1

Cuvinte ctre tineri

Arhimandritul Teofil Paraian
3 martie 1929
se naste ntr-o familie de plugari din satul Toprcea, din apropierea Sibiului, viitorul
monah, duhovnic si crturar Teofil Prian
1935-1943
urmeaz cursurile scolii la Cluj si Timisoara, n scoli pentru nevztori
1943-1948
cursurile liceale la Timisoara, ntr-un liceu teoretic pentru vztori
1948-1953
student si licentiat la Institutul Teologic din Sibiu
1aprilie 1953
intr n obstea Mnstirii Brncoveanu, Smbta de Sus, judetul Brasov, al crei
vietuitor rmne pn azi
15 august 1953
este tuns n monahism, primind numele de Teofil
15 august 1960
este hirotonit diacon
13 mai 1983
este hirotonit preot
8 septembrie 1988
este hirotesit arhimandrit
1990 - pn azi
tine cicluri de conferinte cu teme religioase n toat tara

CUVNT NAINTE
Dup cum se poate sti din nsusi titlul crtii de fat, ea este dedicat tinerilor.
Este adresat lor, deoarece cuvntrile pe care le cuprinde au fost tinute pentru
tineri, la invitatia tinerilor care si le-au dorit. La fel si rspunsurile cuprinse pe
lng cuvntri si n legtur cu unele din ele, tot tinerilor le-au fost adresate,
cci ei au pus ntrebrile la care am rspuns.
Cu toate acestea, din cele scrise pot avea folos oameni de toate vrstele si mai
cu seam ndrumtorii de tineri: printii, preotii, duhovnicii, nvttorii si

profesorii, educatorii, n general, doctorii, si, dintre acestia, n special

psihiatrii.
Volumul de fat poate fi citit cu folos de orice categorie de cititori, dac vor
s stie cum st fiecare n fata viitorului si cum se poate pregti pentru un viitor
frumos si pentru o vesnicie fericit.
Este locul aici s spun c toate cele cuprinse n carte n-au fost destinate
tiparului. Eu am crezut c spusele mele vor fi simple conferinte si simple
rspunsuri adresate celor ce le-au audiat mai nti si eventualilor asculttori ai
casetelor pe care au fost nregistrate.
Si chiar cred c asa ar fi fost, dac nu s-ar fi prezentat la mine niste iubitori de
nvttur si de osteneal, care mi-au propus s scoatem o carte care s
cuprind cele ce acum, prin strdania lor, au ajuns la cititori.
Binenteles c am fost de acord cu propunerea lor, mai ales c tot ei s-au
strduit s copieze n scris cele ce erau imprimate pe casete, si mpreun cu ei
am revzut textul.
Mrturisim naintea lui Dumnezeu si a oamenilor c la citirea cuvntrilor si a
rspunsurilor care acum au devenit carte, am exclamat adeseori: "Ce fain!",
"mi place!", "E ceva deosebit!", "Ce frumos!", "Ce bine-mi pare c am spus
aceste lucruri!". Mai ziceam cteodat, cernd prerea celor care erau de fat
si citeau textul: "Asa-i c-i fain?". Si binenteles c de fiecare dat venea si
confirmarea din partea lor.
Mrturisirea de mai sus o fac, fr ndoial, nu n chip de reclam, ci ca s
mrturisesc adevrul si numai adevrul!
Asa cum atunci cnd am tinut cuvntrile si cnd am dat rspunsurile, am avut
constiinta c prin aceasta nmultesc binele, am si acum constiinta c nmultesc
binele, eu si cei ce mpreun cu mine am tinut s existe aceast volum, spre
bucuria si folosul celor ce o vor citi.
Trimitem deci aceast carte la propovduire, n ndejdea folosului si a
bucuriei tuturor celor ce o vor citi si multumesc tuturor celor ce au contribuit
ca ea s existe!
Slav lui Dumnezeu pentru toate! Iar cititorilor pace, bucurie si
binecuvntare!
Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatl si
mprtsirea Sfntului Duh s fie cu noi, cu toti, acum si n vecii vecilor !
Amin!

10 septembrie 1998
Arhimandritul
Teofil Prian

CE INVATAM DIN PATERIC

Craiova
28 octombrie 1997

Stimati asculttori, constat c festivalul n care m ncadrez eu cu Patericul e

de fapt Filocalia. Puteam s prezint si chestiuni n legtur cu Filocalia si
anume am prezentat, am vorbit despre Filocalie (cnd am sustinut conferinta
"Eu si Filocalia"), despre raportarea mea personal si raportarea celorlalti
oameni la Filocalie. Cum m raportez eu? Ssi pun fiecare ntrebarea. Ce
stiu despre Filocalie? Cnd am auzit de Filocalie? Cum mam raportat atunci?
Cum mam raportat dup aceea? Cum m raportez acum la Filocalie?
Am vorbit n legtur cu Filocalia despre "Texte filocalice care se impun
atentiei de la prima lectur". Si am vorbit n legtur cu Filocalia si cu
subiectul "Filocalia pentru toti", considernd sfintele slujbe ale Bisericii
noastre ca o Filocalie pentru toti. As fi putut s m opresc la unul din aceste
subiecte. Eu, de fapt, nam fost foarte bine informat, de la nceput, n ce cadru
voi vorbi, sub ce generic. Si pentru c am promis nc de anul trecut - din '96,
am fixat pentru toamn s vorbesc despre: "Ce nvtm din Pateric?".
Este tot o carte de spiritualitate ortodox si Patericul. Am venit aici, era alt
generic si neam gndit c era bine s vorbim despre "Ortodoxie si bucurie",
parc. Si dup aceea tot asa, c e genericul "Ortodoxia", s vorbim ceva
despre "Ortodoxia - credinta noastr".
Si acum, n legtur cu Patericul, n legtur cu Filocalia, vorbesc despre
Pateric. Nu prea se potriveste, dar o s vedeti c se si potriveste. Se potriveste
n ntelesul acesta c si Patericul este o carte de spititualitate ortodox.
Spiritualitatea ortodox ntrupat n slujbele Bisericii Ortodoxe este ajutat si
de scrieri care formeaz Filocalia.
n romneste avem dousprezece volume de Filocalie. Cam multe pentru un
singur om; de altfel, Filocalia nu e pentru un singur om. Fiecare din scrierile
filocalice, la drept vorbind, este un ndreptar de viat si chiar o scriere pe care
unii au avuto ca singura dup care siau rnduit viata. Si pentru noi pot fi unele
sau altele din aceste scrieri dttoare de orientare.
n afar de Filocalie, cu mai mare circulatie si cu nuant mai practic dect
Filocalia, o alt carte de spiritualitate ortodox este Patericul. Eu nu stiu cti

dintre cei care sunteti n sal ati stiut cnd ati citit afisul c voi vorbi despre
Pateric. Ati stiut sau stiti acum ce este Patericul. Poate unii v ntrebati acum
ce este Patericul. Poate unii vati gndit "las c ne spune printele Teofil ce e
Patericul, dac vorbeste despre Pateric".
Stimati asculttori, Patericul este o carte care cuprinde nvtturi si
experiente ale clugrilor de odinioar, din secolele alIVlea si alVlea, clugri
care au trit n Egipt, n Siria. De obicei, cnd vorbim despre Pateric ne
gndim la un Pateric anume. Sunt acum mai multe feluri de Paterice. Exist
si un Pateric romnesc, mare de tot, care ar putea fi mic de tot , c are foarte
multe lucruri care nu tin de Pateric si de nvtturile printilor duhovnicesti.
Sunt multe lucruri care tin de istoria Bisericii. n sfrsit, asa sa gndit cel care
la alctuit cum e alctuit si s i zic Patericul romnesc. ntradevr, sunt
prezentri de vieti si nvtturile printilor din Romnia, de pe teritoriu
romnesc, de aceea se numeste Patericul romanesc. ns, n relitate, ceea ce
este continut de Pateric e foarte putin fat de cele opt sute de pagini, as zice
eu. O sut cincizeci, dou sute de pagini ar fi tot Patericul romanesc luat
stricto sensu. Apoi exist un Pateric al Lavrei Pecerska, exist un Pateric
athonit, exist un Pateric din Sinai, exist mai multe Paterice, nu de valoarea
Patericului egiptean. Deci noi, cnd vorbim acum despre "Ce nvtm din
Pateric", ne gndim la un Pateric anume, la Patericul egiptean, care este
Patericul clasic, Patericul care a existat nainte de a fi alte Paterice.
Patericul este o colectie de nvtturi si experiente duhovnicesti care sa
realizat n timp. Eu personal nu stiu cine a alctuit Patericul, nu stiu cnd sa
alctuit Patericul, nu cunosc o istorie a Patericului, ci, asa cum mam ntlnit
cu Filocalia, asa mam ntlnit si cu Patericul.
Despre Pateric am stiut abia n vremea studentiei, cnd eram student la
Teologie am aflat despre Pateric si s stiti c nu mi sa prut foarte la
ndemn si nu mi sau prut nvtturile din Pateric foarte practice sau, n
orice caz, la msurile credinciosilor de rnd, la msurile oamenilor care nu
sunt clugri, pentru c nvtturile si experientele din Pateric sunt nvtturi
si experiente ale clugrilor, fcute pentru clugri.
Cuvntul Pateric vine de la patir care n limba greac nseamn tat; am zice
"nvtturi ale Printilor duhovnicesti", am putea zice "nvtturi ale
btrnilor". "Cartea btrnilor", asa se mai numeste Patericul. Si cnd sunt
referiri ale Printilor duhovnicesti la nvtturile din Pateric, gsim referirile
n ntelesul acesta, de "Cartea btrnilor". Clugr n limba greac cuprinde si
cuvntul gheron, care nseamn btrn. Calos nseamn bun sau frumos. Cu
acelasi cuvnt se poate exprima cuvntul "bun" sau "frumos", calosgheron ar
fi "btrn frumos", deci cuvntul "clugr" din limba romn este un cuvnt
alctuit din cuvintele grecesti calosgheron. Nu numai btrnii sunt clugri,
sunt si tineri care sunt clugri, dar, etimologic, cuvntul "clugr" nseamn

"btrn frumos". Deci "Cartea btrnilor" sau Patericul nseamn cartea

celor care au experient, cartea celor care au ajuns la niste concluzii, cartea
celor ce vorbesc cu autoritate. Vorbesc si tinerii cu autoritate, dar autoritatea
btrnilor no au dect btrnii. Cnd esti btrn se consider c ai acumulat
dea lungul anilor o experient, se consider c ai ajuns la niste concluzii
temeinice, la niste concluzii pe care le poti oferi si altora. Si e mare lucru ca
un tnr s nceap cu experienta si cu concluziile btrnilor.
La mine a venit odat un inginer si am stat de vorb despre chestiuni
duhovnicesti. Iam spus eu anumite lucruri si el zice ctre mine: "printe, cnd
ati ajuns dumneavoastr la concluziile astea?". Si am zis: "uite, eu am ajuns la
concluziile astea cu vremea, dar tu poti ncepe cu concluziile mele". Asa e si
cu Patericul care cuprinde nvtturi si experiente cu care putem ncepe
fiecare dintre noi, adaptndune din Pateric ceea ce ne intereseaz pentru viata
noastr. Pentru c, desi sunt nvtturi ale clugrilor, ale tritorilor n pustie,
majoritatea dintre printii care sunt cuprinsi n Pateric au avut lumini si
pentru viata social. Deci fr s fim clugri, putem s ne folosim de
nvtturile clugrilor.
La noi la mnstire, nainte cu aproape treizeci de ani, a fost trimis disciplinar
un preot. Si a stat la mine n chilie o vreme, ct ia tinut canonul, pentru c era
iarn si aveam nc un pat n chilie si putea s stea foarte bine cu mine. M
mai ajuta el cu multe, si cnd i spuneam cte ceva din Pateric: "printe, uite,
n Pateric spune asa si asa", el mi rspundea: "lasm cu alea din Pateric, c
alea sunt pentru dumneatale, c dumneatale esti clugr." S stiti c nu e chiar
asa, multe sunt care se potrivesc pentru clugri si au un specific pentru cei
care au stilul acesta de vietuire, dar, n realitate, sunt multe lucruri care pot fi
aplicate la toate nivelurile de trire religioas. O s vedeti aceasta pe parcursul
expunerii mele.
As vrea s atrag atentia, n ceea ce priveste Patericul, asupra faptului c
acesta este alctuit din dou prti. Si anume: o parte cu nvtturi si experiente
ale clugrilor prezentati dup numele lor. Adic, de pild, cineva care vrea s
stie ce a nvtat Sfntul Antonie se uit n Pateric, acolo unde este prezentat
Sfntul Antonie si nvtturile lui. n felul acesta sunt prezentati mai multi
printi duhovnicesti, n special brbati, dar si cteva femei: Maica Sara, de
exemplu, sau Maica Singlitichia, dup numele lor, asezate dup alfabetul
grecesc.
A doua parte a Patericului prezint nvtturi duhovnicesti pe teme. De
exemplu: despre smerenie, despre ascultare, despre rbdare, despre rugciune,
despre dreapta socotint, despre nstrinare, despre lpdarea de lume, toate
puse pe capitole. Te intereseaz, de exemplu, despre nstrinare, cauti la
nstrinare, te intereseaz despre smerenie, cauti la smerenie, te intereseaz
despre rugciune, cauti la capitolele care privesc rugciunea.

Eu v voi prezenta mai nti niste principii care se potrivesc, pe care le lum
din Pateric si pe care nu le gsim n alt parte. Pentru c, desi se repet unele
lucruri, conteaz ntotdeauna sursa din care pornesc; cineva care citeste
Patericul nu are nevoie s mai citeasc neaprat Filocalia sau s citeasc
Rzboiul nevzut sau Paza celor cinci simtiri si attea si attea crti.
Important e s asimileze putinul care e n Pateric fat de multul care e n afara
acestuia si s foloseasc nvtturile de acolo n viata practic.
Patericul se deschide cu o istorisire despre Sfntul Antonie cel Mare. Odat,
acesta sttea n pustie si a czut ntrun fel de molesal sufleteasc, ntrun fel
de plictiseal. Si atunci el voia s aib o ndrumare de la Dumnezeu, s fie
ndrumat de Dumnezeu ce s fac pentru a iesi din aceast plictiseal, din
aceast molesal. Si a zis: "Doamne, vreau s m mntuiesc si nu m las
gndurile. Ce s fac ca s m mntuiesc?". Si a vzut lng el o persoan, era
ngerul lui Dumnezeu, trimis de Dumnezeu, n chip clugresc, cu
mbrcminte clugreasc, stnd la rugciune, apoi se aseza si mpletea o
funie, se ridica iar la rugciune, iar sedea si mpletea o funie si a zis ctre
Sfntul Antonie: "asa s faci si te mntuiesti". Din aceast mrturisire
ntelegem c pentru naintarea n viata spiritual, n viata duhovniceasc este
de foarte mare important s te angajezi n fata lui Dumnezeu nu numai prin
rugciune, ci si prin munc. Munca, fcnd parte integrant din viata
spiritual, este un mijloc de disciplinare luntric, de disciplinare sufleteasc
si deci un mijloc necesar pentru naintarea n viata duhovniceasc. Sunt unii
care cred c nu lear ajunge vremea s se roage si nar mai face altceva dect s
se roage. Sunt altii care nau vreme de rugciune si caut tot timpul s
munceasc ceva, s fac ceva, s produc ceva, s agoniseasc ceva, s
cstige bani prin munc si uit de rugciune. La mine vin oameni la spovedit,
de pild, si i ntreb dac se roag dimineata si seara, si-mi zic: "printe
dimineatas grbit si searas ostenit". Si asa este, e o realitate. De ce? Pentru c
omul nu gseste timp, nu si proportioneaz lucrurile n asa fel nct s aib
timp si pentru Dumnezeu. E adevrat c sunt oameni care nu pot ssi gseasc
timp, de exemplu oamenii de la tar, care lucreaz toat ziua, de dimineata
pn seara, cum se zice, zilumin. Sigur c nu se mai pot angaja la rugciune
cu un program mai ntins si cu citiri din crtile de rugciuni si nu putem avea
pretentia ssi fac un program asemntor cu al clugrilor. ns alceva putem
s facem, si anume, si ndemnm ca lucrul pe carel fac, munca pe care o
presteaz, s o fac cu gndul la Dumnezeu si s le fie ca un fel de rugciune.
Am gsit undeva o expresie care mia plcut foarte mult, ntro carte de predici
a printelui episcop Vasile Coman de la Oradea, Dumnezeu sl odihneasc. El
zicea c "munca e rugciunea minilor"; e foarte, foarte frumos: "munca este
rugciunea minilor".
Cnd mam dus eu prima dat la mnstirea de la Smbta, n 1942 si lam
ntlnit pe printele Arsenie Boca, nici nu v nchipuiti ce mini bttorite

avea. Nu stiu pe aici ct e de cunoscut, ct circul numele printelui Arsenie

Boca. A fost o personalitate puternic, un om care a miscat multimi de
oameni, care a directionat multimi de oameni ctre Dumnezeu, un om care
avea dar de la Dumnezeu, care avea o cultur bine pus la punct; era un om cu
influent asupra oamenilor, avea o intuitie, o capacitate de a cunoaste niste
lucruri pe care, n mod obisnuit, oamenii nu le cunosc. Avea o mare capacitate
de sintez si putea s trag niste concluzii. Cnd lam ntlnit eu pentru prima
dat si voiam s rmn acolo la mnstire, a zis printele ctre mine: "m, nu
toti cei din lume se prpdesc, nici toti cei din mnstire se mntuiesc". Deci,
formula el asa niste lucruri care ti puteau rmne ca un cuvnt de ordine, ca o
deviz n viat si, de felul acesta, avea multe cuvinte, printele. Poate c n
partea de dialog o s v spun si alte cuvinte spuse de printe. Deci printele
Arsenie avea miste mini bttorite, eu nu stiu cu ce si leo fi bttorit asa de
tare, binenteles c nu cu odihna, ci cu lucrul. A muncit, a muncit acolo: la
mnstire si la zidrie si la drum. Ce na fcut! A muncit si sia fcut btturi la
mini din munc, pentru c a nteles c mntuirea nu e numai cu rugciunea,
ci mntuirea este si cu munca. Binenteles c nu toti oamenii pot s aib mini
bttorite. De exemplu, eu nu am minile bttorite. Mie cam rusine cnd dau
mna cu un om cu minile bttorite c nam si eu minile bttorite, c tare
mias dori asa ceva. Adic mias dori s fiu, s m pot ncadra ntro munc din
aceasta, care face btturi. Mai glumesc eu cteodat si zic c "btturile mele
sunt la minte".
Stimati asculttori, Sfntul Antonie cel Mare a primit ndrumarea aceasta: s
mpleteasc rugciunea cu munca. Nu i sa spus ct rugciune s fac, nu i sa
spus ct munc s presteze, dar i sa spus s nu se bazeze numai pe rugciune
si s nu se bazeze numai pe munc, ci s mpleteasc munca cu rugciunea.
Aceasta este, de fapt, directiva esential din Pateric. Chiar dac se gsesc
dup aceea n Pateric si multe afirmatii n ntelesul acesta, c s se
nmulteasc rugciunea, totusi, n principal, ndemnul Patericului este s
mpletesti munca cu rugciunea. S nu te tii numai de munc, ci, cel mai bine,
este s faci si din munc o rugciune. Am zis c munca este rugciunea
minilor. S i dai valoare de mntuire, valoare ductoare la mntuire, muncii
pe care o prestezi, pe care si prin care te disciplinezi luntric.
n Filocalie, n volumul I, este o scriere a Sfntului Ioan Casian intitulat
"Despre cele opt gnduri ale ruttii" si acolo, n al saselea cuvnt, "Despre
trndvie", se spune c cineva care munceste, de obicei e luptat de un singur
drac, pe cnd cei care nu muncesc, sunt luptati de o multime nenumrat de
draci si c e mai usor s te lupti cu unul dect cu multi. Este ndrumarea
Sfntului Ioan Casian. S stiti c munca l disciplineaz pe om si n ntelesul
c i ngusteaz cumva orizontul de preocupri si i d posibilitatea s se
concentreze, s ias din mprstiere. Aceasta este rezultatul muncii. Sigur c
sunt categorii de oameni care nu pot s se ncadreze ntro munc anume
pentru c nu au ce s fac si atunci sar putea pune ntrebarea: "Bine, dar ce

facem noi, cei de la oras, care navem unde s muncim, care am munci si cu
minile si cu mintea, si navem posibilitatea s ne ncadrm?"; ce ar face un
clugr ca Sfntul Antonie cel Mare dac ar fi pus n situatia aceasta? E greu
de gsit un mijloc, dar Patericul ne prezint situatii din acestea de ncadrare
ntro munc, n ntelesul c acei care au vrut totusi s munceasc, siau gsit
ceva de fcut, chiar dac nu le era necesar ceea ce fceau pentru ei nsisi. Si
anume, se spune despre un printe ce tria pe malul unei ape si care,din
papur, mpletea cosuri de care navea trebuint si le ddea drumul pe ap.
Deci el fcea o munc pentru folosul lui sufletesc, ca s fie ncadrat n munc,
s lucreze cu puterea sa pe care ia dato Dumnezeu, dar nu fcea lucru acesta
n vederea ntretinerii lui sau n vederea unui cstig, ci l fcea doar pentru
valoarea lui de disciplinare. Fcea cosuri si, cnd era cosul gata, i ddea
drumul pe ap. Poate cineva l gsea si l folosea. Pe el nul mai interesa
rezultatul muncii lui ca productie, ci l interesa rezultatul muncii lui ca
activitate, adic folosul de pe urma faptului c se angaja si n munc.
Se spune apoi c un printe a dat nvttur unor frati, spunndule c el, ntrun
timp, a lucrat attia stnjeni de funie, si le zice: "nam trebuint de ceea ce am
fcut, dar am fcut aceasta ca s nu zic Dumnezeu c nu lucrez cu puterea pe
care mia dato El". Deci Dumnezeu mia dat o putere, eu trebuie s lucrez cu
puterea pe care mia dato Dumnezeu. Dac nu lucrez cu puterea pe care mia
dato Dumnezeu, nseamn c nu i dau lui Dumnezeu ceea ce mia dat El, nu
m angajez prin munca pe care o pot face pentru Dumnezeu. Asa au gndit
Printii cei duhovnicesti despre munc.
n ceea ce priveste rugciunea, pentru c Patericul este ndrumtor statornic
la rugciune, sunt n Pateric anumite afirmatii pe care nu le gsim n alt
parte sau pe care le gsim n alt parte, pentru c sau spus mai nti n viata
clugrilor; leau spus clugrii fr s le scrie. Si anume, cuvntul
"rugciunea este oglinda sufletului". E foarte important cuvntul acesta
"rugciunea este oglinda sufletului". Am putea lua aceasta ca o lozinc sau ca
un principiu. Cel care se roag si manifest sufletul n rugciune n raport cu
Dumnezeu, n raport cu lumea, n raport cu oamenii, n raport cu binele lui, cu
ndejdea pe care o are, pentru c rugciunea, zice undeva n Scara Sfntul
Ioan Scrarul, este "artarea ndejdii si secure mpotriva dezndejdii". Cum tie rugciunea asa tie si sufletul.
Unii zic c sunt foarte mprstiati la rugciune; sunt mprstiati la rugciune
pentru c sunt mprstiati si cnd nu se roag, totdeauna sunt mprstiati si
nici la rugciune nu se pot aduna. Fel de fel de gnduri le vin, fel de fel de
gnduri caut ssi fac nstpnire n sufletul lor cnd se roag si n
mprstierea aceasta si prin mprstierea aceasta stau si n fata lui Dumnezeu.
n Scara Sfntului Ioan Scrarul, despre rugciune se spune c este "judecat
si judectorie si scaunul judectorului nainte de judecata viitoare". Deci, cei
rugciunea? Judecat, judectorie si scaunul judectorului nainte de judecata

viitoare. Ce nseamn asta? nseamn c mai ales la rugciune ne artm cine

suntem noi din punct de vedere al raportului cu Dumnezeu. Dac ne
intereseaz sau nu ne intereseaz Dumnezeu. Dac ne intereseaz sau nu ne
intereseaz mntuirea. Dac ne intereseaz sau nu ne intereseaz linistea
sufletului. Dac ne intereseaz sau nu ne intereseaz adunarea, concentrarea.
Dac ne intereseaz sau nu ne intereseaz cele pe care le cerem de la
Dumnezeu. n Pateric se spune c este necesar ca rugciunea s fie unit cu
faptele, adic lucrurile pe care le cerem de la Dumnezeu s le urmrim si cu
fapta. Adic, trim o viat de nepsare si apoi s cerem de la Dumnezeu niste
lucruri pe care leam vrea, dar pe care, ntrun fel, am putea s le cstigm si noi
nsine?
Se spune n Pateric despre un printe care stia de un frate, ntro mnstire,
care era ostenitor la rugciune, dar era lenes la ndeplinirea celorlalte
ndatoriri. Si zice c i sa artat diavolul printelui si ia spus asa, despre fratele
acela care era ostenitor la rugciune dar nepstor la munc si la celelalte
ndatoriri: "Cutare frate m strnge n brate ca s nu m duc de la el, pururea
fcnd voile mele si, apoi, zice ctre Dumnezeu: Doamne mntuiestem de
cel ru".
Deci, iat, nvtm din Pateric un lucru foarte important: s ne ferim noi
nsine de pricinile relelor si apoi s cerem ajutor de la Dumnezeu pentru ce nu
putem face noi. Eu le spun de multe ori credinciosilor care vin la mine si zic:
"Printe, s v rugati c nu ne ntelegem bine n familie, s v rugati s ne
ntelegem mai bine" asa: "Dou lucruri sunt importante n viat - sntatea si
rugciunea. Sntatea neo d Dumnezeu si ntelegerea neo facem singuri".
Adic, ne ajut si Dumnezeu s ne facem ntelegerea, dar trebuie s ne silim
s ne facem partea noastr n ntelegerea noastr.
Ziceam c n Pateric se gsesc si multe lucruri care privesc viata social,
viata tuturor. De pild, n nvtturile Sfntului Antonie, pe mine ma surprins,
prima dat cnd am citit Patericul, un cuvnt despre care am zis c nu e asa
important, dar dup aceea am vzut eu ct e de important. Si anume, cuvntul
c "lucrarea cea mare a omului" - fiti atenti - "lucrarea cea mare a omului este
ca greseala sa s o pun asupra sa naintea lui Dumnezeu si s astepte ispita
pn la rsuflarea cea mai de pe urm". Adic, pn la cea mai de pe urm
rsuflare, pn la sfrsitul vietii, s asteptm ispita, s nu considerm c nu ne
mai poate ispiti nimic, c am ajuns la o statornicie n bine, c nu mai e cu
putint s mai cdem. S nu ne facem astfel de iluzii!
Spune tot n Pateric c un printe a zis: "Eu am murit lumii", si cineva zice:
"Tu ai murit lumii, dar s nu uiti niciodat c diavoluli viu". Adic, tie ti se
pare c nu mai ai o legtur real cu lumea, esti departe cumva de lume, nu
numai fizic,ci si moral, n ntelesul c nu te mai iei dup lucrurile lumii, dar s
stii c Satanai viu. Diavolul este viu si ti poate aduce niste ntortocheli pe

10

care nu le poti bnui cs ispite si prin astea poti cdea. E adevrat c tot n
Pateric se spune, de pild, c un printe "din multa buntate nu mai stia ce e
rutatea". Era asa de statornicit n bine nct nu mai putea presupune rutatea.
Gnditiv ce deosebire mare e ntre printele acela si noi. Noi ce facem? Din
mult rutate nu mai putem presupune buntatea!
De multe ori vorbim despre anumite fapte ale oamenilor si le dm o
interpretare negativ, pentru c suntem noi negativi. Nu credem n bine, nu
credem n binele pe care l face altul. De pild, printele Arsenie Boca,
Dumnezeu sl odihneasc, zicea c "oamenii stiu cderile clugrilor, dar nu
le stiu si biruintele" si tot printele Arsenie spunea c "oamenii nu pot crede
ntro viat superioar vietii pe care o duc ei". Deci, dac oamenii din viata
obisnuit nu duc o viat ca a clugrilor, ei nu pot ssi nchipuie c sunt alti
oameni care pot mai multe dect ei, care pot s realizeze lucruri pe care ei, n
mod obisnuit, nu le pot realiza sau le realizeaz cu foarte mare efort. n
Pateric se spune, de exemplu, despre clugr c "este osteneal". Se pune
ntrebarea "ce este clugrul?", si se rspunde "clugrul este osteneal".
Tot la Sfntul Antonie cel Mare mai exist un principiu care merge pentru
toat lumea: si pentru clugri si pentru neclugri. Si anume, zice Sfntul
Antonie cel Mare asa: "De la aproapele vine viata si moartea, ca pe el mai
nti sl foloseasc. De folosim pe fratele, pe Dumnezeu dobndim, iar dac
smintim pe fratele, lui Hristos gresim." Vedeti ce frumos este! Zice: de la
aproapele vine viata si moartea. Din felul cum ne raportm la omul de lng
noi ne vine si viata, cnd ne raportm corect si mplinim voia lui Dumnezeu,
ne vine si moartea, cnd suntem neglijenti fat de omul de lng noi. Si cu
explicatia c dac l cstigm pe aproapele pentru Dumnezeu, atunci
dobndim pe Dumnezeu, l cstigm pe Dumnezeu, iar dac smintim pe
fratele, l derutm. Ce nseamn a sminti? A sminti nseamn a deruta. A
sminti pe om de la credint nseamn al deruta de la credint.
Nu stiu dac va spus cineva c, n Evanghelie, mai ales trei pcate sunt de
cpetenie. (Tot fac asa ocolisuri c mi vin n minte, "paranteze", cum zic
domnii, adic ocolisuri. mi vin n minte niste lucruri care poate ci bine s le
stim si e bine s le plasm si cu o ocazie de felul acesta. Ar zice cineva cs
prea sistematic, c iau si de aici si de dincolo. i drept, dar nu sistematic, ci ca
un nvttor; i nvt pe oameni de bine, c le spun fel si fel de lucruri.) Si
acum, de exemplu, mia venit n minte s v spun c lucrurile acestea pe care
le avem noi n vedere din Pateric se pot ntemeia si pe alte nvtturi, din alt
parte. De exemplu, Domnul Hristos, mai ales despre trei pcate vorbeste, din
cte pcate sunt. Si sunt multe feluri de pcate! La mine la spovedanii mai vin
oameni si zic: "Printe, toate pcatele leam fcut", si eu le rspund: "Nui
adevrat, c s stii c nu le poate face nimeni toate; spunemi pcatele pe care
leai fcut, numi spune c leai fcut pe toate, c pe toate nu leai fcut".

11

Deci, dintre toate pcatele ctes amintite n Sfnta Evanghelie, Domnul

Hristos mai ales trei pcate lea avut n vedere si ia ndemnat pe oameni s le
lase: necredinta n Dumnezeu: "Cel ce va crede si se va boteza, se va mntui;
iar cel ce nu va crede se va osndi", (Marcu XVI, 16); sminteala, adic
derutarea de la credint a celor ce cred; zice Domnul Hristos despre cel ce
sminteste pe fratele c "ar fi mai bine s i se lege o piatr si s fie aruncat n
mare" (Luca XVII, 2) s se scufunde n mare si s moar el, dect s
sminteasc pe unul dintre cei care cred. Al treilea pcat pe care l nfiereaz
Domnul Hristos, n mod special, este ftrnicia (cnd te arti ntrun fel n
afar si esti n alt fel nuntru) pentru care ia mustrat pe farisei, cnd lea zis c
seamn cu mormintele vruite, care pe dinafar sunt mpodobite si nluntru
sunt pline de oase de morti (cf. Matei XXIII, 27). Deci, dac l cstigm pe
fratele, pe Dumnezeu l cstigm, pe Dumnezeu l dobndim, iar dac
smintim pe fratele, dacl derutm, dacl ducem n confuzii, dacl ducem n
nedumerire atunci lui Hristos gresim.
Aveau Printii cei duhovnicesti din Pateric gndul acesta: s fie ntotdeauna
n legtur cu Dumnezeu. Principiul acesta l gsim n Pateric la Cuviosul
Ioan Colov, Sfntul Ioan Colov. Cuviosul Ioan Colov are cuvntul acesta:
"nimeni nu zideste casa de la acoperis n jos, ci o zideste de la temelie n sus".
Si lau ntrebat ucenicii lui si cei din jurul lui despre puterea cuvntului
acestuia. Si el a rspuns asa: "Temelia - aproapele este, ca pe el mai nti sl
folosesti, c de el sunt atrnate toate poruncile lui Hristos". E ceva
extraordinar de important si de frumos! Adic s ne raportm la omul de lng
noi. De altfel, cel mai important om din lumea aceasta pentru fiecare din noi
este omul de lng noi, aproapele nostru, vecinul nostru. Se zice c mai mult
te folosesti de un vecin de aproape dect de fratele de departe.
Domnul Hristos sa gndit s iubim pe aproapele nostru, prin aproapele nostru
ntelegnd pe orice om pe carel avem lng noi, s ne interesm de omul de
lng noi, care e aproapele nostru. Binenteles c aproapele nostru poate fi
cineva si foarte departe de noi spatial, dar pe carel purtm n noi prin iubire.
De exemplu, acum merge foarte mult lume n strintate ssi gseasc de
lucru. Aceia nu se deprteaz dect spatial, n sufletul lor printii, fratii,
prietenii i poart pe mai departe, ca si cnd ar fi n apropiere, tot aproapele lor
sunt. Deci aproapele este temelia, pentru c de el sunt atrnate toate poruncile
lui Hristos. Vrei s te verifici n raport cu Domnul Hristos - trebuie s te
cercetezi n raport cu aproapele. Stii dac l iubesti pe Domnul Hristos dup
msura n care iubesti pe aproapele tu.
S stiti c noi cu iubirea fat de aproapele suntem foarte deficitari. n orice
caz, nu stiu cine ar putea zice c iubeste pe aproapele ca pe sine nsusi, c
urmreste binele aproapelui cum urmreste binele lui. Chiar si n familie, nu
totdeauna printii sau copii sunt dispusi s renunte la ceva din partea lor ca s
se simt bine cei din jurul lor. Ct priveste raportarea la Dumnezeu, la oameni

12

si la noi nsine, n Mntuirea pctosilor se spune: "Fat de Dumnezeu s

avem inim de fiu, fat de aproapele s avem inim de mam si fat de noi
nsine inim de judector". As zice eu mai bine "minte de judector".
Performanta cea mai nalt n fire (n fire, pentru c noi trebuie s ducem o
viat mai presus de fire) este mama, inima de mam. Noi ne gndim la Maica
Domnului, de exemplu, si o numim Mama noastr. Si e mare lucru s te stii
purtat ntro inim de mam, s stii c Maica Domnului te iubeste cum te
iubeste mama ta sau cum tea iubit mama ta sau cum te iubeste ntotdeauna,
pentru c o mam este mam n vesnicie. Mama mea, ct ma iubit n viat, m
iubeste si din lumea de dincolo, nu schimb sentimentele pentru c nu mai
este n lumea aceasta. O mam e mam n vesnicie. mi aduc aminte,
Dumnezeu so odihneasc, pe buna mea, pe mama mamei mele, c zicea:
"Numa' mum s nu fii!". Se gndea asa la durerile unei mame, nu la durerile
fizice, ci la durerile sufletesti care apar cnd te gndesti la copii ti care nu
sunt cum iai vrut, care nu sunt cum i doresti, care fac niste lucruri pe care nai
vrea s le fac, deci la zdroaba aceasta sufleteasc, la zbuciumul acesta
sufletesc din inima de mam. Zicea: "Numa' mum s nu fii, s fii tat"; si
ddea seama c un brbat nare sentimentele unei mame, desi tot apropiat este
ca printe, de copil, dar e tat, nu e mam. Altcevai s fii mam si altcevai s
fii tat, si asta o spunea o mam!
Deci performanta firii este totusi situatia de mam. Or, n Pateric se vorbeste
si despre performante mai nalte dect firea, dect ceea ce d firea. Numai
Dumnezeu stie dac cineva, s zicem asa, tat fiind, poate s fie si mam.
Adic dac poate avea inim de mam, tat fiind, brbat fiind. Nu stim.
Dar n Pateric si, n general, n viata spiritual, se urmresc niste lucruri care
privesc naintarea, ct se poate nainta pe calea desvrsirii, asa cum Domnul
Hristos a spus: "Fiti,dar, voi desvrsiti, precum Tatl vostru Cel ceresc
desvrsit este" (Matei V, 48). nseamn c Dumnezeu, Domnul Hristos, vrea
ca noi s ajungem la deplintatea lui Dumnezeu. Cine poate ajunge, om fiind,
la deplintatea lui Dumnezeu? Nimeni nu poate ajunge, dar idealul acesta
este: s ajungi la desvrsirea fr hotar, s faci att ct poti face n limitele
tale, pentru c noi, totusi, suntem limitati, doar ale lui Dumnezeu fiind
nemrginite.
Nu exist nimic n Dumnezeu mrginit. Buntatea lui Dumnezeu e
nemrginit, iubirea lui Dumnezeu e nemrginit. Noi spunem c Dumnezeu
este Iubire, este scris n Scriptur lucrul acesta (I Ioan IV, 8,16). Printele
Arsenie Boca zicea c "iubirea lui Dumnezeu fat de cel mai mare pctos
este mai mare dect iubirea celui mai mare sfnt fat de Dumnezeu". Cel mai
mare sfnt nu poate avea iubire fat de Dumnezeu ct poate s iubeasc
Dumnezeu pe cel mai mare pctos. Deci, Dumnezeu este Iubire, iubire carei
lucrtoare.

13

Noi spunem la slujb: "bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti", "milostiv

si iubitor de oameni Dumnezeu esti", "al Tu este a ne milui si a ne mntui",
"Dumnezeul milei sial ndurrii sial iubiri de oameni esti". Noi contm pe
lucrul acesta, numai c si noi trebuie s ajungem la mai mult si la mai bine n
ceea ce priveste iubirea. Cum se poate ajunge la mai mult si la mai bine n
ceea ce priveste iubirea? Prin desptimire, prin neptimire. Patericul este o
carte n care ne putem ntlni de multe ori cu gndul la desptimire, cu gndul
la neptimite.
Pe mine ma surprins, de exemplu, citind Patericul, o istorie n legtur cu
avva Pimen. "Avva" nseamn "printe" si, de obicei, n Pateric se
ntrebuinteaz cuvntul acesta n loc de "printe": avva Antonie, avva
Arsenie, avva Pimen, avva Pamvo etc... Pe romneste zicem printele Pimen
si la printele Pimen gsim o istorie foarte interesant, si anume se spune c
un frate din prtile lui avva Pimen sa dus n strintate; sa dus undeva departe.
Si acolo unde sa dus, a gsit un pustnic si ia vorbit despre avva Pimen. Ia
spus: uite ct este de cutat de oameni si ct este de ntelept si ct este de bun
avva Pimen. Si la invitat pe fratele de departe, vreodat dacsi poate face
drum, s se ntlneasc cu Cuviosul Pimen. Fratele, dup o vreme oarecare, sia fcut drum sl ntlneasc pe avva Pimen si la ntlnit, sia nceput sl ntrebe
de lucruri nalte. Si avva Pimen nu ia dat nici un rspuns. Pustnicul de departe
a iesit nemultumit de la avva Pimen c nu ia vorbit si ia spus fratelui care la
invitat: pcat de drumul pe care lam fcut (avem noi o vorb cu cei mai
apropiati ai mei c "fcurm drumul degeaba") pn aici, c nu ma folosit
avva bine. Si sa dus fratele, obligat fiind cumva de faptul c la invitat pe
pustnicul acela, sl ntrebe pe avva Pimen de ce no vorbit cu acela. Si avva
Pimen ia zis asa: "El este din cei de sus, iar eu sunt din cei de jos". Fratele sia
dat seama, sa dus la pustnic si ia spus: "Uite, s stii c btrnul nu vorbeste
bucuros despre lucruri nalte, dar dac i vei spune niste lucruri n legtur cu
patimile (cu deprinderile rele, cu ruttile statornicite, asta nseamn patim.
Patim e o boal. La noi se zice c ptimeste cineva cnd este bolnav, adic
sufer), avva te foloseste, dar dac vorbesti despre lucruri nalte nu te
foloseste". Si atunci sa dus pustnicul la avva Pimen si a spus: "Ce s fac,
printe, c m lupt cutare patim sufleteasc". Si atunci avva Pimen a zis:
"Acum, frate, bine ai venit!". Si a stat de vorb despre patimi cu pustnicul. Si
s stiti c pustnicul, cnd a iesit de la avva Pimen, a fost asa de bucuros nct a
zis ctre fratele acela care la invitat c i multumeste lui Dumnezeu c sa
ntlnit cu un astfel de om ntelept.
Patericul pune problema astfel: cel dinti lucru pe care trebuie sl urmreasc
un om care vrea s se apropie de Dumnezeu este s se curete de patimi; s
devin din ptimas - neptimas. Si n Pateric sunt multe locuri care privesc
patimile sau neptimirea ca rezultat al strduintelor de desptimire. Deci, avva
Pimen a pus problema aceasta: nti trebuie s urmresti s nu mai fii ru,
nti trebuie s urmresti s nu mai fii pctos, nti trebuie s urmresti s

14

scapi de deprinderile rele, nti trebuie s ajungi la libertate sufleteasc;

pn najungi la liberarea de patimi nc nu esti liber, chiar dac nu esti tinut n
lanturi s zici c esti robit (desi printele Arsenie Boca, iar l pomenesc,
vorbeste si despre o nlntuire fizic, o nlntuire care nu e nlntuirea din
nchisoare, ci nlntuirea din neputint).
n Crarea mprtiei, poate ati gsit titlul "Copii nscuti n lanturi". Copii
adusi pe lume cu defecte, copii adusi n lume cu mrginire, copii care nu sunt
n deplintatea puterilor, acestia sunt copiii nscuti n lanturi. Exist o legare
n lanturi prin patimi.
Se zice c la un printe sa dus un frate. Printele a vzut c fratele are pe
umeri dou maimute. Si pe un umr si pe cellalt cte o maimut, care l tinea
legat cu lanturi. Si sia dat seama Cuviosul c este vorba despre un om carei
stpnit de slav desart si de mndrie - patimi subtile. Patimi subtiri, cum se
zice n Pateric. Si fratele acela ia cerut printelui cuvnt de nvttur.
Printele la ntrebat ce viat duce si a vzut ce pricini l duc la slava desart si
la mndrie, si atunci, ca si taie pricinile de mndrie si de slav desart, la pus
s fac niste lucruri pe care fratele nu lear fi fcut. Si anume, s cumpere vin
si s bea vin, s cumpere carne si s mnnce carne. Si fratele, cnd a auzit
asa ceva, nui venea s cread,dar, pn la urm, pentru c ia promis printelui
c va face cei va spune, a fcut si asa a scpat de pricinile care lau dus la slava
desart si la mndrie.
Noi trebuie s surpm ntotdeauna, cnd vrem s ne mbunttim viata, s ne
luminm mintea, pricinile care duc la patimi. O metod a Patericului n
legtur cu desptimirea este ocolirea pricinilor care duc la patimi, la rutti.
Cnd cunoastem pricinile patimilor, trebuie s le ocolim, iar dac nu le
ocolim, nseamn c ne bgm n noi nsine pricinile patimilor si avem
temeiurile n legtur cu patimile.
De pild, se spune n Pateric, c la un printe sa dus cineva si a zis: "Printe,
pe mine m lupt dracii". Si Cuviosul a zis: "Nu se poate frate, pe tine s te
lupte dracii! Nu se poate, zice el mai departe, pentru c dracii se lupt cu
oameni mari, ca Moise si ca Ilie, iar pe noi ne lupt patimile noastre si acestias
dracii nostri, patimile noastre".
Tot n Pateric se spune, cumva ilustrnd aceast idee, c un frate era tare
bntuit de duhul desfrnrii. Era tare pornit spre desfrnare, n diferite chipuri,
probabil. Si sa dus la un printe si a zis: "Printe, roagte pentru mine, c m
lupt patimile, m lupt duhul desfrnri; ce s fac? Roagte pentru mine!".
Printele sa apucat si sa rugat. Si a trecut o sptmn si se duce fratele din
nou la el si zice: "Printe, roagte pentru mine c nu m slbeste deloc
pornirea aceasta, rutatea aceasta; sunt asuprit de duhul desfrnrii!". Si
printele sa rugat si atunci a aprut diavolul si a zis: "Eu mam ndeprtat de la

