Sunteți pe pagina 1din 12

Cuprins:

1. Introducere;
2. Agresivitatea;
3. Caracteristicile agresivitii i comportamentului agresiv
4. Formele agresivitii;
5. Sursele agresivitii;
6. Cauzele agresivitii- marile teorii explicative;
7. Concluzii i recomandri;
8. Bibliografie.

INTRODUCERE
Fr ndoial, problemele pe care le suscit manifestrile agresive ndeosebi cele cu
caracter antisocial- sunt de mare actualitate, mass-media semnaliznd zilnic ominprezena
violenei n societatea noastr sub aspectul ei extrem i spectacular: asasinate, tlhrii, violuri,
atacuri cu mn armat, atentate etc. Iat de ce, agresivitatea este privit ca o problem
social pentru care se ateapt o soluie, studiul tiinific al cauzelor violenei, precum i al
mijloacelor de a reduce prevalena acestora fiind de o importan major ntr-o lume
caracterizat printr-ocretere a agresivitii att la nivelul relaiilor interpersonale, ct i la
nivelul celor internaionale. Ca i multe alte concepte psihologice, termenii de agresivitate,
respectiv agresiune i violen aparin deopotriv limbajului comun i arsenalului tehnic al
psihologiei, cele dou puncte de vedere putnd s nu coincid cu necesitate. Fr a adera n mod
necesar la o filosofie potrivit creia omul este funciarmente bun i deci societatea este cea care
l pervertete- sau ru- i atunci societatea este cea care direcioneaz, canalizeaz i inhib
natura sa omul de pe strad i-a fcut o idee mai mult sau mai puin clar asupra originii
comportamentului agresiv.
Problema comportamentului agresiv, de larg si permanent interes sociologic, a fost
abordata n literatura de specialitate de cele mai multe ori ca rezultat al cercetarilor separate, ori
exprimand opinii diferite ale psihologilor, sociologilor, psihiatrilor, pedagogilor si juristilor. n
urmtoarul coninut voi relata o comunicare de idei acumulate i sistematizate dintr-o serie de
articole i comunicate ale mai mult specialiti n domeniu legate de psihologia comportamentului
agresiv

AGRESIVITATEA
Agresivitatea sau comportamentul agresiv poate fi definit ca fiind acea form
de comportament orientate n sens distructiv, n vederea producerii unor daune,care pot fi
materiale, psihologice, morale sau mixte. Prin urmare, actul agresivitii,al comportamentului
agresiv poate fi ndreptat ctre obiecte, precum casa, mobila, vesela, ctre fiinele umane sau
ambele. La polul opus agresivitii se afl comportamentul prosocial. Formele cele mai fregvente
i mai cunoscute ale comportamentului agresiv sunt delicvena i infracionalitatea. O definiie
mai complet a agresivitii ar fi aceea c agresivitatea este orice form de conduit orientat
ctre obiecte, persoane sau ctre sine, n vederea producerii unor prejudicii, a unor rni,
distrugeri sau daune.[3]
Conform definiiei din dicionar, agresivitatea este un comportament destructivi violent
orientat spre persoane, obicte sau spre sine. Exist i o agresivitate calm, nonviolent dar
ntotdeauna agresivitatea semnific atac, ofensiv, ostilitate, punere n primejdie sau chiar
distrugere a obiectului ei. Agresivitatea se gsete i la animale dar acestea o fac sub imperiul
nevoii de hran, nu ca omul care o face din tendina competitiv.
Agresivitii i-a fost acordat o origine ereditar sau instinctiv, dar aceast tez a fost
contrazis, observndu-se att la animale ct i la om c agresivitatea este un rezultat al nvrii,
al modelrii comportamentului n funcie de mediul de dezvoltare. Dar, unii cercettori au
descoperit o aa zis gen a agresivitaii, care se transmite de la tat. S fie oare acesta motivul
pentru care suntem agresivi, dar acele persoane care sunt panice, nu au aceast gen a
agresivitii?

Mediul de dezvoltare i pune i acesta o amprent serioas asupra

comporatmentului, de exemplu un copil crete ntr-o familie n care mama i tatl sunt ambii
alcoolici, se ceart i se bat. Probabilitatea ca acest copil s aib acelai comportament cnd va
deveni adult este foarte mare. Acesta va avea un comportament agresiv fa de lumea ce-l
nconjoar fiindc a fii violent i destructiv fa da el i fa de ceilali este modul lui de a-i
exprima frustarea ce a acumulat-o pe parcursul vieii.[4]
Agresivitatea se poate spune ca este o forma particulara, care poate avea o semnificatie
psihologica si socio-patologica .Ea reprezinta o forma specifica a comportamentului deviant,
deoarece este o conduita umana sau actiune sociala diferita de cea normala, de ordin nonnormativ(opus modelului normativ), in cazul indivizilor asociali bolnavi psihic, pentru care nu
exista reguli. In circumscrierea sferei notiunii de comportament agresiv(sau agresivitate) un
element important il constituie definirea comportamentului.

