprinde fagurii de culoare
alba si galbena, transparenti, fara pastura, fara molii si mucegai. Din100g
faguri se obtin 70g ceara; se prelucreaza la topitorul solar. In calitatea a II-a
se vor repartiza faguri de culoare brun inchis, cu fundul celulelor transparent
si fara pastura ; din 100gr rezulta 50-70gr ceara la extractorul cu aburi.
Calitatea a III-a cuprinde faguri de culoare bruna- inchisa si neagra,
netransparenti si nemucegaiti; din100gr se obtin 40 55 gr ceara la
extractorul cu aburi. Ceilalti faguri se trec in categorie ceara inferioara, se
predau magazinelor (colectorilor)ACA, de unde se trimite la Combinatul
Apicol pentru extractie cu solventi.
In general fagurii contin:ceara, tegumente, si gogoase, pastura
(insolubile) precum si excremente, resturi de miere solubile in apa. Inainte
118

de extractie se recomanda inmuierea fagurilor in apa de ploaie (distilata)


incalzita pana la 600timp de 3-4 zile. Reziduul de la extractia cerii poarta
numele de bostina, care in functie de procedeul extractiei mi contine 20
60 % ceara; utilizata in harana puilorde carne (5-15% din valoarea ratiei) s-a
dovedit a avea calitati nutritive pentru pasari.
Calupurile de ceara obtinute se conditioneaza prin limpezire, spalare si
topire repetata a calupurilor in apa (distilata) de ploaie, la o temperatura pana
la 90oC. Racirea cerii topite treebuie sa se realizeze cat mai lent ( chiar 2-3
zile). Calupul de ceara obtinut se curata la partea inferioara de sedimente, se
spargesi se supune din nou topirii, pentru purificarea cerii.
Propolis. n timp ce ceara mpreun cu mierea are efect calmant i
vindector asupra rinitei alergice, n cazul propolisului, pe care albinele l
adun din mugurii copacilor i de acolo unde apare de obicei rina, are un
mare efect asupra bacteriilor. Aceast proprietate este util n tratamentul
rnilor i n cazul mbolnvirii cilor respiratorii superioare.
Veninul este cunoscut de mult timp ca mijloc terapeutic. De aceea el
este coninut n diferite medicamente ca n unguente i lichidele pentru
frecii, precum i n soluiile pentru injecii. Asemenea mijloace ajut la
bolile reumatice ale muchilor, nervilor i ncheieturilor precum i la
urmrile rcelii.
3. Laptisorul de marca
Produs de secretie ala glandelor faringiene (si in parte al glandelor
mandibulare
ale albinei doici) este utilizat pentru hrana larvelor,
determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun
familia de albine. Laptisorul proaspat depus se prezinta sub forma unei mase
dense cu aspect albicios- oparescent si acru in contact cu aerul, la
temperatura de 15oC se ingalbeneste. Are miros caracteristic , gust usor
acrisor si astringent. Densitatea laptisorului de matca este de 1,1, iar
aciditatea apropriata de aceea a sucului gastric.
Acest produs superconcentrat contine 66% apa si 34% substanta uscata,
din care:12,34 proteine, 6,46% lipide, zahararuri, 0,82 cenusa si 2,84
substante neidentificate. Contine hormoni, fermenti si cantitati mari de
vitamine din complexul B, proviatmina D, inozitol, biotina si urme de
vitamina C. Amestecat in miere sau loifilizat, laptisorul de matca este
utilizat cu succes in tratamentul unor afectiuni ale tubului digestiv, ale cailor
respiratorii, sistemului nervos, afectiuni si carente ale batranetii etc.
Producerea laptisorului are la baza aceleasi principii si presupune
aceleasi lucrari (pregatirea familiilor crescatoare, a larvelor, tranvazarea etc.)
ca si in cresterea matcilor, adica prin orfanizare sau in prezenta matcii, cu
botci artificiale in care se introduc larve, iar in momentul in care botcile
119

contin cantitate maxima de laptisor, acesta se recolteza.prin metoda


orfanizarii de la o familie se pot obtine cca 50g laptisor la o serie si se pot
introduce pana la trei serii de larve, iar in cazul producerii continue a
lapisorului prezenta matcii se pot obtine pana la 500g pe familie.
Numarul de larve introduse in crestere poate fi de 90 150 pe serie, la toate
cele trei serii, iar numarul botcilor fixate pe o sipca 25 30. botcile se lipesc
direct eliminandu-se dopurile si suporturile utilizate in cresterea matcilor.
Cand productia de laptisor se realizeza in prezenta matcii se pot inroduce
zilnic cate 50 de botci scoase pentru recoltare, sau la fiecare trei zile se
introduc 150 de larve. Recoltarea are loc dupa 72 de ore de la introducerea
larvelor. In acest scop se scurteaza botcile pana in apropierea larvelor, care
se inlatura, iar laptisorul se extrage cu ajutorul unei spatule din lemn de tei,
material plastic sau cui ajutorul unei pompe de vid in conditii de igiena
perfecta. Dupa recoltare laptisorul de matca se pastreaza in borcanele de
sticla neutra, de culoare inchisa sau din material plastic mat,la temperatura
de 2-4oC, cca 8 luni; pastrarea mai indelungata ii scade valoarea biologica.

CURS 8
BAZA MELIFERA
Baza melifera:constituie totalitatea plantelor melifere si flora melifera
din raza economica de zbor a albinelor (raza de zbor) pentru cules de
necesitate este de 6km, iar pentru un cules economic este de 3 km)
Situatia actuala a bazei melifere din tara:
Apicultura ara ca obiectiv cunoasterea numarului familiilor de albine si
realizarea unor productii cat mai amri si cat mai diversificate. Pentru
realizrea acestor obiective, pe langa aplicarea unor tehnologii noi si moderne
de crestere si exploatarea a familiilor de albine, un rol hotarator il are
asigurarea si valorificarea cat mai eficienta a resurselor melifere din flora
spontana, forestiera si cultivata a tarii.
Din baza melifera a tarii 70 %o reprezinta speciile forestiere si 30 %
plantele agricole cultivate si speciile spontane. Ca structura si suprafata,
baza melifera sufera permanente modificari de la un an la altul. Datorita
120

conditiilor geografice si cerintelor ecologice, flora melifera din tara noastra


formeaza diferite grupari, iar raportul intre le intr-un anumit teritoriu
reprezinta structura bazei melifere. Astfel,in zona de campie predomina ca
specii melifere importante recolte de miere;in Delta Dunarii si luncile
raurilor,pe suprafete mari, se gasesc diferite specii de salcii, arbusti meliferi
si un numar de specii erbacee spontane, care infloresc primavara timpuriu si
pana la caderea brumelor;in zona colinelor si dealurilor sunt asigurate
culesuri timpurii la pomii fructiferi, iar vara la fanete naturale; in zona
montana zmeurul si zburatorea, la care se adauga pajistile, repezinta
valoroase resurse melifere. Mana de la conifere constituie o resursa
importanta, insuficient valorificata.
Este recunoscut ca viata si activitatea albinelor este strans legata de
existenta plantelor, iar perpetuarea unor plante nu poate fi conceputa fara
existenta insectelor.
Totalitatea plantelor melifere intr-o zona alcatuiesc baza melifera a zonei
respective.Baza melifera studiaza principalele plante melifere din zona tarii
noastre sub aspectul imnportantei si a ariei de raspandire, caracteristicile
melifere si factorii care influenteaza cantitatea de nectar in raport cu
conditiile climaterice si meteorologice.
Inflorirea plantelor melifere consta in desfacerea invelisului floral care
permite in acest fel polenizarea si fecundarea. Momentul infloririi este
caracteristic pentru fiecare specie si este influentat de un complex de factori
care se pot clasifica in factori interni si externi.
Dup natura hranei pe care o ofer albinelor, plantele melifere se
mpart n trei categorii: nectarifere, nectaropolenifere i polenifere.
Plante nectarifere ofer albinelor n exclusivitate nectar, fiind totodat
puin rspndite. Dintre acestea amintim: bumbacul, mzrichea, plmida,
scaieii i altele.
Plantele nectaropolenifere asigur albinelor att nectar ct i polen,
fiind cele mai rspndite, fapt pentru care prezint cea mai mare importan
apicol. Aa sunt: salcmul, salcia, pomii fructiferi, ppdia, teiul, ararul,
floarea-soarelui, rapia, mutarul, trifoiul, sparceta i multe altele.
Plante polenifere furnizeaz albinelor numai polen fiind n numr
foarte sczut. Dintre acestea citm: porumbul, plopul, mesteacnul, macul i
altele.
Sub aspect practic, plantele melifere se mpart n: plante agricole,
pomi i arbuti fructiferi, plante de pdure, plante din fnee i puni i
plante special cultivate pentru albine.
121

Intervalele de timp din cursul sezonului activ n care albinele au


posibilitatea s recolteze nectar i polen poart denumirea de perioada de
cules, iar acela n care plantele nu ofer albinelor hran, goluri de cules.
PLANTE MELIFERE AGRICOLE DE CULTURA
Principalele plante din aceast categorie, care prezint interes pentru
apicultur sunt: floarea-soarelui, rapia de toamn, mutarul alb, coriandrul,
hrica i altele.
Floarea-soarelui (Helianthus annus) reprezint principala plant
oleaginoas, cultivat ndeosebi n zona sudic a rii, n tarlale masive de
sute de hectare, constituind astfel i o plant melifer de baz, da la care se
realizeaz importante producii de miere.
n mod obinuit nflorete n ultima decad a lunii iunie, avnd
perioada de nflorire de cca 30 de zile. Producia de miere variaz ntre 30 i
120 kg/ha, n medie 60 kg/ha, fiind mult influenat de soiul cultivat,
condiiile pedoclimatice i agrotehnica aplicat. n timpul culesului, de la
floarea-soarelui, o familie de albine poate realiza zilnic sporuri cuprinse ntre
0,5 i 5 kg (n mod excepional 8 kg) i o producie total de miere ce
variaz ntre 10 i 40 kg. Florile de floarea-soarelui sunt vizitate cu frecvena
cea mai mare ntre orele 10 i 15 i atunci cnd temperatura aerului este de
30-320 C.
Mierea de floarea-soarelui este aromat, de culoarea galben deschis,
cu gust plcut, specific plantei i cristalizeaz foarte repede.
Cultivat n mirite ca plant furajer cu destinaie pentru siloz,
reuete s nfloreasc i asigur un important cules de ntreinere n prima
jumtate a lunii septembrie, ceea ce contribuie la obinerea de familii foarte
populate la intrarea n iarn.
CULTURI FURAJERE
Unele plante furajere cultivate sunt totodat i importante plante
melifere, care asigur culesuri susinute, de mic intensitate, dar de lung
durat, sau, n condiii favorabile de secreie a nectarului, reale culesuri de
producie. Cele mai valoroase plante din aceast categorie sunt: sparceta,
trifoiul rou, trifoiul alb, trifoiul suedez, sulfina alb, sulfina galben,
mzrichea, lucerna, ghizdeiul i altele.
Sparceta (Onobrichis sativa) este o plant de cultur peren, ntlnit
frecvent n fneele naturale, fiind una dintre cele mai bune plante melifere
ce ofer albinelor o surs timpurie foarte bogat n nectar i polen, iar n
condiii favorabile nsemnate culesuri de producie.
122

Produce 120-300 kg miere la hectar n anii favorabili, o familie


adunnd 15-25 kg. Secreia maxim de nectar are loc dimineaa pn la ora
11 i seara dup ora 18, n condiii termice cuprinse ntre 22 i 250 C. De
asemenea, umiditatea ridicat favorizeaz secreia de nectar n timp ce
umiditatea sczut poate opri secreia acestuia.
Trifoiul rou (Trifolium pratense) . nflorete ncepnd in luna mai
pn n septembrie, producnd cca 25 kg miere la hectar. n anii favorabili,
cnd secreia de nectar este bun, ndeosebi la coasa a doua, cnd florile sunt
mai puin dezvoltate, se realizeaz culesuri de 10-15 kg/familia de albine.
Mierea are gust plcut, arom specific, cristaliznd aproximativ dup
o lun de la extragere.
Trifoiul alb (Trifolium repens). Este o plant peren care nflorete n
al doilea an de le nsmnare, din iunie pn toamna trziu. Albinele
viziteaz foarte intens florile, n special n jurul orei 15, prezentnd
importan melifer mai mare dect trifoiul rou. Produce n medie 100 kg
miere la hectar.
Sulfina alb (Melilotus albus). Este o plant anual tipic a zonelor
secetoase, puin pretenioas la clim i sol, prezentnd o deosebit
importan apicol.
nflorete timp de cca 30 zile, de la sfritul lunii iunie pn n
septembrie. n cazul n care se recolteaz prima coas pentru furaj, generaia
urmtoare nflorete dup floarea-soarelui (25 august-25 septembrie),
oferind astfel un bogat cules n sezonul de toamn, cnd n natur nu exist
alte plante melifere, ceea ce favorizeaz obinerea de familii puternice.
Producia de miere este ridicat, variind ntre 130 i 500 kg miere la
hectar, n raport de condiiile pedoclimatice.
Mierea este incolor sau uor glbuie, cu arom de vanilie, fiind mult
apreciat.
POMI I ARBUTI FRUCTIFERI
Prin marea extindere i variabilitate a speciilor pomicole, precum i
prin nfloritul timpuriu ealonat, primvara, ntr-o perioad n care flora
melifer este slab reprezentat, plantaiile de pomi i arbuti fructiferi ocup
un loc de frunte prin bogatul cules de ntreinere pe care-l furnizeaz
albinelor. n regiunile cu plantaii masive i n anii favorabili, de la pomii
fructiferi se pot obine i producii de miere (5-8 kg/familie), cnd familiile
realizeaz zilnic sporuri cuprinse ntre 1 i 4 kg.
123

Dintre cele mai importante specii pomicole care prezint interes


pentru apicultur, amintim: cireul, viinul, prul, mrul, prunul, caisul,
piersicul, coaczul negru i agriul.
Cireul (Cerasus avium Munch.) i viinul (Cerasus vulgaris Mill.)
sunt specii foarte bine vizitate de albine, care produc 30-40 kg miere la
hectar.
Caisul (Armeniaca vulgaris Lam.) i piersicul (Persica vulgaris Mill.)
prezint importan melifer n primul rnd prin faptul c sunt specii
pomicole cu nflorire timpurie. Producia de miere variaz ntre 20 i 40 kg
la hectar.
Mrul (Malus silvestris var. domestica Mill.) este o specie mult
apreciat att pentru nectarul produs, ct, mai ales, pentru nalta valoare
polenifer. Importana sa crete i datorit faptului c prezint cea mai mare
extindere, ocupnd suprafee foarte mari. Producia de miere se estimeaz a
fi cuprins ntre 30 i 42 kg la hectar.
Prul (Pirus sativa Lam. Et DC.) este o specie pomicol cu valoare
melifer mai mic, att datorit rspndirii sale limitate, ct i a cantitii de
nectar secretat. Produce la hectar cca 10-12 kg miere.
Prunul (Prunus domestica L.) este o alt specie pomicol cu mare
importan apicol, att datorit rspndirii sale, ct i a capacitii melifere.
Producia de miere se estimeaz a fi cuprins ntre 20 i 30 kg la hectar.
n afar de speciile pomicole amintite, mare importan pentru
apicultur prezint i arbutii fructiferi, care produc mari cantiti de miere
la hectar. Dintre acetia amintim coaczul negru, care asigur ntre 20 i 50
kg miere la hectar i agriul cu o producie cuprins ntre 25 i 70 kg miere
la hectar.
Practic, nflorirea pomilor se declaneaz atunci cnd suma gradelor
de temperatur, peste 00C, nregistreaz de la desprimvrare (apariia
primilor ghiocei) peste 2000C i respectiv temperatura aerului atinge 10120C, caisul avnd ns nevoie de o sum de 2500C.
Secreia cea mai abundent de nectar are loc ntre orele 7 i 11, dup
care, aceasta scade treptat, concomitent cu frecvena i intensitatea de
vizitare a albinelor pn n jurul orelor 15-17 cnd nceteaz complet.
Mierea obinut de la pomi este de culoare deschis, devenind argintie
la o uoar cristalizare, cu o arom fin de migdal i un gust plcut.
PLANTE MELIFERE DE PDURE ARBORI I ARBUTI MELIFERI
124

