NOTIUNI DE ANATOMIE A ADM

Aparatul dento-maxilar este alctuit din oasele maxilare, dini i esuturile lor de
suport, muchi i articulaiile temporo-mandibulare, ntre toate aceste elemente
structurale trebuind s existe o unitate funcional deplin. Micrile mandibulare sunt
efectuate de ctre sistemul muscular sub controlul sisemului nervos, dar sunt direcionate
de ctre ATM i pantele dentare.
OASELE MAXILARE
MAXILA
-

este un os pereche care formeaz etajul mijlociu i inferior al feei

clinic prezint 3 zone distincte:

etajul superior (suprastructura sau zona orbitar) care face jonciunea cu baza
craniului, conine celule etmoidale care amortizeaz presiunile transmise de dinii
anteriori

etajul mijlociu (mezostructura sau zona nazo-sinusal) care se dezvolt cu

respiraia,

etajul inferior (infrastructura sau baza osoas maxilar) unde se concentreaz

presiunile transmise de dini n cursul masticaiei

Anatomic

prezint

un

corp

procese

alveolare.

Corpul prezint cteva elemente anatomice importante:

-

bosa canin: proeminen determinat de vrful rdcinilor dentare (rol deosebit

de important n refacerea aspectului facial extern eile protezelor trebuie s
urmreasc acest aspect). n spatele ei deasupra rdcinilor PM se afl o scobitur
fosa canin (reprezint un reper chirurgical important de trepanare a sinusului
maxilar), supero-median de fos se afl gaura infraorbitar (reper n anestezia
nervilor dentari superiori i anteriori).

Tuberozitatea maxilar cu rol n meninerea i stabilizare protezelor (pol

inferior, distal, lateral) i n realizarea anesteziei la nervii alveolari superiori i
posteriori, reperul anatomic pt anestezie fiind creasta zigomato+malar.

Procesele:
-

zigomatic se leag de osul zigomatic

frontal particip la formarea foselor nazale

palatin formeaz planeul cavitilor nazale i palatul dur

2 oase incisive

2 procese platine

2 lame orizontale ale proceselor palatine

suturi: incisiv, sutura palatin median (medio+sagital), sutura palatin

transvers

spina nazal anterioar, gaura incisiv (palatin anterioar nervul nazopalatin),

gaura palatin posterioar, spina nazal posterioar, torusul palatin

alveolar: orientat oblis supero-inferior i medio-lateral astfele c jonciunea cu

corpul maxilarului este mai mic ca marginea liber, se regsete aceast nclinare
i n inclinarea dinilor maxilari, i n rezorbia centripet a crestei. Este alctuit
din os spongios delimitat de 2 corticale una extern (mici orificii permite
traversarea anestezicului) i una intern (lamina dura se inser ligamentele
dentare)

prezint caviti numite alveolele dentare separate prin septuri interdentare si

interradiculare

pe versantul extern sunt proeminene denumite juga alveolaris

MANDIBULA
CORPUL fata externa:
-

simfiza mentonier cu mentonul

linia oblic extern inseria m. Buccinator

gaura mentonier

faa intern:
-

apofizele genii: sup. M. Genioglos, inf. Geniohioidieni

linia milohioidian

torusul mandibular

marginea inferioar sau bazilar m. Digastric n foset

marginea superioar: rezorbia centrifug, triunghiul retromolar, tuberculul piriform
RAMURILE
-

faa extern: tuberozitatea maseterin- m. Maseter

faa intern: orificiul superior al canalului mandibular (n. Dentar inferior) anterior
spina Spix

marginea anterioara ascuit se continu cu l. Oblic extern

marginea posterioar este groas i determin unghiul mandibulei

marginea superioar: procesul condilian i coronoidian, intre ele incizura

sigmoida

procesul condilian colul condilian si condilul foseta pterigoidiana

1.1. MUCHII
Sistemul muscular se compune din muchi masticatori ridictori i cobortori,
aparte muchiul pterigoidian lateral i muchi cervicali, acetia din urm fiind
indispensabili la susinerea capului i n dinamica mandibular. La acetia se adaug
muchii mimicii i ai feei care particip la ndeplinirea celorlalte funcii ale ADM.
1.1.1. MUCHII RIDICTORI AI MANDIBULEI
A. MUCHIUL TEMPORAL
Muchiul temporal este cel mai puternic muchi masticator, dispus ca o lam
sagital desfurat n evantai n regiunea temporal. Este muchiul cel mai sensibil la
tulburrile de ocluzie, avnd o participare esenial la micrile rapide cu contact ocluzal,
precum i la masticaia lejer.
Muchiul este alctuit din trei fascicule: anterior, mijlociu i posterior.
Inserii: pe ntreaga ntindere a fosei temporale. De la aceast inserie fibrele
converg inferior spre apofiza coronoid unde se termin printr-un tendon; cele anterioare
(de departe cele mai importante) merg aproape vertical, cele mijlocii oblic inferior i

anterior, cele posterioare aproape orizontal. Acest tendon, gros i puternic, trece medial
de arcada zigomatic i se inser pe apofiza coronoid.
Aciunea: Fasciculul anterior deplaseaz mandibula n sus, fasciculul mijlociu
deplaseaz mandibula n sus i napoi, fasciculul posterior deplaseaz mandibula napoi.
Contracia n ansamblu deplaseaz mandibula n sus i napoi ntr-o direcie care
formeaz cu orizontala un unghi de 60. Contracia unilateral produce retropulsia
condilului pe aceeai parte, deci particip la micarea de lateralitate pe partea activ.
Fora muscular crete cu ct arcadele dentare sunt mai apropiate. Fibrele lui nu
sunt contractate la maximum cnd arcadele dentare au venit n contact; muchiul se poate
contracta n continuare i mai mult realiznd fenomenul de suprasuficien. Aciunea lui
variaz n funcie de tipul masticator. La toi indivizii, indiferent de stereotipul de
masticaie, fasciculele anterior i mijlociu sunt bine dezvoltate. n schimb, dezvoltarea
fasciculului posterior este mai mare la cei care introduc n cavitatea bucal fragmente
alimentare mari, secioneaz alimentele cu dinii, fac micri de propulsie automatizate
sau deschiderea cavitii bucale se face foarte frecvent. La indivizii cu progenie,
fasciculul posterior este slab dezvoltat.
Inervaia: este asigurat de trei nervi temporali profunzi, ramuri ale nervului
mandibular. Inervaia proprie a fiecrui fascicul are avantajul c fiecare se poate contracta
independent.
B. MUCHIUL MASETER
Muchiul maseter este un muchi voluminos, de form dreptunghiular, mergnd
de la arcada zigomatic la faa lateral a mandibulei. Este format din trei fascicule cu
aciune diferit.
Inserii :
- fasciculul superficial: lung i oblic n jos i napoi, se inser pe marginea
inferioar a arcadei zigomatice n poriunea sa malar. Se desprind fibre groase care se
ndreapt n jos i napoi i se termin pe partea inferioar a feei laterale a ramurii
ascendente i pe unghiul mandibular pn la marginea sa inferioar. La acest nivel,
fibrele se ncrucieaz cu cele ale pterigoidianului medial formnd o ching muscular;
- fasciculul mijlociu: scurt i vertical, n mare parte acoperit de precedentul i pe
care l depete napoi, se inser prin fibre groase i mici pe toat ntinderea marginii

