Relatia omului cu timpul reprezinta o drama esentiala.

Timpul este
foarte pretios, dar intr-un mod diferit pentru fiecare persoana. De exemplu,
un om care afla ca mai are un an de trait, incearca sa-l foloseasca in a face
lucruri utile, dar este foarte important sa nu-l piarda gandindu-se la el cum
se scurge sau numarandu-si zilele.Cand esti copil, notiunea timpului nu
exista, ti se pare ca ai tot timpul din lumea, totul zboara in jurul tau si trece
fara sa-ti dai seama, de aceea mintea nu-si aminteste copilaria decat
lucrurile care au avut un impact major asupra persoanei respective. De
asemenea, timpul impartit in diferite activitati, obisnuinta, rutina zilnica il
transforma in ceva monoton. Mai multi scriitori s-au implicat cu creatiile lor,
printre care se Numara si Mihai Eminescu. In poezia Cu miinile zilele-ti adaogi
poetul ne reda ca Trecutul reprezint cartea n care autorul i scrie
memoriile. Prezentul nu este altceva dect noiunea relativ din contiina
omului. Odat ns cu trecerea clipei, prezentul devine trecut i mn omul
spre viitor. S exprime oare secunda, minutul sau ora adevrata fa a
timpului?
Citndul pe Schopenhauer, Eminescu spunea: "Geniul este mintea aplicat
exclusiv la obiect, subiectul cunosctor pur care iese din contingent i se
aaz n faa metafizicului. El triete n spaiul astral, ignornd interesele
voinei lui individuale". In poezia trecut-au anii autorul ne arata ca Drama
este aceast pierdere a luminii interioare, mrturisit n final mntunec, ca o prefigurare a destinului su. Finalul devine astfel o constatare
dramatica deoarece poetul nu intrevedenicio speranta.In concluzie,discursul
liric exprima profund si sincer dorul poetului decopilarie si teama fireasca in
fata intuericului mortii