Prin bogia de nectar i polen, diversitatea multipl a speciilor i


marea lor rspndire, acestea reprezint cea mai important surs melifer a
rii noastre.
Din multitudinea speciilor forestiere cu importan apicol vom reda
numai pe cele mai reprezentative i anume: salcmul alb, salcmul galben,
salcmul pitic, salcmul japonez, teiul cu frunza mare, teiul cu frunza mic,
teiul alb, ararul american, ararul ttrsc, paltinul de cmp, paltinul de
munte, jugastrul, carpenul, ulmul, arinul, salcia, gledicia, castanul slbatic,
oetarul, molidul, alunul, cornul, pducelul, caprifoiul, zmeurul i iarba
neagr.
Salcmul alb (Robinia pseudacacia L.). Este cea mai important plant
melifer de la noi, oferind principalul cules de producie.
n zona sudic i vestic a rii se afl masive mari plantate pentru fixarea
nisipurilor zburtoare.
nflorete n luna mai, durata nfloritului variind n funcie de
condiiile meteorologice, ntre 8 i 20 zile. Din observaiile fenologice
nregistrate, s-a constatat c atunci cnd salcmul nflorete timpuriu, durata
nfloritului se prelungete i invers..
Pentru secreia nectarului, salcmul are nevoie de temperaturi ridicate,
zile lipsite de vnt i umiditate suficient. Tocmai datorit acestui fapt el
produce nectar abundent pe terenurile nisipoase, care se nclzesc mult mai
uor. n condiiile din nordul rii, din cauza frecventelor ngheuri din luna
aprilie, mugurii florali sunt distrui parial sau total, din care cauz producia
este nesigur sau compromis. Tot n aceast zon, pe timpul nfloririi
salcmului se nregistreaz frecvente scderi ale temperaturii, nsoite de ploi
i vnt, care determin diminuarea sau chiar compromiterea culesului.
Producia de miere este mult influenat de vrsta i desimea arborilor.
Astfel, arborii plantai rar, produc ntre 1100 i 1700 kg miere/hectar, cei din
masiv 900-1500kg/ha, iar arboretul tnr ntre 300 i 700 kg/ha. Cea mai
mare cantitate de nectar este secretat n perioada maxim de nflorire, cnd
familiile puternice pot recolta zilnic ntre 8 i 10 kg nectar, uneori chiar mai
mult, iar producia total de miere realizat pe familie poate fi de 15-50 kg.
Secreia nectarului la salcmul alb este cea mai abundent la
temperatura de 25-280C, iar concentraia nectarului n zahr este de 40-70%,
n funcie de expoziie, stadiul de nflorire, varietate, vrst, densitatea
arborilor etc.
Mierea este de calitate superioar cu arom i gust plcut, specific, ce
nu cristalizeaz timp ndelungat.
S-a stabilit, de asemenea, c valoarea mierii realizat ntr-o perioad
de 25 ani (durata de exploatare a salcmului pentru lemn) ntrece cu mult cu
cea a lemnului.
125

Teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos Scop.) numit de apicultorii din


partea sudic a rii i teiul flutursc, pentru frunzele mari pe care le
prezint. Se deosebete de teiul alb prin faptul c frunzele pe partea
inferioar au culoarea verde deschis i nu sunt tomentoase. nflorete n
ultima decad a lunii mai sau n primele dou decade ale lunii iunie, timp de
8-15 zile. Este o plant melifer valoroas, ce produce n medie 800 kg
miere la hectar.
Teiul cu frunza mic (Tilia cordata Mill.) este cunoscut n Dobrogea i
sub denumirea de teiul pucios. Se recunoate dup frunzele mici, puternic
cordate la baz. nflorete n mod normal n prima decad a lunii iunie,
durata nfloritului fiind cuprins ntre 8 i 12 zile, dependent de condiiile
meteorologice. Producia medie de miere este de cca 1000 kg la hectar.
Teiul alb (Tilia tomentosa Munch.) cunoscut i sub denumirea de
teiul bun, pentru faptul c are o producie foarte ridicat de nectar. Se
recunoate dup frunzele care au mrimea intermediar ntre speciile
amintite, ct i datorit periorilor argintii de pe partea inferioar a limbului,
particularitate pentru care se mai numete i teiul argintiu. nflorete n a
doua jumtate a lunii iunie, la 20-22 zile dup teiul cu frunza mare,
prezentnd cea mai scrut, perioad de nflorire (7-12 zile). n zilele foarte
clduroase, datorit parfumului puternic al florilor, are loc un proces de
narcoz a albinelor, urmat de unele pierderi ale acestora. Capacitatea de
secreie a nectarului este mult influenat de factorii meteorologici, vntul i
umiditatea avnd efect negativ asupra culesului. n schimb, un timp linitit,
cald i umed favorizeaz secreia de nectar. Producia medie de miere se
evalueaz a fi de 1200 kg la hectar. S-a stabilit c exist o strns
interdependen ntre cantitatea de precipitaii czut n cursul lunilor iulie,
august i septembrie ale anului precedent i culesul din anul viitor. Astfel,
cnd cantitatea de precipitaii din perioada lunilor amintite a fost de
minimum 140 mm, n anul urmtor, teiul va secreta din abunden nectar, iar
dac acesta a fost sub limita amintit, cantitatea de nectar secretat va fi
nensemnat. S-a constatat, de asemenea, c secreia de nectar la tei este mai
mare n orele de diminea i seara, cnd albinele l viziteaz mai intens.
Culesul la tei nu prezint gradul de intensitate de la salcm, totui se
pot realiza zilnic, n condiii meteorologice favorabile, sporuri la cntarul de
control ce variaz n general ntre 1 i 8 kg miere pe familia de albine.
PLANTE MELIFERE SPECIAL CULTIVATE PENTRU ALBINE
n afar de plantele amintite, se cunosc o serie de alte specii ce se
remarc printr-o producie de miere foarte ridicat, unele lipsind complet din
flora melifer a rii noastre i care se cultiv n amestecuri furajeromelifere pentru mbuntirea i ntregirea bazei melifere. Dintre acestea
126

citm: facelia, mtciunea moldoveneasc, roinia, ctunica, sparceta


caucazian i limba mielului.
Facelia (Phacelia tanacetifollia Benth.) este considerat ca cea mai
bun plant melifer. Anual, puin pretenioas la clim i sol, reuete att
n regimurile secetoase ct i n cele nordice, fiind rezistent la secet i
temperaturi sczute (pn la +60C), n timp ce alte plante n condiii similare
i nceteaz vegetaia. nflorete la 50-60 zile dup ce a rsrit, timp de 4050 zile. Nectarul este secretat n tot cursul zilei, cu o uoar cretere n orele
de amiaz. Producia de miere variaz ntre 300 i 1000 kg la hectar.
Semnatul se face n rnduri distanate la 40-60 cm n benzi la 15-75
cm, caz n care cultura se poate ntreine mecanizat. Se administreaz 6-8 kg
smn la hectar.
Recoltatul se execut n momentul cnd primele fructe bazale s-au
copt (dei n vrful inflorescenei mai exist florin i boboci), obinndu-se
cca 300 kg semine la hectar.
Mtciunea moldoveneasc (Dracocephalum moldavicum L.) este o
excelent plant melifer, anual, erbacee, foarte intens cercetat de albine.
La noi este puin rspndit, dei asigur producii ridicate de miere, ce
variaz ntre 300 i 400 kg/ha. nflorete la 60-75 zile dup ce a rsrit,
obinuit n luna iunie, timp de 20-35 zile. Valoarea melifer a mtciunii
este cu att mai mare cu ct secret nectar din abunden i n condiii
nefavorabile de clim i sol.
Se nsmneaz primvara timpuriu, n rnduri simple la 25-30 cm
sau rnduri duble la 30-60 cm administrndu-se 8-10 kg smn la hectar.
Producia de semine variaz ntre 200 i 300 kg la hectar.
Roinia (Melissa officinalis L.) este o plant peren, nepretenioas la
clim i la sol. nflorete n luna august, ncepnd cu al doilea an i produce
cca 150 kg miere la hectar. Se nsmneaz n rnduri, la 40-50 cm, iar pe
rnd se rrete la 30 de cm.
Ctunica (Nepeta cataria var. citriodora L.). Este o plant peren, cu
miros de lmie. nflorete n primul an de la nsmnare, n lunile iulieaugust, producnd n medie 400 kg miere la hectar. Se nsmneaz n
rnduri de 60 cm, folosind n acest scop 2-4 kg smn la hectar.
Sparceta caucazian (Onobrychis iberica L.) este o plant furajer ce
nflorete n luna iunie, producnd ntre 150 i 400 kg miere la hectar. Este
intens cercetat de albine, n special n orele de diminea i seara.
Limba mielului (Borrago officinalis L.) este o plant melifer anual,
foarte important, ce nflorete n lunile iunie-iulie, timp de 30-40 zile, att
127

prin locurile necultivate, ct i pe cele cultivate. Producia de miere a fost


evaluat la 200-300 kg la hectar. n anii cu toamne lungi i frumoase,
plantele provenite din samulastr nfloresc a doua oar, n lunile septembrieoctombrie, furniznd albinelor un substanial cules de nectar i polen.
POLENIZAREA PLANTELOR AGRICOLE CU AJUTORUL
ALBINELOR
Prin polenizare se nelege procesul prin care polenul ajunge de pe
antene pe stigmatul florilor, iar prin fecundare, procesul biologic de
contopire i asimilare reciproc a coninutului polenului cu cel al ovarului.
Dup modul cum polenul ajunge pe stigmat, polenizarea poate fi anemofil,
cnd polenul este transportat cu ajutorul vntului i entomofil cnd
transportul acestuia este efectuat de insectele polenizatoare, ce realizeaz
polenizarea selectiv ncruciat a plantelor. Plantele entomofile sunt
adaptate pentru polenizarea ncruciat prin flori colorate, parfum specific,
dar mai ales prin secreia nectarului. Din diversitatea mare de specii, cca
80% se polenizeaz cu ajutorul insectelor, din care: 77% de albine, 7,5% de
bondari, 3,5 de diptere, 3,5 de furnici, 3,5% de coleoptere, 2,5% de ctre
albine solitare, 2,5% alte himenoptere.
Din numeroasele cercetri efectuate, s-a stabilit c polenizarea selectiv
ncruciat a plantelor de ctre insecte asigur o descenden cu vitalitate i
capacitate de adaptare foarte ridicate, sporind astfel producia de semine i
fructe la hectar mbuntind totodat i calitatea acestora. n condiiile
actuale, datorit intensivizrii agriculturii i n special ca urmare a folosirii
pesticidelor, numrul polenizatorilor naturali (bondari, albine solitare,
diptere etc.) a sczut simitor i, paralel cu aceasta, au crescut considerabil
suprafeele ocupate cu plante tehnice entomofile, fapt pentru care importana
polenizrii plantelor cu ajutorul albinelor a devenit o necesitate de prim
ordin, pentru realizarea de producii sporite la hectar. Importana albinelor
pentru polenizare crete datorit faptului c bondarii se gsesc n numr
redus n natur, familia acestora este foarte mic (200 indivizi) dar mai ales
pentru c, la nceputul iernii, aceasta moare, supravieuind numai o parte din
mtci, care, primvara, singure i construiesc cuibul i i agonisesc hrana
pn la apariia primei generaii, astfel c familia reuete s fie refcut abia
la nceputul verii. Tocmai datorit faptului c familia de albine
supravieuiete i n timpul iernii, albinele reprezint cei mai siguri
polenizatori, att primvara timpuriu ct i n tot cursul anului. Certitudinea
unei bune polenizri a culturilor agricole cu ajutorul albinelor rezid i din
intensitatea activitii acestora, astfel c numai n decursul unei zile o albin
poate vizita cca. 4000 flori, iar o familie, ntre 60 i 80 milioane,
concomitent cu existena la albine a fenomenului de florospecializare, care
128

determin ca acestea s viziteze numai o singur specie pe perioada de


nflorire.
n scopul asigurrii unei polenizri eficiente a culturilor agricole cu
ajutorul albinelor, trebuie cunoscut numrul de familii necesare pentru
diferitele specii. Astfel, pe baza cercetrilor ntreprinse s-a stabilit c pentru
polenizarea plantelor de pe un hectar de cultur sunt necesare: 0,1-0,5 familii
de bostnoase, o familie pentru plantele oleaginoase i medicinale, 1-2
familii pentru bumbac i floarea-soarelui, 1-4 familii pentru coriandru, 2-3
familii pentru hric, pomi i arbuti fructiferi, 3-4 familii pentru sparcet, 56 familii pentru lucern i trifoi i 15 familii pentru castravei de ser. La
stabilirea numrului de familii necesare polenizrii se va ine seama i de
populaia acestora.
Pentru buna organizare i planificare a lucrrilor de polenizare a
plantelor cu ajutorul albinelor, plantele se grupeaz dup particularitile lor
biologice i gradul de cercetare de ctre albine, n: pomi i arbuti fructiferi,
culturi bine cercetate de albine, culturi slab cercetate de4 albine i culturi de
ser i rsadnie.
POLENIZAREA POMILOR I ARBUTILOR FRUCTIFERI
Polenizarea pomilor i arbutilor fructiferi prezint unele
particulariti biologice specifice, concretizate prin nflorirea timpurie n
primvar, cnd numrul polenizatorilor naturali este foarte mic, iar
coronamentul pomilor mpiedic n mare parte repartizarea uniform a
albinelor.
Pentru polenizare, familiile de albine se amplaseaz direct n livad
sau n vecintatea acesteia, n vetre de 50-60 stupi, distanate la cca 500 m la
fiecare 3-4 rnduri de pomi, revenindu-i astfel fiecrei grupe de familii cca
25 ha. n condiii meteorologice nefavorabile, distana dintre grupele de
stupi se micoreaz la 250 m sau chiar 125 m, concomitent cu mrirea
densitii de familii la ha (3-4), msuri ce asigur o complet polenizare a
pomilor. La orientarea stupilor se va avea n vedere ca zborul albinelor s fie
perpendicular pe rndurile de pomi. Stupii se transport n livad cu cteva
zile nainte de nflorirea pomilor.
La polenizarea speciilor pomicole se vor lua msuri pentru prevenirea
intoxicaiilor albinelor, n care scop nu se efectueaz tratamente la pomi n
aceast perioad, sau, n cazuri de for major, albinele vor fi retrase la timp
din zon, la distane de peste 6 km.
POLENIZAREA CULTURILOR DE CMP BINE CERCETATE DE
ALBINE
129

Din categoria acestor plante fac parte urmtoarele: hrica, floareasoarelui, sparceta, rapia, coriandru, bostnoasele, semincerii de crucifere,
ceapa i altele.
ntruct aceste culturi sunt bune melifere, polenizarea lor se realizeaz
prin aezarea familiilor de albine n imediata vecintate a culturilor
respectnd normele de familii necesare polenizrii, transportul acestora
fcndu-se cu cteva zile nainte de nceperea nfloritului, iar stupii se
disperseaz n vetre, distanate la 0,5-2 km una de alta pentru a realiza o
bun repartizare a albinelor. Se recomand, de asemenea, ca stupii s fie
aezai n zona n care plantele nfloresc mai trziu, situaie n care albinele,
zburnd iniial n partea opus, vor asigura o cercetare uniform a ntregii
culturi.
POLENIZAREA CULTURILOR DE CMP SLAB CERCETATE DE
ALBINE
Din aceast categorie fac parte: trifoiul rou, lucerna i sfecla de
zahr. ntruct fiecare din plantele amintite prezint particulariti specifice,
tehnologiile de polenizare a acestora le vom prezenta difereniat.
Polenizarea culturilor de trifoi rou. Datorit tubului floral lung al
trifoiului (10 mm), n condiii mai puin favorabile de secreie a nectarului,
acesta este slab vizitat de albine. Importana polenizrii trifoiului cu ajutorul
albinelor crete simitor, ntruct, datorit distrugerii haturilor i aplicrii
insecticidelor, fauna polenizatoare natural a fost n mare parte distrus.
Pentru a intensifica vizitarea florilor de trifoi de ctre albine, se
practic o tehnologie cunoscut n literatura apicol sub denumirea de
dresajul albinelor. n acest scop, se prepar sirop de zahr aromatizat cu
corole de flori sau polen de trifoi, care se administreaz familiilor de albine.
Pentru intensificarea cercetrii i realizrii unei bune reparaii pe suprafaa
de polenizat, bune rezultate a dat alimentarea cu sirop aromatizat administrat
n alimentatoare aezate n vecintatea stupilor n lan, i care se dispersau
progresiv, de cteva ori pe zi, n toat cultura. Vizitarea florilor de trifoi se
poate intensifica suplimentar prin folosirea de familii cu mult puiet tnr, de
la care s-au scos din cuiburi rezervele de pstur i polen, oblignd astfel
albinele, n scopul satisfacerii cerinelor de polen, s cerceteze florile de
trifoi pentru a colecta polenul necesar. Stupii se aeaz n vetre distanate la
500-800 m.

