PROIECT LA TEHNICA

FRIGULUI SI
CLIMATIZARI
 - 2010 –

TITLUL PROIECTULUI :

Sa se proiecteze instalatia frigorifica si de

conditionare a aerului necesara unei sectii de
producere a vinului rosu cu o capacitate de 1500 hl in
24 de ore, amplasata in orasul Alba-Iulia.
 CUPRINSUL PROIETULUI :

CAPITOLUl I : DOCUMENTARE

1.1.Consideratii privind utilizarea frigului artificial si a aerului conditionat in

industria obtinerii vinului rosu.

1.2.Schema tehnologica de obtinere a vinului rosu.

1.3. Consideratii privind tipurile de agregate de conditionare, instalatii frigorifice si

agenti frigorifici utilizate in industria obtinerii vinului rosu.

1.4. Schema amplasarii spatiilor tehnologice.

1.5. Caracteristicile aerului atmosferic pe timul verii si iernii pentru zona la care se
refera proiectarea.

1.6. Calculul izolatiilor termice ale peretilor spatiilor conditionate si racite si a

coeficientilor globali de transfer termic.

CAPITOLUL II : CALCULUL PROCESULUI DE CONDITIONARE AL AERULUI

2.1. Calculul bilantului caloric al spatiilor climatizate pe timpul verii si al iernii.

2.2. Calcului bilantului de umiditate al spatiilor climatizate.

 2.3. Stabilirea zonei de microclimat admisa; trasarea coeficientilor de
termoumiditate in diagrama h-x si determinarea debitelor de aer.

2.4. Conditionarea aerului pe timpul verii si al iernii si dimenionarea agregatului de

conditionare pe timpul verii si al iernii.

1.1. CONSIDERATII PRIVIND UTILIZAREA FRIGULUI ARTIFICIAL

SI A AERULUI CONDITIONAT IN INDUSTRIA OBTINERII
VINULUI ROSU

In domeniul industriei alimentare, temperaturile scazute au un rol esential in

conservarea produselor alimentare, prin creearea unor conditii de pastrare a produselor
alimentare.
Frigul artificial contribuie la incetinirea sau oprirea modificarilor biologice, fizico-
chimice si biologice din produsele alimentare.
Totalitatea unitatilor destinate mentinerii calitatii produselor de la producator la
consumator prin folosirea temperaturilor scazute alcatuiesc lantul frigorific.
O veriga importanta si indispensabila functionarii lantului frigorific o constituie
unitatile alimentare care comercializeaza produse alimentare.

Frigul artificial prezinta fata de frigul natural urmatoarele avantaje:

 posibilitatea de racire a corpurilor la temperaturi mult sub temperatura mediului
ambiant;
 continuitatea procesului de racire;
 posibilitatea obtinerii frigului in oricare perioada a anului.

PROCEDEE DE OBTINERE A FRIGULUI ARTIFICIAL

Conform celui de-al II-lea principiu al termodinamicii, caldura in mod natural se

transmite de la corpurile cu temperatura mai ridicata la corpurile cu temperatura mai
scazuta.
 Trecerea caldurii in sens invers presupune marirea potentialului caldurii, proces care
se poate realiza numai pe baza unui consum de energie din exterior, sub diferite forme:
mecanica, termica, cinetica, electrica, etc.
Instalatiile in care se realizeaza acest proces poarta denumirea de transformatoare
de caldura, iar functionarea lor are loc intr-un interval de temperatura definit de
temperatura celor 2 corpuri.
In cazul cand temperatura sursei reci este inferioara mediului ambiant, care joaca
rolul sursei calde, transformatorul de caldura este o instalatie frigorifica, iar daca situatia
este inversata, este o pompa termica.
Instalatiile frigorifice se clasifica dupa mai multe criterii :
a) dupa valoarea temperturii realizate:
 domeniul climatizarii – la care frigul produs are valoarea, de obicei, peste 0°C
si se utilizeaza pentru scopuri tehnologice si de confort;
 domeniul frigului moderat – cand temperatura atinsa se situeaza intre valori de
0 - 15°C;
 domeniul frigului adanc – cand temperatura poate sa atinga chiar zero absolut
(-273,15°C).
b) dupa principiul de functionare:
 instalatii frigorifice cu compresie mecanica de vapori – care poate fi intr-o
treapta sau mai multe trepte de comprimare;
 instalatii cu absorbtie – care folosesc ca principiu caldurile exoterme si
endoterme dintr-un solvent si dizolvat;
 instalatii cu jet – care utilizeaza energia cinetica a unui jet sau vapori de gaz;
 instalatii termoelectrice – care folosesc efectul Pelltier de trecere a
curentului prin 2 metale diferite sudate;
 instalatii magnetice – care folosesc proprietatile corpurilor de a-si mari
temperatura prin magnetizare si de a-i scadea temperatura prin
demagnetizare.
c) dupa tipul ciclului de functionare:
 instalatii in circuit inchis – la care agentul de lucru parcurge succesiv toate
etapele si utilajele instalatiei frigorifice;
 instalatii in circuit deschis – la care agentul frigorific, dupa ce parcurge o
parte a instalatiei, este scos din sistem.
d) dupa periodicitate:
 instalatii cu functionare continua – caracterizate prin aceea ca sistemul se
gaseste in permanenta in functionare la sarcina normala;
 instalatii cu functionare discontinua – in regim nestationar. Acestea
functioneaza intermitent, sau un singur aparat are mai multe roluri.
 INSTALATIILE FRIGORIFICE CU COMPRESIE MECANICA DE
VAPORI:
Instalatiile frigorifice cu compresie mecanica de vapori au o mare raspandire in
tehnica datorita fiabilitatii lor mari. In timpul parcurgerii ciclului de functionare, agentul
de lucru isi schimba starea de agregare de 2 ori.
Dupa numarul treptelor de comprimare, instalatiile frigorifice se impart in:
 instalatii frigorifice cu o treapta de comprimare (pana la -30°C)
 instalatii frigorifice cu 2 trepte de comprimare (-30 ÷ -60°C)
 instalatii frigorifice cu 3 trepte de comprimare (-60 ÷ -90°C)
 instalatii frigorifice in cascada (-60 ÷ -90°C)

Rolul unei instalatii frigorifice este de a transfera caldura de la o sursa rece la un corp
cald, consumand in acest proces un lucru mecanic.
Intr-o instalatie frigorifica exista 3 interactiuni dintre 3 corpuri si anume:
 Corpul rece – care este mediul si a carei temperatura trebuie coborata sau
mentinuta la aceeasi valoare;
 Corpul cald – care, de cele mai multe ori, este mediul inconjurator;
 Agentul frigorific – care circula prin toate componentele instalatiei frigorifice,
schimbandu-si starea de agregare.

A).Schema si ciclul ideal al unei instalatii frigorifice cu compresie mecanica de

vapori:

Aceasta instalatie are urmatoarele utilaje:

 Vaporizatorul V in care are loc vaporizarea agentului frigorific, transformare
izoterm-izobara. Vaporizatoul aduce parametrii agentului frigorific de la p 0 ,t 0 ,x=0
la p 1 , t 1 , x=1.
 Compresorul C care comprima agentul frigorific, in urma acestui proces crescand
temperatura si presiunea la valorile t 2 , p c , care este un proces adiabatic.
 Condensatorul K care are rolul de a condensa vaporii de agent frigorific si a-i aduce
in stare lichida, corespunzator parametrilor punctului 3.
 Detentorul D care realizeaza o detenta, in urma careia, presiunea, de la o valoare p k
este adusa la valoarea p 0 , valoare necesara procesului din vaporizator.
Reprezentarea ciclului frigorific in diagrama T-S, adica temperatura-entropie, arata
procesele ce compun acest ciclu:
 1-2: proces de comprimare adiabatic, realizat de compresorul C;
2-3: proces de condensare izoterm-izobara;
3-4: proces de detenta realizat in detentor;
4-1: proces de vaporizare realizat in vaporizator.
Vaporizatorul este sursa rece a instalatiei frigorifice. Procesul de racire se realizeaza
prin vaporizarea agentului frigorific in urma caruia se absoarbe caldura din mediul ambiant,
racindu-l acest proces este izobar-izoterm.
Vaporizatorul poate fi plasat direct la consumatorul de frig, cum este cazul
instalatiilor frigorifice, sau poate fi plasat in volumul unei solutii care se raceste, in cazul
instalatiilor cu agent intermediar de racire.