P. Janet integreaza obiectul de studiu al psihologiei, atat comportamentale (behiviorismul), cat si


viata psihica anterioara (ex.psihanaliza) dezvoltand conceptul de conduita. Astfel, conduita
reprezinta totalitatea manifestarilor vizibile orientate spre exterior, precum si a proceselor de
organizare interna ale manifestarilor exterioare.
A. Porot defineste comportamentul ca : o modalitate de a fi sau reactiona a unui individ in viata
obisnuita sau in prezenta unor circumstante speciale, o atitudine a individului fata de obligatiile
morale."
Deci, autorii evidentiaza ca principala functie a comportamentului este aceea de relationare intre
individ si mediul sau.
Heyer defineste comportamentul ca fiind ansamblul de tendinte emotivo-afective ereditare sau
dobandite, care regleaza raportul individului cu, conditiile mediului.
Din punct de vedere social, comportamentul deviant (agresiv) capata valente importante in
raport cu mediul ambiant, cu artificialiazarea nevoilor si reducerea posibilitatilor de satisfacere a
unora din trebuintele naturale ( miscare, contactul cu altii etc.).
Agresivitatea sau conduita agresiva, ca modalitate de producere, este un act care prin natura sa
explica aspecte care se proiecteaza pe planuri diferite.
Din punct de vedere psihologic si psihopatologic agresiv, reprezinta o reactie comportamentala
de tip antisociala, idee care implica factorul individual instinctiv si cauzele psihopatologice
specifice (schizofrenia, epilepsia etc.).
Emil Durkheim respinge ideea predispozitiei psihologice sustinand un determinism social. O alta
dimensiune a fenomenului este de ordin etic. Conduita agresiva, ca fapt antropologic, se
incadreaza in toate planurile mentionate anterior.[1]

Caracteristicile agresivitii i comportamentului agresiv

Din perspectiva scopului urmrit, unele comportamente agresive sunt orientate, au ca scop
producerea unui ru unei alte persoane, n timp ce alte comportamente agresive au n principal ca
scop demonstrarea puterii sau masculinitii agresorului, ambele demonstrate prin agresivitate.
Agresivitatea nu este nici comportament antisocial, i nu trebuie confundat sau identificat
cu delincvena sau cu infracionalitatea. Agresivitatea nu implic ntotdeauna un caracter
antisocial. Lupttorul de arte mariale, n ring, poate avea un comportament agresiv. Totui, n
acest caz, deli exist agresivitate, chiar explicit, nu putem vorbi de comportament antisocial. De
asemenea, nici situaia invers nu este ntotdeauna valabil; nu orice comportament infracional,
sau antisocial poate fi nsoit de agresivitate. Agresivitatea nu nseamn violen. Dei de foare
multe ori comportamente agresive sunt confundate cu comportamentele violente, acestea
prezint diferene fundamentale. Violena se exprim prin dorina clar de a vtma, de a face
ru, ns acest lucru se poate face i fr agresivitate, fr ca iniiatorul s dea dovad de
comportament agresiv. De exemplu, otrvirea unei persoane, este ntr-adevr un act agresiv, dar
nu implic violen. Agresivitatea nu este ntotdeauna ndreptat n afara subiectului. Exist
situaii cnd comportamentul agresiv se ndreapt asupra subiectului nsui, n acest caz vorbind
decomportament auto - agresiv. Dar i aici se face distincia ntre actele auto agresive grave
precum sinuciderea, auto mutilarea, i alte comportamente auto agresive uoare, care pot
periclita sntatea, ns nu ntr-o manier aa evident. n acest ultim caz putem vorbi de fumat,
alcool, droguri, etc.[7]

Formele agresivitii
Dat fiind faptul c agresivitatea, respectiv comportamentul agresiv este un fenomen foarte
complex, o ncercare de tipologizare este foarte dificil. Criteriile cele mai frecvente dup care
se poate clasifica agresivitatea sunt:

n funcie de agresor sau de persoana care adopt comportament agresiv, agresivitatea


poate fi clasificat n
agresivitatea tnrului i agresivitatea adultului
agresivitatea masculin i agresivitatea feminin
agresivitatea individual i agresivitatea colectiv
agresivitatea spontan i agresivitatea premeditat

n funcie de mijloacele utilizate n vederea finalizrii inteniilor agresive, putem


mpri agresivitatea n:
- Agresivitatea fizic i agresivitatea verbal
- Agresivitatea direct, care are efecte directe asupra persoanei agresate, i agresivitatea
indirecta, n cazurile n care pot apare intermediari ntre agresor i persoana agresat,
victim a comporta-mentului agresiv