POLENIZAREA LUCERNEI
130

n momentul vizitrii lucernei se produce deschiderea florii, iar


vexilul lovete albina la baza proboscisului, fenomen de care aceasta este
deranjat, astfel c dup scurt timp se adapteaz s viziteze florile prin
partea lateral a corolelor, caz n care floarea nu se deschide i polenizarea
nu mai are loc. Cu tot efectul negativ al acestui fenomen, chiar i n scurta
perioad de vizitare a florilor de ctre albine, prin partea frontal, aceast
polenizare asigur o sporire apreciabil a produciei de semine.
Intensificarea vizitrii florilor de lucern se poate realiza ca i la trifoi, prin
administrarea de sirop aromatizat.
Stupii se aeaz n vetre de 10-12 familii, din 500 n 500 m, cu 3-4
zile nainte de nflorirea plantelor.
POLENIZAREA CULTURILOR DE SER I RSADNIE
Una dintre metodele importante pentru sporirea produciei plantelor de
ser o constituie polenizarea acestora cu ajutorul albinelor, deoarece
polenizarea suplimentar manual necesit un mare consum de for de
munc, fiind astfel nerentabil i mai puin eficace din punct de vedere
biologic.
Albinele, introduse n sere, ntlnesc condiii cu totul deosebite fa de
cele naturale, datorit limitrii spaiului de zbor, a rezervelor reduse de
nectar i polen, precum i a temperaturii i umiditii foarte ridicate, cauze
ce determin o mortalitate foarte ridicat i distrugerea ntregii familii ntrun timp foarte scurt. Tocmai pentru aceste cauze, polenizarea culturilor de
ser este greu de realizat i reclam o tehnologie special.
S-a constatat c imediat dup introducerea albinelor n ser acestea
caut s se ndeprteze mult de stupi, se lovesc de geamuri, iar cnd
temperatura se ridic peste 35 C se aglomereaz pe peretele sudic al serei,
ncercnd s ias n mediul ambiant. Iniial s-a incriminat c temperatura i
umiditatea foarte ridicate sunt factori determinani care produc moartea
albinelor, dar observaiile nteprinse au dovedit c familiile de albine nu se
dezvolt normal datorit insuficienei polenului, n special a celui proaspt.
ndat ce n peretele sudic al serei, unde se aglomerau albinele s-au efectuat
deschideri ce le permiteau zborul liber, acestea se rentorc de la cmp cu
polen i n consecin starea familiilor s-a ameliorat simitor, astfel c ele au
supravieuit pe toat perioada activ. Pentru ca aceste deschideri s fie
vizibile pentru albine, ele se contureaz cu var, iar peretele sudic al serei se
umbrete cu rogojini, prevenindu-se astfel aglomerarea albinelor pe acesta.
Albinele se desprind repede pentru a folosi aceste deschideri, nu se mai agit
pe perei i nici nu zboar prin ferestrele deschise. S-a constatat, de
asemenea, c odat ce li se creeaz albinelor posibilitatea s prseasc sera
se intensific activitatea de cercetare a florilor plantelor de ser, iar familiile
131

de albine se dezvolt normal i reuesc s-i asigure chiar rezervele de hran


necesar pentru iarn.
nainte de folosirea albinelor pentru polenizarea culturilor de ser se
recomand efectuarea unui zbor de defecaie ntr-o ser liber.
Pentru a intensifica activitatea albinelor pe florile culturii de polenizat,
acestora li se administreaz sirop de zahr aromatizat cu corolele speciei
respective, n tot cursul perioadei de nflorire a plantei ce necesit a fi
polenizat. De asemenea, pentru a obliga albinele s cerceteze mai intens
cultura e ser, dimineaa deschiderile din peretele serei se nchid i astfel
albinele se desprind repede pentru a cerceta un numr mai mare de flori din
ser. Dup ce intensitatea de vizitare a plantelor de ser ncepe s scad
(orele 9-10), orificiile se deschid pentru a permite albinelor s plece la cmp.
Pentru polenizarea culturilor din rsadnie, ramele acestora se ridic la
cca 5 cm, albinelor li se administreaz sirop de zahr aromatizat i, ulterior,
alimentatoarele se transport n imediata vecintate a rsadnielor.
Tipul de cules si zonele bioapicole din Romania
- tipul 1 de cules si zona bioapicola in Campia Romana si Dobrogea
- tipul 2 de cules si zona bioapicola Podisul Moldovei
- tipul 3 de cules si zona bioapicola Campia de Vest
- tipul 4 de cules si zona bioapicola Transilvania;
- tipul 5 de cules si zona bioapicola montana;
- tipul 6 de cules si zona apicola de pe versantilor muntilor Carpati.

Tipul 1 de cules si zona apicola din Campia Romana:


- se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medi anuala peste
+10C cu precipitatii anuale intre 400 600mm.
- flora de stepa si silvostepa;
- predomina plantatiile d salcam 60 000ha: judetul Dolj, Valcea, Olt,
Arges, Mehedinti, Gorj; teiul 20 000ha in nordul Dobrogei; floare-soarelui
in judetul Olt, Teleorman, Ilfov, Calarasi, Constanta; vegetatia de balta din
luncile apelor si Delta Dunarii, pomii fructiferi, flora spontana, vegetatia din
padurile de foioase.
- Pentru realzarea unor productii bune de miere trebuie urmarit cu atentie
calendarul apicol de dezvoltare al familiilor de albine cat si de deplasare la
masivele melifere.
Tipul 2 de cules si zona bioapicola din Podisul Moldovei
132

- se caracterizeaza prin clima continentala cu temperatura medie anuala de 8


10C cu precipitatii de 500 600mm annual;
- flora melifera bogata si variata;
- predomina masivele de tei 22 000ha din care 15ha in judetul Iasi, 5000ha
in judetul Bacau;
- salcam in sud, floarea soarelui spre nord, culesul din padurile de foioase,
pomi fructiferi, luncile apelor si pajisti.
- Intrucat in aceasta zona familiile de albine se dezvolta mai incet decat in
zona Campiei Romane si a golurilor de cules, familiile de albine trebuie
stimulate.
Tipul 3 de cules si zona bioapicola din Campia de Vest
- clima continentala cu temperaturi anuale de 8 11C, precipitatii 500
-700mm.
Culesul se aseamana cu cel din zona 1;
- salcamul ocupa osuprafata de 4000ha ion judetul Bihor, 2400ha in Satul
Mare, 2000ha in Arad;
- teiul ocupa mici supafete la Lipova judetul Arad;
- floarea soarelui ramane principalul cules de productie;
- culesuri de intretinere de la plante tehnice, de la plante din flora spontana.
Tipul 4 de cules si zona bioapicola din Transilvania
- temperaturi medii anuale de 8 9C, cu precipitatii de 600 700mm;
- din punct de vedere apicol este o zona mixta, cerealiera. Pomicola, cu
pasuni si fanete;
- culesurile furnizate familiilor de albine au un caracter moderat dar
continuu, culesul principal funizat fiind de la fanete si pasuni; primavara
timpuriu se realizeaza de la pomii fructiferi;
- din cauza lipsi de culesuri intense, apicultorii sunt nevoiti sa faca deplasari
lungi cu familiile de albine in zona de sud a tarii;
- avand culesuri de intretinere foarte bune, in aceasta zona se practica
recoltarea de cantitati mari de polen (10 kg/familie);
- inmultirea faniliilor de albine prin roiuri.
Tipul 5 de cules si zona bioapicola montana
- cuprinde zona muntilor Carpati si a dealurilor inalte subcarpatice;
- temperatura medie este de 4 8c iar precipitaiile 700 1000mm;
- flora melifera: plantatii pomicole, pasuni, zmeurisuri, zburatoare;
- in aceasta zona se manifesta dou aculesuri:
133

- principal - de la zmeur, zburatoare, mana


- intretinere flora spontana, fanete, pomi fructiferi, pasuni
Tipul 6 de cules si zona bioapicola de pe versantii muntilor Carpati
- din punct de vedere apicol se caracterizeza prin culesul de la pomi
fructiferi, pasuni, fanete, flora spontana;
- conditiile meteorologice mai putin favorabile in aceasta zona determina o
dezvoltare mai tarzie afamiliilor de albine;
BALANTA MELIFERA
Albinele valorifica economic cursurile care se gasesc la o distanta de
pana la 3 km de stupina (acopera o suprafata de 4000ha). Cu cat distanta se
mareste, cu atat cantitate de miere in stup scade.
Apicultorii trebuie sa cunoasca baza melifera unde au dplasat
stupinele, pentru a putea aprecia numarul d stupi pe care ii pot amplasa in
zona respectiva, in caz contrar se produc supraaglomerari, cu toate
consecintele (culesuri slabe, furtisaguri, boli).
Raportul intre baza melifera externa si numarul familiilor de albine
care pot fi intretinute in mod economic intr-o anumita zona reprezinta
balanta melifera a zonei.
Estimarea balantei melifera necesita:
- indentificarea speciilor melifere;
- stabilirea suprafetelor ocupate
- determinarea capacitatii nectarifere;
- identificarea speciilor melifere se face folosind documentele de la
inspectoratele silvice si cele de la organele agricole, la care se adauga datele
culese din teren. Determinarea lor se face pe moduri de folosinta: livezi, vii,
culturi agricole melifere, vatra localitatii.
Stabilirea suprafetelor ocupate de plantele melifere difera de la un mod
de folosinta la altul. Suprafetele cu plante melifere, livezi, vii se
inregistreaza ca atare, padurile cuprind specii melifere in amestec, de
importanta melifera mai mica sau dreapta notand speciile intalnite si apoi
se calculeaza suprafata ocupata de fiecare specie in parte.
Arbori meliferi valorosi sau pomii fructiferi izolati in vatra satelor, pe
marginea drumurilor, spatiile verzi, se inventariaza ca numar, apoi se
calculeaza suprafata. Determinarea capacitati nectarifere a plantelor
exista in lucrarile de specialitate. Secretia de nectar este influentata de o
serie de factori inerni si externi care se manifesta diferit, in stransa
legatura cu conditiile de mediu locale. Pentru aceasta trebuie facuta
determinarea pe mai multi ani.
Pentru determinarea capacitati nectarifere se cunosc metode directe si
134

indirecte.
Metode directe:
- metoda capilarelor;
- metoda microanalizelor chimice;
- metoda microhartiilor de filtru.
Metoda capilarelor
consta in a pune in evidenta nectarul ca atare in floare prin desfacerea
coroanei florale, sugerea directa din floare a nectarului sau cu pipeta prin
aspersie direct in floare. Concentratia nectarului in zahar se face cu ajutorul
refractometrului.
Metoda microanalizei chimice
se realizeaza difuziunea nectarului in apa si apoi se determina prin analize
chimice cantitatea de zahar invertit si zaharoza, iar prin insumare zaharul
total in mg/floare.
Metoda se recomanda pentru plantele cu flori mici,la care nu exista
posibilitate de extragere a nectarului.
Metoda micro hartiilor de filtru se foloseste la florile cu tubul corolei lung si
ingust, nectarul poate fi extras cu ajutorul hartiei de filtru.
Metode indirecte:
- metoda stupului de control;
- metoda determinari dupa frecventa de determinare a florilor si a timpului
stationat pe floarea cerceta;
- metoda determinari dupa zborul albinelor la urdinis.
Metoda stupului de control consta in masurarea zilnica a greutatii stupului
de control, inregistrandu-se zilnic in caietul de stupina cresterile si scaderile
in greutate ale stupului. Metoda determinari dupa frecventa de cercetare a
florilor si a timpului de stationare a albinei culegatoare pe floarea cercetata
ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar. In momentul cand planta
cercetata ne arata daca plantele melifere au sau nu nectar, albina o paraseste
repede. Metoda determinari capacitatii nectarifere a plantelor dupa zborul
albinelor la urdinis cuprinde durata si intensitate duratei zborului. Dupa
intensitate poate fi foarte puternic, puternic, slab sau fara zbor, iar dupa
durata se apreciaza numar de ore de zbor pe zi.
135

Calculul numarului familiilor de albine


in functie de baza melifera existenta se poate calcula numarul de
familiii de albine care pot fi amplasate in zona respectiva. Pentru
acesta trebuie cunoscuta cantitatea de miere pe care trebuie sa o
recolteze o familie de albine pentru intretinerea proprie, inmultire,
cat si miere marfa. Consumul propriu unei familii este de 90kg
miere, iar pentru un roi este jumatate din aceasta cantitate. Daca
stupina se mareste cu 25% familii noi, cantitate de miere necesara
in plus fiecare familii va fi de 11,2kg (adica 90/2 x 25/100= 11,2).
planificand o recolta de 25kg de miere pe familie se poate cacula
cantitate de miere ce trebuie recolta de o familie de albine (m).
- m = 90 +11,2 +25 = 126,2 kg miere.
Numarul familiilor de albine (F) care pot fi intretinute rentabil
intr-o stupina in zona respectiva se calculeaza impartind
cantitatea totala de miere (M), pe care o pot recolta albinele, la
cantitatea de miere necesara familiei de albine (m).
F = M/m
spSpecia

SuprafataProduct Productie
ha
ie
total
kg/ha

Productia de miere
recoltabila (kg)
(1/3 din productia
totala)

livezi
vii
bostanoase
floarea
soarelui
rapita
mustar
vatra satului

233
44
78
82

20
5
50
60

4660
220
3900
4920

1553
73
1300
1640

22
44
575

50
50
10

1100
2200
5750

367
733
1617

Din tabel rezulta ca din totalul suprafetei zonei economice de zbor


1256ha, numai 1078 ha sunt ocupate cu plante melifere. Determinand
productia de miere in kg/ha la fiecare cultura si insumand productia globala
de miere pe inteaga suprafata rezulta ca se produce o cantitate de 22.750kg.
Din aceasta cantitate, cercetarile au stabilit ca numai o treime este recoltata
de albine, restul se pierde din diferite cauze (insecte concurente, conditii
meteorologice nefavorabile).
Deci F = M/m = 7583/126,2 = 60
Din aceste calcule reiese ca in zona respectiva pot fi intretinute numai
60 de familii de albine in mod economic.
136

FENOFAZELE FENOLOGICE SI IMORTANTA LOR


Fenologia este o ramura a ecologiei care studiaza fenomenele
periodice din viata plantelor si legatura acestora cu factorii de mediu. In
cursul vietii lor , plantele trec printr-o serie de faze de crestere si dezvoltare,
numite fenofaze.
La plantele lemnoase fenofazele principale sunt:
- inmugurirea;
- infrunzirea;
- inflorirea;
- inceputul fructificarii;
- coacera deplina (recoltarea)
La plantele erbacee:
- semanatul;
- rasarirea;
- inflorirea;
- fructificarea;
- recoltarea.
Pentru agricultura, cea mai importanta este fenofaza infloritului, care
se imparte in subfenofaze, elemente de baza in prognoza culesului:
- aparitia primelor flori;
- inceputul infloririi (la inflorirea a 25% din numarul d flori);
- inflorirea maxima (peste 50% din numarul florilor sunt deschise);
- sfarsitul infloririi cand au ramas mai putin de 25% din numarul florilor.
In baza observatiilor asupra fenofazei infloririi pe perioada mai
multor ani, se poate intocmi calendarul infloririi plantelor melifere dintr-o
anumita zona.
In urma observatiilor asupra fenofazei de inflorire se constata ca plantele nu
infloresc la aceeasi data in fiecare an, dar isi pastreaza ordine infloririi la
aproximativ acelasi interval de timp intre ele.
PROGNOZA CULESURILOR
In agricultura prognoza culesurilor, paralel cu evolutia familiilor de
albine, prezinta o mare importanta practica si economica. Astfel, stabilirea in
prealabil a datei infloririi si intensitatii principalelor culesuri, determina un
anumit ritm de dezvoltare a familiilor de albine, pentru valorificarea cu
maximum de randament a resurselor melifere.
Elaborara prognozei se face prin:
prelucrarea statistica a datelor inregistrate de cantarul de control, corelate
cu evolutia fenologica: analiza chimica a substantelor de rezerva (muguri,
coaja) care conditioneaza formarea elementelor florale si secretia de nectar;
137

corelarea prognozelor sinoptice meteorologice cu evolutia culesurilor


(nectar, mana);
controlul biologic al formarii nectarului la speciile nectarifere, corelarea
factorilor cosmici cu secretia de nectar si dezvoltarea producatorilor de
mana.
Clasificarea prognozelor:
- prognoza de durata lunga: 2 -6 luni;
- prognoza de durata scurta: 1 3 saptamani;
Prognozele care se fac la noi de mai multi ani se fac la salcam, tei,
floarea soarelui si prognoza secventei de mana din zona montana.
Obiectivele prognozei se refera la:
- data infloririi;
- prognoza abundentei florale;
- prognoza productiei de nectar.
Data infloririi principalelor plante melifere este necesara pentru ca
inflorirea nu se produce la aceeasi data in fiecare an, cu cat inflorirea s
produce mai timpuriu decat de obicei, durata infloririi va fi mai lunga cu cat
infloritul va fi mai tarziu, timpul de inflorire va fi mai scurt.
Data infloririi unei specii melifere se poate prognoza cu ajutorul
indicelui bioclimateric, rezultat din insumarea gradelor de temperatura peste
+5C, incepand din desprimavarare si pana la inflorire.
El este specific pentru fiecare specie melifera:
Denumirea
Suma
gradelor
plantei
temperatura
Salcam alb
374C
Salcie capreasca
32C
Artar american
70C
Artar de camp
150C
(jugastrul)
Tei cu frunza
680C
mica
Tei cu frunza
575C
mare
Floara soarelui
1011C

de

Prognoza abundentei florale la speciile melifere forestiere se


realizeaza cu ajutoul ramurilor de proba. Se recolteaza la 1 martie
ramurile, se aduc in camera cu temperatura constanta, se pun intr-un
vas cu apa indulcita (1%). se noteaza: data inmuguririi, aparitia
inflorescentei, numarul inflorescentelor pe metru liniar si numarul
138

florilor pe inflorescenta. Aceasta este o prognoza pe termen lung.