inferioare a arcadei zigomatice. Fibrele coboar vertical i se termin pe faa lateral a

ramurii ascendente a mandibulei deasupra inseriei fasciculului precedent pn la incizura
sigmoid;
- fasciculul profund: mai subire dect precedenii care l acoper, se ntinde de la
faa medial a arcadei zigomatice pn la faa lateral a apofizei coronoide, deasupra
inseriei fasciculului mijlociu i imediat dedesubtul tendonului temporalului. Din partea
sa posterioar se detaeaz cteva fibre cu direcie antero-inferioar destinate lamei
prediscale ale ATM. Acest fascicul se mai numete i fasciculul lui Winslow.
Aciunea: maseterul este un muchi foarte puternic, dar nu atinge fora
temporalului. Contracia bilateral determin ridicarea i uoara propulsie a mandibulei.
Fasciculul profund Winslow mobilizeaz mandibula n sus i napoi. Contracia
unilateral mobilizeaz mandibula n sus, nainte i nafar. Amplitudinea acestei micri
depinde de gradul de dezvoltare a fasciculului superficial, fiind mai mare la indivizii cu
stereotip de masticaie tip frector. Cnd se folosesc n masticaie fragmente mari,
muchiul se hipertrofiaz. Muchiul prezint suprasuficien ca i temporalul. Datorit
fibrelor sale mai scurte, el produce n primul rnd presiune masticatoare.
Inervaia: nervul maseterin, ramur a nervului mandibular.
C. MUCHIUL PTERIGOIDIAN MEDIAL
Muchiul pterigoidian medial (sau intern) este un muchi destul de voluminos,
gros, de form dreptunghiular, situat nuntrul pterigoidianului lateral.
Inserii. Se ntinde de la apofiza pterigoid la faa medial a unghiului
mandibulei. Este simetric cu maseterul n raport cu mandibula (de unde i numele de
maseter intern) i formeaz cu acesta o ching muscular sub forma literei V. El se
compune din dou fascicule:
- un fascicul anterior cu origine pe faa lateral a apofizei piramidale a osului
palatin i partea adiacent a tuberozitii maxilare, naintea i n afara inseriei
pterigoidianului lateral pe care l nconjoar la origine. Fibrele sale traverseaz faa
anterioar i apoi marginea inferioar a fasciculului inferior al pterigoidianului lateral;
- un fascicul posterior, inserat n fosa pterigoid i pe faa posterioar a apofizei
piramidale a palatinului.

Cele dou fascicule musculare au o direcie oblic n jos, napoi i n afar i se

termin pe faa medial a unghiului mandibulei i pe marginea sa inferioar. Fasciculul
anterior are destinaie preangular, iar fasciculul posterior are destinaie angular i
supraangular, terminndu-se cu fibre i lamele tendinoase care produc mici creste
asemntoare cu cele ale maseterului cu care schimb cteva fibre.
Aciunea pterigoidianului medial este asemntoare cu a maseterului. Contracia
bilateral determin deplasarea mandibulei n sens superior i anterior. Contracia
unilateral imprim mandibulei o micare spre superior, anterior i medial, de partea
opus contraciei.
Inervaia muchiului pterigoidian medial este asigurat de nervul pterigoidian
intern, ramur a nervului mandibular alturi de nervii tensor al vlului i tensor al
timpanului, cu care formeaz un trunchi comun.
1.1.2. MUCHIUL PTERIGOIDIAN LATERAL
Muchiul pterigoidian lateral (sau extern) este cel mai adesea considerat ca
fcnd parte din categoria muchilor propulsori ai mandibulei; de drept el particip la
toate micrile funcionale ale mandibulei. Este un muchi scurt, gros i aplatizat
transversal, situat n regiunea pterigo-maxilar. Se prezint sub forma unei piramide
triunghiulare care se ntinde orizontal de la baza craniului (aripa mare a sfenoidului i
apofiza pterigoid) pn la articulaia temporo-mandibular (unde contribuie la formarea
aparatului discal) i colul condilului mandibular.
Inserii. Este format din dou fascicule: unul superior, sfeno-pterigoidian, i altul
inferior, pterigoidian, mai voluminos.
Fasciculul sfeno-pterigoidian (superior) prezint inseriile:
- aripa mare a sfenoidului, fea laterala a aripii externe a apofizei pterigoide; unele
fibre ajung pn la fanta sfeno-maxilar (fisura orbitar inferioar), ceea ce explic
durerile retro-orbitare sau pseudo-sinusale;
- pe lama tendinoas pre-discal (marginea anterioar i medial), pe tuberculii i
faa posterioar a condilului (complexul condilo-discal) prin intermediul aparatului discal
(aripile discale i lama retrodiscal inferioar), pe treimea superioar a fosetei situate pe
partea antero-medial a colului condilului. Aceast inserie discal i condilian permite

controlul simultan al poziiei discului i al capului condilian n timpul micrilor de

