Sunteți pe pagina 1din 35

Gametogeneza

Gametogeneza (ovogeneza sau spermatogeneza) reprezinta procesul de formare a


gametilor feminini sau masculini apti pentru reproducere.
Aceasta prezinta o etapa preliminara, comuna, de aparitie si migrare a celulelor germinale
primordiale fiind ulterior divizata in functie de sex in ovogeneza si spermatogeneza.
Meioza- Procesul principal de diviziune prin care se obtin gametii se numeste meioza
(diviziune specific celulelor sexuale, apare doar in gametogeneza). Rolul acesteia consta in
meninerea constant a numrului de cromozomi la toate generaiile unei specii; acest proces
este indeplinit prin trecerea de la o celula precursoare diploida ( ovocit primar/spermatocit
primar cu 23X2 cromozomi) la gamet haploid (ovul/spermatida cu 23 X1 cromozomi).
Meioza cuprinde 2 etape: meioza I , reductionala (23X2, 4N ADN23X1, 2N ADN) si
meioza II, ecuationala (23X1, 2N AND23X1, N ADN);
Ovocit/spermatocitprimar

Interfazadublarea
cantitatiideADN

AnafazaII
MetafazaIIalinierea
cromozomipeplaca
ecuatoriala
TelofazaII

MeiozaII
ecuationala
RezultatulmeiozeiII

Zigotenformarea
tetradelorcromozomiale

Pachitencrossingover
cromozomial

Diakinezaindepartarea
RezultatulmeiozeiI
cromozomilor
formareaa2celulefiice

MeiozaI
reductionala

Interfaza - dublarea cantitatii de ADN (2N AND, cate 2 cromozomi omologi matern si patern = 1
pereche de cromozomi cu cate 1 cromatida 4N AND, cate 2 cromozomi omologi cu 2
cromatide fiice unite prin centromer=1 pereche de cromozomi cu cate 2 cromatide) si marirea
celulara (etapa anterioara meiozei)
Meioza I, diviziunea primara reductionala
A.ProfazaI schimbul de ADN intre cromozomii omologi
1.Leptoten crestere volum nuclear, condensare cromozomi care devin alungiti, spiralati si
alcatuiti din 2 cromatide fiice unite la nivelul centromerului (4N ADN)
2.Zigoten unire cromozomi omologi materni si paterni prin sinapse, formand cate o pereche sau
tetrada cromozomiala (23 la numar, reprezinta fiecare pereche cromozomiala cu cei 2 cromozomi
bivalenti uniti, cu cate 4 cromatide).
3.Pachiten scurtarea, ingrosarea si spiralarea cromozomiala; formarea de chiase (puncte de
unire intre cromozomi) si realizarea de crossing-over (schimbarea de material genetic intre
cromatidele nonfiice pentru recombinarea informatiei genetice- variabilitate genetica individuala)
4.Diploten debutul separarii cromzomilor de la nivelul tetradelor prin indepartarea
ceontromerelor dar ramanerea cuplajului la nivelul chiasmelor
5.Diakineza- indepartarea in continuare a cromozomilor, formarea fusului de divizune
B.MetafazaI- alinierea cromozomilor omologi pe placa ecuatoriala
C.AnafazaI - separarea cromozomilor omologi fara disjunctia centromerului si migrarea la poli
opusi de-a lungul fusului de divizune cu formarea a 2 seturi haploide (23cromozomi)
D.TelofazaI- ajungerea cromozomilor la poli, disparitia fusului de diviziune, decondensarea
cormozomilor, formarea membranei nucleare, formarea membranelor celulare, rezultarea a 2
celule fiice haploide cu 23 X 1 cromozomi, dar fiecare avand cate 2 cromatide fiice adica 2N
ADN (1 ovoctit secundar si primul globul polar = material genetic dar fara citoplasma/ 2
spermatociti secundari)
Interfaza fara crestere sau dublarea cantitatii de ADN
Meioza II, diviziunea secundara ecuationala
A.Pofaza II scurtarea si ingrosarea cromatidelor, formarea fusului de divizune prin migrarea
centriolilor
B. Metafaza II atasarea cromozomilor prin centromere la fusul de diviziune
C.Anafaza II clivajul centromerelor si diviziunea cromatidelor surori in 2 cromozomi frati cu
migrarea spre poli opusi
D.Telofaza II - alungirea si despiralarea cromozomilor,dispartia fusului de divizune, formarea
invelisului nuclear, clivajul membranei citoplasmatice cu formarea a 2 celule fiice haploide(1 ovul
si al doilea globul polar/ 2 spermatide)

Celulele germinale primordiale, faza de gonada indiferenta


Originea gametilor este reprezentata de celulele
germinale primordiale. Acestea se dezvolta din endodermul
peretelui sacului vitelin in saptamana a 3-4a de dezvoltare
embrionara. Ulterior migreaza prin mezenterul dorsal al
intestinului primitiv (dorsal) si populeaza crestele genitale
(proliferari epiteliale in mezenchimul subiacent) in saptamana a
5/6a, dand nastere gonadei indiferente. In functie de

mezenter
intestin
dorsal

diferentierea sexuala, masculina sau feminina, se realizeaza


dezvoltarea gonadelor si se initiaza gametogeneza femininaovogeneza sau masculina-spermatogeneza.

Creastagenitala
Celulagerminalaprimordiala

Ovogeneza
Definitie Consta in suma evenimentelor prin care ovogonia se transforma in ovul, fenomen
ciclic debutat in viata intrauterina, finalizat la menopauza.
A.Etapa embrio-fetala
Datorita absentei cromozomului Y (gena SRY, codifica tetis determining factor) la
nivelul gonadei indiferente se produc urmatoarele transformari in saptamanile 5-7: se
delimiteaza medulara (din cordoanele sexuale medulare primitive care disociaza) si corticala
ovariana (din cordoanele corticale) la nivelul careia se pozitioneaza celulele germinale.
Diferentierea celulelor germinale primordiale in ovogonii (46 cromozomi, 23 perechi,
2NADN) se produce in momentul in care primele ajung la nivelul crestelor genitale si incep
replicarea mitotica pentru multiplicare; astfel dintr-o singura celula germinala primordiala vor
rezulta multiple ovogonii.
Ovogoniile urmeaza 3 cai, in principal de diferentiere in ovocite primare incepand cu
saptamana 11-12 (46 cromozomi cu cate 1 cromatida, 23 perechi, 2NADN), de multiplare
mitotica (predominanta initial, finalizata in luna a VIIa) si de atrezie prin apoptoza (incepand
din luna IV/Va si finalizat la nastere cand nu mai sunt existente ovogonii la nivel ovarian).
Ovocitele primare o data diferentiate isi replica ADN-ul (interfazaI - 46 cromozomi cu cate 2
cromatide, 23 perechi, 4NADN) si intra in profaza primei divizuni meiotice; la acest nivel are

loc o stagnare, acestea trecand in subfaza intermediara de latenta numita diplotene pana la
debutul pubertatii (dupa pubertate, la fiecare ciclu o cohorta foliculara este selectionata si
creste cu finalizarea primei diviuni meiotice pentru ovocitul primar al foliculului dominant).
Ovocitele primare aflate in acest stadiu se inconjoara de celule foliculare (celule plate
originare din epiteliul de suprafata) formand astfel un folicul primordial (din luna IVa). La
sfarsitul lunii a Va numarul total al foliculilor primordiali atinge un maxim de 7 milioane,
urmand apoi sub influenta apoptozei celulare (atrezie) numarul sa se reduca dramatic.
B.Etapa extrauterina
La nastere, ca urmare a apoptozei celulare, din cele 7 milioane de celule germinale mai
raman doar 2 milioane, atrezia foliculara (apopotza) continuand si dupa aceasta etapa (rimt de
1000 foliculi/luna).
La debutul pubertatii numarul de foliculi primordiali ajunge la aproximativ 400,000
dintre care doar 400 ajung la ovulatie.

Foliculogeneza - Din masa foliculara, la fiecare ciclu menstrual este selectionata o cohorta
(numar variabil dependent de rezerva foliculara restanta, aproximativ 1000 la fiecare ciclu) de
foliculi primordiali care incep sa se dezvolte si sa creasca (rol reglator initial in etapa timpurie
preantrala paracrin prin secretiile ovocitelor si a celulelor din granuloasa foliculara, ulterior
controlat gonadotropinic in etapa tardiva antrala); pe masura dezvoltarii foliculare sub stimul
hormonal FSH-estrogeni este selectionat foliculul dominant care isi va definitiva maturarea si
va ajunge sa ovuleze. Durata aproximativa este de 85 de zile.