Fiecare specie melifera are o evolutie caraceristica a producerii de
nectar si a capacitatii nectaro-polenifera, influentate de conditiile
meteorologice
Anumite specii melifere forestiere ca si secretiile producatorilor de
mana inregistreaza in mod obisnuit o periodicitate sub influenta
complexului de factori ecologici, cea mai mare avand-o
temperaturile maxime diurne.
Temperaturile optime favorabile secretiei de nectar la cele mai
importante specii sunt: salcam 26 28C, tei 28 30C, floarea
soarelui 28 32C. Restul factorilor care favorizeaza producerea
nectarului au fost descrisi.
PROGNOZA DE MANA
In vederea valorificarii culesurilor de mana s-a realizat
identificarea zonelor producatoare de mana, insectele producatoare de mana,
ciclul lor biologic si perioadele optime de secretie, precum si factorii ce
favorizeaza sau inhiba productia de mana.
Culesul de mana este conditionat de evolutia timpului la
sfarsitul verii si toamnei anului precedent (lunile august noiembrie, prin
timpcalduros, precipitatii moderate, care constituie conditii bune pentru
vegetarea plantelor gazda cat si a insectelor producatoare de mana).
Un factor important in determinarea prognozei de lunga durata
la mana este frecventa coloniilor de furnici si circulatia acestora pe arbori,
cunoscandu-se relatia de nutritie si stimularea reciproca intre furnici si
producatorii de mana (cu cat sunt mai multe colonii de furnici pe unitatea de
suprafata cu atat sunt mai promitatoare perspectivele pentru culesul de mana.
Un alt element in prognoza secretiei de mana este prezenta
daunatorilor (viespi) care se hranesc cu producatorii de mana.
Inainte cu 1 3 saptamani de declansarea culesului de mana se
fac prognoza pe durata scurta prin prezenta (1 5 mai) pe ramurele a mici
ghemotoace de firisoare albe-argintii, de ceara, care anunta prezenta
larvelor secundare. Intre 20 30 mai se observa femelele adulte de culoarea
pielii care marcheaza inceputul secretiei active de mana.
In perioada secretiei conditiile meteorologice trebuie sa fie favorabile:
timp calduros, constant si linistit, lipsit de vaturi (12C, umiditate 70%).
Polenizarea plantelor de catre albine

139

Prin polenizare se intelege transportul grauncioarelor de polen


de pe antenele staminelor pe stigmat. Din punct de vedere al polenizarii
plantele pot fi:
- autofertile care se polenizeaza cu propiul polen sau de la alta floare
aaceluiasi individ;
- autosterile care se fecundeaza (polenizeza) cu polen strain, de alte plante
sau alte soiuri;
- intersterile care nu se polenizeaza reciproc.
In natura exista doua tipuri de polenizare, provenienta
polenului;
- polenizare directa (autopolenizare) cu polen propriu florii fecundate;
- polenizare incrucisata cand polenul unie flori ajunge pe stigmatul altei
flori.
Tipuri de polenizare dupa agentul polenizator:
- anemofila (vant);
- ornitofila (pasarile mici);
- hidrofila (apa);
- entomofila (insecte).
In cazul polenzarii entomofile, principalul polenizator il
reprezinta albinele care participa la polenizarea a 75 90% din flora. Pentru
aceasta lucrare, albinele s-au adaptat si au suferit modificari de ordin
structural si de comportare:
- prezenta perisorilor pe corpul albinei;
- transformarile morfologice suferite de cele 3 perechi de picioare;
- marea capacitate de orientare a albinelor;
- tendinta de cercetare a florilor in continuu.
Albina este agentul polenizator a peste 90 de specii de plante agricole
entomofile, iar valoarea recoltei depaseste de 7 15 ori valoarea produselor
agricole.
In urma polenizarii entomofile, la toate culturile se obtin nu numai
sporuri cantitative de fructe si seminte, ci si o crestere substantiala a calitatii
produselor obtinute (hibridarea).
Pentru ca efectul polenizarii sa fie cel constant, trebuie luate unele
masuri tehnologice:
- familii puternice si sanatoase;
- momentul optim de deplasare al familiilor de albine la cules;
- amplasarea stupilor la polenizare;
- numarul familiilor de abine la hectar;
- dresajul albinelor;
- protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor.
Plantele melifere reactioneaza diferit la polenizarea entomofita. Din
acest punct de vedere se pot grupa in trei categori:
140

- plante care reactioneaza moderat si se realizeaza sporuri mici de seminte


(mac, vie, bumbac);

plante dependente intr-un grad ridicat la polenizarea entomofila


(sporuri mari de recolta) plante medicinale, plante decorative, forestiere;
plante la care polenizarea entomofila este obligatorie (plante furajere,
perene, oleginoase, pomi fructiferi, plante leguminoase).
In vederea deplasarii familiilor de albine la culesurile de nectar,
detinatorii trebuie sa efectueze o deplasare pentru recunoasterea culturilor,
stabilirea locului de amplasare a familiilor de albine in timpul culesului.
Principalele plante melifere
In tara noastra sunt peste 1000 de specii melifere, din care 200 sunt de
interes agricol. Pentru sistematizarea lor se pot adapta diferite clasificari:
- criteriul botanic grupate pe familii, specii, varietati, forme, soiuri de
hibrizi;
- criteriul agricol din punct de vedere al aportului de nectar, polen si mana;
- cu pondere foarte mare (salcam, tei, floara soarelui);
- cu pondere mare (salcia, rapita);
- cu pondere mijlocie (artari, pomi fructiferi);
- cu pondere mica (zambila, liliacul)
- criteriul fenologic data infloririi
- care infloresc timpuriu (alunul, salcia)
- plante de primavara (pomi fructiferi, rapita, salcam)
- plante de mana (tei, floarea soarelui)
- plante de toamna (izma, dalia)
- dupa natura hranei furnizate albinelor:
- plante nectarifere (salcam, tei)
- plante polenifer (alun, corn, porumb)
- plante nectaro polenifere
- criteriul economic dupa utilizarea economica
- culturi de camp (porumb, floarea-soarelui);
- culturi horticole (pomi,vii, leguminoase);
- specii forestiere
- plante medicinale
- plante furajere
- plante spontane (papadia)
- plante melifer tipice (facelia).
Principalele plante melifere care prezinta importanta pentru agricultura
1.Salcamul alb perioada de inflorire si succesiva in functie de zonele
geografice (luna mai- iunie), incarcatura la hectar este de 15 famili/ha cu o
141

productie de 1000 kg/ha;


2.Gladita infloreste dupa salcam productia este de 250 kg/ha;
3.Sulfina alba infloreste iunie-iule, productie este de 200 500kg/ha;
4.Sulfina galbena infloreste iunie septembrie, productia 130 300 kg/ha;
5.Trifoiul alb infloreste iunie-octombrie, productia 100 250 kg/ha;
6.Lucerna infloreste toata vara, productia: - 30 kg/ha neirigata
7.Teiul salbatic argintiu, cu frunza mare - infloreste in iunie iulie cu un
cules mai slab decat la salcam, in ani buni se obtin 15 30 kg miere pe
familie; productia - 200 kg/ha .
8.Floarea soarelui- de o importanta melifera dosebita, infloreste in iunieiulie, productia este de 50 80 kg/ha in functie de hibridul cultivatul.
Perioada de la rasarire la inflorire este de la 180 130 de zile.
9.Papadia perioda de inflorire este aprilie mai si august septembrie.
Cantitatea de miere este de 200 kg/ha; ult polen.
10.Palamida infloreste iunie iulie, productia 100kg/ha;
11 Jugastrul infloreste in aprilie
- producti: 200 4000 kg/ha
- produce mana;
12.Artar tataresc infloreste in aprilie mai, productie 300 600kg/ha;
- produce mana;
13.Paltinul de camp infloreste in aprilie, productia 100 200 kg/ha;
- produce mana;
14.Artarul american infloreste in luna martie, productia 100 200 kg/ha;
15.Zmeurul infloreste in aprilie mai, productie 50 200kg/ha;
16.Paducelul infloreste in mai - iunie, productie 30 100 kg/ha;
17.Pomii fructiferi - meri, peri, gutui buni producatori de polen;
- cais, prun, cires, visin buni producatori de polen si nectar, productia
este de 20 30 kg/ha.
18.Salcia infloreste in martie aprilie, productie 150 200kg/ha;
19.Busuiocul de miriste infloreste in iunie octombrie, productia este de
120 150 kg/ha.
20.Coriandrul infloreste in iunie, productia este de 1000 1500 kg/ha;
21. Rapita -infloreste in aprilie iunie, productia 35 100 kg/ha;
22.Mustar infloreste in mai iunie, productia 40kg/ha;
Mana este de origine vegetala si animala.
Mana vegetala este produsa de catre plantele care au la baza lastarilor
tineri niste pori care elimina un suc dulce.
Mana de origine animala este excretata de insecte producatoare de
mana, care se hranesc cu seva plantelor, din care retin apa si proteinele,
eliminand toate zaharurile sub forma unui lichid vascos si dulce care este
mana.
142

Plantele gazda: conifere, foioase, gramine perene, floarea-soarelui,


porumb etc.

PLANTE DAUNATOARE PENTRU ALBINE


-Otratelul de balta planta insectivora;
- Roua cerului planta insectivora;
- Piciorul cocosului polen toxic;
- Spicul dracului albinele se incurca in spicul plantei;
- Omagul - polen toxic;
- Degetelul rosu - polen toxic;
- Ceapa de samanta - polen toxic;
- Castanul salbatic - polen toxic in zilele calduroase;
- Laurul de munte - polen toxic;
- Stirigoaie - polen toxic.

143

CURS 9
AMPLASAREA STUPINEI
Pentru a asigura un cules bun de polen si nectar tot timpul, care
asigura sanatatea famililor de albine prin instinctul de cladire a fagurilor si
curatenie a cuibului, limitand in felul acesta sensibilitatea fata de unele boli,
stiind ca o colonie are nevoie de 25 kg de polen si 80-100 kg miere pe an.
Este nevoie de a sti cat mai exact ce flora exista in zona in care amplasam
stupina. De asemenea trebuie sa avem informatii de existenta altor familii de
albine in zona pentru a nu produce suprapopularea zonei cu albine, care are
inflenta nu numai asupra culesului de nectar cat si de transmiterea bolilor.
Un alt criteriu pe care sa-l indeplineasca vatra este sursa de apa care
este necesara pentru cresterea puietui, iar vara pentru reglarea temperaturii in
stup.
Umiditatea este un criteriu de baza de care se tine cont intrucat
albinele reusesc cu greu sa regleze umiditatea aerului din stup. In perioadele
de toamna-iarna si primavara cand este multa umezeala in natura adugata din
umiditatea din zona, duce la mucegairea fagurilor,crearea de condens in
stupi, formarea de gheata, aparitia bolilor dependente de umiditate cat si
slabirea familiilor iar vara este dificil ca albinele sa realizeze maturarea
mierii.
In depresiuni, in locurile imprejmuite cu gard sau la baza uni dig, iau
nastere as-zisele lacuri de aer rece, circulatia aerului este ingreunata iar
topirera zapezii este mult mai lenta.
Locul optim de iernare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- spre nord, est, vest, vatra trebuie sa fie protejata de curenti;
- curs de apa;
- pajisti cat mai bogate in flora melifera tot anul;
- departe de emisiile de noxe industriale produse de fabrici si combinate;
- zone unde nu se folosesc pesticidele la culturi;
- departe de inteprinderi de procesat miere, dulceturi, compoturi, fabrici de
zahar;
- orientarea urdinisurilor spre sud, sud-vest, intrucat albinele fac zboruri de
curatire iarna, cand tempertura are peste 12C, astfel stupii beneficiaza de
fazele de stralucire ale soarelui.
PREVENIREA SI COMBATEREA FURTISAGULUI
144