Clasificarea agresivitii n funcie de obiectivele urmrite:


- Agresivitatea care are ca scop implicit sau explicit obinerea unor beneficii, a unui
ctig material.
- Agresivitatea ce are ca principal scop rnirea i uneori chiar distrugerea victimei.

n funcie de forma de manifestare a agresivitii aceasta poate fi:

1)Agresivitatea direct/ostil (actul agresiv este un scop n sine urmrindu-se explicit provocarea
unui ru) vs. agresiunea indirect/instrumental (suferina este folosit pentru atingerea unui scop
sancionarea prin violen a unui comportament indezirabil);
2)Agresivitatea activ (rul este rezultatul aciunii nemijlocite a agresorului ex.:lovirea unei
persoane) vs. agresivitatea pasiv (rul este provocat prin neintervenie ex.: persoana care nu
intervine pentru protejarea unei victime supuse violenei, dei ar putea s o fac);

3)Agresiunea fizic, psihic, sexual sau verbal privind din perspectiva actului provocator de
suferin, toate avnd component afectiv (suferina psihic);
4)Agresiunea spontan (declanat conjunctural sau de un concurs de mprejurri neanticipate de
ctre agresor) vs. agresiunea premeditat (pregtit din timp, pentru a atinge un anumit scop);
5)Agresiunea provocat (victima a oferit un pretext agresorului, chiar i indirect) vs. agresiunea
neprovocat;
6)Agresivitatea manifest (consumat ntr-un act provocator de suferin) vs. agresivitatea
latent (existnd un potenial agresiv, agresorul virtual cutndu-i un pretext pentru a se
manifesta);
7)Agresivitate intenionat (declanat contient i voit de ctre agresor asupra victimei)vs.
agresivitate neintenionat (declanat de circumstane independente de voina agresorului, chiar
accidental);
8)Agresivitate autoprovocat, interpersonal, familial, grupal sau public (dup numrul de
persoane implicate, locul i contextul social n care se produce);
9)Agresivitatea privit din punctul de vedere al strii de discernmnt a agresorului, n strns
legtur cu responsabilitatea juridic i moral a acestuia.[6]

Sursele agresivitii
Sursele de influenare a agresivitii sunt din pcate foarte multe, li pot fi grupate pe trei
categorii:
surse ce in de individ, de conduita i de comportamentul acestuia
frustrarea este una din cele mai des ntlnii factori declanatori ai agresivitii
atacul sau provocarea direct, de cele mai multe ori verbal, dar i fizic, poate duce la
comportamente agresive ale celui vizat.
durerea, n formele ei fizic i moral, poate duce la creterea agresivitii
cldura este i ea un factor declanator al agresivitii, fapt demonstrat de numeroase studii
aglomeraia este de asemenea un factor declanator al comportamentelor agresive, fiind un
agent stresor pentru unii oameni
accesul la materiale pentru aduli (filme, reviste, etc) poate constitui un factor care duce la
intensificarea / declanarea comportamentelor agresive. Dei acest lucru a fost confirmat de
unele cercetri experimentale, ali autori infirm acest lucru[5].

Cauzele agresivitii- marile teorii explicative


Problema care se pune este daca agresivitatea este determinat de zestrea ereditara, factor
genetic sau echipamentul psiho comportamental al individului dobandit in functie de conditiile
de mediu.
1) Teorii Etologice.
Etologia, sau biologia comportamentului, este stiinta care studiaza comportamentul
vietuitoarelor, raportat la obiceiuri si deprinderi, la interactiunea interspecii si intraspecii si la
modalitatile de raspuns la stimulii din mediu. Prin studiile facute de-a lungul timpului, etologii
au urmarit sa inteleaga mai bine partea innascuta din comportamentul uman, dar si pe cea
dobandita prin influenta culturala.
Agresivitatea este nnascuta- Principal sustinator este Freud. Agresivitatea este un instinct pur,
este de natura instinctuala si are un rol negativ. Singurele modalitati de canalizare si reorientare a
acestor instincte sunt exprimate prin arta, sport.
Un alt adept al acestei teorii este Konsad Lorenz. In lucrarea sa despre agresiune, el
accentueaza asupra naturii biologic-instinctuale pe care-l gasim si la om si la animale. In timp ce
la Freud, ea are o valoare adaptiva, fiind esentiala pentru supravietuire.
Ex.: comportamentul agresiv animal- masculul indepartandu-i pe altii previne supraaglomerarea.
Datorita faptului ca cel puternic invinge, se creeaza un proces de selectie naturala a celor cu un
bun potential genetic, fapt ce va permite transmiterea comportamentului agresiv, urmasilor.
Aceasta teorie a fost foarte criticata.In virtutea ei ar fi de asteptat ca oamenii sa aiba aceleasi
manifestari agresive oriunde in lume. Acest lucru nu este adevarat , datele statistice cu privire la
comportamentul criminal indicand faptul ca la sf. anilor ' 80, in tarile din Scandinavia: Norvegia,
Suedia rata omuciderilor de 0 la 100.000 loc., pe cand in Thailanda era de 14 la 100.000 loc.
Exista