15

el de cnd teai rugat nti, dar el are dracii lui - lcomia pntecelui si
somnul cel mult". Nui vorba numai de o influent din afar, ci e vorba de o
stare dinluntru, care nui rezolvat cum ar trebui. Nui destul s te rogi ca s
scapi deun lucru, ci trebuie s ajuti si tu din partea ta, ca s scapi de el cu
rugciune, cu post, cu nfrnare, cu osteneal, cu munc, cu tot ce stii c te
face s nu fii mprstiat, tentat sau ispitit de cele rele.
n ceea ce priveste desptimirea ca rezultat - neptimirea n sine - n Pateric
sunt artate mai multe situatii n care omul se poate observa n ceea ce
priveste rezultatele strduintelor sale. Mai nti de toate, s stiti c lucrul
principal este ocolirea pricinilor. Dac nu ocolesti pricinile, ajungi negresit la
patimi. Eu sunt foarte mpotriva faptului de a se uita cineva la filme
necuviincioase, la televizor, la spurcciuni pe care si le bag n suflet si care,
dup aceea, nu le mai poate scoate si care lucreaz, carel excit si care i dau
stri pe care nu le poate contracara. Or, n Pateric nu se poate vorbi despre
asa ceva, pentru c nu erau mijloacele care sunt acum, dar acolo se au n
vedere pricinile care erau pe vremea aceea.
Printii duhovnicesti insistau foarte mult n ceea ce priveste retragerea.
Retragerea n pustie, retragerea undei mai putin lume, retragerea n locuri
unde sunt oameni de un gnd cu tine. Se socotea c plecarea din mnstire,
plecarea din pustietate n lume, este nmultitoare de gnduri cu care dup
aceea ai de luptat n singurtate. Si mai ales n singurtate ti vin tot felul de
gnduri, pentru c acolo ai posibilitatea s te observi pe tine nsuti. Cnd esti
mpreun cu oamenii, unul zice una, altul zice alta, zici si tu, se nvlmsesc
gndurile, se nvlmsesc cuvintele, nu mai stii, nu te mai poti ocupa de tine
nsuti.
Se spune n Pateric c trei oameni sau hotrt s fac ceva pentru Dumnezeu.
Si anume, unul a zis: "Eu m duc n pustie, pentru Dumnezeu"; al doilea a zis:
"Eu, precum scrie n Scriptur - fericiti sunt fctorii de pace, c aceia fiii
lui Dumnezeu se vor chema - m duc si mpac pe oameni ca s m numesc
fiul lui Dumnezeu"; ultimul a zis: "Este scris n Scriptur - bolnav am fost
si Mai cercetat - eu m duc s ajut bolnavii". Si sa dus fiecare dintre cei trei
la locul pe care si la fixat si la osteneala pe care sia luato pentru a se apropia
de Dumnezeu. Si de la o vreme, cei doi care sau dus, unul s mpace pe
oameni, altul s ngrijeasc bolnavii, au vzut c nu au rezultatele dorite de ei
si sau gndit s mearg la fratele din pustie, s vad ce a realizat. Sau dus
acolo si iau spus de necazurile lor, c oamenii nu vor s se mpace, c si dau
ei dreptate, c nu se las nduplecati, c bolnavii nus multumiti de felul cum i
ajut. Si zic: "Frate, tu ce ai realizat, tu ce ai mplinit aici n retragerea ta?". Si
fratele zice: "Aduceti niste ap din balt" (era o balt acolo si au adus ap ntrun vas). Si dup ce au mai stat de vorb, de la o vreme apa sa limpezit n vas
si zice cel din pustie: "Ati vzut apa asta cnd am aduso ct era de tulbure.
Vedeti cum este acum? Limpede! Asta am realizat eu n pustie, miam limpezit

16

sufletul!". Si au constatat cei doi c el a fost cel mai cstigat, c sia limpezit
sufletul. Dar pnti limpezesti sufletul, ti vezi murdriile, ti vezi mizeria din
tine.
Patericul e ndemntor la rugciune, dar nu la o rugciune de program. E
scris undeva, n Pateric: "Clugrul care se roag numai cnd se roag, acela
nicidecum nu s roag". Deci nu se roag cnd se roag dup un program, ci
toat viata trebuie s fie o rugciune (acel "Rugativ nencetat" (I
Tesaloniceni V, 17) despre care stim c la zis Sfntul Apostol Pavel ca
ndemn).
"Totdeauna s v bucurati, nencetat s v rugati, pentru toate multumiti",
spune Sfntul Apostol Pavel. Faptul acesta de a te tine de Dumnezeu, de a te
gndi la Dumnezeu, de aL avea pe Dumnezeu n primplanul vietii tale, este,
de fapt, un mijloc de mbunttire sufleteasc si, n cazul acesta, nmultind
rugciunea, nmultesti si mijlocul de a te apropia de Dumnezeu; astfel te
observi pe tine nsuti si poti nltura gndurile cele rele. Trebuie s nu te duci
acolo undes izvoarele de rutti, unde sunt lucruri care impresioneaz negativ;
pe voi tinerii nu v mai impresioneaz relele asa cum iar impresiona pe
clugri, s zicem. Un clugr care vede din cnd n cnd cte un lucru ru,
este mai pgubit sufleteste dect unul care vede mereu, dar, oricum, pgubiti
sunt si unul si altul. Dac te duci mereu la locuri poluate din punct de vedere
moral, s zicem la discotec, nseamn c te duci n gura iadului, ntrun fel, si
dac te duci acolo este firesc s aduci de acolo n tine lucrurile cele negative si
apoi s te ntlnesti cu ele, mai ales la vreme de rugciune.
Zic eu ctre un tnr: " S te duci de acuma ncolo la biseric, duminica".
Zice: "Printe, dac ziceti dumneavoastr m duc, dar dumneavoastr nici nu
stiti ce duc eu n mintea mea cnd m duc n biseric, cte spurcciuni duc eu
n minte n biseric". Si iam zis: "Cu ele cu tot dute la biseric, pentru c, dac
nu te duci la biseric, nu te poate ajuta cineva n afar de Biseric. Dar dac te
duci n biseric faci dovad naintea lui Dumnezeu si naintea ta c te vrei mai
bun si vrei s scapi de rele, dar ca s scapi de cele de demult trebuie s nu mai
adaugi altele n vremea aceasta. Si atunci scapi de rutti".
Printii din Pateric erau foarte hotrti ntro privint: nui lsau pe oameni s
vad lucrurile rele si s urmreasc si s se uite si s fie cu ochii iscoditori.
Am citit undeva despre un printe care avea un ucenic (asta nui din Pateric,
este din Calea desvrsirii crestinesti) si sa dus cu el odat n oras si a vzut
o fat. Si ucenicul sa uitat bine la fat si sa uitat si printele ct so fi uitat si
dup aceea zice ctre ucenic: "Tare frumoas este fata asta"; ucenicul zice:
"Da, printe". Dar printele continu: "Pcat c are ceva la un ochi". Ucenicul
rspunde: "Nu, printe, nare nimic". "Ba are", zice printele, iar ucenicul:
"Nu, c eu mam uitat cum se cade, nare nimic". Si atunci printele nu la mai
tinut de ucenic! A zis c nui bun dac se uit cu ochi iscoditori. Acum poti s

17

te uiti si cu ochii dac esti deja cstigat pentru Dumnezeu, dac esti cstigat
pentru o viat superioar, dac vezi curat. Sfntul Apostol Pavel spune undeva
c "Toate sunt curate pentru cei curati, iar pentru cei ntinati nimic nu este
curat" (Tit I, 15). Cnd ai ajuns o dat la o privire sfnt, la o privire curat,
poti s te uiti dac te uiti cu ochii lui Dumnezeu la lumea aceasta.
Deci Patericul este mpotriva acestui stil de iscodire, insist foarte mult
pentru retragere. Binenteles c cineva care trieste ntrun oras, cum suntem
noi, care avem rosturile n oras, nu poate s fie foarte retras, dar poate ssi
fereasc privirea de lucrurile negative si, ct poate, s fac asta.
Se zice c un printe dintro mnstire sau dintro pustie a fost chemat de
arhiepiscopul din eparhia respectiv si sa dus la el. Si cnd santors, lau
ntrebat fratii: ce a vzut pe unde a umblat? Si zice el: "Fratilor, iertatim, eu
s stiti c nu am vzut dect fata arhiepiscopului. Celelalte nu leam vzut". Siatunci ei, asa, ironic, au zis: "Da' ce, avvo, nu cumva sa scufundat lumea?". Si
el a zis: "Nu sa scufundat lumea, dar eu nu miam lsat ochii s umble ncoace
si ncolo. Am privit n jos, miam vzut de cale si mam dus la arhiepiscop, lam
vzut, si iarsi, ca si cnd sar fi scufundat lumea, mam ntors". Acum,
binenteles c nu a fost ca si cnd sar fi scufundat lumea, c doar el a trebuit
s vad pe unde umbl. Dar, n orice caz, nu a avut o mprstiere, nu a cutat
anume o mprstiere, cum caut multi dintre oamenii din vremea de astzi,
cnd si nmultesc impresiile negative, nu se mai gndesc la Dumnezeu, ci se
gndesc la lucrurile pe care le vd, doar asa, ca ssi ocupe cumva mintea, ca
ssi ocupe cumva sufletul. Apoi, despre asa ceva cei de demult nu stiau si nu
voiau s stie! ntelepciunea Patericului este mpotriva pricinilor care
nmultesc relele; printii se observau foarte bine unii pe altii si ajungeau, de la
o vreme, la limpezimea aceea, c nu se mai puteau ntlni cu ruttile si - "din
multa buntate - nu mai stiau cei rutatea".
Vreau s v spun, tot n legtur cu neptimirea, c un printe a zis: "Eu am
murit patimilor, patimile au murit pentru mine". Un alt printe, cnd a auzit
asa ceva, la ntrebat: "Tu ai zis vorba asta?". Si el a zis c da. Sii zice printele
acela: "Dac mergi pe un drum si vezi niste hrburi si aur n mijlocul lor,
atunci tu poti s socotesti aurul ca si hrburile?". Si el rspunde: "Nu, dar m
silesc s nu iau aurul". Dup aceeal ntreab: "Dac te duci n chilia ta si
gsesti acolo o femeie, zici c nui femeie?". Si el zice: "Nu zic c nui femeie,
dar m silesc s nu mating de ea". "Dar dac auzi c unii te vorbesc de bine si
c altii te vorbesc de ru, tu zici c pe cei care te vorbesc de ru i poti avea la
fel cu cei care te vorbesc de bine?". Si el zice: "Nu, dar m silesc si am si pe
cei care m vorbesc de ru la fel cu cei care m vorbesc de bine". Siatunci a
zis printele: "Vezi, patimile nu au murit pentru tine, sunt numai nelucrtoare,
dar trebuie sti dai silinta ca s faci deosebirea ntre unele si altele, pentru a te
putea raporta la neptimire".

18

Mia plcut de cnd am citit prima oar Patericul, o istorie foarte important
n legtur cu desptimirea, adic n legtur cu neptimirea ca rezultat al
desptimirii. Anume, se spune c la un clugr sa dus o fecioar, care ia spus
asa: "De doi ani de zile tin post sase zile si a saptea dezleg, am nvtat
Vechiul si Noul Testament pe de rost, ce trebuie s mai fac?". Si atunci
printele o ntreab: "Ti sa fcut ocara ca si cinstea?" (Adic, dac te ocrste
cineva esti la fel de linistit ca si cnd tear cinsti?). Si ea zice, nu. Dup aceea
zice clugrul: "Ti sa fcut lipsa ca ndestularea?" (Cnd esti lipsit esti tot att
de linistit ca si cnd ai fi ndestulat?). Ea zice, nu. "Ti sa fcut paguba ca si
cstigul?" Ea zice, nu. "Ti sau fcut strinii ca rudele dup trup?" Si ea zice,
nu. Si atunci zice printele: "Dute si pune nceput bun, cci cu ceea ce zici c
ai fcut, nc nu ai fcut nimic!".
Noi trebuie s urmrim un rezultat, trebuie s urmrim o nnobilare
sufleteasc. Fr o nnobilare sufleteasc, degeaba ne numrm zilele de post
(binenteles c nui vorba de zilele de post pe care trebuie s le tin toat lumea,
toti crestinii, miercurea si vinerea, posturile Bisericii, ci m gndesc la un post
special). Noi trebuie s urmrim un rezultat anume, adic mbunttirea
sufleteasc. Noi suntem chemati s fim asemntori cu Bunul Dumnezeu, c
dac suntem ri, ne asemnm cu Cel ru. Dac suntem buni, ne asemnm cu
Bunul Dumnezeu si atunci trebuie s ne silim s ne mbunttim viata, iar
mbunttirea vietii se face si prin metode din acestea, prin rugciune, prin
postire si prin metode de rugciune a mintii (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul.) si prin metode de retragere
(adic nu te duci totdeauna acolo undes pricinile patimilor, acolo undes stiu eu
ce lucruri care te duc n ispit si care apoi te asupresc, ci cauti sti simplifici
viata). Patericul este foarte, foarte orientat spre simplificarea vietii. Noi de
aceea nu avem timp pentru Dumnezeu, pentru c prea complicm viata, prea
ne trebuie multe, prea vrem lux, prea vrem lucruri care, de fapt, nu tin de o
viat duhovniceasc. Toates bune si la locul lor, dar dac pierzi vremea care I
sar cuveni lui Dumnezeu, n loc sti faci datoriile, atunci nui bine!
Vreau s v aduc n fat un cuvnt deal unui printe de la Sfntul Munte. Un
printe de la Sfntul Munte care a venit pe la noi pe la mnstire, pe care lam
ntrebat eu: "Printe, cum sunt clugrii de la Sfntul Munte?". Si zice:
"Drag, s nuti nchipui c la Sfntul Munte sunt oameni veniti din cer pe
pmnt. Sunt oameni de pe pmnt care doresc maibinele, doresc cerul. Deci
s nu te duci acolo s ntlnesti oameni din cer". Bun! Si a venit vorba despre
pescuit, c acolo, fiind lng mare, pot s pescuiasc. Si zice el: "Da, este
drept ci mai bun pestele dect cartoafele! (el a zis "cartoafele" pentru c
uitase cum se zice n romneste), dati trebuie timp prea mult pnl prinzi".
Zicea printele Serafim Popescu, cnd sa dus la Sfntul Munte, c a ntlnit
acolo un printe romn care nu mai stia bine romneste (pentru c trise mult
printre greci) si n loc s zic "ce vac", de exemplu, zicea "bou parte
femeiasc". Binenteles c printele ia zis c "bou parte femeiasc" se

19

numeste "vac". Asa si printele acesta, zicea "c e mai bun pestele dect
cartoafele", dar el prefera s mnnce cartofi si s nu mnnce peste, n loc ssi piard vremea carei hotrt pentru pravil, pe care so foloseasc pentru
pescuit.
Stimati asculttori, totusi va trebui s si sfrsesc! Se zice c un printe tinea o
predic si a cam lungito. Un tat tinea un copil n brate si copilul a adormit,
dup care sa trezit si la ntrebat pe tatsu: "Na mai terminat o dat?". Si tatsu a zis: "Ba, a terminat, numai c nu se poate opri!". Asa si eu, acum.
Trebuie s cam gat si s m pot opri!
Dar, ca s m pot opri, trebuie s v mai spun ceva fain! Sianume, mie miau
plcut totdeauna lucrurile delicate! Si din Pateric miau plcut lucrurile de o
delicatete superioar, de o delicatete impuntoare. Asa sunt dou istorisiri
caremi plac mie foarte mult. Una n legtur cu cinstirea ntre ei a oamenilor:
n istorisirile despre Sfntul Ilarion cel Mare, se spune c sa dus odat la
Sfntul Antonie cel Mare. Si cnd la vzut Sfntul Antonie cel Mare pe
Sfntul Ilarion, care era nceptor n ale duhovniciei, dar care era socotit si stia
Sfntul Antonie c va fi mare, a zis ctre el: "Bine ai venit, Luceafrule care
rsari dimineata!". Formul de politete. Si s vedeti ce frumos a rspuns
Cuviosul Ilarion: "Pace tie, Stlpule de lumin care luminezi lumea!". Pe mine
m impresioneaz lucrurile astea! Poates unii cares ca butucul, nui
impresioneaz! Dar sunt niste lucruri extraordinar de frumoase si, cu ct te
apropii de ele, ai mai mult bucurie din ele... "Bine ai venit, Luceafrule care
rsari dimineata!", "Pace tie, Stlpule de lumin care luminezi lumea!".
O alt istorisire care mi umple sufletul de bucurie este la avva Macarie cel
Mare. Se spune c avva Macarie (parc nici nuti vine s rostesti asa ceva, dar
nu se poate s nu rostesti, dac citesti) sa fcut Dumnezeu pmntesc, si spune
de ce: pentru c, asa cum Dumnezeu acoper lumea, deci ocroteste lumea, asa
acoperea si el pcatele oamenilor, pe care le vedea ca si cnd nu lear fi vzut,
si cele despre care auzea, ca si cnd nar fi auzit de ele. Este coplesitor de
frumos si de valoros. Pe Avva Macarie nul interesau pcatele oamenilor, nu
iscodea pcatele oamenilor, nu scormonea n pcatele oamenilor.
Acestea sunt cele dou istorisiri care as fi vrut s vi se mplnte n minte si pe
care s le aveti n vedere. Mai sunt si altele, nu poti s alegi, adic toate sunt
frumoase, toate sunt importante. De pild, se spune c avva Pafnutie a vzut
un nger care avea o secer n mn si care ia spus: "Pafnutie, de secera
aceasta vor fi tiati toti cei care judec pe fratele lor, dar tu, pentru c vznd
pcatele fratelui nu lai judecat, ci teai gndit la pcatele tale, ai scpat de
aceast judecat". Se insist foarte mult n Pateric s nu judecm pe oameni,
s nui osndim, s nui condamnm, s trecem cu vederea greselile lor, s ne
rugm pentru binele lor; mai ales s nu judecm, pentru c a zis Domnul
Hristos: "Nu judecati, ca s nu fiti judecati" (Matei VII,1).

20

Este interesant ce se spune despre un printe care nu era prea ostenitor n

privinta postului si a celorlalte ndatoriri dar, cnd a murit, era senin si vesel.
Cei care au stat atunci mprejurul lui au zis: "Frate, stiam c nai fost prea
ostenitor, cum de te muti din lumea aceasta cu atta veselie n suflet?". Si el a
zis: "Credetim, printilor, c stiam si eu c nam fost prea nevoitor, dar eu am
tinut seama de cuvntul Domnului Nu judecati ca s nu fiti judecati si, de
cnd mam fcut clugr, nam judecat pe nimeni si acum m duc naintea lui
Dumnezeu siI zic: Doamne, ai zis c s nu judec ca s nu fiu judecat si cred
c no s fiu judecat, pentru c nam judecat". Cine poate s zic asa ceva? Nam
ajuns la msurile acestea, dar ne dm seama de delicatetea printilor.
Mai mi amintesc ceva (cred c nu m voi putea opri, totusi!). Se zice c la un
printe sau dus trei frati, dintre care unul avea nume ru. Si lau rugat s le fac
cte o mreaj. Cel dinti a zis: "Avvo, fmi o mreaj!" (o plas de pescuit). Si
avva a zis: "Nuti fac!". Si a zis si cel deal doilea: "Fmi o mreaj!" si avva a
zis: "Nuti fac!". Si a zis si cel cu nume ru: "Fmi o mreaj!" si avva a zis:
"Tieti fac!". Si la urm cei doi sau interesat de ce ia fcut celui cu nume ru si
lor nu lea fcut. Si lea spus asa avva: "Voi mntelegeti c nam vreme s v
fac, dar el, dac as fi zis c nui fac si nui fceam, ar fi zis c deaia numi face
mie, c am nume ru!". Deci, cu cel cu nume ru sa purtat mai bine dect cu
cei care naveau nume ru!
Sunt niste lucruri, sunt niste nuante care impun. De aceea s stiti c eu
socotesc Patericul (desi am vorbit de Filocalie, desi mi place Filocalia, desi
m ocup de Filocalie) mai cu efect, l socotesc mai practic, mai dttor de
perspectiv duhovniceasc dect Filocalia. Din Filocalie trebuie s citesti
dousprezece volume ca s ajungi so cuprinzi toat. Siapoi, dac le citesti, de
multe ori ti rmne putin. La mine au venit oameni care miau spus: "Printe,
am citit volumul nti din Filocalie" si, cnd iam ntrebat cares autorii cuprinsi
n Filocalie, nau stiut smi spun nici un autor. Dac nau stiut autorii, apoi
nici scrierile nu leau stiut. Dac nau stiut scrierile, nau stiut nici continutul
scrierilor. Deci noi nu trebuie s citim asa, numai ca s ne pomenim c am
citit cutare carte, ci trebuie s citim ca s ne nvtm s cstigm ceva, s
avem povtuitori pe printii din Filocalie, pe printii din Pateric. Si daci
avem ca povtuitori, atunci stim ce avem de fcut, stim cum s ocolim
patimile, stim cum s nmultim rugciunea, stim cum s fim binevoitori fat
de aproapele nostru, stim cum sI slujim lui Dumnezeu n raport cu aproapele
nostru, stim cum s ne luminm mintea, stim cu ce s ne mbogtim sufleteste
siatunci nu mai avem vreme de gnduri desarte, de gnduri necurate, de
gnduri ntinate, ci ne vedem de o viat superioar; viata superioar este
dttoare de liniste, dttoare de fericire si acestai rostul Patericului: s ne
apropie de Dumnezeu, s ne dea o perspectiv duhovniceasc, s ne ntreasc
n bine, s ne nmulteasc linistea din sufletul nostru, pentru c pn la urm
Patericul se ntemeiaz tot pe nvttura Evangheliei, dar este nvttura
trit!

21

Evanghelia se interpreteaz, Patericul nu se mai interpreteaz, Patericul cum e el, asal citesti! Asa nveti din el, nai nevoie de comentariu la Pateric!
Nici nam auzit pn acum de un comentariu la Pateric. Nu exist comentarii
la Pateric, pentru c Patericul, el nsusi se comenteaz, prin ceea ce nveti
din el. Acolo scrie, de exemplu, "Arsenie, fugi de lume si te vei mntui!".
Fugi si tu de nvlmseal, ct poti, si ai mai mult liniste! Sau: "Taci, fugi,
linistestete, c acestea sunt rdcinile nepctuirii!". Cum e cu tcerea (vedeti
c nu m pot opri?)?
n Pateric se spune asa: "Iubiti neagoniseala si tcerea, cci de acestea atrn
toat viata clugrului!". Deci, se presupune c un clugr trebuie ssi duc
viata mai ales n tcere; binenteles, nu n tcerea animalului sau n tcerea
mutului! De ce? Pentru c, dac nea dat Dumnezeu grai, ni la dat ca s
vorbim, nu ca s tcem! Aveam un profesor de latin la Timisoara (eu am
fcut liceul la Timisoara) si cnd scotea pe cte unul la rspuns si nu stia,
zicea: "Tcereai de aur, vorbai de argint! stai plin de aur!". Nu n ntelesul
acesta s taci, ca s te numeri la cei care tac, ci s taci ca s stii cnd s
vorbesti si cum s vorbesti, corect si frumos! n Pateric se pune si problema
aceasta si se zice: sunt trei feluri de oameni care tac - unii care tac din fire,
unii care tac pentru slava desart, ca s fie numrati la cei care tac, si unii care
tac ca s nu greseasc. Se zice c numai tcerea celor din urm cstig darul.
La ntrebat cineva pe avva Pimen: "Cei mai bine, s vorbesc sau s tac?" Si
avva Pimen ia zis asa: "Dac vorbesti, pentru Dumnezeu s vorbesti, iar dac
taci pentru Dumnezeu, e bine s taci!".
Si tot n Pateric se spune c "sunt oameni care de dimineata pn seara
vorbesc, dar fr de folos nimic nu vorbesc. Aceia toat vremea se socoteste
c duc tcere; si sunt oameni care nu scot nici un cuvnt, dar n inima lor
osndesc pe altii, aceia toat vremea se socoteste c vorbesc".
Sunt niste nuante, sunt niste lucruri pe care toat vremea este bine s le avem
n vedere, citind Patericul, asimilnd cele din Pateric, mplinind toate cte le
putem mplini din Pateric. Eu v recomand Patericul si, dac dup plecarea
mea, o s v interesati de Pateric sl cititi, o s v interesati de Pateric s
simtiti nuantele Patericului si sl folositi, eu zic c nam venit degeaba aici!
Iar dac totul se sfrseste acum, atunci nseamn c numai eu sunt cel mai
cstigat, pentru c miam mai nregistrat pe caset o cuvntare, care poate s
fie de folos si pentru mine si pentru altii. Iar dac v veti interesa de Pateric si
de cele din Pateric, atunci nseamn c am semnat aici si am dat lumin din
lumina sufletului meu, lumin din luminile Patericului. O s gsiti foarte
multe lucruri importante pe care eu nu leam putut cuprinde n cuvntarea mea
deacum, foarte multe lucruri care or s v fie de folos si care doresc s v fie
de folos.

22

V multumesc c mati ascultat, c mati lsat s m desfsor ntro cuvntare

care mie mia fcut mare bucurie! Dumnezeu s ne ajute!

- O ntrebare practic: am o fetit de opt ani; pn la sase - sapte ani sttea

la toat slujba Sfintei Liturghii, acum nu mai are rbdare. So mai iau la
slujba Sfintei Liturghii, chiar dac mai iese din cnd n cnd din biseric sau
so las acas? Cum s procedez?
- Si ntrun fel si ntraltul: o mai aduci la biseric s nusi uite de biseric, o mai
lasi si acas, pentru c nu are rbdare... Slujbele noastre sunt fcute pentru
oameni mari, pentru oameni priceptori, pentru oameni care stiu pentru ce
stau acolo, pentru oameni care particip la slujb. Nu sunt fcute pentru copii
care, la msura lor, nu nteleg.
S stiti c eu mam trezit cumva n biseric. Cnd aveam eu 54 de ani, am
rmas n tren... Eram cu un printe de la noi si am rmas n tren... Sa blocat
usa si, pn s cobor eu, a pornit trenul. Si zic eu: "de 54 de ani nam rmas
niciodat n tren!". Si printele acela a zis c s nu numr toti anii, c doar nu
mam nscut n tren! Eu numr toti anii si zic c mam trezit n biseric. Mau
adus printii mei de cnd eram foarte mic si mia plcut. Dar s stiti c nu
ntelegeam nimic! Gndindum acum, n urm, miam dat seama c nu
ntelegeam nimic. Credeam c n biseric nici nu se spune ceva cu sens, ci se
spun asa...niste cntri, fr text...
Cnd mam dus la scoal, la Cluj, mau ntrebat colegii dac la noi se cnt "Ca
pe mpratul...". Si eu am spus: "Nu, nu se cnt!". Cnd mam dus acas, dac
ei miau atras atentia, am auzit si eu "Ca pe mpratul tuturor sL primim...".
Cnd mam dus la scoal n clasa a doua, leam spus colegilor: "B, s stiti c si
la noi se cnt Ca pe mpratul...". Deci copiii nu au cum s stea, nu au
rbdare, nu au rbdare nu numai pentru biseric, nu au rbdare pentru nimic.
Si la scoal li se face un program scurt, li se schimb activitatea, li se d
posibilitatea s se joace, sunt niste lucruri pe care le stiu pedagogii si stiu
pentru ce le fac. Asa c aceia care aveti copii trebuie s v lsati voi dup
copii, nu copiii dup voi, la msura voastr. Se zice c niciodat nu poti s
ceri unui copil s mearg la acelasi pas cu un om mare. Un copil are pas de
copil. Dac vrei s mergi cu el, te lasi tu dup el, trebuie si ntelegi neputinta
lui; nui ceri niste lucruri pe care nici tu nu leai fcut cnd erai copil si nici nu
leai
fi
putut
face.

- n ce mod ne putem apropia de Dumnezeu si prin cntarea psaltic? Despre

acest lucru se vorbeste mai putin n Pateric, considernduse c este o mai
slab concentrare a mintii asupra textelor liturgice.

23

- n nvtturile Printilor duhovnicesti, de exemplu n scrierile Sfntului

Petru Damaschin, avem afirmatia c rugciunea gndit, rugciunea luntric
este "desvrsirea mintii", iar cntarea este "leac al neputintei". Biserica a
primit cntarea ca pe un fel de divertisment. Oamenii se simt mai bine cnd
aud cntnduse, dect atunci cnd ar citi ceva sau cnd sar rosti ceva. Se simt
mai bine condusi ctre Dumnezeu pe aripile cntrii. Noi zicem c si ngerii
din ceruri cnt. Stim c la Nasterea Domnului au cntat ngerii "Mrire ntru
cei de sus lui Dumnezeu, si pe pmnt pace, ntre oameni bunvoire...". ns
pentru o anumit categorie de oameni, care sunt mai obisnuiti cu slujba
rostit, cu slujba citit, cu rugciunea luntric, se potriveste si rugciunea
aceasta si ei ocolesc cntarea, zicnd c aceia care cnt se si mprstie mai
mult. n realitate, fiecare trebuie s se foloseasc de mijlocul care i se
potriveste lui. Noi, la mnstire, si cntm, si citim, si rostim, m rog, facem
cum e rnduiala, si nu zicem c atunci cnd cntm ne mprstiem si c atunci
cnd nu cntm ne concentrm. n realitate, poti s te concentrezi si cnd
cnti, dac tii seama de text si de cntare, poti s te mprstii si cnd citesti,
dac nu tii seama de texte.
n Pateric, ntradevr, este cte un loc n care se spune (chiar la avva Pamvo)
c sa dus un frate din Pustie n Egipt si a auzit acolo cntare de psalmi si
slujbe frumoase si sa ntors si a zis: "Printe, noi ne pierdem sufletul aici n
Pustie, nici nu stii ce frumos cnt cei din lume!". Siatunci printele la
apostrofat si ia spus: "Las, ci mai bine ce facem noi, aceia se mprstie" etc.
Sunt niste lucruri exagerate. Si n Pateric poti s gsesti exagerri. Sunt niste
lucruri exagerate pe care trebuie s le gndim n perspectiva noastr. Adic,
dac nou ne place cntarea, si dac ne plac slujbele cu cntare, nu pierdem
nimic. Dac vrem s avem rugciunea luntric si necntat, putem s o
folosim si pe aceasta, ns n rugciunea noastr particular. Important este s
folosim ceea ce ne st la ndemn. Dac Biserica a rnduit s fie slujbe cu
cntare, s nvtm s cntm si noi. Muzica psaltic e frumoas, e cam
pretentioas, dar e frumoas. Noi, n Ardeal, avem si muzic bisericeasc
ardeleneasc, mai putin pretentioas, care poate fi cntat mai usor; fiecare
regiune din tara noastr are melodiile ei bisericesti... Important este s ne
ncadrm
n
conditiile
pe
care
le
avem.

- Ce Pustiu este mai pustiu, orasul sau Pustiul?

- Pi, depinde! Poate s fie orasul pustiu si s nu fie pustiu Pustiul. Depinde
cum til faci. n oras exist pustiu n sensul acesta c oamenii se cunosc mai
putin, c oamenii se intereseaz mai putin unii de altii, c nu cunosti nici pe
cei dintrun bloc cu tine, c esti mai izolat dect ntro Pustie, spre deosebire de
sat - unde oamenii se cunosc, unde se ntreb unii pe altii, comunic unii cu
altii, se salut cnd se ntlnesc.

24

- Ce nseamn s ai un program ordonat al vietii spirituale? nseamn

fixarea n anumite obiceiuri?
- Da! E bine s ai niste deprinderi! S stii de rugciunea de dimineat, de cea
de sear, s stii de rugciunea de la mas, sti gsesti ceva timp ca s citesti
din Scriptur, s ai niste momente n viat care s fie marcate de gndul la
Dumnezeu. S nu fie ceva ntmpltor, adic asta o fac, asta no fac... Cnd te
scoli dimineata s stii c stai n fata lui Dumnezeu, seara cnd te culci s stii
c e vremea hotrt s te gndesti la Dumnezeu, cnd stai la mas s te
gndesti la Dumnezeu... Asta nseamn s ai si un program de viat religios;
duminica mergi la biseric, n zilele de post postesti, sunt niste programe...

- Ce ne puteti spune referitor la pedeapsa pe care Dumnezeu o aplic n unele

cazuri urmasilor celor ce au svrsit pcate, pedeaps care uneori poate
merge pn la al saptelea neam, a saptea generatie?
- Drag, n ceea ce priveste pedeapsa, noi nu stim prea multe! Stim doar att,
c Dumnezeu ia promis omului c dac va mplini poruncile Lui, l va
binecuvnta pn la al o mielea neam, iar dac nu va mplini poruncile lui
Dumnezeu, va fi pedepsit pn la al treilea sau al patrulea neam! Asta
nseamn c noi avem o responsabilitate nu numai pentru noi, ci avem o
responsabilitate si pentru urmasii nostri, c pcatele se pltesc nu numai de
ctre cei care le fac, ci si de ctre urmasii lor. Astai ceea ce stim din
Scriptur. Printele Arsenie Boca zicea c de aceea se spune c pcatele se
pedepsesc pn la al treilea sau al patrulea neam, pentru c dup al treilea sau
al patrulea neam, se stinge neamul.
Dac mplinesti poruncile lui Dumnezeu, neamul ti rmne pn la a mia
generatie sau poate si mai mult (o mie de ani nu nseamn totdeauna o mie, ci
nseamn uneori si altceva dect o mie, adic ani multi). Cum se explic, de
cei asa, ci drept sau nui drept s fie asa, astai altceva! Ceea ce stim noi, este
c suntem datori cu ceea ce putem face, nu numai pentru noi, ci si pentru
binele
altora.

- Ce o sftuiti pe o tnr care a avut o bunic vrjitoare, doi frati care sau
sinucis si ea nssi a avut o tentativ de sinucidere?
- Drag, eu nu stiu ce s faci, dect s te tii de Dumnezeu, pentru c de la
Dumnezeu vine "toat darea cea bun si tot darul desvrsit".

25

- Cum putem preveni mprstierea gndurilor n timpul rugciunii, cnd

aceasta a devenit obisnuint?
- mprstierea la vremea rugciunii se poate preveni numai prin silinta de a fi
nemprstiat si cnd nui rugciune. n Pateric se zice: "Clugrul care se
roag numai cnd se roag, acela nicidecum nu se roag".
Omul nu trebuie s astepte rugciunea ca s nu semprstie, ar trebui s nu se
mprstie nici cnd nui rugciune. mprstierea este o chestiune care tine, n
general, de viata omului. Mintea omului este n asa fel fcut, nct s nu stea
la un singur lucru, statornic numai la un singur lucru. n acelasi timp poti s
te gndesti si la altceva, s ai si alt impresie dect cea principal si, n cazul
acesta, important este s te concentrezi pe cuvintele pe care le spui si s nu te
sperii dac se ntmpl si altceva (faptul, de exemplu, cti vin gnduri care te
mprstie nu trebuie s te preocupe dect n ntelesul acesta - c s fii mai
silitor, pentru a se mputina gndurile).
n Pateric se spune c la avva Pimen sa dus un frate si a zis: "Ce s fac,
printe, cmi vin tot felul de gnduri rele n minte". Si avva Pimen a rspuns:
"Opreste vntul! (btea vntul). ntinde bratele si pieptul si opreste vntul!".
Si el a zis: "Nu pot s opresc vntul!". Si printele a continuat: "Asa cum nu
poti opri vntul, asa nu poti opri gndurile rele! Dar altceva poti s faci, si
anume, cu un gnd bun s nlturi gndul cel ru!". Deci, statornicirea n
gnduri bune va duce la nlturarea gndurilor celor rele.

- Dup eliberarea prin spovedanie de pcatele ce apas asupra sufletului,

amintirea patimilor revine mereu n minte. Pentru a ne elibera de amintirea
lor, ce ne recomandati?
- Recomand statornicirea n gnduri bune! Adic, de cte ori simtim c este un
asalt n sufletul nostru pentru un gnd negativ, sl nlturm cu un gnd
pozitiv. Lucrul acesta se realizeaz n timp, niciodat nu ai putea rezolva o
astfel de chestiune ntrun anumit moment. Iertarea o primim de la Dumnezeu,
iar linistirea sufletului tot de la Dumnezeu, dar statornicirea n gnduri bune
este o
chestiune care
se
cstig
n
timp
si
metodic.

- La o adunare, unul din frati a zis: "Eu nu mnnc aceast mncare, cci eu
postesc!". Printele l ceart, zicndui: "Mai bine nu posteai, dect s te lauzi
pentru fapta aceasta!". Cnd suntem n post si mergem la rude, cnd ne pun
bucate pe mas, ce s facem?

26

- S spuneti c postiti si s posteasc si ei! Drag, asta din Pateric, cu "eu

postesc" era o pravil personal a lui, nu era o rnduial a Bisericii. Eu, de
exemplu, dac m duc undeva si mi se pune o mncare de dulce n post, refuz
mncarea de dulce! De ce? Pentru c si omul care mi ofer trebuie s
posteasc! Si acum exist o rnduial precis! Peatunci nu existau rnduieli
precise, ci existau niste deprinderi ale unora si altora... Dac tu te duci ntro
adunare unde nu se posteste si tu vrei s postesti ntro chestiune a ta
particular - e una, iar dac postesti pentru c e o rnduial a Bisericii s
postesti - e alta. De exemplu, cnd mergem la pomeni, dac e zi de miercuri,
de vineri sau zi de post, eu nu mnnc de dulce, c oamenii bag de seam ce
mnnci (eu, de altfel, nu mnnc nici acas de dulce n zi de post). Siatunci,
de ce smi stric rnduiala cnd m duc la o poman! Le spun oamenilor c
astzi se mnnc de post siatunci oamenii se orienteaz, eventual ti dau ceva
si mnnci, iar dac nuti dau - trece, te duci acas si mnnci ce poti mnca.
Astai rnduiala noastr de acum.
Eu, dac m duc la fratele meu sau la cineva cu care sunt apropiat, spun de la
nceput c la noi, la mnstire, postim luni (daci luni si vreau s postesc, desi
la postul de luni sunt putin elastic, n sensul c, dac sunt n afar de
mnstire, nu tin neaprat s postesc lunea, pentru c postul de luni este totusi
facultativ; la mnstire, totdeauna postesc lunea),. Dac pot s postesc si
rnduiala se poate mplini, le spun "uite, astzi e luni, desear vin la voi,
pregtiti mncare de post, ca s pot s postesc si luni". Dac nui anunt, pot s
mnnc si de dulce, nui o problem. Sunt chestiuni care sunt precise si sunt
chestiuni cu elasticitate si nui nici o greseal c le spun oamenilor c "azi e
post si trebuie s postim", c nu m laud cu postul, ci vreau s mplinesc o
rnduial
pe
care
trebuie
somplineasc
si
ei.

- De cine depinde sporirea noastr duhovniceasc, de noi sau de duhovnic?

n ce msur?
Si de noi, si de duhovnic! Dar s stiti c de multe ori depinde mai mult de noi
dect de duhovnic, pentru c pe duhovnic l ntlnim mai rar, dar cu noi nentlnim n toat ziua, n toat clipa. Depinde de noi, de rvna noastr, de
dorinta noastr de mbunttire, de hotrrea noastr pentru a fi n legtur cu
Dumnezeu, de reprosurile pe care ni le facem pentru ntrelsri, pentru
delsri,
pentru
nempliniri...

- V rugm s ne explicati urmtoare povestire din Patericul egiptean: A

venit un frate la avva Zinon si a ntrebat ce s fac, pentru c nul
prsesc patimile. Iar avva Zinon ia zis: "Vasele lor sunt nc la tine si de

27

aceea nu te prsesc. Dle lor arvuna lor si te vor lsa". Care sunt
vasele si care este arvuna?
- Drag, vasele sunt pricinile patimilor, iar arvuna, probabil, este ndejdea de
a scpa de patimi. Nu le mai bga n seam siai scpat de ele!

- Cum credeti car trebui ssi petreac timpul liber un student? Prin timpul
liber se ntelege si timpul afectat rugciunii.
- Un student ssi foloseasc timpul liber tot ca student! Mai nti de toate s se
odihneasc pentru a fi disponibil pentru o munc de student. S stiti c scoala
nu se face numai cu munca, se face si cu odihna! Dac nu esti odihnit - nu ai
randament, nu ntelegi si e foarte important, cnd pornesti la o munc
intelectual, s fii totdeauna odihnit. Timpul liber se poate folosi si pentru
studiu, eventual pentru alt fel de studiu dect cel de la scoal sau care ti se
cere pentru scoal, poti s te si plimbi, poti s faci si sport dac vrei, dac
simti nevoia de sport, de ati folosi energiile; m rog, la tinerete omul e pornit
asa, s fac ceva, si la oras nai ce face, nu e ca la tar, undei pui coasan mn
si zici: Esti student, no, ia s vedem, stii cosi? Sii trageo coas... La oras nu se
pot realiza niste lucruri care se pot realiza la sat. La sat i pui sapan mna
copilului de cnd o poate tinen mn. La oras trebuie s faci ceva siatunci mai
faci un sport, mai iesi la o plimbare, n orice caz, s nuti pierzi timpul n
priviri fr rost la televizor (eu nu zic s nu v uitati la televizor, c si eu am
ntrun fel televizor, am sonorul de la televizor, numai c nam vreme de el).
Important este sti gsesti totdeauna ceva de fcut, totdeauna ceva frumos,
ceva care te mbogteste sufleteste siatunci e foarte bine. Si dac nuti gsesti
ceva de fcut, atunci te stpneste vrjmasul siapoi ti d el de lucru!

-Dac svrsim pcate fat de printii trupesti si ne cim, dobndim iertare,

pe de o parte, iar pe de alt parte - pedeaps?
- Dumnezeu zice: "Cinsteste pe tatl tu si pe mama ta" (Iesirea XX, 12) - e
porunc, si tineti seama de faptul c cele zece porunci ale lui Dumnezeu, dup
Sfntul Chiril al Alexandriei, sunt mprtite asa: primele privesc raportul
dintre om si Dumnezeu, a cincea priveste raportul dintre printi si copii, iar
celelalte privesc raportul ntre oameni si oameni.
Sfntul Chiril al Alexandriei observ un lucru care mie mia plcut foarte mult,
de cnd lam aflat (mi pare ru c nu lam gndit si eu nainte de al afla), si
anume: nti e Dumnezeu, apoi printii si dup aceea sunt ceilalti oameni!
Printii au un loc special; prin printi nea adus Dumnezeu n lumea aceasta,
deci fat de printi avem datorii speciale, trebuie si odihnim pe printi prin

28

viata noastr, prin felul nostru de fi, s nu le facem suprri, s nu le facem

rusine si dac, totusi, gresim fat de ei (sigur c greseala nui numai fat de ei,
ci si fat de noi si fat de Dumnezeu), de la Dumnezeu primim iertarea, iar
pentru c pcatele, n majoritatea cazurilor, se pltesc, putem s primim si
necazuri de pe urma necinstirii printilor si sar putea ntmpla ca, la rndul
nostru, ca printi, s avem necazuri prin copiii nostri. Se zice: "Ce faci - ti se
va face". Noi nu dorim lucrul acesta! Pe ct se poate, s fim corecti, c atunci
ne vine dar de la Dumnezeu, nu ne vine pedeaps de la Dumnezeu. Pedeapsa,
de altfel, e considerat ca un mijloc de mbunttire, nu ca un mijloc de
ispsire.

- n Pateric si n viata clugreasc, mai ales, ascultarea este un element de

baz. Totusi, noi auzim pe unii clugri c ei nu mai vor s asculte pe ierarhii
de care apartin, pentru motive ca acestea: c ierarhul locului sau staretul i
nedreptteste, nepretuindule efortul depus n mnstire, c ierarhul sau
staretul sunt materialisti sau au alte pcate. Pn unde merge ascultarea
neconditionat si, eventual, cnd poti pune anumite conditii?
- Ascultarea este neconditionat n sensul acesta, c atunci cnd te faci clugr
spui c vei fi asculttor ntru toate de ndrumtor si de fratii careti dau niste
lucruri de fcut. Dar cnd ai fi ndemnat prin porunc s faci un pcat, atunci
nu asculti! De exemplu, dac ti sar porunci s dai foc unei case, din ascultare,
nu se poate! Pentru c ascultarea o faci ca s te apropie de Dumnezeu si ca s
te apropii de Dumnezeu, nu o faci doar ca s fii n ascultarea cuiva. ti alegi
omul de care poti s asculti, omul care nu te poate ndruma la nimic ru,
pentru c el mplineste voia lui Dumnezeu, reflect voia lui Dumnezeu, nui
pus n locul lui Dumnezeu - stai dumnezeul tu si de el trebuie s asculti nui asa, ci eu sunt slujitorul lui Dumnezeu si trebuie s m asculti pe mine,
cum l ascult eu pe Dumnezeu (cum ar zice Sfntul Apostol Pavel: "Fiti
urmtorii mei precum eu lui Hristos!"). Astai conditia ascultrii.
n rest, chestiunile celelalte - c te nedreptteste, cti cere niste lucruri care
impun mai mult efort - dac esti smerit, nici nu simti. Clugria nui o
chestiune particular, asa, m mbrac n haine clugresti si sunt clugr, ci
este o chestiune de dependent, pentru cai vrut tu s te faci clugr. Cnd te
faci clugr, ti se dau foarfecele ca s le dai celui care te tunde n monahism,
care zice: "Ia foarfecele si mi le d mie", iar dup ce i le dai zice: "Iat, din
mna lui Hristos le primesti pe ele, vezi c nimeni nu te sileste pe tine, c de
voia ta vrei s fii n dependent". Deci, dac esti n situatia aceasta, de a fi
dependent, nu se mai discut c ai putea s fii si independent.
Cnd faci parte dintro mnstire nu mai esti un om liber, un om independent,
care poti s faci ce vrei, careti poti rndui niste lucruri, asa, cti place tie. Eu,

29

de exemplu, m consider aici n prelungirea mnstirii, pentru c am fost

ngduit de mnstire s vin aici; am n buzunar un bilet de voie (eu lam scris
la masin, mi lam fcut anume): "Arhimandritul Teofil Prian din aceast
mnstire este nvoit s mearg la Craiova pentru a tine o conferint cu
caracter religios, invitat fiind de Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi din
Romnia. Pleac astzi, 27 octombrie 1997 si se ntoarce, cel mai trziu, n 29
octombrie". Mine trebuie s fiu la mnstire, cci, dac nu, sunt n
neascultare!