Compresorul C are 2 functii: reduce volumul de vapori prin comprimarea acestuia si-i
transporta in instalatie, deci are rol si de pompa. Din punct de vedere termodinamic este o
transformare adiabatica.
Condensatorul K are rolul de a aduce vaporii de agent frigorific in stare lichida. Este
un proces izoterm-izobar cu degajare de caldura.

B).Schema si ciclul teoretic al unei instalatii frigorifice cu compresie mecanica de

vapori intr-o treapta:

Datorita faptului ca, sub forma prezentata, ciclul ideal nu poate fi realizat practic
deoarece eventualele picaturi de agent frigorific netransformate in vapori in vaporizatorul
V, patrunse in interiorul compresorului C, pot deteriora acest aparat.
Procesul adiabatic 3-4 se realizeaza cu un lucru mecanic foarte mic, astfel ca trebuie
ca vaporii agentului frigorific sa fie supraincalziti.
Datorita acestui fapt, in condensator nu are loc direct o condendare de la 2->3, ci in
prealabil are loc o racire de la 2->2’ , urmata apoi de o condensare 2’->3.
Se observa ca supraincalzirea vaporilor genereaza cresterea lucrului mecanic cu aria
ΔL 1 = 2-2’-2c-2 fara sa se modifice caldura specifica q o . Pe de alta parte, laminarea
reduce caldura extrasa din vaporizator cu aria 3’-4-S 4 -S 3 -3’ in timp ce lucrul mecanic
consumat se micsoreaza cu aria 3-3’-4-3, ramanand un consum suplimentar de lucru mecanic
ΔL 2 . Din diagrama Ph se pot scrie urmatoarele relatii de calcul:

Lc = h2  h1
Sarcina termica, qk  h2  h3
Puterea frigorifica, q0  h1  h4
q q0
Evidenta frigorifica, e f  
l lc  l1  l2

Diagrama frigorifica se citeste

astfel:
1-2: comprimare adiabatica;
2-2’: racire izobara;
2’-3: racire izoterm-izobara;
3-4: laminare izentalpica;
4-1: vaporizare izoterm-izobara.

Deplasarea comprimarii in domeniul vaporilor supraincalziti si destinderea izentalpica

conduce la reducerea eficientei frigorifice.

AMELIORARI ALE INSTALATIILOR FRIGORIFICE INTR-O TREAPTA DE

COMPRIMARE:
Cele mai simple instalatii intr-o treapta realizeaza temperaturi pana la
-20÷-30°C. Pentru a realiza temperaturi mai adanci , se aduc o serie de imbunatatiri
instalatiei frigorifice, astfel se introduce subracirea agentului frigorific inainte de
laminare, montarea unui separator de picaturi dupa vaporizator, introducarea schimbului de
caldura regenerativ.

a). Subracirea lichidului frigorific:

Imbunatatirea economicitatii instalatiei intr-o treapta de comprimare se poate obtine
prin introducerea in schema instalatiei a unui schimbator de caldura denumit subracitor,
care are rolul de a reduca temperatura agentului frigorific condensat sub temperatura de
condensare. In felul acesta se diminueaza influenta negativa a ireversibilitatii procesului de
laminare asupra eficientei frigorifice.
Subracitorul raceste lichidul frigorific sub temperatura lui de condensare cu scopul ca
intreaga lui cantitate de agent frigorific sa fie adusa in stare lichida, inaintea procesului de
vaporizare.

Din cele 2 figuri rezulta ca,

datorita subracitorului, se mareste
efectul frigorific cu suprafata h 3 -4-4’-
h 4 ’-h 3 . Ciclul frigorific cuprinde
urmatoarele faze:

1-2: comprimare; 3-3’: subracire;

2-2’: racire izobara; 3’-4’: laminare izentalpica
2’-3: condensare izoterm-izobara; 4’-1: vaporizare izoterm-izobara.
Intrucat izobarele in domeniul lichid sunt apropiate de curba de saturatie a lichidului,
procesul de subracire 3-3’ poate fi reprezentat in diagrama T-S suprapus peste aceasta
curba. Influenta subracirii se pune in evidenta observand puterea frigorifica specifica a
agentului frigorific care in acest caz este:
q1o  ( h1  h4 )  (h4  h41 )  h1  h41  q0  q0
unde: q 0 = puterea frigorifica a instalatiei frigorifice in absenta subracitorului;
q SR = sarcina frigorifica a subracitorului.
qSR  h3  h31  h4  h41  q0
q10 q0  q0 q0 q0 q
e1f      ef  0
L L L L L
 b). Separatorul de lichid:
Pentru a se evita introducerea picaturilor de lichid in compresor, se monteaza intre
vaporizator si compresor un separator de lichid. Dupa efectuarea laminarii (proces 4-5),
agentul cu stare de vapori 5 este dirijat in separatorul de lichid SL unde are loc separare
eventualilor vapori de lichid, vaporii din separator fiind dirijati la compresorul C si lichidul
la vaporizatorul V.

Vaporii formati in urma procesului de catre vaporizator, cu starea 1 sunt de asemenea

introdusi in separatorul de lichid SL, unde eventualele picaturi de lichid se separa si se
reintroduc impreuna cu lichidul condensat, subracit si laminat in vaporizator. In
compresorul C, se introduc vapori saturati, uscati, proveniti din separatorul de lichid.
m
Pentru a determina raportul celor 2 debite: μ= m , scriem bilantul energetic pentru
1

separatorul de lichid, pe care-l consideram izolat adiabatic:

m  h1  m1  h5 ( 6 )  m1  h1  m  h6

m h1  h5 q0
   1
m1 h1  h6 r
unde: r= caldura latenta de vaporizare a agentului frigorific
h1  h5  q0 ( puterea frigorific a )
q m  ( h1  h6 ) q 0 r q 0
e11f       ef
Pt m1  (h2  h1 ) r L L

C). Ciclul real al unei instalatii frigorifice cu compresie mecanica de vapori intr-o
treapta:

Procesele reale functionale ale instalatiei frigorifice cu compresie mecanica de

vapori intr-o etapa de comprimare prezinta abateri fata de cele teoretice prezentate
anterior. Ipotezele avansate pentru intocmirea ciclului teoretic nu se confirma la
exploatarea practica a instalatiei frigorifice, astfel, compresorul nu aspira agentul
frigorific in stare saturata cu caracteristicile punctului 1. Procesul din compresor nu este
adiabatic, ci este politropic datorita frecarilor mecanice si a schimbului de caldura cu
peretii. Vaporii se supraincalzesc datorita transformarilor termice pe traseu, dupa relatia:
T  T01  T0
Punctul 1 se va situa pe dreapta T 0 la intersectia acesteia cu curba p 0 , iar T K nu va
1

mai fi in T 2 , ci in T 2 .
1

Schimbul de caldura din vaporizator si din condensator se realizeaza cu diferenta

finita de temperatura, imprimand acestor procese un caracter ireversibil.
Circulatia agentului frigorific prin instalatie este insotita de pierderi de presiune,
astfel:
p f  p k  p k
unde: p f = presiunea finala
p k = presiune condensator
pk = presiunea in circuitul de la condensator pana la intrare in ventilul de
laminare, agentul frigorific ar putea sa existe in stare lichida si in stare de vapori, astfel ca
trebuie introduse pierderile de presiune.
Pierderea de presiune este data de relatia:
lr w2
pk         r
dr 2
In aceasta relatie, marimile au urmatoarea semnificatie:
r= arata ca este vorba de traseul de refulare a agentului frigorific, incepand cu
evacuarea lui din compresor.
 = coeficient de rezistenta liniara – fc. de Re
l r = lungimea traseului pe circuitul de refulare
d r = diametrul conductei de refulare
 = pierderile de presiune pe traseu
w r = viteza agentului frigorific pe traseul de refulare
 r = densitatea agentului frigorific pe traseul de refulare.