Foliculogeneza este clasificata in 2 perioade mari in functie de caracteristicile anatomice


foliculare si de tipul de stimuli implicati:
1. timpurie perantrala- initiala si majoritar independenta de gonadotropina; in care
folicululii primordiali recurtati se transforma in foliculi primarisecundaritertiari
timpurii si care se finalizeza o data cu formarea antrului follicular (foliculi de Graaf)
2. tarzie antrala- dependenta de stimularea FSH; in care foliculii de Graaf cresc si se
matureaza, se selectioneaza foliculul dominant care va ajunge in etapa preovulatorie,
iar restul de foliculi selectionati involueaza devenind atretici.
Modificari anatomice :
1.etapa preantrala:
a.Transformarea in folicul primar: Celulele foliculare (plate) se transforma in celule
granuloase (cuboidale) si prolifereaza pentru a produce un epiteliu pluristratificat aflat pe o
membrana bazala ce il separa de ovocit; ovocitul primar in etapa de diplotene incepe sa
creasca; apare zona pellucida, un strat de glicoproteine inconjuratoare (secretat de celulele
granulaose si ovocit) care separa ovocitul de celulele granuloase.
b.Transformare in folicul secundar: Ovocitul continua sa creasca; celulele granuloasei se
pluristratifica in continuare; celulele tecii foliculare se organizeaza intr-un strat intern de
celule secretoare steroidiene - teaca interna si un strat extern de tesut conjunctiv ce contine
celule asemanatoare fibroblastelor- teaca externa
c.Transformare in folicul tertiar: Teaca se dezvolta in continuare; incepe sa apara un spatiu
plin cu lichid (loc de depozit al transudatului si secretiilor hormonale celulare produse de
celulele granuloase de tip estrogeni, androgeni, progesteron) intre celulele granuloasei numit
antru follicular.
2. etapa antrala:

Celulele tecale se diferentiaza si cresc; celulele granuloase secreta estrogeni (teoria celor 2
celule, 2 sisteme gonadotropinice receptori de LH se gasesc doar in celulele tecale care sub
stimulare produc androgeni, receptori de FSH se gasesc doar in celulele granuloase si care sub
stimulare aromatizeaza androgenii preluati de la celulele tecale in estrogeni-estradiol); sub
aceasta influenta gonadotropinica lichidul se mareste impingand ovocitul si celulele
granuloasei inconjuratoare periferic; celulele granuloase care raman intacte si inconjoara
ovocitul formeaza cumulusul oofor; sub influente hormonale (FSH) se prodce selectarea

foliculprimar
zona
foliculsecundar
pellucida

foliculprimordial
ovocit
primar celule
tecale

celule
granuloase

corpusalbicans

celule
tecale

folicultertiar
teaca
interna
teaca
externa

antru
cumulus
oofor

corpgalben
foliculdeGraaf
ovocit
secundar

foliculului dominant.
Ovulatia
Definitie - Ovulatia consta in expulzia ovocitului (impreuna cu cumulusul oofor) prin bresa
formata la nivelul peretelui folicular. Din punct de vedere temporal acest fenomen are loc la
10-12 ore dupa varful de LH, in ziua 14/15 a ciclului menstrual cu aproximatie.
Preovulator- Preovulator varful de LH pe langa altele determina:
a.finalizarea primei diviziuni meiotice a ovocitului primar (maturation promoting
factor) cu formarea a 2 celule fiice de dimensiuni inegale fiecare cu cate 23 de cromozomi si
2NADN, o celulala fiica - ovocitul secundar ce primeste majoritatea citoplasmei, cealalta primul globul polar ce nu primeste deloc;
b.intrarea ovocitului secundar in metafaza celei de-a doua diviziuni meiotice unde va
stagna pana la fecundatie;

c.aparitia receptorilor si stimularea producerii de progesteron de catre celulele


granuloase ale folicululi dominant = luteinizare, progesteron care va creste activitatea
enzimelor proteolitice (determinarea rupturii foliculare);
d.sinteza de prostaglandine esentiale rupturii foliculare
Mecanisme - Mecanismele care determina expulzia ovocitara sunt urmatoarele:
a.cresterea volumului folicular - Acest lucru este realizat prin: cresterea de volumului si
scaderea vascozitatii licidului folicular; dispersia celulara prin matricea de acid hialuronic
secretata de celulele granuloase care intercaleaza si disperseaza celulele (sub influenta LH,
progsteron si prostaglandine secretate de granulocite si stimul ovocitar);
b.contractiile fibrelor musculare ovariene sub actiunea prostaglandinelor PgE2;
c.ruptura peretelui foliclar realizat de substante proteolitice si fibrinolitice din lichidul
folicular (eliminate din lizozomii celulelor granuloase sub infleunta prostaglandinelor PgE2 si
stimulate de progesteron, FSH, LH) ;
d.eliberarea ovociuluit din matricea sa - remodelarea matricei (sub actiunea LH si FSH)
pentru a permite eliberarea complexului cumulus-ovocit si actiuea enzimelor proteolitice si a
prostaglandinelor.
Modificari anatomice - Suparafata ovarului se umfla local cu aparitia unei zone avasculare la
varf numita stigma. La acest nivel se produce eliminarea ovocitului cu zona pellucida si cu
celulele granuloase inconjuratoare din regiunea cumulusului oofor. Unele din celulele
cumulusului se rearanjeaza in jurul zonei pellucida pentru a forma corona radiata. Durata de
timp necesara captarii ovocitului de catre fibrii este aproximativ 2-3 minute mecanism
facilitat de miscarile musculaturii fibriilor tubare, si de interactiunile receptor mediate intre
mucoasa ciliara tubara- celule cumulus.
In momentul ovulatiei, la nivel ovocitar, prima diviziune meiotica este finalizata si se
incepe a doua diviziune meiotica (stagnare in metafazaII). A doua divizune meiotica este
finalizata doar daca ovocitul este fecundat, altfel celula degenereaza in aproximativ 24 de ore
dupa ovulatie.
Faza luteala, corp galben, corp albicans, corp galben de sarcina- Celulele granuloasei care
raman in peretele foliculului rupt impreuna cu celulele tecii interne sub influenta LH se
transforma in celule luteale (cresc devenind poliedrice; dezvolta un pigment galben-luteina)
si devin intens vascularizate formand astfel corpul galben/luteum. La acest nivel se secreta
progesteron in cantitati crescute (acces vascular la precursori progesteronici LDLcholesterol)
dar si estrogeni si alte peptide. Progestreonul cu hormonii estrogeni determina mucoasa

uterina sa intre in faza secretorie/progesationala pentru prepararea implantarii embrionare.


Corpul luteal este considerat un organ endocrin tranzitor deorece in absenta sarcinii (secretie
de hCG) regreseaza la 9-11 zile de la ovulatie datorita nivelelor scazade de LH circulant si a
scaderii senzitivitatii a celulelor la LH. Acest fenomen se numeste luteolzia si conduce la
transformarea corpului luteum prin degenerarea celulelor luteale si fibroza in corpus albicans.
Daca ovocitul e fertilizat, degenerarea corpului luteal este impiedicata de catre hCG
(secretie trofoblastica embrionara la 9-13 zile de la ovulatie, receptori comuni cu LH). Astfel
este continuata steroidogeneza (pana la 8 saptamani secretia dominanta de progesteron este
realizata de corpul galben; indepartarea corpului galben pana in luna IV de sarcina conduce la
avort) si corpul luteal creste in continuare formand corpul luteal de sarcina. In saptamana 9-10
de sarcina locul de sinteza progesteronica dominant este preluat de sincitiotrofoblastul
placentar si corpul galben regreseaza lent.

Spermatogeneza
Definitie Consta in suma evenimentelor prin care spermatogonia se transforma in
spermatozoid, fenomen ciclic debutat la pubertate, present pe tot parcursul vietii masculine si
cu durata aproximativa de 72 de zile.
A.Etapa embrio-fetala
Sub influenta cromozomului Y (gena SRY, codifica testis-determining factor) se
formeaza cordoanele medulare sau testiculare (diferentiere din cordoanele sexuale primitive
care patrund in medulara) in interiorul carora se dispun celulele germinale primordiale
migrate si care se inconjoara de celule sustentaculare/ale lui Sertoli (derivate din epiteliul de
suprafata glandular). Pana la pubertate se mentine acelasi aspect, moment in care
spermatogeneza incepe de fapt.
B.Etapa extrauterina
La pubertate este initiata spermatogeneza cu urmatoarele etape: replicatia spermatogoniilor,
meioza si difereintierea - spermiogeneza
1.Replicatia spermatogoniilor - Putin inainte de pubertate, cordoanele sexuale se
canalizeaza si se transforma in tubuli seminiferi. In acelasi moment celulele germinale