- Dac nar fi fost scris Patericul, ce neajunsuri ar fi avut credinciosii?

- Nu stim, pentru c nu stim ce foloase au credinciosii care citesc Patericul n
sensul acesta; adic noi nu putem zice c de Pateric depinde ceva, c dac nu
citesti Patericul nu ai folosul cutare si c trebuie neaprat s citeasc cineva
Patericul ca s se mntuiasc! La fel si Filocalia! Ce se ntmpl cu oamenii
care nu stiu de Filocalie, nau vzut Filocalia? Printii mei nici nau auzit
cuvntul Filocalie si, cu toate astea, eu cred c sau mntuit! De ce sau
mntuit? Pentru c au fost oameni cumsecade, cau stiut de rugciune, cau stiut
de post, cau stiut de ndrumri, au stiut de o lege, au stiut de o Biseric, m
rog, de toate astea, fr s stie de Pateric, fr s stie de Filocalie; siacum nu
putem s maximalizm niste lucruri, c gata, Patericul e tot, oameni buni,
Filocalia e tot! Oameni buni, cumprati Filocalia, cititi Filocalia, cititi
Patericul! Nu asa! Ne ajut, e o treab bun, e n folosul nostru, avem niste
bucurii ale Patericului - citind Patericul, avem niste bucurii ale Patericului mplinind Patericul, avem niste bucurii ale Filocaliei asa, numai din zicerile
Filocaliei; de exemplu, eu cnd aud cuvntul acesta: "Cnd ti aduci aminte de
Dumnezeu, nmulteste rugciunea, pentru ca atunci cnd l vei uita, Domnul
ssi aduc aminte de tine" (cuvntul din Filocalie din Sfntul Marcu Ascetul),
mi se umple inima de bucurie. Sau cnd zic cuvntul Sfntului Isaac Sirul:
"mpacte cu tine nsuti si vor fi n pace cu tine cerul si pmntul!". Sunt niste
bucurii ale lecturii filocalice si ale lecturii Patericului, dar noi nu
maximalizm acum: gata - numai Patericul, gata - numai Filocalia. Astea
sunt lucruri care ne ajut, lucruri care ne formeaz o perspectiv, care ne dau
o orientare; toate sunt bune, sunt binevenite dac ajungem la ele, dar nu poti
s
zici
c
acela
care
nu
ajunge
la
ele
e
pgubit.

- Cum ati caracteriza n dou-trei cuvinte Patericul?

- Stiu eu. e foarte greu s faci o caracterizare asa, n dou - trei cuvinte si asa,
deodat, la comanda cuiva! Las caracteriza drept o carte foarte important,
care ne ajut s ne luminm constiinta n legtur cu mbunttirea vietii
sufletesti. No, am zis acum ceva, nu stiu dac as mai putea repeta!

30

- Cum sporesti n relatia ta cu Dumnezeu prin rugciunea din biseric si cum

sporesti n relatia cu Dumnezeu prin rugciunea fcut acas? Care este
diferenta dintre ele si care este echilibrul dintre ele?
- Drag, ntrun fel nu este nici o diferent, pentru c tot rugciune e si acas si
la biseric! Ceea ce faci n biseric, faci organizat si mpreun cu altii, faci
ntrun loc consacrat, ntrun loc sfintit anume pentru Dumnezeu. Se recomand
ca atunci cnd e slujb la biseric si cnd poti fi la biseric, s fii la slujb,
pentru c pentru rugciunea particular gsesti si alt vreme, cnd nu este
slujb la biseric. M gndesc n special la Sfnta Liturghie.

- Explicati din Pateric urmtorul citat: "Pe copiii care vin n mnstiri si
sihstrii nui aduce Dumnezeu, ci diavolul, ca si sminteasc si si
rzvrteasc pe cei ce vor s petreac, n liniste, curata si cinstita viat
clugreasc".
- Drag, cei din Pateric au avut n vedere ocolirea pricinilor tuturor pcatelor.
Nu se gseste nicieri vreun cuvnt n legtur cu homosexualitatea, dar
aceast zicere din Pateric arat despre copil c are ceva comun cu femeia;
copiii pot fi, pentru unii dintre clugri, ndemntori la pcat, prin faptul c
reprezint, cumva, femeia. n general, Printii cei duhovnicesti au ocolit
pricinile pcatului si au socotit copiii ca posibile pricini de pcate, de
homosexualitate. Asta este o chestiune privit ntrun anumit fel.
Omul poate s aib ns si alt perspectiv. Sianume, tot n Pateric, se spune
c niste clugri voiau s plece de lng niste asezri omenesti, pentru ci
deranjau copiii cu tipetele lor, cu jocurile lor si au spus lui avva Pimen si avva
Pimen a zis: "De glasul ngerilor fugiti?". Deci, conteaz foarte mult
perspectiva pe care o ai ntro chestiune.
n Antologia sanscrit este o
"Cinelea
vzut
Carnea
zis,
Sisi
priveau
Floareau
zis,
Sia
vzuto
Bestie
a
Siun
poet
nger - a soptit poetul".

zicere

legtur
o
btndusi
printii
plngnd,
un
strigat
vzuta

cu

femeia:
fat...
dintii
fata.
printii.
clugr...
ascetul.
fata...

Deci, acelasi lucru privit din diferite puncte de vedere, din unghiuri diferite.

31

Foarte mult conteaz ce gndesti despre un lucru. Dumnezeu na fcut nimic

ru, Dumnezeu pe toate lea fcut bune. Noi trebuie s ajungem n situatia pe
care o are Sfntul Apostol Pavel n vedere cnd zice c "n Hristos nu exist
brbat sau femeie, rob sau slobod, ci ntru toate Hristos" (Galateni III, 28).
Dac nvlui totul n Hristos, atunci nu mai exist nici un pericol. Dac
desparti pe Hristos de lume, ai motive s ocolesti o multime de pricini si chiar
si copiii, cares chipul lui Dumnezeu n om, sunt mai pstrtori ai chipului lui
Dumnezeu n om, dect omul mare. Numai c Printii cei duhovnicesti siau
dat seama de slbiciunea, de neputinta omeneasc siatunci, ca s scape de
tentatii, au socotit c pe copii n sihstrii sin mnstiri i aduce vrjmasul, nui
aduce Dumnezeu. Asta, ca ssi ia niste msuri de prevedere.

- Este nimerit s lum atitudine deschis pentru pcatele si frdelegile

svrsite de fratii nostri? Cum si mustrm pe cei care vor s ne sminteasc,
ce socoteal s cerem celor care ne lovesc pe la spate? Nu cred c retragerea
este o solutie.
- Nu se poate da o solutie pentru toate cazurile. Fiecare om trebuie ssi
gseasc solutia lui n mprejurrile respective. Ct priveste mustrarea pentru
pcat, o poti face unui om care ntelege mustrarea (printele Arsenie Boca
zicea c "mustrarea nvinge, nu convinge"). Ceea ce near interesa pe noi ar fi
si convingem, nu si nvingem.
O mustrare fcut are si ea rostul ei, scoate n evident pcatul, dar no poti
face oriunde si oricnd. Atunci poate c nui asta totdeauna solutia. Faptul c
cineva te loveste pe la spate, nseamn c el nsusi nu e destul de curajos ca s
te loveasc din fat, ca s te poti apra; nu stiu n ce msur sar putea spune c
tea lovit pe la spate, sunt niste lucruri pe care nu le poti rezolva teoretic,
printro solutie general; n fiecare caz n parte trebuie s ai o atitudine, un fel
de
a
trata
lucrurile.

-Explicatine rostul judectilor lumesti vzute prin prisma cuvntului

Mntuitorului: "Nu judecati, ca s nu fiti judecati!" (Matei VII, 1).
- Drag, Dumnezeu na desfiintat judectile! Chiar spune: "Cnd te duci cu
prsul tu la judecat, mpacte cu el pe cale" (Luca XII, 58), na zis s se
desfiinteze toate judectile omenesti. Este nevoie de judecat si din punctul
acesta de vedere, pentru c oamenii nu sunt la msurile la care ar trebui s fie
ca s nu mearg la judecat.

32

S stiti c eu nam fost niciodat la o judecat, nici din curiozitate. Nici n

tribunal nam intrat n toat viata mea, c am 69 de ani, din care 45 de ani de
mnstire. Era sajung odat, c mia furat unu' un ceas de mn din sertarul
mesei de la mine din chilie. Mam pomenit c numi mai gsesc ceasul si vine
cineva de la Militie si zice c trebuie s dau o declaratie si, dup ce am dat
declaratia, miau zis: "Printe, acum o s primiti citatie, trebuie s v duceti la
judecat!". Siatunci am zis: "Mi frate, eu mai binei mai dau un ceas luia,
dect s m duc la judecat!". Am aranjat apoi cu procurorul: "Domne, nu m
mai duceti pe mine peacolo, c nui de mine!". Nus numai eu n situatia
aceasta; sunt attea siattea cazuri, attia siattia oameni care trebuie sajung
la judecat, asa cer mprejurrile, asa cere legislatia, nai ce face! Important
este s triesti n asa fel nct s nu ajungi la judecat, dar dac trebuie s
ajungi
c
te
duce
cineva
de
martor,
te
duci!

- Este suficient s te spovedesti doar la un singur duhovnic? Ce prere aveti

despre faptul de a avea mai multi duhovnici, de a cuta un duhovnic care ti se
pare cel mai bun?
- E foarte greu de stiut! Eu, personal, cred c nu trebuie neaprat s te
spovedesti la un singur duhovnic, dup ce tea pus un duhovnic pe cale bun.
Vin attia oameni la spovedit, care nu stiu ce s spun, n sensul c nui
intereseaz, nu iau aminte la sufletul lor. Dar sunt si oameni care triesc o
viat superioar si nau ce spune, la drept vorbind! Pentru c lucrurile nus chiar
asa, cum zic unii: "Printe, la tot pasul pctuim!". Nui adevrat! Pcatul este
clcarea legii lui Dumnezeu cu deplin voint si stiint. Siatunci, dac totusi
faci niste lucruri negative, s zicem, nu toates pcate! Pcate sunt acelea cnd,
de exemplu, stii c nu trebuie s furi - si furi. Atunci e pcat! Dar dac faci o
greseal, e altceva; de exemplu, dac nu stii cn 29 august este zi de post - si
mnnci de dulce. Dacti atrage cineva atentia: "Mi frate, fii atent c astzi
este post", alt dat esti atent si postesti. Astai greseal, nu pcat, pentru c nai
urmrit tu s faci un ru.
Mai sunt unele insuficiente, unele neputinte, ntrelsri, oamenii nau ce spune,
la drept vorbind, dup ce sau pus o dat pe cale bun. Siatunci, dac vrea s
primeasc dezlegare si s semprtseasc, se poate spovedi la orice duhovnic,
numai s aib grij s najung la unul mai aspru dect cel care i e duhovnicul
propriuzis. Si, n cazul acesta, nu e neapratneaprat s te spovedesti la un
singur duhovnic. Eu asa am procedat totdeauna cu oamenii care au fost
ndrumati de mine si care sau pus odat pe rnduial bun, leam spus: "poti s
te spovedesti la orice duhovnic; de cte ori doresti - te spovedesti. Nu trebuie
s vii pn la mine la Smbta s te spovedesc eu, dup ce team pus pe cale
bun".

33

Cei mai multi dintre credinciosii nostri nu au duhovnic. Cei care se

spovedesc o singur dat pe an, n Postul Pastilor, poti s zici c nau
duhovnic. Unii se spovedesc n dou minute, poate nici dou minute, acela
poti s zici c nare duhovnic! Duhovnic are acela care se orienteaz, care
ntreab, care stie s urmreasc o chestiune, care vrea s aib o solutie, care
tine legtur cu duhovnicul. Dac nui asa, nare duhovnic, are un preot la care
sa
spovedit
si
Doamneajut!

- Este indicat crestinului s mearg la nunt? Care este comportamentul pe

care trebuie sl adoptm n astfel de situatii?
- Drag, de la caz la caz! Eu, de exemplu, am fost la nunt sptmna trecut!
Nam stat mult, da' tot am fost! Mau chemat niste tineri la o cununie, si au zis:
"Printe, v rugm frumos s veniti si la mas!". Si am zis - hai s nu le stric
veselia, mai binemi stric veselia mea dac nu moi veseli (da' eu mam veselit,
c
stiam
o
cntare
din
tineretile
mele:
"Cine
nui
de
veselie,
La
ospt
s
nu
mai
vie,
C
osptui
veselos,
Nui de omul mnios".
Mam dus acolo si am stat la aperitive si nu am ptit nimic si nici altii nu au
ptit nimic! Sunt unii cu constiint scrupuloas crora tot timpul le e fric s
nu fac ceva gresit, ca s nui bat Dumnezeu... Dac nu vor, s nu se duc!
Nunta nui poman. Nunta e nunt, e cu veselie, e cu muzic, cine vrea - se
duce, cine nu vrea - nu! Dac nu stii ce ai de fcut - nu te duce! Dac stii ce ai
de
fcut
poti
s
te
duci!

- Ce putem face atunci cnd nu mai putem face diferenta dintre un lucru ru
si un lucru bun?
-

ntrebm

pe

cei

care

au

constiint

superioar

nou!

- Vietuiti ntro mnstire care a fost distrus n secolul al XVIIIlea de

Habsburgi, pentru a promova grecocatolicismul. Ce credeti despre actuala
ofensiv grecocatolic?
- Eu personal nu gsesc ratiunea unei Biserici grecocatolice, pentru c este o
form care nu e nici ortodox, nici catolic! S lum un caz. Ei zic c Papa e
Sfntul Printe. Sfntul Printe tine Pastile odat cu catolicii, cu apusenii n

34

general, iar grecocatolicii tin odat cu ortodocsii. Acum, cum e bine, cum
tin catolicii sau cum tin ei (grecocatolicii)? Iat o diferent care arat c este o
situatie improvizat.
Biserica grecocatolic a fost nfiintat n Ardeal datorit mprejurrilor
politice care au fost la sfrsitul secolului al XVIIlea si nceputul secolului al
XVIIIlea si sia fcut loc cu tunul, cu distrugerile, ca s naib opozitie... Sunt
niste lucruri pe care ni le spune istoria. Din faptul c mnstirea de la Smbta
a fost distrus ca s li se fac loc grecocatolicilor, s li se nlture o piedic,
rezult c au fost niste lucruri fortate, care nu spun nimic despre credinta
oamenilor. Dup aceea au venit mprejurrile din 1948, cnd sa desfiintat cu
forta, respectiv sa pus Biserica grecocatolic n afara legii, iar acum a nceput
ssi arate din nou viabilitatea, ns cu niste pretentii care sunt peste trebuint
si peste cuviint. si doresc s aib tot ceau avut nainte de 1948! Nu se mai
poate, pentru c oamenii nu se mai ntorc, nu se mai fac grecocatolici, pentru
csi dau seama c e o form hibrid de existent bisericeasc. Pe unii nui mai
intereseaz, n general, siatunci nare rost s mai aib ceau avut n 1948!
Eu m gndesc car fi mai bine s fie ori ca noi, ortodocsi n toate, ori cum sunt
romanocatolicii n toate si s nu mai fie forma aceasta, care nui nici ortodox,
nici catolic! Gnditiv! Papasi face cruce de la stnga la dreapta, iar grecocatolicii de la dreapta la stnga! Ei sunt n contradictie cu Papa, seful lor! Poti
s zici ci o treab rational? Nui rational! Preotii romanocatolici sunt
necstoriti, ai ortodocsilor cstoriti, ai grecocatolicilor cstoriti ca ai
ortodocsilor - de ce? nseamn c sunt mai aproape de ortodocsi dect de
catolici! Sunt niste lucruri pe care nu stiu dac are vreun rost s le discutm
aici si acum, ns pentru c sa pus problema, cam n felul acesta vd eu
lucrurile.
La Mnstirea Smbta a fost un clugr n secolul al XVIIIlea, printele
Visarion, care a scris o carte de polemic religioas despre a treia Lege n
cartea respectiv scrie asa: "Pn acum au fost dou Legi. Cnd exist dou
Legi, e firesc s te ntrebi care dintre cele dou este bun. Cnd apare a treia
Lege (cum a fost Legea grecocatolic), poti s fii sigur c nui bun!", zice el.
Deci, dac dintre dou, unai bun si una nui bun, dac mai apare si a treia,
atunci aceea sigur nui bun!

MUNTELE SI RUGACIUNEA
Mi sa repartizat o tem la care nu mam gndit niciodat pn acum. Tema este
"Muntele si rugciunea".

35

Nu mam gndit la aceasta pentru c, fiind la munte cu rosturile pe care le

am si avnd n principal gndul la rugciune, am simtit c lucrurile se
desfsoar de la sine si nam gndit s le spun altora s vin la munte ca s se
roage; poate si pentru faptul c oriunde ne putem ruga. Nu sar putea zice c
dac vii la munte ai conditii speciale de rugciune. Nu ni se recomand pe
nicieri, cel putin din ce am citit eu, nici n crtile de nvttur ale Sfintilor
Printi, s ne retragem la munte ca s ne rugm. Stim, totusi, c multe dintre
evenimentele care au rezonant n ntreaga omenire sau petrecut la munte.
Jertfa lui Avraam a fost adus pe un munte (sau era intentionat s se
realizeze pe un munte, pentru c, n cele din urm, jertfa lui Avraam nu a avut
loc). Legea dat lui Moise (cele 10 porunci) a fost dat pe un munte, pe
Muntele Sinai. "Predica de pe Munte" este cunoscut tuturor si chiar numai
titlul acesta, de "Predica de pe Munte", ne aduce n fat muntele. Schimbarea
la Fat a Mntuitorului nostru Iisus Hristos, la fel, a avut loc pe un munte, pe
Muntele Taborului. Apoi, rugciunea din Grdina Ghetsimani a fost la poalele
unui munte. nltarea Domnului nostru Iisus Hristos, la fel, a avut loc de pe
acel munte la poalele cruia a fost rugciunea din Grdina Ghetsimani, parc
anume s ni se sugereze gndul c este o legtur ntre munte si nltare - ceea
ce nsusi Mntuitorul nostru Iisus Hristos a spus: "Cel ce se smereste pe sine,
se va nlta" (Luca XIV, 11).
Chiar si numai aceste lucruri avndule n vedere, constatm c muntele si are
locul lui n desfsurarea unor evenimente cu nsemntate pentru foarte multi,
cu destinatie pentru toti oamenii.
Muntele are darul lui. Si anume, parc te simti altfel la munte ca n alt parte,
de aceea si excursiile le fac multi la munte. Prefer multi muntele ca loc de
linistire, ca loc de destindere. Multe dintre mnstiri sunt la munte si parci
st bine unei mnstiri s fie la munte.
Muntele te predispune pentru gndul la Dumnezeu. Mretia unui munte ti
sugereaz ideea mretiei lui Dumnezeu. Muntele este ceva ce te copleseste.
Parc nu reusesti s cuprinzi un munte si, n orice caz, nu reusesti sl cuprinzi
n toate laturile lui, nici de pe vrful muntelui. Asa nct, un munte ti poate da
sugestia c Dumnezeu este necuprins. Asa cum muntele fiind un lucru din
lumea aceasta si putnd fi cercetat si explorat, totusi nu se poate spune c lai
cuprins vreodat, tot asa si Dumnezeu rmne Cel de necuprins.
n fata muntelui esti parc vesnic predispus s te gndesti la mretia lui
Dumnezeu, precum si la Dumnezeul Cel necuprins, Cel neptruns, Cel
neajuns, Cel inaccesibil si totusi accesibil, Cel ce se descoper si Cel ce
rmne dincolo de ceea ce cunoastem.
Cineva care are legtur cu Dumnezeu, numai atunci cunoaste pe Dumnezeu,
cnd se simte coplesit de Dumnezeu. Dac cineva vrea sL cunoasc pe

36

Dumnezeu n amnuntime, nuL poate cunoaste, nare cum! Un Dumnezeu

care ar putea fi cunoscut, nar mai fi Dumnezeu! Omul poate cuprinde lucruri
mai prejos de el, dar nu poate cuprinde lucruri mai presus de el. Lucrurile care
sunt mai presus de om l coplesesc. Asa ceva face ntrun fel si muntele. Si
atunci, dac ai sensibilitate sufleteasc n fata mretiei unui munte, poti sti
reversi sufletul ntro rugciune particular, ntro rugciune personal, ntro
rugciune poate fr gnduri, dar o rugciune simtit, n care inima este pe
primul loc, mai ales la munte.
Nu sar putea zice c toti oamenii care merg la munte se roag si nici mcar c
majoritatea oamenilor care merg la munte se roag. Poate c nici dintre
credinciosi nu se simt toti cu o dispozitie sufleteasc pentru rugciune si
constatm c nici noi nu reusim s ne revrsm ntro rugciune consistent si
sustinut, chiar si n conditii de munte, n conditii de apropiere de munte, n
conditii de impresii de munte. Pentru c muntele nui numai muntele de piatr,
muntele nteles ca un colos, ci este si muntele cu pdure, muntele cel cu
plceri de munte, muntele cu manifestri pe care le gsesti numai acolo.
Asa nct, este necesar s ni se sugereze gndul acesta, c ne putem ruga la
munte n conditii proprii muntelui, parc mai bine dect n alt parte.
Stim c rugciunea este definit ca "vorbirea mintii cu Dumnezeu". Asa o
defineste Evagrie Ponticul. Ce poti spune lui Dumnezeu n apropierea unui
munte, doar ceea ce seamn cu "Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile
Tale si nici un cuvnt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale". Ce poti
spune lng un munte care se face cunoscut si prin vuietul lui, doar: "Ridicsi
rurile, Doamne, ridicsi rurile glasul lor, ridicsi valurile vuietul lor"
(Psalmul 92; 45). Ce poti spune n fata unei stnci dect ceva asemenea
cuvintelor din Psalm - "Muntii cei nalti sunt slasul cprioarelor si stncile
scorburoase - adpost fiintelor fricoase" (Psalmul 103; 19). Ce poti spune n
fata unei pduri de munte dect cuvintele: "Fiarele pdurii si au ascunzisurile
n munti". Ce poti spune n fata unor daruri ale muntelui, cum sunt fructele de
munte, dect ceva ce ne aduce aminte de rugciunea colivei, n care se spune,
vorbind cu Dumnezeu: "Cel ce ne dai roadele pmntului spre desftarea si
hrana noastr".
Dar ca toate aceste lucruri s le avem n vedere, s le putem gndi, s le putem
simti, este necesar s avem o sensibilitate, o deschidere spre ntelegerea unor
astfel de lucruri, pentru c, altfel, gndurile noastre rmn la ceea ce vedem, la
ceea ce simtim, nu ne ridicm de la contemplarea naturii la contemplarea
ratiunilor din Dumnezeu ale lucrurilor si nici de la contemplarea ratiunilor nu
ajungem mai departe - la contemplarea lui Dumnezeu nsusi, mai presus de
ratiunile Sale.

37

n fata mretiilor care se revars prin Dumnezeu prin munti, prin ceea ce ne
vorbesc muntii, ar trebui s ne revrsm sufletul n rugciune, considernd
rugciunea nu numai ca "vorbire a mintii cu Dumnezeu", ci considernd
rugciunea si ca o "bucurie care nalt multumire" (asa defineste rugciunea
Sfntul Isaac Sirul).
Cnd avem o bucurie n suflet, bucuria din mretia naturii, n locurile unde se
nalt mutii sau pe munte, putem sI multumim lui Dumnezeu pentru aceste
daruri ale naturii, pentru toate aceste daruri ale muntelui, care sunt deosebite
de darurile pe care le au celelalte forme de relief.
n Psalmi sunt amintiti adeseori muntii: Muntele Sionului, Muntele Mslinilor
si alti munti, cedrii Libanului si alti copaci din preajma autorilor de psalmi,
ceea ce nseamn c si noi, la rndul nostru, gndindune la acelea, purtnd n
minte versete din psalmi, purtnd n minte gnduri de la slujbele noastre,
putem s facem o legtur ntre nltimile fizice si cele spirituale.
De pild, n Canonul Schimbrii la Fat, n Canonul din ziua de
nainteprznuire, se spune: "Munte nalt avnd noi, inima curtit de patimi,
s vedem Schimbarea la Fat a lui Hristos care ntreste mintea noastr".
Un munte aduce aminte de virtutile cele nalte, un munte nalt cu adevrat l
purtm n noi nsine, ca loc al prezentei Mntuitorului nostru Iisus Hristos cu
Schimbarea Lui la Fat, dac avem inima curtit de patimi, pentru c numai
n inima curtit de patimi se poate arta Schimbarea la Fat a Mntuitorului
nostru Iisus Hristos si elementele naturii ca mbrcminte a Domnului nostru
Iisus Hristos, luminat asa cum a fost ea la Schimbarea la Fat.
Dac avem o legtur real cu Domnul nostru Iisus Hristos si prin El cu
Dumnezeu Tatl si cu Dumnezeu Duhul Sfnt si mpreun cu gndul la Prea
Sfnta Treime avem n vedere mretia Maicii Domnului si mretiile sfintilor,
care toti au fost ca niste munti nalti n lumea aceasta, avem prilejul si
posibilitatea s ne bucurm duhovniceste de muntii cei nalti care pentru multi
rmn numai locuri n care e mai mult liniste si aer mai bun, care pentru
multi sunt doar locuri printre care curg ape si carei desfat la vedere. Dar noi,
cei credinciosi, avem mult mai mult de nvtat! Noi ar trebui si nvtm si pe
altii s gndeasc si s cread cum credem noi, ca ssi lumineze mintea prin
darurile muntelui si s se deprteze de toate ntinciunile pe care le face omul
cel czut, s se bucure de mretia lui Dumnezeu si de ceea ce a fcut
Dumnezeu
spre
ndreptarea
vietii.

- Legea lui Moise a fost ea exagerat? De exemplu: "ochi pentru ochi".

38

- A fost o lege care era atunci, n special, pentru a se nltura relele. Omul
nu trebuia neaprat s piard un ochi, dect n msura n care a scos un ochi.
Si n cazul acesta legea era prohibitiv, nu era pedepsitoare. Adic, dac
voiam s nu mi se scoat un ochi, nu scoteam nici eu un ochi. Asa a fost dat
legea pentru vremea aceea.
Acum e mai mult ngduint, dar oamenii fac rele. Cteodat poate ar fi bine
s
li
se
aplice
o
lege
mai
drastic.

- Ne puteti spune ce este Adevrul?

- Pi, La ntrebat si pe Domnul Hristos - Pilat - ce este Adevrul.
Da! Adevrul este Hristos: "Eu sunt Calea, Adevrul si Viata" (Ioan XIV, 6).
si Evanghelia Lui: "Cuvntul Meu - adevrul", a zis Domnul Hristos n
rugciunea dinainte de Ptimire, iar noi spunem aceasta n rugciunea pentru
cei
rposati.

- Toate virtutile, precum rbdarea, smerenia, iubirea, sunt daruri ale lui
Dumnezeu, ceea ce nseamn c dac Dumnezeu nu i lea dat cuiva, acela se
poate strdui orict, c tot nu le are?
- Nu se pune problema n felul acesta! Adic Dumnezeu nu poate s nu dea
ceea ce vrea El s aib omul. Dumnezeu ne d aceste daruri, aceste virtuti, dar
si cu osteneala omului! Omul are n fiinta lui niste capacitti (de exemplu,
capacitatea de a iubi), ns ele trebuie organizate, ordonate. Astai porunca!
Porunca ne face s salvm iubirea. Iubirea pe care noi o avem, ns daci
mptimit, nu slujeste, nui organizat dup porunca lui Dumnezeu.
Sfntul Maxim Mrturisitorul - n Capete despre dragoste - vorbeste despre
trei feluri de dragoste: dragoste dup porunc, dragoste fireasc si dragoste
mpotriva firii. Dragostea dup porunc o au cei neptimitori. Silinta de a fi
neptimitor pune n valoare virtutile si reglementeaz capacittile noastre,
capacitatea de a iubi. "Cel ce iubeste pe unii si pe altiii urste, cel ce pe acelasi
uneori l iubeste si alteori l urste, cel ce pe uniii iubeste mai mult iar pe altii
mai putin" - zice Sfntul Maxim Mrturisitorul - "nc nu mplineste porunca
lui Dumnezeu", care spune "s iubesti pe aproapele tu ca pe tine nsuti".

CREDINTA CARE MUTA MUNTII

39

Mnstirea Brncoveanu
24 august 1997

Cred c oricine ascult Sfnta Evanghelie care sa citit la aceast Sfnt

Liturghie si oricine o citeste el nsusi, nu se poate s nu se opreasc, mai nti
si n chip special, asupra cuvintelor: "De veti avea credint ct un grunte de
mustar, veti zice muntelui acestuia - mutte de aici dincolo, si se va
muta!"(Matei XVII, 20). Binenteles c toate cuvintele Sfintei Evanghelii
sunt importante si am putea s ne oprim si la alte cuvinte din partea din
Sfnta Evanghelie ce sa citit la aceast Sfnt Liturghie, dar mai ales aceste
cuvinte mi se par c se disting de celelalte si sunt, cumva, ntremtoare si n
ceea ce priveste credinta noastr, si n ceea ce priveste credinta altora, si ne
vine s ne ntrebm: oare avuta cineva credint ct un grunte de mustar si a
fcut ceea ce zice Domnul Hristos c se poate face, cnd cineva are o astfel de
credint, adic a mutat cineva muntii din loc?
n Vietile Sfintilor se spune despre un printe c ar fi ntrebat pe cineva dac
mai exist o astfel de credint, astfel nct cineva zicnd ctre munte - "mutte
de aici dincolo" sar muta - si un munte care se gsea n apropiere a pornit s
se mute. Si atunci a zis printele: "Nam zis s te muti, am ntrebat doar dac
mai exist o astfel de credint!".
Iubiti credinciosi, dac asa a fost, poate c a fost o singur dat n lumea
aceasta. Dac nu este vorba despre munti, ci e vorba numai despre lucrri mari
pe care le face credinta, ar fi ntrebarea: ce fel de lucrri face credinta, ce
munti mut credinta, care este rostul credintei n Dumnezeu n aceast lume?
Iubiti credinciosi, s muti un munte este un lucru mare! S muti un munte
chiar si bucat cu bucat, s faci cale printre munti e un lucru mare si s stiti
c nu poate face nimeni lucrul acesta dect avnd credint! Dac cineva vrea
s fac un drum printre munti, un drum n munte, s fac un tunel, e tot un fel
de mutare de munte sau tot un fel de schimbare a lucrurilor care au fost
nainte. Si dac cineva nu crede c poate face lucrul acesta - nu se angajeaz
la lucrul acesta - si nseamn c nu are o credint la msura aceea, ca s mute
un munte din loc, ca s fac drum prin munte.
Aici, n apropiere de noi, la vreo trezeci de kilometri, sa lucrat mai nainte, sa
fcut un drum peste munte, un drum care nu era; au lucrat multi acolo si toti
care au lucrat, sigur au avut credinta c pot face ceea ce au si fcut pn la
urm.
Totusi, nu despre asta este vorba, ci despre altceva. Muntii pot s fie mutati
prin mijloace tehnice si, mai ales astzi, mult mai usor dect nainte. Dar ceea

40

ce face credinta, nu poate face altceva! Sfntul Maxim Mrturisitorul, n

Filocalie, are un cuvnt din care ntelegem c muntii pe care ia avut n vedere
Domnul Hristos cnd a spus c pot fi mutati munti prin credint, sunt altfel
dect sunt muntii cei de piatr. Sunt munti de rutate, munti de nepsare,
munti de ndoial, munti de necredint, sunt piedicile care stau n fata noastr
cnd e vorba s ne apropiem de Dumnezeu. Domnul Hristos a vrut s spun c
este vorba de o credint lucrtoare, de o credint care face lucruri mari.
Cuvntul acesta: "Deati avea credint ct un grunte de mustar, ati zice
muntelui acestuia - mutte de aici n mare - si var asculta" nul gsim ntrun
singur loc n Sfnta Evanghelie, ci n mai multe locuri si n mai multe
mprejurri - spus de Domnul Hristos.
n Sfnta Evanghelie de la Matei, cnd se vorbeste despre vindecarea fiului
lunatic este cuprins si aceast relatare, n ntelesul c ucenicii Domnului
Hristos nu au putut s scoat demonul din copilul care a fost adus n fata lor
si, dup aceea, Lau ntrebat pe Domnul Hristos - ei de ce nu au putut s scoat
demonul si Domnul Hristos a spus un cuvnt pe care numai ntrun loc l gsim
n Sfnta Evanghelie de la Matei, un cuvnt aspru, si anume: "Nati putut s
scoateti demonul pentru necredinta voastr!". Asadar, e curios: ucenici
necredinciosi - se poate asa ceva? S fie ucenicii necredinciosi - si totusi s fie
ucenici? Domnul Hristos asa a spus: nu lati putut scoate pentru necredinta
voastr si apoi a adugat c "Dac ati avea credint ct un grunte de mustar,
ati zice muntelui acestuia - mutte de aici n mare - si var asculta!". Cuvntul
acesta la mai spus Domnul Hristos si n mprejurarea n care ucenicii sau mirat
c un smochin sa uscat chiar n clipa n care Domnul Hristos a spus: "Ca
nimeni s nu mai mnnce rod din acel smochin" (Matei XXI, 20, 21). n
Sfnta Evanghelie de la Marcu este putin schimbat prezentarea, si anume,
se ntelege c e vorba c sa uscat de azi pe mine, si tot asa, c ucenicii sau
mirat. Important este c la cuvntul Domnului Hristos smochinul sa uscat. Si
Domnul Hristos atunci, a spus cuvintele acestea: "Deati avea credint ct un
grunte de mustar nati face numai aceasta, ci si unui munte de iati zice - mutte de aici n mare - var asculta!".
n Sfnta Evanghelie de la Luca avem ceva asemntor, n legtur cu
credinta sau cu necredinta ucenicilor. n Capitolul al XVIIlea din Sfnta
Evanghelie de la Luca citim c a zis Domnul Hristos: "Deti va gresi fratele
tu, ceartl! Si dac se va ntoarce, iartl, si chiar deti va gresi de sapte ori
ntro zi si de sapte ori se va ntoarce si va zice ru mi pare - tu sl ierti!". Si
atunci ucenicii, care au fcut minuni n numele credintei n Domnul Hristos,
au zis ctre Domnului Hristos: "Dne mai mult credint!". Siau dat seama
ucenicii c nau atta credint ct lear trebui ca s ierte de sapte ori ntro zi pe
cel care sar ntoarce dup ce a fcut un ru si iar prea ru c a fcut rul
acela. Ucenicii au zis "Dne mai mult credint" si atunci Domnul Hristos a
spus un cuvnt asemntor: "Deati avea credint ct un grunte de mustar ati

41

zice acestui sicomor - dezrdcineazte de aici si sdestete n mare - var

asculta!". Deci, tot un lucru deosebit, un lucru mare pe care l face credinta.
Si mai avem un loc, iubiti credinciosi, n Sfnta Scriptur, unde se
pomeneste credinta care mut muntii, numai c altfel. Si anume, n Epistola Ia ctre Corinteni a Sfntului Apostol Pavel, citim cuvntul: "Deas avea
credint att de mult nct s mut si muntii (nui vorba de credint ct un
grunte de mustar) - dac nu am dragoste, nimic nu sunt". n cuvintele
acestea, Sfntul Apostol Pavel face legtura ntre credint si iubire.
Domnul Hristos a spus ucenicilor si: "Dup aceasta vor cunoaste oamenii c
sunteti ucenicii Mei, dac veti avea dragoste unii ctre altii"(Ioan XIII, 35).
Unde nui dragoste - nui ucenicie fat de Mntuitorul Hristos si unde e credint
- chiar si att ct trebuie ca s se mute muntii - ci un "grunte de mustar", ci
"mult" - dac nu e dragoste, nui destul, nui ceea ce trebuie s fie. Dragostea
este mai mare dect credinta. Iubirea ntre oameni, fat de Dumnezeu si fat
de aproapele este mai mare dect credinta, numai c ea nu poate exista cu
adevrat dect acolo unde este credinta care "mut muntii" - munti de rutate,
munti de patimi (stiti c n Sfnta Evanghelie de la Matei, Capitolul al
XXIV-lea, citim c a zis Domnul Hristos: "Din pricina nmultirii
frdelegilor, iubirea multora se va rci"). Unde nui credint se nmultesc
frdelegile, se nmultesc relele, se nmultesc clcrile de lege si unde este asa
ceva, se mputineaz iubirea. Sfntul Apostol Pavel vorbeste n Epistolele
sale (n Epistola ctre Galateni, Capitolul al Vlea, de pild) despre "credinta
lucrtoare n iubire".
Ce trebuie s ntelegem noi acum cnd ne gndim la faptul c mut credinta
muntii? Putin, mult, ct este, pe msura ei - mut muntii. Ce trebuie s
ntelegem, iubiti credinciosi? Trebuie s ntelegem c ea (credinta) lucreaz,
c face lucruri mari. Face ceva ce nu poate face omul fr credint.
Iubiti credinciosi, ce anume aduce credinta? Dac ne gndim c a zis Domnul
Hristos: "Credinta ta tea mntuit - mergi n pace", de pild, ntelegem c
credinta aduce iertarea pcatelor, aduce prsirea pcatelor, aduce nlturarea
pcatelor, aduce o stare sufleteasc n care omul nu mai face pcate si, n
cazul acesta, credinta este mntuitoare de pcate. A zis Domnul Hristos ctre
femeia pctoas: "Credinta ta tea mntuit - mergi n pace". Domnul Hristos a
zis ctre femeia cu curgere de snge, care a primit o minune, a primit
vindecare: "ndrzneste, fiic, credinta ta tea mntuit, mergi n pace!" (Luca
VIII, 48). Deci credinta lucreaz ceva si, n primul rnd, lucreaz schimbarea
spre bine a omului. Cine are credint, trebuie ssi schimbe viata - din viat rea
n viat bun. Asta o face credinta - nti sinti mntuieste: "De nu veti crede
Cine sunt - a zis Domnul Hristos - n pcatele voastre veti muri". "Cel ce
crede n Mine are viat vesnic" (Ioan III, 36).

42

Deci, credinta, n primul rnd, nltur rul, nltur pcatele din viata
omului. l face pe om nepctos. Si n ntelesul c omul prseste pcatul, si n
ntelesul c prin credint i se iart pcatele, dup cuvntul spus de Domnul
Hristos n fata slbnogului din Capernaum: "ndrzneste, fiule! Iertate sunt
pcatele tale!" (Matei IX, 2).. Deci asta face, n primul rnd, credinta: l
schimb pe om, din ru - l face bun.
Iubiti credinciosi, dar ce mai face credinta? Altceva, ce ni se spune n
Scriptur c face credinta? De pil, n Epistola ctre Efeseni a Sfntului
Apostol Pavel, citim cuvntul: "Hristos s se slsluiasc prin credint n
inimile voastre!" (Efeseni III, 17). l aduce pe Domnul Hristos n viata
noastr. l face pe Domnul Hristos locuitor n existenta noastr. Sfntul
Apostol Pavel, despre el nsusi, a zis: "Nu eu mai triesc, ci Hristos trieste n
mine" (Galateni III, 20). Prezenta Domnului Hristos n sufletul nostru este o
lucrare a credintei noastre.
Iubiti credinciosi, cei care ati citit Evanghelia de la Marcu sau ati auzit
citinduse la sfintele slujbe Evanghelia de la Marcu, ati ntlnit si cuvintele
acestea: "Iar celor ce vor crede le vor urma aceste semne" (XVI, 17) sau, n alt
fel spus, dup aceste semne vor fi cunoscuti cei ce au credint. Ce spune
Domnul Hristos? "n numele Meu draci vor scoate. n limbi nou vor gri.
Serpi vor lua n mn si chiar ceva dttor de moarte (adic otrvitor) de vor
bea nui va vtma pe ei. Pe bolnavi minilesi vor pune si se vor face sntosi sau, n alt traducere este si bine le va fi " (Marcu XVI, 1718). Acestea
sunt semnele omului credincios, semnele omului care are credint n
Dumnezeu.
Cuvintele acestea lea spus Domnul Hristos dup ce a zis: "Propovduiti
Evanghelia la toat fptura. Cel ce va crede si se va boteza se va mntui, iar
cel ce nu va crede se va osndi." (Marcu XVI, 1516). Siapoi zice: "Iar celor
ce vor crede, aceste semne le vor urma: n numele Meu, draci vor scoate!". Se
pune ntrebarea: de unde? Din cine? Rspunsul cel mai la ndemn este: din
ei nsisi! Cum anume? Cine crede n Dumnezeu e aprat de Dumnezeu:
"Doamne, arm asupra diavolului - Crucea Ta ai dato nou, c se ngrozeste si
se cutremur, nesuferind a cuta spre puterea ei. C mortii ai sculat si moartea
ai surpat. Pentru aceasta ne nchinm ngroprii Tale si nvierii" (Slujba
Sfntului Maslu).
Cine are credint este sub aprarea lui Dumnezeu, sub acopermntul Maicii
Domnului. Cu ce ne mpotrivim diavolului? V mai aduceti aminte, iubiti
credinciosi, de un cuvnt al meu, cnd vam spus cei scris n Crarea
mprtiei de printele Arsenie Boca n legtur cu nlturarea dracilor. Cu
ce ne luptm mpotriva dracilor? Acolo se spune c ne luptm cu numele lui
Iisus si al Maicii Domnului, cu "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul" si nul lsm pe diavolul s intre

43

n gnd, pentru c n gnd are el puterea nti si nti. Dup aceea ne luptm
mpotriva vrjmasului cu semnul Crucii: "Doamne, arm asupra diavolului
Crucea Ta neai dato nou" si ne mai luptm cu ceva ce diavolul nu are - cu
smerenia.
n Pateric se spune c avva Macarie a vorbit cu vrjmasul, i sa artat
vrjmasul si ia spus: "Macarie, tu postesti - eu nu mnnc niciodat! Tu faci
privegheri - eu niciodat nu dorm! Dar este una cu care ne biruiesti". Si cnd a
ntrebat avva Macarie care este aceea cu care-l biruieste, diavolul a zis:
"Smerenia!". Dracii nu pot avea smerenie! Au mndrie, din mndrie au czut,
mndria este semnul vietuirii lor siatunci e totusi ceva cu care diavolul este
biruit, pe lng semnul Crucii, pe lng numele lui Iisus, pe lng rugciunea
pe care o facem ca s ne ajute Dumnezeu, mai este si smerenia, pe care
diavolul no are. Siatunci, dac ne smerim - diavolul nare nici o putere asupra
noastr. De ce? Pentru c ne mrturisim gndurile, cutm ndrumare, cerem
ajutorul lui Dumnezeu, nu ne ntemeiem pe puterile noastre si, n felul acesta,
l facem neputincios pe vrjmasul.
n Pateric se spune c la avva Teodor al Fermei sa dus odat un drac si a vrut
s intre la el. Si avva Teodor se ruga nuntru si la legat la us. Binenteles, nu
la legat cu funia, nu poate diavolul s fie legat fedeles la us, dar la legat la
us, adic la fcut neputincios asupra lui; na putut intra unde era Cuviosul
care se ruga cu o rugciune adnc, cu o rugciune carei absorbea toat fiinta.
(ntrun acatist scris de nalt Prea Sfintitul Bartolomeu al Clujului, n legtur
cu Sfntul Ioan cel Nou, se spune ntre altele si cuvntul acesta: "Bucurte,
rugciune n care iadul se nspimnt". Binenteles c aceasta nui rugciunea
aceea mprstiat pe care o avem noi.). Sia venit alt drac si la legat si pe acela.
Sia venit al treilea si iantrebat pe cei doi - de ce stati aici, de ce nu intrati? Si
cei doi au zis - pentru c se roag Cuviosul!
Apoi s stiti c o rugciune de felul acesta i nspimnt pe draci si de aceea
zice domnul Hristos c cel care va crede va avea ca semn aceasta, c n
numele Domnului Hristos va scoate pe draci.
Mai departe, alt semn al celor credinciosi este c vor vorbi n limbi noi. n
limbi pe care nu leau stiut mai nainte! Cei care njur, cei care spun
spurcciuni, cei care spun bancuri porcoase, aceia nu cunosc limba cea nou.
Limba cea nou o cunosc aceia care vorbesc numai lucruri cuviincioase, care
stiu c pentru orice cuvnt vor da socoteal naintea lui Dumnezeu (Matei
XII, 36). Aceia vorbesc ntro limb nou, o limb a lui Dumnezeu. "n limbi
noi vor gri. Serpi vor lua n mn si chiar de vor bea ceva vtmtor (ceva
dttor de moarte - otrav), nui va vtma pe ei" se spune n Sfnta
Evanghelie de la Marcu. Ce este aceasta, ce anume "dttor de moarte"
poate bea cineva si rmne neclintit n bine? Stiti, iubiti credinciosi, ce? Mai
ales ispitele, ruttile, spurcciunile - cte vin asupra omului. Dar dac omul

44

este hotrt n bine - nu le primeste, nu le are n el. Se spune c: "Din

prisosinta inimii grieste gura" (Matei XII, 34) - e cuvntul Domnului
Hristos. Dac spui ceva spurcat cu gura, dac spui njurturi, dac spui
necuviinte, acelea le ai n tine si le scoti prin gur. Or, un om credincios
trebuie s aib asezare sufleteasc prin care s nu mai poat scoate rele din
inima lui. Gnditiv, de pild, la cuvntul Sfntul Marcu Ascetul din
Filocalie, care zice c: "n inima iubitoare de osteneal, gndul cel ru este ca
focul n ap" - nare putere, nare lucrare. Cnd au gndurile cele rele lucrare n
noi, nseamn c avem o prtsie cu vrjmasul. Gnditiv la cuvntul spus de
Domnului Hristos: "n Mine el nu gseste nimic". Cnd nu mai gseste nimic
n noi, atunci avem credinta care izgoneste pe vrjmas, atunci avem credinta
care izgoneste lucrrile vrjmasului - gndurile cele rele.
Iubiti credinciosi, n ceea ce priveste cuvntul literar c "De vor bea ceva
vtmtor de moarte si nui va vtma pe ei", nu ne putem gndi la asta.
Gnditiv c un sfnt care a fost silit, cruia i sa dat otrav s bea - a murit! E
vorba de Sfntul Iustin Martirul si Filosoful, care pe la 160 a murit din cauza
otrvii si nu samplinit cu el cuvntul pe care la spus Domnul Hristos! Pentru
c nu la asta sa gndit Domnul Hristos, ci la orice lucru pe carel primim n
sufletul nostru de la vrjmasul si din uneltirile vrjmasului - care nare putere
n noi dac avem credint si lucrare, dac suntem angajati ntro viat sfnt si
mutm muntii prin credinta ct o avem.
Si la urm zice Domnul Hristos: "Pe bolnavi minilesi vor pune si bine le va
fi" (n alte traduceri - "si se vor face sntosi"). E vorba nu de puterea de
nsntosire, pentru c nu multi au aceast putere, e vorba de o mngiere. Cu
minile, nu numai nzdrvenim, nu numai ajutm; chiar dac nu nzdrvenim,
ajutm pe oameni, ajutm pe bolnavi, i ajutm ca s se simt mai bine "si
bine le va fi". Cu minile mngiem, minile sunt date de Dumnezeu ca s
avem noi - minile lui Dumnezeu!
Iubiti credinciosi, am citit cndva, undeva, o istorisire despre un doctor, un
doctor care a fost misionar prin Africa - Albert Schweitzer se numea. Acesta
era doctor si africanii se bucurau de ajutorul pe carel ddea el ca doctor. ntro
mprejurare ca aceasta, cineva a spus: "Tu ai minile lui Dumnezeu!". Ce bine
ar fi s avem si noi minile lui Dumnezeu, s facem ceva pentru aproapele
nostru, sl mngiem, sl ajutm, s intervenim cu puterile noastre spre
ajutorarea lui! Siatunci am avea minile lui Dumnezeu si "Pe bolnavi minilesi vor pune si bine le va fi". Chiar dac nu se vor face sntosi, va fi un spor
de bucurie, va fi un spor de ajutor, va fi un spor de liniste sufleteasc.
Iat, iubiti credinciosi, cum mut credinta noastr muntii, muntii din noi si
muntii din altii; i mut ntrun fel, pentru c dac vrea cineva s te angajeze la
o ceart si nu te angajezi la ceart, fiind tu om credincios, el nu mai poate ssi
continue rutatea siatunci poti s zici c si din altii muti muntele ruttii.