Furtul la albine (furtisagul) reprezinta o particularitate biologica care


consta in exteriorizarea fenomenului ereditar de acumulare instinctiva a unei
cantitati de hrana, si care se manifesta in special in perioadele lipsite de
cules care se caracterizeaza prin atacarea familiilor slabe de catre cele
puternice cu scopul de a le lua hrana.
Furtisagul se manifesta in doua feluri:
sub forma linistita
sub forma violenta
Este un fenomen care se produce cand in natura nu mai exista cules, la
aplicarea tratamentelor curative fara a lua masurile necesare, hranira de
completare si stimulare a familiilor de albine, verificarile efectuate de
apicultor, in mod neglijent, recoltarea mierii dupa terminarea culesului fara a
lua masurile necesare.
Pentru combaterea furtisagului se iau urmatoarele masuri:
- se pune iarba la urdinis;
- inchiderea urdiniselor inferioare;
- folosirea de substante urat mirositoare;
- acoperirea stupilor atacati;
- asezarea unui geam peste corpul stupului;
- se muta stupina in alta locatie;
In concluzie furtisagul este mai usor sa-l previi decat sa-l linistesti mai
ales in perioadele lipsite de cules.
Furtisagul se previne prin aplicarea urmatoarelor masuri:
- controlarea familiilor de albine se executa numai seara dupa incetarea
circulatiei albinelor sau dimineata devreme;
- hranirile de completare se fac numai seara tarziu;
- hranirile de stimulare se fac numai seara tarziu;
- extractia mierii se face numai seara si in camere de extractie special
amenajate. Se recomanda ca extractia sa se faca in timpul culesului si nu la
incetarea totala a acestuia.
MEDIUL ECOLOGIC SI POLUAREA MEDIULUI AMBIANT
Mediul ecologic este locul natural unde au trait laolalta flora si fauna
pamantului. In timpurile indepartate vietuitoarele pareau ca traiesc in
armonie. Paduri imense acopereau uscatul, izvoare de clestar curgeau la
vale, campii cu lanuri bogate. In lungul drumurilor apelor si coastelor era o
puzderie de arbusti si flori salbatice; iar intinsele pajisti ofereau albinelor un
bogat cules de nectar si polen. Asa cum gasim in istorie descris cu mai bine
de 2000 ani in urma, ca cei care vroiau sa mearga spre Scitia si trebuiau sa
treaca Dunarea aflau ca nu puteau trece cu usurinta din cauza multimii
145

albinelor care se aflau in zona. Acest lucru denota faptul ca meleagurile


noastre aveau o flora foarte bogata si variata ce a permis dezvoltarea
albinaritului.
Odata cu inmultirea populatiei globului, cresterea nevoii de hrana a
dus la defrisarea codrilor, suprafetele arabile au crescut, flora s-a imputinat,
a inceput chimizarea intensa a agriculturii. De asemenea a inceput
industrializarea si poluarea mediului ambiant. Pentru a diminua efectele
nocive ale poluarii mediului, in 1972, are loc la Stockholm prima mare
conferinta a ONU asupra mediului inconjurator; au urmat altele, s-au
infiintat organisme nationale si internationale; se avertizeaza, se propun
solutii.
Apararea si imbunatatirea mediului este o problema majora care
afecteaza tote vietuitorele pamantului. Exemple de poluare a apei, a aerului,
solului, si a fiintelor vii, perturbari profunde si regretabile ale echilibrului
ecologic al biosferei, care sunt periculoase pentru sanatatea fizica, mentala si
sociala sunt cu sutele. Multa vreme, problema ocrotirii mediului inconjurator
s-a redus la protectia mediului, anumitor plante sau animale pe cale de
disparitie, apoi a unor zone naturale. In primele decenii s-a pus problema de
aparare a asamblului resurselor naturale ale globului si de asigurare a unei
productii care sa-i ingaduie omului sa supravietuiasca.
Primele semne de degradare a mediului inconjurator au fost cand au
inceput despaduririle si au crescut suprafetele arabile. In felul acesta au
disparut acei codrii care ofereau albineor un cules bun din primavara pana in
tomna, a disparut acel plaman al pamantului, care improspata atmosfera.
Totodata ua disparut si pajisti cu diferite flori care umpleau stupii cu nectar
si polen.
A doua lovitura data mediului ambiant a fost industrializarea din
secolul XIX si XX. Pe harta lumii au aparut tot felulde fabrici, uzine si
combinate chimice care prin cosurile lor arunca sute de tone de pulberi, fum
nociv si reziduri industriale care au contaminat aerul, apa si solul.
A urmat aparitia centralelor nucleare cu toate neajunsurile de
exploatare, diferite defectiuni, au aparut si deseurile nucleare care au
impanzit globul pamantesc.
Pentru a obtine productii agricole mari la preturi mici, in agnricultura
se folosesc cantitati imense de ingrasaminte chimice, pesticide, erbicide care
practic au omorat toate microorganismele din pamant.
In continuare, prin hotarari internationale s-au luat masuri de
insanatosire a mediului ambiant. Astfe, a aparut concepul de agricultura
ecologica, produse ecologice, pretul lor fiind mai mare decat al celorlalte.
COMPORTAMENTUL FATA DE ALBINE
146

Una din cauzele pentru care oamenii se nu ocupa de cresterea


albinelor o constituie teama de intepeturi.
Regulile de comportament fata de albine sunt urmatoarele:
albinele inteapa cand in modul lor normal de viata intervin
cauze care le deranjeaza ;
apicultorul incepator trebuie sa se autoeduce pentru a suporta
pe maini sau pe fata albine, deoarece acestea inteapa doar
atunci cand sunt deranjate
mirosurile neplacute (transpiratia, parfumul, alcool) irita
albinele
Inainte de lucru apicultorul procedeaza astfel:
se spala cu apa si sapun (neparfumat) ori de cate ori este
nevoie
nu consuma bauturi alcoolice
va lucra cu atentie sa nu striveasca albinele
Se va evita controlul familiilor de albine pe vant, ploaie, sau cand
cerul este noros
Utilizarea fumului produs de afumator in exces determina:
intreruperea ouatului matcii
uciderea matcilor tinere care se sperie si alearga pe rame
revenirea la starea normala, anterioara folosirii fumului in
exces are loc dupa cateva ore
In concluzie, familiile de albine se cerceteaza doar cu un scop bine
determinat.

BOLILE SI DAUNATORII ALBINELOR


La albine contaminarea si infectia se fac foarte usor, iar practicarea
stuparitului pastoral contribuie la raspandirea bolilor la albine.
Prevenirea si combaterea bolilor la albine se bazeaza pe aplicarea unor
masuri de ordin:
- igienic;
- biologic;
- medicamentos.
Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor de igiena
presupune:
- Dezinfectia anuala a stupilor si a obiectelor de inventar din stupina cu
solutie de soda caustica 2% sau soda de rufe 5 %. Dupa dezinfectie
stupii se spala cu apa si se usuca la soare 24 de ore.
147

- Resturile de cadavre de albine se ard ;


- Amplasarea vetrei stupinei se va face in locuri uscate, adapostite de
vant si insorite.
- Igienizarea anuala a cuiburilor prin inlocuirea in totalitate a fagurilor
mai vechi de 3 ani ;
- Asigurarea unei surse permanente de apa potabila in apropierea
stupinei;
- Apicultorul va lucra in echipament de protectie de culoare deschisa si
se va spala pe maini ori de cate ori este nevoie.
Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin aplicarea masurilor biologice
Se realizeaza prin aplicarea urmatoarelor masuri :
- Mentinerea in stupina a familiilor de albine puternice;
- Pastrarea in familii a matcilor tinere si prolifice;
- Mentinerea familiilor de albine in stare normal fiziologice si
prevenirea roirii naturale;
- Acumularea rezervelor de hrana pentru iernare in cantitati
corespunzatoare ( 12-14 kg). Primavara si vara rezervele de hrana vor
scadea sub 6-8 kg miere.
- Pentru iernarea in bune conditii a familiilor de albine, cuiburile vor fi
reduse numai la numarul de faguri ce pot fi bine acoperite de albinele
existente in familia de albine.
Pastrarea sanatatii familiilor de albine prin utilizarea medicamentelor
La familiile de albine nu se efectueaza tratamente medicamentoase
preventive.
Este interzisa utilizarea antibioticelor (oxitetraciclina, teramicina,
streptomicina, penicilina, stamicin, cloranfenicol).
Singurele medicamente care pot fi utilizate sunt urmatoarele:
VARACHET, MAVRIROL, BEEVITAL, PROTOFIL.
Bolile albinelor se impart in :
- Boli contagioase;
- Boli necontagioase;
- Intoxicatii.
1. Bolile contagiose
La randul lor se clasifica in :
- boli bacteriene
- virotice
- micotice
- parazitare
148

2. Bolile necontagioase sunt urmatoarele :

- Puietul racit
- Diareea albinelor
- Anomaliile matcilor
3. Intoxicatiile albinelor se pot produce cu :

nectar
polen
miere de mana
medicamente
pesticide utilizate in combaterea daunatorilor
BOLILE BACTERIENE
Loca americana

Este o boala infecto-contagioasa care ataca in exclusivitate puietul


capacit al albinelor. Datorita pagubelor mari pe care le produce este
considerata cea mai grava boala a albinelor. Este prezenta in toate tarile
crescatoare de albine, find cunoscuta sub denumirea de: loca maligna, loca
vascoasa sau puiet putred.
Agentul patogen este Bacillus Larvae. In stare vegetativa bacilul este
sensibil fata de agentii fizici si chimici. In apa, la temperatura de 60C, el
moare in 10 min, iar in solutia de soda caustica 10% sau formol 20% este
distrus in 5 min.
Rezistenta sporului: insusirea sporului de a sporula (forma de rzistenta
a bacilului cand nu mai are conditi prielnice de viata), reprezinta factorul
principal ce explica graviatatea locii americane. Rezistenta mare a sporilor
fata de agentii fizici, chimici si biologici constituie un alt factor de gravitate
a bolii. Sub forma de spor rezista foarte mult fara hrana, putand sa apara si
din cruste uscate si dupa 20 40 ani. In pamant sporii rezista peste 200 de
zile, la soare 1 -6 saptamani, in miere un an. In apa la 100C si in ceara la
120C pier in 30 min..
Fata de agentii chimici, sporii rezista lunide zile in acid fenic 5%, in
alcool 90 timp de 40 zile, in cloramina 10% cateva zile, formol10-20%
timp de 6 zile, in solutie de soda causti 5% rezista 6 ore de contact.
Infectia naturala imbolnavirea puietului se realizeaza prin sporii
adusi de albinele doici odata cu hrana. Infectarea albinelor cu spori se
realizeaza in momentul curatirii celulelor de puetul mort. Totodata albinele
infectate raspandesc sporii in tot interiorul stupului, in faguri, in miere,
149

pastura, pereti si in crapaturi, unde pot sa ramana ascunsi anide zile.


Reactivarea sporilor se face prin hranirea larvelor. Transmiterea de la un
stup la altul, de la o stupina la alta, se face prin intermediul albinelor hoate,
trantori, adapatoare, unelte de stupina, introducerea fagurilor de la un stup la
altul, miere infectata, paraziti ai albinelor, material biologic infectat adus din
alte stupine bolnave.
Patogenitate sporii ajunsi in hrana larvelor patrund in intestinul
acestora unde in 24 h de la ingerare se transforma in forma vegetativa.
Inmultirea bacililor se face foarte bine si rapid in hemolimfa (sange), unde
produc moartea larvelor prin septicemie, dupa capacire. Albinele sesizeaza
boala inainte ca apicultorul sa-si de-a seama de ea, iar prin actiunea de
curatire a clulelor de larve moarte, fac sa se mentina familia de albine, intr-o
stare aparenta de snatate = infectie latenta. Prin schimbarea conditiilor de
rezistenta si diminuarea activitatii de curatirea fagurilor boala isi face
aparitia din plin.
Evolutia locii americane apare mai tarziu decat loca europeana,
atingand apogeul in a doua parte a verii, fiind favorizata de caldurile mari.
Boala nu se vindeca singura. Familiile puternic infectate pier pana in toamna
iar cele medii rezista pana in iarna si mor pana in primavara din lipsa de
albina tanara.
Simptome: - loca americana se observa din aspectul fagurilor cu puiet
si modificarile pe care le sufera larvele contaminate. Faguri cu puiet au un
aspect pestrit (puiet capacit altrernand cu puiet necapacit), culoarea bruna a
capacelelor, escavarea si perforarea capacelelor de la puietul mort. Larvele
moarte isi pierd forma si culoarea , se incretesc si se ingalbenesc, devenind
crem si in cele din urma brune; continutul lor se tansforma intr-o masa
vascoasa, mirosul este caracteristic de clei de la tamplarie incalzit. Pe
masura trcerii timpului, larvele se usuca si se lipesc de peretele fagurelui de
unde albinele nu-l mai pot desprinde
Masa continutului larvar este filanta (testul cu batul de chibrit).
Diagnostic: boala se recunoaste dupa aspect clinic:
- puiet imprastiat pe fagure;
- mortea larvelor dupa capacire;
- consistenta vascoasa a larvelor;
- prezenta cojilor uscate;
- aderenta pe pertii celulelor a larvelor moarte, inainte cat si dupa uscare;
Pentru precizarea diagnosticului se face examenul de laborator.
Prognostic este foarte grav, din cauza ca sporuleaza foarte rapid.
Masuri de prevenire
se aplica masurile de igiena si biologice care au fost descrise
anterior.
In cazul aparitiei bolii se iau urmatoarele masuri:
- se topesc toti fagurii
150

- cutiile de stupi se dezinfecteaza riguros si se vopsesc din nou


- in cazuri extreme se recomanda arderea stupilor si a familiilor de
albine
Loca europeana
Este o boala a puietului de albine care apare primavara timpuriu si se
mentine pana toamna. Boala afecteaza in special larvele tinere necapacite.
Contaminarea se face pe cale bucala prin consumul de hrana infectata,
iar raspandirea bolii se face prin intermediul albinelor hoate, trantorilor
precum soi prin schimbul de faguri infectati
Simptome in faza incipienta a imbolnavirii larvele devin
transparente dupa care isi schimba pozitia normala in celule schimbandu-si
si culoarea care devine galbuie. Dupa cateva zile larvele mor si incepe
procesul de descompunere a acestora. Continutul larvelor bolnave nu este
filant.
Prevenire se impune aplicarea masurilor de igiene corespunzatoare
si a masurilor biologice pentru pastrarea sanatatii familiilor de albine.
Septicemia
Este o boala infectioasa a albinelor adulte, care evolueaza in stricta
dependenta cu factorii de mediu (locuri umbrite s iracoroase);
- agentul patogen al acestei boli este Bacillus Apisepticus; rezistenta acestuia
fata de agentii fizici si chimici este scazuta printr-o dezinfectie obisnita
dispar repede.
Bacilul se gaseste abundent in natura si in stupi, in anumite
imprejuraride slabire a rezistentei naturale a albinelor, germenul isi exalta
virulenta, patrunde in sistemul respirator, apoi in hemolimfa, unde se
inmulteste si provoaca moartea albinei prin septicemie. Slabirea rezistentei
albinei este provocata de umiditate ridicata, locuri de vatra mlastinoase, ploi
reci de lunga durata, lipsa de cules. Dupa disparitia conditiilor improprii de
intretinere, boala se vindeca singura.
Simptome albinele nu mai pot sa zboare, contractii abdominale
inainte de moarte fragilitatea cadavrelor.
Diagnostic se face numai prin examen de laborator.
Prevenire:
- igiena , conditii bune de intretinere a familiilor de albine;
Paratifoza (Salmoneloza)

151

Este o boala infecto-conatgioasa a albinelor adulte a carei aparitie,


evolutie si putere de difuzare depinde de conditiile de viata ale familiei de
albine.
Agentul patologic -Bacillus Paratyphialvei este intalnit in tubul
digestiv al albinei sanatoase, devine virulent cand conditiile de intretinere ale
familiilor de albine sunt deficitare.Nu sporuleaza.
Patogenie cand conditiile sunt nefavorabile (familii slabe, umiditate
mare) microbul isi exalta virulenta si produce imbolnavirea albinelor.
Transmiterea bolii se face pe care bucala, microbul ajuns in tubul digestiv se
multiplica intens, patrunde in hemolimfa detreminand moartea albinei prin
septicemie.
Transmiterea se face prin albinele hoate, trantori, surse de apa
infectate.
Evolutia salmoneloza izbucneste de obicei primavara si rar vara
cand survin ploi reci prelungite. In general evolutia bolii este usoara, iar prin
modificarea factorilor care o produc se vindeca singura. In caz contrar poate
sa aiba o evolutie acuta si sa produca pagube importante.
Simptome boala provaca depopularea familiilor de albine.
Manifestarile clinice nu sunt specifice, asemanadu-se cu cele din nosemoza
si acarioza.
Albinele bolnave nu pot zbura, au abdomenul balonat, diaree, paralizie
si moarte.
In forma acuta, depopularea familiilor, slabirea lor si inactivitatea
stupului.
Diagnostic: numai cel de laborator este concludent.
Prevenire se face prin aplicarea masurilor de igienasi biologice
specifice familiilor de albine,
BOLILE VIROTICE
Virozele sunt boli infecto-contagioase produse de virusuri care
afecteaza atat regnul animal cat s iregnul vegetal. Cele mai raspandite boli
virotice sunt puietul in sac si boala neagra
Puietul in sac
Este o boala infecto-contagioasa, mai putin raspandita, in care larvele
iau dupa moarte un aspect caracteristic al unui sac plin cu lichid.
Agentul patogen un virus filtrabil nu prea rezistent la factorii de
mediu (la 59C moare dupa 10min, razele solare il distrug in 4-7 ore in
fagurii cu miere, moare in circa o luna).
In tesutul albinelor adulte se gaseste in cap si in special in glandele
faringiene, iar prin hranirea puetului ajunge la acesta infectandu-l. Puietul
moare in stadiul de larva, in timpul primei naparliri a nimfei, astfel blocand
152

procesele de naparlire. Larva moarta se descompune intr-o masa cleioasa,


dupa care se usuca luand forma unui sac plin cu lichid.
Raspandirea bolii in stup se face de catre doici in timpul hranirii
puietului si de albinele care fac curetenie in stup. De asemenea albinele
hoate si daunatorii albinelor contribuie la transmiterea bolii.
Prevenirea . Se recomanda aplicarea masurilor de igiena, a masurilor
biologice si efectuarea tratamentelor corespunzatoare pentru tratarea
vorroozei.

