Homo ludens

Dimensiune fundamental a omului, pus n eviden de Johan Huizinga, ludicul rmne

un fapt de cultur nrdcinat solid n structura noastr bio-spiritual. Schimbrile petrecute n
societatea contemporan afecteaz i aceast dimensiune ntr-un sens pe care dorim s-l scoatem
n eviden.
Raportndu-ne la istoria pe care o cunosc jucriile din universul copilriei putem
diferenia mai multe etape ale acestei evoluii. Astfel, o veche perioad, jucria era un produs
domestic, ca i ntreaga industrie meteugreasc. Investirea emoional a copilului era de
durat, jucria putnd fi chiar obiectul unei moteniri ntre frai sau ntre generaii.
A doua perioad este cea a jucriei-marf, a obiectului produs de ntreprinderi sau ateliere
specializate i destinat comerului. Trebuie s nelegem c drumul spre acest univers al
mrfurilor era limitat de costurile mari, de un nivel de trai precar, de insuficientul acces al
maselor proletare la opulena deschis de o societate capitalist n plin proces de industrializare.
O mare valoare emoional pentru copiii acestei epoci apuse o reprezenta cea mai important zi
din an: Ziua Crciunului. Memoria personal se ataa de obiectele primite n dar i care intrau
ntr-un col muzeal mrturie a unei copilrii fericite.
Perioada actual este una radical diferit. Homo consumericus pune stpnire pe fiina
noastr din fraged pruncie. Crciunul este una din cele 365 de zile ale anului i care nu se
difereniaz prin nimic de restul zilelor. Cu sine, aceast transformare a adus dispariia efectului
de dar i de bucurie magic pe care jucria l deinea n vremurile precedente. n societatea
abundenei i a consumului, copii i prini, experimentm zilnic i democratic noutatea,
schimbarea de dragul schimbrii. Jucriile nu mai au virtutea de a conferi o identitate de sine, au
pierdut statutul privilegiat din camera copilului. Ele sunt mprtiate peste tot, depozitate n saci,
aruncate la gunoi... Amintirile legate de ele sunt efemere, ca i interesul trezit pentru arhitectura,
culoarea i frumuseea obiectului ludic.
Ultimul refugiu al magiei infantile, ca teritoriu sacru dorit de copii, rmne raionul de
jucrii. Aici prinii triesc iluzia c pot detepta triri deziderative trainice n sufletele copiilor
fr a realiza, pe marginea unei bucurii inconsistente, golirea de sens al celui mai frumos univers
din toate universurile posibile.