primordiale se replica mitotic si dau nastere spermatogoniilor care sunt de 3 tipuri, tip A
(inchis si palid) sau tip B. Celulele de tip A se divid prin mitoza pentru a fi o sursa continua
de celule stem. In progresia normala unele din spermatogoniile de tip A parasesc populatia
celulelor stem si devin din ce in ce mai diferentiate (spermatogonii tip A inchispalidtip
B) prin diviziuni succesive dand nastere in final spermatogoniilor de tip B care prin mitoza se
transforma in spermatocite primare.
2.Meioza- Spermatocitele primare diploide initiaza meioza cu etapele succesive
reductionala I si ecuationala II (cu 1 singura replicare a numarului de cromozomi in anafazaI;
spermatocit primar 23X2 cromozomi 2N ADNX22 spermatocite secundare23X1
cromozomi 2NADN4 spermatide23X1 cromozomi,N ADN), dand astfel nastere
spermatidelor haploide
3.Spermiogeneza/diferentierea - Seria de modificari care duc la transformarea
spermatidelor in spermatozoizi se numeste spermiogeneza. Aceste modificari includ:
a.formarea acrozomului (derivat din aparatul Golgi, care acopera jumatate din suprafata
nucleului si contine enzime care ajuta la penetrarea oului si a straturilor sale inconjuratoare);
b.condensarea cromatinei nucleului intr-o masa compacta;
c.formarea gatului, a piesei de mijloc si a cozii;
d.alungirea citoplasmei si inconjurarea flagelului;
e.eliminarea majoritatii citoplasmei.
La oameni, timpul necesar ca o spermatogonie sa se transofrme in spermatozoid este de
aproximativ 72 zile; apoi apare o stagnare de inca 21 de zile in epididim pentru maturare
(obtinerea motilitatii complete in epididim)

Diferente spermatogeneza-ovogeneza
spermatogeneza

ovogeneza
ovocitI

spermatocitI

AnafazaI
spermatocitII

spermatide

ovocitII

Meioza

primul
globul
polar

Meioza

ovul
spermatozoizi

Diferentiere

aldoilea
globul
polar

Diferente

Spermatogeneza-spermatida

Ovogeneza-ovul

Debut

pubertate

viata intrauterina

Durata

72 zile

Rezultat meiozaI

2 spermatocite secundare

Ovocit primar, I globul polar

Rezultat meiozaII

4 spermatide

Ovul, II globul polar

capacitatea fecundanta

necesita diferentiere si

pregatit pentru fecundatie

capacitatie
Continutul genetic

23 Cromozomi 22 autozomi si

23 cromozomi 22 autozomi

X sau Y

si X

Volum

50 nanometri

150 nanometri

interval (mediu) de fertilizare

48-72

12-24ore

Fecundatia

Fecundatia este procesul prin care gametii (feminin si masculin) fuzioneaza, in


regiunea ampulara a trompei uterine (1/3 externa). Viata fertila a unui ovul pare a fi in medie
12-24 ore, iar a unui spermatozoid 48-72 ore; fecundatia este in general obtinuta daca a existat
un contact sexual in intervalul ultimelor 3 zile inainte de ovulatie.

A.Faza prelimiara
Aceasta consta in ascensiunea spermatozoizilor din vagin in ampula tubara si
dobandirea puterii fecundante.
1. Ascensiunea spermatozoizilor in ampula tubara In urma ejaculatiei (200-300
milioane spermatozoizi) de la nivelul fundului de sac vaginal posterior, spermatozoizii(1%,
cei mai mobili) ascensioneaza si strabat glera cervicala pentru a ajunge la nivel uterin, lichidul
seminal cu ph alcalin protejandu-i de ph-ul vaginal acid. Restul sunt distrusi de aciditatea
vaginala.
Glera cervicala - Pentru ca glera cervicala sa fie propice ascensionarii aceasta trebuie sa fie
clara, abundenta, filanta, de ph alcalin, cu cristalizare in foaie de feriga si o retea glicoproteica
canalicularatricot-like; aceste caracteristici sunt dobandite sub stimulul estrogenic si
situeaza temporal optim faza preliminara cu 2-3 zile inainte de ovulatie. Rolul glerei cervicale
consta astfel in: selectia gametilor, initierea capacitatiei (spermatozoizii in pasajul lor se
elibereaza de plasma seminala si prostatica care contin factori de stabilizare ce inhiba
capacitatia), filtru antibacterian, rezervor de spermatozoizi in glandele cervicale.

Inaintarea spermatozoizilor de la nivel uterin la nivel ampular tubar este realizata prin
contractiile uterine, tubare si actiunea flagelara. La trecerea prin fluidul uterin si tubar
fenomenul de capacitatie este continuat. La nivel ampular ajung doar intre 300-500 de
spermatozoizi, restul se pierd la pasajul prin glandele uterine, jonctiunea utero-tubara sau sunt
fagocitati.
2.Dobandirea capacitatii fecundante - Spermatozoizii nu pot imediat ce au ajuns in
tractul genital feminin sa fertilizeze ovocitul ci trebuie sa treaca prin 2 fenomene: de
capacitatie si reactia acrozomala, fara de care fecundatia nu poate avea loc.
a.Capacitatia - Aceasta este reprezentata de suma modificarilor structurale membranare prin
care spermatozoizi trebuie sa treaca pentru a isi creste puterea fecundanta si a putea fertiliza.
Aceast fenomen incepe la pasajul prin glera cervicala si este majoritar finalizat la trecerea prin
secretiile uterine si tubare (interactiunea cu suprafata mucoasei tubare). Se produc astfel
urmatoarele modificari: indepartarea glicoproteinelor protectoare si stabilizante din lichidul
seminal care acopera initial spermatozoidul; scaderea stabilitatii membrane plasmatice si
acrozomale externe. In urma capacitatiei spermatozoidul este capabil sa efectueze
urmatoarele: reactia acrozomala, legare de zona pellucida si hipermobilitate.
b.Reactia acrozomala Aceasta are loc dupa legarea de corona radiata fiind indusa de catre
proteinele acesteia (sau lichidul folicular in vitro). Reactia acrozomala consta in urmatoarea
serie de modificari: fuziunea membranei plasmatice spermatice cu membrana acrozomala
externa si eliberarea de enzime acrozomale necesare penetrarii zonei pellucida (acrozina,
hialuronidaza etc); aparitia de modificari la nivelul membranei acrozomale interne care va
fuziona cu membrana citoplasmatica ovocitara.
B.Fecundatia propriu-zisa
Aceasta prezinta 4 etape/faze succesive:
Faza1- penetrarea coronei radiata- In urma contactului dintre spermatozoizi si celulele
din corona radiata incepe reactia acrozomala.
Faza 2- penetrarea zonei pellucida- Zona pellucida este un invelis glicoproteic care
inconjoara ovocitul si care prezinta urmatoarele functii importante: contine receptori
spermatici specio-specifici care permit legarea spermatozoizilor; induce reactia acrozomala.

In urma legarii de receptori se elibereaza enzimele acrozomale (acrozina), spermatozoidul


penetreaza zona pellucida si intra in contact cu membrana plasmatica ovocitara.
Faza 3- fuzionarea dintre ovocit si membrana celulara spermatica interna In urma
adeziunii (integrine) membranele acrozomala interna spermatica si plasmatica ovocitara
fuzioneaza cu patrunderea materialului genetic. In urma acestor evenimente, oul raspunde pe
3 cai:
a. Reactie corticala si zonala- Reactia corticala consta in eliberarea de enzime lizozomale din
granulele corticale ale citoplasmei ovocitare cu actiune asupra zonei pellucida la nivelul
careia declanseaza reactia zonala. Reactia zonala consta in alterarea permeabilitatii
(impermeabila) prin crosslinkari proteice si inactivarea receptorilor spermatici de la
nivelul zonei pellucida, elemente care previn polispermia
b. Rezolutia meiozei II ecuationala (metafazaII)- Ovocitul isi finalizeaza a doua diviziune
meiotica cu formarea a 2 celule fiice al doilea globul polar (ADN fara citpolasama) si
ovocitul definitive=ovul (cromozomii 22X, N ADN aranjati in pronucelul feminin).
c. Activarea metabolica a oului- Factorul de activare este transportat de catre spermatozoid,
si are influenta asupra embriogenenzei timpurii.
Faza 4- Segmentatia - Speramtozoidul se apropie de pronucleul feminin si isi formeaza
pronulceul masculin; cei 2 nuceli intra in contact si isi pierd invelisurile nucleare; fiecare
pronucleu isi replica ADNul si se organizeaza pe fusul de divizune realizand o diziune
mitotica normala din care rezulta 2 celule fiice identice.