45

Iubiti credinciosi, s ne cercetm pe noi nsine dac avem aceast credint

lucrtoare, dac credinta pe care o avem noi face ceva n viata noastr si, dac
face, nseamn c e o credint lucrtoare. Dac nu e o credint lucrtoare, nui
nici mntuitoare! Stiti c credinta trebuie s fie lucrtoare n iubire, trebuie s
nmulteasc iubirea, saduc iubire, s nmulteasc binele. Credinta noastr ne
angajeaz si la rugciune, credinta ne angajeaz si la post. Si dac nu postim
nseamn c nu avem destul credint, si dac nu ne rugm nseamn c nu
avem credint lucrtoare. Deci, credinta noastr trebuie s ne angajeze n
lucruri pe care le face omul credincios!
S ne ajute Dumnezeu s avem atta credinta nct s putem face ceva cu ea,
s putem schimba ceva n viata noastr, s alungm pe draci ca s naib putere
asupra noastr, s alungm lucrurile cele rele, s nmultim cuvintele cele
bune, s avem limba nou pe care no are necredinciosul, s avem puterea de a
scpa de ispitele sarpelui, adic de ruttile pe care le aduce vrjmasul, s
scpm de otrvile pe care le bag el n sufletele noastre; si toate acestea
avndule, s fim apoi ajuttori celor care au trebuint de ajutorul nostru, ca s
fim si noi ntre cei ce mut muntii - nu de piatr, ci munti de rutate, munti de
nepsare, munti de ftrnicie. Tot ceea ce ar aduce necredinta n viata noastr
s fie nlturat prin credint. Iar dac nu avem credint destul, s ne rugm
Mntuitorului care a zis ctre Sfntul Apostol Petru la Cina cea de Tain:
"Simone, Simone, iat, satana va cerut pe voi ca s v cearn ca pe gru si Eu
Mam rugat pentru tine ca s nu scad credinta ta. Si tu, ntorcndute, s
ntresti pe fratii ti" (Luca XXII, 3132). S ne gndim la credinta putin a
Apostolilor, care totusi, dndusi seama de aceasta, au cerut de la Domnul
Hristos: "Dne mai mult credint!" (Luca XVII, 5).
S cerem de la Dumnezeu s ne nmulteasc credinta, c dac ni se nmulteste
credinta, ni se nmulteste iubirea, ni se nmulteste viata curat, ni se nmulteste
tot binele si darul lui Dumnezeu va fi cu noi, cei credinciosi, acum si pururea
si n vecii vecilor, amin! Mrire Tatlui si Fiului si Sfntului Duh! Amin.

PROGRAM DE VIATA
DUHOVNICEASCA
I.
Mnstirea Brncoveanu
2 septembrie 1997

46

nc de cnd am auzit c va fi o tabara studenteasca aici, neam propus s

facem un program de cntri, pentru a se cunoaste ci vorba de o tabr
religioas, de o tabr la mnstire. Adic, s nu fie o simpl petrecere de
timp n cadrul unei mnstiri ori simpla participare la slujbele noastre, ci s fie
si un folos din punct de vedere spiritual, s fie un folos n sensul de a ne
mbogti sufleteste unii pe altii sau unii cu altii. De ce? Deoarece ceea "ce faci
- te face" si cel dinti beneficiar din toate acestea voi fi eu! Voi fi eu, pentru
c voi prezenta niste lucruri pe care chiar dac leam spus si n alt parte, sunt
binevenite, ne formeaz, ne dau o perspectiv - si asta e foarte important - s
ai o perspectiv cnd e vorba de viata spiritual.
Sunt foarte multi oameni n lumea aceasta, multi crestini, care se declar
credinciosi - fr s stie c nu sunt credinciosi si fr s stie c au viat de
necredinciosi sau au viat amestecat - si de credinciosi si de necredinciosi.
De obicei, oamenii socotesc c dac nuL tgduiesc pe Dumnezeu cu
cuvntul, dac nu se declar necredinciosi, dac nu se declar atei - sunt
credinciosi.
De fapt nu e asa! n Sfnta Evanghelie de la Ioan, n Capitolul al XVIlea,
este o consemnare care spune c odat, pe cnd Domnul Hristos le vorbea
ucenicilor, acestia au fost entuziasmati si au zis: "Acum credem c de la
Dumnezeu ai iesit si nu trebuie s Te ntrebe nimeni ca s Te nvete". Si
Domnul Hristos a ntmpinat aceast afirmatie a ucenicilor cu o ntrebare, am
putea zice cu un fel de ironie chiar, si anume: "Acum credeti?" - adic se mira
Domnul Hristos c ucenicii se declar credinciosi. Era firesc s se declare
credinciosi, pentru c erau mpreun cu Domnul Hristos de vreme
ndelungat, pentru c au fcut minuni n numele Domnului Hristos, pentru c
Iau ascultat cuvntul, pentru c au struit n legtur cu El; dar, de data
aceasta, ucenicii siau exprimat credinta n Domnul Hristos. Siatunci Domnul
Hristos, cumva mirat, lea zis: "Acum credeti? Iat, soseste ceasul si a si sosit,
ca toti s v duceti la ale voastre si pe Mine s M lsati singur".
Vrea Domnul Hristos s spun cu asta c, dac ar crede ntradevr, dac nar
avea doar prerea c cred, n cazul acesta nu Lar lsa singur, ar strui n
legtur cu El, n jurul Lui si n vremea Ptimirilor. Poate sar angaja cumva
sL apere pe Domnul Hristos... Or, ei nau fcut lucrul acesta si Domnul
Hristos stia ceor s fac... A stiut si de lepdarea lui Petru, a stiut si de
vnzarea lui Iuda, a stiut si de mprstierea ucenicilor si de ce aceea a zis:
"Acum credeti? Iat, soseste ceasul, ba chiar a sosit, ca voi s v duceti la ale
voastre si pe Mine s M lsati singur".
Ca s nu ajungem la o prere c suntem credinciosi, trebuie s avem niste
criterii dup care s stim cnd credem si cnd nu credem, ct credem si ct nu
credem, si trebuie s avem si niste mijloace de a ne ntri n credint. Adic s

47

nu avem o simpl prere - da, sunt credincios, da, stiu de Dumnezeu, da, am
credint pentru c nu Lam tgduit cu cuvntul pe Domnul Hristos.
Credinta trebuie s aib niste fapte ale ei, care izvorsc din ea nssi. Dac ne
gndim c Sfntul Apostol Pavel, n Epistola ctre Efeseni are cuvntul:
"Hristos s se slsluiasc prin credint n inimile voastre" (III, 17) ne dm
seama c lucrul cel mai mare pe carel aduce credinta n viata omului este
faptul c omul se uneste cu Dumnezeu, c Domnul Hristos n sufletul celor
credinciosi si face locuint. Si mai ales si face locuint n suflet - cnd
credinta este lucrtoare n iubire.
n Epistola ctre Galateni a Sfntului Apostol Pavel, n dou locuri se afirm
c tierea mprejur (care este un act de credint) si netierea mprejur (care
poate fi act de credint - de altfel de credint!) sunt lucruri care nu sunt
importante nici pentru unii, nici pentru altii; ceea ce ni se cere este "credinta
lucrtoare n iubire" - se spune ntrun loc, si n alt loc se spune - "fptura cea
n duh". Deci tierea sau netierea mprejur nu folosesc la nimic, ci doar
fptura cea nou; adic omul realizat prin credint foloseste credinta n
Mntuitorul nostru Iisus Hristos drept temei al unei schimbri spre bine, al
unei vieti noi si al unei fpturi noi. Credinta lucrtoare n iubire realizeaz pe
omul cel nou, omul care se pleac cu mintea n fata Mntuitorului Hristos,
careL are n primplanul vietii sale pe Domnul Hristos: ca ndrumtor, ca
nvttor, ca Mntuitor. Fr aceasta nu exist o lucrare a credintei n iubire.
Sfntul Apostol Pavel precizeaz - si e foarte important lucrul acesta - n
Epistola Ia ctre Corinteni: "Deas avea credint att de mult nct s mut si
muntii, dac nu am dragoste, nimic numi foloseste" (XIII, 2). Deci credinta,
ct ar fi de mare, fr iubire nu este ceea ce trebuie s fie.
Domnul Hristos, n Evanghelie, a zis: "Cel ce iubeste pe tatl su sau pe
mama sa mai mult de ct pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe
fiu sau pe fiic mai mult de ct pe Mine, nu este vrednic de Mine. Si cel ce
nusi ia crucea ca sMi urmeze, nu este vrednic de Mine!". Aceste cuvinte le-a
spus Domnul Hristos dup ce a vorbit mai nti, cu putin nainte, despre
importanta credintei; si anume, zice Domnul Hristos: "Cel ce M va mrturisi
pe Mine naintea oamenilor, si Eu l voi mrturisi naintea Tatlui celui din
ceruri (sau, cu alt ocazie "si Eu l voi mrturisi naintea ngerilor din ceruri").
Iar de cel ce se va lepda de Mine naintea oamenilor, si Eu M voi lepda de
el naintea Tatlui din ceruri" (Matei X, 32-33).
Asadar, credinta trebuie s fie mrturisitoare si neaprat generatoare de iubire,
s aduc iubirea, iubirea fat de Dumnezeu si iubirea fat de aproapele.
Mntuitorul Hristos prezint, ca semn al uceniciei fat de El, n special
iubirea: "Dup aceasta v vor cunoaste oamenii c sunteti ucenicii mei, dac
veti avea dragoste ntre voi" (Ioan XIII, 35). Fr dragoste nu exist credint

48

lucrtoare si fr credint lucrtoare nu exist mijloc de mbunttire

sufleteasc, mijloc de mntuire, mntuirea nsemnnd, pe deo parte, evitarea
rului si, pe de alt parte, mplinirea binelui.
Msura credintei este msura vietii. Dac vrea cineva s stie ct credint are
si cum i este credinta, ct i este credinta de lucrtoare, trebuie s se cerceteze
pe sine n privinta credintei si trebuie s ia aminte la viata pe care o duce,
pentru c viata pe care o duce este mrturisirea credintei. Deci atta credint
avem, ct manifestm n viat. Dac nu manifestm n viat credinta noastr
- nu avem credint, chiar dac mrturisim c avem credint.
La mine, de exemplu, mai ales cnd vin tineri si am timp s m ocup de ei, i
cercetez n latura credintei sii ntreb: crezi n Dumnezeu? De obicei, rspunsul
este ntotdeauna pozitiv. Poate c omul se si mir de multe ori c i se pune o
astfel ntrebare, cnd el face un act de credint - de exemplu, se spovedeste.
Cineva care se spovedeste mrturiseste o credint, pentru c oamenii care cred
n Dumnezeu se spovedesc. Adic, asta nu nseamn c cineva care nu crede
n Dumnezeu nusi poate face o autocritic, nu se poate cerceta pe sine, nu face
niste investigatii n sufletul su n anumite privinte n legtur cu
mbunttirea sufleteasc. Dar, de spovedit, n general, se spovedeste omul
care crede n Dumnezeu, care stie de pcat, de pcat ca realitate care priveste
si pe om si pe Dumnezeu; cei cesi fac autocritica se gndesc la anumite
defecte, la anumite insuficiente, la anumite deficiente, dar nu se gndesc la
credinta propriuzis si nu se gndesc la deficiente, la insuficiente ca pcat,
adic nu privesc si raportarea faptei celei rele, a gndului celui ru, la
Dumnezeu.
Nu stie omul de pcat dect dac este ncadrat n religie, dac stie de
Dumnezeu, dac stie de responsabilitatea pe care o avem n fata lui
Dumnezeu. Asadar, cel care se spovedeste face un act de credint siatunci ai
putea zice c ai rspunsul la ntrebarea: "Crezi tu n Fiul lui Dumnezeu?". Ai
acest rspuns fr cuvinte, dat de faptul c omul se prezint fcnd un act de
credint; desi, cteodat, sunt si cazuri cnd oamenii se spovedesc n virtutea
unei traditii, n virtutea unei deprinderi.
Cei care se spovedesc o singur dat pe an, de pild, poti s zici c au
credint, c se gndesc la pcate, c ar vrea s fie mai buni, c ar vrea s li se
ierte pcatele, dac ei un an de zile pot s astepte momentul mrturisirii? Poti
zice momentul, pentru c mrturisirea acelora se face ntrun moment, n cteva
clipe, pe considerentul c preotul nu are vreme de ei, deoarece sunt altii care
asteapt, senghesuie, poate chiar vocifereaz c stau prea mult siatunci nu se
poate zice c e un act de credint propriuzis sau un act de credint propriuzis.
Si, binenteles c dacmi rspunde afirmativ, eu de obicei ntreb si asta este
foarte important: ce faci tu, ca om credincios? Spui c crezi, bine, eu te cred

49

c crezi c crezi! Cred c tu ai prerea c crezi, cred c tu te numeri la

credinciosi, dar asta ar trebui s nsemne ceva n viata ta. Ce faci tu ca om
credincios? Si de cele mai multe ori mi se rspunde: as vrea s fiu om de
treab! Eu m bucur foarte mult de gndul acesta, al omului, de a fi om de
treab. Numai c, ce se ntmpl: de multe ori omul nu stie ce nseamn "om
de treab", iar chestiunea aceasta, de a dori s fie om de treab, s fie om
cumsecade, nu tine esentialmente de credint; sunt oameni care, fr s aib
credint, duc o viat corect, binenteles nu n intimitatea sufletului lor, s
zicem, dar, din punct de vedere social, priviti n raport cu societatea n care
triesc, cu ndatoririle pe care le au si si le mplinesc, ai putea zice c sunt
oameni de treab si c, fiind oameni de treab, nai probleme cu ei, c si fac
datoria n sfera actiunii lor si teai putea multumi dac ar fi vorba numai de "s
fii om de treab".
Or, Domnul Hristos ne cere mult mai mult, si anume, n Sfnta Evanghelie
avem cuvntul: "Las acum, c ni se cuvine nou s mplinim toat dreptatea"
(Matei III, 15). Domnul Hristos i spune cuvntul acesta Sfntului Ioan
Boteztorul, care ezita sL boteze. Or, Domnul Hristos stia c Botezul este un
lucru care trebuie mplinit si c asta tine de dreptate, adic de situatia de om
drept, si a zis c: "Las acum, c ni se cuvine nou s mplinim toat
dreptatea".
Cnd zice cineva "s mplinim toat dreptatea", nu se gndeste numai la
chestiuni care privesc, s zicem asa, lrgirea, viata pe orizontal, c trebuie s
le mplinim pe toate, ci are n vedere si felul cum trebuie s le mplinim.
Domnul Hristos are un cuvnt n Sfnta Evanghelie de la Matei: "Dac nu
va prisosi dreptatea voastr mai mult dect a crturarilor si a fariseilor, nu veti
intra n mprtia cerurilor". Ca s intri n mprtia cerurilor trebuie s ai o
prezent, o nftisare care s te recomande pentru mprtia cerurilor. Fariseii
nu intr n mprtia cerurilor! De ce nu intr n mprtia cerurilor? Pentru c
se ngrijesc doar de o dreptate din afar, de o dreptate social, de o dreptate la
msura aceea c o pot privi oamenii. Or, "Dumnezeu nu priveste la fat" este
scris undeva n Scriptur, ci priveste n inim.
"Poporul acesta - scria Proorocul Isaia - M cinsteste cu buzele, dar cu inima
este departe de Mine" (XXIX, 13). Sau, Domnul Hristos a spus cuvntul pe
carel scrie Marcu, anume: "Nu oricine care zice Doamne, Doamne, va intra n
mprtia cerurilor, ci acela care face voia Celui care Ma trimis". Deci, nui
destul s zici "Doamne, Doamne", ci trebuie s mplinesti voia lui Dumnezeu.
Nui destul sL cinstesti pe Dumnezeu cu buzele, ci trebuie sL cinstesti si cu
inima. Asta este dreptatea cea luntric, mai mare ca dreptatea crturarilor si a
fariseilor: "Vai vou, crturari si farisei ftarnici, c splati partea din afar a
paharului si a blidului (deci v interesati de lucrurile care se vd), iar cele
dinluntru sunt necurate (deci nu v interesati de asezarea inimii, de ceea ce

50

vede Dumnezeu)". Si vine cu corectivul: "Fariseule orb, spal mai nti

partea dinluntru a paharului si a blidului si toate celelalte sunt curate".
Sau i mustr pe farisei - citim asta n Sfnta Evanghelie de la Matei,
Capitolul al XXIII-lea, care n ntregime cuprinde mustrri pe care Domnul
Hristos lea adresat fariseilor ftarnici, care fceau niste lucruri pe care le
socoteau ei esentiale si le neglijau pe acelea pe care le socoteau neesentiale,
dar pe care Domnul Hristos le socotea esentiale. Sianume, i mustr pe
crturari si pe farisei c dau zeciuial din mrar, din chimen, din izm si las
nemplinit partea cea mai grea a Legii: dreptatea, mila si credinta. Si zice
Domnul Hristos, venind cu corectivul: "Acelea trebuia s le faceti, iar pe
acestea s nu le lsati!"; adic dac dati zeciuial de unde nu vi se cere
zeciuial (transformati n bani a zecea parte din toate veniturile voastre si o
dati la Templu), n cazul acesta trebuie s mpliniti si pe cele pe care nu le
mpliniti. Deci "pe acelea s le faceti", dati zeciuial, dar "pe acestea s nu le
lsati", s mpliniti si dreptatea, mila si credinta.
Asta nseamn s prisoseasc dreptatea crestinilor mai mult ca a crturarilor si
a fariseilor si mai nseamn c cine se ngrijeste numai de cele din afar si nu
duce o viat ngrijit nuntru, n fata lui Dumnezeu, n fata ochilor lui
Dumnezeu, acela este asemenea mormintelor mpodobite n afar, dar pline de
oase de morti si de necurtie nuntru. Lucruri pe care nai dori s le vezi si pe
care chiar ar fi bine s nu le vezi! Sau te asemeni cu un perete care n afar e
frumos si care nuntru, dac dai varul jos, vezi c nu e asa de frumos cum e
n afar.
Toate acestea sunt lucruri pe care credinta noastr le are n vedere, si pe care
si Domnul Hristos le are n vedere, siatunci se pune problema foarte simplu:
ce facem noi ca oameni credinciosi, ce viat ducem noi ca oameni credinciosi,
ce angajare avem noi pentru o credint lucrtoare n iubire, pentru o credint
care schimb nftisarea omului, n asa fel nct s se poat face o deosebire
clar si net ntre credincios si necredincios.
n ceea ce priveste angajarea ntro viat religioas autentic, ntro viat
crestin, asa cum o vrea Dumnezeu, ntro viat ortodox, asa cum o vrea
Biserica, eu de obicei dau un program care const n cinci puncte.
Si anume, cel dinti punct de angajare, cel dinti lucru de prezentare n fata lui
Dumnezeu, l socotesc a fi participarea credinciosului la slujbele Bisericii. La
mine vin oameni care nu merg la biseric si eu le atrag atentia totdeauna ce
nseamn s nu mergi duminica la biseric. Si le lmuresc chestiunea asa, ca
ssi dea seama censeamn s mergi si censeamn s nu mergi la biseric.
Mai nti de toate, duminica nui a noastr, ci e a lui Dumnezeu! Nui o zi
liber, ci e o zi a lui Dumnezeu; nui o zi n care putem face ce vrem, nui o zi

51

de care dispunem, ci este o zi n care trebuie s facem lucrul lui Dumnezeu.

Iar lucrul lui Dumnezeu, ntre altele, este participarea la sfintele slujbe;
participare zic, nu numai asistare. Credinciosii nostri toti trebuie s stie c la
slujbe nu asistm, ci la slujbe participm.
Toti slujim la msurile noastre: preotii la msura de preot, episcopii la msura
de episcop, diaconii la msura de diacon, cntretii la msura de cntreti,
coristii la msura de coristi, credinciosii de rnd la msura de credinciosi de
rnd, dar toti trebuie s stie c particip! Nu se duc s vad un spectacol, nu se
duc s fac niste aprecieri asupra felului cum se desfsoar slujba, ci se duc la
biseric sI slujeasc lui Dumnezeu! S rspund cu "Amin!" la cele ce le
spune preotul la ecfonise, s rspund "Doamne, miluieste!", la ceea ce
preotul i ndeamn s se roage, s rspund cu "Tie, Doamne!" la ceea ce
cere acest rspuns, s rspund cu "D, Doamne!" la ceea ce nseamn
ndemn de a cere ceva de la Dumnezeu. Deci toate acestea se fac pentru a se
sti clar de ctre credinciosi c particip realmente la slujb.
Acum pot s anticipez c eu le spun clar oamenilor care nu merg la slujb c
la pgni i numr, la necrestini, la necredinciosi, la neortodocsi n orice caz, i
numr pe cei care nu particip la slujbele Bisericii, pe cei care calc porunca
de a sfinti duminica, pe cei care nu se mprtsesc de darurile Bisericii pentru
c nu au interes pentru asta. Spun oamenii: "Totusi, printe, eu cred n
Dumnezeu, eu m rog la mas"... Eu nu zic c nu se poate aceasta, sunt sigur
c se poate! Dar ce sentmpl, ce faci acas nu poti face la biseric, ce plinesti
la biseric nu poti faceacas. Poti s te rogi acas de cte ori vrei s te rogi, de
cte ori timpul ti permite, dar s ai ncredintarea c altceva este s mergi la
biseric si altceva este s te rogi acas. Si mai este ceva: slujb la biseric nu e
totdeauna! Rugciune poti s faci mai des acas, dar dac neglijezi slujba la
biseric esti czut totusi de la rnduiala bisericii!
Al doilea punct de angajare, de program de angajare ntro viat religioas
autentic, este rugciunea. Rugciunea, n special rugciunile de dimineata si
seara, rugciunea de program si rugciunea de la mas. Sunt niste rnduieli
ale credintei noastre pe care le mplinim dintro datorie sau poate dintro
necesitate (unora le este necesar s se roage, nu pot s nu se roage, altora le
este greu s se roage si atunci o fac din datorie). Datoria aceasta de a te ruga
dimineata si seara trebuie mplinit! Lipsa acestei rugciuni nseamn
absentare de lamplinirea unei datorii. Dimineata, ct ai fi de grbit, trebuie sti
gsesti putin timp s te rogi! Cinci-zece minute dimineata, cincizece minute
seara, cu constiinta c stai n fata lui Dumnezeu, este o chestiune care trebuie
neaprat mplinit; apoi rugciunea de la mas este o deprindere cu care unii
dintre noi neam pomenit n viata aceasta si pe care omplinim cu bucurie si pe
care ar trebui somplineasc toti credinciosii. Sa cam prsit rnduiala aceasta
de rugciune! Unii se nchin si apoi se apuc de mncare; nui destul! Mcar

52

"Tatl nostru", asa cum am pomenit noi n copilrie, trebuie sl spunem

nainte de a ne apuca s mncm.
Era un ritual cnd eram eu copil: s spunem rugciunea nainte de mas. Chiar
mama zicea, dup ce aseza mmliga pe crptor sio punea pe mas: "Haideti,
ziceti Tatl nostru s ne putem apuca s mncm". Deci era o chestiune
care trebuia mplinit si omplineam cu bucurie, de multe ori din datorie, poate
din obicei, navea important. Nu tentreba nimeni dac tu participi sau nu
participi la asta, trebuia s te ridici n picioare si s zici "Tatl nostru"
mpreun cu ceilalti. Unul zicea cu glas tare (de obicei copiii erau pusi s zic
cu glas tare) sau dac nu, ziceau toti n gnd, dar nu se putea s stai la mas
fr s te rogi. Asta este o rnduial care trebuie tinut, pentru c dac no tii,
nu tii nici alte rnduieli.
Al treilea punct din programul de angajare ntro viat duhovniceasc este
citirea Sfintei Scripturi, citirea din Noul Testament. Eu am zis c ar fi bine
ca toti credinciosii nostri care pot citi si care au Noul Testament, s citeasc
n fiecare zi dou capitole din el. Nu tine mai mult de cinci-zece minute treaba
aceasta, hai s zicem un sfert de or cel mult, uneori, cnd capitolele sunt
putin mai lungi, dar e o chestiune de mare important! De ce? Pentru c prin
aceasta ti se mpodobeste mintea cu gndurile lui Dumnezeu.
Dumnezeu a adus n lumea aceasta Cuvntul Su, exprimnd gnduri. Adic,
este vorba despre gnduri bune care genereaz alte gnduri bune. Pentru c
toate ale omului pornesc de la gndul omului siatunci este foarte important sti agonisesti niste gnduri bune, pe care de unde le poti lua? De unde sunt!
Unde sunt? Pi, daci vorba de Cuvntul lui Dumnezeu din Evanghelie, fr
ndoial c trebuie s aduci Cuvntul lui Dumnezeu n constiinta ta.
Un printe de aici de la mnstire, Dumnezeu sl odihneasc, printele
Serafim Popescu, ne spunea c profesorul lor de tipic de la scoal le spunea c
tipicul este n minte, n crti sau nicieri. Dac nu e n minte, pentru tine ai
putea zicea c e nicieri. Dac stii c e n crti, l nveti din crti, dac nul
nveti din crti si nul ai n minte, atunci pentru tine e nicieri. Asa c si
chestiunea aceasta, a mpodobirii mintii cu gnduri sfinte, este foarte
important - o s vorbim noi odat despre asta.
Apoi, rugciunea de toat vremea, adic rugciunea cu care se mntuiesc
clugrii, acea rugciune care astzi a nceput s fie luat mai mult n seam si
de care stiu multi, dar pe care omplinesc mai putini asa cum trebuie:
"Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine,
pctosul". Este un mijloc de apropiere de Dumnezeu, un mijloc de cercetare
de sine, un gnd etalon pentru cunoasterea celorlalte gnduri, un mijloc de
mbunttire sufleteasc prin disciplina de gnd si, n sfrsit, un mijloc prin
care se d dar de la Dumnezeu.

53

Al cincilea punct din program este postul. n Biserica noastr exist zile de
post, exist zile hotrte pentru post. Omul trebuie ssi rnduiasc viata dup
nvttura Bisericii, si anume, trebuie s tin zilele de post, zilele hotrte
pentru post - cu mncare de post.
Am fost n Moldova zilele trecute, vineri, smbt si duminic; smbt am
spovedit foarte multi credinciosi, mai ales femei, dintre cei care sau spovedit
n Postul Sfintei Marii. Mai mult ca n prtile acestea sau spovedit oamenii
acolo, se vede c se tine rnduiala aceasta mai bine, si ma surprins faptul c
majoritatea miau spus (poate cu vreo cteva exceptii doar) c au postit, c
postesc, c tin postul. Mia spus cineva c de 18 ani ncoace niciodat nu sa
ntmplat s nu tin post; altcineva mia spus c din copilrie sa trezit
mplinind porunca postului, sa trezit cu post. Au am spus c tin postul de
bucate, dar nu pot tine postul de curtie, pentru c fiind cstoriti, nu pot ssi
fac programul de unul singur; dar hotrrea aceasta de a posti si practicarea
postului ma surprins si mia plcut foarte mult; pot s zic c am venit mbogtit
cu cunostinta aceasta si cu bucuria c, totusi, acolo, oamenii tin mai mult la
post ca oamenii din partea aceasta. E adevrat c si structura este altfel, dar sa
creat o atmosfer.
Aici, la noi, se pare c postul nui cine stie ce, c las, c doar nu ce intr n
gur l spurc pe om, c nai putere s lucri... sunt niste motivri ale oamenilor
pe care dincolo nu leam ntlnit sau, cel putin, nu leam ntlnit la cei care au
venit n fata mea si care au spus clar, de cte ori iam ntrebat - tii postul? - da,
tin, am tinut, am tinut post de mncare, nam putut tine post deplin... Asta ma
bucurat foarte mult si pot s spun c e un cstig pentru mine experienta
aceasta; va trebui s fiu mai hotrt n ceea ce priveste disciplina postului
pentru credinciosii din partea aceasta de tar, unde lucrurile se privesc asa,
cam superficial, din acest punct de vedere.
Acestea sunt cinci puncte de program pe care le pun n fata celor care doresc
ssi mbuntteasc viata, doresc s se apropie de Dumnezeu, doresc s fac
ceva pentru Dumnezeu. Binenteles c acestea trebuie s fie secondate
ntotdeauna de o viat ngrijit, de ferirea de pcat: "Ferestete de ru si f
binele" (Psalmul 36, 27); "Nu te lsa biruit de ru, ci biruieste rul cu binele",
adic grija de a limpezi viata, de a pune n fata lui Dumnezeu constiinta c
trebuie s ne gndim la Dumnezeu, sl avem pe Dumnezeu n primplanul
gndirii noastre, n primplanul vietii noastre, s ne raportm real la
Dumnezeu, s nu fie pentru noi Dumnezeu o simpl idee, o simpl
probabilitate, stiu eu... s nu fie Dumnezeu pentru noi o teorie, ci s fie o
realitate
la
care
s
ne
raportm.

54

Pe lng acestea, eu mai cunosc un ndreptar de viat - dat de printele

Arsenie Boca unui tnr care a trecut pe aici si care se pregtea pe atunci s
ajung student la medicin.. A fost pe la printele Arsenie si a ajuns, dup
aceea, la mine. Lam ntrebat ce ia spus si mia zis c printele ia spus asa:
oxigen, glicogen, somn, sti pstrezi hormonii si s ai conceptie de viat
crestin. Miau plcut tare mult cuvintele acestea si le prezint mpreun cu
programul pe care l ddeam eu pn atunci, pe care l dau si acum, dar de
data aceasta conjugat cu ndreptarul de viat al printelui Arsenie. De observat
este c printele, ca unul care a fcut medicina si ca unul care stia ce pondere
are trupul n viata omului si ce nsemntate are trupul pentru viata spiritual,
patru din cele cinci puncte din ndreptar le are n raport cu trupul.
Oxigen, nti oxigen! Mi se pare curios c se pune problema oxigenului n
viata spiritual. Si totusi are mare important, n sensul c un creier oxigenat
gndeste altfel dect un creier care trebuie s suporte lips de oxigen sau
mputinare de oxigen.
Glicogen - glicogenul fiind zahrul din ficat este, binenteles, o substant
alctuit n organism prin lucrarea lui Dumnezeu, prin lucrarea organismului,
asa cum la fcut Dumnezeu. Printele Arsenie nu a avut n vedere glicogenul
ca substant sau, dac la avut n vedere ca substant, atunci a mers mai
departe cu gndul, si anume, a mers n sensul c sa gndit c glicogenul nu se
poate realiza asa cum trebuie dac omul nu insist pentru un echilibru n ceea
ce priveste hrana. Zicea printele: "Nici prea mult nici prea putin; cele peste
msur sunt de la draci, zic Printii cei duhovnicesti". Deci, nici mncare prea
mult, pentru c sunt boli de trai bun, nici mncare prea putin, pentru exist
si boli de trai ru, ci o rnduial de mijloc, pentru c boli de trai de mijloc nu
exist!
Somn - somnul fiind un dar de la Dumnezeu, pentru care noi ne rugm seara
(s ne fie somnul limpede, s ne fie somnul netulburat de vise care near putea
aduce tulburare, sau near putea aduce spaim, sau stiu eu ce near putea aduce)
lui Dumnezeu s ne dea somn linistit, somn cu pace. E foarte important s
dormi att ct ti este necesar ca s duci o viat eficient, o activitate eficient.
Cnd esti odihnit, poti s te rogi (dimineata, cnd te scoli, esti mai bun pentru
rugciune, seara, cnd te culci, esti obosit).
Printele a stiut si el cum stiu toti cei care se ocup de viata spiritual c n
Pateric e scris: "Clugrul, de va fi nevoitor, i ajunge un ceas de somn pe
noapte". Stiu eu, poate c a fost cineva n lumea aceasta cruia si fi ajuns un
ceas de somn , ns, n mod firesc, n mod normal, e prea putin un ceas de
somn! Sfintii Varsanufie si Ioan, n Filocalia, volumul al-XI-lea, unde au ei
scrierile, spun c sunt necesare sase ore de somn n 24 de ore. Printele
Arsenie Boca ia spus unui preot care a trecut pe la el si care a pus problema

55

ct s doarm: cel putin sase ore de somn continuu. Miemi pare bine c a
zis cel putin, pentru c mie numi ajung sase ore!
n sfrsit, pe lng aceasta, printele a mai pus o problem foarte actual si
foarte important, si anume - problema sexual, risipa de energie sexual. Si a
zis: sti pstrezi hormonii, adic s nu faci abuz de energie sexual, s nu te
axezi pe plcerea sexual, s fii abstinent, asta nseamn. Poate unii dintre voi
ati fost la yoga si ati avut niste ndrumri n legtur cu sexualitatea, n sensul
de a avea legturi sexuale, dar n asa fel nct s nu se piard energia, s nu se
ajung la orgasm. E o chestiune care nu tine de rnduiala lui Dumnezeu si
care nu tine de rnduiala firii si care, de fapt, nu aduce nimic spiritual. Ei pun
cumva problema energiei, pe care dac o pstrezi o ai tu si no elimini. Or, se
stie c exist niste declansri firesti, care nu sunt vinovate, si care, de fapt, nu
pot fi considerate o pierdere de putere fizic, ci c pot fi considerate foarte
firesti si foarte la locul lor.
Deci, printele a avut n vedere abstinenta ca atare, iar actul sexual la avut n
vedere asa cum e el, asa cum la lsat Dumnezeu, cum lau stiut toti oamenii,
cum l stiu animalele sau cum l realizeaz animalul, fr retineri cnd e vorba
despre felul cum se declanseaz, dar cu retineri n felul de angajare; adic s
fii ct mai abstinent, sti rmn energia sexual, dar sti rmn energia nu
n sensul c nui dai drumul, ci n sensul c nu te angajezi la acte n care e
firesc si dai drumul.
n sfrsit, al cincilea punct este s ai conceptie de viat crestin. Adic s nu
te iei dup idei, dup conceptii, dup teorii extracrestine, din Asia sau stiu eu
de unde, de la pgni, n orice caz; ci s ai n vedere nvttura Bisericii,
credinta noastr, conceptia crestin, care ne ajut, ne d posibilitatea s ne
mntuim, ceea ce nseamn s ne mbunttim sufleteste, s devenim mai
buni, s nu mai fim ri, pentru c pn la urm, mntuirea asta nseamn, s se
evite
negativele
si
s
se
ntreasc
pozitivele.

- Ati vorbit de post. n general, n familie se tine miercurea si vinerea, dar n

multe crti am vzut c scrie s se tin lunea, miercurea si vinerea.
Dumneavoastr ce prere aveti?
- Drag, eu am prerea c miercurea si vinerea e obligatoriu postul, iar lunea e
facultativ. De ce? E adevrat c rnduielile care privesc postul n general sunt
pentru noi miercuri si vineri. Printele Arsenie, n Crarea mprtiei ,
spune c si lunea e zi de post. Numai c la canoanele care se dau pentru
pcatele pe care leau fcut oamenii, exist si unul care are n vedere postul de
lunea n sensul acesta: dac cel care se spovedeste se angajeaz s tin ca zi de
post si lunea, i scazi un an din anii care ar trebui s treac pn cnd se poate
mprtsi. Or, asa ceva nu se spune despre postul de miercuri sau de vineri.

56

Deci, postul de miercuri si de vineri e obligatoriu, postul de luni e

facultativ. Dac aduce ceva, adic dac e socotit ca o jertf personal, ca o
jertf de bunvoie, atunci postul de luni este bine sl tin omul, dar nu e
obligat. Dac cineva nu tine postul de lunea, nu poti s zici c nu se
mntuieste sau c ncalc o porunc a Bisericii sau o porunc a lui Dumnezeu.

- Tot n legtur cu postul. Ati spus c oamenii din Moldova tin post si va
plcut lucrul acesta. Dar tineau cu ulei sau fr ulei, miercurea si vinerea?
Ce prere aveti despre chestiunea aceasta?
- Oricum! Nam insistat prea mult asupra acestui lucru. Eu m gndesc c n
prtile noastre fiind alt clim, poate alt viat, alte obligatii, se poate posti cu
ulei si n zilele n care sar recomanda s se posteasc fr ulei. Ce se ntmpl,
sunt solicitri... de exemplu, la mine au venit niste femei care au fost la
Mnstirea Sihstria si au primit ca ndrumare, au primit canon, s mnnce
lunea, miercurea si vinerea fr ulei. Si aceasta a dus la faptul de a nu putea s
fac fat la munca pe care o desfsurau. De exemplu, trebuiau s sape
cucuruzul si cu mncare neconsistent, numai de legume, si aceea fr ulei, nau putut s fac fat. Si au venit la mine si miau spus: nu stim ce s facem, c
uite, nea dat canonul acesta si nu ne putem mplini munca... Si leam zis:
printele acela care va dat canonul, sttea la umbr cnd vi la dat, si poate nu
avea obligatii de felul acesta si poate era si deprins, si poate c, m rog, o fi
putut s le dea canon, dar nu stiu dac putea s primeasc el canon. Si el, dac
ar fi fost n situatia voastr, ar fi cerut dezlegare s mnnce cu ulei. Si am zis
c pe mine nu m intereseaz cu ulei sau fr ulei, pe mine m intereseaz s
mncati mncare de post. Cnd e post, s fie mncare de post, cu ulei sau fr
ulei, cnd e de dulce s fie mncare de dulce, nu lungiti postul cnd nui post,
nu faceti zilele de post - de dulce, dect n sensul acesta, c puteti s mncati
cu ulei si cnd sunt zile n care nui dezlegare de ulei. Asta asa, de la mine
putere!

- Printe, pe lng zilele de miercuri si vineri, n Ortodoxie se mai practic si

postul aspru. Am stat de vorb cu preoti din Grecia si miau spus c e bine ca
aceast practic s se nceap dup 20 sau 24 de ani, pentru c ar fi
duntoare snttii celor care o tin.
- Cred si eu tot asa! Adic eu nu stiu ct l tin de aspru. Postul, de fapt, nu este
un mijloc n ntelesul acesta, c trebuie s l tii ntrun anumit fel, c dac nul
tii asa, nu te mntuiesti, si dacl tii asa, te duci n rai. E o chestiune de
disciplin, e un mijloc. Dacl tii aspru sau nul tii aspru, astai o chestiune a ta,
personal, dup trebuintele personale, dup organismul pe carel ai si dup
munca pe care o desfsori... Binenteles c aici, n prtile acestea, unde

57

lucreaz oamenii n mediu toxic, de exemplu, n fabricile de la Victoria si

de la Fgras, unde li se d lapte anume ca s poat s fac fat la mediul
acela, nu li se poate spune oamenilor s tin postul si s nu bea laptele care li
se d, pentru c ei au un regim pe care cei de demult nu lau avut si pe care nu
lau
prevzut.

PROGRAM DE VIAT
DUHOVNICEASC
II.
-Participarea la sfintele slujbe ale BisericiiMnstirea Brncoveanu
3 septembrie 1997

Cel dinti punct de program pentru angajarea noastr n viata religioas, n

viata duhovniceasc, cel dinti punct de program pentru a intra n legtur cu
Dumnezeu este participarea la sfintele slujbe n duminici si srbtori.
De ce am socotit c acest punct este cel dinti din program? Pentru c aceasta
se realizeaz, n general, o singur dat pe sptmn, deci duminica.
Duminica si cteodat sin srbtori. Acum, cu srbtorile, situatia e putin
elastic, n sensul c, de multe ori, srbtorile sunt socotite zile de lucru, asa
c nu toti oamenii au posibilitatea s ia parte si n srbtori la sfintele slujbe
si, mai ales, n srbtorile care nu sunt declarate ca srbtori pentru toti
credinciosii, asa cum sunt Crciunul, de pild, Pastile...
Am zis c cine vrea s intre n legtur cu Dumnezeu, cine vrea s fac ceva
care sl apropie de Dumnezeu, trebuie s intre n obstea credinciosilor careI
slujesc lui Dumnezeu. Chiar dac nu de la nceput este cstigat pentru gndul
acesta, chiar dac nu de la nceput se poate angaja n slujirea lui Dumnezeu,
trebuie s intre n obstea credinciosilor si s fac precum fac credinciosii. Sunt
credinciosi dreptmritori, credinciosi ortodocsi, care nu merg duminica la

58

biseric, dar care merg n alte zile. De exemplu, la Maslu vinerea seara,
miercurea la acatist.
Eu nu sunt multumit cu asta. Si nu sunt multumit nu pentru c nas vrea s
mearg oamenii la biseric si n alte zile, nu numai n duminici si la srbtori,
ci nu sunt multumit pentru c mergnd la Maslu, mergnd la acatist, mergnd
la alte slujbe dect la Sfnta Liturghie, oamenii urmresc niste interese
personale, care nu totdeauna tin de angajarea religioas, de angajarea lor n
raport cu Dumnezeu, ci, de obicei, tin de urmrirea unui lucru pe care sil
doresc. De exemplu: fetele - pentru cstorie, bolnavii - pentru sntate,
oamenii care nu au reusit n viat - pentru reusita n viat, cei care nu se
nteleg bine n familie - pentru bun ntelegere n familie, cei care au examene
de dat - pentru reusita la examene, adic tot pentru niste lucruri care nu tin de
viata spiritual, ci tin de viata pmnteasc, sub binecuvntarea lui
Dumnezeu.
Nu la asa ceva m gndesc, ci m gndesc la participarea la sfintele slujbe ale
Bisericii n ndejdea apropierii de Dumnezeu. Adic, s niL facem pe
Dumnezeu apropiat, s ne simtim aproape de Dumnezeu, s intrm ntro
atmosfer care este proprie pentru aI sluji lui Dumnezeu. Sunt mai putini
credinciosi care au n vedere apropierea de Dumnezeu si chiar dac sunt multi
credinciosi care merg duminica la biseric, sunt si dintre aceia care nu merg,
dar care merg totusi n alte zile, la slujbele care eventual se fac. La oras se fac
aceste slujbe siatunci merg n zilele celelalte, iar duminica nu merg. Asta este
foarte ru! Adic nu e ru c merg n zilele celelalte la biseric, ci e foarte ru
c nu merg duminica la biseric! De ce? Pentru c duminica este o zi a lui
Dumnezeu, nui o zi a noastr, dac credem n Dumnezeu. Dac nu credem n
Dumnezeu, e o zi ca toate zilele, cu deosebirea ci o zi liber, n care nu
trebuie s mergi la serviciu, o zi n care ai mai mult timp pentru tine nsuti,
timp pe carel folosesti...
Or, noi nu asa privim duminica, ci o privim ca pe o zi rezervat lui
Dumnezeu, n care se face lucrul lui Dumnezeu. Ce lucru se face pentru
Dumnezeu? Se face slujba, se face Sfnta Liturghie!
As vrea s v spun si s retineti lucrul acesta, c n limba francez cuvntul
liturgie nu nseamn Liturghie, ci nseamn toate slujbele bisericii rnduite
pentru fiecare zi, deci cele sapte laude. Cnd zice cineva liturgie, zice ceea ce
spunem noi c avem n vedere pravila Bisericii, deci rugciunile, slujbele
hotrte pentru fiecare zi, cele sapte laude. Liturghia se numeste liturgie
eucharistique, liturghie euharistic. Deci tot Liturghie sunt si celelalte slujbe,
nu numai Liturghia e Liturghie, ci toate slujbele sunt Liturghie. Asta spune
foarte mult, dac ne gndim ce conceptie nftiseaz cuvntul acesta.