Pe traseul de aspiratie, presiunea nu este constanta, datorita comportarii reale a

agentului frigorific:
p  p0  p0
Aceasta presiune se ia in studiu si in calcul de la iesirea din ventilul de laminare (VL)
pana la intrarea in compresor (C).
la wa2
p0          a
da 2
Marimile fizice din aceasta relatie au aceeasi semnificatie ca si in relatia precedenta.
Ciclul real al instalatiei frigorifice cu compresie mecanica de vapori este reprezentata
in diagrama T-S si lgPh.
 In diagrama sunt puse in evidenta diferentele intre cele 2 cicluri: ciclul Carnot ideal,
reprezentat prin punctele 1c-2c-3c-4c-1c; fata de acest ciclu, la ciclul real apare in plus
lucrul mecanic:
L1 cuprins intre punctele 1-2’’-2-1 fara o crestere a caldurii preluate de la sursa
rece.
L2 cuprins intre punctele 2c-2-2’-3-4c-3c-2c fara o crestere a caldurii preluate de
la sursa rece.
L3 cuprins intre punctele 3-3’-3’’-4c-3
L4 cuprins intre punctele 3’’-1c-1-4’-3’’
Rezulta ca cele 4 tipuri ale abaterii de la ciclul ideal au generat o crestere a lucrului
mecanic specific consumat dintre care numai L3 a generat si o majorare a efectului
frigorific cu suprafata q0 .

1.2. SCHEMA TEHNOLOGICA DE OBTINERE A VINULUI ROSU

 STRUGURI ROSII
cantitativa
Receptie
Calitativa
Depozitare

Zdrobire- desciorchinare ciorchini

Separare

MUST RAVAC BOSTINA

Presare discontinua

MUST –I- TESCOVINA –I-

Asamblare Presare continua

Fermentare (10-12 °C),φ= 60% MUST –II- TESCOVINA –II-

Pritoc –I-

Pritoc –II –

Conditionare

Maturare – depozitare (10-12°C, φ= 75-80%)

1.3. CONSIDERATII PRIVIND TIPURILE DE AGREGATE DE

CONDITIONARE, INSTALATII FRIGORIFICE SI AGENTI
FRIGORIFICI UTILIZATE IN INDUSTRIA DE OBTINERE A
LAPTELUI CONCENTRAT STERILIZAT
 1.3.1. AGREGATE DE CONDITIONARE A AERULUI
Agregatele de conditionare folosite in industria alimentara sunt de o foarte larga
varietate constructiva si functionala, clasificandu-se dupa mai multe criterii. Dupa modul de
asigurare al agentilor termici si frigorifici se disting agregate de conditionare autonome si
agregate dependente.

a). Agregate de conditionare autonome

Pentru conditionarea unor debite mici de aer se folosesc agregate de dimensiuni
reduse, realizate din tabla si care au in structura lor toate componentele necesare unei
tratari complexe a aerului. Agregatele de acest tip sunt independente in functionare si se
realizeaza in diferite variante constructive.
Agregatele de tip autonom folosite pentru microclimatul de confort se monteaza de
obicei pe peretele ce separa incinta climatizata de mediul exterior. Agregatul include in
structura sa componente care sa ii permita o tratare complexa a aerului. Grupul de
producere a frigului incorporat cuprinde un agregat frigorific ermetic, care foloseste agent
frigorific R 22 . Acest compresor este actionat de un motor electric. Instalatia de
producere a frigului mai cuprinde un condensator realizat dintr-un schimbator de caldura cu
aripioare si racit cu ajutorul unui ventilator, in regim de convectie fortata. De asemenea
mai exista un evaporator care prin evaporarea agentului frigorific produce frig. In practica
se folosesc 2 tipuri de astfel de agregate: climatizor individual de fereastra (care trebuie
obligatoriu incastrat intr-un perete exterior al spatiului climatizat, aproape de o fereastra
astfel incat sa aiba o suprfata in contact cu localul si cealalta cu exteriorul) si climatizator
cu elemente separate (constituit din 2 elemente: un element amplasat in incinta climatizata
si un element care contine condensatorul si care in mod obligatoriu trebuie amplasat in
exteriorul localului).

b). Agregate de conditionare dependente

Aceste agregate sunt destinate de obicei conditionarii unor debite mari de aer.
Functionarea lor este conditionata de existenta unei centrale frigorifice, care sa asigure
frigul si o centrala termica, care sa asigure agentul termic. Un astfel de agregat este
format dintr-o camera paralelipipedica cu sectiune dreptunghiulara executat din tabla
pentru dimensiuni mici si din elemente de zidarie pentru dimensiuni mari, in care sunt
amplasate toate componentele necesare conditionarii complexe a aerului umed.
Agregatul este destinat functionarii pe timpul iernii si pe timpul verii. Pentru timpul
iernii, atunci cand dreapta de amestecare intersecteaza curba de saturatie, aerul proaspat
este incalzit mai intai cu 5-10°C, astfel incat aceasta curba de amestecare sa se situeze
deasupra curbei de saturatie. Acest lucru se realizeaza prin punerea in functie a bateriei
de preaincalzire.
In figura de mai jos se prezinta componenta unui agregat de conditionare independent.
 1- carcasa din tabla sau zidarie 2- camera de amestec
3- filtru cu casete 4- baterie de racire
5- baterie de incalzire 6- separator de picaturi
7- registru de pulverizare 8- camera de umidificare
9- baterie de incalzire 10-ventilator centrifugal
11- electromotor 12-plutitor pentru mentinerea
nivelului de apa
13-bazin colector de apa 14-sorb
15-pompa centrifugala 16-baterie de preaincalzire
17-racord pentru alimentare cu aer 18-racord pentru alimentare cu aer
recirculat proaspat