formare
pronucleu
masculinsi
feminin

penetrare
corona
radiata

reactie
corticala

reactie
zonala

penetrare
zona
pellucida

patrungerematerial
geneticmasculin
intraovocitar

Migratia
Migratia consta in transportul oului prin trompa pana la nivel uterin unde se va
produce nidatia. Acest fenomen prezinta o durata aproximativ de 3 zile (80 ore) fiind divizata
intr-o etapa de stagnare initiala la nivel ampular (90%, spasm musculatura ampulo-stmica) si
o etapa de pasaj a zonei istmice.
Miscarea ovocitului fecundat are loc prin fenomene de contractie ale musculaturii netede
tubare si prin fluxul lichidului tubar mediat de miscarile ciliare inspre uter (proteine receptor
de la nivelul corona radiata-proteine receptor de pe mucoasa tubara).
Aceasta etapa este importanta prin faptul ca pe parcursul duratei sale se produc modificari
cruciale pentru succesul nidatiei:
a. la nivel uterin (endometru receptiv zi20-24, sub stimul progesteronic)
b. la nivelul zigotului (diviziuni mitotice seriate ale celulelor sale=blastomere, in ziua a
3-a intra in faza de 16 celule=morula moment de patrundere in cavitatea uterina)
controlate hormonal;
Astfel putem concluziona ca trompa are un rol de mentinere al zigotului pentru finalizarea
pregatirilor
etapa de 8 celule
patrundere in cavitate
etapa de 16 celule-morula
la 3 zile de la ovulatie,
zi17-18

etapa de 4 celule

etapa de 2 celule
fecundatie
zi 16-17

Strabatere trompa
durata 3 zile
etape stagnare+pasaj istm

preimplantationale

Nidatia/ovoimplantatia
Nidatia este procesul prin care oul se implanteaza la nivelul cavitatii uterine; aceasta
are loc in ziua a 6-7a cu final in ziua 9-12a si la 2-3 zile de la patrunderea zigotului in
cavitatea uterina (zi 3). Prin nidatie se realizeza trecerea de la perioada de progestatie - viata
libera a oului in caile genitale la perioada de gestatie a graviditatii - ou implantat in cavitatea
uterine.
Aspecete prenidationale legate de zigot - In ziua a 3 a de la fertilizare zigotul aflat in
faza de morula (etapa de 16 celule) patrunde in cavitatea uterina, unde va stationa inca 2-3
zile pana la efectuarea nidatiei timp in care apar urmatoarele modificari: divizunea continua;
lichid incepe sa patrunda prin zona pellucida delimitand o cavitate numita blastocel, iar masa
celulara embrionica- blastocist; la nivelul blastocistului se delimiteaza 2 mase celulare, o
masa interna si externa; masa interna denumita embriobalst este grupata la un pol si va da
nastere embrionului; masa externa denumita trofoblast este grupata la polul opus, formand
peretele blastocistului si va contribui la formarea placentara. Astfel se delimiteaza faza de
blastocist a zigotului (zilele 4-6).
Pentru ca implantarea sa poata avea loc, endometrul si blastocistul trebuie sa fie
corespunzator pregatiti. Endometrul sub stimul in special progesteronic (si estrogeni, secretati

de catre corpul galben) intra in faza secretorie corepsunzatoare zilelor 20-24 ale ciclului. De
asemenea, la nivelul blastocistului, zona pellucida care initial a jucat rolul de a impiedica
implantarea la nivelul trompei dispare si acesta se diferentiaza.
Situsul de implantare este considerat a fi in regiunea superioara a peretelui posterior in
plan mediosagital, desi exista variatie.
Implantarea este divizata in 3 etape: apozitie (legarea initiala laxa a blastocistului
orientat cu polul embrionar si peretele uterin); adeziune (legarea stransa, mediata prin
intermediul integrinelor); invazie (patrunderea trofoblastului la nivelul peretelui uterin endometru, 1/3 interna miometru si vascularizatie uterina prin enzime proteolitice sintetizate
de sincitiotrofoblast).
sinusoide materne
cavitate
corionica

cavitate
corionica

lacune

cavitate
exocelomica

Mesoderm
extraembrionar

membrana lui
Heuser/exocelomica

pedicul de fixatieprimordiu cordon ombilical

epiblast
trofoblast

hipoblast
blastocel
cavitate
amniotica
cheag de
fibrina

sincitiotrofoblast

citotrofoblast

Placenta
Placentatia

masa interna
embrionara

Placentatia este fenomenul de formare a placentei cu punct de plecare din trofoblast,


pe masura dezvoltarii sale, incepand cu zilele 7-8 de la fertilizare.
Aceasta este divizata in mai multe perioade:
Perioada
previloasa
Perioada
viloasa

Etapa prelacunara
Etapa lacunara
Etapa de elaborare
Perioada de stare

zi 7-8
zi9-12
zi13-sfarsitull lunii a IVa
sfarsitul lunii a IVatermen

formare cito+sincitiotrofoblast
formare lacune trofoblastice

a. Etapa prelacunara/diferentierea trofoblastului, zi 7-8


Modificarile schitei placentare - trofoblastul se diferentiaza in 2 straturi: ciotrofoblast- 1 strat
intern de celule mononucleare si sinctiotrofobast- zona externa multinuleara fara margini
celulere distincte (celulele care se divid in citotrofoblast migreaza in sincitiotrofoblast unde
fuzioneaza si isi pierd membranele celulare individuale).
Elemente asociate de dezvoltare - Celulele masei interne embrionare se diferentiaza in 2
straturi: hipoblast (1 strat de celule ce margineste cavitatea blastocistului) si epiblast (1 strat
adiacent cavitatii amniotice). Cele 2 straturi impreuna formeaza placa bazala bilaminara. In
epiblast apare o cavitate mica, care prin largire va da nastere cavitatii amniotice.
b. Etapa lacunara, zi 9-12
Modificarile schitei placentare - La nivelul sincitiotrofoblastului apar vacuole care fuzioneaza
si formeaza lacune mari (zi9). Lacunele din sincitiu formeaza o retea intercomunicanta.
Celulele sincitiotrofoblastului penetreaza din ce in ce mai profund in stroma (inaintare prin
miscari ameboide) si erodeaza endoteliul (secreta enzime proteolitice ce produc liza celulelor
deciduale si endoteliale) arterelor spirale materne. Se produce astfel fuziunea dintre sinusoide
si lacune, sangele matern intrand in sistemul lacunar si formand circulatia uteroplacentara.
Uneori, in aceasta etapa, poate aparea o sangerare la locul de implantare (fluxul crescut in
spatiile lacunare), suprapusa zilei 28 de ciclu menstrual care poate fi confundata cu menstra
(semn Hartmann) si poate conduce la erori de datare. Pe parcursul acestei etape blastocistul se
invagineaza din ce in ce mai profund in stroma endometriala, defectul de penetrare de la
suprafata fiind treptat acoperit initial de un cheag de fibrina care ulterior e inlocuit de epiteliul
inconjurator (pana in zi10).
Elemente asociate de dezvoltare - Din hipoblast se diferentiaza o membrana subtire, ce
tapeteaza suprafata interna a citotrofoblastului (membrana exocelomica a lui Heuser).
Membrana lui Heuser impreuna cu hipoblastul vor inconjura cavitatea
blastocistuluicavitate exocelomica/sac vitelin primar. Intre cavitatea exocelomica cu

membrana lui Heuser si fata interna a citotrofoblastului apare o populatie noua de celule
mezenchimale care formeaza mezodermul extraembrionar (umple spatiul dintre trofoblast la
exterior si amnion cu membrana exocelomica la interior). In acesta se formeaza cavitati care
prin fuziune dau nastere unui spatiun-celom extraembrionar/cavitate corionica. Acest spatiu
inconjoara canalul vitelin (din primar se transforma in secundar si chiste exocelomice) si
cavitatea amniotica mai putin in locul in care mezodermul extraembrionar formeaza o punte
intre embrion si citotrofoblast= pediculul de fixatie, primoridul cordonului ombilical.
Mezodermul extrambrionar cu cito si sincitiotrofoblastul formeaza corionul
c. Etapa de elaborare, zi13-sfarsit luna a IVa
Modificarile schitei placentare 1.stadiu trabecular. Sincitiotrofoblastul inainteaza in decidua
bazala si prin separarea lacunelor vasculare formeaza trabecule. 2.vilozitati primare. Celulele
citotrofoblastului prolifereaza local si penetreaza in sinciotrofoblastul trabecular formand
coloane celulare care apar pe toata circumferinta corionului. Coloanele celulare
citotrofoblastice invelite in sincitiotrofoblast se numesc vilozitati primare (debutul saptamanii
a IIIa). 3.vilozitati secundare. Celulele mezodermului extraembrionar se dezvolta si patrund in
centrul vilozitatilor primare spre decidua. Coloanele formate de la interior spre exterior pe 3
invelisuri mezoderm-cito-sincitiotrofoblast se numesc vilozitati secundare. 4.vilozitati
tertiare/placentare definitive. Vilozitatile cresc si se ramifica, iar lacunele sangvine se
transforma in spatii interviloase. Celulele mezodermului intravilozitar formeaza sistemul
capilar vilos prin diferentiere in celule sangvine si vase mici de sange. Astfel se creeaza
vilozitatea tertiara.