nchidere (complexul condilo-disco-muscular).
Fasciculul pterigoidian (inferior) se inser pe:
- faa lateral a aripii externe a apofizei pterigoide, n cele dou treimi inferioare,
faa lateral a apofizei piramidale a osului palatin, faa extern a tuberozitii maxilare;
- cele dou treimi inferioare ale fosetei colului condilului, depindu-l spre baz.
Cele dou fascicule ale pterigoidianului lateral, ntr-un plan aproximativ paralel
cu planul de ocluzie, se dirijeaz napoi i n afar convergnd ctre articulaia temporomandibular: fasciculul sfeno-pterigoidian aproape orizontal (sub baza craniului), iar
fasciculul pterigoidian uor ascendent. Acesta din urm este puin mai oblic n raport cu
planul medio-sagital dect fasciculul superior. Fibrele destinate discului constituie un
fascicul muscular izolat.
Aciune. Muchiul pterigoidian lateral (sau extern) este primul muchi masticator
care intr n aciune la ft (realiznd propulsia). Cel mai frecvent solicitat fiziologic, el
intervine n toate micrile mandibulare atunci cnd ceilali muchi nu intervin efectiv.
De asemenea, este cel mai frecvent solicitat patologic, n micrile de evitare i n
parafuncii, fiind muchiul sindromului de disfuncie temporo-mandibular. Fiecare din
cele dou fascicule musculare are o activitate proprie.
Contracia bilateral a fasciculelor inferioare va determina propulsia mandibulei
n ansamblu i previne deplasarea excesiv spre distal i superior a condililor. n
ansamblu, fasciculele inferioare sunt implicate n toate micrile funcionale
mandibulare, precum i n meninerea poziiei de postur. Fasciculul inferior acioneaz
n sinergie cu muchii cobortori.
Contracia bilateral a fasciculelor superioare apare n conjuncie cu muchii
ridictori, n special n cursul nchiderii contra rezisten. De remarcat este c fibrele
musculare ale ambelor fascicule sunt de tip I, rezistente la oboseal, adic pot susine
poziia condililor pe perioade mai lungi.
Contracia unilateral a fasciculelor inferioare determin o micare de lateralitate
mandibulei spre partea opus muchiului contractat. Contracia unilateral a fasciculului
superior are ca rezultat o lateropulsie pur, pe cnd contracia unilateral a fasciculului
inferior produce i coborrea mandibulei. Funcia principal a acestui fascicul const n

realizarea translaiei ansamblului condil ipsilateral-disc articular n etajul superior al

ATM.
Inervaia celor dou fascicule ale muchiului pterigoidian lateral este asigurat de
filete nervoase desprinse din nervul temporo-bucal n momentul n care acesta ptrunde
ntre cele dou fascicule.
1.1.3. MUCHII COBORTORI AI MANDIBULEI
Muchii cobortori se clasific n funcie de dispoziia lor fa de osul hioid n:
- muchi suprahioidieni (cobortori direci): geniohioidian, milohioidian,
stilohioidian, digastric
- muchi subhioidieni (cobortori indireci): sternotiroidian, tirohioidian,
sternocleidohioidian, omohioidian
1.1.3.1.MUCHII COBORTORI DIRECI
Aciunea comun a acestor muchi este cea de coborre a mandibulei cnd
punctul fix este osul hioid sau de ridicare a osului hioid cnd punctul fix este mandibula.
Voi prezenta doar muchiul milohioidian i digastric.
A. MUCHIUL MILOHIOIDIAN
Muchiul milohioidian este un muchi lat, pereche care, mpreun cu cel de partea
opus, formeaz diafragma gurii.
Inserii: pe linia oblic intern (milohioidian), de unde fibrele se ndreapt n jos
i nainte. Cele mai posterioare se inser pe faa anterioar a osului hioid iar cele
anterioare pe rafeul median fibros.
B. MUCHIUL DIGASTRIC (PNTECELE ANTERIOR)
Muchiul digastric este un muchi situat imediat sub milohioidian, sub pielea
proas a capului. Este format din dou poriuni musculare unite printr-un tendon.
Inserii: anterior se face retrosimfizar ntr-o depresiune numit foseta
digastricului. De aici, muchiul se dirijeaz n jos i uor n afar ctre osul hioid, la
nivelul cruia se continu printr-un tendon intermediar fixat labil de hioid. Tendonul se
continu cu pntecul posterior.

1.1,3.2. MUCHII COBORTORI INDIRECI AI MANDIBULEI

A. MUCHIUL DIGASTRIC ( PNTECELE POSTERIOR)
Inserii. De la nivelul tendonului intermediar fibrele sunt dirijate prin butoniera
oferit de stilohioidian ctre regiunea retromastoidian.
1.1.4. MUCHII MIMICII
A. MUCHIUL BUCCINATOR
Muchiul buccinator este un muchi dilatator al fantei labiale, subire, patrulater,
situat ntre maxilar i mandibul, intrnd n constituia obrajilor.
Inserii: anterior la nivelul modiolusului, posterior pe faa extern a proceselor
alveolare maxilare i mandibulare n dreptul molarilor, hamul pterigoidian i rafeul
pterigomandibular. Este singurul muchi pielos cu fascie proprie, iar aderena mucoasei
jugale la aceast fascie mpiedic plicaturarea i mucarea ei. Particip la formarea
peretelui extern al pungii Eisenring i Fish.
Aciune. Contracia lui determin tragerea comisurilor bucale lateral i posterior.
n masticaie are rolul de a aduce fragmentele alimentare din vestibulul bucal ntre
arcadele dentare.
B. MUCHIUL ORBICULAR AL BUZELOR
Este un muchi constrictor al fantei bucale situat n grosimea buzelor n jurul
orificiului bucal. Prezint dou fascicule corespunztoare buzei superioare i inferioare.
Aciunea lui const n proeminarea buzelor (contracia fibrelor marginale) sau
retracia acestora i aplicarea forat a lor pe zona frontal a arcadelor dentare. Raportul
de fore ntre orbicularul buzelor i musculatura lingual influeneaz caracteristicile
culoarului neutral cu implicaii asupra poziiei dinilor frontali i a stabilitii unei proteze
mobilizabile.
1.1.5. MUCHII CERVICALI
Muchii cervicali : n particular muchii cefei, asigur echilibrul postural al
capului sub controlul vederii i a canalelor semicirculare. Aceti muchi sunt ntotdeauna
n contracie pentru meninerea rectitudinii capului i pentru a permite micrile

mandibulei. Poziia mandibulei i a contactelor ocluzale variaz urmnd poziia capului.