mari

diferente

interindividuale

in

manifestarea

comp.

agresiv.

Respingerea

clasigeneralizata a naturii instincte ale comp. agresiv nu inseamna insa si ignorarea unor
influente evidente de ordin biologic ca:
a) influene neuronale (exista anumite zone din cortex, care in urma unor mici stimulari,
faciliteaza adaptarea comp. agresiv de catre subiect);
b) influene hormonale (barbatii sunt mult mai agresivi decat femeile, datorita diferentelor de tip
hormonal);
c) influene biochimice- cresterea cantitatii de alcool in sange- comp. agresiv.

O alta perspectiva ce sugereaza faptul ca agresivitatea este cel putin innascuta este sfanta de
sociobiologic (Rushton si Wilson). Potrivit lor agresivitatea este vazuta in functie de evolutie,
principiile selectiei favoizand in timp cresterea nivelurilor de agresivitate.
2) Teoria psihanalitic
Desi, initial, in viziunea lor asupra inconstientului, psihanalistii nu au acordat foarte multa
importanta agresivitatii, aceasta fiind vazuta doar ca un mijloc prin care trebuintele de baza sunt
satisfacute, ulterior, agresivitatea primeste recunoastere ca instinct de sine statator de o
importanta remarcabila pentru viata psihica inconstienta.
Odata cu rolul major atribuit agresivitatii, are loc o modificare semnificativa in teoria
psihanalitica a instinctelor. Pulsiunea sexuala se transforma din dusmanul vietii in sustinatorul ei,
iar agresivitatea devine adversarul ei. Astfel, agresivitatea, interpretata la inceput doar ca reactie
innascuta, care potenta celelalte instincte, ajunge sa se bucure de o maxima expunere, fiind
transformata intr-unul din polii dualismului pulsional.
Dualismul pulsional are la baza relatia dintre Eros - instinctul sexual si instinctul de conservare si Thanatos - impulsul de autodistrugere (numit si instinctul mortii). In timp ce Erosul este
implicat in conservarea vietii, Thanatosul este implicat in readucerea vietii la stadiul anorganic,
prin tendinta de autodistrugere. Chiar daca la nivel primar este autodistructiva, prin interactiunea
cu pulsiunea sexuala agresivitatea devine distructiva si orientata spre exterior, conform celei de-a
doua teorii a instinctelor, emise de Freud (parintele psihanalizei).

3) Teoria frustrare- agresivitate (Miller si Dollard). Aceasta teorie are la baza 2 postulate
specifice:
a) agresivitatea este intotdeauna o consecinta a frustrarii
b) frustrarea conduce intotdeauna catre o anumita forma de agresivitate
Aceasta teorie se bazeaza pe faptul ca agresivitatea este determinata de conditiile de mediu.
Blocarea caii de atingere a unui scop creeaza anumite frustrari. La randul lor acestea se pot
constitui in sursa de manifestare a agresivitatii. Destul de frecvent este agresiv, nu este orientata
asupra sursei. ci redirectionata catre o alta tinta. Teoria a fost supusa unor revizii, a. i. L.
Berkonvitz, sustine ca frustrarea produce doar o anumita stare de pregatire emotionala pentru
agresare.
4) Teorii Comportamentiste.
Agresivitatea este un comportament social invatat- autor Albert Bondura.
Agresivitatea se invata prin:
a) direct- prin recompensare (pedepsirea) unor comportamente