mesoderm extraembrionar
citotrofoblast
sincitiotrofoblast

stadiu trabecular
vilozitate primara
vilozitate secundara
vilozitate tertiara

ax vascular

Celulele citrotofoblastice intravilozitare penetreaza sincitiul subiacent pana cand ajung la


nivelul endometrului matern; la acest nivel realizeaza conexiuni cu extensii similare din
trunchiurile viloase invecinate creind un invelis citotrofoblastic extern care fixeaza sacul
corionic de tesutul endometrial matern. Pe parcursul evolutiei vilozitatile cresc si se ramifica
radiar astfel ca dintr-o vilozitate stem/principala (conexiune directa cu placa coriala) se
dezvolta un intreg arbore vilozitar numit cotiledon care contine un trunchi atasat bazal la
placa coriala din care se ramifica dichotomic (prin inmugurire si formare de vilozitati
structurale primaresecundaretertiare) vilozitati fiice intermediare (de ordinul doi, trei etc
pana la 20) si ultima diviziune - terminale/libere. La nivelul vilozitatilor terminale (ultimile
ramuri) se realizeaza schimbul de gaze, acestea avand suprafata cea mai mare adunata. Exista
si vilozitati crampon/de ancorare care se extind de la nivelul placii coriale la deciduas coriala
(printr-o coloana citotrofoblastica invelita in sincitiu) cu rol de sustinere.

vilozitate crampon

sept vilozitar

vilozitati terminale

cotiledon placentar
vilozitati fiice
intermediare

trunchi vilozitar vilozitate


stem/principala

spatiu intervilozitar

Conexiunea dintre placenta si embrion este realizata prin fuziunea capilarelor din vilozitati cu
cele de la nivelul mezodermului placii corionice si a pediculului de fixatie care la randul lor
intra in contact cu sistemul circulator intraembrionar; astfel o data debutul activitatii cardiace
circulatia utero-placentara este definitivata si pregatita de functionare (saptamana IV).
Corion - La sfarsitul lunii a doua corionul prezinta pe toata circumferinta vilozitati fiind
inconjurat de catre decidua bazala (polul embrionar) si decidua capsulara (pol abembrionar);
la nivelul deciduei bazale vilozitatile sunt mai bine dezvoltate (mai profunde si arborizate)

spre deosebire de omoloagele lor de la nivelul deciduei capsulare. Cavitatea corionica si


produsul de conceptie se maresc conducand la comprimarea si subtierea deciduei capsulare
(ocluzii vasculare) in urma careia si vilozitatile omoloage se atrofiaza; astfel la sfarsitul lunii a
IIIa corionul de nivelul deciduei capsulare devine neted- corion leave. Cresterea progresiva
conduce la degenerarea deciduei capsulare, la fuziunea dintre corion leave si decidua parietala
(de pe partea opusa uterine) cu obliterarea lumenului cavitatii uterine. Corionul si vilozitatile
coriale de la nivelul deciduei bazale prolifereaza si se ramifica in continuare capatand
denumirea de corion frondosum. Corion frondosum (partea fetala, marginita de placa
deciduala) impreuna cu decidua bazala (partea materna, marginita de placa bazala) formeaza
placenta (luna IVa).
Straturi fuzionate: decidua
bazala+amnion+corion laeve

placenta

decidua bazala
/interuteroplacentara
cavitate
corionica
corion
laeve

cavitate
amniotica

cavitate
uterina

decidua parietala

cavitate
amniotica

corion
frondosum

decidua bazala
/interuteroplacentara

decidua
capsulara/ovulara/reflectata

In lunile IV-V decidua formeaza multiple septuri deciduale, care se proiecteaza in


spatiile interviloase dar care nu ajung pana la placa coriala si care pe fata materna delimiteaza
lobi placentari si la interior 1/mai multe cotiledoane.
Elemente asociate - Cavitatea corionica se largeste; la sfarsituul saptamanii 19-20 embrionul
este atasat de invelisul trofoblastic doar prin pediculul ingust de fixatie, primordiul cordonului
ombilical. Amnionul prin largirea cavitatii amniotice fuzioneaza cu chorion leave si formeaza
membranele amniotice.
d. Perioada de stare, sfarsitul lunii a IVatermen

Placenta se mareste prin ramficatiile progresive vilozitare, in mare parte paralel cu


cresterea uterina ajungand sa acopere aproximativ 15-30% din fata interna uterina la termen.
Apar depozitele de fibrinoid (create prin activarea factorilor de coagulare in urma patrunderii
de mezenchim prin microfisuri in sincitiu) care pot obstrua vasele vilozitare dar care au si
roluri importante: de bariera imunologica si de crestere a rezistentei placentare. Sunt 3 astfel
de straturi: fibrinoidul lui Langhans- subcorial, stratul lui Rohr- sub vilozitatile coriale si
citotrofoblast, stratul lui Nitabuch-la nivelul decidua bazala- loc de detasare placentara.
Placenta in forma finala este divizata in placa bazala si placa coriala intre care se afla
spatiul intervilos care contine cotiledoanele placentare (iradieri vilozitare dinspre placa
coriala) si speturile placentare (iradieri ale placii bazale) care delimiteaza incomplet spatiul
intervilos.
1.placa coriala- straturi: amnion, tesut conjunctiv in care se afla vasele placentare, strat
citrotrofoblast redus, sincitiu;
2.placa bazala- straturi: perete extern spatiu intervilos (sincitiu, citrotofoblast), fibrinoidul
Rohr, invelis restant citotrofoblast, strat Nitabuch, decidua materna

Functiile placentare
Placenta indeplineste multiple functii vitale: respiratie, digestie, excretie, endocrina,
aparare toate necesare cresterii si dezvoltarii fetale.

A.Transport de substante
Circulatia sangvina utero-placentara
La nivel placentar exista 2 sisteme circulatorii unite printr-o unitate morfofounctionala
comuna - spatiul intervilos. La nivelul acesteia este realizat un schimb bidirectional si anume:
sangele matern asigura fatului oxigen si substante nutritive; sangele fetal preda circlatiei
materne dioxidul de carbon si catabolitii fetali.
1.Sistemul circulator fetal inschis - corioembrionar/intravilozitar
2.Sistemul circulator matern deschis - uteroplacentar/intervilozitar
3.Spatiul intervilos

1.Sistemul circulator fetal:


Prezinta o componenta arterial si una venoasa si un flux sanginv fetal 60-200ml/min,
Componenta arteriala - Aceasta este asigurata de 2 artere ombilicale care colecteaza sangele
venos, bogat in CO2 si cataboliti fetali, din iliacele interne fetale. Pana a ajunge la nivelul
placii coriale cele 2 artere se anastomozeza intre ele (anastomoze Hyrtl pentru egalizarea
presiunii intre cele 2 artere) si se ramifica asemanator pentru a distribui sangele in cele 2
jumatati ale teritoriului placentar. La nivelul placii coriale se desprind ramuri
perpendiculare/perforante din care iau progresiv nastere vase sincrone diviziunilor vilozitare
(artere cotiledonareartere vilozitare intermediare primare, secundare, etc artere vilozitare
terminaleretea capilara sinusoida); aceasta ramificare se produce pana la nivelul
vilozitatilor libere terminale- loc de realizare al schimbului gazos- unde arteriolele divid intr-o
retea capilara sinusoida anastomozata cu reteaua vasculara venoasa (formand astfel sistemul
vascular tambur, retea de plexuri capilare sinusoide care formeaza o retea centrala capilare
sinusoide si o retea superificiala- retea in voaleta/plex paravascular anastomozata cu reteaua
vasculara venoasa si care faciliteaza prin dispersia in retea schimbul intre circulatia materna
intervilozitara si fetala). Retelele capilare (lungime totala la termen 50 km) realizeaza astfel
cresterea ariei de schimb vasculare. Dupa nastere arterele ombilicale se oblitereaza formand
ligamentele ombilicale mediale, iar partea lor proximala care ramane permeabila da nastere
arterelor vezicale superioare.
Componenta venoasa Aceasta este reprezentata de 1 vena ombilicala cu rol de a asigura O2
si substante nutritive preluate din circulatia materna. Reteaua capilara arteriala dreneaza in
venule si vene omoloage retelei arteriale si care in final se varsa in vena ombilicala(vena
ombilicala stanga initiala) care se deschide in sinusul cardiac. Dupa nastere vena ombilicala
stanga se oblitereaza si formeaza ligamentul rotund al ficatului.
2.Sistemul circulator matern
Acesta prezinta un fluxul sangvin placentar la termen de 400-500ml/minut fiind de asemenea
alcatuit dintr-o componenta arteriala si venoasa.
Componenta arteriala - Circulatia sangelui matern in spatiile interviloase este asigurata de
arterele uterine spiralate (in sarcina se denumesc utero-placentare, ramuri din arterele arcuate
miometriale) care aduc sange bogat in O2 si nutrienti in spatiul intervilos. Pe masura
strabaterii placii bazale spre spatiul intervilos la nivelul peretelui arterelor spiralate apar