Ei se mpart n:
- muchi superficiali anteriori (supra i subhioidieni), laterali (pielos,
sternocleidomastoidian), posteriori (trapez);
- muchi profunzi : anteriori (paravertebrali), laterali (drept al capului, scaleni,
angular al omoplatului), posteriori (muchii cefei).
A. MUCHIUL STERNOCLEIDOMASTOIDIAN (SCM)
Este un muchi dreptunghiular, lung i gros, situat n regiunea antero-lateral a
gtului i avnd un traiect uor spiralat.
Inserii. El se ntinde oblic ntre stern i clavicul, n partea inferioar, i apofiza
mastoid, n partea superioar. Muchiul cuprinde trei fascicule principale, dispuse n
dou planuri:
- planul superficial este format anterior de fasciculul sternal i posterior de
fasciculul cleido-occipital;
- planul profund este format din fasciculul cleido-mastoidian.
Aciune. Contracia unilateral nclin capul spre aceeai parte i roteaz faa spre
partea opus. Contracia bilateral cu punct fix pe stern flecteaz capul i gtul
completnd flexiunea din primul timp al muchiului drept anterior; dac lipsete
flexiunea prealabil, muchiul fixeaz capul n articulaia atlantooccipital i este
extensor. Cnd ia punctul fix pe cap, acioneaz ca un ridictor al toracelui.
B. MUCHIUL TRAPEZ
Muchiul trapez (sau cervico-dorsal) face parte din categoria muchilor cervicali
superficiali posteriori. Este un muchi lat, aplatizat, subire, triunghiular, care se ntinde
de la coloana cervico-dorsal pn la umr.
Inserii. Trapezul cuprinde trei grupe de fibre (superioare, mijlocii i inferioare)
care converg de la linia median (protuberana occipital extern) spre umr (clavicul,
centur scapular).
Aciune. Cnd muchiul ia punct fix pe inseria medial i se contract n
ntregime, ridic umrul i-l trage nuntru; poriunea descendent ridic umrul;

poriunea ascendent l coboar, ambele poriuni avnd i o aciune de rotaie; poriunea

transversal duce scapula nuntru.
Cnd iau punct fix pe scapul, fibrele superioare nclin capul de partea respectiv
i n acelai timp i imprim o micare de rotaie ce duce faa de partea opus; fibrele
mijlocii nclin coloana vertebral de partea lor; fibrele inferioare contribuie la ridicarea
corpului n ntregime (aciunea de crare). Prin tonicitatea sa muchiul menine umrul
la nlimea normal.
1.1.6. MUCHII LIMBII
Muchii limbii sunt muchi striai, n numr de 17, opt pereche i unul nepereche.
Dup originea lor se clasific n muchi extrinseci (scheletici) i muchi intrinseci
(nescheletici).
Inserii. Muchii extinseci au origine pe oasele nvecinate i prin contracie
modific poziia limbii. Ei sunt reprezentai de genioglos, hioglos, stiloglos, palatoglos,
faringoglos i amigdaloglos.

Muchiul genioglos este cel mai puternic muchi al limbii. Se inser la nivelul
apofizelor genii superioare, de unde fibrele sale se ndreapt spre faa dorsal a
limbii. Prin contracia fibrelor anterioare vrful limbii este tras infero-posterior,
fibrele mijlocii produc propulsia limbii, iar fibrele inferioare mobilizeaz limba
supero-posterior. Contracia n ansamblu a fibrelor musculare confer limbii o
form globuloas, aplicnd-o n acelai timp pe planeul bucal. Muchiul hioglos
este dispus pe marginea limbii. Se inser la nivelul osului hioid i apoi pe faa
lateral a septului lingual. Asigur retropulsia i coborrea limbii.

Muchiul stiloglos se inser pe apofiza stiloid i ligamentul stilo-mandibular de

unde se orienteaz ctre limb, inserndu-se la nivelul septului lingual. Prin
contracie duce limba postero-superior i mrete diametrul transversal al limbii.

Muchiul palatoglos (sau glosostafilin) se inser pe faa inferioar a aponevrozei

palatine, terminndu-se n grosimea bazei limbii i n zona posterioar a marginii
acesteia. Prin contracie mobilizeaz limba postero-superior.

Muchiul faringoglos se desprinde din constrictorul superior al faringelui, fibrele

musculare confundndu-se cu cele ale muchiului genioglos, stiloglos i lingual
inferior. Asigur mobilizarea limbii postero-superior.

Muchiul amigdaloglos este un muchi subire, inconstant. Ridic baza limbii,

aplicnd-o pe palatul moale.
Muchii intrinseci i au originea i inseria n interiorul limbii (pe septul lingual

i aponevroza lingual) i determin modificarea formei limbii. Ei sunt reprezentai de

longitudinalul superior, longitudinalul inferior, muchii transvers i vertical.

Muchiul longitudinal superior este muchiul nepereche al limbii. Asigur

scurtarea limbii i mobilizarea vrfului postero-superior.

Muchiul longitudinal inferior scurteaz limba i mobilizeaz vrful posteroinferior.

Muchiul transvers determin prin contracie micorarea diametrului lingual

transversal, ngustnd limba i proiectndu-i vrful nainte. Muchiul vertical
determin micorarea diametrului lingual dorso-ventral.
Aciune. n ansamblu, contracia coordonat a musculaturii linguale imprim

acesteia micri simetrice (n timpul deglutiiei, fonaiei, prehensiunii i inciziei

alimentelor) sau asimetrice (n timpul masticaiei, cnd are loc interpunerea alimentelor
ntre suprafeele ocluzale antagoniste).
1.2. ATM
Articulaia temporo-mandibular (ATM): ATM-urile, n numr de dou, situate
de-o parte i de alta a feei, suspend mandibula de craniu. ATM este una din cele mai
complexe articulaii ale organismului fiind clasificat ca articulaie de tip ginglimo
(permite rotaia) - artroidal (permite translaia), cu capacitate redus de diartroz (micri
libere). Tot prin definiie ATM este considerat ca fiind o articulaie compus, acest tip de
articulaie presupunnd existena a cel puin trei oase. n cazul ATM prile osoase sunt
reprezentate de condil i osul temporal, iar cel de-al treilea os (neosificat) este considerat
a fi discul articular. Se compune din:
a. suprafaa osoas temporal
b. condilii mandibulari

c. aparatul discal (meniscul)