Paralizia cronica a albinelor


Apare vara si toamna, afectand albinele adulte, vindecarea
producandu-se de la sine. Mortalitatea se produce numai in randul albinelor
adulte. Imbolnavirea se produce in 2-5 zile, cu localizarea in intestinul gros
al albinei, unde se inmulteste si se produce o toxina care ataca sistemul
nervos al albinei.
Simptomele: albinele sunt agitate, prezinta tremuraturi ale antenelor,
aripilor si picioarelor, nu pot sa zboare, abdomenul este dilatat, iar acul este
scos afara. Albina miroase a peste, fapt ce determina albina sanatoasa sa o
scoata afara. Albina bolnava este de culoare negricioasa (depilata), nu-si mai
coordoneaza miscarile, paralizeaza si moare cu aripile desfacute in jos
(forma de acoperis de casa).
Diagnostic se pune de catre laborator.
Raspandirea se face de catre albinele hoate si cele ratacite si lipsa
de igiena.
Prevenirea asigurarea igienei, tratarea corecta a varozei si selectia
materialului biologic.
Boala neagra
Nu se refera la o anumita boala, ci la un complex de manifestari
patologice care au ca simptome depilatia si culoarea neagra a albinelor
bolnave. Dupa unii autori exista doua grupe de boala neagra: boala neagra
congenitala si manifestari patologice neereditare care provoaca fenomene
melanice.
1) Boala neagra congenitala se manifesta prin aparitia in unele
familii de albine a unor albine negre si lucioase, lipside de peri , mult mai
mici decat celelalte, avand aspect de furnici. Numarul albinelor normale cu
cel anormale este sensibil egal.
153

Caracterul ereditar al bolii se dovedeste prin:


- boala nu se propaga la familiile din jur;
- raportul numeric intre cele doua grupe se mentine egal;
- scimbarea matcii duce la disparitia bolii.
S-a constata ca in acest sens ca familiile de albine crescute din
imperecheri inrudite sunt mai sensibile la aparitia unor astfel de manifestari
patologice (consangvinizare).
2) Boala neagra sau boala de padure sunt mai multe ipoteze care
incearca sa explice originile acestei boli:
- culesul de mana abundent din unii ani
- toxicoze alimentare provocate de mierea de mana, a polenului si a
nectarului toxic al unor plante;
- carentele proteice, consecutive unui cules slab de polen;
- cea mai acreditata este cea de natura virotica, reusind sa produca boala prin
administrarea de hrana cu un filtrat din albinele bolnave.
Simptome:
- depilarea si innegrirea albinelor in cazuri grave (acest fenomen apare la
matci si trantori);
- prezenta in fata stupului a unui numar mare de albine vizibil bolnave;
- agitatia mare in stup si fenomenul de eliminare a albinelor bolnave de catre
cele sanatoase;
- stagnarea productiei.
Diagnostic: -prin manifestarile clinice si examen de laborator.
Prevenirea ca masuri de prevenire se recomanda igiena
corespunzatoare precum s iaplicarea masurilor biologice pentru pastrarea
sanatatii familiilor de albine.

BOLI MICOTICE
Ascosferoza (puietul varos)
Ascosferoza (puietul varos) afecteaza exclusiv puietul albinelor.
Agentul patogen ascosphaera apis care este o ciuperca compusa din
micelii mascul si femel. In cazul intalnirii a doua miceli de sex opus ele
adera unul la altul si dau nastere la hife laterale pe care vor lua nastere
elemente sexuate (oogonii si anteridii) care prin fecundare dau nastere la
spori (forme de rezistenta ale ciupercii) care au o mare rezistenta la
dezinfectante si pot germina si dupa 15 ani. Aparitia bolii este favorizata de
154

umezeala din stup si lipsa de ventilatie. Boala apare primavara in lunile


aprilie mai.
Simptome: primul puiet atacat este cel de trantor, treptat boala ataca si
pe cel de albina lucratoare si chiar pe cel din botci. Larvele infectate se
ingalbenesc, isi pierd segmentatia, tegumentul se intareste. In jurul larvei se
tese o panza alba de mucegai, larva se deshidrateaza, isi micsoreaza
volumul, se desprinde de pereti, se intareste avand o culoare alb-galbuie
cand a fost parazitata de un miceliu de un singur sex, fie verde murdar cand
a fost parazitata de ambele elemente sexuate (femela+mascul) . Fagurele are
un aspect mozaicat, larvele nu sunt aderente la peretele celulei, in momentul
scuturarii fagurelui produc un zgomot de boabe de grau intr-o cutie de
carton.
Diagnostic:
- aspectul mozaicat al larvelor moarte in fagure;
- sunetul caracteristc pe care-l produc;
- neaderarea larvelor la peretii celulei;
- raspandirea cadravrelor in fata stupului si pe fundul lui ( larvele moarte au
aspectul unor pietricele de var);
- afectarea cu precadere a puietului de trantori.
Prognostic: este favorabil, totusi poate deveni foarte grav provocand
pierderi mari de albine.
Tratament:
-Micocidin 100 150g preparat se presara peste cuib de 3-5 ori la interval
de 4-7 zile;
- Codratin.
Profilaxia:
- reducerea umiditatii din stup;
- evitarea vetrelor de stupine umede;
- mentinerea familiilor de albine in stare activa;
- strangerea cuibului in perioade cu temperaturi oscilante;
- masuri de igiena si bilogice corespunzatoare.
Aspergiloza (puietul pietricat)
Este o boala micotica care ataca larvele, nimfele, si albinele adulte. Este
o boala foarte periculoasa care se transmite si la om si afecteaza mucoasele
oculare si ale aparatului respirator.
Contaminare ciuperca Aspergillus Flavus este foarte raspandita in natura si
albinele vin frecvent in contact cu ea. Patrunsa in cuib, boala se extinde
asupra puietului si a albinelor, contaminarea facandu-se pe cale bucala.
Miceliul traverseaza peretele intestinal, se inmultestee, distruge organele
interne si provoaca moasrtea albinei.
Aceasta boala apare de regula dupa un cules abundent de polen, cand
155

datorita netasarii corespunzatoare a acestuia in celule pastura este cuprinsa


de ciuperca.
Simptome
Larvele afectate se deshidrateaza, devin de consistenta dura, si adera la
peretii celulelor astfel incat albinele nu pot indeparta larvele pietrificate.
Albinele bolnave prezinta miscari anormale, cad de pe faguri, nu pot zbura,
paralizeaza si mor.
Tratamentul este identic cu cel aplicat in cazul puietului varos iar in cazul
sunt afectate si albinele adulte intreaga familie se arde.
Profilaxie se aplica masuri de igienea si biologice corespunzatoare
pastrarii sanatatii familiilor de albine.
Melanoza
Afecteaza aparatul genitalal matcii, provocand sterilitatea.
Agentul patogen Melanosella mors apis este o ciuperca ce se
gaseste raspandita in natura. Este adusa in stup de albine, iar odata cu
laptisorul de matca o transmit si matcii, unde produce aglomerari pigmentare
ce astupa lumenul oviductelor. Boala evolueaza incet, producand moartea
matcii, in 5-7 zile de la manifestarea primelor semne clinice.
Simptome: matca bolnava inceteaza ouatul, are abdomenul umflat,
este apatica, nu se mai deplaseaza pe faguri, nu se mai hraneste si in cateva
zile moare.
Diagnostic: de laborator.
Tratament: nu exista se recomanda inlocuirea matcii.
BOLI PARAZITARE
Nosemoza
Este o maladie grava a albinelor adulte. Boala evolueaza sub forma
inaparenta (cronica) sau
cu manifestari vizibile(acute). Agentul
patologic- Nosema Apis este protozoar unuicelular care se localizeaza si se
inmulteste in epiteliul intestinului mijlociu al albinei. Cand conditiile nu
sunt prielnice (aciditate crescuta) parazitul sporuleaza si asteapta pana cand
apar din nou conditi prielnice, se hraneste si se inmulteste si produce toxine
care omoara albina adulta.
Sporii pot trai in excrementele uscate doi ani, in albinele moarte 1-3
luni, in miere 2-4 luni. Contaminarea albinelor se realizeaza prin ingerarea
sporrilor odata cu hrana. Moartea survine datorita distrugerii epiteliului
intestinului albinei cat si a toxinei pe care o produce. Raspandirea in stupina
se face de catre apicultor, albine hoate si a parazitilor. Pentru ca nosemoza sa
se poata manifesta clinic este necesara interventia unor factori favorizanti:
156

- afectiuni digestive cu manifestari diareice provocate de diverse cauze sau


maladii infectioase, intoxicatii (cu nectar, polen), iernarea pe miere de mana
sau acrita, introducerea iarna si primavara timpuriu a turtelor cu faina si
drojdii, deranjarea familiilor de albine in perioada de iarna, lipsa matcii,
imposibilitatea efectuarii zborului de curatire.
- Conditii climaterice nefavorabile, ierni lungi si umede, perioade de timp
rece primavara, lipsa culesului.
- Pastrarea in stupina a unor familii slabe si purtatatore de boala.
Simptome: in forma cronica familiile de albine bolnave se deosebesc
prea putin de cele sanatoase (dezvoltare mai lenta, schimbari linistite dese de
matca, si o mortalitate mai mare).
In forma acuta albinele incep sa se agite, executa zboruri de curatire
chiar si pe timp nefavorabil si manifesta un apetit de sete exagerat
(deshidratare) prezinta diaree cu aspect apos de culoare brun galbuie, cu
miros acru. In fata stupului se vad o multime de albine care incearca sa
zboare dar nu izbutesc, inainteaza trantindu-se, se strang in gramezi pe firele
de iarba, paralizeaza si mor cu aripile intine, membrele intinse sub cavitatea
toracica si abdomen umflat.
Diagnostic: pe baza semnelor clinice e greu de pus diagnosticul de
nosemoza, fiind necesar si un examen de laborator.
Ca semne clinice:
- activitate redusa a familiilor de albine
- depopularea familiilor
- in interiorul stupului pete de diaree. Acestea sunt semnalate si pe peretii
stupului si de asemenea pe capace.
Tratament: combaterea bolii se face incepand cu eliminarea factorilor
favorizanti si imediat cu aplicarea tratamentului adecvat. In ceea ce priveste
tratamentul medicamentos trebuie sa tina seama de:
- dezinfenctia materialului apicol;
- tratarea tuturor familiilor din stupina;
- medicamente utilizate: Protofil. Se administreaza in sirop 17 ml/l sirop sau
34 ml in pasta. Tratementele se repeta la interval de 7 zile. Intr-un an se
administreaza unei familii de albine 50-80 ml Protofil.
Tratamentul medicamentos nu este in stare sa distruga sporii si
asanarea bolii in stupina; pentru a fi eficient trebuie asociat cu masuri de
igiena drastice, cu dezinfectii riguroase a stupilor si anexelor.
Prevenirea - se face prin:
- limitarea schimbului de material biologic cu provenienta necunoscuta cat si
a echipamentului apicol;
- interventii stricte in cuibul familiilor de albine pe timp nefavorabil;
- efectuarea de roi puternici si sanatosi;
- eliminarea familiilor slabe din stupina;
- inlocuirea anuala a cel putin 30% din fagurii existenti in stupina;
157

- evitarea furtisagului;
- evitarea hranirilor tarzii sau cu miere de mana;
- iernarea pe vetre uscate, insorite, adapostite;
- mentinerea permanenta a curateniei atat in stup cat si in stupina.
Nosemoza este o boala declansabila si carantinabila.
Acarapioza
Este o boala parazitara a albinelor adulte.
Agentul patogen Acarapis woodi - cu localizare in caile respiratorii
ale albinei. Inmultirea se face in prima pereche a traheelor toracice.
Acarienii se hranesc cu hemolimfa. Moartea albinei se produce in
majoritatea cazurilor prin sufocare in urma astuparii traheelor cu paraziti si
cu crustele de hemolimfa ce se formeaza la locul intepaturilor, cat si
microbilor care infecteaza ranile provocate de acarian.
Transmiterea acarienilor de la un stup la altul se face prin albinele
hoate sau rataciite, trantori, roi.
Evolutia boli poate sa traca neobservata sau sub forma acuta cand
infestatia este masiva.
Albinele tinere sunt mult mai usor de contaminat decat cele batrane.
La albinele batrane acarianul se localizeaza si la baza aripilor pentru a se
hrani cu hemolimfa si a depune ouale.
Simptome: in forma cronica trece neobservata. In forma acuta
simptomele sunt evidente:
- zbor greoi, cad pe pamant si nu mai pot zbura inaintand mai mult prin
topaituri;
- corpul tremura, aripile departate, abdomenul umflat;
- albinele bolnave se aduna in gramezi mici si mari;
- depopularea familiilor de albine;
- tendinta de a roi.
Diagnostic: de laborator.
Tratament: cu Folbex si Varachet.
Cel mai bun tratament se face prin profilaxie:
- eliminarea albinelor batrane prin stimulari tarzii care duce la uzura
prematura a albinei bolnave;
- stimularea pentru inlocuirea albinei bolnave;
- pastrarea familiilor puternice si sanatoase.
Brauloza
Afecteaza populatia adulta a familiei de albine.
158

Agentul patogen Braula coeca isi petrece toata viata in interiorul


familiei de albine. Depune ouale pe fata interna a capacelelor fagurelor cu
miere, se haranesc cu ceara si polen, in continuare urmeaza metamorfaza de
transformare in adult care dureaza 21 de zile.
Adultii se hranesc cu laptisor de matca, in felul acesta afectand matca
pe care o paraziteaza in asteptarea hranirii ei de catre albine pentru a-si lua
fara nici un effort hrana.
Tratament cu tutun, varachet (toate acaricidele folosite pentru
varroza distrug si braula).
Varrooza
Este o boala parazitara a albinelor produsa de un acarian ce provine din
insula Jawa si a fos nuimiVarroa jacobsoni.
Caracteristic pentru acest parazit este faptul ca el ataca atat albninele
adulte cat si puietul si ca inmultirea lui se produce intr-un ritm, din ce in ce
mai accelerat .
Etiologic femela acarianului are corpul plat, transversal oval, de
culoare maroniu-roscat si prevazut cu 4 perechi de picioare prevazute cu
ventuze care ii permit sa se prinda foarte usor de corpul albinei. Cu putin
inainte de capacire, acarianul patrunde in celula de puiet unde asteapta
capacirea puietului. De indata ce celula este capacita si laptisorul de matca
consumat, acarianul se poate misca liber, unde incepe sa se hraneasca cu
hemolimfa puietului. Dupa 2-3 zile incepe sa depuna primele oua. Dupa 2
zile ies primele larve de ambele sexe. Acestea se hranesc cu hemolimfa
larvelor si nimfelor de albina si dupa alte 3-4 zile pentru mascul si 6-7 zile
pentru femela se transforma in acarieni adulti ce se imperecheaza inainte
eclozionarea albinelor. Masculul este mai mic, nu are tub digestiv si imediat
dupa imperechere moare. Din celula ies numai femele imperecheate.
Acarienii prefera celulele de trantori, la nevoie pe cele de albina lucratoare si
niciodata pe cele de matca. S-a constatat ca in familiile slabe inmultirea
parazitului se realizeaza mult mai rapid si ca in general, primele larve
parazitate sunt cele de trantori, fapt ce denota ca acarianul prefera o
temperatura mai redusa decat cea existenta in mijlocul cuibului. De
asemenea, temperatura ridicata din timpul verii, precum si uzura datoarata
inmultirii intense, fac ca viata lui in acest anotiomp sa nu dureze decat 1-2
luni, in timp ce exemplarele nascute toamna traies 6-8 luni, iar femelapoate
sa traiasca 10 zile fara contactul cu albinele.
Patogenie - pe o albina pot fi vazuti intr-o invazie masiva si 5
acarieni, iar pe o larva si pe nimfa de trantor sau lucratoare pana la 12
paraziti. Albinele parazitate au o viata mai scurta, iar productivitatea lor este
mult diminuata. Din puietul infestat iau nastere albine mici cu o viabilitate
redusa. Intr-o invazie mare albinele rezultate sunt neviabile, au aripile
159