59

Cuvntul Liturghie n limba noastr vine din limba greac si nseamn o

slujb a Bisericii n care cinstitele daruri ce sunt puse nainte, pinea si vinul,
anume pregtite, se prefac, prin venirea Duhului Sfnt la rugciunea preotului,
n Trupul si Sngele Mntuitorului nostru Iisus Hristos, cu care se mprtsesc
credinciosii. Deci, aceasta este Liturghia: slujba cea mai nsemnat a Bisericii,
slujba la care credinciosii pot s se mprtseasc cu Trupul si Sngele
Mntuitorului nostru Iisus Hristos.
Nu toti credinciosii care vin la Liturghie se mprtsesc, dar toti credinciosii
care merg la Liturghie au dar de la Dumnezeu prin ceea ce primesc la
msurile la care se gsesc ei. De pild - binecuvntrile de la Sfnta Liturghie
sunt foarte importante; la fiecare Sfnt Liturghie se spune de patru ori pentru
toti credinciosii "Pace tuturor!"; la fiecare Sfnt Liturghie se spun cuvintele
"Pe voi, pe toti, dreptmritorilor crestini, s v pomeneasc Domnul
Dumnezeu ntru mprtia Sa, totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor";
la fiecare Sfnt Liturghie se spune "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si
dragostea lui Dumnezeu Tatl simprtsirea Sfntului Duh s fie cu voi, cu
toti"; la fiecare Sfnt Liturghie se spune "Si s fie milele Marelui Dumnezeu
si Mntuitorului nostru Iisus Hristos cu voi, cu toti"; la fiecare Sfnt
Liturghie se spune "Mntuieste, Dumnezeule, poporul Tu si binecuvnteaz
mostenirea Ta"; la fiecare Sfnt Liturghie se spune "Binecuvntarea
Domnului peste voi, cual Su dar, cua Sa iubire de oameni, totdeauna, acum si
pururea sin vecii vecilor". Asa c aceia care se duc peste sptmn la slujbe
ca s li semplineasc anumite dorinte, ar fi bine s mearg si duminica, chiar
cu gndul acesta, de a li semplini anumite dorinte, pentru c e mai ncrcat
Sfnta Liturghie de binecuvntri ca oricare alt slujb.
Eu insist pentru participarea la Sfnta Liturghie! De altfel, e minimumul pe
carel poate face omul cnd e vorba de a lua parte la sfintele slujbe. Ar trebui
ns s lum parte si la alte slujbe, la slujbele pregtitoare, pentru c Sfnta
Liturghie fiind cea de vrf, culmea slujbelor, se pregteste, de ctre cei care
fac Sfnta Liturghie, prin celelalte sfinte slujbe. Liturghia nu este o slujb care
se face detasat de celelalte slujbe. De aceea n limba francez liturgie sunt si
celelalte slujbe.
Noi, cum am zis, prin Liturghie ntelegem un singur lucru; celelalte slujbe, ca
si cnd ar fi detasate de Liturghie, le socotim ceva aparte. Or, n realitate nu
sunt ceva aparte, ci sunt mijloace de a ne nftisa naintea lui Dumnezeu,
mijloace de a ne revrsa sufletul prin cuvintele de la sfintele slujbe, mijloace
de a ne ruga si de a nvta, pentru c n cadrul sfintelor slujbe ne rugm si
nvtm, nvtm rugndune si ne rugm nvtnd; asa c rugciunile acestea
de la sfintele slujbe sunt angajante.
Dac te duci n biseric si nui slujb, poti s te rogi cu rugciunile tale sau cu
cuvintele tale, dar nu esti angajat asa cum esti angajat prin gndurile de la

60

sfintele slujbe. De exemplu, la Sfnta Liturghie se spune "Sus s avem

inimile!", si noi zicem "Avem ctre Domnul". Si zicem "Avem ctre
Domnul", chiar dac nu le avem ctre Domnul, pentru c asa e ritualul, dar n
realitate noi pentru scopul acesta suntem la slujb, ca sI oferim lui Dumnezeu
inimile noastre si s le avem sus, s nu le avem pe pmnt.
La Sfnta Liturghie se spune: "Toat grija cea lumeasc de la noi s o
lepdm, ca pe mpratul tuturor s primim". De ce spunem lucrul acesta?
Pentru c rostul nostru la Sfnta Liturghie este de ai nchipui pe heruvimi, de a
face aici pe pmnt ceea ce se face n cer; Sfnta Liturghie este mprtia lui
Dumnezeu aici, pe pmnt. Noi, n rugciunea "Tatl nostru", cerem (desi nu
totdeauna cerem, de multe ori rugciunea o spunem ca pe o formul) de la
Dumnezeu s vin mprtia Lui: "SfinteascSe numele Tu, vie mprtia
Ta, facse voia Ta, precum n cer, asa si pe pmnt". Aceste trei cereri se
mplinesc n cuprinsul sfintelor slujbe si mai ales n cuprinsul Sfintei
Liturghii. Ce cerem? "SfinteascSe numele Tu", adic s fie preamrit
numele lui Dumnezeu, s fie recunoscut ca sfnt de ctre noi si de ctre altii.
Sfintele slujbe sunt n asa fel alctuite nct ne conduc la gndul de a aduce
mrire lui Dumnezeu: de exemplu "Mrire Tie, Doamne, mrire Tie!" dinainte
de Sfnta Evanghelie; si dup citirea Sfintei Evanghelii este o aducere de
mrire, cnd spunem "C sfnt esti Dumnezeul nostru si Tie mrire nltm".
Suntem ndemnati, ni se atrage atentia s aducem mrire lui Dumnezeu. Cnd
mrturisim c lui Dumnezeu I se cuvine toat mrirea, cinstea si
nchinciunea, e cazul s ne gndim si ct mrire i aducem noi.
Sfintele slujbe ne dau prilejul s ne orientm sufleteste spre Dumnezeu, niL
pun pe Dumnezeu n atentia noastr, l aduc n constiinta noastr. Sfintele
slujbe ne dau posibilitatea s facem ceva anume pentru Dumnezeu sau s
facem ceva anume n fata lui Dumnezeu. l scot pe Dumnezeu din gndirea
comun siL aduc n gndirea special a credinciosului.
Alctuirile de la sfintele slujbe sunt n asa fel fcute nct omul nvat din ele.
Eu abia la Teologie am aflat de comorile Ortodoxiei cuprinse n sfintele
slujbe. Adic n textele de slujire, pentru c noi facem sfintele slujbe dup o
rnduial, dup niste texte gata pregtite de Biseric si oferite nou. Textele
acestea sunt cuprinztoare ale nvtturilor de credint si de moral pe care le
are n atentie Sfnta noastr Biseric. Asta nseamn c sfintele slujbe au darul
de a ne angaja pentru Dumnezeu, n fata lui Dumnezeu si n folosul nostru,
pentru progresul nostru sufletesc.
Cred c e de la sine nteles de ce insist eu s mearg oamenii la biseric, s
mearg la sfintele slujbe, s mearg la Sfnta Liturghie, dac avem n vedere
c sfintele slujbe ne pun n fata lui Dumnezeu, niL aduc pe Dumnezeu n
atentie, l fac pe Dumnezeu lucrtor n viata noastr, ne fac disponibili pentru

61

Dumnezeu, ne dau prilejul s ne cercetm pe noi nsine, s ne cunoastem

preocuprile sau lipsa de preocupri n cea ce priveste naintarea noastr
spiritual.
Toat biserica noastr, considerat ca locas de nchinare, este pentru noi cerul
cel de pe pmnt. Exist un cer mai presus de lumea aceasta, dar exist si un
cer pe pmnt. Am putea zice c exist mai multe ceruri pe pmnt, pentru c
si sufletul omului poate deveni cer pe pmnt. Biserica este cerul cel de pe
pmnt. Cine nu merge la biseric evit cerul, evit posibilitatea de a fi n cer
nainte de a ajunge n cer si nu poate avea ndejde cineva c ajunge n cer
dac nu merge n cerul cel de pe pmnt.
Apoi, sfintele slujbe, Sfnta Liturghie, Sfintele Taine, n general, si Sfnta
Liturghie n special, sunt mprtia lui Dumnezeu de pe pmnt. Chiar ncepe
Sfnta Liturghie cu cuvintele "Binecuvntat este mprtia Tatlui si a Fiului
si a Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor". Cuvintele acestea ne
prezint Sfnta Liturghie ca mprtie a lui Dumnezeu, adic noi nu
binecuvntm o mprtie a lui Dumnezeu undeva, departe, departe n timp si
departe n spatiu, ci binecuvntm mprtia lui Dumnezeu care se desfsoar
n prezenta noastr, se desfsoar n fata noastr, se desfsoar n cuprinsul
Sfintei Liturghii.
C Sfnta Liturghie este mprtia lui Dumnezeu, o putem ntelege si de acolo
c noi, stnd la Sfnta Liturghie, nchipuim pe heruvimi, cnd zicem "Noi,
care pe heruvimi, cu tain nchipuim si fctoarei de viat Treimi, ntreit
cntare aducem". Deci, facem aici, pe pmnt, ceea ce fac cei din ceruri, ceea
ce fac heruvimii, acestia fiind, dup cum se mrturiseste n Scriptur, fiinte
cu ochi multi. Ce nseamn "cu ochi multi"? Cu mult cunostint, cu mult
cunostint de Dumnezeu, ochii fiind organele prin care omul ajunge la
cunostint.. Cnd zici "heruvimi cu ochi multi" nu trebuie s te gndesti si c
minile heruvimilor sunt cu ochi, si c fruntea e toat cu ochi sau c pieptul
are ochi; nu, ci prin "ochi multi" ntelegem simbolic - "cu mult cunostint".
Cu mult cunostint care aduce preamrire lui Dumnezeu.
Sfntul Isaac Sirul are cuvntul: "Cine nu se minuneaz de Dumnezeu, nc
nu La cunoscut pe Dumnezeu". Dac noi ne minunm de Dumnezeu nseamn
c Lam cunoscut pe Dumnezeu si, de fapt, asta trebuie s urmrim mai mult si
mai mult, s aducem mrire lui Dumnezeu din constiinta mretiei lui
Dumnezeu, s ne gndim la Dumnezeu ca la Cel ce este mare.
"Ct de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu ntelepciune leai
fcut" spunea Psalmistul. "Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale,
si nici un cuvnt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale" este o zicere din
slujbele noastre de la Sfintirea cea mare a apei. "SlvescuTe c sunt minunat
ntocmit" zicea Psalmistul, gndinduse la alctuirea uman. "Doamne,

62

Dumnezeul nostru, ct de minunat este numele Tu n tot pmntul" e o

izbucnire de suflet din Psalmul 8, prin care Psalmistul si revrsa constiinta
mretiei lui Dumnezeu. Toate lucrurile acestea veneau dintro experient a
Psalmistului, dintro experient a rugtorului, experient pe care de multe ori
noi nu o avem si nu o facem si, pentru c nu o facem, nu suntem nici destul de
prezenti pentru a aduce mrire lui Dumnezeu
Dar n mprtia lui Dumnezeu noi credem c omul e angajat n slujirea lui
Dumnezeu din cunostinta mririi lui Dumnezeu si trirea n mprtia lui
Dumnezeu vine din aceast constiint, din aceast revrsare de suflet spre
mrirea lui Dumnezeu. "SfinteascSe numele Tu, vie mprtia Ta, facse
voia Ta, precum n cer asa si pe pmnt", adic, noi, la Sfnta Liturghie,
facem ceea ce fac ngerii n cer si facem pe pmnt voia lui Dumnezeu, cum
se face n cer. Binenteles, la msurile noastre.
Sunt oameni care se plictisesc la slujb! Si aceia trebuie s mearg la slujb,
nu ca s se plictiseasc, ci ca s nu se mai plictiseasc! Si aceia trebuie s
mearg la slujb, ca s se obisnuiasc cu gndurile de la slujb. Si aceia
trebuie s mearg la slujb, ca s fac act de prezent, ca s dea dovad c vor
s aib ceea ce nu au si c stiu c nu pot avea altfel cele pe care le urmresc
dect n cadrul sfintelor slujbe, n cerul cel de pe pmnt, n mprtia lui
Dumnezeu cea de pe pmnt.
Asa c toti aceia care nu merg la biseric sunt n afar de toate darurile
Bisericii si nu se pot mprtsi de ceea ce se mprtsesc credinciosii care sunt
de fat, care particip la slujbele Bisericii, care particip la Sfnta Liturghie.
De aceea, cel dinti punct de program pe carel dau eu spre angajarea n viata
duhovniceasc este acesta: duminica s mearg la Sfnta Liturghie!
Parc nundrznesc s le cer s mearg la toate slujbele, dar mcar la Sfnta
Liturghie tin; si dac nu merge cineva la Sfnta Liturghie, nici nu stau de
vorb cu el, c nici nam ce vorbi. El renunt la tot ceea ce poate avea pentru
lucruri minore, pentru lucruri fr important. De exemplu, cineva mia spus,
cnd lam ntrebat ce face n timpul cnd ar trebui s fie la biseric, duminica:
"M uit la televizor!". Si atunci iam spus: "Fii atent, asta nseamn c ai
televizorul n fat si pe Dumnezeu n spate. Schimb acum, dute la biseric,
sL ai pe Dumnezeu n fat si televizorul n spate".
Oamenii, de multe ori, fac niste lucruri de care nusi dau seama. Dac ntrebi
pe cineva de ce nu merge la biseric, cu greu spune c nare credint si de
aceea nu merge. Or, n realitate, cine nu merge la biseric, nu are atta
credint ct i trebuie ca mearg la biseric, nu are atta credint ct i trebuie
s rmn n biseric, nu are atta credint ct i trebuie s stea la slujbele
Bisericii.

63

Nu se poate nainta n viata spiritual detasat de faptele credintei. Credinta

se nmulteste prin faptele ei. Dac cei credinciosi postesc, atunci si cei cu
putin credint trebuie s posteasc, pentru a avea fapta credintei carei
ntreste n credint. Dac cei credinciosi merg la biseric, si cel care are mai
putin credint trebuie s se duc la biseric, pentru a face act de prezent.
Cineva mi spunea: "Printe, dumneavoastr mi spuneti s m duc la biseric,
dar nici nu v puteti nchipui cte gnduri rele duc eu acolo, cte spurcciuni
port eu n minte". Eu stiu c oamenii sunt foarte diferiti, dar stiu si aceea c
fr a te duce acolo unde e darul lui Dumnezeu, nu poti s primesti dar de la
Dumnezeu. Si atunci te duci asa cum esti, cu gndurile ct ar fi de ntinate, ct
ar fi de joase, ct ar fi de inferioare, te duci acolo, c numai asa poti ajunge cu
vremea sti limpezesti mintea si s nu mai ai gndurile inferioare pe care le ai
deocamdat.
Participarea la sfintele slujbe este si un prilej de nvttur, un prilej de scoal.
V spuneam c numai la Teologie am aflat de comorile Ortodoxiei cuprinse n
sfintele slujbe. nainte de a face Teologia nu mam ocupat n mod special de
textele de la sfintele slujbe, de textele liturgice; mergeam la slujb, stiam o
multime de texte pe de rost, le spuneam, puteam s le recit, puteam s m
gndesc la ele, dar m gndeam mai putin la ele, le nvtasem ca pe o poezie
(am avut memorie bun si am prins repede), fr s m gndesc c uite, totusi,
ce profunzimi de gnd se afl aici.
La Teologie, printele care era profesor de muzic si de tipic mia atras atentia,
el, cel dinti, n privinta continutului textelor liturgice. Eu am luat aminte, mam convins de adevrul cuprins n aceast afirmatie si mam ocupat apoi de
acestea. Acum, ctre sfrsitul vietii mele, mrturisesc cmi pare ru c nu mam ocupat si mai mult de sfintele slujbe! Trebuia s m ocup mai mult, dar, n
sfrsit, mam ocupat de multe, buneau fost si acelea; dar ca textele liturgice nui
nimic!
Am ajuns la concluzia c sfintele slujbe sunt vuietul Duhului. Vuietul Duhului
Sfnt. n Sfnta Scriptur sunt trei locuri n care se vorbeste despre vuietul
Duhului. Si anume, n Sfnta Evanghelie de la Ioan, n Capitolul al III-lea,
unde e nftisat convorbirea ntre Domnul Hristos si Nicodim, unde se spune
ntre altele cuvntul Domnului Hristos: "Vntul sufl unde vrea si tu auzi
vuietul lui si nu stii de unde vine si ncotro se duce"(adic nu stii punctul de
plecare si punctul de sosire al vntului, dar auzi vuietul). Chiar dac nu esti n
vnt, chiar dac esti undeva, ntro cas, auzi vntul de afar si zici: uite, bate
vntul. Deci auzi vuietul vntului.
n alt parte se vorbeste despre vuiet de ape. Sianume, avem tot n Sfnta
Evanghelie de la Ioan, n Capitolul al VIIlea, relatarea c Domnul Hristos a
zis: "De este cineva nsetat, s vin la Mine si s bea" si: "Din pntecele celui
ce crede vor izvor ruri de ap vie". Rul este totdeauna cu vuiet. Nu se

64

pomeneste vuietul aici, dar dac e vorba de ru, nuti poti nchipui un ru
care nare vuiet.
Si, n sfrsit, n Faptele Sfintilor Apostoli, acolo unde se istoriseste despre
Pogorrea Duhului Sfnt peste Sfintii Apostoli, se afirm: "Sa auzit o vijelie
ca o suflare de vnt care vine repede". Iarsi este vorba de un vuiet. Vuietul
acesta, de fapt, l facem noi s se simt prin sfintele slujbe. Si anume, textele
liturgice inspirate de Duhul Sfnt le aducem la artare, le aducem la actiune,
prin cuvintele noastre de la sfintele slujbe, fie rostite, fie cntate. La sfintele
slujbe, stim sau nu stim, credem sau nu credem, suntem n vuietul Duhului, n
vuietul vntului care nu stim de unde vine si nu stim unde ajunge, ci simtim
doar vntul si directia si stim c trebuie s ne duc spre Dumnezeu; suntem n
vuietul apelor caresi fac simtit prezenta si prin vuiet, noi nsine aducem la
artare vuietul, prin cuvintele pe care le spunem sau le cntm si, n sfrsit,
unde este Duhul Sfnt prezent e si vijelia care sa auzit la Pogorrea Duhului
Sfnt, iarsi un vuiet, vuiet preamritor de Dumnezeu.
De ce? Pentru c acolo unde se istoriseste despre Pogorrea Duhului Sfnt, se
spune c aceia care erau de fat cnd vorbeau Apostolii n limbi cunoscute de
ei, mrturiseau: "i auzim vorbind n limbile noastre despre mririle lui
Dumnezeu"sau "despre lucrurile cele minunate ale lui Dumnezeu" (Fapte II,
11). Asta este foarte important, pentru c stim ce continut a avut revrsarea de
suflet n limbi necunoscute pn atunci Apostolilor, dar cunoscute de cei care
le auzeau (se spune c ei vorbesc ceva despre mririle lui Dumnezeu, despre
mretiile lui Dumnezeu, despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu).
E ceea ce facem si noi la slujbe cnd zicem: "Sfnt, Sfnt, Sfnt e Domnul
Savaot, plin e cerul si pmntul de mrirea Lui", cuvinte preamritoare, care
sunt din darul Duhului si n actiunea omului. Facem noi lucrtoare textele
acestea liturgice; nu m gndesc numai la Sfnta Liturghie, m gndesc si la
celelalte slujbe n care, de asemenea, mrturisim niste lucruri; de exemplu, la
Schimbarea la Fat, vorbim cu Domnul Hristos si zicem: "SchimbatuTeai la
fat n muntele Taborului, Hristoase Dumnezeule, artnd ucenicilor Ti slava
Ta pe ct li se putea. Strluceasc si nou, pctosilor, lumina Ta cea pururea
fiitoare; pentru rugciunile Nsctoarei de Dumnezeu, Dttorule de lumin,
mrire Tie!". Aducem mrire!
Aceasta este foarte important la sfintele slujbe, c ele ne pun n fata lui
Dumnezeu, ne dau posibilitatea s vorbim cu Dumnezeu, ne dau posibilitatea
s vorbim cu Maica Domnului, ne dau posibilitatea s vorbim cu Sfintii. De
exemplu: "n Iordan, boteznduTe Tu, Doamne, nchinarea Treimii sa artat.
C glasul Printelui a mrturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numinduTe. Si Duhul
n chip de porumbel a adeverit ntrirea cuvntului. Cel ce Teai artat,
Hristoase, Dumnezeule, si lumea ai luminat, mrire Tie". Vorbim cu Domnul
Hristos despre cele ce sau ntmplat la Botez. Despre Sfnta Treime care sa

65

artat, despre glasul Tatlui, care a zis "Acesta este Fiul Meu iubit", despre
Duhul Sfnt, care sa pogort n chip de porumbel.
Toate acestea le punem nainte nu ca s ne informm, ci ca s le trim, ca s
trim ceea ce srbtorim, pentru c srbtorile nu sunt simple aduceri aminte,
ci sunt aduceri aminte ca s le trim noi n actualitatea noastr, poate mult mai
bine dect leau trit contemporanii Mntuitorului nostru Iisus Hristos.
De la Botezul Domnului Hristos noi nu avem nici o mrturie despre felul cum
au reactionat cei care au fost de fat la evenimentul respectiv. Or, noi
participm, noi actualizm, noi trim evenimentul: "ArtatuTeai astzi lumii,
si lumina Ta, Doamne, sa nsemnat peste noi, care cu cunostint Te ludm.
Venitai si Teai artat, Lumina cea neapropiat". Iat, sunt niste gnduri care ar
putea s ne dea mai mult dorint, mai mult rvn de a folosi nvtturile, de
a folosi prilejurile, de a folosi sfintele slujbe ca prilej de nvttur, de trire
duhovniceasc, de ndoctrinare n acelasi timp, si apoi de revrsare a sufletului
n preamrirea lui Dumnezeu.
Eu gndesc asa: dac cineva doreste s duc o viat spiritual autentic, e
absolut necesar so duc n raport cu rnduielile noastre de slujb. Gnditiv c
noi, romnii, suntem singurii, n toat Ortodoxia, care vorbim cu Dumnezeu n
limba n care vorbim zilnic. Rusii, bulgarii, srbii. polonezii, vorbesc cu
Dumnezeu ntro limb demodat, care nu mai este n actualitate; a fost odat o
limb slavon veche pe care ei trebuie so nvete ca sonteleag. Chiar dac nu e
foarte deprtat, e ca si cum am vorbi noi, romnii, dacam face slujb n limba
latin, c doar limba latin a fost limba strmosilor nostri. E departe limba
latin de ceea ce ntelegem.
La fel grecii, ei nu slujesc n limba greac actual, n limba greac modern, ci
n limba greac veche, pe care trebuie si ei sonvete ca sonteleag destul de
bine. Or noi, romnii, avem bucuria aceasta si avem avantajul acesta, c
putem s vorbim cu Dumnezeu n limba n care vorbim ntre noi. Nu trebuie
snvtm o limb anume ca s vorbim cu Dumnezeu.
Asa c, avnd aceast bucurie si, mai ales, avnd constiinta c sfintele slujbe
ne ajut, e necesar ca duminica s lum parte la ele, s lum parte la Liturghie
si s tinem la lucrul acesta ct putem, s nu preferm altceva dect slujba,
pentru c dac crezi n Dumnezeu, dou ceasuri pentru Dumnezeu pe
sptmn, si anume ntro zi care este a lui Dumnezeu, nu e prea mult! Iar
dac nu crezi n Dumnezeu, poate si cinci minute e mult! Sunt oameni care nu
intr n biseric nici cinci minute si intr poate vreodat s vad cum este un
interior de biseric. Asta nu nseamn o angajare si, mai ales, nu nseamn o
naintare
ntro
viat
spiritual
autentic.

66

- Ati afirmat c si atunci cnd avem ispite s mergem la biseric. Dac

simtim c avem ispite, c avem altfel de gnduri, dac simtim c nu ne putem
concentra, s rmnem n continuare la slujb sau s iesim?
- Solutia nu este s pleci, solutia nu este sti gsesti altceva de fcut, ci solutia
este sti schimbi gndurile. Mintea e rtcitoare si toti avem prilejul acesta de
a surprinde mintea n actiuni pe care nu le dorim sin gnduri pe care nu leam
putea arta oriunde si oricnd, ns important este s aducem mintea unde
trebuie, s nlturm gndurile cele rele cu gnduri bune.

- Dac ne e somn?
- Dac ne e somn s dormim acas mai bine ca s nu ne mai fie somn. Ce se
ntmpl: somn mi vine si mie cteodat, ce s fac... Nas vrea smi vin
somnul, dar mi vine, pentru c dac nu sunt odihnit, nu se poate s numi vin.
Pe mine ma ntrebat printele Ioanichie Blan, Dumnezeu si ajute, n
Convorbiri duhovnicesti, ce fac eu ca smi alung somnul, si iam spus c m
culc. Cred c asta este cea mai eficient lucrare pe care o poate face cineva
cnd e vorba de a nltura somnul.
Cnd am venit eu aici, la mnstire, ziceau printii care erau atunci, c vine
vrjmasul siti aduce somnul seara, ca s nu te poti ruga. Binenteles c nam
fost niciodat de acord cu afirmatia aceasta, pentru c ziceam c dac vine
vrjmasul seara, ar trebui s vin si dimineata, pentru c si dimineata ne
rugm, c doar nici dimineata nui place c ne rugm. Atunci, dimineata de ce
nu vine? nseamn c nui vrjmasul, ci e altceva, e oboseala! Nu trebuie acum
s le punem toate pe socoteala diavolului.
La noi n sat era o femeie creiai cam venea somn seara la seztoare si zicea:
"mi vine somnul - aducl Domnul!". Somnul e o binecuvntare de la
Dumnezeu, atunci de ce s nu nil aduc? Cteodat, eu si din picioare dorm,
simi zic, cnd m trezesc: "undes aici?". Da, pentru c e o neputint.
Binenteles c nu o s m condamne Dumnezeu c am dormit. Poate s m
condamne c nam dormit destul acas, dar nici asta nu se poate realiza
totdeauna; suntem limitati, suntem solicitati, cu una cu alta...
Eu mas bucura foarte mult s fie slujba dimineata, pentru c dimineata numi
vine somn. S facem slujba pe care o facem seara, Utrenia, so facem
dimineata, siatunci as fi mai prezent. Am fost la Posaga n trei rnduri, cnd sau organizat tabere pentru studenti si mia plcut foarte mult; m duceam
dimineata odihnit, puteam s particip cu toat bucuria si cu toat simtirea la
slujbe. Dac nui asa, atunci nu pot s particip, pentru c e neputinta aceasta
care te mpiedic.

67

Cel mai mult mi place slujba la cares cel mai odihnit, pentru c atunci pot
s urmresc, pot s m urmresc, pot s m raportez si asta este foarte
important. Dar la voi nu se pune problema, voi dormiti pn v sturati, mai
ales acum, n vacant... Dar s nu dormiti cnd trebuie s fiti la biseric,
duminica! V sculati mai devreme, ca s fiti la biseric, iar dac dormiti sin
timpul slujbei, s v uitati aici, undei pictura cu iadul, ce sentmpl cu cei care
dorm
n
timpul
slujbei!

- Spuneati c este foarte important participarea la Sfnta Liturghie. ns eu

cred c centrul sau punctul culminant al Sfintei Liturghii este mprtsania.
Cu toate acestea, multi credinciosi particip fr a se mprtsi. Este
adevrat c nu te poti mprtsi oricum, este nevoie de o anumit pregtire.
Credeti c oamenii care sunt n lume pot fi opriti chiar pentru gnduri sau
pentru greseli mici de la Sfnta mprtsanie, pentru o perioad lung de ani
de zile? Credeti c este o practic bun?
- Nu! Sunt pcate pe care oamenii le fac ntrun sistem de pctuire: de
exemplu, cei care nu sunt cununati la biseric si triesc totusi viat ca si cnd
ar fi cununati, aceia nu pot s se mprtseasc. Dup aceea sunt oameni care
fac anumite lucruri: au dusmnii, nseal si fac niste lucruri care nui pot
apropia de Dumnezeu. Sfntul Apostol Pavel spune clar: "S se cerceteze
omul pe sine si numai asa s mnnce din aceast pine si s bea din pahar;
cine mnnc si bea cu nevrednicie, mnnc sisi bea siesi osnd. De aceea
sunt ntre voi multi slabi si bolnavi si o bun parte mor". Cititi n Epistola Ia
ctre Corinteni a Sfntului Apostol Pavel, Capitolul al XIlea, la sfrsit.
Sunt lucruri pe care nu le poti neglija si pe care trebuie s le ai n vedere, ns
cred c sar putea mprtsi mult mai multi si mult mai des oamenii, mai ales
oamenii n vrst, care nu mai sunt angajati n attea pcate, oamenii care tin
post. Noi nu trebuie s bagatelizm Sfnta mprtsanie, dar nici nu trebuie s
socotim c este o recompens pentru cei care duc o viat exceptional, pentru
c mprtsirea se d, spunem noi nsine -Biserica nenvat s spunem - "spre
iertarea pcatelor si spre viata de veci". Nu pentru c ti sau iertat pcatele si
pentru c ai ajuns la viata de veci, ci pentru ca s ti se ierte pcatele si ca s
primesti viata de veci; deci Sfnta mprtsanie este un ajutor, nu o
recompens, asa, o rsplat, c omul acesta a trit fain, i dm Sfnta
mprtsanie, ci este si un ajutor. ns oamenii trebuie s considere acest dar si
s nu semprtseasc numai asa, c a venit vremea s semprtseasc si - hai
s nemprtsim!
S stiti c eu, n general, nu trag de oameni s semprtseasc, trag de oameni
s se spovedeasc. Si nu se spovedesc! Siatunci, dac nu se spovedesc,
nseamn c nui intereseaz nici mprtsirea. Oamenii nu sunt dispusi, nu

68

sunt interesati n general pentru treaba aceasta, siatunci de ce s le dau

aceast sans, aceast posibilitate? Numai asa, pentru c mi convine mie?

IN FATA VIITORULUI
Mnstirea Brncoveanu
28 martie1998

Miam propus s v vorbesc astzi despre viitor si despre pregtirea pentru

viitor si am formulat tema "n fata viitorului". Deci, cum stm noi n fata
viitorului, cum ne putem pregti viitorul. Cred c e o tem care merge pentru
tineri n special, pentru c ei au n fat viitorul, spre deosebire de btrni, care
au n spate trecutul. O deosebire exist, n sensul c oamenii n vrst siau
realizat ntrun fel viitorul, iar viitorul n aceast lume ncepe s se scurteze
pentru ei, deci, n general oamenii n vrst, btrnii, nu mai au preocupri de
viitor, asa cum au copiii si n special tinerii.
Orice om vine pe lumea aceasta cu fata spre viitor. n limba greac cuvntul
om se exprim prin cuvntul antropos care nseamn "privitor n sus", de la
ano atrin, adic o fiint care priveste n sus, spre deosebire de animale, care
privesc n jos. Ceea cel caracterizeaz pe om este faptul c are n vedere
altceva dect pmntul sau nu numai pmntul. Deci, omul este fiinta care
priveste n sus. Poate s priveasc si n jos, dar pozitia lui fireasc este de
privitor n sus.
Poate c sar potrivi foarte bine ca definitie a omului si "privitor spre viitor".
De ce? Pentru c dup ce trecem de viata neconstient, dup ce intrm n viata
constient, dup ce ncepem s ne angajm la ceva pentru existenta noastr,
pentru noi, suntem preocupati cu vremea, si n mod deosebit - de viitor.
Cutm s ne formm un viitor. Ne gndim la viitor, ne pregtim pentru
viitor. Important este de stiut cum anume ne putem pregti pentru viitor, cum
trebuie s gndim viitorul, ce trebuie s facem ca s avem un viitor asa cum
nil dorim. Toate lucrurile acestea ni le prezint n primul rnd Evanghelia si
apoi nvttura Bisericii noastre, rnduielile de slujbe ale Bisericii noastre.
Aceasta din punct de vedere religiosmoral; iar din punct de vedere al
cunostintei, ne pregteste scoala. Cei mai multi oameni au n vedere viitorul
aici, pe pmnt, se angajeaz n fata viitorului sau se angajeaz pentru viitorul
lor - prin scoal, prin cultur. Binenteles c si cei care se angajeaz din punct
de vedere moral nu pot s fac abstractie de cultur, nu pot s nu fac scoal

69

sau pot si s nu fac scoal dar, n cazul acesta, pregtirea lor nu este o
pregtire pentru un viitor cu tent intelectual.
Neam pomenit n lumea aceasta trind. Nimeni nu stie de ce a venit n lumea
aceasta. Sau fcut anumite afirmatii, se pot face afirmatii diferite, dar pe viat
nu este scris nimic. Asa c am putea zice pur si simplu: trim pentru c neam
pomenit trind si nu stim cum ar fi dac nam tri. Fiecare dintre noi, cei care
am venit n lumea aceasta, am venit din nefiint la fiint, din neexistent la
existent. Suntem o existent, o existent uman. O existent n care am adus
mpreun cu existenta fizic, biologic, si o existent de alt natur, si anume,
zicem noi, o existent spiritual.
Cei care credem n Dumnezeu, cei care tinem seama de Dumnezeu, cei care
am fost educati n lumina cunostintei de Dumnezeu, stim si auzim la sfintele
slujbe c am fost adusi din nefiint la fiint de Dumnezeu. "Cela ce cu mna
Ta dintru nefiint mai zidit si cu Chipul Tu cel dumnezeiesc mai cinstit",
spunem noi, vorbind cu Dumnezeu. "Cela ce cu mna Ta dintru nefiint mai
zidit". Nam fost si sunt; sunt, pentru c din ceea ce nam fost mai adus Tu,
Doamne, s fiu. Miai dat fiint, miai dat existent. Nu numai existent miai
dat, ci miai dat si Chipul Tu cel dumnezeiesc. "Cela ce cu mna Ta dintru
nefiint la fiint mai zidit si cu Chipul Tu cel dumnezeiesc mai cinstit. Dar
pentru clcarea poruncii iarsi mai ntors n pmnt, din care am fost luat. La
cer dup asemnare m ridic, cu frumusetea cea dinti iarsi mpodobindum". Aceast alctuire ne pune deodat n fata trecutului, a prezentului si a
viitorului.
Am nvtat cu totii la scoal c verbul are trei timpuri principale: prezentul,
trecutul si viitorul. Prezentul este timpul nostru real, timpul n care ne
pregtim pentru viitor, timpul n care neam trit cele dinaintea prezentului de
fat, timpul n care, ca prezent, neam alctuit trecutul. "Cela ce cu mna Ta
dintru nefiint mai zidit". Exist, pentru c mai creat Tu, Doamne. Miai druit
Chipul Tu, mai cinstit pe mine, care exist cu Chipul Tu cel dumnezeiesc.
Numai c santmplat ceva neprevzut de mine si stiut de Tine - am clcat
porunca; si pentru c am clcat porunca "iarsi mai ntors n pmntul din care
am fost luat". Destinatia pentru partea fizic, pentru partea biologic a omului
- ntoarcerea n pmnt.
"La cer dup asemnare m ridic" - adic, Doamne, miai dat fiint, miai dat
Chipul Tu, vreau s ajung la asemnarea cu Tine prin Chipul pe care mi lai
dat - "cu frumusetea cea dinti iarsi mpodobindum". "Cu frumusetea cea
dinti!" Am avut o frumusete nentinat, o frumusete neptat dar, prin
clcarea poruncii, am ajuns s ntunec Chipul cu care mai cinstit, Chipul Tu
din mine. Dac Tu, Doamne, privesti la ceea ce sunt eu, vezi c nu sunt ceea
ce ai vrut Tu s fiu, ci ceea ce am vrut eu s fiu; sau poate nu ceea ce am vrut
eu s fiu, ci am ajuns s fiu ceea ce pot s fiu dup ce nam ascultat de Tine,

70

dup ce am clcat porunca. Am ns o ndejde - pentru prezent si pentru

viitor. Ndejdea c m poti duce la frumusetea cea dinti.
Mai este o alctuire prin care vorbim cu Dumnezeu, cnd pomenim de Chipul
lui Dumnezeu n om: "Chipul mririi Tale celei negrite sunt, mcar c port
ranele pcatelor". Mrturisind aceasta, i spunem lui Dumnezeu c purtm n
noi Chipul Lui, si anume Chipul mririi lui Dumnezeu. Dumnezeu are o
mrire, Dumnezeu fr mrire nu poate fi, omul fr mrire poate s fie. Poate
fi ntunecat, poate fi deprtat de Dumnezeu, poate s nu mai reprezinte pe
Dumnezeu, siatunci nu mai este Chipul mririi, dar totusi zicem noi: "Chipul
mririi Tale celei negrite sunt, mcar c port ranele pcatelor". Am pcate pe
suflet, am ntinri pe chip, am pete pe Chipul pe care mi lai druit, cu care mai
cinstit, sunt Chipul mririi Tale celei negrite, dar nu reprezint mrirea Ta cea
neexprimat si inexprimabil. Deci, "Chipul mririi Tale celei negrite sunt,
mcar c port ranele pcatelor. Miluieste zidirea Ta, Stpne, si o curteste cu
ndurarea Ta si mostenirea cea dorit druiestei, fcndum pe mine iarsi
cettean raiului". Prin aceste cuvinte mrturisim c nu suntem ceea ce am fost
destinati s fim si c, n fata viitorului stnd, ar trebui s fim preocupati de
revenirea la chipul cel dinti, la Chipul mririi celei negrite a lui Dumnezeu.
Dar aceasta nu se poate realiza dect dac ajungem s fim curati, dac
devenim curati. "Miluieste zidirea Ta, Stpne, si o curteste cu ndurarea Ta
si mostenirea cea dorit (de mine si de Tine) druiestemi, fcndum pe mine
iarsi cettean raiului". E o privire mai departe dect spre viitor, e o privire
spre vesnicie.
Stimati asculttori, cu asa ceva putem porni la drum n fata viitorului. Cu
constiinta c suntem creati de Dumnezeu si c din situatia n care ne gsim,
preocuparea noastr ar trebui s fie mbunttirea sufleteasc realizat prin
nlturarea a ceea ce este negativ n viata noastr si prin realizarea a ceea ce
poate fi pozitiv n fata viitorului si n vesnicie. Am zis c timpul nostru real,
timpul n care actionm, timpul n care ne informm, timpul n care ne
realizm, este timpul prezent.
Niciodat si nici un om nu se poate detasa din prezent ca s triasc n viitor
sau s triasc n trecut. Trecutul ni lam realizat prin prezentul de altdat, la
prezent am ajuns prin prezentul de odinioar care pentru noi acum este
trecutul nostru si, n fiecare clip din viata noastr, suntem rezumatul ntregii
noastre vieti. Iar la btrnete suntem ultima form a rezumatului ntregii
noastre vieti.
Am spus c deosebirea dintre tnr si omul n vrst este c omul n vrst sa
realizat, sau a putut ajunge s se realizeze, sau este cum este, dup o viat
ntreag; pe cnd tnrul - avnd n spate doar copilria, care, n general, este
considerat vrsta la care din punct de vedere moral ar trebui s rmnem n
toate fazele existentei noastre, pentru c n mprtia lui Dumnezeu intr cei

71

ce sunt ca si copiii: "De nu veti fi cum sunt copiii, nu veti intra n mprtia
lui Dumnezeu" (Matei XVIII, 3) - e preocupat realmente de viitor.
Copilul, n general, nu duce o viat dirijat, ci duce o viat spontan. n
copilrie, fiecare dintre noi iam reprezentat mai mult pe printii nostri dect
pe noi nsine. La tinerete ncepe s urmeze un fel de detasare de antecesorii
nostri, de printii nostri, de bunicii nostri. ncepem s ne conturm ca
existente, ca entitti individuale, cu specific personal, la aceasta, binenteles,
ajutnd si educatia pe care o primim si pe care o folosim, educatie dirijat prin
scoal sau prin familie. Educatie formatoare sau deformatoare, dat de
societatea din jurul nostru, cu ideile care circul, cu manifestrile care sunt, cu
atitudinile pe care le au cei din jurul nostru si pe care de multe ori ni le
imprim si nou. Asa nct omul, pn la urm, este un produs, un produs al
naintasilor si, un produs al propriei sale existente si un produs al societtii n
care trieste.
S lum numai un caz: limba, de pild. Vorbim limba pe care au vorbito
printii nostri. Am nvtat de la ei s vorbim. Iat, deci, c suntem un produs
al societtii din jurul nostru si nu cunoastem altceva dect ceea ce ni se
comunic, dect ceea ce ni se d din punct de vedere al influentei pe care o are
societatea prin limba pe care o vorbim.
Mai departe, suntem produsul biologic si psihic al celor care neau adus la
existent sau al celor prin care Dumnezeu nea adus la existent ("Cela ce cu
mna Ta dintru nefiint mai zidit"). Deci, Dumnezeu nea adus la existent
prin printii nostri, pe care noi i reprezentm. Biologic, ca figur, semnm
cu printii nostri, semnm cu unul din bunicii nostri, de obicei se si spune seamn cu tatsu, seamn cu mamsa - acesta este un punct de vedere
fizic; dar si din punct de vedere sufletesc e acelasi lucru. Noi aducem din
strfundurile existentei (Dumnezeu stie de unde pn unde se ntind rdcinile
existentei noaste), nsumm din naintasii nostri ceva si devenim o fiint cum
alta na mai existat, o fiint uman care nu nea precedat, dar care, precedndune totusi, dintrun anumit punct de vedere sia pus pecetea pe existenta noastr.
Din punct de vedere spiritual avem nclinrile celor prin care am venit la
fiint. De obicei se crede si de fapt asa si este, c nceputul omului este
conceperea lui; ns conceperea are niste antecedente. Cum anume? Noi nu
ncepem de undeva, dintro situatie pe care na anticipato nimeni, ci, n
existenta noastr au venit cei dinaintea noastr. Cineva mia spus mie odat (o
femeie care era cam guraliv si care srea mereu la hart): "Printe, s stiti c
eu am inim bun - ca tata si gur rea - ca mama!". Vedea n ea, fr si fi
spus cineva, prezenta printilor. Asa cum era alctuit fiecare dintre ei, cu
mutatiile respective. Inim bun ca tata, un om blajin, linistit, si o gur rea ca
mama; si ea se prezenta n aceast sintez, adic era foarte bun, miloas,

72

binevoitoare, se implica atunci cnd era cazul, dar se si certa...de toat

lumea stia ci certreat. De unde ia venit asta? Din antecedentele existentei
ei.
Exist un spectru vital, asa cum exist un spectru al luminii; asa cum ati
nvtat la scoal, stiti c spectrul luminii se compune din anumite culori: rosu,
portocaliu, albastru, galben, verde, indigo si violet... sunt culorile care
formeaz lumina soarelui. Trecnd printro prism triunghiular lumina
soarelui vezi culorile curcubeului sau cum zic francezii arc en ciel, arc pe cer.
Asa este si omul, are un spectru vital din care se compune existenta lui si cu
existenta lui biopsihic st n fata viitorului.
S stiti c foarte, foarte mult conteaz n existenta omului ereditatea lui. Siapoi se fac niste mutatii. Eu, de exemplu, spun despre mine c sunt o editie
masculin a mamei mele. Astai realitatea, adic mama mea, dac ar fi fost
brbat, era cam cum sunt eu, si cu calitti feminine, nu numai cu calitti
brbtesti. Cu o sensibilitate eventual, cu o impresionabilitate, cu niste lucruri
pe care eu le am de la mama, brbat fiind, iar de la tata am robustetea fizic si
mai ales faptul c nu m mbolnvesc, faptul c sunt imun la boli, am o trie,
am trecut prin viat asa, cu mult crutare din partea influentelor acestora care
pe multi i doboar. Cu asta stm n fata viitorului. Si astai copilria, de fapt.
Si, mai ales n copilrie, cnd omul nu este definitivat, cnd copilul este si
brbat si femeie ntrun fel, n ntelesul c are voce de femeie, n ntelesul c nu
exist diferentierea aceasta care exist mai trziu, este un fel de prezent
conturat a ambilor printi.
Merge mai departe apoi, conturnduse altfel dect n copilrie, n tinerete, si
dup aceea merge cu tineretea (tineretea, de fapt, e definitivarea fiintei
umane), trece cu tineretea prin viata de om matur si ajunge la btrnete.
Acum, cnd oricum tnr nu mai este, chiar dac ar vrea el s fie tnr, nu
numai n ntelesul c nu mai are energia tnrului, dar nu mai are nici vederile
tnrului, nu mai are nici entuziasmul tnrului, nu mai are nici dorinta de a
realiza ceva cum realizeaz un tnr, nu mai are puterea de angajare, e mai
calculat, nui spontan; un tnr e mai spontan - de exemplu, se cstoreste, de
multe ori la ntmplare. Zice odat ctre mine un fost coleg de liceu: "M, s
stii c parcam fost nebun cnd mam cstorit!". Sia fcuto sii fcut, pn
tine! Dar realitatea asta este.
Tineretea are ceva al ei, ceva ceti place, ceva ce te odihneste. Mie
dintotdeauna miau plcut tinerii, si la tinerete si la btrnete, simi plac siacuma. Da, s stiti, eu spun asa cu toat inima! De ce? Pentru c tnrul e
modelabil, btrnui tapn, nu mai ai ce face cu el, a ajuns cea ajuns, este ce
este si, Doamneajut! Stai de vorb cu el, c tot aia tio spune si prima oar si a
zecea oar! Pe cnd un tnr zice: "Domnule, dac o avea dreptate, ia s vd
eu, m mai gndesc eu". i spui: "Mi frate, uite, nare nici un rost s te duci la