urmatoarele modificari prin invazia celulelor trofoblastice: isi modifica structura si se subtiaza
(tunica musculara dispare si endoteliul degenereaza, peretele fiind astfel format dintr-un strat
de material fibrinoid), iar traiectul final este invadat de celule trofoblastice. La acest nivel se
formeaza astfel un dispozitiv de reglare al fluxului sangvin con arterial de proiectie - aceste
vase de rezistenta mica putand acomoda debitul crescut vascular al sarcinii.
Componenta venoasa Venele materne colecteaza sangele bogat in CO2 si cataboliti de la
nivelul spatiului intervilos confluand in venele endometriale si ulterior in vena uterina.
Acestea se deschid la nivelul speturilor intercotiledonare, sunt largi, turtite, de forma conica si
calibru mare cu un traiect paralel cu peretele uterin (arterele prezinta un traiect perpendicular);
astfel in timpul contractiei uterine venele spre deosebire de artere sunt obstruate cu
impiedicarea refluxului sangvin si golirea spatiilor interviloase; influxul arterial nu este
complet impiedicat astfel in timpul contractiei mai mult sange este valabil pentru schimburi
desi rata de schimb este scazuta.
3. Spatiul intervilozitar
Camera interviloasa alcatuieste un spatiu continuu fiind incomplete separate doar la
nivelul septurilor intercotiledonare. Acesta are la origine lacunele din sincitiotrofoblast care sau marit si au fuzionat; pe masura evolutiei sarcinii peretii acestuia sunt acoperiti de un strat
de fibrinoid (Langhans la nivelul placii coriale si Rohr la nivelul placii bazale). Este marginit
de placa coriala, sistem vilozitar si placa bazala la nivelul sau deschizandu-se vasele materne.
Pe masura inaintarii in sarcina, spatial intervilos isi mareste volumul prin indepartarea treptata
a placii coriale de placa bazala, de la un debit pe minut de 50 ml in saptamana a 10a la 600 ml
la termen.
Membrana vilozitara Contactul propriu-zis intre cele
2 circulatii este realizat prin

Membrane vilozitara
sectiune vilozitara
debut sarcina

sinctiu

sectiune vilozitara
termen

citotrofoblast

membrana vilozitara (clasic si


impropriu denumita bariera
placentara). Conform
dezvoltarii vilozitare initial
aceasta este alcatuita din 4

tesut
sincitiu
conjunctiv
endoteliu vas fetal

straturi: 1.endoteliul vascular


fetal (celule endoteliale si membrana/lamina bazala periendoteliala), 2.tesutul conjunctiv al

axului vilozitar-mezoderm, 3.citrotrofoblast ( celule cu membrana/lamina bazala ce separa


trofoblastul de tesutul conjunctiv) si 4.sincitiotrofoblast. Incepand cu luna a I Va , pentru a
facilita schimbul de substante membrana vilozitara se subtiaza prin disparitia
citotrofoblastului (se transforma treptat in sincitiotrofoblast care se alungeste si subtiaza) fiind
alcatuita din: 1.endoteliu fetal (celule endoteliale pe membrana bazala), 2.tesut conjunctiv si
3.sincitiu (sincitiotrofoblast pe membrana bazala); in anumite cazuri tesutul conjunctiv se
subtiaza si peretele capilar intra in contact direct cu sincitiul, cele 2 membrane fuzionand intruna singura si crescand astfel rata de schimb gazos. Astfel de la o grosime a membranei de
schimb la inceputul sarcinii de 0,025mm se ajunge la termen la 0,002 mm cu o suprafata
functionala placentara apropiata de cea a intestinului subtire la adult adica 14m. In mare se
poate rezuma ca membrane vilozitara este alcatuita din epiteliul vilozitar, stroma vilozitara si
endoteliul capilarelor vilozitare.
Prin aceasta este realizat un schimb bidirectional si anume: sangele matern asigura fatului
oxigen si substante nutritive; sangele fetal preda circlatiei materne dioxidul de carbon si
catabolitii fetali.

Mecanism circulatie sangvina


Conul arterial de proiectie se deschide la nivelul placii bazale in spatiul intervilos (intre
cotiledoane, intr-o zona fara vilozitati) dirijand sangele matern de presiune ridicata (70-80
mmHg) sub forma de jet in rotocoale de fum de tigara inspre placa coriala (spatiu intervilos
cu presiunea inferioara 10 mmHG in repaus, 30-60 mmHg in timpul contractiei uterine). De
la nivelul placii coriale, jetul disperseaza lateral si se reintoarce in mare parte inspre venele
placii bazale, pe la radacina septurilor interviloase. Pe parcursul acestui traiect sangele ia
con arterial

vena materna
contact cu sistemul vilozitar si scalda
sistemul capilar realizand schimburile prin
membrana
de proiectie
placa bazala

interhemala vilozitara. Astfel circulatia fetala preia O2 si nutrienti de la sangele matern


cedand spre aceasta CO2 si cataboliti. Din punct de vedere hemodinamic, circulatia in spatiul
intervilos este rezultatul scaderii progresive a gradientului de presiune
jet in rotocoala
de fum de tigara
placa coriala
cotiledon

spatiu
intervilos

Forte care influenteaza schimbul materno-fetal


Factori fetali - placentari
Cord fetalpulsatii cordon ombilical + pulsatii vilozitare vasele vilozitare se dilate sau
contracta in functie de sistola sau diastola fetala; tahicardia generata de miscarile fetale creste aria
vilozitara
Musculatura neteda a vilozitati primare
Modificarea difuziunii prin membrana vilozitara scaderea numarului de straturi
Maturitate placentara curba evolutiva in raport cu varsta sarcinii in perioada de tinerete si
maturitate apare cresterea suprafetei vilozitare si subtierea membranei vilozitare pe masura
dezvoltarii placentare; in perioada de senescenta apare scaderea numarlui arterelor utero-placentare
prin tromboza
Factori materni
Volemie materna, presiune arteriala materna, presiune sangvina artera utero-placentara efortul fizic initial creste volemia; prin hipotensiune arteria scade presiunea in vasele uterine
Modificari tonus uterin, contractii uterine - contractii Braxton Hicks umplere placentara prin
obstructie vene si pastrare permeabilitate artere; contractii uterine ritmicespatiul intervilos desi are
un flux incetinit se umple mai mult compensator prin arterele neobstruate, in puseu fluxul se poate
opri pe durata de pana la 1 minut cu reluare in afara contractiei; tetanieoprire completa
fluxhipoxie fetala
Modificari posturale - presiune spatiu intervilozitar - in decubit = 10mmHg, in
ortostatism>30mmHg; in decubit dorsal poate aparea sindromul de cava cu scaderea fluxului sangvin
in vasele uterine
Factori exogeni
Medicatie exogena (inervatie vilozitara) betamimetice conduc la relaxare, ocitocice la

vascosonstrictia arteriolelor uterine

Schimbul de gaze
Schimbul de O2 si CO2 la nivelul spatiului intervilos este realizat prin difuziune
simpla (legea lui Fick) pe baza gradientului de presiune (in scadere progresiva) la nivelul
membranei vilozitare a vilozitatilor libere/terminale intre circulatia materno-fetala.
1.O2 - Oxigenul traverseaza membrana vilozitara pe baza gradientului de presiune, de la
presiunea ridicata materna la cea scazuta fetala. Desi gradientul de presiune partiala al O2 si
presiunea intravasculara a O2 transportat catre fat sunt mici (vena ombilicala 30-40mmHg),
exista o serie de mecanisme care faciliteaza absorbita O2 contrabalansand acest fenomen:
Difuziune simpla
PO2 spatiu intervilos

30-35 mmHg

PO2 venule

30 mmHG
Factori favorizanti absorbtiei O2

Hemoblogina fetala

Curba de discoiere este deplasata la stanga fata de cea a Hb materne la


presiunea joasa Hb fetala transporta cu pana la 50% mai mult O2 decat Hb
materna

Poliglobulie fetala,

Concetratie cu 50% mai mare a Hb fetale decat cea materna

concentratie Hb
Dublu 26atern Bohr

CO2 din sangele fetal difuzeaza catre sangele matern sange fetal mai

(ionii de H scad

alcalin(CO2concentratie ioni H), sange matern mai

afinitatea Hb pt O2)

acid(CO2concentratie ioni H)de partea fetala se deplaseaza curba de


disociere a Hb la stga=creste afinitatea Hb pentru O2=capteaza O2 mai
usor; de partea materna se deplaseaza curba de disociere a Hb la dreapta=
scade afinitatea HB pt O2=cedeaza O2 mai usor

2.CO2 Acesta difuzeza din sangele fetal spre cel uterin pe baza diferentei de gradient; desi
diferenta este foarte mica CO2 este rapid eliminate datorita solubilitatii sale mari (20X mai
mare decat a O2)si a afinitatii Hb fetale mai scazute (pentru CO2).
Difuziune simpla
PCO2 spatiul intervilos