c). Componente ale bateriei de climatizare

Bateriile de incalzire utilizate pentru incalzirea aerului sunt de obicei componente ale
agregatelor de conditionare. In functie de natura agentului de caldura utilizat distingem:
baterii cu abur, baterii cu apa calda, baterii electrice si baterii incalzite cu gaze de ardere.
Bateriile cel mai des utilizate sunt cele cu abur sau cu apa calda. Elementele de baza ale
bateriilor de incalzire cu abur sau cu apa calda sunt tevile plate sau cu aripioare, tevi cu
banda spirala, tevi din cupru cu lamele de aluminiu sau canale practicate in placi prin
mijloace chimice.
In tara noastra se produc urmatoarele variante de baterii de incalzire: baterii din tevi
de otel cu aripioare circulare din tabla de otel acoperita cu zinc din bai de zinc topit si
baterii din tevi de cupru cu aripioare din aluminiu pentru abur de joasa si medie presiune.
Camerele de umidificare sunt schimbatoare de caldura si umiditate destinate
pulverizarii apei in curentul de aer in scopul umidificarii izentalpice a acestuia. Suprafata
de transfer este constituita din suprafata apei sub forma de picaturi sau pelicula in contact
cu aerul umed. Din punct de vedere constructiv se disting urmatoarele tipuri de camere de
umidificare: cu umplutura si prin pulverizare.
La camerele de umidificare cu umplutura , straturile de umplutura sunt umezite
continuu, schimbul de caldura si umiditate se face intre aer si pelicula de apa formata. Sunt
camere verticale in care aerul circula in contracurent cu apa prin umplutura, rezultand o
pelicula de apa a carei suprafata de contact cu aerul este mult marita. Stratul de umplutura
este de 300-400 mm si este format din inele ceramice de forma cilindrica. Umplutura este
stropita de un registru de pulverizare. La partea superioara a camerei, deasupra registrului
de pulverizare se monteza separatorul de picaturi. Camerele de umidificare prin pulverizare
se prezinta in 2 variante: verticala si orizontala. La camerele de pulverizare verticala,
miscarea apa-aer se face in contracurent. Functionarea este similara cu camera de
umplutura.

1.3.2. TIPURI DE INSTALATII FRIGORIFICE

a). Compresoare frigorifice

In instalatiile frigorifice, compresorul are rolul ca, pe de o parte, sa realizeze la
aspiratie o presiune scazuta corespunzatoare temperaturii de fierbere scazute care se
urmareste a se obtine in vaporizator (prin aspiratia vaporilor reci formati in vaporizator),
iar pe de alta parte, de a se realiza la refulare o presiune ridicata dictata de temperatura
agentului cu care se face racirea condensatorului (asigurand astfel conditia necesara de
condensare a vaporilor calzi de agent refulati).
Clasificarea compresoarelor:
Compresoarele volumetrice - la care cresterea presiunii se realizeaza prin micsorarea
volumului in care sunt inclusi vaporii. Exista compresoare cu piston in miscare rectilinie
alternativa si compresoare rotative.
Turbocompresoarele – la care comprimarea se realizeaza pe seama fortelor exercitate
de un rotor cu palete asupra gazului si transformarii energiei cinetice astfel obtinute in
energie potentiala de presiune, la trecerea prin stator.

b). Schimbatoare de caldura in instalatiile frigorifice

Vaporizatoarele sunt schimbatoare de caldura in interiorul carora circula agentul
frigorific care se vaporizeaza, preluand caldura de la agentul care trebuie racit. Ele pot fi
clasificate dupa mai multe criterii, cum ar fi: marimea puterii de racire, natura agentului
frigorific si a mediului racit, scopul racirii, etc.
In instalatiile frigorifice din industria alimentara se intalnesc vaporizatoare pentru
racirea lichidelor, a gazelor sau a unor solide prin contact direct cu acestea.
Condensatoarele frigorifice sunt schimbatoare de caldura in interiorul carora vaporii
de agent supraincalzit se racesc pana la saturatie si condenseaza cedand caldura lor latenta
de condensare unui agent de racire. Condensatoarele pot fi racite cu apa, aer sau mixt.
Racitoarele cu aer cu agent intermediar , din punct de vedere constructiv sunt
asemanatoare cu racitoarele de aer cu agent frigorific. Ele pot fi cu convectie naturala sau
fortata a aerului. La interiorul tevilor circula agentul intermediar de racire.
Subracitoare – subracirea agentului frigorific inainte de laminare se face fie in partea
inferioara a condensatoarelor, fie in schimbatoare de caldura separate, numite
subracitoare.
 Subracitoarele care folosesc apa ca agent de racire sunt de tipul teava in teava, apa
circuland in interiorul tevilor, iar agentul frigorific, in spatiul inelar dintre tevi.
Subracitoarele cu schimb intern de caldura sunt construite din 2 conducte
concentrice, cea interioara fiind prevazuta cu aripioare exterioare. Lichidul circula in
interiorul conductei interioare in contracurent cu vaporii care circula in spatiul dintre tevi.
Tunuri de racire a apei – in instalatiile frigorifice, tunurile de racire a apei se folosesc
de obicei, pentru a economisi apa de racire la condensatoarele racite cu apa. O parte din
apa se evapora, preluand caldura de vaporizare de la restul apei, determinand in final o
racire cu cateva grade a apei trimise spre condensator. Vaporii de apa rezultati de la
evaporare sunt preluati de aer si eliminati in atmosfera. Pentru completarea apei evaporate,
periodic, se introduce in tava apa proaspata.

c). Aparate auxiliare in instalatiile frigorifice

Separatoare de ulei – uleiul este folosit la ungerea pieselor in miscare ale
compresorului. In cazul amoniacului, datorita foartei slabe miscibilitati cu uleiul, acesta
este antrenat de refularea compresorului, in special sub forma de picaturi. Principial,
separarea uleiului de vaporii se amoniac refulati se poate face prin: scaderea vitezei
vporilor, schimbarea de directie a curgerii, racire, spalare in amoniac lichid, centrifugare
sau trecere printr-un strat de retinere.
Oala de ulei – indiferent de tipul separatorului de ulei, separarea nu este completa,
fapt care impune ca uleiul patruns totusi in instalatie sa fie scos periodic din punctul de
acumulare: condensator, separator de ulei, vaporizator. Aceasta operatie numita purjarea
uleiului se face pe baza suprapresiunii care trebuie sa existe in punctul de purjare, inraport
cu presiunea atmosferica. Din punctul de colectare al uleiului se fac legaturi la oalele de ulei
in care se scurge acesta, datorita densitatii mai mari decat a amoniacului lichid.
Rezerve de agent frigorific lichid – se monteaza dupa condensator si au rolul de
colectare a agentului condensat,colectarea agentului lichid dintr-o portiune a instalatiei
care necesita golirea pentru interventie si asigurarea unei rezerva pentru agent. Supapele
se siguranta montate pe rezervor sunt reglate pentru a se deschide la o presiune egala cu
presiunea nominala a instalatiei plus 3%, iar cea de-a II-a , la presiunea nominala plus 5%.
Separatoare de lichid – aceste aparate realizeaza in principal separarea picaturilor de
lichid, protejand compresorul impotriva loviturilor de lichid; in plus, ele au rolul de
alimentare cu lichid a vaporizatoarelor prin efect de termorifon si gravitatie, precum si de
separare a vaporilor formati in ventilul de laminare, asigurand astfel o alimentare numai cu
lihid a vaporizatoarelor. Separarea de lichide se poate face, ca si separarea uleiului, prin
misorarea vitezei particulelor de lichid, prin schimbarea directiei de curgere, folosirea de
straturi deflectoare, etc.
Aparatele de dezaerare – aerul care patrunde intr-o instalatie frigorifica, datorita
neetanseitatilor din circuitele cu presiune sub cea atmosferica, la vacuumarea unor portiuni
din instalatie. Aerul si gazele necondensabile tind sa se acumuleze la condensator si la
rezervorul de lichid determinand presiuni de lucru mai mari decat cea corespunzatoare
temperaturii de condensare efective.
Bazine da racire a lichidelor – bazinele de racire a saramurii sunt confectionate din
tabla groasa de otel rigidizata pe peretii lterali cu profile cornier, profile T sau platbanda
de otel.
Butelii de racire intermediara – se folosesc in cazul instalatiilor cu comprimarea
vaporilor in 2 sau mai multe trepte intre compresorul de joasa presiune si cel de inalta
presiune.