73

discotec, numai tentuneci acolo, te ptezi cu tot felul de pcate, te agiti si

te exciti... Ce rost are s te duci acolo si s aduci n biseric ceai vzut acolo",
pentru c realitatea asta este, omul duce n el ce a acumulat. Asai omul
produsul societtii n care trieste. Si mai ales dacsi alege el niste lucruri
negative si trieste negativ.
Zice unul ctre mine: "Printe, dumneavoastr ziceti s m duc la biseric, dar
dumneavoastr nu v puteti nchipui ce duc eu n biseric n mintea mea". Si
eu am zis s se duc; cu alea cu tot s se duc n biseric. De ce? Pentru c
prin biseric e rezolvare. Fr biseric nu exist rezolvare. Fr Domnul
Hristos nu exist mntuirea, mntuirea nu neo realizm noi, c zicem: "no,
las, c m silesc eu" sau "m silesc eu mai trziu, sioi faceo". Mntuirea este
un lucru pe care l realizeaz omul mpreun cu Domnul Hristos; fr Domnul
Hristos nu exist mntuirea! Asa c e de foarte mare important ca omul s se
lase modelat. Omul la tinerete e n asa fel fcut nct s se lase modelat. Nu
opune atta rezistent ca un om care e format pe niste idei, pe niste
convingeri, pentru c ideile l structureaz pe om. Adic nui numai asa, c,
las c mia trecut o idee prin minte si las, c vine alta - nu! Ci o idee care se
statorniceste primeste n constiint aprobare, se creeaz sentimente pentru
ideea respectiv si se ajunge la niste structuri.
De multe ori nu avem dea face, cnd e vorba s stm n fata unui om, cu niste
idei pe care le putem schimba noi cu alte idei. Ct vreme omul sa format prin
ele, sa structurat prin ele, a devenit ceva prin ele - nu mai poti sl schimbi cu o
idee. La tinerete, ns, lucrurile acestea nu se realizeaz foarte profund, pentru
c tineretea e de curnd, adic adolescenta si ce tine de tinerete este ceva ce
nu dateaz de mult. A nceput odat cu copilria, sa conturat cum sa conturat,
a mers nainte, cu ncrctura negativ, cu partea pozitiv, cu toate cte sunt n
constiinta omului prin care sa structurat.
Tineretea omului ncepe cu un fel de tendint de independent, iar cnd ncepe
s se contureze cumva altfel, se fac niste schimbri n existenta omului; numai
c schimbrile acestea sunt de putin timp, nu sau statornicit n timp ndelungat
ca n cazul btrnetii. De ce? Un om n vrst nu mai poate fi schimbat si nu
se mai poate schimba nici el nsusi. De ce? Pentru c el a devenit si devenirea
aceasta sa fcut timp ndelungat si omul a ajuns s fie format asa si nu mai
poti s scoti din el unul nou.
Printele Arsenie Boca, un printe cu viat deosebit, cu nzestrare
exceptional, cu cultur bine pus la punct, le spunea oamenilor despre copil
c este oglinda printilor. Eu am stiut de asta de mult vreme si, stiind lucrul
acesta, mam raportat la printii mei. Mam raportat la printii mei asa cum iam
cunoscut eu si miam dat seama c n mine merg mai departe niste calitti si
niste defecte ale printilor mei. Norocul meu de la Dumnezeu (unii zic c
norocui de la dracul, dar s stiti c nu e asa) a fost c am stiut lucrurile acestea

74

si c mam putut raporta si am stiut si metode de schimbare, de mbunttire

sufleteasc, pe care, binenteles, vi le voi prezenta si vou, pentru c e vorba
cum ne pregtim viitorul, cum stm n fata viitorului.
Ideea principal este aceasta: n fata viitorului si n fata vesniciei noi stm cu
ceea ce suntem noi ca natur uman, cu ceea ce avem noi n noi comun cu
ceilalti oameni, pentru c suntem oameni, si cu ceea ce avem noi n noi
special ca persoana cutare. Cu asta stm n fata viitorului, cu asta stm n fata
vietii, cu asta trim, cu asta ne sfrsim viata pmnteasc, cu asta intrm n
vesnicie.
S stiti c eu mam convins c pe om nul poti schimba din ceea ce este el ca
nzestrare nativ. Poti sl ajuti, poti s intervii, dar e prea putin ceea ce se
adaug, ceea ce poti schimba intervenind fat de ceea ce este fondul biologic
si fondul psihic pe care l are omul.
n fata viitorului stm cu noi nsine. Cu noi nsine cum nea lsat Dumnezeu si
cu noi nsine cum neam format noi. Pentru c, n timp, omul adaug cte ceva
la ceea ce este el ca entitate biopsihic lsat de Dumnezeu, pus de
Dumnezeu n om, pentru c Dumnezeu cnd la creat pe fiecare dintre noi, la
creat dintrun material creat tot de Dumnezeu si devenit ceea ce au fost printii
nostri; eventual cu talente, n orice caz si cu negative, si acestea le ducem
fiecare dintre noi mai departe si pe acest fond se realizeaz apoi ceea ce
acumulm. Ceea ce acumulm din ce ni se ofer n jurul nostru, de exemplu,
din scoala pe care am fcuto - am nvtat s scriem, s citim. Sunt oameni care
nu ajung snvete s scrie si s citeasc; eu am avut pe bunicii din partea tatlui
meu, analfabeti. Nu stiau nici ssi scrie numele, dar au avut o tinut moral
care mi impune mie si astzi, dup atta vreme. E un cuvnt n Pateric: Avva
Arsenie la ntrebat pe un tran ceva privitor la mntuire, la viata moral.
Cineva, fiind mirat de faptul c el, cu carte latineasc si greceasc, cu cultura
pe care o avea, l ntreab pe un tran, Cuviosul Arsenie a rspuns: "Da, carte
elineasc si latineasc am, dar nam ajuns la alfabetul acestui tran".
S stiti c mie miau impus, de cnd am nceput s pricep n lume, acei doi
btrni care se rugau seara, care stiau de Legea lui Dumnezeu, care stiau de o
rnduial, care stiau s posteasc, care stiau s se supun disciplinei postului,
desi nu stiau nimic despre rostul postului din punct de vedere moral, rostul
postului din punct de vedere religios. Noi stim despre acestea si totusi de
multe ori nu postim, pentru c nu stim de o lege, nu stim de o supunere, nu
stim de o disciplin si n cazul acesta nam ajuns la alfabetul analfabetului, nam ajuns la alfabetul acelui tran.
Vedeti, stimati asculttori, niste gnduri pe care e bine s le avem n vedere
pentru viata noastr si mai ales voi, ca tineri, pentru viata voastr de tineri, s
le aveti ca jaloane pentru toat existenta voastr. Eu mas fi bucurat foarte mult

75

dac la tinerete as fi avut pe cineva smi spun ceea ce pot eu spune

tinerilor si ceea ce, de fapt, spun eu tinerilor. Sunt niste experiente, niste idei
pe care nu leam nvtat din crti sau, dac leam nvtat din crti, leam trecut si
prin experienta mea si am ajuns la niste concluzii la care altii nu au ajuns, sau
la care altii nu ajung, sau la care nu se gndesc multi, pentru c nu sunt
orientati s se gndeasc.
n fata viitorului stm cu toate acumulrile noastre, deci nu numai cu ceea ce
suntem prin existenta noastr conturat de Dumnezeu din materialul pe care la
folosit pentru existenta noastr. E un fel de a zice "materialul lui Dumnezeu",
pentru c, gnditiv, nceputurile omului sunt n niste celule care nu se vd cu
ochiul liber. De aceea se poate zice c si omul e creat din nimic, cum a creat
Dumnezeu lumea, desi nimicul acela nui chiar nimic, pentru c e totusi un
punct de plecare. Gnditiv c n celula din care porneste omul, n celulele
acelea din care porneste omul, dou - una feminin si una masculin - din
acele celule care sunt invizibile si care nu stiu ct le vd cei care au
instrumente de mrire, e cuprins tot omul, cu tot ce are el. E o minune, e
extraordinar s te gndesti ce poate fi n lucrarea lui Dumnezeu un nceput
uman care, de fapt, cuprinde si alte nceputuri, din altii pornite!
Cu ct nainteaz omul n viata duhovniceasc, cu att si d seama mai mult
de mretiile lui Dumnezeu. Nu ne gndim la mretia lui Dumnezeu asa, n
abstract; da, da, e mare Dumnezeu, a fcut Dumnezeu lumea aceasta... Dar
cnd te gndesti cum a fcut Dumnezeu lumea aceasta, ct e lumea aceasta de
complicat! Gnditiv la un grunte de polen, despre care nveti la scoal c
are o structur! Un grunte de polen are o structur! Ce nseamn asta?
nseamn c lumea e complicat, c nui ca un fir de nisip; si chiar si un fir de
nisip are o structur a lui, din punct de vedere fizic. Sunt niste lucruri
extraordinare, suntem nconjurati de taine! Dac nu trim cu gndurile acestea
n fata viitorului, nu putem avea un viitor care s ne dea mai mult lumin.
De obicei, oamenii cnd se pregtesc pentru viitor, se pregtesc profesional sii bine! Cineva care face o facultate se pregteste profesional. Poate s aib
cunostinte pe care noi, ceilalti, nu le avem, suntem fr cultur din punctul
acesta de vedere, suntem profani pur si simplu, nu stim! Nu stim si poate nici
nu trebuie s stim, c dac am sti, tot degeaba am sti, c nu neam gndi la
lucrurile acestea. Dar pregtirea intelectual n general e ceva mai mult dect
pregtirea profesional (m gndesc la pregtirea profesional n facultate, nu
la o pregtire din asta, n meserie, c esti tmplar sau esti fierar, ci m gndesc
la o pregtire din asta, n care intr gndirea). Dac din punct de vedere
profesional exist o pecete a profesiunii pus pe existenta uman, pe existenta
sufletului, pn la urm, ceea ce este mai important si mai important este
preocuparea de a fi mai om! De a ajunge la o frumusete, la frumusetea aceea
pe care am pomenito la nceput, cnd am zis: "La Cel dup asemnare m
ridic, cu frumusetea cea dinti mpodobindum".

76

Stimati asculttori, avnd n vedere lucrurile acestea, putem s ne gndim

putin si la mijloacele prin care ne putem pregti pentru viitor. Deci, pornim de
la ceea ce suntem, de la capacitatea noastr psihofizic, pornim de la ceea ce a
pus Dumnezeu n existenta noastr. Purtm n noi niste lucruri pe care nu le
stim, dar pe care le putem descoperi. De ce? Pentru c viata omului nu e
numai n constient, e si n subconstient si e si n inconstient! Or, noi putem s
cunoastem lucrurile din noi numai dac scormonim n noi, dac facem o
investigatie n noi nsine. Se duceau oamenii din antichitate la Oracolul de la
Delfi, ca s le spun acesta ce urmeaz n viata lor, cum va fi viitorul, dac se
vor ntoarce din rzboi si, m rog, alte si alte lucruri de felul acesta. Si acolo
se ntlneau cu o ndrumare scris: "Cunoastete pe tine nsuti!".
Cum ajungem s ne cunoastem pe noi nsine? Poate c altii ar vrea si ei s
scormoneasc cumva n existenta noastr si s cunoasc si lucruri pe care noi
nam vrea s fie cunoscute.
Cnd am venit eu pentru prima dat aici, la mnstire, n 1942, am vorbit cu
printele Arsenie Boca. Printele avea atunci 32 de ani. Avea terminat
Teologia, avea terminat Facultatea de Bele-arte (fcuse pictur si sculptur)
si avea cunostinte de medicin (n special, cunostinte de genetic) si cu astea a
venit la mnstire. Am vorbit cu printele si mi sa prut ceva curios atunci si
ceva de nteles dup aceea. Anume, la spovedanie, printele ma ntrebat: "Tia
venit vreodat n gnd s omori un om?". Unui copil de 13 ani si jumtate si
pui o astfel de ntrebare, binenteles c l surprinde si te reprezint pe tine, cel
care pui ntrebarea. Mi sa prut curios c a ntrebat, mia prut bine c am
putut rspunde fr s improvizez un rspuns - c nu mia venit niciodat n
gnd s omor un om!
De ce a pus printele aceast ntrebare? Pentru c voia s treac dincolo de
mine, s ajung pn la ai mei, la printii mei, la bunicii mei eventual, s stie
din ce tlhari am venit n lumea aceasta, pentru c dac as fi avut astfel de
porniri si dac as fi avut astfel de gnduri, fr ndoial ar fi trebuit s le aduc
de undeva si leas fi adus de la printii mei, de la bunicii mei. Eu nu pot zice ca
Sfnta Tereza de Lisieux: "S stiti c am avut printi sfinti!". Printii mei au
fost ca toti oamenii. Stiau de Dumnezeu, stiau de biseric, stiau de rugciune
ct stiau, nu fceau rugciuni multe, nu citeau; mama, sraca, cnd punea
mna pe carte i si venea somnul! Si chiar zicea: "Batl somn, c nu poci pune
mna pe carte; cum pui mna pe carte, cum mi vine somnul!" si binenteles
c si pe carte de rugciuni dac punea mna, i venea somn. De ce? Pentru c
era ostenit!
A venit pe aici o femeie din Moldova si mia spus cte acatiste citeste ea pe zi,
si altele, si iam zis: "S stii c acatistele printilor mei au fost eu si fratii
mei!". C neau crescut pe noi... Torcea mama. navea vreme de acatiste! Navea
vreme s stea n picioare sau n genunchi la acatist, c trebuia s stea jos si s

77

toarc. Asta n vremea de iarn. Apoi n vremea de var la sap si la fn si

la toate cte sunt n agricultur. na avut ea vreme s citeasc acatiste si
paraclise. Si sa petrecut asa. Si eu cred c Dumnezeu ia primit ostenelile si
gndurile, ca avut gndul la Dumnezeu, att ct se stia pe vremea aceea, c
nici nu se stia, eu abia la Teologie am aflat ce rugciuni sunt pe care trebuie s
le citeasc omul, sapte laude sau nustiuce. Asa a fost viata si asa este viata. Nu
pot zice c nu sa pregtit pentru viitor. Sa pregtit pentru viitorul pe care la
avut si, la sfrsitul vietii, a murit cu cinste, cu sfrsit crestinesc si Dumnezeu
so odihneasc!
Acum, cum putem noi s ne cunoastem pe noi nsine? Putem face niste teste
ca s stim cum suntem? Putem, dar nu le ntelegem sau le ntelege numai cel
care ni le face. Nu asa! Dac vrem s stim cine suntem trebuie s stim ce
facem. Trebuie s stim ce gndim. Trebuie s stim ceam fcut. Trebuie s stim
de ce suntem capabili. Si lucrurile acestea le putem sti si poate c de multe ori
nu le putem sti, le mai uitm, le mai trecem cu vederea, nu au n constiinta
noastr ponderea pe care ar aveao n alte constiinte si n fata viitorului n cazul
acesta. trebuie s stm cu altceva, si anume: cu strfundurile sufletului nostru.
Dar cum ajungem acolo? Cnd am venit eu aici la mnstire, voiam s m fac
clugr. Era n 1942, iar eu clugr mam fcut n 1953, deci dup 11 ani!
Acum, dac vin unii la mnstire, le spun s mai stea un an de zile s se
cerceteze, c eu am stat 11. La nici unul nu iam spus s stea 11 ani! Da' la
mine asa a fost cazul siI multumesc lui Dumnezeu ca fost asa! Si printele
Arsenie Boca, stiind c eu vreau s m fac clugr, pentru c era un om de
sintez, de intuitie, de investigatie si pentru csi ddea seama ce este esential
n orice chestiune, din clugrie mia pus la ndemn lucrul esential, lucrul pe
carel poate face si cel care nui clugr. Un lucru cu care sunt datori clugrii
si cu cares sftuiti neclugrii. Era vorba, zicea printele, de "rugciunea cu
care se mntuiesc clugrii".
Ce este rugciunea cu care se mntuiesc clugrii? Este rugciunea pe care
unii o numesc Rugciunea lui Iisus, altii Rugciunea mintii, altii Rugciunea
inimii, altii Rugciunea de toat vremea. E vorba de rugciunea "Doamne,
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul". Cnd
se face cineva clugr, primeste un obiect care poart numele de mtnii. Si
cnd i se dau candidatului la clugrie mtniile, se spune (n cadrul slujbei
solemne de clugrie): "Fratele nostru - i se spune numele - primeste sabia
Duhului, care este Cuvntul lui Dumnezeu, spre rugciunea din tot ceasul
ctre Hristos". Si apoi, vorbind cu candidatul la clugrie, i se spune: "C esti
dator n toat vremea a avea n minte, n inim, n cuget si n gura ta numele
Domnului Iisus, si a zice Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiestem pe mine, pctosul". Astai rugciunea cu care se mntuiesc
clugrii.

78

Printele Arsenie mia zis: "Uite, s zici Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul, so zici cu gndul, so zici lipit
de respiratie; ntre respiratii zici Doamne, trgnd aer n piept, odat cu
aceasta zici Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu si dnd aerul afar, odat
cu aceasta zici miluiestem pe mine, pctosul". Siatt!
Cu gndul acesta am plecat de la Smbta si mam dus si miam vzut de
treab. Am fcut scoala mai departe, am fcut liceul, am fcut Teologia.
Printele nu mia spus: "Fii atent, s nu cumva s faci asa, de capul tu, mi, s
nu cumva s nu ntrebi pe cei competenti, fii atent, caut, gseste un duhovnic
bun.". Nu mia spus nimic! Si eu am constiinta acum, dup 45 de ani de viat
mnstireasc si dup 56 de ani, aproape, de cnd mam ntlnit cu printele
Arsenie, n '42, am constiinta c nas fi putut ntlni pe nimeni care s m
ndrume, c nu era de circulatie rugciunea (o stiau clugrii si poate cei care
fceau Teologia), deci nu am avut pe cine s ntreb. Dar printele nu mia spus
nici asta: mcar dup un an de zile s te ntlnesti cu mine sti spun ce mai ai
de fcut. Nu mam mai ntlnit cu printele Arsenie din '42 pn n '65; 23 de
ani nu mam mai ntlnit cu printele. De altfel, printele zicea c de dou ori
trebuia s se ntlneasc omul cu el: o dat cnd i spune si a doua oar la
moarte, si spun dac a fcut ce ia spus. Foarte corect! Ce rost are s mearg
cum merg unii c si spun unul, c si spun altul, c un cuvnt de folos, c
nu stiu ce. siapoi adun la cuvinte de folos si nu mplineste nimic!
Deci, printele mia spus ce am de fcut, eu am plecat, miam vzut de treab,
miam vzut de scoal si eu, s stiti, de cte ori am posibilitatea le spun
oamenilor, mai ales celor care au preocupri intelectuale: "Facetiv datoria, nu
v gnditi c trebuie s faceti altceva dect datoria". nti e datoria si nteleg
prin datorie - datoria profesional, la care te angajeaz situatia ta. Esti student
- apoi fii student! Uite, sunteti de la ASCOR. S stiti c eu doresc ca tinerii de
la ASCOR s fie cei mai buni studenti! Multi si pierd vremea pe la ASCOR
prin sedinte, prin ntlniri. E pierdere de vreme, nui voie! nti trebuie s fii un
student bun, cel mai bun dintre studenti sau, n orice caz, printre cei mai buni,
siapoi poti s reprezinti studentia n ASCOR. Dac nu esti student cum
trebuie, nai cum s reprezinti nici crestinismul, nici ortodoxia!
Cnd eram elev de liceu n Timisoara, ziceam rugciunea cnd mi aduceam
aminte - nam avut niciodat un program anume de rugciune n sensul acesta
c, "no, acum zic Doamne Iisuse. timp de cinci ceasuri". Niciodat nu mam
gndit c "uite, zic un sfert de or, o jumtate de or". Dar miam fcut, totusi,
un fel de program, n sensul c pe drumul de la internatul unde locuiam si
pn la scoal - o jumtate de or tinea drumul - ziceam ntruna "Doamne,
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul" cum manvtat printele Arsenie. Dar mai ziceam asa si spontan, cnd m trezeam
noaptea din somn sau cnd mergeam undeva departe, cnd asteptam... Nam
numrat niciodat, s fie o sut, s fie trei mii, s fie 12 mii, ca pelerinul rus,

79

nici nu mia dat cineva n cap treburi din astea (bine a fcut c nu mia dat, c
nici eu nu le bag n cap la altii asa ceva).
Cnd mam dus la Teologie, au nceput smi spun colegii, cnd am vorbit
despre asta: "Mi frate, poate fi cu primejdie treaba asta, pi trebuie s te
ndrume cineva, trebuie s cunosti, trebuie s citesti.". Eu am rmas asa,
uimit: cum poate s fie cu primejdie o rugciune?. Binenteles c poate s fie
cu primejdie cnd aduce dereglri, si dereglri poate s fac omul, dar mie nu
mia venit niciodat n cap s exagerez. Totdeauna mia venit n cap s fac
lucrurile cum se fac.
Dac respiratia e cum e respiratia, apoi nam fcut altfel de respiratie dect
cum a lsato Dumnezeu. Nam umblat niciodat dup ncordri. Lucrurile s
mearg natural. Dac respiratia a lsato Dumnezeu s mearg natural, asa s o
ai si tu! Deci, nu trebuie s faci din respiratie un mijloc de apropiere de
Dumnezeu. Dumnezeu nu se descoper unei tehnici. Dumnezeu se descoper
inimii curate: "Fericiti cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu"
(Matei V, 8). Ce mult uitm noi lucrul acesta! Vrem sL gsim pe Dumnezeu
n crti, vrem sl gsim pe Dumnezeu la oameni duhovnicesti, vrem sL
gsim pe Dumnezeu undeva si, cnd colo, uitm c Dumnezeu ni sar
descoperi n inima curat!
Iat, stimati asculttori, niste lucruri pe care e bine s le avem n vedere. S
stiti c eu totdeauna am fost pentru echilibru, pentru o viat asa cum se
desfsoar viata n natur, fr zgomot, chiar dac exist si un zgomot pe care
nul auzim, dar noi nu stim de zgomotul acela dect n mprejurri unice. De
pild, se spune undeva c Sfnta Ecaterina de Sienna odat, ntro vedenie, sia
pus urechea la picioarele Domnului Hristos, unde au fost rnile de la cuie, si a
ntrebato Domnul Hristos ce aude. Si ea a zis: "Aud o cldare, o cldare care
fierbe" si a tras Sfnta Ecaterina concluzia c ar fi iubirea care pulseaz
nuntru. Zic cineva ce va vrea s zic, n realitate, circulatia sanguin se
desfsoar cu un fel de zgomot. Eu am auzit n dou cazuri, la oameni care fac
dializ, un zgomot, ca si cum ar curge un ru. Acum, viata e fr zgomot,
pentru c noi nu auzim aceste lucruri dect n cazuri speciale. Deci cum nui
viata cu zgomot, asa nu trebuie s fie nici rugciunea cu zgomot, ci trebuie s
fie natural, asa cum e si respiratia, natural. Deci fr crispri si fr altceva
de felul acesta...
Dac duci lucrul asa si triesti asa, trebuie s te miluiasc Dumnezeu. Se zice
c unii au ajuns nebuni, c nu sau orientat, nu sau lsat ajutati. S stiti c ia
care au ajuns nebuni, ajungeau nebuni si fr asta! Dac e porneal din asta, o
structur care favorizeaz nebunia, nebun ajungi! Nam putea zice ci n planul
lui Dumnezeu lucrul acesta, noi nu stim, dar realittile astea sunt. Noi
cunoastem realittile cum sunt n jurul nostru, cum se desfsoar n lumea n
care trim.

80

Rezultatul de cpetenie pe care l urmrim prin rugciunea isihast e isihia.

Ce e isihia? Isihia este linistea sufletului. S ajungem la liniste. La linistire. S
nu fii asuprit de patimi, s nu fii chinuit de dorinte rele nemplinite, s fii
limpezit n toate. Or, pn s ajungi la limpezire, nti tentlnesti cu mizeria
din sufletul tu. Nu se poate s te ocupi de tine nsuti si s scormonesti cu
rugciunea n constiinta ta fr s ajungi s tentlnesti cu mizeria din tine!
Acestai primul lucru, de aceea unii se si sperie, si s stiti c si eu mam speriat.
Dac era printele Arsenie de fat l ntrebam: "Printe, ce se ntmpl, c zic
rugciunea si, cnd colo, se rscolesc relele". Ar fi zis printele: "Se rscoleste
ce ai acolo, n tine, alea se scot la iveal". Si asta e realitatea!
Cnd eram copil, eram foarte ru. Si aveam un vecin care zicea: "nnas (i
zicea nnas mamii, dar nui era mama nnas), sta nu e botezat bine. sta sl
duci la popa si mai citeasc ceva, c la sta nu i lea zis toate!". Nu ma mai
dus la nici un printe s mi le citeasc toate, miam mai citit eu ceam mai
putut!
Lucrurile astea sau rscolit nti. Si asta se ntmpl cu orice credincios care
se ocup de el nsusi. Esentialul este s te ocupi de tine nsuti, s scormonesti
n tine, sti vezi negativele ca s le poti limpezi, s nlturi gndurile cele rele
cu gnduri bune sau mcar cu gndul acesta "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul" spus cu statornicie. S stiti c
gresesc aceia caresi propun ca totdeauna, neaprat totdeauna, s aib
rugciunea aceasta. Pentru c sunt multe lucruri pe care le faci cu mintea si nu
poti s faci dou lucruri bine deodat.
Sau scris foarte multe lucruri despre rugciunea aceasta, nici nu trebuie s le
stii. Eu, s stiti, nam citit nici Zbornicul, nici alte crti ca s m orientez, am
fcut cea mia spus printele si am mers nainte cu asta; si timp de 11 ani, ct
am ntrebat eu oameni socotiti c stiu de rugciunea asta, miau spus ce scrie n
crti. Ce scrie n crti pot s citesc si eu! Pe mine m intereseaz lucruri din
experient. Din experienta mea eu v pot spune att: am zis ct am zis si
rugciunea aceasta pe mine ma ajutat n ntelesul c mam ntlnit cu mine
nsumi, c mam ntlnit cu mizeria din mine, c am cutat s rezolv aceast
mizerie, so nltur, c mia trebuit vreme ndelungat.
Au fost si alternante, si anume, alternante cu bucurie. De multe ori cnd m
duceam la scoal spunnd aceast rugciune, parc m ridica cineva pe sus,
asa eram de bucuros, de plin de bucurie! Binenteles c nu ma ridicat nimeni,
si nu zicea nimeni c "uite, acum trece unu care nu le are pe toate", ci eram ca
toti oamenii.
Eu, s stiti, recomand rugciunea aceasta din toate puterile mele si, deas avea
mai multe puteri, mai mult as recomandao, pentru efectele acestea de
mbunttire, de limpezire sufleteasc. Pentru c pn la urm, ultimul

81

rezultat, ultimul scop al rugciunii, dac se numeste rugciunea isihast,

este acesta: s ajungi la isihie, s ajungi la liniste. Ai ajuns la liniste, nu mai
trebuie s te mai gndesti la altceva, pentru c lucrurile merg de la sine.
Zic unii c trebuie s bagi mintea n inim. Ca si cnd mintea na puso
Dumnezeu unde trebuie, trebuie so iei tu din cap si so bagi n inim! Nu e asa.
Ce vrea s spun asta: "s bagi mintea n inim"? Vrea s spun c trebuie s
unesti gndurile cu simtmintele, rugciunea s fie o rugciune deplin.
Important este s spui rugciunea, c mintea se aseaz ea la locul ei. Noi o
simtim uneori n cap, uneori n piept, uneori si n cap si n piept. Nu asta este
important, important este s simti prezenta lui Dumnezeu n tine, s simti c
nviaz Dumnezeu si se risipesc vrsmasii Lui, s simti c a venit la tine
Lumina Mntuitorului, nu n nteles de lumin fizic, ci de o luminare, de o
constiint luminat, de o limpezire sufleteasc si astai tot, pn la urm. Astai
isihia, stai viitorul, pentru c viitorul nu ncepe peste ani si ani, viitorul
ncepe n fiecare clip!. Numai c viitorul noi nul trim ca viitor si no sl
trim niciodat ca viitor, ci totdeauna o sl trim ca prezent.
Si acum as vrea s mai adaug dou lucruri. Din Evanghelia de la Matei gndurile despre Judecata de Apoi, unde se spune c va desprti Fiul Omului
pe cei buni de cei ri, cum desparte pstorul oile de capre, si le va zice celor
dea dreapta: "Veniti, binecuvntatii Tatlui Meu, c flmnd am fost si Miati
dat s mnnc, nsetat am fost si Miati dat s beau, gol am fost si Mati adpat,
strin am fost si Mati primit, bolnav am fost si Mati cercetat, n temnit am
fost si ati venit la Mine" (Matei XXV, 34-36). Stiti cuvintele acestea si
rspunsul oamenilor care au aflat c ei au fcut asa ceva fr s stie si Domnul
Hristos lea spus c "Orict ati fcut unuia dintre acestia mai mici ai Mei, Mie
Miati fcut" (Matei XXV, 40). Si apoi, ctre cei dea stnga, ctre cei
necredinciosi, care nau fcut astfel de lucruri, le spune Domnul Hristos:
"Ducetiv de la Mine, blestematilor, n focul cel vesnic, c flmnd am fost si
nu Miati dat s mnnc" si celelalte (Matei XXV, 41-42). Si ei vor ntreba:
"Doamne, cnd ai fost asa cum zici, si nu Tiam slujit Tie?", iar Domnul
Hristos le zice: "Orict nati fcut unele din acestea acestora mai mici ai Mei,
Mie nu Miati fcut!". Ce vreau s spun cu asta? C, dac n viitor vom fi
ntrebati despre astfel de lucruri, trebuie s ne implicm spre binele oamenilor
din jurul nostru, ca s ne lucrm viitorul fericit. Si vesnicia fericit,
binenteles! Asta este una.
n al doilea rnd, as vrea s v atrag atentia asupra unei rugciuni de la
Cununie. De ce de la Cununie? Pentru c, n general, Cununia se face pentru
tineri. Se mai face cte o Cununie si pentru cte un btrn, dar nui firesc. Doar
nui normal s mai zicem "ca s se veseleasc ei la vederea fiilor si a fiicelor
lor" si ei sunt de 70 de ani! Nu mai merge! Oamenii fac ei niste lucruri, triesc
o viat ntreag necununati, siapoi sau socotit c leau spus preotii c trebuie s
se cunune, siapoi se duc s aud: "Dle lor bucuria nasterii de prunci buni" si

82

asa mai departe! Nu mai merge, nu se mai potriveste! Asta este pentru
tinerii care au capacitatea de a se angaja n maternitate, n paternitate.
La Cununie este ceva n legtur cu viitorul; toat Cununia, de fapt, este cu
deschidere spre viitor, dar n cuprinsul ei este o rugciune care spune:
"Binevoieste (se vorbeste cu Domnul Hristos despre cei doi care se
cstoresc) ssi triasc viata lor fr prihan si s ajung btrneti fericite cu
inim curat, mplinind poruncile Tale!".
Fratilor, eu v spun, cu ct sunt mai btrn, cu atta m bucur mai tare de
lucrurile acestea! De ce? Simt mai mult valoarea lor, mam sensibilizat pentru
ele. Deci: "Binevoieste ssi triasc viata lor fr prihan". Ce nseamn "fr
prihan"? - fr pat - n chip ireprosabil, s duc o viat de care s nu le fie
rusine nici naintea oamenilor, nici naintea lui Dumnezeu, deci fr prihan.
Si "s ajung btrneti fericite". Cine ajunge btrneti fericite? - cine are
tinereti cinstite, cine st sub oblduirea lui Dumnezeu, cine trieste ntro viat
paralel cu viata lui Dumnezeu sau ntro viat n care intr viata lui
Dumnezeu. Deci, s "ajung btrneti fericite" si spune cum: "Cu inim
curat, mplinind poruncile Tale".
Fr mplinirea poruncilor lui Dumnezeu s stiti c nimeni nu se pregteste
real si n chip fericit pentru un viitor bun. Cine tine seama de Dumnezeu, cine
stie Legea lui Dumnezeu, cine stie poruncile lui Dumnezeu, cine se angajeaz
la poruncile lui Dumnezeu, cine desfiinteaz n el toate negativele cte le stie
si cte le afl, acela, cu ajutorul lui Dumnezeu, ajunge la isihie, la limpezime,
la limpezimea din lumea aceasta. Si cu limpezimea aceasta, pe care a realizato
n prezent, respectiv n trecut pentru prezentul de fat si n prezent pentru
prezentul de mine, care astzi e viitor si mine va fi prezent, cine se
angajeaz n felul acesta, acela trieste n prezentul de fat viitorul de ieri si de
alaltieri, si si pregteste tot mai mult linistea si bucuria n viitor.
Sunt niste sugestii; poate c voi stiti mai multe sau v vin n minte alte
gnduri n legtur cu aceasta. Dumnezeu s v ajute s nmultiti gndurile
bune si s aveti folos si din ce vam spus eu si din ce veti mai descoperi voi si
veti mplini n viata voastr.
S stiti c sunt foarte bucuros smi desfsor gndurile cu prilejul ntlnirii cu
voi, c dac nu erati voi, nu m asezam eu undeva n picioare s zic o
cuvntare din asta! Dar asa, a fost un prilej prin care am scormonit n
strfundurile existentei mele, n strfundurile agoniselilor mele, n
strfundurile cunostintelor mele, n strfundurile atitudinilor mele si am tras
niste concluzii si pentru mine si pentru voi.
Se spune c cel dinti beneficiar al faptului de a unge pe altii cu miresme este
chiar cel carei unge. Deci eu vam oferit aceste gnduri si, chiar dac voi le

83

uitati, miemi rmn. De cemi rmn? (S nu fac ca la care nu se mai putea

opri!). Stiti de ce? Nu pentru c le uitati voi, ci pentru c ele intr n
componenta mea! Nu exist nimic din ce facem, nimic din ce spunem, nimic
din ce gndim, ca s nu se scrie n constiinta noastr. Si constiinta noastr,
fiinta noastr, este cartea vietii noastre.
Se spune c se scrie n cartea vesniciei, se scrie n cartea vietii ceea ce am
fcut noi. Fiecare dintre noi suntem si cartea vietii noastre, pe care o putem
citi noi nsine, dac lum aminte la noi nsine, si, cu ajutorul lui Dumnezeu
lucrurile se nscriu n noi. Si dac n noi se nscriu numai lucruri bune - si de
asta trebuie s avem grij - atunci cartea vietii noastre va fi plcut si pentru
noi, si pentru altii, si pentru Dumnezeu. Iar dac bgm n sufletul nostru
lucruri necuviincioase, nefiresti, neconforme cu voia lui Dumnezeu, atunci
sigur vom avea plata pcatelor noastre!
Unii se uit la televizor si vd spurcciuni si apoi, cnd se roag, n loc s se
gndeasc la Dumnezeu, se gndesc la spurcciunile pe care si leau bgat n
suflet. De aceea s stiti c sunt foarte mult pornit mpotriva celor care se uit
la televizor la lucruri necuviincioase. De ce? Pentru c si bag n suflet
gunoaie; astea se nscriu n cartea vietii lor si le duc mai departe; filmul sa
terminat, dar gndurile n legtur cu imaginile necuviincioase nu se termin,
ci atunci ar mai putea face la care le poart n suflet un film asemntor.
V doresc n continuare folos din postul care urmeaz si dup aceea s
ajungem cu totii la bucuria Sfintei nvieri.

DESPRE TINERETE
- Dialog cu tineri din Arad -

Mnstirea Brncoveanu
2 aprilie 1995

- Stim c n incursiunile dumneavoastr prin tar ati luat contacte deseori cu

tineretul. Am dori, n cteva cuvinte, s caracterizati tineretul romn al
zilelor noastre.
- Drag, mie foarte greu s caracterizez tineretul, pentru c eu, de fapt, nui
cunosc foarte bine pe tineri; i stiu pe cei care m cheam, i stiu pe cei cu care

84

vin n legtur, dar nu as putea s caracterizez tineretul zilelor noastre. Ceea

ce l deosebeste, poate, de tineretul dinainte este c are mai multe preocupri
pentru viata spiritual, este mai deschis pentru niste lucruri pe care n trecut
cei mai multi tineri le neglijau, dac nu chiar le negau. Dar asta nas putea s
spun c este caracteristica tineretului din zilele noastre; nu stim cum sar fi
prezentat tinerii dinainte dac ar fi avut conditiile pe care le au tinerii din
zilele
noastre.

- Care ar trebui s fie relatiile dintre un tnr si o tnr n perioada

adolescentei?
- ntre un tnr si o tnr se pot realiza mai multe feluri de relatii: relatii de
colegialitate, relatii de prietenie, relatii de membrii ai unei societti, relatii
obisnuite ntre tineri, m rog, poate si alte relatii. Important este ca tinerii, mai
ales cnd sunt n pregtire pentru viat, ca prieteni, s se mentin n marginile
prieteniei, adic s nu cuprind prietenia lor apropieri care nu sunt admise
ntre prieteni; Biserica consider prietenia ca bun, numai n msura n care nu
are implicatii de cstorie si dac se face n vederea cstoriei. Nu se poate
zice c nu exist si posibilitatea de a fi apropiati ca prieteni cu iubire si respect
reciproc, chiar dac nu au neaprat n vedere cstoria, dar, n orice caz, s nu
aib
implicatiile
cstoriei.

- Cum priviti srutul ntre doi adolescenti?

- Srutul ntre doi adolescenti e o manifestare, o revrsare de suflet, poate fi o
revrsare de suflet si se poate realiza ptimas si neptimas. n cazul cnd e
neptimas - e admis; totusi e bine s se gseasc alt modalitate de apropiere,
pentru c, de multe ori, manifestrile acestea au si implicatii care nu tin de
prietenie; n componenta srutului pot intra - si intr adeseori - implicatii
sexuale.

- Stim c anul acesta a fost declarat "anul international al tolerantei". Nu

considerati c aceast propovduire a unei tolerante lipsite de principiul
iubirii crestine e periculoas, deoarece indiferenta si pasivitatea sunt si ele
tolerante, dar sunt nocive.
- Drag, depinde ce tolerezi! Dac tolerezi rul nui bine! De exemplu, Psalmul
100 vorbeste despre niste msuri radicale; adic zice c "pe cel ru nu voiesc
sl cunosc. Pe cel ce cleveteste n ascuns pe vecinul su, pe acela l voi pierde.
Pe cel ce are ochi mndru si inim semeat, pe acela nul voi suferi. n dimineti

85

am ucis pe toti pctosii pmntului, ca s strpesc din cetatea Domnului pe

toti cei ce fac frdelegi". Rul nu trebuie tolerat! Trebuie s avem ntelegere
fat de neputinta omeneasc, ns rul trebuie smuls din rdcin. Cnd e
vorba de tolerant, poti s tolerezi niste neputinte, s ngdui niste situatii care
nu pot fi schimbate, dar ct priveste rul n sine, trebuie smuls din rdcin,
nu
trebuie
tolerat!

- Este crestinismul n adncul lui, egocentric?

- Nu e egocentric, e hristocentric! Mntuirea vine prin Hristos, mntuirea
nseamn eliberare de pcate, de patimi, de tot ce este negativ n sufletul
omului. Mntuirea nseamn realizarea unor stri pozitive care fac cu putint
nlturarea si schimbarea tuturor relelor spre bine; e vorba de virtuti care sunt
potrivnice patimilor; binenteles c nu poate fi vorba de un egocentrism, ct
vreme apartenenta noastr este la Domnul Hristos, numai c nu se poate nega
nici persoana, pentru c persoana se mntuieste. Noi, fiecare, ca om ne
mntuim, si atunci nu putem face abstractie de noi nsine. Domnul Hristos a
avut n vedere ntotdeauna pe om n ceea ce este el. De pild, iubirea fat de
aproapele a legato de iubirea fat de tine nsuti: "Iubeste pe aproapele tu ca
pe tine nsuti", e porunca dat de Domnul Hristos si Sfntul Apostol Pavel
spune clar, si are dreptate: "Nimeni nu sia urt vreodat trupul su" (Efeseni
V, 29) si zice c "Sotul ssi iubeasc sotia cum se iubeste pe sine nsusi"
(Efeseni V, 28), s se ngrijeasc de ea cum se ngrijeste de sine nsusi.
Nimeni nu sia urt vreodat trupul su, cil nclzeste sil hrneste; asa trebuie
s iubim si pe cei din jurul nostru.
E, de fapt, cred eu, o mare greseal s socotesti c nu trebuie s ai n vedere
urmrirea binelui personal; important este s urmresti binele personal, fr s
stingheresti pe cineva din apropierea ta, adic s nu cauti mai mult binele tu
dect binele altuia, dar, n orice caz, s urmezi si binele tu. Vasile Militaru
are o zicere, o vorb cu tlc, care are urmtorul cuprins: "Barba fratelui
vreodat, de saprinde, sri si-l scap,/ ns mai nti de toate, barba ta so uzi
cu ap" - adic nu poti s faci abstractie de tine nsuti, chiar dac se pune si
problema, n anumite mprejurri, a lepdrii de sine ca s poti mplini binele
pentru altul sau ca s poti mplini porunca lui Dumnezeu.

- "Ignoranta este un mare dusman al mintii" - din cartea Rzboiul nevzut a

Sfntului Nicodim Aghioritul. De ce si cum se manifest ea n viata
crestinului?
- Ignoranta n sensul c dac nu cunosti - nu mplinesti. Domnul Hristos a
venit si a propovduit. De ce a propovduit? Ca s se stie ce avem de fcut

86

Ignoranta e condamnabil n msura n care poti s cunosti si nu cunosti,

pentru c, necunoscnd, nu mplinesti. Sfntul Apostol Pavel spune c trebuie
s nvtm c Domnul Hristos nea trimis la propovduire si c numai prin
propovduire poate cineva s cunoasc adevrul Evangheliei. De aceea zice
el despre sine, ca trimis al Mntuitorului la propovduire: "Vai mie de nu voi
propovdui, de nu voi binevesti" (Epistola Ia ctre Corinteni, Capitolul al
IX-lea).
Sfntul Marcu Ascetul spune c naintea tuturor pcatelor merg trei uriasi:
nestiinta, uitarea si nepsarea, asa nct ignoranta este vinovat atunci cnd nu
vrei s cunosti, cnd nu cauti s cunosti ceea ce ai putea s cunosti.

- La Capitolul al XV-lea, versetul 13 din Evanghelia lui Ioan, Mntuitorul

zice: "Dragoste mai mare ca aceasta nimeni nu are ca sufletul lui s si-l pun
pentru prietenii si". Clugrii, mai mult ca oricine, acced spre nltare
spiritual, adic spre ct mai mult dragoste. n acest context, cum se
situeaz monahul fat de porunca iubirii aproapelui? Nu n sens social, adic
dac monahul are datoria ssi iubeasc fratii de mnstire?
- Are datoria, cum s nu! Un clugr trebuie s aib virtutile pe care le au toti
credinciosii, poate mai mult dect ceilalti, dac se poate, ns clugrul, fiind
un om singuratic si neavnd raporturi destul de precise si destul de reale n
viata social, nu totdeauna poate avea virtuti sociale. E lipsit de virtuti sociale.
Ceilalti, din societate, care au familie, sunt mai proprii pentru virtutile sociale.

- Alesii lui Dumnezeu sunt alesi de Dumnezeu dinainte de nastere?

- Asta nu stim! Sfntul Apostol Pavel, de exemplu, spune despre sine c a fost
ales dinainte de nastere, a fost ales din pntecele maicii lui (Galateni I, 15).
Sfntul Prooroc Ieremia spune la fel, dar nu stim dac fiecare ar putea sau ar
trebui s spun la fel. Sunt si niste taine ale vietii, noi nu avem pretentia c tot
ce gndim c ar trebui s stim, stim de fapt si putem sti de fapt. Pot fi diferite
opinii n aceeasi chestiune. Important este ca eu personal s stiu c sunt ales
de Dumnezeu sau c Lam ales pe Dumnezeu. Adic eu trebuie s am o
ncredintare n privinta asta, dar nu trebuie neaprat s spun c am fost ales
din vesnicie, cam fost ales dinainte dea m naste, cam fost ales din pntecele
maicii mele. Acestea sunt deja lucruri, cred eu, spuse cu afirmare prea
exagerat. Important este s stiu c asta mie calea si pe asta merg, c
Dumnezeu asa m vrea, c si eu asa vreau. Nu trebuie neaprat s m gndesc
c
asa
trebuia
s
fie.