d. capsula cu sinoviala
e. ligamentele
a. Suprafaa osoas temporal este reprezentat de:
- eminena temporal sau tuberculul articular este format din rdcina
transvers a procesului zigomatic al temporalului. Se prezint sub forma unei pante
convexe limitate inferior de o muchie, care reprezint limita excursiei maxime a
condilului mandibular. Are o lungime de aproximativ 9 mm i o nclinare medie de 2540, n funcie de stereotipul masticator. Fiind sediul frecrilor articulare, este acoperit de
un strat subire de esut fibros, mai gros la mijloc i n partea exterioar.
- fosa glenoid (fossa mandibularis) este situat pe fata intern a osului temporal,
ntre cele dou rdcini, transvers i longitudinal, ale zigomei i gzduiete n repaus
condilul mandibular. Este delimitat anterior de tuberculul articular, posterior de osul
timpanal care formeaz peretele anterior al conductului auditiv extern, intern de spina
sfenoidului, iar extern de zigom. Este divizat n dou pri de scizurile timpanoscuoamoas (n afar) i petro-scuoamoas i petro-timpanic Glaser (nuntru). Acestea
sunt: partea anterioar preglaserian, intracapsular, nearticular, acoperit de periost i o
parte posterioar, retroglaserian, extracapsular, care formeaz partea anterioar a
canalului auditiv extern. Osul care separ fosa glenoid de cavitatea cranian este foarte
subire (1-3 mm), nemedular, acoperit de un strat osos subire, nu este fcut pentru a
suporta presiuni ridicate, spre deosebire de partea medial a fosei care este mai groas.
Adncimea medie a fosei este de 6-7 mm.
b. Condilii mandibulari: msoar n jur de 20 mm n plan frontal i 10 mm n
plan sagital. Ei formeaz ntre ei un unghi variabil de la individ la individ de 130-140 o .
Marele ax al fiecrui condil, dirijat n spate i nuntru, face un unghi de 15-30 0 cu
planul frontal. Orice asimetrie a axelor condiliene se traduce printr-un punct de
convergen n afara planului sagital median, evocnd o asimetrie bazicranian. Prezint
un versant anterior convex i unul posterior aplatizat, separai printr-o creast
transversal. Versantul anterior este divizat, la rndul su, ntr-un versant antero-medial i
unul antero-lateral, separai printr-o creast sagital. Att versantul anterior ct i cel

posterior sunt intracapsulari, dar numai cel anterior este articular fiind acoperit de esut
fibros avascular.
Astfel, ATM este singura articulaie mobil ale crei suprafee nu sunt acoperite
de cartilaj hialin.
c. Aparatul discal (meniscul): constituie prelungirea intraarticular a tendonului
muchiului pterigoidian lateral. Privit de sus are o form oval sau patrulater. Faa
inferioar, corespunztoare condilului, este concav n ambele sensuri. Faa superioar,
corespunztoare fosei, este convex posterior i uor concav anterior. El se inser, prin
expansiuni sau aripioare, pe tuberculii median i lateral ai condilului i pe faa posterioar
a colului mandibular. Condilul i aparatul discal formeaz astfel un complex anatomic i
fiziologic indisociabil, complexul condilo-discal, el nsui strns legat de fasciculul
superior al muchiului pterigoidian lateral, complexul condilo-disco-muscular. Aparatul
este compus, dinainte napoi, din lama tendinoas prediscal, discul propriu-zis i zona
bilaminar retrodiscal.
- lama tendinoas prediscal este bogat inervat i vascularizat i primete dou
inserii musculare de importan inegal i divergent:
antero-medial: unic i orizontal, este alctuit din fibrele fasciculului superior
(sfeno-pterigoidian) a pterigoidianului lateral;
antero-lateral: dubl i vertical, alctuit din fibre din fasciculul posterior al
muchiului temporal i fibre din marginea posterioar a fasciculului profund al
muchiului maseter.
Astfel se realizeaz un sistem dinamic prediscal protector al ATM aparatul
tensor.
- discul propriu-zis are aspectul unei lentile fibro-conjunctive, suple,
inextensibile. Este avascular i lipsit de inervaie, orice leziune discal va fi ireversibil.
El prezint:
o parte antero-inferioar (2 mm grosime) situat pe vrful sau uor n spatele
prii celei mai inferioare a tuberculului articular;
o parte postero-superioar (3 mm grosime) situat pe partea cea mai nalt a
condilului, nedepindu-l napoi;

o zon intermediar (1 mm grosime) centrat natural ntre cele dou suprafee

articulare osoase. Aceast zon este deseori subiectul uzurii i perforaiilor.
n partea posterioar discul trimite prelungiri spre tuberculii median i lateral ai
condilului, care ader i la faa profund a capsulei, permind discului doar micri de
rotaie sagital. Dac o aripioar cedeaz discul va fi tracionat de partea opus de ctre
aparatul tensor.
- zona bilaminar retrodiscal este alctuit din lama comun i din dou lame
independente, superioar i inferioar:
lama comun: are circa 5 mm, lung timp confundat cu discul, reprezint sediul
perforaiilor mai ales n partea sa lateral;
lama inferioar: de natur colagenic, reprezint poriunea terminal a tendonului
muchiului pterigoidian lateral i se inser pe faa posterioar a colului unde se unete cu
periostul la un nivel relativ jos (10 mm). Aceast lam reprezint un veritabil tendon al
lui Ahile al acestei articulaii, putnd fi sediul tendinitei, dezinseriei, ntinderii
responsabile de deplasrile discale i de disfuncii;
lama superioar: groas, bine vascularizat, elastic, se inser la nivelul scizurii
Glaser. Ea are o funcie de rapel (ligamentul de rapel al lui Poirier) favoriznd
rentoarcerea discal.
ntre cele dou lame exist un spaiu triunghiular regiunea interlaminar
umplut cu esut suficient de lax, care conine numeroase plexuri venoase (genunchiul
vascular al lui Zenker) care funcioneaz ca un amortizor hidraulic sangvin ce se umple la
deschiderea gurii i se golete la nchidere. Zona este bogat inervat (nervul auriculotemporal, maseterin, temporal profund posterior) i poate fi, n caz de hiperpresiune,
sediul durerilor i punctul de plecare al reflexelor. Este i sursa principal de lichid
sinovial, ca urmare leziunile accidentale sau chirurgicale pot fi surs de disfuncii i
artroz.
d. Capsula: este clasic descris ca un manon fibros de natur colagenic n
trunchi de con cu baza superioar inserat n sus n jurul suprafeelor articulare i n jos la
nivelul colului. Ea ader intim n jurul discului, att de bine nct cavitatea articular se
gsete divizat n dou compartimente de dimensiuni inegale i cu funcii diferite:
suprameniscal (temporo-meniscal) de translaie i submeniscal (condilo-meniscal) de