1.3.3. AGENTI FRIGORIFICI SI INTERMEDIARI

a). Agentii frigorifice- sunt fluide care evolueaza intr-un ciclu frigorific, transportand
caldura preluata de la sursa rece la sursa calda. Alegerea unui agent frigorific se face in
functie de proprietatile termodinamice, de gradul de periclitare, de considerente
economice, etc.
Instalatiile frigorifice comerciale folosesc aproape in eclusivitate racirea directa,
care presupune vaporizarea fluidului frigorific al vaporizatorului care raceste aerul. In
tehnica frigului se foloseste si sistemul de racire indirecta unde vaporizatorul raceste un
fluid din agentul intermediar, care la randul sau este preluat de pompa si trimis in
schimbatoare de caldura de la locul de utilizare.
Racirea directa este cel mai des utilizata, deoarece prezinta urmatoarele avantaje
fata de racirea indirecta:
 diferenta de temperatura mica (5-10K) intre corpul sau spatiul racit si temperatura
de vaporizare a fluidului frigorific;
 actiune coroziva redusa asupra tevilor si aparatelor;
 cheltuieli de investitii mai reduse.
Agentii frigorifici sunt substante vehiculate prin instalatia frigorifica care preiau
caldura de la incinta unde se realizeaza racirea si o cedeaza mediului ambiant sau unei
instalatii cu o temperatura mai ridicata.
Agentii de lucru se grupeaza in mai multe categorii:
 agenti frigorifici cu temperatura coborata de vaporizare la presiunea atmosferica
normala, utilizati in instalatiile frigorifice cu comprimare mecania de vapori;
 aerul si alte gaze, avand temperaturi joase de vaporizare utilizate in instalatiile
frigorifice cu comprimare de gaze in cele turbionare;
 solutii ale diferitelor substante utilizate in instalatii cu absorbtie;
 apa utilizata in instalatie cu efectie.
Agentii frigorifici utilizati in instalatiile cu comprimare de vapori trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
 sa prezinte presiuni convenabile la temperatura de vaporizare si de condensare
utilizate;
 sa aiba caldura latenta de vaporizare cat mai mare;
  sa aiba densitatea mare si caldura specifica a lichidului coborata, in vederea
micsorarii pierderilor cauzate de ireversibilitatea procesului de laminare;
 sa prezinta vascozitate redusa pentru imbunatatirea transferului de caldura si
reducerea pierderilor de presiune;
 sa fie inofensivi fata de corpul omenesc;
 sa nu fie inflamabili si sa nu prezinte pericol de explozie;
 sa fie inerfi fata de lubrefianti si sa nu provoace coroziunea metalelor din care este
confectionata instalatia;
 sa aiba pret de cost scazut.
Din punct de vedere fizico-chimic, agentii frigorifici trebuie sa indeplineasca
urmatoarele caracteristici:
 sa aiba o compozitie chimica statica in conditiile de functionare oferite de ciclul
frigorific in care evalueaza;
 sa fie inert fata de componentii aerului atmosferic;
 nu trebuie sa aiba miros dezagreabil, dar nici sa fie inodori;
 nu trebuie sa corodeze materialele metalice ale instalatiilor frigorifice;
 sa aiba o oarecare solubilitate fata de apa pentru a nu produce dopuri de gheata in
instalatii.
Cel mai utilizat agent frigorific in instalatiile frigorifice industriale atat pe plan
mondial, cat si in tara noastra, este si va ramane in perspectiva apropiata amoniacul.
O grupa larga de agenti frigorifici o reprezinta freonii. In ultimii ani, au fost
evidentiate efectele negative e care acumularile de freoni din straturile superioare ale
atmosferei o au asupra stratului de ozon, strat care protejeaza pamantul de efectele
nedorite ale radiatiilor ultraviolete. In consecinta, in perspectiva se vor impune restrictii
privind utilizarea freonilor ca agenti frigorifici.
Amoniacul este unul dintre cei mai utilizati agenti frigorifici in instalatiile
frigorificeindustriale, la temperaturi de vaporizare, in mod obisnuit pana la -50°C. Presiunea
de condensare nu depaseste de obicei 14-16 barri, iar presiunea de vaporizare scade sub
presiunea atmosferica la temperaturi sub -33,4°C. Caldura latenta de vaporizare este mare,
in jur de 300kcal/kg. Are miros caracteristic, poate exploda in amestec cu aerul la
concentratii in volum de 15-28% sau la concentratii mai mici, daca in amestec se afla si
vapori de ulei.
Amoniacul corodeaza cuprul si aliajele sale cu exceptia bronzului fosforos. Au
exponent adiabatic mare (k=1,3), fapt care impleca un consum relativ mare de lucru mecanic
la comprimare si nu este miscibil cu apa.

1.4. SCHEMA AMPLASARII SPATIILOR TEHNOLOGICE

N
GRUP SANITAR

GRUP SANITAR
SEF MECANIC
LABORATOR

BARBATI

BARBATI
VESTIAR

VESTIAR
FEMEI

FEMEI
 V

Depozitare struguri rosii

Zdrobire Ciorchini

Must ravac Bostina

Must -I- Tescovina –I-

Asamblare
CORIDOR

Must -II- Tescovina -II-

S
18°C

SI AL IERNII
Fermentare

Pritoc –I- Pritoc –II-

Conditionare

Maturare- depozitare 10-12°C; φ= 70-85%

E

Temperatura exterioara de calcul se va calcula conform STAS 6648/2-82, astfel:

1.5. CARACTERISTICILE AERULUI ATMOSFERIC PE TIMPUL VERII
 t ec = t em +cA z
unde:
t em = temperatura medie zilnica in functie de localitate si de gradul de
asigurare in care este incadrata cladirea.
c= coeficient de corectie pentru amplitudinea oscilatiei zilnice a temperaturii
aerului exterior. (c=1)
A z = amplitudinea oscilatiei zilnice de temperatura,in functie de localitate,(°C).
VARA: t em =20,5 °C si A z = +7
 t ec = 20,5+1  7= 27,5
 = 66%
IARNA: t em =-3,3°C si A z = -7
 t ec =-3,3+1  (-7)= -10,3
 =86%
Pe timp de vara, aerul atmosferic mai este caracterizat de:
 continutul de umiditate la ventilare mecanica;
 continutul de umiditate la climatizare;
Pe timp de iarna, aerul atmosferic mai este caracterizat de:
 temperatura in luna ianuarie;
 umezeala relativa in luna ianuarie.

1.6. CALCULUL IZOLATIEI TERMICE A PERETILOR

Regimul de functionare al spatiilor frigorifice si climatizate, caracterizat prin valori

coborate ale temperaturii, prin variatia rapida a acesteia si printr-o umezeala mare a
aerului din incaperi, impune pentru izolarea termica a peretilor, plafoanelor si pardoselilor
conditii deosebite, a caror realizare practica prezinta o serie de dificultati.
Rolul izolatiei termice consta in reducerea fluxului de caldura ce patrunde prin peretii
camerelor frigorifice, in vederea mentinerii unui regim de microclimat cat mai stabil,
independent de conditiile de mediu.
Pentru izolarea peretilor si a plafoanelor se foloseste ca material izolant polistirenul
expandat, obtinut prin expandarea perlelor de polistiren. Are o buna rezistenta la actiunea
apei, prezentand insa cateva dezavantaje:
 rezistenta mecanica redusa;
 punct de topire coborat (80°C);
 coeficient de dilatare mare.
Caracteristici fizice:
 conductivitate termica:  = 0,033W/mK
 coeficient global de transfer termic: K a =0,35W/m 2 K
 densitatea fluxului termic: q a = 8W/ m 2
  temperatura maxima de utilizare: 60°C
Pardoseala se izoleaza cu placi de pluta expandata si impregnata. Ea este obtinuta din
bucati de pluta naturala cu dimensiuni de 3-8 mm prin expandare la 400 °C si impregnare cu
rasini proprii sau cu bitum.
Caracteristici fizice:
 conductivitate termica:  =0,05 W/mK
 densitatea:  = 155Kg/cm 3
 rezistenta mecanica:  = 3 Kgf/cm 2
 densitatea fluxului termic: q a =12 W/ m 2
STRUCTURA PERETELUI:

Strat de Strat de caramida

Strat de Strat de Strat de
Nr. str. tencuial Perete Perete tencuiala izolatie tencuiala
a interior exterior
 (mm) 20 250 375 20  iz 20
 (kcal/K
0,85 0,6 0,6 0,85 0,03 0,05
)

STRUCTURA PLAFON:

Strat de Placa de beton Strat de Strat de Strat de

Nr. str.
uzura armat tencuiala izolatie tencuiala
 (mm) 25 25 20  iz 20
 (kcal/K) 0,12 1,25 0,85 0,03 0,85

STRUCTURA PARDOSEALA:

Nr. str. Strat Placa de Strat Placa Placa de Strat Strat

de egalizare de de beton cu de compact
uzura beton izolatie beton rezistenta balast
electrica
 (mm) 25 70  iz 65 50 300 500
 (kcal/K 0,62 0,9 0,035 1,25 1,25 0,75 0,7
)

A). IZOLATIA TERMICA se va calcula cu relatia:

  t  1 n 1  i 1 
 iz = iz       (m)
 q0   ext i 1 i  int 

PERETELE DIN SUD:

Vara:
  
kcal  17.3  1 0,435 m 1 
 iz  0,03       0,054 m
mK  8 kcal  30  0,86 kcal kcal
2,35 2
kcal
9  0,86 2 
 
 m 2 K  m2 K m K m K 
Iarna:
  
kcal  21,2  1 0,435 m 1 
 iz  0,03       0,069 m
mK  8 kcal  30  0,86 kcal kcal
2,35 2
kcal
9  0,86 2 
 
 m 2 K  m2 K m K m K 

PERETELE DIN VEST:

Vara:
  
kcal  15  1 0,31m 1 
 iz  0,03       0,046 m
mK  8 kcal  8  0,86 kcal kcal
2,35 2
kcal
9  0,86 2 
 
 m 2 K  2
m K m K m K 
Iarna:
  
kcal  15  1 0,31m 1 
 iz  0,03       0,046 m
mK  8 kcal  8  0,86 kcal kcal
2,35 2
kcal
9  0,86 2 
 
 m 2 K  m2 K m K m K 

PERETELE DIN NORD:

Vara:
  
 
kcal  7 1 0,31 m 1
 iz  0,03       0,016 m
mK  kcal  kcal kcal kcal 
8 15  0,86 2 2,35 2 9  0,86 2
 m 2 K  m K m K m K


Iarna:
  
 
kcal  7 1 0,31 m 1
 iz  0,03       0,016 m
mK  kcal  kcal kcal kcal 
8 15  0,86 2 2,35 2 9  0,86 2
 m 2 K  m K m K m K



PERETELE DIN EST:

Vara:
  
kcal  17.3  1 0,31 m 1 
 iz  0,03       0,054 m
mK 8 kcal  30  0,86 kcal kcal kcal 
 2,35 2 9  0,86 2 
 m K  
2 2
m K m K m K
Iarna:
   
kcal  21.2  1 0,31 m 1 
 iz  0,03       0,069 m
mK  8 kcal  30  0,86 kcal kcal
2,35 2
kcal
9  0,86 2 
 
 m 2 K  m2 K m K m K 

PLAFON:
Vara:
  
kcal  17.3  1 0,09 m 1 
 iz  0,03       0,058m
mK 8 kcal  30  0,86 kcal kcal kcal 
 3,07 2 9  0,86 2 
 m K   
2 2
m K m K m K
Iarna:

  
kcal  21,2  1 0,09 m 1 
 iz  0,03       0,073m
mK 8 kcal  30  0,86 kcal kcal kcal 
 3,07 2 9  0,86 2 
 m K   
2 2
m K m K m K

PARDOSEALA:
Vara:
  
kcal  15 1 1,01 m 1 
 iz  0,035       0,034m
mK 12 kcal  0 5,47 kcal kcal 
 11  0,86 2 
 m K  
2 2
m K m K
Iarna:
  
 
kcal  2 1 1,01 m 1
 iz  0,035        0.004 m
mK  kcal 0 kcal kcal 
12 2  5,47 2 11  0,86 2 
 m K  m K m K 

Deoarece izolatia pardoselii in regim de iarna are o valoare negativa, se va adopta

izolatia de vara.

B). STANDARDIZAREA IZOLATIEI: se face cu multiplu de 0,02 m.

Perete
Perete Perete Perete Perete
Plafon Pardoseala
 iz (m) sud vest nord est

Vara 0,054 0,046 0,016 0,054 0,058 0,034

Iarna 0,069 0,046 0,016 0,069 0,073 -0,004

Valoare
0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,06
standardizat
 a

C). DETERMINAREA VALORII COEFICIENTULUI GLOBAL DE

TRANSFER TERMIC K r
Dupa standardizarea grosimii izolatiei, se recalculeaza valoarea coeficientului globl de
transfer termic K cu valoarea STAS a grosimii izolatiei.
1
Kr 
1 n 1
  1 ; [W/(m 2 K)]
  i  iz 
 ext i 1 i iz  int
Perete Perete Perete Perete
Plafon Pardoseala
sud vest nord est

Ka 0,2-0,5 0,2-0,5 0,2-0,5 0,2-0,5 0,2-0,5 0,3-0,7

Kr 0,27 0,27 0,27 0,27 0,28 0,5

D). VERIFICAREA IZOLATIEI LA APARITIA CONDENSULUI PE

SUPRAFATA CALDA A PERETELUI:
Se calculeaza numai pentru peretii exteriori, in regim de iarna.
t= -10,3°C
 =86%
Temperatura punctului de roua ( t r ) se determina din diagrama hxprin intersectarea
temperaturii si a umiditatii, iar apoi din acel punct se coboara perpendiculara pe  =100% si
se citeste temperatura,
t r =-12°C
 ext  t ext  t r   k  t ext  t int 
30(-10,2+12) > k(-10,2-12)
k > -45.5

2.1. CALCULUL BILANTULUI CALORIC AL SPATIILOR

CLIMATIZATE PE TIMPUL VERII SI AL IERNII

In primul rand trebuie calculata suprafata peretilor si a intregii incaperi de racire.

 Capacitate: 1500hl/24h
 Inaltime camera: 3,5m
 Inaltime rezervor: 2m
50000 l..............24h
x...................8h
x= 16666,6 l/8 ore = 16,666 m 3 /8 ore

NUMAR BUTOAIE: 6
 volum rezervor= 8.5 m 3

V rezervor = 3,14  h rezervor  r 2

8 = 3,14  2  r 2
r = 0,7m  D= 1,4 m
 VEST
0.5 m

9.2 m 2.2 m
5m

0.5 m

4m

13 m

EST

Pentru spatiile climatizate se calculeaza bilantul caloric pe timp de vara si iarna cu

relatia:
 Q   Q1   Q2   Q3   Q4   Q5 (KJ/24h)

2.1.1. Caldura patrunsa prin conductie, convectie si radiatie in incinta climatizata

se calculeaza cu relatia:

Q 1  Q
11   Q12
unde: Q11 = cantitatea de caldura transferata prin pereti, plafon si pardosea.
 