87

- Sfntul Apostol Pavel, la Capitolul al VII-lea, n Epistola I ctre

Corinteni, pledeaz pentru monahism, sustinnd superioritatea acestuia n
fata cstoriei. De aici, desvrsirea sau sfintenia se poate atinge prin
cstorie?
- Se poate, se poate si prin cstorie foarte bine. Au fost attia sfinti, mai ales
martiri, care au avut viat de familie si au fost n rndul sfintilor si proprii
pentru sfintenie. Sfntul Apostol Pavel are n vedere un fel de libertate mai
mare, un fel de actiune sau un fel de desprindere de viata aceasta, ns nu se
poate zice c unul care are familie, are copii si i creste n fric de Dumnezeu
si i formeaz pentru o societate binecuvntat de Dumnezeu, nu are parte de
bine
si
de
sfintenie.

- Care va fi starea de dup moarte a doi soti care sau iubit foarte mult si care
amndoi sau mntuit?
- Noi nu credem c n viata de dincolo relatiile sunt aceleasi care au fost n
viata de familie, s zicem, ci vor fi relatii mai presus de lumea aceasta.

- Cum comentati fericirea: "Fericiti cei sraci cu duhul, c a acelora este

mprtia cerului"?
- Fericiti sunt cei nendestulati cu ei nsisi, cei smeriti, cei ce doresc mai mult
si tot mai mult binele, aceia vor fi proprii pentru mprtia cerului.

- Sfntul Ioan Scrarul ne vorbeste despre darul lacrimilor ca fiind mai mare
dect botezul, deoarece curt pcatele svrsite dup acesta. n cazul
dobndirii lacrimilor, ce rol joac Sfnta Tain a Spovedaniei?
- Drag, Sfntul Ioan Scrarul a putut avea o prere a lui. A avut si el un punct
de vedere, pe care noi putem sl primim sau s nul primim, sau putem s
gndim altceva. Spovedania are rostul de ai da omului posibilitatea s se
smereasc naintea lui Dumnezeu si naintea duhovnicului si de a putea primi
o ndrumare, de a putea fi verificat constiinta lui cu o constiint superioar.
Nui vorba numai de pocint, de splare, ci e vorba si de ndrumare, de
iertarea pe care o d Dumnezeu prin mijlocire preoteasc.

88

- n Evanghelia dup Luca, Capitolul al XXII-lea, versetul 36, Mntuitorul

Iisus Hristos si sftuieste discipolii s se narmeze cu sbii. Cum tlcuiti
aceasta?
- Drag, e o realitate pe care noi o stim, chiar dac no putem tlcui. Domnul
Hristos, n clipa aceea, El, care a zis "as putea s cer de la Tatl saduc mai
multe legiuni de ngeri n aprarea mea", ia ndemnat pe ucenicii Si, nu att
ca si nvete, ci ntro situatie special fiind, El care a zis "cel ce scoate sabia
de sabie va muri", a ntrebat: "aveti aici sbii?" si au zis: "da, avem dou", si
Domnul Hristos a zis: "e destul"; aceasta, oamenii ncearc so tlcuiasc ntrun fel sau altul, dar adevrul este c lucrurile se nteleg literar, n primul rnd.
De ce a gndit Domnul Hristos asa, de ce sa pus problema aceasta sau de ce
Sfntul Evanghelist Luca a avut n vedere si latura aceasta, navem de unde s
stim; duhovniceste se tlcuieste asa, c zice Domnul Hristos: "Cel ce nare
sabie, ssi vnd haina, ssi cumpere sabie", n ntelesul c acela care are
odihn trupeasc s renunte la ea si s se narmeze mpotriva rului.

- Credeti c n acest sfrsit de veac e posibil o renastere a monahismului

romnesc, care s se ridice la gradul de nduhovnicire al monahilor si al
credinciosilor, datorit isihasmului paisian care sa practicat la noi n secolul
al XVIIIlea?
- Preocupri de isihasm sunt si acum, ns Dumnezeu stie n ce msur se va
putea realiza ceea ce gndesc unii sau altii despre monahism.
Monahismul este o societate a Bisericii si are rol si rost de avangard cnd e
vorba de naintarea n virtute, n sfintenie, n desvrsire. Eu constat o mare
scdere a monahismului. Sunt putini dintre aceia care se angajeaz n
monahism care s se angajeze si n isihasm, se lucreaz cu foarte multi
improvizati, se promoveaz oameni neverificati, se accept compromisuri.
Sunt foarte multi dintre clugri, ntrun fel, am zice chiar ratati, pentru c
nefiind verificati, nefiind hotrti destul, nu pot s duc o viat de exceptie;
intervine compromisul, intervine superficialitatea, nedesvrsirea, intervin
lucruri care mentin monahismul, dar nu la cotele trebuitoare si nu la cotele
dorite.

- Trebuie crestinul s aib constiinta evolutiei sale n plan religios?

-

Sigur

da,

de

ce

no

aib?

89

- Te ispiteste la mndrie.
- Chiar dacl ispiteste la mndrie trebuie s aib o intuitie real a ceea ce este.
E exact asa cum e vorba de boal si de sntate; dac esti bolnav, te simti
bolnav, nu poti s zici c esti sntos. Dac esti sntos, nu poti s zici c esti
bolnav. Noi nu trebuie s uzm de niste artificialitti ca s najungem la
mndrie. Dac am realiza ceva, am realiza cu ajutorul lui Dumnezeu. Sfntul
Apostol Pavel spune: "Am lucrat mai mult dect ei toti (dect ceilalti
Apostoli), ns nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este n mine". Nu trebuie s
ajungem la niste artificialitti, c numai n felul acesta dobndim smerenia.
Smerenia este o realitate care se dobndeste la msurile la care se gseste
omul. Dac crezi c Dumnezeu tea chemat s faci un lucru bun si lai fcut, nu
nseamn sl negi sau s zici c tu, de fapt, esti cel mai ru si esti dedesubtul
tuturor. Acestea sunt niste artificialitti si eu nu cred c trebuie s facem uz de
artificialitti,
ca
s
dobndim
niste
calitti.

- i este bine crestinului s aib ncredere n sine, n capacittile sale?

- Da, sigur! Vai de omul care nare ncredere n capacittile sale, c atunci nu
se angajeaz la nimic! Dac zici: "Eu nu pot nimic, eu sunt cel mai ru, eu nam realizat nimic", atunci nseamn c ajungi la un fel de nelucrare tocmai
pentru c nu ai ncredere n tine nsuti. ncrederea asta pe care o ai n tine
trebuie verificat din anumite puncte de vedere si cu oameni mai buni dect
tine, oameni mai virtuosi. E o calitate faptul dea avea ncredere n tine, n
propriile
tale
forte.

- Raiul n care vor merge cei mntuiti n Hristos este identic cu raiul lui Adam
si al Evei?
- Nu stiu, nam de unde s stiu. Cred c e mai presus de raiul lui Adam si al
Evei, pentru c e vorba de o prezent a lui Dumnezeu, o prezent simtit.
Raiul n care au fost Adam si Eva poate c a fost mai mult un loc de
multumire, un loc de desftare, ns n care prezenta lui Dumnezeu na fost asa
de real cum gndim noi c va fi n raiul nostru, n sensul c Adam si Eva au
putut vorbi cu sarpele fr s tin seama de prezenta lui Dumnezeu. Sau
atunci cnd li sa reprosat faptul c au mncat din pomul oprit, Dumnezeu ia
chemat, a ntrebat de ei, ia strigat, ceea ce nseamn c nu era ntro comuniune
real
si
total
cu
ei.

90

- n fata unor expuneri ateiste sustinute de unii profesori avnd ca suport

texte din diferite manuale, care trebuie s fie atitudinea tinerilor crestini
ortodocsi: pasivitate sau lupt pentru afirmarea dreptei credinte a
adevrului?
- Drag, dac e vorba de studiu, nu se pune problema luptei pentru adevr. Se
studiaz ceea ce sa spus n lectiile respective si, apoi, ct priveste ce credem
noi, astai altceva. Dar nu se poate nvta, de exemplu, darwinismul, fr s se
stie cei darwinismul. Care e prerea noastr n raport cu darwinismul, astai
alt chestiune. De exemplu, darwinismul sustine c evolutia a adus viata pe
pmnt, respectiv sa dezvoltat viata pe pmnt, sau dezvoltat speciile. Pentru
noi, asta nui o chestiune care near deranja, dac sar accepta pe lng
sustinerea evolutionismului si faptul c lucrurile nu sau petrecut de la sine, ci
cu interventia lui Dumnezeu; adic, de fiecare dat cnd a aprut o nou
specie, aceasta a aprut nu datorit antecedentelor, ci datorit faptului c
Dumnezeu, din ceea ce a fost, a fcut ceea ce este. Dar nu trebuie neaprat,
cnd se sustine un lucru, s ne spunem noi punctul nostru de vedere. l
spunem numai atunci cnd ni se cere sau cnd credem noi de cuviint. ns
studiul trebuie fcut dup programa care este la scoal. Dac se studiaz
materialismul, noi studiem materialismul si dup aceea spunem "da, dar eu nu
sunt materialist, ci sunt idealist".

DESPRE CASATORIE SI CALUGARIE

- Despre cei ce se retin de la carne: printii sunt lezati deoarece copiii refuz
efortul lor de a le oferi mncare bun. Este o necinstire a printilor de ctre
copii? S nu mai tin tinerii post dac nus de acord printii?
- Drag, nu se poate spune c i necinstesti pe printi cnd nui asculti n
chestiuni care sunt mai presus de printi. Cinstirea printilor nu nseamn
total supunere. Domnul Hristos are cuvntul: "Cel ce iubeste pe tatl su si
pe mama sa mai mult dect pe Mine, nu este vrednic de Mine" (Matei X, 37)
si "Cel ce nusi ia crucea ca sMi urmeze, nu este vrednic de Mine" (Matei X,
38). Sunt si situatii n care printii trebuie s nteleag o atitudine a copiilor
lor. Ar putea si copiii s fie mai maleabili, dar nu renuntnd la post.
n ceea ce priveste nemncarea de carne, aceasta este o chestiune facultativ.
Totusi, dac cineva si propune s aib si aceast nfrnare, poate s o aib si
trebuie s gseasc modalitatea si conving si trebuie ca si ei (printii) s
nteleag. La drept vorbind, nu copiii i chinuiesc pe printi, ci printii se
chinuiesc, pentru c nu stiu s se raporteze la copii, cares mai buni dect ei.

91

- n acelasi sens, printe, n ce msur ncalc cineva msura cinstirii

printilor dac se clugreste fr voia acestora?
- Clugria, n general, nu este nteleas de oamenii care nu au o nclinare
religioas deosebit. Sunt putini printii caresi doresc s fie copiii lor clugri.
Nu sar putea zice c numai atunci poti s te faci clugr, cnd printii sunt de
acord cu asta, pentru c printii nu sunt de acord. Pn la urm accept o
situatie, dar nu o doresc si, n cazul acesta, urmnd lui Dumnezeu, ai putea
zice c esti pe o treapt superioar, nu se mai pune problema cinstirii
printilor, pentru c i cinstesti prin faptul c esti clugr. A fi clugr este o
cinste ce se rsfrnge si asupra printilor. Si chiar dac nu nteleg lucrul
acesta, ei sunt cinstiti ca printi ai unui clugr. Nu se face dintro rzvrtire
pornirea la clugrie, nu se face dintro oponent fat de printi, ci se face
dintro apropiere fat de Dumnezeu, dintro rvn pentru Dumnezeu si, n cazul
acesta, printii nu mai trebuie s fie implicati, nu mai trebuie s fie ca o
piedic.
Undeva, se spune n psalm: "Ascult, fiic, si vezi si uit pe poporul tu si
casa printelui tu". Acesta pare un cuvnt care nu sar potrivi cu ceea ce vrea
Dumnezeu cnd spune: "Cinsteste pe tatl tu si pe mama ta", ns, cnd e
vorba de lucruri superioare relatiilor printicopii, n sensul c sunt relatii
Dumnezeu - om, acolo, cred c nu mai e cazul s se aib n vedere relatia a
doua, n loc de relatia prim. Pn la urma i va linisti Dumnezeu si pe printi
si dac nu, si vor duce greutatea pe care leo d - nu copilul care se duce la
clugrie,
ci
lipsa
lor
de
ntelegere
pentru
clugrie.

- Printe, cum poate fi privit regretul clugrului c nu sia ngrijit printii pe

patul de moarte, de exemplu? Ce poate cauza un astfel de regret:
nemplinirea desvrsirii, urmrit n monahism, sau cerinta obiectiv a
cinstirii printilor?
- Drag, sunt attia oameni care, fr s fie clugri nu sunt n situatia de ai
ngriji pe printi pe patul de moarte. Sunt attia oameni care nu pot si
ngrijeasc pe printi la btrnete, fr s fie clugri. Asa nct, nu se pune
problema aceasta. Dumnezeu trebuie s gseasc modalitatea de a fi ngrijiti si
printii celor care au copii clugri si care nu se mai pot ngriji de ei.

- Poate fi regretul acesta asemntor cu o "vale a plngerii" de care vorbeste

basmul "Tinerete fr btrnete"?

92

- Nu cred c poate s fie asemnat, dac esti hotrt pentru Dumnezeu.

Dumnezeu nu d nemultumire, ci Dumnezeu gseste totdeauna modalitatea s
se mplineasc toate, numai c noi nu avem destul ncredere n Dumnezeu,
cnd ne hotrm pentru Dumnezeu. Sunt multi clugri care, de fapt, sunt
improvizatii si atunci sigur c aceia pot avea si nemultumiri, reprosuri,
frmntri, nu numai pentru prsirea printilor, ci pentru prsirea lumii,
chiar si pentru o viat care nu este conform cu ceea ce se cere clugriei.
Cnd sigur esti hotrt pentru Dumnezeu si esti coplesit de Dumnezeu, cnd te
uimesti de Dumnezeu, ajungi s te uimesti si de purtarea de grij pe care o are
Dumnezeu fat de cei lsati de tine n urm. Pentru c la crma vietii nui
omul, ci Dumnezeu, si dac credem n Dumnezeu, atunci credem si n
interventia lui Dumnezeu acolo unde trebuie s se intervin - si moral si
material.

- Printe, multi tineri sunt chinuiti de ntrebri n legtur cu drumul pe care

l au de ales si de multe ori consult diferiti duhovnici, care le explic faptul
c important este apropierea de Dumnezeu, privitor la clugrie sau
cstorie. Ei le recomand rugciunea, zicnd: las s se fac voia lui
Dumnezeu. Deci, am putea deduce c exist o voie a lui Dumnezeu ca unii,
cstorinduse, s fac copii, iar altii s se fac monahi?
- Da, sar putea s fie, pentru c Dumnezeu are nevoie si de oameni cstoriti,
are nevoie si de oameni dezlipiti de lumea aceasta. Important este sti gsesti
tu locul, s simti tu ce vrea Dumnezeu cu tine. n momentul n care teai
hotrt pentru o cale, s nu mai consideri c mai exist pentru tine si o alt
cale, iar calea pe care tio alegi, s o alegi cu entuziasmul cuvenit, adic s nu
te cstoresti cu probabilitate, nici s te faci clugr cu probabilitate, ci s fii
sigur c asta tie calea si atunci nu se mai discut posibilitatea unei alte ci sau
c Dumnezeu ar fi avut un alt plan pentru tine. Noi nu stim sigur ce vrea
Dumnezeu cu noi, dar stim ce putem face noi ntro conditie sau alta.

- Si dac facem invers, nu se va repercuta asta...?

- Nu, nu se va repercuta, pentru c Dumnezeu nu e o cantitate neglijabil,
Dumnezeu nu e absent din viata noastr, ci e prezent, si fiind prezent, si face
datoria, s zicem asa, cnd e vorba de un om care pentru Dumnezeu sia ales
una
sau
alta
din
cile
pe
care
lea
avut
n
fat.

- Printe, pentru o persoan care se hotrste sincer s fac voia lui

Dumnezeu, apare necesar cunoasterea acestei voi. Deci, aflnduse n lume,

93

el trebuie s discearn ntre ispite de tot felul si prelnice lucruri bune si,
n dorinta de a cunoaste dintre attea lucruri, voia mntuitoare a lui
Dumnezeu, mai nti va trebui s se debaraseze de patimi. Adic s se
supun, printre altele, unei lucrri pe care Printii Bisericii o recomand n
special monahilor. Deci, practic, drumul ar trece prin clugrie...
- Da, eu asa si zic. Cineva care vrea s devin clugr este bine s triasc
acolo unde se gseste, clugria, pn cnd ajunge s se duc la mnstire,
adic s fie clugr. Dac esti student, s fii cum ar fi un clugr - student,
dac esti muncitor, s fii cum ar fi un clugr - muncitor, adic sti faci
datoria n conditiile clugriei, iar dac va fi s ajungi la clugrie, tiai
pregtit clugria, iar dac va fi s ajungi la cstorie, tiai pregtit si cstoria
- prin viata superioar pe care ai duso nainte de cstorie. Important este s
ajungi tu personal s simti careti este rostul, adic pn nu esti hotrt ce ai de
fcut,
faci
ce
poti
n
conditiile
tale.

- Printe, este verosimil ca Dumnezeu, luminnd pe omul curtit de patimi,

acesta s ocroteasc n inima lui dorinta de a se cstori?
- Da. De ce nu? Cstoria, de fapt, este o chestiune a firii si omul nu se
leapd de fire nici cnd se face clugr, ci are posibilitatea s depseasc
firea. Dar firea rmne fire si atunci poti s doresti s te cstoresti si s alegi
ntre cstorie si clugrie. Poti s ai numai o directie, s alegi clugria
pentru c nu poti alege cstoria, asta depinde de om. Nu se stie niciodat ce
anume are n sine omul care se hotrste pentru una sau alta. Important este cnd ai de ales, s alegi - si cnd ai ales, s stii de ce ai ales si s nu mai alegi
altceva.

- Printe, cum se poate ca Dumnezeu, fiind un Dumnezeu gelos, s vrea s

mpart pe robul su cu o femeie?
- Nu se pune problema aceasta, pentru ca nu se mparte cu o femeie, ci cei doi
se unesc ca s fie una n slujirea lui Dumnezeu. Nu se poate zice c cineva
care se cstoreste mparte ceva, ci si alege o alt directie.

- n legtur cu cuvntul pe care Domnul Hristos l spune tnrului bogat si

pe care Sfntul Ioan Scrarul l analizeaz si deduce c fecioria este un dar
adus lui Dumnezeu (Mntuitorul spune: "Dac vrei s fii desvrsit, vinde tot
ce ai si urmeazMi Mie"). n ultim instant, se poate spune c tot omul
decide. Cum rmne, deci, s se fac voia lui Dumnezeu atunci?

94

- Dumnezeu nu desfiinteaz voia omului. Dac vrei s fii desvrsit, ti

vinzi tot ce ai; dac vrei s intri n viat, triesti n conditiile n care triesc toti
cei care slujesc lui Dumnezeu. Mntuitorul nostru nu a venit ca si fac pe toti
clugri, ci a venit si mntuiasc; or, mntuirea se realizeaz si n clugrie si
n afara clugriei.
Cnd am venit eu prima oar aici, la mnstire, iam spus printelui Arsenie c
am venit si c vreau s m fac clugr; si printele zice: "S stii c nu toti cei
din lume se prpdesc, nici toti cei din mnstire se mntuiesc".

- Dar nu putem privi alegerea cstoriei cu bun stiint c ar fi o osndire la

nedesvrsire?
- Nu, nu este, pentru c exist si o desvrsire n cstorie, nu exist o
exclusivitate cnd e vorba de desvrsire. Se desvrsesc si clugrii si
mirenii, fiecare n calea lui, numai c unii au mai multe obstacole si altii au o
cale mai lin n urcusul duhovnicesc. Dar adevrat este c n viata
clugreasc exist foarte multi improvizati. De ce? Pentru c multi nici nu
stiu ce fac atunci cnd se fac clugri, ci ncearc un amestec ntre clugrie si
mirenie. Ei cred c pot ssi completeze lipsurile duhovnicesti - cu mpliniri
materiale, c pot s gseasc modalitatea - fiind n mnstire - s mai caute si
ceva din lumea asta si, n cazul acesta, este o improvizatie, iar improvizatiile
nu duc unde trebuie, asa c rmn improvizati toat viata si numai Dumnezeu
stie cum, n cele din urm, va hotr asupra unora ca acestia.
n afar de asta, sunt oameni care se duc de la cstorie la mnstire pe
motivul c nu sau mplinit n cstorie, c siau pierdut linistea prin cstorie,
cstorinduse cu persoane care nu iau odihnit, care nu iau ridicat, ci iau
sczut. Sunt cazuri n care elementele sot si sotie nu reusesc s ajung la un
numitor comun, se ceart, se bruscheaz, se bat si atunci zice: Doncolo de
lume, m duc la mnstire si v las pe toti. Unul ca acesta a realizat ceva
pentru Dumnezeu? Nu a realizat nimic pentru Dumnezeu, a realizat ceva
pentru sine. Aici, la noi la mnstire, au fost cazuri din acestea si sunt si acum
cazuri de oameni care sau plictisit de lumea aceasta si au venit la mnstire.
Ei,
ce
ia
dat
unul
ca
acela
lui
Dumnezeu?

- Sfntul Ioan Scrarul spune c nici nu poate avea un om cstorit

ncredintarea mntuirii, dect pe patul de moarte.
- Bine, asta este o prere. S stii c si Sfintii pot avea preri. Nu se poate zice
c pe patul de moarte esti mntuit si dac nu esti pe patul de moarte nu esti
mntuit. Nu se stie niciodat. Femeia se mntuieste prin nastere de prunci, nu

95

prin moarte. Cnd este nasterea - cnd mori? Sunt niste lucruri care
trebuiesc gndite, nu nseamn c gata, dac a zis Sfntul Ioan Scrarul, astai
si fr asta nu se poate. Uite, si un Sfnt poate avea o prere care nui exact,
privit obiectiv. Pi asa si clugrul, numai pe patul de moarte poate s fie
sigur de mntuire, de aceea se spune c "moartea pentru Sfinti este nastere la
viata vesnic".
n realitate, nasterea este un moment pregtit de un proces, nu se poate naste
un copil n momentul zmislirii. Toat viata trieste n vederea mntuirii, a
desvrsirii. Important este s fim pe calea cea bun, s avem constiinta c
stm n fata lui Dumnezeu, c nu noi ne mntuim, ci Dumnezeu ne mntuieste
si s cutm o mplinire prin Dumnezeu. n cazul acesta ai ncredintarea c
Dumnezeu te mntuieste nu n clipa mortii, ci n toate clipele n care te
angajezi
pentru
Dumnezeu.

- Printe, n ce msur i scade pe soti sau nu i scade relatia intim, n

scopul nasterii de copii, dac toti zicem "n frdelegi mam zmislit si n
pcate ma nscut maica mea"?
- Bine, asta este o raportare la pcatul strmosesc. Noi nu putem duce lucrurile
la extrem. Asa au fcut gnosticii, care au spus c materia trebuie distrus, nu
trebuie nmultit, pentru c materia este rea, deci cstoria e rea, pentru ca
nmulteste materia. Astea nu sunt conceptii ale Bisericii. Noi zicem c la
temelia existentei noastre este ceva care nu ne favorizeaz. Dar nu putem zice
totusi lucrul acesta, pentru c actul acesta sexual, care este pn la urma un act
fizic, de ce l foloseste Dumnezeu atunci pentru concepere dac e sczut ca
act? Nu putem sustine lucrul acesta dect ntro anumit perspectiv, dar
perspectiva asta nu este una real. Putem spune ns altceva, si anume, c
actele sexuale care nu urmresc si nasterea de fii ar fi cu scdere, dar nici n
acest caz nu poti s te mentii pe pozitia aceasta mult, pentru c e ntradevr o
insuficient a omului. Cei care au fcut rnduielile acestea cu martea, joia si
nu la srbtori, au vrut sl ridice pe om mai presus de sine nsusi. Ei, n
realitate, ca oameni necstoriti, au fcut program oamenilor cstoriti! Or,
lucrul acesta nu se poate realiza. Nici ei, poate, cstoriti fiind, nu puteau
realiza lucrul acesta, pe care ei nu lau experimentat. Poate s nu fie scdere,
poate s fie o ridicare faptul acesta c te angajezi la aducerea n lume a unui
copil. Lucrul acesta te face colaborator cu Dumnezeu, si dac te face
colaborator
cu
Dumnezeu,
l
mai
poti
socoti
inferior?

- Nil Ascetul, n Filocalia, volumul I, citnd din Deuteronom, Capitolul al

XXV-lea, deduce c atingerea prtilor rusinoase sau cugetarea la ele,
ntineaz, si completeaz c cele ce ajut la nastere arat creatura.

96

ntrebarea ar fi tot n ceea ce priveste gnosticii, dac ar fi ntradevr o

cdere?
- Nu este o scdere. Nu exist nimic n trupul omenesc care s fie ntinat, s
fie prin sine sczut; si organul sexual si ochiul sunt pe acelasi plan, din punct
de vedere creatural. Nu se poate spune c astai spurcat si astai curat. n
momentul n care "Cti n Hristos vati botezat, n Hristos vati si mbrcat", nu
mai e vorba de spurcciune. Este vorba de ntinare prin gndirea pe care o poti
avea; de exemplu, se recomand clugrilor s nusi priveasc trupul si mai
ales prtile ascunse ale trupului, ca s nu se excite, adic s aib un mijloc de
nlturare a unor porniri care, la ei, sunt vinovate. Asta nu nseamn ns c
sotul si sotia nu se pot bucura chiar si de ceea ce pare a fi sczut, pentru c nu
e nimic sczut. Citeam undeva, ntro carte de sexologie, c aceia care se
rusineaz cnd au un act sexual, sting lumina si asa mai departe, gresesc. Era
o prere a unui laic n chestiunea aceasta, dar omul trebuie s se reverse, n
fond, n actele sexuale, nu s se jeneze si s zic "vai, de mine, c iar am fcut
pcat si vai de mine, c nar mai fi trebuit...". Astea sunt lucruri care trebuie s
ridice fiinta omeneasc, nu trebuie s o scad.
Animalele, de exemplu, care se mpreun, nu au o jen, o pudoare, o fac
oriunde, nu? Oamenii au o jen nu pentru c e jen, ci pentru c este o
intimitate. Dar unul care sa fgduit la clugrie si trieste viat clugreasc,
sigur c nu trebuie s aib relatii intime, sau homosexualii, s se desfteze
unul
de
cellalt,
sau
cei
care
au
porniri
nefiresti...

-Problema sar fi pus nu n sensul c ar fi necurat, ci dac nar fi fost mai bine
- n viziunea Sfntului Ioan Scrarul - s se aib grij de desvrsirea
proprie...
- Lasm, mi, cu Sfntul Ioan Scrarul! Sfntul Ioan Scrarul a scris pentru
clugri, nu a scris pentru oameni de rnd. Adevrul este c Scara este pentru
clugri, nu este pentru mireni. Este scris de un clugr si sigur c tot ce e
scris n ea e valabil pentru clugri, nu si pentru ceilalti. Nu se poate orienta
cineva dup Scara, de exemplu, n chestiuni de sexualitate, dac el este
cstorit.

- Chiar spune n Scara, n Cuvntul 11, Capitolul 5: "Se pot privi cu nepsare
cei din lume, din mndrie, si se pot defima cnd nu sunt de fat, pentru a
scpa de dezndejde si a dobndi ndejdea". Cum adic?
- Nu stiu. Numi dau seama. Mie mi se pare confuz treaba. Ia, s o mai zicem
o
dat.

97

- Deci, "pot privi cu mndrie"...

- Bine, s priveasc cu mndrie ei, unii pe altii, sau cum? Clugrii si
priveasc pe mireni? Da, c ei sunt mai presus de ia... dar nu sunt mai presus
de
ei,
au
alt
cale.

- "Si se pot defima pentru a scpa de dezndejde si a dobndi ndejdea"...

- Adic, tu, clugr fiind, si defaimi. Nu, mi, nu e o perspectiv real.
Indiferent cum ar fi, noi nu avem voie si defimm, pentru c au o alt viat,
pe care, de fapt, Biserica o binecuvnteaz. Dumnezeu o binecuvnteaz.
Dumnezeu a binecuvntat sexualitatea prin nssi crearea omului, asa cum
este, brbat si femeie. Dup aceea, daci vorba s aducem argumente, Biserica
binecuvnteaz cstoria cu sexualitate cu tot, nu o binecuvnteaz ca si cnd
ar fi vorba despre doi care acum se fac clugri si care vor tri n viata
comun de cstorie. Nu e asa! O cstorie cu tendinte din acestea, de
necstorie, e de fapt o caricatur de cstorie si de clugrie. Nu e nici
clugrie, nici cstorie. Biserica zice: "S se veseleasc ei la vederea fiilor si
a fiicelor lor". Este o datorie a celor care se cstoresc s aib familie si nu un
singur copil si s se uite la el ca la stiu eu ce. Dac poti avea mai multi copiii
si
ai
numai
unul,
ai
un
idol,
nu
un
copil!

- Revenind la alt subiect, printe, spuneti c n clugrie sunt cei mai multi
ratati si c n clugrie trebuie s intre oameni de exceptie. Ce nseamn om
de exceptie?
-nseamn un om care nu se joac cu viata lui, un om care stie cei clugria,
stie cea lsat si cea gsit si care nu mai poate fi clintit din calea clugriei.
Adic, nu oameni cu lipsuri, pentru c n mnstiri sunt foarte multi oameni
cu lipsuri, lipsuri fizice, psihice, oameni fr cultur, oameni care nu sar fi
descurcat n viata comun. Or, acestia niciodat nu vor fi niste clugri buni,
vor fi niste domiciliati si niste improvizati la mnstire. Dac te duci prin
mnstiri si cercetezi, poti constata multi din acestia, care nu sunt nici de
cstorie, nici de clugrie. Acestia nu nainteaz, nu fac parte din rndul
oamenilor de exceptie. Un om de exceptie este un om care ar fi putut face fat
si
n
cstorie
si
care
nu
e
refugiat
la
mnstire.

98

- Poate s cread cineva despre sine c este om de exceptie?

- Poate! Dac este, poate. Pentru c smerenia nu nseamn s negi niste lucruri
pe care esti sigur c le ai. Adic, n general, omul cnd se duce la mnstire,
nu se gndeste ci de exceptie sau nui de exceptie. Dar numai oamenii de
exceptie
pot
duce
o
viat
mai
presus
de
obisnuit.

- Va cerut vreodat cineva, vreun ucenic, prerea dac e de exceptie sau nu?
- Nu. Nu mia ceruto. Poate c nici nas fi putut si spun, pentru c el trebuie s
stie mai bine dect mine dac e sau nu e de exceptie. Dar, n orice caz, un om
care poate s fac niste lucruri care sl recomande, care a fcut o facultate,
deja e ndejde c nu e unul de rnd. Dup aceea, faptul c poate s renunte la
anumite lucruri - poate s tin post - arat c nu e un om oarecare, ci e un om
care se evidentiaz prin ceva. Si atunci poti s spui c e un om de exceptie.
Sunt unii oameni care, de exemplu, fac niste lucruri obisnuite, dar dac le ceri
mai mult de ct fac, atunci nu mai pot face, si n clugrie trebuie s faci si
niste
lucruri
cares
mai
presus
de
tine.

- Deci, printe, ca o concluzie, exist vocatie monahal?

- Exist, sigur c da! Asa cum exist vocatie pentru cstorie, pentru studiu,
asa
exist
si
o
vocatie
monahal.

- Cum sar putea descoperi?

- Mai nti de toate o poti descoperi n faptul c te simti bine n preajma
clugrilor, te simti bine pe la mnstiri, te simti bine acolo unde se duce o
viat superioar, ai o nclinatie spre asta. Eu, de exemplu, din copilrie am
simtit c asta mie calea mea, miam dorit totdeauna, m bucuram de un
clugr; cnd m ntlneam cu un clugr era o chestiune exceptional pentru
mine, o bucurie. Asta nseamn c am avut o vocatie monahal.

- Printe, n legtur cu motivele care lar duce pe om la clugrie. Poti veni

la clugrie din dorinta de a fi desvrsit?
- Poti, dac stii cei desvrsirea. Unii zic c vin la clugrie pentru a se
mntui, ca si cnd mntuirea nu ar fi si n alt parte. Unul a zis aici, la

99

mnstire, cnd a fost ntrebat, "de ceai venit s te faci clugr?", c el vrea
s duc viat curat, iar cellalt la ntrebat: "dar ce, eu duc viat spurcat?".
E adevrat, fiecare are motivele lui. Poate c unii vin la clugrie fr s stie
de ce vin, dar dup aceea se valideaz, dac se valideaz. La mnstire e
nevoie de oameni. Sunt unii care vin la mnstire si cares primiti pentru a fi
oameni la mnstire. Si atunci, dacti vine unul la mnstire, zici: "hai sl
ncercm, poate rmne la noi". Cei mai multi, de fapt, dac sunt oameni
simpli si fr o inteligent deosebit, nu stiu ce fac - atunci cnd se fac
clugri. As putea zice c, ntrun fel, nici eu nam stiut ce fac atunci cnd mam
fcut
clugr,
desi
eram
absolvent
de
Teologie.

- E corect s te clugresti din dorinta de a urma exemplul Sfintilor, avnd n

vedere ce spune Sfntul Apostol Pavel, "urmati exemplul mai marilor vostri
"?
- Da, numai c mai marii vostri pot fi si oameni cu familie!

- Poate cineva s fie clugr adevrat dac se clugreste urmnd exemplul

unui prieten, sau al unei prietene? De exemplu, dac prietena cu care urma
s se cstoreasc merge la mnstire, s mearg si el la mnstire?
- Nu cred ca e un motiv de clugrie. Un motiv real de clugrie este si
slujesti lui Dumnezeu pe calea clugriei. Toate celelalte sunt improvizatii.
Poate c este motivul tu, dar nui corect. Corect este s te faci clugr pentru
c
doresti
si
pentru
c
vrei
s
fii
clugr.

- Printe, dac pentru un motiv neprevzut ntrziem seara nct nu ne putem

face canonul obisnuit de rugciune pn la ora la care ne culcm de obicei,
ce trebuie s facem?
-

culcati!

- Bun, dar s ne culcm renuntnd la unele rugciuni?

-

Da,

sigur

da!

100

- ... sau s ne prelungim rugciunea, iar dimineata, la ce or ne sculm, n

cazul acesta?
- Drag, nu se pune problema asa, pentru c viata nu nseamn anumite tipare.
Odat esti obosit, odat nu esti obosit si atunci cnd nu esti obosit, poti face
mult mai mult. Eu, de exemplu, seara m rog foarte putin. E adevrat c m
duc la slujb si stau acolo trei ceasuri, dar asta nu nseamn c m rog trei
ceasuri. Cnd vin aici si sunt obosit, nu m mai rog att. Acestea sunt niste
lucruri cu care ne ajutm, nu ni le numr nimeni. No s zic Dumnezeu "da,
dar n cte seri nu teai rugat" sau "da, dar n cte duminici ai plecat zicnd
numai Doamne miluiestem si nu ai stat la rugciune?". Asta e o chestiune
a noastr. Nui oferim noi ceva lui Dumnezeu si Dumnezeu ne reproseaz c
nu iam oferit destul sau c lam neglijat, ci este o chestiune a noastr, de
sensibilizare, de mbunttire a noastr.
Eu, cnd m culc fr rugciunea obisnuit, nul nedrepttesc pe Dumnezeu,
eventual m nedrepttesc pe mine. Dar poate nici pe mine nu m nedrepttesc
pn la urm, pentru c asta e situatia mea real, din seara aceea. Un exemplu:
vin de la nmormntare, sunt obosit si nu m mai duc la biseric n seara
aceea. Numi fac probleme de felul "dar ce fac acum n loc de asta". Nu mai
fac nimic n loc de asta. Mam culcat, n timp ce ceilalti sau rugat si nu c nam
vrut si eu s m rog, ci pentru c nu am fost n situatia s m rog si eu.

- Printe, dar dac neprevzutul se repet?

- Si dac se repet neprevzutul, te gndesti c nu tiai mplinit o datorie, dar
nu mai poti face ceva n loc de datoria aceea. Eventual, poti, rugciunile de
sear, pe care nu leai mplinit si care se potrivesc si dimineata, s le faci
dimineata. De exemplu, ai avut n program s citesti o Catism din Psaltire si,
eventual, dimineata ai putea so citesti, dar nu o citesti pentru c nai citito, o
citesti pentru c o poti citi. Dar dac e o rugciune cum sunt rugciunile celor
ce merg spre somn, nare rost si ceri aceasta lui Dumnezeu, dimineata. Asteas
asa, lucruri de oameni scrupulosi ... nu cred ci cazul!

- Dar n cltorii lungi sau cnd ne aflm n alt cas, se ntmpl la fel?
- Sigur c da! Dac te duci n alt cas si esti singur, poti sti mplinesti
pravila ca acas. Dac esti n alt cas si nu se poate, zici cteva rugciuni si
te culci linistit, ca si cnd ai mplinit toat pravil. Noi nu trebuie s ne
chinuim pe noi nsine pentru niste ntrelsri. Noi trebuie s avem cu
Dumnezeu niste relatii de fii cu tatl. Eu vd altfel viata si nici nu cer foarte
multe de la oameni. Pe mine m intereseaz cel mai mult ca omul s aib

101

constiinta

depinde

de

Dumnezeu.

- n acelasi sens, dac se ntmpl s venim de la serviciu sau s mergem

undeva, pe drum putem s zicem rnduiala n minte, dac o stim?
-Da, dar nu e necesar! Pentru c, n general, rnduiala nu o poti zice cum se
cade. Cel mai bine poti s zici "Doamne Iisuse...", daci vorba, n loc de
rnduial. Eu, de exemplu, constat c dac merg undeva, nici lucrurile pe care
le stiu foarte bine la mnstire si pe care le zic, nu le mai pot zice foarte bine
n alt parte. Poate si din cauza impresiilor foarte multe pe care le acumulez n
suflet
si
care
nvlesc
dup
aceea.

- n Apoftegma 11, dup Avva Matoi, acesta, dup ce d sfaturi generale,

zice: "Si de va gri cineva ceva, pentru orice fel de lucruri, nu te certa cu el,
ci de va gri bine, zii asa cu adevrat, iar de va gri ru tu stii ce
vorbesti, si nu te prigoni cu dnsul, pentru ce a grit". Ce nseamn, "tu stii
ce
vorbesti"?

- Adic, ntrun fel ti dai acordul, dar nu esti de acord.

Tu stii! Cum zicea printele Serafim Popescu aici la noi: "Mi, tu stii mai
bine!". Bine, asta este o regul n chestiuni care nu au o foarte mare
important, n chestiuni personale, pentru c sunt si chestiuni care, importante
fiind,
nu
pot
fi
neglijate.

- n Pateric se spune despre avva Macarie c sa fcut "Dumnezeu

pmntesc", deoarece trecea cu vederea toate greselile si neregulile
celorlalti. Cum se mpac acest lucru cu necesitatea de a anatemiza pe
incestuos, cum zice Sfntul Apostol Pavel n Corinteni, sau pe ereticii care
sunt exclusi din Biseric?
- Foarte bine se mpac! Sfntul Macarie avea n vedere niste lucruri pe care
le tria el n pustie sau care nu aveau consecinte n afar. De exemplu, ai vzut
pe unul c a furat. Tu nu te gndesti la asta, la faptul ca furat, si i acoperi
cumva pcatul, nu te intereseaz consecintele lui. E altceva s auzi pe cineva
c spune lucruri neadevrate, care pot avea consecinte n societatea n care
triesti. Mai nou, au fost niste nereguli prin Dobrogea, la Mnstirea Cocosul
unde se zicea despre unul dintre clugri ci ntruparea lui Dumnezeu Tatl,

102

altul ci ntruparea lui Dumnezeu Fiul, altul ci ntruparea lui Dumnezeu

Duhul Sfnt, ci Sfnta Treime cobort acolo. Fat de astfel de lucruri nu
poti s fii fr siguranta de a mrturisi adevrul si s le lasi asa, pentru c dac
le lasi asa, se nmultesc relele. Si atunci trebuie intervenit cu responsabilitatea
pe care o are un conductor bisericesc sau pe care o are un staret de mnstire.
Or, ce a fcut avva Macarie, putem face si noi n chestiuni care nu lezeaz, n
general, bunul mers al vietii sociale. Dar n chestiuni care aduc urmri
dezastruoase, nu poti s fii ca avva Macarie, acolo trebuie s fii ca Sfntul
Apostol Pavel. Chestiunea aceasta, cu avva Macarie, este foarte bine venit
cnd e vorba de oameni rscolitori de rele. Sunt unii oameni cares pusi s
scoat n evident pcatele altora, de a cuta, de a rscoli, de a scormoni, s
cunoasc pcatele si dup aceea s le foloseasc. Chiar aici la noi, la
mnstire, au fost cazuri de oameni din stia, care au umblat cu casetofoane
dup ei s prind anumite informatii, anumite situatii, si dup aceea au fcut
caz de ele. Asta nu seamn cu avva Macarie si nici cu Sfntul Apostol Pavel,
ci
seamn
cu
dracii!

- Printe, noi, ca oameni obisnuiti din lume, ca oameni neslujitori ai Bisericii,

dac observm un pcat grav la un slujitor al Bisericii, dac observm un
pcat chiar strigtor la cer sau c a czut ntrun pcat ce ar putea avea
consecinte, si lumea se sminteste de lucrul acesta, putem s atentionm
Episcopul locului n scopul anatemizrii?
- Pi, pe noi nu ne intereseaz ce urmeaz, dar putem s punem n atentie
lucruri
care
sunt
spre
sminteal.

- Dar s nu insistm?
-

Nu.

Nicidecum.

- n legtur cu scderile prin ispitele desfrnrii, printe; n Pateric se

vorbeste de tot felul de cderi, dar se ocoleste cderea prin homosexualitate.
S ntelegem c acesta este un pcat de care nu te poti poci, cum zice Sfntul
Apostol Pavel, c sunt unii care, dup ce cad, nu se mai pot ridic?
- Cred c la Sfntul Apostol Pavel nu este vorba de un pcat anume, ci de o
stare de pctuire. Nu stiu, eu nu miam pus problema c homosexualitatea
este trecut cu vederea, c nu e pus n evident. Sar putea ntmpla ca aceia
care au scris Patericul s fi avut n vedere ceea ce spune Sfntul Apostol

103

Pavel: "Sunt lucruri de care este rusine a le si gri" (Efeseni V, 12). Sar
putea ntmpla s nu fi vrut s pun n evident niste pcate reale, pentru a nu
scdea prestigiul clugrilor. Gndestete, dac sar crea o opinie c n
mnstiri sunt homosexuali, ar fi o treab care nu iar avantaja nici pe cei ce nu
sunt homosexuali. Dar noi trebuie s fim realisti si asa trebuie s stm si n
fata realittilor; cum sunt ele de fapt. Noi nu zicem c nu sunt astfel de pcate,
nici nu zicem c sunt astfel de pcate, dar realitatea este c si de clugr poate
tine
orice
tine
de
un
om.

- Nu exist Sfnt care s se fi luptat cu astfel de ispite? Stim despre Cuvioasa

Maria Egipteanca, despre care se spune c a avut o viat anterioar asa de...
-

Da,

dar

nu

se

spune

ar

fi

fost

si

lesbian!

- Deci nu exist asa ceva mentionat?

- Nu exist si noi nu stim de ce nu exist, dar Sfntul Apostol Pavel
mentioneaz,
n
Epistola
ctre
Romani,
homosexualitatea.

- Printe, canonul spune c dac staretul e eretic, clugrul poate s plece.

Ce nseamn asta? Oare cti laici si slujitori sfintiti nu sar afla eretici dac
ar fi luati la bani mrunti?
- Dac staretul este eretic, evident c este eretic pentru c nvat o erezie.

- ...pentru c se ntreab cineva: cti ptrund finetea hotrrilor Sinodului al

IV-lea Ecumenic, de exemplu, si mai spune c, dac si unii din Sfintii Printi
au avut scpri dogmatice, atunci ce nseamn, propriuzis, om eretic?
- Drag, om eretic nseamn om care propovduieste o erezie. De exemplu,
spune unul despre Maica Domnului c nui pururea Fecioar. lai eretic si
atunci
ai
motive
s
nu
stai
cu
el!

- Printe, n rugciunea a doua din Canonul de mprtsire, zicem:

"Sfintestemi sufletul si trupul, mintea si inima, rrunchii si mruntaiele".
Deci, rrunchii sunt mruntaiele sufletului sau ce sunt?

104

- Nu. Se refer la ntreaga fiint uman. Adic, sfintestemi toat existenta,

intr oriunde exist eu, intr n unghii, intr n pr, intr n dinti, intr n tot ce
sunt.
Este
o
expresie
a
integralittii.

- Observa cineva: ceea ce zicem prima dat, "suflet si trup", ar tine de suflet
si ce zicem a doua oar, "rrunchii si mruntaiele", ar tine de trup.
- Nu, asteas speculatii. Nu trebuie duse lucrurile la extrem. Singurul lucru care
trebuie avut n vedere n cazul acesta este integralitatea uman. Adic nimic
din
mine
s
nu
fie
fr
Dumnezeu!