45mmHg

PO2 artere ombilicale

50mmHg

Factori favorizanti
Dublu efect Haldane (scadere

la nivel matern- pe masura cedarii O2 catre fat creste capacitatea

O2 creste capacitatea de a

de legare a CO2

capta CO2)

la nivel fetal - pe masura captarii O2 mai mult CO2 este disociat

Molecule si mecanismele de schimb de la nivel placentar:


Difuziune simpla - in functie

O2, CO2, H20, majoritatea electrolitilor (Na, K, Cl), corpi

gradient presiune (legea lui Fick)

cetonici, uree (excretie, fatmama), gaze anestezice

Difuziune facilitata - prin molecula

Iod, fosfati, glucide (reprezinta principala sursa de energie

purtatoare , in favoarea gradient

si crestere fetala; initial glucidele materne sunt singura

presiune

sursa, ulterior fatul participa activ prin sinteza glucidica


dupa luna IVa; placenta detine si rol de rezervor energeticglicogenoogeneza), hormoni steroizi ambele sensuri

Difuziune prin transport activ-

Fe, Ca, Zn, Mg,Ph aminoacizi esentiali, vitamine

importiva gradient presiune, prin

hidrosolubile,

mecanism enzimatic
Pinocitoza vezicule endocitate

Ig, virusuri, LDL (sinteza progesteron pornind de la


colesterol, aminoacizi esentiali, acizi grasi esentiali - acid
linoleic si arahidonic)

Pasaj direct - prin pori/solutii de

eritrocite fetale in circulatia maternal izoimunizare

continuitate ale membranei


placentare
Molecule ce nu traverseaza

Fosfolipide, colesterol, trigliceride (foarte lent/deloc -

placenta

necesita glicozilare si transfer), hormoni polipeptidici (nu


adrenalina), vitamine liposolubile (transfer dificil), IgA,
IgM

B.Sinteza hormonala
La nivel placentar sunt sintetizati numerosi hormoni, placenta putand astfel a fi
considerata un organ endocrin temporar. Hormonii placentari sunt impartiti in 2 grupe mari:
hormoni proteici sau peptidici si hormone steroizi.
a.Hormoni proteici si peptidici
1.Hormonul gonadotrop corionic/ hCG
Acesta este o glicoproteina cu actiune asemanatoare hormonului luteinizant, LH. Activitatea
sa este mediata de catre receptorul membranar LH-hCG, receptor comun si pentru LH. Din
punct de vedere structural este alcatuit din 2 subunitati: o subunitate alfa (identica si pentru
LH, FSH si TSH motiv pentru care sunt si inrudite) si o subunitate beta (diferita pentru fiecare
hormon in parte). Doar forma completa este activa biologic, putandu-se lega de receptor.
Desi sinteza sa este majoritar realizata la nivel placentar, cantitati reduse mai sunt fiziologic
produse si de catre: rinichiul fetal sau hipofiza anterioara la barbati si femeile negravide; de
asemenea valori mari pot fi sintetizate de tumori maligne in special neoplasme trofoblastice.
La nivel placentar hCG este sintetizat predominant de catre sincitiotrofoblast din prima
saptamana a vietii intrauterine (zi7-8, debut nidatie). Secretia sa creste rapid cu dublare la
fiecare 2 zile pana cand atinge un maxim in saptamanile 8-10 (100.000 mU.I/l sangvin) dupa
care inregistreaza o scadere (in jurul a 10-12 saptamani ) cu ajungere la un platou (16
saptamani) mentinut pe tot parcursul sarcinii (10% din valoarea maxima, eliminare urinara
4000-10.000 U.I/l). Produsul final predominan de degradare al hCG este subunitatea beta,
care se afla preponderant la nivel urinar si prezinta aceeasi curba de sinteza comparativ cu
proteina completa sangvina. Testele serice si urinare de depistare a unei potentiale sarcini
prezinta anticorpi pentru subunitatea beta care se leaga si de subunitatea beta libera
predominanta in urina dar si de hCG intact, preponderent in plasma. Astfel pe prezenta hcCG
in organismul matern se bazeaza diagnosticul biologic si immunologic de sarcina. Valorile
anormal crescte de hCG pot aparea in boala trofoblastica gestationala, sarcina gemelara,
eritroblastoza fetala (anemia hemolitica fetala), feti cu anomaliicromozomiale - sindrom

Down (maturitate placentara redusa) iar valori mai mici in sarcina ectopcia sau in distrugerea
placentara precoce. Rolurile hCG sunt multiple dintre care: salveaza si mentine corpul galben
de sarcina (actiune luteotropa); actiune luteinizanta si foliculo-stimulanta in doze mari;
intervine in diferentierea gonadei masculine si a secretiei de testosteron (actioneaza ca
inclocuitor al LH pentru stimularea replicarii celulelor Leydig si sinteza de testosteron pentru
diferentierea masculina); are actiune imunosupresoare materna (receptie ou); actiune
tireotropa stimuland tiroida (cantitati mari); actiune de vasodilatatie si relaxare musculara
uterina (promoveaza sinteza de relaxina la nivelul corpuli galben cu receptori in miometru si
vase uterine); diagnosticul pozitiv de sarcina; depistarea fetilor cu anomalii cromozomiale sindrom Down.
2.Hormonul lactogen placentar
Printre denumirile sale mai vechi se afla hormon somato-mamotrop HCS, hormon corionic
de crestere (actiune si similitudine structurala cu hormonul de crestere). Este din punct de
vedere biochimic asemanator cu prolactina si cu horomnul de crestere, avand evolutie
ontogenetica probabil comuna.
Acesta este secretat de sincitiotrofoblast incepand cu primele saptamani de sarcina (2-3),
secretia sa creste ulterior progresiv pana la 34-36 saptamani cand este mentinuta in platou
pana la nastere. Rata de productie si concentratiile plasmatice materne sunt proportionale cu
masa placentara. Rata sa de productie in apropiere de termen(1g/zi) este cea mai mare pentru
hormonuii umani. Secretia este predominanta la nivel sangvin matern de unde si rolulile
predominant materne.
Printre actiunile sale biologice se enumera: rol metabolic - stimuealza Gh hipofizar
conducand la stimularea cresterii (mobilizeza grasimile de deposit- lipoliza materna cu
cresterea acizilor grasi liberi ca sursa de energie pentru metabolismul matern si nutritia fetala,
hiperglicemiant cerescand nivele de insulina materna cu stimularea sintezei proteice si
generarea de aminoacizi pentru fat); prezinta actiune sincergica luteotropa cu hCG; actiune
mamognetica ducand la cresterea si dezvoltarea glandei mamare; rol angiogenic posibil pe
vascularizatia fetala.

b.Hormoni steroizi
1.Estrogen

Estrogenii sintetizati de catre placenta sunt estradiol, estrona, estriol si estetrol.


Plecand de la multiple studii efectuate s-a observat (mamele cu feti anencefali, fara control
hipotalamohipofizocorticosuprarenalian fetal, au prezentat nivele anormal de mici de
estrogeni) ca placenta singura nu poate sintetiza si suplini nivelel necesare de estrogeni in
sarcina; astfel s-a creat conceptul de unitate materno-feto-placentara care prin conlucrare
desavarseste acest rol:
-Compartimentul placentar- reprezentat de sincitiotrofoblast
-Compartimentul fetal- corticosuprarenale si ficatul fetal
-Compartimentul matern- suprarenalele materne.
Sinteza si eliminarea estrogenilor totali din sarcina sunt net crescute fata de valorile de baza ;
nivelele estrogenice cresc pe masura evolutiei sarcinii (status hiperestrogeni spre finalul
sarcinii) finalizandu-se abrupt dupa nastere. In primele 2-4 saptamani de sarcina, nivelele
crescute de hCG mentin productia de estradiol de la nivelul corpului galben; in saptamana a 7a apare tranzitia luteala- placentara datorita scaderii productiei ovariene materne estrogenice
si preluarii sintezei de catre placenta.
Pentru sinteza estronei si a estradiolului produse la nivelul sincitiotrofoblastului placentar (4
enzime cheie) este nevoie de C-19 steroizii (DHEA, DHEAS) produsi de glandele suprarenale
predominant fetale dar si materne. Sinteza estriolului necesita o etapa initiala hepatica fetala
(substratul sunt C-19 steroizii in special DHEAS derivati din suprarenalele fetale) de
producere a C19 steroizilor 16 alfa hidroxilati (in special 16-OHDHEA) care ulterior ajunsi la
nivel placentar sunt convertiti la estriol.
Printre conditiile care conduc la scaderea nivelelor estrogenice totale se afla: moartea fetala,
anencefalia fetala, deficitul feto-placentar de sulfataza, hipoplazia adrenala fetala, deifictul de
aromataza feto-placentara, deficit fetal de sinteza a LDL cholesterolului (precursor al
C19steroizilor fetali), sindromul Down (formare scazuta de C19steroizi in surparenalele
fetale), disfunctii suparrenale materne sau terapie cronica cu glucocorticoizi. Eritroblastoza
fetala poate produce cresterea anormala a nivelelor estrogenice. Roluri: dezvoltare glanda
mamara, mecanism travaliu(stimuleaza sinteza de prostaglandine; moduleaza raspunsul
cervical prin receptori estrogenici; creste permeabilitatea, potentialul de actiune si

excitabilitatea membranara; sinteza protein contractile miometriale, sineza energetica; induce


formarea de receptori de oxitocina si alfa adreneregici).