  Q11   Fk  t   tr  24  3,6 (KJ/24h)
unde: F= suprafata de schimb de caldura, respectiv a peretilor, pardoselii si a
plafonului corespunzator fiecarui spatiu in parte; (m 2 )
k= coeficient global de transfer termic prin elementul delimitator dintre
suprafata climatizata si spatiul exterior recalculat dupa standardizarea grosimii izolatiei;
(W/m 2 K)
 t = diferenta de temperatura dintre temperatura exterioara (a mediului) si
temperatura interioara a spatiului;
t r = adaos de temperatura ce tine cont de caldura patrunsa prin radiatie;
Actiunea radiatiei solare asupra intensitatii transmiterii caldurii se ia in consideratie
numai la peretii exteriori si plafoane ce sunt acoperis, astfel:
t r =0°C pentru pereti exteriori (N,NE,NV)
t r =6-8°C (vara) si 2-4°C (iarna) pentru pereti exteriori (E,V)
 t r =8-12°C (vara) si 4-6°C (iarna) pentru pereti exteriori (SE,SV)
t r = 15-15°C (vara) si 6-8°C (iarna) pentru pereti exteriori (S)
t r = 15-18°C (vara) si 10-12°C (iarna) pentru plafoane ce sunt acoperis
De mentionat ca pentru schimbul de caldura intre elementele de structura ce separa
spatii interioare, t r =0.

PERETELE DIN VEST:

Vara:
Q11 =45.5  0,27  15  24  3,6= 15921.36 KJ/24h
Iarna:
Q11 = 45.5  0,27  15  24  3,6=15921.36KJ/24h
unde: F= 3,5m  13m=45.5m 2
K r =0,27
 t =15

PERETELE DIN EST:

Vara:
Q11 =45.5  0,27  14  24  3,6=14859.936 KJ/24h
Iarna:
Q11 =45.5  0,27  14  24  3,6=14859.936 KJ/24h
unde:  t =14

PERETELE DIN NORD:

Vara:
Q11 =17.5  0,27  7  24  3,6= 2857.68KJ/24h
Iarna:
Q11 =17.5  0,27  7  24  3,6= 2857.68KJ/24h
unde: F= 3,5m  5m=17.5m 2
t = 7

PERETELE DIN SUD:

Vara:
Q11 = 17.5  0,27  (28.3-12+13)  24  3,6=11961.432 KJ/24h
Iarna:
Q11 =17.5  0,27  (-10,2-12+7)  24  3,6= -6205.248 KJ/24h
unde: t r =13 (vara) si 7 (iarna)

PLAFON:
Vara:
 Q11 = 65  0,28  (28.3-12+13)  24  3,6= 46073.664KJ/24h
Iarna:
Q11 = 65  0,28  (-10.2-12+13)  24  3,6= -14466.816 KJ/24h
unde: F= 13m  5m= 65m 2
K r = 0,28

PARDOSEALA:
Vara:
Q11 = 65  0,5  15  24  3,6= 42120 KJ/24h
Iarna:
Q11 =65  0,5  2  24  3,6= 5616 KJ/24h
unde: F= 5m  13m= 65m 2
K r = 0,5

Q11 (KJ/24h)
VARA IARNA
Perete sud 11961.432 -6205.248

Perete vest 15921.36 15921.36

Perete nord 2857.68 2857.68
Perete est 14859.936 14859.936
Plafon 46073.664 -14466.816
Pardoseala 42120 5616
TOTAL: 133794.072 18582.912

  Q12 = aport termic prin geamurile existente in peretii exteriori (KJ/24h)

 Q12   86,4  K  F    N
Deoarece incaperea noastra nu prezinta geamuri:
 Q12 = 0

2.1.2. Cantitatea de caldura introdusa sau scoasa din spatiul climatizat de

produsul care se prelucreaza (ambalaje, mijloace de transport), se calculeaza astfel:

 Q   m c   t 
  W 
2 pi  t pf     24
  100 
unde: m= cantitatea de produs depozitata in spatiul climatizat; (kg/24h)
c= caldura specifica masica a produsului; (KJ/kgK)
t pi si t pf = temperaturile pe care le au produsele la intrarea si iesirea din spatiul
climatizat (°C)
 W = cantitatea de apa evaporata din produs in timpul depozitarii; (kg/kg)
W = 2-4 la produsele neambalate
m= 1500hl
t pi = -4°C
t pf =11°C
W =3
Q2 = 50000[3.62(-4-11)+(3/100)]24= -2713500 KJ/24h

2.1.3. Aportul sau deficitul de caldura rezultta din reactiile exo sau endoterme
ce pot avea loc in produsul depozitat, se calculeaza cu relatia:
Q 3   m  qr
unde: m= cantitatea de produs depozitata in spatiul climatizat; (kg/24h)
q r = cantitatea degajata sau absorbita de produs prin respiratie; (KJ/kg)
Deoarece nu avem reactii exo si endoterme:
 Q3 = 0

2.1.4. Cantitatea de caldura schimbata prin tevile si conductele ce traverseaza

spatiul climatizat:
Q 4    Q11
unde:  =0,6
Vara:  Q4  0,6  133794.072  800276.4432
Iarna:  Q4  0,6  18582.912  11149 .74

Vara Iarna
Q 4
800276.4432 11149.74

Total 811426.1832

2.1.5. Cantitatea de caldura schimbata la exploatarea spatiilor climatizate, se

calculeaza cu relatia:
Q 5 Q
 51   Q52   Q53   Q54
unde: Q51 = cantitatea de caldura introdusa in spatiul climatizat de corpurile de

iluminat,
  Q51   86,4  c  F  Wr
unde: c= coeficient ce tine cont de tipul de iluminat
F= suprafata incintei (m 2 )
Wr = puterea electrica reala instalata pentru iluminat
Deoarece nu avem neoane:  Q51 =0
  Q52 = cantitatea de caldura degajata de motoarele electrice ale instalatiei
 Q 52   3600  N  K u  24h (KJ/24h)
unde: N= puterea motoarelor electrice aflate in functiune (KWh)
Ku= coeficient de utilizare: Ku= 0,3-0,9
In cazul nostru:  Q52 =0
  Q53 = cantitatea de caldura degajata de personalul ce deserveste spatiul
climatizat
 Q53  86,4  n  C 0  qr
unde: n= numarul maxim de persoane aflate in spatiul climatizat; (n=3)
Co= coeficient de corectie ce tine cont de durata de ocupare a spatiului de
personal; (Co= 83)
q r = caldura sensibila degajata de personal, in functie de activitatea pe care o
desfasoara si temperatura incintei; (W/pers)
q r = 75W/pers= 261KJ/kgK
 Q53 =86,4  3  83  261= 56156049,6
  Q54 =cantitatea de caldura introdusa in spatiul climatizat cu aer fals care
patrunde in incinta la deschiderea usilor;
 Q54  Laf  he  hi   24 ; (KJ/24h)
unde: Laf  3600  S  W   a  1512kg / h
unde: S= sectiunea usilor; (3mx3m)
W= viteze aerului la deschiderea usilor= 0,02m/s
 aer = 1,1kg/m 3
he var a  65 KJ / kg
he iarna  6 KJ / kg
hi  25 KJ / kg
Vara: Q54 = 1512 (65-25) 24 = 1451520 KJ/24h
Iarna: Q54 = 1512 (-6-25) 24 =-22897728 KJ/24h