- Cineva chiar se ntreba dac rrunchii sunt mruntaiele sufletului sau ce

sunt?
-

Nu

sunt.

Rrunchii

sunt

rrunchi,

adic

rinichii.

- Avva Pimen spune: "nvatti gura s vorbeasc cele ale inimii". ntrebarea
este, despre ce inim este vorba, dac ne referim la subconstient sau
transconstient, cum spune Printele Stniloae n Ascetic si mistic. Cum poti
s nveti efectiv gura s vorbeasc cele ale inimii?
- Sfntul Pimen are n vedere unitatea, nu duplicitatea. Adic, s nu fii n
situatia s spui cu cuvntul ceva, iar cu gndul s gndesti altceva. nvatti
gura s vorbeasc ceea ce ti spune inima, adic s fii sincer, asta nseamn.

- Printe, se spune despre mama care moare la nastere c este martir.

Medicina spune c, uneori, avortul este necesar pentru a salva mama
copilului. Se naste urmtoarea situatie: dac femeia nu face avort si moare la
nastere, respectivii medici ar spune c femeia este o sinucigas mai degrab,
dect o martir...
- Drag, depinde ce ntelegi prin actul respectiv. Doctorul poate s zic despre
ea ci o sinucigas, pentru c el nu stie de Dumnezeu, pe cnd un credincios,
care stie de Dumnezeu, zice ci martir. Acum, noi navem de unde s stim
cum primeste Dumnezeu o treab din asta. Ceea ce stim este faptul c o
femeie nsrcinat are dreptul s se mprtseasc, chiar dac are pcate
opritoare de la mprtsire. Asta nseamn c si Biserica are n vedere
posibilitatea de a muri o mam la nastere, nu pentru c vrea ea s moar sau

105

pentru c vor altii s fie asa, ci pentru c se poate ntmpla asa. Dar sunt si
femei care fac prea multe avorturi si dup aceea se ntmpl s aib si un copil
si, n cazurile acestea, este periclitat nasterea. Acum nu stiu dac n aceast
situatie este martir.
Cnd eram eu student la Teologie, a murit cineva din personalul scolii, despre
care se zicea c fcuse multe avorturi. Avea un biat si totusi vroia si o fetit.
Acum, Dumnezeu stie dac a fost martir. Noi trebuie s le lsm pe toate n
seama
lui
Dumnezeu.

- Bine, dar sunt si cazuri n care medicii spun: "Sigur nasterea aceasta nu
poate avea loc".
- Bine, dac nu poate avea loc, atunci s aib loc sarcina si s se evite
nasterea,
dar
s
nu
se
omoare
copilul.

- Deci, oricum ar fi, omorrea copilului este o crim...

-

Da.

Se

consider.

- Si nu se justific prin nimic?

- Nu se justific prin nimic si se justific, totusi, prin neputinta omului. Sunt
attea femei care nu au destul credint nct s le fac disponibile pentru
martiriu. Noi nu sftuim pcatul, dar trebuie s tratm pcatul. Adic, dac
cineva a fcut totusi un avort, eu nu pot s spun c Dumnezeu nul iart, dar
nici
nu
pot
s
spun
cuiva
s
fac
un
avort.

- Printe, a iubi pe vrjmasi, se refer si la diavoli?

- Nu, nu se refer la diavoli, se refer la oameni, la dusmanii propriuzisi ai
oamenilor. E vorba de oameni care ti vor rul, care te defim, care te
vorbesc de ru... Si iubesti, adic s nu le faci ru, s le fii binevoitor cnd tiar
cere
un
ajutor
etc.

- Printe, n legtur cu chestiunile cu care ne lovim noi n

contemporaneitate, cu strandul, litoralul, baia comun, Canonul 77 Trulan

106

mai actioneaz? Li se interzice chiar sotilor s fac baie mpreun. Se

poate extinde s nu faci baie n mare, sau pe Litoral...?
- Se poate extinde n sensul acesta c, dac teai duce numai tu acolo, ai putea
s faci baie, pentru c nui spurcat marea. Dar conditia de a face baie acolo
este conditie scobortoare a gndirii umane. Adic, prea mult dezgolire, prea
multe impresii de felul acesta; un om credincios gseste o alt modalitate s
fac baie. Bine, nu le poti interzice s se duc la strand. Dar cel mai bine este
s
stea
acas,
s
fac
plaj
n
grdin.

- Printe, fumatul este patim, este pcat?

- Pi, prima dat dac fumezi o tigar, e pcat, iar dac fumezi mai multe, e
patim. De ce? Pentru c e o practic nejustificat n existenta uman. Nui ca
si cnd ai mnca. Este o treab n plus si nu poti fi si cu Dumnezeu si cu
fumatul.
La mine mai vin oameni la spovedit, oameni care spun c tin posturi, se roag
si le spun c "da, numai c pe acestea toate ti le si afumi" . Cel mai bine este
s fii liber. Liber de orice, iar dac esti liber de orice, esti liber si de fumat.
Sunt unii care au si circumstante atenuante pentru fumat, de exemplu, n Paza
celor cinci simturi nu e foarte clar atitudinea Sfntului Nicodim Aghioritul
n privinta fumatului. Dar eu sunt mpotriva fumatului, total!

- Dar cu cafeaua? C astea merg amndou.

- Chestiunea cu cafeaua nu e asa de defimtoare, n sensul c aceasta are si
un efect odihnitor, s zicem. Adic, dac nu poti tri fr cafea, e ru c bei,
dar dac ti se ofer undeva o cafea, poti s bei, pentru c nu e ca si cnd tiar
oferi o tigar. Sunt mnstiri, de exemplu, la Sfntul Munte, unde ti se ofer
un
rachiu
si
o
cafea...

- Si uneori se spune cti pune sio tigar!

-

rog,

dacti

pune

sio

tigar,

tio

pune

numai

so

vezi!

-Printe, n acelasi sens, despre teatre sau spectacole, evident c monahii nau
ce cuta acolo, dar mirenii?

107

- Depinde despre cei vorba. Sunt lucruri pe care poti s le asculti sau s le
vezi fr a avea consecinte negative. La Timisoara, cnd eram, eu mergeam la
teatru, dar acuma, de cnd sunt clugr, nu am mai fost, pentru c nu mi se
mai sede; dar nu sunt mpotriva lucrurilor bune. Noi nu trebuie s ocolim
lucrurile n sine; de exemplu, nu m duc la teatru pentru c acolo e teatru, cum
nu m duc eu la bar.
Mia spus unul cl are pe dracu' n stomac, cl simte cum umbl, cum nu stiu
ce... Eu iam spus c la nui dracu'. Sia venit dup aceea la spovedit, la mine, si
mia spus c sa dus la un spectacol cu femei goale. Atunci iam zis: "Mi, s stii
c l ai pe dracu' n cap, nu n stomac". Adic sunt lucruri care pot fi evitate
din start, si sunt lucruri care pot fi folosite fr nici un fel de ndoial.

- Deci, doar n ceea ce priveste consecintele trebuie s evitm. Nui un pcat

n sine s mergem la teatru?
- Nu e. Poti s te duci la toate piesele despre care stii c sunt bune, poti s te
duci la Oper, la cinematograf, la filme cuviincioase, poti s te uiti la televizor
la tot cei ziditor, la tot cei frumos. Noi nu suntem exclusivisti. Te poti folosi
de toate lucrurile bune si frumoase pe care lea dat Dumnezeu. Dac nu vrei tu
s te duci la teatru, poti s nu te duci, nu te oblig nimeni, dar s stii c
ocolesti o surs de cultur si nu numai de cultur, chiar de nnobilare.

- Cultura poate s nnobileze sufletul?

-

Sigur

da!

De

aceea

este

cultur,

pentru

te

cultiv.

- Printe, acum un cuvnt de folos, dac se poate.

- "n tot locul stpnirii Lui, binecuvnteaz, suflete al meu, pe Domnul!".

GANDITI FRUMOS!
Mnstirea Brncoveanu
24 martie 1997

108

mi ncep consideratiile prilejuite de aceast ntlnire, cu un cuvnt pe

carel spunea un fotograf de origine german din Sibiu, pe nume Fischer. Acest
fotograf, cnd se ducea cineva la el ca si fac o fotografie, n loc s spun
"zmbiti" sau un cuvnt care sl ndemne pe cel care sttea n fata
obiectivului, un cuvnt obisnuit, spunea "gnditi frumos!". Binenteles c el
voia s spun "gnditiv la ceva frumos", pentru ca gndul s se reflecte pe
fata noastr si s aparem frumos n fotografie.
Eu cred c nu poate fi un ndemn mai frumos dect "gnditi frumos!". Ce
nseamn "gnditi frumos!" ? nseamn s nu te gndesti la ceva frumos ntro
anumit clip, ci s gndesti frumos n orice clip, s fii atent la gnduri, s
selectezi gndurile careti trec prin minte, s retii gndurile cele bune si, n
msura n care exist posibilitatea, s le dai grai si s le ntrupezi n fapte.
Temelia vietii spirituale este gndul, de aceea n viata religioas esentialul
este disciplina luntric, disciplina de gnd.
Ieri sa citit din Sfnta Evanghelie despre o minune pe care a fcuto Domnul
Hristos cnd a dat sntate, putere, unui om paralitic. Cu prilejul acesta,
Domnul Hristos a spus niste cuvinte pe care oamenii leau interpretat n felul
lor, iar din ceea ce relateaz toti cei trei Evanghelisti care prezint minunea cu
vindecarea slbnogului din Capernaum, ntelegem c Domnul Hristos sa
referit la niste gnduri nemrturisite, la niste gnduri neexprimate. Lund n
considerare gndurile lor, Domnul Hristos a rezolvat o chestiune de gnd.
Este foarte important s stim c gndurile noastre le mai stie cineva: le stie
Dumnezeu, le stie Domnul Hristos care e Dumnezeu adevrat si om adevrat.
Domnul Hristos are n vedere gndurile noastre.
De aceea, avnd n vedere faptul c prin mintea noastr trec tot felul de
gnduri, si bune si rele, si frumoase si urte, este important s fim cu luareaminte la gnduri, s gndim frumos. De ce? Pentru c, dac gndim frumos
si numai frumos, atunci trim frumos si numai frumos, si dac gndim frumos
si trim frumos, suntem fericiti. Si fericirea e mai aproape de tinerete dect de
btrnete.
Tinerii, prin structura lor, prin nzuintele lor, prin felul de a se angaja n
anumite actiuni, sunt mai aproape de fericire, sunt mai aproape de realizri
care s le dea multumire si fericire. Si tinerii mai sunt cumva fericiti, n sensul
c nu au un trecut lung, care s fie ptat de gnduri rele, de fapte
necuviincioase, de vorbe nelalocul lor, pentru c tineretea este mai aproape de
copilrie, iar copilria este ntrun fel idealul crestinului. Nu n sensul s
rmnem la copilrie ca faz de nceput, ci n ntelesul s ne mentinem n
sfera copilriei n ceea ce priveste senintatea, nerutatea sau rutatea fr
durat si n ceea ce priveste nevinovtia, ct este n copilrie.

109

Domnul Hristos a spus: "Cine nu primeste mprtia lui Dumnezeu ca un

copil, nu va intra n ea" (Marcu X, 15). Deschiderea noastr fat de mprtia
lui Dumnezeu trebuie s fie deschiderea copilului care primeste fr s judece,
fr s cerceteze adevrurile pe care i le prezint omul mare.
Este foarte important s stim faptul c Fericitul Augustin spune despre copil
c "este tatl omului mare". Toat lumea stie c omul marei tatl copilului si
rmne intrigat omul cnd aude "copilul este tatl omului mare". Cum se
poate asa ceva ? Se poate, n ntelesul c omul mare contribuie la existenta
copilului, deci tatl copilului este omul mare. Dar mai are ntelesul c de
copilrie nu se poate face niciodat abstractie, niciodat nu poti s zici c nai
fost copil, c nai avut o copilrie senin sau ntunecat pentru c sunt si copii
care au trit n lacrimi.
Printele Arsenie Boca, ntro carte a lui, Crarea mprtiei, are un titlu
"Copii nscuti n lanturi". Vin n lumea acesta oameni cares legati de la
nceput si acestia nu pot avea o copilrie foarte senin. Dar, n orice caz,
copilria are darul acesta, c nui statornic, e adevrat, nici n bine, dar, n
orice caz, nui statornic n ru. Copiii se bat si se mpac repede, nu tin minte
rul, nau ur, triesc ntrun prezent continuu, ntrun prezent adevrat,
nentemeiat pe trecut si neraportat la viitor. Asai copilria si, pentru aceasta, e
idealul omului mare.
Domnul Hristos, cnd a spus: "De nu veti fi ca pruncii, nu veti intra n
mprtia cerurilor" (Matei XVIII, 3), a avut n vedere copilria n ceea ce are
ea bun. Sfntul Apostol Pavel n Epistola I ctre Corinteni, n Capitolul
XIV, are afirmatia: "La minte fiti brbati, fiti copii cnd e vorba de rutate".
Adic s mbini brbtia cu copilria, cu copilria n ceea ce are ea pozitiv.
Pentru c Domnul Hristos nu vrea ca omul s rmn la stadiul de copil, s fie
un om napoiat. Domnul Hristos vrea s ne mpodobim cu virtutile copilriei
la tinerete si la btrnete, n toat vremea, pentru c omul n fiecare clip este
un rezumat al propriei sale existente.
A zis Domnul Hristos "Lsati copiii s vin la mine, c a acestora este
mprtia cerurilor" (Luca XVIII, 16). Si a binecuvntat pe copii. De ce ?
Pentru c sunt vrednici de a fi binecuvntati. Binenteles c a binecuvntat si
oameni mari. A binecuvntat minile Dreptului Simeon - care la luat n brate
pe Domnul Hristos copil - si a devenit binecuvntat. Deci, credem c Domnul
Hristos a binecuvntat toate vrstele, chiar dac na trecut prin toate vrstele.
De ce na trecut Domnul Hristos prin toate vrstele ? De ce na ajuns Domnul
Hristos si btrn, ca s avem si noi, btrnii, constiinta c ne binecuvnteaz
Dumnezeu ? Si noi, totusi, o avem. Pentru c Domnul Hristos a trecut din
lumea acesta prin moarte si nviere si apoi, prin nltarea la cer, la vrsta pe
care vor oamenii so aib.

110

Stiti c n povestile noastre este vorba despre "tinerete fr btrnete si

viat fr moarte". Nu n ntelesul c s rmn omul la tinerete si s najung
la btrnete, pentru c, totusi, btrnetea e dat de la Dumnezeu si o viat
lung - cu btrnete cu tot - e un dar de la Dumnezeu. Si e o vorb foarte
adevrat, c "numai cine trieste mbtrneste". Numai c btrnetea no
ntelegem ca pe o vrst a neputintei, o vrst a mortii nainte de moarte. Ci
ntelegem o btrnete fericit!
La Cununie se spune asa: "Dle lor Doamne, ssi petreac viata fr prihan si
s ajung btrneti fericite, cu inim curat, mplinind poruncile Tale". Iat un
ndreptar de viat, o rugciune. Pentru c viata noastr trebuie s fie nvluit
de rugciune; dac nu, nu e o viat crestin autentic. "Viat fr prihan"
nseamn fr pat, fr vin, n chip ireprosabil.
Mijlocul pentru a ajunge "btrneti fericite" este, n primul rnd, tinerete
cinstit. Dac nu, nseamn c nu ai mplinit poruncile lui Dumnezeu cu inim
curat. Asai calea care duce la ceea cesi doresc oamenii, dar la ceea ce
oamenii nu caut. Oamenii caut satisfactii imediate, ies de sub
binecuvntarea lui Dumnezeu, de multe ori prin fapte pe care Dumnezeu nu le
vrea. De aceea sunt attea necazuri n lumea aceasta, pentru c, n general,
pcatele se pltesc.
Sntatea si mntuirea sunt dou lucruri de valoare pe care ni le dorim si pe
care le avem n vedere noi, credinciosii, si pentru care se roag Biserica.
Sntatea o primim de la printi; o aducem cu noi din plmada din care am
venit n lumea aceasta, dar nu toti printii pot oferi sntate. Fiecare dintre noi
ducem ceea ce neau dat printii, pozitive si negative, si trebuie s rezolvm
niste lucruri n viata pe care o trim. ntre rugciunile pe care le facem noi
cnd ne mprtsim cu Dumnezeiestile Taine, e si o rugciune de multumire
(Rugciunea ntia a Sfntului Vasile cel Mare) n care pomenim buntatea lui
Dumnezeu, care nea dat Sfintele Taine "spre curtirea sufletului si a trupului".
Mai nti de toate nzdrvenirea sufletului si a trupului ! De ce ? Pentru c
ntrun trup bolnvicios si ntrun suflet neputincios nu se pot realiza lucruri de
valoare, odihnitoare.
Apoi cerem, n aceeasi rugciune, "mpcarea sufletestilor mele puteri" pentru
a nu fi anarhie n existenta noastr, ci rnduial. Mintea s fie conductorul
simtirii si al vointei si, fiind o rnduial n suflet, s avem o bucurie din
aceast rnduial.
"Spre luminarea ochilor inimii mele". Ne trebuie lumin n suflet. Cnd mam
dus eu la Mitropolitul Nicolae Blan s primesc binecuvntarea, mia spus s
am "lumin n suflet". A aflat c sunt fr lumin fizic si a zis: "S ai lumin
n suflet". Asta e ceea ce dorim noi mai ales tinerilor. Pentru c dac ai

111

lumin, mai ales la tinerete, poti avea pn la sfrsit si pn n vesnicie. Si

dac no ai la tinerete, nui sigur c o poti dobndi dup aceea.
"Spre o credint nenfruntat". S avem o credint adevrat. Cte credinte
sunt acum si cti oameni sunt carei cheam pe tineri la alte credinte, diferite
de a mosilor si strmosilor nostri, de credinta ortodox! Noi trebuie s avem o
credint prin care s nu ajungem vreodat s ni se spun c "nai avut credinta
cea bun". Sunt oameni care nus cinstitori ai Maicii Domnului. Noi suntem
cinstitori ai Maicii Domnului. Gnditiv c dac cei care nus cinstitori ai
Maicii Domnului se vor ntlni vreodat cu Maica Domnului, o s li se spun
clar: "Credinta voastr na fost o credint adevrat, pentru c ati exclus pe
Maica Domnului".
"Spre dragoste neftarnic". S fie o dragoste adevrat, ntemeiat pe
neptimire, neptimirea fiind o asezare sufleteasc de neclintire din bine.
"Spre plinirea ntelepciunii Tale". S avem ntelepciune de la Dumnezeu. S
fim gnditori de Dumnezeu. Cnd eram eu copil, era o vorb pe la noi: "Mia
dat Dumnezeu gndul sta". Adic oamenii credeau c si gndurile (cele
bune) sunt de la Dumnezeu.
"Spre paza poruncilor Tale, cu inim curat mplinind poruncile Tale". S ne
gndim mai des la mplinirea poruncilor lui Dumnezeu.
"Spre adugarea dumnezeiescului Tu har". S primim tot mai mult putere,
energie, din Dumnezeu, ca s putem face fat ispitelor si cerintelor pe care ni
le pune nainte viata crestin.
"Spre trezirea sufletului". Mitropolitul Blan avea o vorb fain: "Cea mai
frumoas podoab a unui tnr este inima curat si mintea treaz". S stiti c
inima se murdreste si ea. Cu ce se murdreste ? Cu gnduri murdare, cu
imagini murdare, cu fapte murdare. Toate acestea se nscriu n noi. Suntem ce
am devenit. Dac inimai curat, intr n ea Domnul Hristos. Cnd intr
Domnul Hristos la noi ? Cnd i facem loc, cnd scoatem murdriile din noi,
pentru c nu poate intra n loc spurcat.
n Vechiul Testament e un cuvnt care spune despre cei din tabra lui Israel
c trebuie s tin curat locul n care se gsesc, pentru c vine Dumnezeu
acolo. Si li se poruncea s astupe murdriile pe care le fceau oamenii n chip
firesc. Asa trebuie s fie si inima omului; pentru c dac nu e curat inima, nu
poate intra Domnul Hristos acolo, nu poate sta.
De ce si "minte treaz"? Deoarece cu mintea lucrm ca s ne facem curat n
suflet si, totodat, ne pzim s nu bgm murdrii n suflet. Dac lucrezi cu
mintea spre ru sau nu te mai intereseaz mintea, ti faci ru tie nsuti.

112

"Spre iertarea pcatelor". S ne ierte Dumnezeu pcatele pe care leam

fcut n vremea nestiintei, n vremea cnd nam luat aminte sau nam stiut de
Dumnezeu, n vremea cnd nu neam interesat de Dumnezeu. Ca s ne ierte
pcatele, trebuie ca mai nti noi s le prsim. Nu se iart nici un pcat pe
care nul prseste omul. nti trebuie s prsesti pcatul; fr prsirea
pcatului nu exist pocint.
"Spre mprtsirea cu Sfntul Duh". Sfntul Serafim de Sarov zice c scopul
vietii crestine este dobndirea Duhului Sfnt, pe careL primim n primul rnd
la botez si l simtim siL scoatem la iveal prin mprtsirea cu dumnezeiestile
Taine.
"Spre plinirea mprtiei cerurilor". Adic noi asteptm mprtia lui
Dumnezeu, mprtia cerurilor, n care intr cei care sunt ca si copiii, cei care
o primesc ca si copiii, cu deschidere, cu nempotrivire. Pmntul cel bun este
"inima bun care primeste cuvntul lui Dumnezeu si face rod ntru rbdare".
Cineva care are viat curat, inim curat, are si ndrzneal ctre Dumnezeu,
ndrzneala cea bun. Pentru c sunt si oameni care au ndrzneal rea ctre
Dumnezeu; nepstorii - aceia care sar lupta cu Dumnezeu numai ssi poat
mplini lucrurile lor. Dar avem si o ndrzneal bun, de care pomeneste
Domnul Hristos cnd zice: "ndrzneste fiule, pcatele tale ti sunt iertate"
(Matei IX, 2), la vindecarea slbnogului. S ai siguranta binelui, s
ndrznesti, s nu fii ncurcat, mpiedicat n fata Mntuitorului. "ndrzneste
fiic, credinta ta tea mntuit, mergi n pace" (Luca VIII, 48) a zis Domnul
Hristos ctre femeia care avusese curgere de snge si pe care Domnul Hristos
a vindecato. E un cuvnt pe care trebuie sl ntelegem - ndemnul de "a avea
curaj".
"Iar nu spre judecat sau spre osnd". Ce trebuie s facem pentru a avea
rnduial n minte ? Cine ne poate spune aceasta ? Fr ndoial c nti
Domnul Hristos. Si ne-o spune! Stiti c Domnul Hristos a fost ispitit de diavol
n pustia Carantaniei. Relatarea despre aceasta o gsim n dou locuri: n
Capitolul al IV-lea din Sfnta Evanghelie de la Matei si n Capitolul al IVlea din Sfnta Evanghelie de la Luca. Iau fost prezentate de ctre diavol trei
ispite.
Ispita nui pcat, e prilej de cercetare. "Ridic ispitele si nu este cine s se
mntuiasc" se spune n Pateric. Ispitele au darul de a ne consolida, de a ne
ntri n bine. Nu ispitele cutate, ci ispitele adevrate, care vin asupra noastr.
De exemplu: esti n familie, se iveste o nentelegere ntre printi si copii;
copiii de multe ori nu sunt lutori aminte la ndrumrile printilor, e o situatie
de ceart. n loc s te certi, ti aduci aminte de o porunc a lui Dumnezeu, care
zice: "Cinsteste pe tatl tu si pe mama ta". Si atunci ispita spre ceart se
nimiceste prin porunca lui Dumnezeu.

113

"As putea s zic si eu la fel , dar Legea lui Dumnezeu mi nchide gura" se
spunea undeva, n Pateric, cnd cineva a fost batjocorit. Nu pot scoate prin
gur niste cuvinte pe care nu le vrea Domnul Hristos. Si Domnul Hristos sa
mpotrivit ispitei cu cuvinte din Scriptur. A aprut o carte intitulat File de
Acatist, a nalt Prea Sfintitului Bartolomeu al Clujului. Aici sunt cuprinse
dou acatiste: Acatistul Sfntului Ioan cel Nou Valahul si Acatistul Sfntului
Calinic. n Acatistul Sfntului Ioan Valahul zice: "Bucurte, c ispita cu
virtutea o msori". Deci, dac tu ai sufletul virtuos, nu te poate clinti nicicum
din bine, iar dac te clinteste, nseamn c nc esti slbnog siti trebuie
putere.
"Asa cum focul nu rmne n ap, tot asa si gndul pctos n inima iubitoare
de osteneal" zice Sfntul Marcu Ascetul n Filocalie. Ce se ntmpl cu focul
cnd l arunci n ap ? Se stinge. Ce se ntmpl cu gndul pctos n inima
iubitoare de osteneal, n inima statornic n bine ? Nare nici o putere, dispare.
Dac rmn gnduri rele, nseamn c avem o aderent la ele, e ceva care ne
tine n gndurile acestea, ne apropie de gnduri de felul acesta. Sunt oameni
care chiar si n fata sfintelor icoane au gnduri rele. Ce nseamn asta ? C au
o viat sczut, c au o viat rea. Icoana e pus s le ridice mintea si mintea
lor cade si scade n fata unei imagini sfinte. Toate acestea sunt pentru noi
prilej de verificare. Noi trebuie s dm slav lui Dumnezeu pentru toate cte
se ntmpl cu noi si s primim darul si dorinta de a rezolva lucrurile acestea
prin darurile lui Dumnezeu.
Un alt mijloc de a ne mpotrivi gndurilor celor rele este s ne umplem mintea
cu gnduri bune. Am citit cndva o prezentare a unei situatii: un silitor n cele
ale credintei nvta foarte multe texte din Scriptur pe de rost si le purta n
suflet. Cartea se numeste Din farmacia casei mele si titlul povestirii este
"Abecedar de aur". Spune el c, fiind nchis politic n Germania, uneori nu
putea dormi noaptea. Si cnd nu dormea noaptea se gndea: "Hai s vd ce
cuvinte din Scriptur stiu eu, care ncep cu A". De exemplu: "Astzi sa fcut
mntuirea casei acesteia" - un cuvnt din Sfnta Evanghelie de la Luca n
legtur cu Zaheu vamesul. Dup aceea, care texte din Scriptur ncep cu B:
"Binecuvntavoi pe Domnul n toat vremea, pururea lauda Lui n gura mea";
cu C: "Cel ce vrea s vin dup Mine, s se lepede de sine, ssi ia crucea si sMi urmeze Mie". Si asa mai departe, pn la ultima liter a alfabetului si se
bucura de toate cte le stia. Asta era preocuparea lui.
Si noi putem face lucrul acesta, dar numai dup ce nvtm din texte, cci
dac nu stii texte, nuti vine n minte nici o liter. Si nc ceva: noi mai avem si
texte din sfintele slujbe, care sunt foarte frumoase si e bine s le stim. Dac
stii lucruri de felul acesta, ti mpodobesti mintea cu ele, pentru c sunt lucruri
care parc nus din lumea aceasta.

114

Eu v ndemn s fiti cu seriozitatea cuvenit n lucrurile spirituale, s v

tineti de biseric, de slujbele noastre, s duceti o viat pe care so poat
binecuvnta Dumnezeu. V ndemn s fiti ct mai seriosi si, asa cum v
pregtiti pentru viat, prin acumulrile de cunostinte intelectuale, tot asa s v
ocupati si de curtia vietii. Dac aveti suflete ntinate, s cutati s le splati n
Sngele Domnului Hristos, dac aveti mpotriviri de gnd, cereti dar lui
Dumnezeu, ca s se risipeasc. Undei darul lui Dumnezeu si undei statornicie
n bine, nu poate fi ru! Nu poate vrjmasul s se bage n minte, dac tu ai o
minte ntrit n bine.
Viata crestin e o viat bun, frumoas, iar credinta noastr e desptimitoare.
E mpovrtoare pentru omul care nui hotrt, e oscilant, se vrea liber n alt
fel de cum l vrea Dumnezeu. Pentru noi ns, ea e desptimitoare si o
recomandm
tuturor.

n 1971 au fost aici, la mnstire, doi cetteni din Germania. Ei au aflat c aici
tria un printe care a fost n Germania, la Betel - o institutie bisericeasc de
ajutorare a epilepticilor. Printele fusese trimis de Mitropolitul Blan n
Germania, s lucreze acolo, ca s cunoasc realittile de acolo. A lucrat trei
luni, apoi sa ntors. Si cei doi, cnd au aflat asta , neau spus c la intrare la
Betel e scris asa:
"Pace celor ce vin!
Bucurie celor ce rmn!
Binecuvntare celor ce pleac!".
Si ei au scris asta n cartea de onoare a mnstirii pentru toti, deci si vou, c
si voi veniti dup ei n mnstire.
Dumnezeu s v ajute !

DESPRE MANTUIRE SI
DESAVARSIRE

115

Mnstirea Brncoveanu
8 iulie 1995

- Pentru a te mntui e obligatoriu s fii desvrsit sau nu?

- Nu, nu e obligatoriu, pentru c desvrsirea este o etap mai nalt. Adic,
fiecare om se angajeaz la o viat superioar, cu puteri superioare puterilor
lui, ct d Dumnezeu, iar desvrsirea este o etap superioar mntuirii, este
perfectiunea.
Unde e msura perfectiunii, n ce anume const, nu stim. n nvttura
crestin, desvrsirea se ia n considerare, n special, cu dou virtuti: n raport
cu iubirea si n raport cu smerenia.
Sfntul Isaac Sirul, la ntrebarea "ce e desvrsirea?" rspunde c este "o
prpastie de smerenie, un adnc de smerenie", adic o lansare n smerenie
pn la msurile posibile omului. n Epistola Sfntului Apostol Pavel ctre
Coloseni, vorbind despre eliberarea de patimi, zice: "nlturati si voi toate
acestea: desfrul, patima, pofta rea, lcomia care este nchinare la idoli" (III,
5) si mai departe: "Omorti mdularele voastre cele de pe pmnt: mnia,
iutimea, rutatea, defimarea, cuvntul de rusine din gura voastr" (III, 8),
dup care adaug: "mbrcati-v ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti,
cu milostivirile ndurrii, cu buntatea, cu blndetea, cu smerenia, cu
milostenia, cu ndelunga rbdare. De are cineva ceva mpotriva cuiva, s
iertati, precum si Hristos va iertat pe voi". La acestea completeaz: "Peste
toate acestea nvesmntativ cu iubirea care este legtura desvrsirii" (III,
12-14).
Sfntul Apostol Pavel are n vedere lucrul acesta si spune c "iubirea e
desvrsire" iar n Evanghelia de la Matei se spune "Fiti desvrsiti, precum
Tatl vostru din ceruri desvrsit este" (V, 48). Cuvintele acestea lea spus n
legtur cu iubirea, pentru c tot el a zis mai nainte: "Ati auzit c sa zis celor
de demult s iubesti pe aproapele tu, s ursti pe vrjmasul tu, iar eu v
zic vou Iubiti pe aproapele vostru, binecuvntati pe cei ce v blestem,
faceti bine celor ce v vrjmsesc, rugativ pentru cei ce v vatm si v
prigonesc, ca s fiti fii Tatlui din ceruri, pentru c El rsare soarele si peste
cei ri si peste cei buni si trimite ploaie si peste cei drepti si peste cei
nedrepti" (V,43-45). Se pune, deci, ntro legtur desvrsirea cu iubirea;
ns cnd e vorba de desvrsire, de depsire, fr ndoial, se au n vedere
toate virtutile posibile, toate la cte se poate gndi omul, toate la cte se poate
angaja omul. Nu e o msur cnd se spune c e gata, omul care a ajuns la
msurile acestea e desvrsit!

116

Urmeaz ndumnezeirea, pentru c n msura n care omul se aseamn cu

Dumnezeu - se si apropie de Dumnezeu, iar Dumnezeu se apropie de om si i
comunic omului din desvrsirile Sale, din El nsusi, adic omul se
ndumnezeieste.
Nu stim cum este lucrul acesta, pentru c noi nu cunoastem esenta lui
Dumnezeu, dar stim c, cu ct omul se apropie de Dumnezeu, cu att
Dumnezeu se apropie de om, care primeste ceva din ceea ce este dumnezeirea.
Printii cei duhovnicesti, vorbind despre asta, fac o comparatie cu fierul si cu
focul sau cu fierul nclzit n foc, care primeste nsusirile focului. Tot asa este
si cu ndumnezeirea, fr s putem noi s o definim, ntruct nuL cunoastem
pe Dumnezeu n esenta Lui. Dar se consider c etapele naintrii n viata
duhovniceasc sunt: mntuirea, care nseamn, n special, eliberarea de patimi
si mplinirea virtutilor potrivnice patimilor; desvrsirea, perfectiunea,
deplintatea, n general vorbind, perfectiunea religiosmoral si, n sfrsit,
ndumnezeirea, care este un dar de la Dumnezeu, o revrsare a lui Dumnezeu
n
fiinta
omului.

- Ati spus odat, la o conferint, despre pocinta cu bucurie. Ati putea acum
s ne vorbiti mai mult ? Atunci numai ati fcut o introducere si...
- Am lsato la o parte. Era prea nalt - poate c na fost numai despre pocint
cu bucurie, ci a fost despre pocint n general. Totusi, am spus si atunci c
pocinta se face cu fata spre viitor, se face cu bucurie, n sensul c esentialul
n pocint e prsirea pcatului, nu tnguirea pentru pcat. Dumnezeu nu
doreste ca aceia ce se pociesc s fie o ceat de tnguitori, ci doreste ca omul
s prseasc pcatul si s mplineasc virtutile potrivnice pcatului. Sfntul
Apostol Pavel spune: "Cel ce a furat s nu mai fure, ci mai vrtos s lucreze
cu minile sale ca s aib de unde da milostenie" (Efeseni IV, 28). Cuviosul
Pimen spune c "pocinta e prsirea pcatului".
n esent, pocinta este prsirea pcatului, deci nu tnguirea pctosului,
chiar dac cuvntul "pocint" n romneste are n el si cuvntul "cint". n
realitate, pocinta, n esenta ei, este prsirea pcatului sau, cum spune Sfntul
Vasile ce Mare, c acela se pocieste cu adevrat, care poate spune mpreun
cu Psalmistul, vorbind cu Dumnezeu: "Nedreptatea o ursc si o dispretuiesc,
iar legea Ta o iubesc". Deci, ntristarea n pocint nu e o chestiune esential,
ci esentialul este prsirea pcatului, iar dac se face prsirea pcatului, se
poate face foarte bine si cu bucurie, n sensul c omul e angajat pentru bine si,
prin binele acela, acoper cumva rul de odinioar.
Am spus eu atunci c doi din Pateric care au fcut acelasi pcat si au avut
acelasi regim de viat timp de un an de zile, stnd n chilii separate, la sfrsit,

117

cnd sa terminat vremea canonului, unul a aprut avnd fata ntunecat,

chinuit si trist, pe cnd cellalt avea fata vesel si era bucuros. Au fost
ntrebati fiecare cum sia petrecut timpul de canon; si cel ntristat spunea c tot
timpul sa gndit cum de a ajuns el s fac acelea, cum de la lsat Dumnezeu,
cum de la prsit Dumnezeu, cum a czut asa de jos, iar cellalt zicea: "Slav
Tie Doamne c nam rmas n pcatul acela, ce bine c mai scos, c mai adus
napoi la calea cea bun, c mai ndreptat pe drumul sfinteniei". La urm sa
pus problema: care pocint a fost primit, a celui cu ntristarea sau a celui cu
bucuria, si sa constatat c amndou, numai c angajat a fost acela care a avut
pocinta cu bucurie - si eu sunt pentru o pocint cu bucurie.
La mine vin oameni care mrturisesc c nu stiu dac i iart Dumnezeu, si eu
totdeauna le spun s nuL huleasc pe Dumnezeu, pentru c Dumnezeu e bun
si milostiv si ierttor si s se gndeasc la cuvntul din Psalmi: "Pe ct e de
sus cerul deasupra pmntului, pe att de mare e buntatea Lui spre cei ce se
tem de dnsul, ct de departe e rsritul de apus, deprtatai de la noi
frdelegile noastre", "Cum miluieste un tat pe copii si, asa miluieste
Domnul pe cei ce se tem de Dnsul" (Psalmul 102, 11-13), s se gndeasc la
pilda cu fiul risipitor si la tatl primitor si s aib ncredere n El, pentru c
Dumnezeu e bun si milostiv si iubitor de oameni, e Dumnezeul "milei si al
ndurrii si al iubirii de oameni" si zicem c al Lui "este a ne milui si a ne
mntui pe noi".
Prin urmare, nu trebuie s neglijm niste calitti de felul acesta, numai c s
nu ajungem cumva s facem pcate cu gndul c ne iart Dumnezeu, pentru
c, n cazul acesta, din start mergem pe o cale care nu duce la pocint si care,
de fapt, nmulteste pcatul si nmulteste deprtarea de Dumnezeu; iar dac am
fcut un pcat n vremea nestiintei sau n vreo neputint, atunci s avem
ncredere n buntatea si mila lui Dumnezeu si s fim ncredintati c
Dumnezeu e Tatl nostru si s ne bucurm de Dumnezeu cu bucuria ndejdii,
dac
nu
putem
avea
alt
bucurie.

- Printe, unii dintre tinerii de astzi cred c a te mntui e mai usor n

clugrie ca n familie.
- Nu se pune problema aceasta. Bine, cine o pune o poate pune, ns, n
realitate, fiecare si merge pe calea lui. Nu se poate spune c toat lumea, ca
s se mntuiasc, trebuie s se clugreasc. Si n mnstiri sunt cderi si n
viata comun sunt ridicri. Martiri, n general, nau fost dintre clugri, au fost
dintre oameni obisnuiti. Printele Arsenie Boca, cnd am venit eu pentru
prima oar aici, mia spus un cuvnt formulat asa: "Nu toti cei din lume se
prpdesc, si nu toti din mnstire se mntuiesc". Poti fi improvizat si n
mnstire, dup cum poti fi om superior si n viata obisnuit. Important nu e

118

stilul de viat, ci important e felul de angajare ntro viat dup voia lui
Dumnezeu.

- Cum credeti c ar trebui s stim dac ne rugm bine?

- Drag, nu se pune problema cum te rogi. Te rogi cum te poti ruga. Sigur c
rugciunea totdeauna este oglinda sufletului. n momentul n care te angajezi
la rugciune, o faci dup msura vietii tale. n Scara Sfntului Ioan Scrarul
se spune c rugciunea, dup calittile ei, este "judecat si judectorie si
scaunul judectorului nainte de judecata viitoare". Ceea ce nseamn c
rugciunea e oglinda sufletului! Cum ne e viata asa ne e si rugciunea; nu poti
avea o alt rugciune dect la msura la care ai ajuns!
Sfntul Ioan Scrarul vorbeste despre patru feluri de rugciune:me:
rugciunea ntinat (sau spurcat), rugciunea furat, rugciunea pierdut si
rugciunea curat. Fiecare dintre aceste patru feluri de rugciune arat starea
celui ce se roag. Cel care e nc ntinat si trieste n patimi se roag, pentru
c rugciunea nu tine de un anumit stadiu, ci tine de viata omului, de credinta
omului. Cel care a ajuns s aib o legtur cu Dumnezeu de asemenea se
roag. Nu se poate s crezi n Dumnezeu si s nu te rogi, s nuti gsesti vreme
de rugciune. Sigur c, rugndute ca nceptor, ca om ntinat, si rugciunea e
ntinat de patimile care au putere n sufletul tu. Si asa mai departe.
Cnd ai ajuns la o viat curat, viat de neptimitor, atunci ai ajuns si la
rugciunea curat. Si rugciunea curat e o rugciune despre care se poate
spune ntradevr c e o rugciune bun. Dar cel care e angajat n rugciune, n
orice stare ar fi, e pe calea mbunttirii rugciunii si pe calea mbunttirii
vietii sale. Deci, cum esti, asa tie rugciunea, cum te porti, asa te rogi. Chiar
exist un ndemn: "Roagte cum poti, ca s ajungi s te rogi cum trebuie!".

- Uneori, totusi, ne rugm, dar ne rugm dintrun formalism.

- Drag, chiar si formalismul e o dovad c vrei s faci mai mult. Cine nu se
roag nici formal, nu se roag deloc. Cum s ajung acela la un alt fel de
rugciune sau mcar la rugciunea formal? Sigur, cei mai multi dintre
oamenii care se roag, cel putin cei care au ajuns n fata mea si am putut
constata cum le e rugciunea sau cum sunt angajati ei n rugciune, nu se
roag, ci rostesc formule de rugciune.
De exemplu, rugciunea "Tatl nostru". Chiar astzi am avut la spovedit un
tnr, si nc un tnr cu pretentii de intelectual, care nu stia nici mcar
rugciunea "Tatl nostru". Acela care zice totusi rugciunea "Tatl nostru"

119

cum o stie, chiar dac nu o zice bine, chiar dac o zice numai asa, dintrun
obicei, c asa sa pomenit, spunnd rugciunea seara sau la mas, acela nu se
roag, de fapt, cu rugciunea "Tatl nostru", ci rosteste o rugciune. De felul
acesta sunt multi.
Cei mai multi oameni nu se roag, ci citesc rugciuni, rostesc rugciuni, spun
rugciuni. Or, acesta este primul stadiu al rugciunii, rugciunea trebuie
interiorizat. Unii ne acuz c spunem rugciuni formulate de altii si care nu
se potrivesc cu viata noastr, si deci nu ne exprimm pe noi n rugciuni. Da,
e adevrat, ns dac ne-am apropria si rugciunile strine, care sunt mai
multe dect cele ce leam putea realiza noi cu puterea noastr, am reusi s ne
interiorizm n msura n care cuvintele pe care le spunem sunt si ale noastre.
Eu vam spus c dintre psalmi am doi preferati si aceia se potrivesc cel mai
bine cu starea mea sufleteasc. Asta nu nseamn c nu citesc si alti psalmi
sau c nu m rog si cu cuvinte din alti psalmi. Ceea ce se potriveste cu sufletul
meu este cuprins n Psalmul 22 si n Psalmul 102, dar si cu celelalte rugciuni
pe care lea spus Psalmistul ncerc s m identific, s m verific si s m
raportez la ele. Trebuie s le spunem si noi ca rugciuni de ritual, chiar dac
nu sunt total rugciunile noastre sau nu toti suntem identificati cu rugciunile
pe care le facem.
Chiar dintre cei care se silesc n rugciune, unii se opresc numai la citirea
formal a Psaltirii, a acatistelor, si nu se identific cu ele. Dac nu se
identific, nu au prea mare spor, c rostesc cuvinte strine de asezarea lor
sufleteasc. Cel mai bine este s ti aproprii cuvintele si s gsesti resorturi
sufletesti care s te angajeze n rugciune prin cuvintele pe care le rostesti.
Dac am rmne numai la ct spunem noi sau la ct putem rosti noi, din
puterea noastr, nu am putea s ne tinem angajati ntro rugciune care s aib
o durat.
De exemplu, uite, la sfintele slujbe. Sfnta slujb are o durat a ei, pe care o
cunoastem din experient. Dac nu neam ruga cu rugciunile de la sfintele
slujbe, nu neam putea angaja si nici pe altii nu i-am putea angaja la o
rugciune,
de
exemplu,
la
o
slujb
de
trei
ore.

- n esent, trebuie s ne bazm pe starea noastr interioar, sufleteasc, pe

rugciune, pe trire sau pe Tipic: Ceaslov, Psaltire?
- Drag, cu astea ne ajutm. Ceaslovul, Psaltirea, slujbele noastre sunt
cuprinztoare de texte de rugare care ne angajeaz ca s devenim prin ele. Ne
rugm si cu rugciunea de toat vremea "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluiestem pe mine, pctosul" dar nu putem renunta la celelalte
rugciuni, n care nvtm, ne ndoctrinm. Asa c folosim tot ce avem.

120

Nu nseamn c, dac cineva nu citeste dintro carte de rugciuni sau dintro

Psaltire, din Ceaslov, fie pentru c nu stie carte, fie pentru c nu e obisnuit cu
asa ceva, pe acela nul primeste Dumnezeu. Crestinismul nu a nceput nici cu
Psaltirea, nici cu Ceaslovul, nici cu Acatistierul, astea sau adugat n timp.
Si noi astzi ne putem folosi de unele sau de altele, dar nu cu absolut
necesitate: dac nu ai citit Acatistul Maicii Domnului, nu te primeste Maica
Domnului sau dac nu ai citit Paraclisul nu te primeste, c trebuia s citesti si
nai citit. Nu se pune problema asa! Toate acestea sunt lucruri care ne ajut.
S ne gndim, de exemplu, la sutasul din Capernaum, care se pomeneste
mine. Sutasul din Capernaum - cte rugciuni a stiut, nu stie nimeni. Dar a
avut o asezare sufleteasc pe care Domnul Hristos a constatato ca foarte bun
si la recomandat si altora, si sa minunat de starea lui, dar nu ni se spune nimic
despre viata lui n general. Sigur c a fost o viat ngrijit, dac Domnul
Hristos sa putut minuna de viata lui si oameni ca el intr n mprtia lui
Dumnezeu. Si poate fi luat drept exemplu!