b) prin observarea (imitarea) unor modele de conduita ale altora, iar aceste metode fiind
intalnite in:
* familie- parintii copiilor violenti, ai celor abuzati, maltratati provin din familii in care
s-a utilizat pedeapsa fizica;
* mediul social- in comunitatile in care metodele de conduita agresiva sunt acceptate,
admirate, valorizate, agresivitatea se transmite mult mai usor noilor generatii.
* exista o exagerare cu privire la rolul mass-mediei, datele statistice arata ca principalii
factori sunt modele familiare si cele sociale apropiate.
1) factori ce tin de individ, de conduita lui, de reactivitatea lui comportamentala
2) factori ce tin de familia individului
3) factori ce tin de mass-media
Ex. 1) Cercetarile din psihologia sociala demonstreaza ca predispuse spre agresivitate sunt
persoane irascibile si extrem de competitive.
Atacul sau provocarea fizica sau verbala atrage de cele mai multe ori rapuns agresiv.
- durerea fizica si morala- cresterea agresivitatii. Alti factori: caldura (temp. inalte coreleaza cu
manifestari agresive), aglomeratia (apare in calitate de agenti stresanti si duce la cresterea
agresivitatii..)
Ex. 2) -Mariajul instabil si divortul.
-istoria propriei vieti a parintilor- parintii care-si ?aleuzeaza? copiii au fost supusi la
randul lor unui tratament similar de catre proprii parinti sau au fost in mare masura vegheati
emotional decatre acestia.
-atitudine parentala in raport cu cresterea copiilor. Parintii aluzivi privesc copiii ca pe o
modalitate de a-si satisface propriile nevoi, aspiratii, solicitandu-i pe acestia sa interprinda
actiuni ce depasesc posibilitatile si abilitatile lor fizice si psihice. Acesti parinti intampina
dificultati in a stabili legaturi empatice cu proprii lor copi. Ei privesc copilul ca pe o marioneta
ce trebuie sa fie dresata la orice mica batere.
-tulburari psihice si de personalitate- Parinti care-si maltrateaza copiii suferade afectiuni
psihice.[2]

CONCLUZII I RECOMANDRI:
Agresivitatea i violena sunt realiti care se regsesc de-a lungul ntregii istorii umane,
indiferent de epoc i de gradul de dezvoltare al civilizaiei omeneti.
Precum s-a mai enunat anterior, conchidem agresivitatea ca fiind orice form de conduit
orientat cu intenie ctre obiecte, persoane sau ctre sine, n vederea producerii unor prejudicii,
a unor rniri, distrugeri i daune.
Analiznd complet i definitiv aspectele psihologice ale agresivitii, caracteristicile, formele,
cauzele i sursele acesteia concluzionm c agresivitatea reprezint o conduit semnificativpericuloas. Cu toate c societatea actual are mecanisme de control i de contracarare a
comportamentelor agresive, indezirabile, care atenteaz la viaa/sigurana persoanei i i
afecteaz funcionarea att n viaa privat, ct i n societate, la nivel individual se menine
activ nevoia de a gsi o soluie de limitare a manifestrii agresivitii altora asupra propriei
persoane. Astfel, devine o necesitate capacitarea persoanei n a face fa agresiunii atunci cnd
aceasta se produce astfel nct c, pe de o parte reacia de aprare s fie eficient i eficace iar
pe de alt parte, s respecte normele legale i s nu victimizeze pe mai departe persoana agresat.
Din punct de vedere practic, putem interpreta manifestarea agresiunii ca sistem care interrelaioneaz urmtoarele componente: Agresorul, Mediul n care se produce agresiunea i
Persoana agresat. Astfel se face necesar remedierea comportamentului agresiv pe ct la
agresor, prin indentificarea cauzelor individuale ale agresivitii, evitarea motivelor de criz,
stabilirea regulilor clare de comportament, precum i aceeai ncurajare i evitarea etichetrii, pe
att a persoanei agresate, aceasta fiind totodat i cea mai flexibil component a sistemului
(avnd de partea sa resursele contientizate prin pregtire psihologic i reacia ca deprindere
antrenat sistematic.

BIBLIOGRAFIE:

1. Tudorel Butoi. Psihologie judiciar. Editura Trei, 2012;


2. Marius Florea. Teorii psihologice asupra agresivitii;
3. A. Cosmovici. Psihologie general. Polirom. Iai, 1996;
4. C. Punescu. Agresivitatea uman. Editura Trei, 1995;
5. Butoi ioana-Teodora. Tratat universitar de psihologie judiciar. Editura
Phobos, Bucureti, 2005;
6. Marius Florea. Tipuri de agresivitate si cauzalitate multipl.
7. Adrian Neculau. Psihologie social, Aspecte contemporane. Nicolae
Mitrofan. Agresivitatea. Editura Polirom, Iai, 1996.