Unei doamne de George Gordon Byron

O, dac Soa rta ne u nea,

Cum mi ju rasei, mi se pare ,
N- a mai fi fost , n pacea mea,
De- attea nebu nii n sta re !
De vin tu eti, dec i, dei
Certa t sunt eu , pen tru pcate,
De ce i ce n-au de un de ti
C tu ai rupt log odna , poa te.
Mi- era , ca i a l tu, curat
Pe- atuncea suf let ul, de- aceea
Putea cu rma orice pcat . Azi, a ltu ia i et i feme ia !
A fi n sta re s-i zdrobesc
i lin itea i feric irea,
Da r pent ru c te ma i iubesc ,
Nu -l pot u r - aa mi- e firea !
De cnd plecat -ai, n za dar
mi caut tihna , ch ip de nge r!
Tot ce gsea m la tine , doa r
La multe caut azi, i snger !
Ad io , deci, nu te regret,
Ndejdea- n ajut or nu- mi vine;
Mn dria ns- ncet, ncet ,
M-o face s te-alung din mine !
Azi, caut alte buc urii:
n cte o cea zg omotoas
( Pe gn duri, a nneb uni !)
ncerc s uit tot ce m- apas.
Da r chiar aa , cte un gn d
Se ma i strec oar prin be ie , i d ia vo lii m-ar pl nge - af lnd
C te- am p ierdut pe ntru vec ie !

Romana - George Gordon Byron

A mea tnr tain afund rmne-ascuns

n tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar cnd inima-mi bate de sila ei mpuns
L-a ta ca s rspunz, atunci ea s-a vdit!
i singur-n tcere o simt iar tremurnd.
A mea flacr este vecinic, nevzut
Ca i slaba lumin candelei sub mormnt,
-a dezndejdii rece ntunecime mut
n veci nu o va stinge; iar razele ei sunt
ntocmai de zadarnici ca i cnd n-ar fi fost.
Aibi-m-n pomenirea-i, la groapa mea nu trece
Fr-a-i arunca ochiul i fr a gndi
L-aceea ce cenua-i te simte, dei rece;
Singura chinuire i iad ce-a suferi
Este de a fi stins din pomenirea ta.
Ascult-mi st din urm glas singur pentru tine
Virtutea nu oprete a plnge pe cei mori;
n veci eu i-am cerut-o, f-mi singurul st bine
O lacrim s-ntimpin l-a veciniciei pori,
ntia -a din urm rsplat de amor.