nedezvoltate, capul si picioarele diforme. Ele cad pe fundul stupului si sunt


aruncate afara de catre albinele sanatoase. Trantorii isi pierd potentialul
sexual si matcile raman nefecundate. Puietul este pestrit si larva moare.
Albinele parasesc stupul , lasandu-l gol cu provizii cu tot. In perioada de
iarna parazitii nelinistesc familia de albine, producand un consum mare de
hrana, umplerea prematura a intestinului cu dejectii si aparitia diareei.
Acarianul se inmulteste in progresie geometrica, ceea ce ar face ca de
la 20 femele de varroa existente in luna aprilie, populatia parazitilor ar
ajunge pana in tomna la peste 10 000 de femele (cunoscand faptul ca femela
varrooua poate sa depuna ouale la 5-7 zile dupa iesirea din celula capaciata,
ar rezulata ca aceasta poate da nastere la 9 generatii succesive din aprilie
pana in septambrie, ca populatia acarienilor se poate dubla sau tripla la
fiecare 17 19 zile, astfel incat aceasta populatie ar putea creste de cel putin
500 ori pana la sfarsitul sezonului.
In realitate numarul acarienilor dintr-o familie de albine nu creste intrun sezon apicol decat de 17-20 de ori, fiin d necesar cel putin 3 ani pentru ca
infestatia sa atinga un nivel periculos pentru colonie.
Diagnosticul in invazie masiva se poate vedea cu ochiul liber pe
indivizii colniei, pe faguri, pe puietul de trantori, descapacit cu furculita,
toamna tarziu pot fi vazuti si pe fundul stupului morti de uzura. Toate
substantele terapeutice folosite pot fi utilizate in acelasi timp si pentru
recunoasterea infestarii cu acarieni. Pentru acest lucru se foloseste asternutul
un carton uns cu vaselina neutra acoperita cu o plasa metalica. Astfel,
asternutul se aseaza si ramele familiei si se face diagnoza de infestare, dupa
numarul de acarieni cazuti in urma tratamentuluicu acaricid.
Combaterea varroozei - se poate face prin diverse metode, cea mai
simpla fiind folosirea medicamentelor. Tratamente ecologice , tot mai mult
folosite, cer multa experienta, dar au avantajul ca nu lasa reziduri. Astfel a
aparut notiunea de combatere integrata
Dupa modul de aplicare tratamentele se pot efectua prin:
1.Prin fumegare substantele sunt impregnate in fasii de hartie oxigenate
sau in comprimate; prin ardere fumul se raspaneste in tot stupul.
2. Aerosoli emulsia activa se dirijeaza prin colonie ca o ceata calda la
40C. Apicultorul trebuie sa poarte masca.
3. Dispersarea- diverse substante sunt dispersate ca solutii lichide direct pe
albine.
4. Pulverizare medicamentul se amesteca cu un suport (zahar pudra, faina)
cara se presara pe intervalele dintre faguri.
5.Picurare o solutie apoasa a medicamentului va fi picurata pe intervalele
dintre faguricu albine. Se foloseste in coloniile fara puiet la temperaturi
peste 5C.
6.Prin harnire medicamentul se amesteca cu harna (siropul) albinelor.
7.Evaporare substantele usor volatile sunt administrate sub forma lichida
160

pe materiale absorbante sau sub forma cristalina.


8. Efectul cotactului prin benzi substanta activa este impregnata in benzi
de plastic, lemn sau textil. Benzile impregnate sunt agatate intre ramele cu
albine, de unde albinele preiau medicametul care persista 45-60 zile.
Medicamente folosite:
1.Apitotal se foloseste prin picurare;
2.Bayvarol se foloseste prin agatare;
3.Folbex VA -prin arderea penzilor;
4.Apistan se foloseste prin agatare;
5.Perizin se foloseste prin picurare;
6.Acid formic se foloseste prin picurare;
7.Acidul lactic se foloseste prin pulverizare;
8.Uleiuri volatile se foloseste prin evaporare;
9. Varachet;
10. Mavrirol;
11. Beevital.
Tratament cu metode biotehnice este procedeul fagurilor capcana,
scoaterea puietului de trantori.
Orice tratament folosit in combaterea varozei, trebuie efctuat la toate
familiile din zona de catre toti apicultorii. Vara se folosesc tratamente dupa
culesurile principale pentru a reduce numarul acarienilor. Obligatoriu dupa
culesul de floarea soarelui se efectueaza 1,2 sau 3 tratamente in functie de
gradul de infestare cu paraziti.
Tratamentul de baza se plica cand in familie nu mai este puiet, iar
cuibul nu s-a strans in ghem.
Inainte de aplicarea tratamentelor se recomanda citirea cu atentie a
prospectului.

BOLI NECONTAGIOASE
Puietul racit
Racirea puietului este un accident produs fie din cauza apicultorului,
fie a unei boli care decimeaza albinele adulte sau a unor conditii climatice
nefavorabile.
Simptome: puietul racit nu poate fi confundat cu loca americana.
In cazul puietului racit , puietul se afla la marginea cuibului pe ramele
marginase, larvele nu sunt lipite de celule, nu au miros, iar la examenul
microscopic lipseste agentul patogen.
161

Prognostic: nu are gravitate pre mare.


Masuri:
- restrangerea cuibului;
- stimularea matcii;
- cand sunt faguri prea multi fata de numarul de albine se ridica fagurii cu
puiet ce nu mai pot fi acoperiti si dati la familii puternice pentru ingrijire.
Diareea albinelor
Este o afectiune intestinala a albinelor adulte cauzata de:
- hrana necorespunzatoare calitativ;
- zgomote mari provocate de pasari, masini, trenuri, oameni;
- mierea de mana sau fermentata;
- curenti de aer, umezeala mare;
- lipsa matcii;
- astuparea cu gheata a urdinisului;
- familii slabe in stupina.
Simptome: pete de diaree pe rame, faguri, pe stup, fecalele nu au
miros, sunt apoase, albinele nu mai pot zbura si au tendinta de a efectua
zborul de curatire chiar pe timp nefavorabil.
Diagnostic: examen de laborator.
Prevenire:
- eliminarea cauzelor care au provocat diareea;
Anomaliile matcii
Malformatii si anomalii au aparut la toate cele 3 caste din familia de
albine; toti indivizii care prezinta astfel de defecte sunt alungati din stup de
albinele sanatoase. Astfel de defecte doar la matci sunt importante pentru
familia de albine, in acest caz numai apicultorul poate indrepate lucrurile
prin interventia sa.
Defecte:
- matca ce produce exclusiv puiet de trantori, cauza epuizarea proviziei de
spermatozoizi sau este batrana;
- matci ce depun oua fecundate in celule de trantori si eclozioneaza albine
lucratoare este un defect ereditar;
- matci ce depun mai multe oua intr-o celula lipsa de spatiu;
- matci inapte de a depune oua;
- matci ce depun oua seci din care nu iese nimic la matcile tinere este
ereditara si este provocata de sperma;
- cand matca este scoasa pentru marcare sau ridicare din familie este
cuprinsa de spaima;
162

PREVENIREA SI TRATAREA BOLILOR


Prin profilaxie se intelege totalitatea masurilor care se iau pentru
evitarea aparitiei sau raspandiri bolilor infectioase.
Importanta profilaxiei: este mai usor sa previi ivirea unei boli decat
sa o combati. In general tratarea maladiilor albinelor este foarte dificila si
costisitoare fara a obtine intotdeauna rezultatele scontate, sau pentru unele
nu exista tratament (intoxicatiile).
Prevenirea bolilor infecto-contagioase se realizeaza prin metode speciale,
modul de transmitere si gravitatea fiecareia se face prin metode generale, pe
care le vom trata in continuare.
Trebuie stiut ca lupta impotriva maladiilor infecto-contagioase este o
problema de stat, masurile ce trebuiesc luate sunt reglementate de Legea
60/1974 revizuita. In conformitate cu aceasta lege, cele mai grave boli
transmisibile ale albinelor sunt: laca europeana, loca americana, acarioza,
nosemoza clinica, varrooza. Sunt boli declarabile si carantinabile, in
perioada cat dureaza aceste restrictii se interzic:
- introducerea de material biologic din alte stupine;
- deplasarea familiilor bolnave;
Masurile generale de profilaxie ale bolilor in functie de importanta:
- mentinerea permanent in stupina famililor puternice ;
- igiena alimentaiei, adapostului si ingrijirii familiilor de albine.
Albinele au supravietuit milenii fara ajutorul omului, au supravietuit
numai familii bune si foarte bune, practic s-a produs o selectie
naturala a lor; cum a intervenit omul, au aparut famili slabe, care sunt
focare interminabile in lumea albinelor. Familiile puternice se apara
singure de boli si isi regleaza caldura in cuib, element vital care
conditioneaza activitatea familiilor de albine. In familiile de albine
puternice nosemoza si loca europeana nu se manifesta clinic si se
vindeca singure; gaselnita nu are loc deoarece stupii se curata singuri.
Igiena alimentara hrana constituie unul din elementele principale
care conditioneaza dezvoltarea familiilor de albine. Pentru a realiza
acest lucru trebie lasat in cuib cantitati suficiente de miere atat in
perioada activa cat si in timpul iernii (vara 6-8 kg, iarna 15-20 kg),
calitatea mierii de iernare avand o mare importanta in dezvoltarea
famililor de albine.
Masurile de completare a rezervelor de iernare sa se faca pana la
jumatatea lunii august (pentru a folosi albinele de vara) cu cantitati mari de
transe de administrare, concentratia de 2/1 pentru a fi repede capacita
mierea, fara a adauga inlocuitori de polen. Hranirile de stimulare se pot
163

continua si in luna septembrie in cantitati mici de sirop, zahar umectat,


serbet sau candi.
In cursul iernii harnirile de completare se fac numai cu serbet, candi, miere
cristalizata, fara adaosuri proteice.
Igiena adapostului de calitatea adapostului depinde realizarea
microclimatului optim necesar.
Conditiile ce trebuie sa le indeplineasca un stup sunt: sa fie calduros,
lipsit de curenti si umezeala iarna, sa fie racoros vara. Pentru a realiza aceste
deziderate trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
- vata de amplasare sa fie cu expozitie sudica, fara curenti si ferita de
vanturile dominante, iar stupii ridicati la o inaltime de 15-20 cm de sol;
- lazile de stupi sa fie bune, fara crapaturi si sa aiba acoperisuri bune;
- pentru iernare se realizeaza restrangerea cuibului numai pe fagurii ocupati
bine cu albina;
- folosirea de materiale absorbante de umiditate;
- urdinisurile sa fie suficient deschise (cate 1.5 cm pentru fiecare interval de
albine);
- in timpl primaverii efectuarea restrangerii cuiburilor si largirea lor sa se
faca cu mare prudenta, cu pastrarea impachetajului de iarna;
- vara stupii se aseaza in locuri ferite de arsita soarelui, in caz contrar se va
realiza o ventilatie optima a familiei;
- inlocuirea fagurilor vechi.
Dezinfectia
Este operatiunea de distrugere a agentilor patogeni ai bolilor care se
gasesc in afara organismului fara a pune in pericol viata albinelor si fara a
produce degradarea obiectelor supuse dezinfectiei.
Dezinfectia se aplica in doua etape:
- curatirea mecanica inainte de dezinfectie;
- dezinfectia propriuzisa.
Curatirea mecanica inainte de dezinfectie cuprinde:
- curatirea mecanica se face cu spaclul, cutitul si peria de sarma; prin
curatirea mecanica se face indepartarea propolisului, cerii, albine moarte; in
felul acesta se ususreaza actiunea deinfectantilor.
- Curatirea sanitara se face prin spalarea stupilor si utilajelor apicole cu
produse dezinfevctante si clatirea lor.
- Dezinfectia propriu-zisa se face prin flambarea stupilor si a altor
materiale pentru utilajele care suporta focul. Flambarea se face cu arzatorul
de butelii, insistandu-se la culturi si crapaturi pana ce lemnul capata culoarea
maronie.
Forme de dezinfecti:
- dezinfectia profilactica se face cu scopul de a preveni aparitia bolilor. Se
face periodic in fiecare stupina;
- dezinfectia curativa - de necesitate: cand apare boala;
164

- dezinfectia terminala sau finala se face dupa lichidarea focarului de boala.


Mijloacele de dezinfectie: mecanice, fizice si chimice.
Dezinfectia mecanica se face cu peria de sarma, cutit, spaclu.
Dezinfectia fizica razele solare, razele ultravioleta, temperaturile
inalte (flambare, caldura uscata, caldura umeda).
Dezinfectia chimica se face folosind:
- acid acetic, alcool etilic, amoniac, apa oxigenata;
- soda de rufe 3-5%;
- cloramina 2-10%;
- fenol (acid fenic) 2-5%;
- formol 1-4%;
- soda caustica 1-2%.
Dezinfectia vetrei stupinei se face prin separarea vetrei de stupina si
imprastierea uniforma de clorura de var.

CURSUL 10
INTOXICATIILE ALBINELOR
165

Intoxicatiile alimentare polenul, nectarul, mierea de mana sunt


uneori toxice; organismul nu numai ca nu le suporta, dar ii cauzeaza grave
tulburari, care pot duce spre un sfarsit letal (moarte).
Polenul produce intoxicatii cand provine de la plante ca atare sau de la
altele bune producatoare de polen, dar supuse unor factori atmosferici
isi modifica compusii devenind toxice.
Din prima categori fac parte: floarea broastei (piciorul cocosului),
bulbucii, degetelul rosu, laptele cucului, stirigoaia, etc. Din a doua categorie,
care sunt numai uneori toxice, amintim: ceapa de samanta (an secetos,),
tutunul (an ploios), tisa, castanul salbatic californian (ploi), nteiul argintiu
(veri calduroase).
Clinic, albinele se manifesta astfel: albinele nu pot zbura, fac salturi
mici, prezinta agitatie, paralizie si moarte. Pe capacul stupului se observa
excremente de culoare gri-galbuie prin faptul ca ele pastreaza forma
intestinului posterior.
Tratamentul intreruperea contactului cu sursa de polen toxic si cu
hraniri laxative. In cazul formelor acute, stupina trebuie evacuata din zona,
ridicarea fagurillor cu polen toxic. Purgatia se face cu sirop diluat (2/1 kg
zahar) si sare de bucatarie 1g la litru de sirop in cantitati de 0,5 l/familie
din doua in doua zile.
Intoxicatia albinelor cu polen ( boala de mai) este cauzata de polenul toxic
recoltat de albine.
Intoxicatia cu nectar in general, aceasi planta produce si polen si nectar
toxic in mod obisnuit sau ocazional. S-a dovedit, de exmplu, ca nectarul
produs in ani cu temperaturi caniculare este toxic, scurtand varsta albinelor
culegatoare cu 11 14 zile. Intoxicatiile cu nectar afecteaza in special
albinele culegatoare, vindecarea se produce spontan, uneori fara tatament.
Mierea provenita dintr-un cules de nectar toxic s-a dovedit a fi toxica
si pentru oameni.
Simptome: albinele nu pot zbura, se misca greu, se invartesc in cerc
batand din aripi, prezinta paralizie, stupii se depopuleaza.
Diagnostic se face la un laborator de specialitate.
Tratament administrarea zilnica de sirop timp de 5 - 6 zile.
Prevenirea evitarea locurilor cu plante producatoare de nectar toxic.
Intoxicatiile medicamentoase medicamentele pot deveni toxice cand sunt
folosite fara discernamant (nu se respecta doza de administrare).
La antibiotice s-a stabilit c a depasira moderata a dozlor terapeutice
duce la uzarea prematura a albinelor, iar dublara dozei trapeutice provoaca
mortalitatea larvelor.
166