rotaie. Vascularizat i inervat, capsula este tapetat pe suprafaa sa intraarticular de

sinovial. Sinoviala este mai abundent n compartimentul superior. Ea secret lichidul
sinovial de culoare galben pal, aspect vscos, dializat plasmatic, bogat n electrolii, acid
hialuronic, proteine i mucin. Are rol trofic i de lubrifiere.
e. Ligamentele sunt articulare i extraarticulare.
- articulare: de natur colagenic, ntinse de la baza craniului la colul condilului,
ntresc faa medial i lateral a capsulei:
- ligamentul lateral: se inser n sus pe tuberculul zigomatic anterior i marginea lateral a
fosei glenoide i n jos pe col. El nu intervine ca stabilizator al articulaiei rol cuvenit
muchilor ci ca sit proprioceptiv de control al micrilor articulare. El limiteaz pasiv
micrile n jos i napoi; punerea sa n tensiune va schimba micarea de rotaie ntr-una
de translaie;
- ligamentul medial: mai subire, mai puin rezistent ca precedentul, se inser n sus pe
baza feei laterale a spinei sfenoidului i n jos pe col;
- extraarticulare: sunt pseudoligamente cu semnificaie mai mult aponevrotic
dect ligamentar:
- ligamentul sfenomandibular: se ntinde de la spina sfenoidului la spina Spix. Mai
frecvent s-a observat c depete scizura Glaser de unde se prelungete cu ligamentul
malear anterior devenind ligamentul maleo-mandibular;
- ligamentul stilomandibular: de la vrful apofizei stiloide la unghiul mandibular pe faa
intern;
- ligamentul pterigomandibular: de la croetul aripii mediale a pterigoidului la regiunea
retromolar mandibular;
- ligamentul timpanomandibular: prost individualizat, reprezint partea postero-lateral a
aponevrozei interpterigoidiene.
Vascularizaia i inervaia sunt asigurate de ramuri din maxilara intern i
temporala superficial, respectiv de nervul auriculo-temporal, care provine din ramura
maxilar a nervului trigemen.

NOTIUNI DE MORFOLOGIE DENTARA

SISTEMUL DENTAR
Sistemul dentar constituie ansamblul organelor dentare (dinti si parodontiu)
reunite in arcadele maxilara si mandibulara. Impreuna cu structurile osteo-articulare si cu
cele neuro-musculare acest sistem este inclus in ansamblul functional care constituie
ADM. Aducerea in contact a celor 2 arcade in cursul functiilor ADM reprezinta functiile
ocluzale.
I. Aspecte antropologice
Orice organizare a unei fiinte vii tinde sa respecte legile elementre ale biologiei
care sunt, in afara de reproducerea speciei, pastrarea structurilor sale si economia energiei
(Marguelles-Bonnet si Yung, 1984). La nivel dentar doua fenomene par a fi extrem de
interesante: gracilizarea tesuturilor de sustinere dentara si aparitia recenta a acoperirii
dintilor anteriori (ghidajul anterior).
A. Evolutia tesutului de sustinere
Studiul filogenetic al genului Homo a aratat ca bipodismul, cerebralizarea si
abilitatile manuale se asociaza cu o reducere considerabila a volumului tesutului osos
care sustine dintii (Brabant, 1964). Sistemul dentar a evoluat relativ putin; in afara
diminuarii volumului caninilor, disparitia diastemelor si constituirea arcadelor dentare
parabolice continue. In paralel, dezvoltarea considerabila a SNC a asigurat dezvoltarea
unor noi functii ADM, si anume functiile de relatie: fonatia, mimica, gestionarea
emotiilor. Astfel, sistemul dentar uman actual poseda un sistem de protectie neurosenzoriala fina care compenseaza fragilizarea mecanica a tesutului de sustinere.
B. Evolutia raportului incisivo-canin
Reducerea tesutului de sustinere a sistemului dentar si cerebralizarea implica
achizitionarea unui sistem biomecanic in care dintii anteriori joaca un rol functional nou.
Ocluziile anterioare in cap la cap se regasesc constant la dentatiile foarte abrazate ale
populatiilor primitive (indienii americani inainte de colonizare sau aborigenii din
Australia) (dmico, 1958; Beyron, 1964). DAmico a remarcat ca, dupa colonizare,
regimul alimentar se schimba; populatiile indiene prezinta astfel o supraacoperire incisiva

si canina (Lautrou si Serviere, 1976). Realiatatea anatomica a supraacoperirii anterioare

este stabilita ca un fenomen relativ recent. Pentru Europa s-ar situa in sec. XVII, era a
vulgarizarii cutitului si furculitei, cat si a modificarii cerealelor (Levignac et al,1983).
Brabant confirma aceasta interpretare, precizand ca abrazia care era foarte importanta in
Evul Mediu nu a incetat sa diminueze de atunci. Observatiile recente confirma aceste
tendinte. Omul modern care traieste intr-o societate industrializata, nu se mai foloseste la
fel de dintii sai ca aborigenii, in special nu se mai foloseste de dintii sai anteriori ca de
niste unelte (prehensiune, sectiune). Pozitia in cap la cap incisiv reprezinta o penseta
foarte des utilizata in civilizatiile neindustrializate. Dimpotriva, ne putem gandi ca
limitarea functiei de prehensiune-sectionare care nu mai solicita prea des pozitionarea in
cap la cap, favorizeaza:
-

retromandibulia prin diminuarea stimularii cresterii condiliene;

supraacoperirea anterioara prin absenta limitarii fortei de eruptie a

incisivilor si caninilor.