2.Productia de progesteron
Pana la aproximativ 8 saptamani de sarcina, progesteronul este majoritar secretat de catre
corpul galben de sarcina (exiciza chirurgicala a corpului galben conduce la avort). Dupa
aceasta perioada placenta preia functia secretorie progesteronica, o cantitate minima fiind inca
produsa in ovar. Progesteronul este secretat de sincitiotrfoblast pornind predominant de
colesterolul exogen plasmatic sau sintetizat intraplacentar ca precursor (scindare
intramitocondriala a colesterolului la pregnenolon; conversie la progesteron in reticulul
endoplasmic) trecand apoi in organismul matern si fetal. Metabolitul final in organismul
matern la nivel urinar este reprezentat de pregnandiol. Sinteza si eliminarea progesteonului
creste progresiv pana la termen cand scade brusc in momentul declansarii travaliului. Roluri:
mecansimul declansarii nasterii ( relaxare musculara, inhiba sinteza de
prostaglandine,stabilizeaza membrana lizozomala), imunosupresiv (suprima raspunsul matern
importiva antigenelor fetale), antiinflamator, preparare endometru, substrat pentru sinteza
mineralo si glucocorticoizi fetali.

Hormoni proteici
Hormoni de eliberare hipotalamic like (CRH, GnRH, GHRH, TRH, somatostatina) - hormoni
analogi celor hipotalamici dar care prezinta sisteme diferite de reglare
CRH corticotrophin releasing

sintetiza: placenta-trofoblast, membrane, decidua

hormone (familia peptidelor

rol:

inrudite cu CRH)

-creste secretia de ACTH placentar (rol autocrin/paracrin)


-initiere travaliul (Prostaglandine) - posibil

-relaxare tesut muscular neted din vase si miometru reglare flux


sangvin
-imunosuresie
urocortin(familia peptidelor

rol:

inrudite cu CRH)

-creste secretia de ACTH placentar (rol autocrin/paracrin)

GnRH - gonadotropin

sintetiza: trofoblast

releasing hormone

rol:
-regleaza sinteaza de hCG, steroidogeneza,eliberare prostaglandine

GHRH- growth hormone

rol: necunoscut

releasing hormone
Hormoni asemanatori hormonilor tropi hipofizari (ACTH, hGH-V, hCT)
hCT human corionic

rol: importanta redusa prin sinteza redusa, rol tireotrop

thyrotropin
ACTH -human corionic

sinteza: sincitiotrofoblast (indusa de CRH din citotrofoblast)

adrenocorticotropin (produsi

rol:

final POMC impreuna cu

-stimuleaza eliberare de glucocoritcoizi fetali si materni (rezitenta

lipotropina si betaendorfine)

partiala la test de supresie cu dexametazona), productia


suprarenaliana fetala si materna de precursori hormoni steroizi
cholesterol+pregnenolona
-stimuleaza productia de CRH placentar (diferit matern)

Alti hormoni
relaxina

sinteza: corp galben(majoritar, nivele crescute la debut sarcina),


decidua, placenta
rol: induce relaxarea fibre musculare si starea de liniste de la
debutul sarcinii (paralel cu nivelele de progesteron)

PTH-rP placentar

rol: osificare si cresterea osoasa fetala (mediaza transportul de Ca)

parathyroid hormone related


protein
hGH-V - growth hormone

sinteza: doar sincitiotrofoblast

variant(diferit de cel hipofizar)/

rol:

hormonul de crestere

-crestere fetala (gluconeogeneza+lipoliza materna, cantitati

placentar

crescute determina rezistenta la insulina)


-corelatie cu nivele IGF

betaendorfine, ekefaline,

rol:

dinorfine (produsi POMC)

-analgezie in travaliu, nastere


-inhiba oxitocina, vasopresina,
-stimuleaza secretia de prolactina
Hormoni peptidici

Letpina

sinteza: trofoblast
rol: in crestere si dezvoltare (corelare cu greutatea fetala, induce
proliferarea trofoblast , inhiba apoptoza)

Neuropetidul Y

sinteaza: citotrofoblast
rol: elibereaza CRH

Inhibina, Activina

sinteza: celule granuloase, placenta


rol:
inhibina-inhiba secretia hipofizara de gonadotropine - FSH- inhiba
ovulatia in sarcina (+estrogen), inhiba sinteza de GNRH
activina-stimuleaza sinteza GNRH, inhiba sinteza inhibina

C.Reactiiimmuneneutralitateimunologica

Placentaprezintatolerantimuna(inertadinpunctdevedereimmunologic)permitandastfel

supravietuireasidezvoltareafetala(fatconsideratosemialogrefa).Acesteelementesuntmediatela
interfatadeciduatrofoblastfiindreglateprinintermediulceluleloruterinenaturalkillersia
antigenelorMHC/HLA.
Placentanurealizeazaobarieratotalaintrecirculatiafetalasiplacentara,prinmicilesunturi
realizanduseuntransferbidirectional.Emboliisincitialireprezintaunastfeldeexemplu;acestia
reprezintafragmentemicivilozitarerezultatedindetasareanodurilorsincitialeinmuguririsincitiale
pesuprafatavilozitaracuroldesechestrareanucleilordegeneratidinzonelemetabolicactive
adiacente.Astfelsepotexplicaoseriedepatologiiasociate:izoimunizareainsistemeleRhsiABO,
identificareadecelulefetalelanivelmaternmaduva,sangeceeacearputeaexplicaratamaimare
dereactiiautoimmunelasexulfeminine(+microchimerismregenerarematernapebazacelulestem
fetale).

D.Protectiaimpotrivaagresiunilor
Placentaprincaracteristicilesalerealizeazaprotectiacontinutuluifetalimportivamajoritatii
factorilorexogeniagresivi,traversareaplacentararealizanduseinfunctiededimensiune
moleculara,gradientdeconcentratie,characterlipofil/hidrofiletc.
Agentipatogeni
bacterii
virusuri
paraziti
anticorpi
substante
toxice
medicamente

sifilis,listerioza,difetrie
traverseaza,rubeola,HIV

toxoplasma,plasmodium
doarIgG
alcool,Pb,Hg,cocaine,heroina
atropine,opiacee,betamimetice,acid
acetilsalicilic,talidomida

Placenta la termen
La termen placenta are forma discoidala, un diametru de 15-25 cm, aproximativ 3 cm grosime
atingand grosimea maxima la centru cu scadere treptata spre periferie si 1/6 din masa fetala
(500-600g). Aceasta prezinta 2 fete: fetala si materna
1.fata fetala/interna - neteda, lucioasa fiind acoperita de amnios si translucida prin care se
distinge corionul si vasele ombilicale; la acest nivel se insera central cordonul ombilical cu
iradiere periferica radiara a vaselor ombilicale sub amnion si ale caror ramuri penetreaza
ulterior corionul.
2.fata maternal/externa - aspect poros, divizata in 15-30 de lobi placentari (diferit de
cotiledoane) prin santuri (bazele septurilor placentare incomplete).
Aceasta este alcatuita din 2 parti: o parte fetala (corion frondosum) si o parte materna
(decidua bazala) .
Placenta umanala termen este de tip decidual (delivrenta si cu o parte materna deciduala,
separare la nivel strat spongios), hemocorial (contact direct sangele matern corion)
asigurand nutritia hemotrofa (procurare de substante nutritive direct din sistemul circulator;
anterior circulatie histiotrofa).

Variatii structurale placentare


placenta praevia

implantare pe traiectul canalului de nastere la nivel


segment inferior

lob accesor placentar

conexiune placentara prin membrane si vase

placenta bilobata(bipartita)

divizune placentara in 2/3 diviziuni interconectate

sau trilobata(tripartita)
placenta membranaceea

persistent vilozitatilor coriale pe toata circumferinta


corionica

placenta circumvalata

implantare excesiva placentara cu arie de acoperire a


sacului amniotic >1/2, urmata de pliere catre interior (placa
coriala) a margini placentare si membrane pentru a reduce
aria la Formare un inel gros membranar ce
circumscrie placenta.

placenta accreta, increta,


percreta

aderenta anormala placentara