Substantele folosite in combaterea bolilor pot fi vatamatoare atunci


cand albinele sunt tinute un timp mai indelungat sub actiunea lor . Folosirea
prelungita a medicamentelor duce la acumularea lor in faguri de miere,
producand rezistenta bacteriilor tratate. Medicamentele trbuie folosite cu
mult discernamant in prevenirea si tratarea bolilor albinelor dupa sfatul
medicului veterinar.
Intoxicatiile cu substante chimice sunt cele accidentale ca urmare a
tatamentelor fito-sanitare executate de agricultori si silvicultori.
Tratamentele fito-sanitare cu scopul protejarii culturilor, livezilor si a
padurilor impotriva daunatorilor, a numerosilor paraziti, a buruienilor ce
ameninta viata si productia plantelor utile este o necesitate indiscutabila.
Pentru apicultori ele prezinta un pericol, avand in vedere intoxicatiile in
masa pe care le pot provoca familiilor de albine. Protectia sectorului apicol
este la randul ei o necesitate tot atat de indiscutabila, ata pentru conservarea
unei ramuri zootehnice producatoare de bunuri alientare, cat si spre folosul
agriculturii insasi. Este cunoscut ca productiile agricole depind de
polenizarea plantelor entomofile cu ajutorul insectelor. Este cunoscand ca
prin aplicarea tratamentelor fito-sanitare se duce la distrugera entomofaunei
naturale care executa polenizarea. Singura insecta care mai poate reface
acest echilibru este albina valoarea produselor agro-pomicole depaseste
valoarea produselor apicole.
Intelegerea acestei realitati se manifesta in general prin legiferarea
masurilor de prevenire a intoxicatiilor chimice la albine, precum si prin
preocuparile existente in directia gasirii unor insecticide selective, toxice
pentru daunatori, dar nevatamatore pentru albine. Progresele in aceasta
directie sunt reduse, singurele posibilitati in apararea sanatatii familiilor de
albine fiind respectarea cu strictete a obligatiilor legale ce revin in acest sens
unitailor ce manipuleaza aceste substante toxice si aplicarea de catre
apicultori a masurilor de aparare ce deriva din cunoasterea modului de
actiune a substantelor toxice.
Dupa modul cum actioneaza asupra insectelor sunt:
- substante toxice de ingestie au actiune la nivelul tubului digestiv;
- substante toxice de contact - care patrund in organism prin simpla atingere;
- substante toxice asfixiante patrund pe cale respiratorie.
Intoxicatii cu substante erbicide
Sunt mai putin toxice decat insecticidele, ele reprezentand totusi un
pericol pentru albine, putand produce pagube familiilor de albine. In scopul
distrugerii buruienilor se folosesc hormoni vegetali sau fitohormoni de
sinteza, care sunt toxici pentru buruieni, dar si pentru albine. Priculozitatea
consta in faptul ca ele actoneaza asupra albinelor numai pe cale de ingestie,
167

omoara lucratoarele intr-un timp mai indelungat, asa au posibilitatea sa


depoziteze toxicul in stupi.
Prin depozitarea toxicului in rezerva de hrana in stup, se poate duce
treptat la distrugerea familiilor de albine. Totusi, printre erbicide exista
substante complet nevatamatoare (selctive).
Intoxicatii cu substante insecticide
Dupa origine sunt:
minerale: arseniale, floruri;
vegetale: nicotina, piretrina;
organice de sinteza: derivatii clorurati, fenolati, esteri fosforici si
carbonici.
Cele din primele doua grupe au utilitate mai redusa, datorita fie
pericolului pe care il reprezinta pentru animalele mari (verde de Paris), fie
cantitatile reduse in care se gasesc. In schimb sbstantele organice de sinteza
au o raspandire foarte mare, ajungand sa stea la baza dezinsectiarilor, nu
sunt selective, omoara toate insectele.
Derivatii clorurati: DDT, HCH, lindan, aldrinul, clordan. HCH este un
insecticid puternic; DDT actoneaza moderat dar are o remanenta mare.
Esteri fosforici: paration, clorotin, diazinon, malation, fonocaptan,
izolan,cliptevex. Acestea se aplica sub forma de stropiri, sunt la fel de toxici
pentru albine dar au remanenta mai mica.
Exista isecticide cu o toxicitate mai mica pentru albine:
- derivati clorurati: toxafen, tiodan, policlorocafon, dicofol.
- Esteri fosforici: sistox, dietion, phosalo.
Sunt insecticide nevatamatoare, care apartin altor grupe de substante,
folosite in special impotriva acarienilor:
- clorobenzol sulfonat (PCPBS);
- clorobenzolat, keltham, clorofenandin, tetradifon, tetrasul.
- Cele preparate pe baza de sulf sau nicotina.
Evolutia: mortalitate masiva, sunt afectate albinele culegatoare, mai
grav este cand ajung sa depoziteze toxicele in faguri, afectand albinele tinere
si puietul, continand pana ce intreaga familie de albine este distrusa.
Amploarea pierderilor deinde de mai multi factori:
- natura insecticidului;
- forma de administrare;
- remananta produsului;
- conditiile meteorologice din momentul aplicarii;
- stadiul fenologic al culturilor;
- distanta dintre stupina si cultura tratata;
- existenta si a altor surse de cules si de apa necontaminate;
De regula insecticidele au actiune rapida (HCH).
168

Dupa forma de administrare sunt mai periculoase cele care se aplica


prin prafuire decat cele care se aplica prin stropire.
Cand umiditatea este ridicata, toxicitatea creste; ploaia spala toxicul;
aplicarea dimineata pe timp frumos creste pericolul, iar timpul rece si
aplicarea lor seara reduce riscul de intoxicare. Aplicarea in timpul infloririi
produce pagube mari apiculturii.
Cu cat distanta intre stupina si cultura tratata este mai mare, pericolul
scade, acelasi lucru se intampla sin cazul in care in jurul stupinei exista surse
de nectar si apa necontaminata, stupina are mai putin de suferit.
Simptome: mortalitatea ridicata in fata stupilor, depopularea brusca a
lor. Albinele au picioarele stranse, aripile lasate si limba desfacuta, sunt
excitate, nu mai pot zbura, paralizeaza si mor.
Daca in fata stupului sunt putine albine moarte, dar sunt putine si in
cuib, inseamna ca albinele au murit departe de stupina.
In intoxicatiile grave sunt afectate si larvele care isi schimba pozitia,
isi schimba culoarea din alb sidefie in cenusie galbuie.
In formele cronice, mortalitatea este redusa insa continua o perioada
lunga de timp.
Diagnosticul:
- dupa aspectul chimic;
- ancheta tratamentelor ce s-au executat in zona;
- examen toxicologic de laborator.
Tratament nu exista nici un atidot, numai respectarea normelor de
protectie impotriva intoxicatiilor albinelor.
Intoxicatii prin emisii industriale
Pentru intoxicatiile cu emisii industriale sunt de vina:
- combinatele siderurgice care emena arseniu si plumb ce se degaja oadata
cu fumul si se depun pe flora producatoare de nectar si ajung in apa de baut
a lacurilor. Fluorul ataca sistemul traheal sau blocheza anumite enzime.
Fabricile de ciment, caramida, sticla, centrale termo-electrice, emana
substante toxice ce afecteaza albinele pe distante foarte mari.
In fata stupilor mortalitatea este ridicata si simptomele sunt ca cele
descrise in intoxicatiile cu pesticide.
Pentru aceasta se impun montarea de filte la sursele producatoare de
astfel de emanatii.
Protectia familiilor de albine contra intoxicatiilor
Se face pe doua cai:
1.prin protejarea directa a apicultorilor;
2.prin legislatia care se afla in vigoare.
Apicultorul trebuie sa tina cont de unele aspecte:
169

- la stabilirea vetrei permanente el trebuie sa faca o ancheta personala


privind zona in care sa-si stabileasca vatra (sa nu fie prea aproape de fabrici
care emana substante toxice in atmosfera, care contamineaza flora
entomofila si sursele de apa din zone in care se fac cat mai putine tratamente
fito-sanitare si cu produse cat mai putin toxice).
- Declararea familiilor de albine la primariile pe raza carora se afla stupina,
cu indicarea locului exact, ca in caz de stropiri apicultorul sa poata fi anuntat
in timp util pentru asi lua masuri de protectie.
2.Legislatia- in toate statele cu apicultura dezvoltata statul protejeaza
albinele impotriva intoxicatiilor, stabilind o serie de reglementari
privind modul cum trebuie sa se desfasoare actiunile fito- sanitare,
pentru a nu pune in pericol viata albinelor.
La noi, in 1959 Ministerul Agriculturii a elaborat primele instructiuni
privind protectia familiilor de albine impotriva intoxicatiilor. Din
1959 pana in prezentau fost emise mai multe ordine si reglementari
privind obligatiile ce revin in acest sens unitatilor care efectueaza
tratamentele cu substante chimice.
In conformitate cu aceste prevederi, unitatile si producatorii individuali ce
urmeaza sa efectueze tratamente fito-sanitare sunt obligati sa ia urmatoarele
masuri:
a.inainte cu cel putin 5 zile de la aplicarea tratamenrului sa anunte in scris
Consiliul Local pe teritoriul caruia se gasesc suprafetele supuse combaterii,
comunicand urmatoarele
- locul unde se face tratamentul;
- data si durata aplicarii tratamentului;
- denumirea substantelor folosite;
- metoda de alicare (prafuire, stropire);
- durata de actiune a substantei (remanenta).
b) tratarea cu substante chimice a pomilor fructiferi, a gradinilor si a
suprafetelor cultivate cu lucerna, trifoi, rapita, si a altor plante antomofile,
precum si a padurilor si a plantatiilor cu arbori meliferi, se interzice in tipul
infloririi maxime.
In cazul invaziilor maxime de daunatori ce ar putea provoca pagube
mari economiei Ministerului Agriculturii, poate aproba in mod exceptional
aplicarea tratamentelor si in perioada infloririi plantelor entomofile,
respectand dispozitiile prezentelor instructiuni. Se vor evita prafuirile si
stropirile cu insecticide asurselor de apa.
c) Consiliile locale pe teritoriul carora urmeaza a se efectua tratamentul
cu substante chimice sunt obligate sa anunte cu cel putin doua zile inainte de
executare pe toti detinatorii de stupi de albine, comunicandu-le sub luare de
semnatura toate datele primite in legatura cu aceste tratamente. Consiliile
locale sunt obligate a avea evidenta detinatorilor de stupi de pe teritotiul lor
170

pentru a putea sa-i anunte la timp.


d) Detinatorii de stupi sunt obligati sa procedeze in felul urmator:
1. Sa transporte stupii la cel putin 5 km de locul in care se
efectueaza tratamentul, unde vor fi tinuti dupa cum urmeaza:
in tratamentul cu sulfati, nicotina, zeama sulfocalcica, ulei mieral 5 ore;
la tratamentul cu HCH sau cu substante pe baza de fosfor organic 72 ore;
la tratamentul cu DDT sau cu preparate pe baza de arsenic sau fosfor 120
ore.
La temperaturi scazute si umiditate ridicata a aerului, durata izolarii se
prelungeste cu 24- 48 ore.
2. In caz ca evacuarea stupilor nu poate fi posibila, se recomanda:
- inchiderea acestora, asigurandu-le o ventilatie corespunzatoare.
- stupii inchisi se pot transporta in incaperi intunecate si racoroase hraninduse in mod artificial.
- in cazul inchiderii familiilor de albine pentru mai multe zile, urdinisurile
se deschid seara si se inchid dimineata, inainte ca albinele sa zboare.
- se spala peretii din fata si scandurele de zbor inainte de a zbura.
- familiile de albine vor fi alimentate zilnic cu apa.
- in cuib sa fie miere suficienta (6 kg miere; 1,5 kg pastura).
Inchiderea familiilor se mentine tot timpul cat dureaza combaterea si
dupa terminarea ei, respectandu-se intervalele de timp.
e) In cazul nerespectarii obligatiilor ce revin persoanelor si unitailor care
fac tratamente, acestea raspund material in fata justitiei.
Stuparii care nu respecta obligatiile ce le revin cazul in care au fost
anuntati din timp nu pot pretinde daune.
f) Constatarea intoxicarii si volumul pagubelor produse se stabileste
printr-un proces-verbal intocmit de Directia Agricola Judeteana la cererea
partii lezate si in prezenta delegatului institutiei (persoanele care au efectuat
tratamentul). Comisia constatatoare va fi formata din: medicul veterinar al
circumscriptiei, tehnicianul de la centrul de protectie a plantelor, un delegat
de la Consiliul Local si un delegat ACA.
Se vor recolta cu aceasta ocazie probe de albine moarte (200 500g) care
vor fi trimise laboratorului veterinar judetean pentru analize chiice, insotite
de prcesul-verbal de ancheta toxicologica ce va cuprinde:
- locul, data si cultura la care s-a efectuat tratamentul;
- denumirea produsului folosit;
- metoda de aplicare;
- cum s-au respectat dispozitiile locale;
- simptomele observate la familii si albine;
- evaluarea pagubelor;
- concluzia comisiei de ancheta.
Pentru analize se mai trimit: faguri cu miere, faguri cu pastura, cu
puiet, precum si plante, frunze, flori, probe de pamant, presupuse a fi
171

contaminate. Se fac doua probe cu oprirea unei contra probe de catre


comisie.
Apicultorii care au proble cu astfel de intoxicatii au obligatia de a
anunta cat mai repede medicul veterinar, care anunta la randul lui Directia
agricola, iar convocarea trebuie sa se faca in termen de 3 zile de la data
sesizarii intoxicarii. In cazul in care laboratorul nu poate stabili natura
substantelor toxice, iar rezultaul anchetei pledeaza pentru o intoxicare,
procesul-verbal intocmit de comisie va fi considerat act cu valabilitate
juridica.
DAUNATORII ALBINELOR
Molia de ceara Galeria Mellonella fluture de culoare cenusiuargintie, foarte prolific (1000 de oua) depune oua in stup chiar si in celulele
fagurilor. In cursul unei veri apar 2 4 generatii de molii. Din oua ies larve
care sapa galerii in faguri vechi, se hranesc cu resturi de polen si resturi
organice ce ramna dupa eclozionarea puietului. Produc pagume imense in
depozitele de faguri si in stupii slabi.
Puparea are loc tot in stup sau in faguri, fluturii ecluzionati parasesc
noaptea stupul, in vederea imperecherii, de unde se mai intorc numai
femelele pentru depunerea oualelor. Toamna fluturii mor, peste iarna rezista
numai ouale si izolat larvele.
Dezvoltarea de la ou la fluture depinde mult de temperatura mediuluii
ambiant: 120 zile la 20C si 50 zile la 27C.
Prevenirea se face prin mentinerea curateniei in stupi si familii
puternice.
Lupta contra lor se duce prin asfixierea fluturelui, pupelor si larvelor cu fum
de sulf, dar trebuie repetata din 2 in 2 saptamani.
Alt fluture care este atras de mirosul mierii este fluturele cap-de-mort,
dar albinele il omoara imediat.
Barza consuma albine cand umbla pe pajiste.
Bot gros pasarea prinde din zbor albinele, nu se multumeste numai
cu ce consuma si isi face si rezerve.
Broasca raioasa ataca albinele noaptea pe blanita de zbor.
Lastunul ataca albinele din zbor in perioada de migrare.
Pitigoiul iarna, in lipsa de hrana, ciocaneste in stupi la urdinis, de
unde culege albinele iesite.
Prigoria ataca prisacile si albinele din zbor in camp; la o invazie
mare albinele se retrag in stup si nu ies decat spre seara.
Soarecii patrund in stupi unde produc pagube mari prin distrugerea
fagurilor, nelinistesc familiile de albine.
Soparlele sunt mari consumatoare de albine, pe care le culeg din fata
stupului.
172

ANESTEZIILEs
Sunt metode prin care albinele uita locul fostei colonii. Pentru
anestezie se folosesc:
- Eterul pe bucata de vata se pun 20-30 picaturi si se aseaza pe fundul
stupu;lui; albinele ametite cad pe fundul stupului.
- Azotaul de poatsiu (salpetrul) intr-un pahar cu apa se dizolva 3g salpetru,
se fac fasii din materiale textile (bumbac), se inmoaie in pahar cu o zi
inainte, se usuca si se baga in afumator aprinse (1-2 bucati), cu care se
afuma (in prealabil se scot ramele cu puiet); dupa anestezie se face operatia
odrita, intrucat albinele revin repede (narcotizarea trebuie sa dureze 1- 1,5
min).
- Bioxidul de carbon se foloseste pentru narcotizarea matcilor care trebuie
fecundate artificial.
- Amnezia albinelor teiul argintiu in zilele calduroase elimina teeruri
volatile puternice care ametesc albinele in momentul cand sunt in padure, le
dezorienteaza, acestea uita drumul spre casa, ducand la depopularea stupilor.
DEZERTAREA COLONIILOR
Este un fenomen rar intalnit, producandu-se din urmatoarele cauze:
- lipsa de hrana;
-seceta duce la parasirea stupilor din lipsa culesului din zona;
- in cazurile de nesomoza cronica;
- in cazurile de loca;
- frecvent din cauza infestarii masive cu varrooza;
- dezertarile di nuclei de imperechere.

173