II. Anatomia dentara

Contactele ocluzale conditioneaza functia. Legi biomecanice, adica principii
geometrice asociate cu control neurologic, dirijeaza stabilirea functiilor si a protectiilor
organizate de o maniera ierarhizata: organul dentar, sistemul arcadelor, ADM.
A. Organul dentar
Organul dentar cuprinde (Weski,1921, Arpa International ,1953):
-

dintele sau odontonul alctuit din smal, dentin, pulp

parodoniul alctuit din gingie, cement, desmodoniu, os alveolar

Functia ocluzala face apel la organele dentare ale caror suprafete ocluzale, prin
morfologia lor, constituie partea activa a uneltei dinte. Restul organului dentar, adica
fetele axiale corono-radiculare, constituie suportul, definit in principal de axa sa de lucru.
1. Suportul radicular
Prin morfologia sa, orientarea in spatiu si organizarea tisulara a parodontiului,
suportul radicular absoarbe fortele aplicate pe fata ocluzala.
a. Parodontiul

Constituit din gingie, cement, desmodontiu si de osul alveolar, parodontiul asigura

legatura intre dinte si tesutul osos. El joaca foarte important de amortizor si de detector de
forte. El absoarbe in mod preferential presiunile ocluzale dirijate spre axa mare de
rezistenta a dintelui.
1/. Osul alveolar
Functia osului nu este numai de a furniza un suport pentru dinte dar si de a rezista
prin absorbtia fortelor transmise prin ocluzie. Osul alveolar este este extrem de sensibil la
orice schimbare de amplitudine si de directie a fortelor aplicate. Grosimea tesutului osos
alveolar este diminuata de presiune si crescuta de tensiunea care se exercita asupra lui.
2/. Desmodontiul si proprioceptia
Membrana desmodontala, prin fibrele oblice, fixeaza radacina de osul alveolar; ea
absoarbe presiunile exercitate si detecteaza supraincarcarile prin proprioceptori.
Proprioceptorii desmodontali sunt deosebit de sensibili in sectorul anterior inscriindu-se
astfel in gradientul de sensibilitate al cavitatii orale. Unul din scopurile lor este de a
declansa reflexe nociceptive, in general de evitare. Ei pot detecta o grosime de 1 la 3/100
mm (Kawamura, 1973) sau o suprapresiune de grame. Aceasta sensibilitate este
directionala, adica raspunsul este cu atat mai fin daca presiunea este tangentiala decat
axiala.
b. Morfologia radiculara
Rezistenta organului dentar este legata de numarul si morfologia radacinilor, adica
de suprafata radiculara care se opune fortelor.
2. Morfologia ocluzala
ELEMENTE DE MORFOLOGIE OCLUZAL
Diferitele clase de dinti (incisivi, canini, premolari, molari) reprezinta raspunsul
morfologic la un dublu imperativ functional: masticatia si stabilizarea.
-

dinii laterali: cuspizi, creste marginale, fosete

dinii frontali: fee palatine, margini incizale

DINII LATERALI
Anatomia ocluzala este constituita din forme convexe: cuspizii pentru dintii
cuspidati (canini, premolari, molari) sau marginea libera pentru incisivi si forme concave:
creste, fosete.
a. Cuspizii
Aceste protuberante hemisferice constituie raspunsul ergonomic la imperativele
fiziologice definite de Prime:
-

faciliteaza eruptia;

favorizeaza profilaxia;

reduc tendinta la fractura;

reduc actiunea musculara;

reduc fortele aplicate pe tesutul de sustinere;

evita muscarea obrazului si a limbii.

La nivelul dintilor pluricuspidati se disting doua tipuri de cuspizi:

cuspizii de sprijin, in mod normal cuspizii vestibulari mandibulari si cuspizii

linguali maxilari; ei intretin contacte antagoniste prin 2 versante:
-

ei sunt centrati in fosa antagonista (axul cuspidului corespunde cu

marele ax al dintelui antagonist),

ei mentin DVO,

ei zdrobesc alimentele;

cuspizii de ghidaj, in mod normal cuspizii vestibulari maxilari si linguali

mandibulari; ei intretin contactele antagoniste printr-un singur versant intern;
-

ei protejeaza obrajii si limba de muscatura prin mentinerea lor la

distanta de cuspizii de sprijin;

ei sunt ca peretii mojarului fata de pistil.

Morfologiile ocluzale sunt variate dupa subiecti, prezentand in mod natural un

relief ocluzal uneori foarte marcat alteori foarte sters.
Inaltimea cuspidiana, masurata din varful cuspidului la un plan de referinta
orizontal care trece santul principal permite evaluarea reliefului ocluzal caracteristic a
unui subiect dat. Aceasta morfologie cuspidiana este mai precis evaluata prin inclinarea
versantului cuspidian. Acest unghi defineste panta cuspidiana.

Cu cat relieful ocluzal este marcat de o panta incisiva mare, sunt mai bune
functiile masticatorii si stabilitatea ocluzala in IM dar sunt mai importante riscurile de
interferente ocluzale. Notiunea de echilibru ocluzal se situeaza la cel mai bun compromis
intre doua caracteristici diferite: relief ocluzal marcat si lipsa interferentelor.
Din cauza formei convexe a cuspizilor, contactele interocluzale provocate de
imbinarea dintilor antagonisti determina mici suprafete de contact zise punctiforme.
Aceasta multiplicitate de mici puncte de contact ocluzale permit:
-

transmisia axiala a fortelor;

stabilizarea dintilor;

reducerea suprafetelor de contact care favorizeaza .... si diminueaza

uzura;

obtinerea unei eficiente maxime la un efort minim.

Prin opozitie, cuspizii aplatizati determina suprafete ocluzale marite, generatoare

de instabilitate, uzura si ineficacitate.
b. Santurile
La intersectia mai multor cuspizi se creaza un sant. Un sant se numeste principal
daca el separa doi cuspizi si se termina in fosete. Din aceste santuri principale pleaca
ramificatii denumite santuri secundare care sparg bombeurile cuspidiene si amelioreaza
eficacitatea masticatorie. In afara cresterii considerabile a suprafetei masticatorii,
santurile constituie cai de evacuare a bolului alimentar si pentru cuspizii antagonisti in
miscare, evitand interferentele ocluzale.
1. Cuspizii
- versante: - intern care privete spre interiorul feei ocluzale
- extern care privete spre exteriorul feei ocluzale
Nu au legtur cu vestibulul sau partea oral a cavitii orale.
De ex. cuspidul palatinal al premolarului superior are un versant intern care privete
spre faa ocluzal (deci spre vestibular) i un versant extern care privete spre
exteriorul feei ocluzale (deci spre oral). Acelai dinte are un cuspid vestibular care
are un versant intern care privete spre faa ocluzal (deci spre oral) i un versant
extern care privete spre exteriorul feei ocluzale (deci spre vestibular).