Q 5 Vara Iarna

Q 51 0 0
 Q52 0 0
Q 53 5615049,6 5615049,6
Q 54 1451520 -22897728
TOTAL: 7066569.6 -17282678.4

Q Vara Iarna
Q 1 133794.072 18582.912
Q 2 -2713500 -2713500
Q 3 0 0
 Q 4 800276.4432 11149.74
Q 5 7066569.6 -17282678.4
TOTAL 5287140.115 -19966445.75

2.2. CALCULUL BILANTULUI DE UMIDITATE AL SPATIILOR

CLIMATIZATE

Bilantul de umiditate al spatiilor climatizate se calculeaza cu relatia:

W  W1  W2  W3  W4 (Kg/24h)
unde:
  W1 = aportul de umiditate datorat personalului;
W 1 (kg/24h)
 n  W0  24
unde: n= numar maxim de persoane aflat in spatiul climatizat (n=3)
Wo= cantitatea de umiditate degajata prin respiratie si transpiratie (Wo=
0,103kg/om h)
 W1 =3  0,103  24= 7,416 kg/24h
  W2 = cantitatea de umiditate degajata prin deshidratarea produselor
 W 
W 2  m  (kg/24h)
 100 
unde: m= cantitatea de produs sterilizat (kg/24h)
W = cantitatea de umiditate pierduta de produs prin deshidratare (kg/kg)
W = 3%
3
W  1500  100  45 kg/24h
2

  W = cantitatea de umiditate degajata prin evaporarea partiala a apei de spalare

3

 24 
W   m
3 v  F  
 
unde: F= suprafata supusa igienizarii; (m 2 )
 = durata igienizarii sau durata mentinerii suprafetei libere a recipientilor;
(ore)
mv = masa de apa evaporata in functie de viteza aerului
waer < 0,1 m/s : mv = 1,35  10 4 (p s -p v )
unde: P s = presiunea partiala de vapori saturati din stratul de aer exterior si imobil;
p v presiunea partiala de vapori din aer
waer > 0,1 m/s: mv = 1,35  10 4 [1+( waer /1,16)]  (p s -p v )
p v = 8 mm Hg
p s = 12 mmHg
m= 1,35  10 4  (12-8)= 5,4  10 4 kg
F= 6m  2,5m= 15m 2
  = 1h/schimb => 3h/24h
24
 W = 5,4  10 4  65m 2  ( 3 )= 0.2808
3

  W = cantitatea de umiditate introdusa prin patrunderea aerului fals

4

 W4  Laf  xe  xi  24 (kg/24h)
unde: x e si x i = continutul de umiditate al aerului interior si exterior (kg/kg)
x e =0,005 (la 15°C si  = 70%)
x i = 0,03 (la 11 °C si  =65%)
Vara:  W4 = 1512 (0,005 - 0,03) 24= 148,78 kg/24h
Iarna:  W4 = 1512 (0,005 - 0,03) 24= 148,78 kg/24h

W VARA (Kg/24h) IARNA (Kg/24h)

W 1 7,416 7,416
W 2 1500 1500
W 3 0.2808 0.2808
W 4 148,78 148,78
TOTAL: 1656.4768 1656.4768

2.3. CALCULUL COEFICIENTULUI DE TERMOUMIDITATE, STABILIREA

ZONEI DE MICROCLIMAT ADMISE, TRASAREA DIRECTIEI
COEFICIENTILOR DE TERMOUMIDITATE SI CALCULUL DEBITELOR DE AER

Coeficientii de termoumiditate, ε v si ε i se calculeaza astfel:

Q
ε = W (KJ/kg)
Se calculeaza pentru vara si iarna.
5287140.115  19966445.75
εv=  3191.8 (KJ/kg) εi =  12053.5
1656.4768 1656.4768
(KJ/kg)
Pe diagrama hx se delimiteaza zona de microclimat admisa si se traseaza directiile
coeficientilor de termoumiditate pentru vara si iarna, rezultand in acest mod pozitiile
punctelor C v ,C i si A v ,A i ce caracterizeaza aerul conditionat si uzat.
Se scot parametrii punctelor respective, dupa care se calculeaza debitele de aer
pentru vara si iarna.

Cv Av Bv Ci Ai Bi
t 9°C 11°C 28,3°C 11°C 9°C -10,2°C
 80% 70% 62% 70% 80% 81%
x 0,006 kg/kg 0,006 kg/kg 0,015 kg/kg 0,0058 kg/kg 0,0058 kg/kg 0,0015kg/kg
H 23 25 66 25 23

Lv 
Q v

5287140.115
 128954.637 kg / h
H Bv  H Av 66  25

Li 
Q i

 19966445.75
 868101.337 kg / h
H Ai  H Ci 23  25

Odata pozitionate punctele A v ,A i se reprezinta pocesele de conditionare pe timpul

verii si iernii in diagrama hx, dupa care se scot parametrii de stare ai punctelor care
intervin in proces.

Vara :
Consideram ca amestecam aer uzat cu parametrii punctului A prezentati mai sus, cu
aer proaspat cu parametrii punctului B prezentati mai sus. In urma amestecarii aerului cu
parametrii punctului A cu aerul cu parametrii punctului B rezulta un aer cu parametrii
punctului M care sunt intermediari intre parametrii puctului A si B.
De la inceput se cunosc parametrii aerului climatizat care sunt in functie de procesul
tehnologic, respectiv de produsele obtinute.
Presupunem ca parametrii aerului climatizat se situeaza in punctul C. Pentru realizarea
climatizarii, aerul umed sufera urmatoarele transformari reprezentate pe diagrama, astfel:
Din punctul M care reprezinta parametrii aerului amestecat se duce o tangenta la
curba de saturatie, presupunand ca o intersecteaza in punctul N. Din punctul C care
reprezinta parametrii aerului climatizat se coboara o perpendiculara pe Ox intersectand
astfel tngenta in punctul N. Deci, climatizarea se realizeaza astfel: aerul sufera o racire
din M in N paralel cu extragerea unei cantitati de umiditate din X M pana in X C , urmata
apoi de o incalzire finala din N pana in C.

Iarna:
Consideram aerul proaspat cu parametrii punctului B care se amesteca cu aerul uzat
din incinta cu parametrii punctului A. In urma amestecarii rezulta aer cu caracteristicile
intermediare intre parametrii punctului A si B.
Pentru climatizarea aerului in regim de iarna, procedam astfel: de la inceput cunoastem
parametrii pe care trebuie sa-i atinga aerul climatizat (punctul C). Din punctul C coboram o
perpendiculara pe curba  =95% pana in punctul N. Din punctul M se ridica o perpendiculara
a carui inaltime nu o cunoastem. Trasam entalpia punctului N pana intersectam verticala
ridicata din M si obtinem punctul de intersectie E. Deci, climatizarea aerului umed iarna
cuprinde urmatoarele transformari: o incalzire la x=constant din M pana in E, urmata apoi
de o racire izentalpica (entalpie = constanta) intr-o camera de umidificare din E pana in N,
apoi o incalzire la x=constant din N pana in C.
 2.4. DIMENSIONAREA BATERIEI DE INCALZIRE

F
Q v

k  t med

28°C

20°C

Tmax T
9°C

-4°C

W
k   c   r  15 W  3  15 4  3  15  2  3  33
m2 K
tmax  tmin 32  11
tmed    21,5
2 2
5287140.115
F  422
33  3,6  21,5
1) Prof. Univ. Dr. Ing. BUJOR PANCAN - Curs de tehnica frigului si a
climatizarii
2) ONITA N., IVAN ELISABETA, „Memorator pentru calcule in
industria alimentara” , Editura Mirton, 2006
3) „Manualul inginerului de industrie alimentara”, vol.I, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1998
4) „Manualul inginerului de industrie alimentara”, vol.II, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1999
5) Breviar de proiectare