- anul principal dentar mezio-distal: separ cuspizii vestibulari de cei orali

- creasta mezio-distal (sagital): desparte versantul intern de cel extern i se
termin la nivelul crestelor marginale proximale. Are o direcie mezio-distal.
- pante: fiecare versant prezint o pant mezial i una distal, n funcie de
orientarea lor spre mezial sau distal.
De ex. cuspidul palatinal al premolarului superior are un versant intern cu o pant
mezial i cu o pant distal i un versant extern cu o pant mezial i cu o pant
distal.
- muchia longitudinal (creasta esenial): separ pantele fiecrui cuspid. Pornete
din vrful cuspidian i ajunge la nivelul anului principal mezio-distal (la nivelul
versantului intern) i la nivelul conturului maxim (la nivelul versantului extern). Are o
direcie vestibulo-oral.
2. Crestele marginale
- se gsesc la extremitile proximale ale feei ocluzale
- versante: - intern care privete spre interiorul feei ocluzale i se termin la nivelul
fosetelor marginale
- extern care privete spre dintele vecin i se termin la nivelul punctului
de contact cu dintele vecin.
- muchie vestibulo-oral: desparte cele 2 vesante i unete crestele mezio-distale
cuspidiene.
Crestele mezio-distale cuspidiene i muchia vestibulo-oral a crestei marginale
realizeaz o grani n care se afl faa ocluzal propriu-zis.
3. Fosetele
- fosetele centrale: la molarii superiori se alf la intersecia anului centro-vestibular
cu mezio-central, iar la molarii inferiori se gsete la intersecia anului principal
central cu anul ocluzo-lingual
- fosetele marginale: sunt 2 indiferent de molar (superior sau inferior) una situat
mezial i una distal

- fostele dintre crestele marginale: sunt delimitate de versantele externe ale crestelor
marginale a doi dini vecini, punctul de contact dintre 2 dini inferiori i spre ocluzal
sunt deschise. Se mai numesc i ni masticatorie sau ambrazur ocluzal.
DINII FRONTALI
1. Marginea liber a dinilor mandibulari:
- are o muchie dreapt la incisivi i n form de V ndreptat spre planul de ocluzie la
canini, n timp datorit uzurii se transform n suprafa incizal
- la canini prezint un cuspid vestibular
- din vrful cuspidului pornete o muchie spre ecuatorul dintelui
- muchia separ cuspidul n 2 pante: mezial i distal
2. Faa palatinal a dinilor maxilari:
- panta palatinal: zona cuprins ntre marginea liber i cingulum, mai precis
dedesubtul cingulumului unde de obicei poate exista o depresiune (foramen caecum)
la incisivi. La caninul superior de sub cingulum pornete creasta median ce
determin 2 pante i pe faa palatin: una mezial i una distal.
B. Arcadele dentare
Asamblarea diferitelor organe dentare in arcade antagoniste constituie utilul.
Organizarea unei arcade parabolice continueduce la un echilibru optim, care
repartizeaza si dirijeaza presiunile pentru a asigura conservarea ansamblului pieselor
constitutive. Intelegerea formelor arcadelor nu are sens decat prin punerea in relatie a
celor doua arcade antagoniste (maxilara si mandibulara) observate dpdv dinamic (static si
cinetic).
Arcadele dentare umane sunt curbe in cele trei planuri ale spatiului:
-

in plan orizontal, forma parabolica si arcul continuu (fara diasteme)

mentin o buna stabilitate a dintilor si asigura o repartiei a sarcinilor;

in plan parasagital curba Spee;

in plan frontal (curba Wilson).

Doar o organizare curbilinie a planului de imbinare a arcadelor permite obtinerea

stabilizarii dentare si mandibulare cat si eficacitatea masticatorie (Orthlieb, 1997).

Analiza n plan sagital

Poziia fiecrui dinte este determinat constant de presiunile pe care le suport
variabile n intensitate i direcie. Organizarea n plan sagital descrie o curb cu
concavitate superioar (Spee) a crui prelungire posterioar trece prin condilul
mandibular i corespunde la o aliniere curbilinie a cuspizilor vestibulari ai caninilor,
premolarilor i molarilor mandibulari (incisivii mandibulari uneori egresai nu sunt luai
n calcul).
Aceast curb corespunde legii tangentei adic forma, curba planului de ocluzie
plaseaz axele dentare la 900 n raport cu diferitele raze de nchidere care unesc raza
balama condilian cu fiecare dinte. Aceast ncurbare permite alinierea direciilor
stresurilor n lungul axelor mari dentare.
- curba Spee-Balkwill: proiecia n plan sagital al ariilor ocluzale mandibulare i
maxilare, urmeaz vrfurile cuspidiene , sub forma unei curburi cu profunzimea maxim
la nivelul primului molar. Este convex la maxilar i concav la mandibul, simetrice
stnga-dreapta. Abateri de la normal: accentuate, orizontale, inversate. Adncimea ei
trebuie s fie n concordan cu gradul de supraacoperire n zona frontal pentru a permite
dezocluzia dinilor posteriori n micarea de propulsie.
Planul de ocluzie este un plan convenional care trece prin marginea incizal a centralilor
superiori i cuspizii disto-palatinali ai m2.
Analiza n plan frontal.
Alinierea feelor ocluzale n plan frontal deseneaz de asemenea o curb cu
concavitatea superioar (Wilson) axele dentare convergnd n sus i nuntru.
Aceast nclinare a dinilor, consecin a lrgirii ramurii orizontale a mandibulei,
permite conservarea afrontrii dentare.
- curba Monson-Villain: proiecia n plan frontal a ariilor ocluzale mandibulare i
maxilare sub forma unei curburi cu convexitatea orientate spre inferior. Apare datorit
implantrii oblice a dinilor n maxilare, spre oral a mandibularilor i spre vestibular a
amxilarilor, astfel nct cuspizii V i cei L ai mandibularilor se afl pe aceeai curb. Are
rolul de a produce dezocluzia dinilor n micarea de lateralitate.

STOPURILE OCLUZALE
Definiie: contactele dintre cele dou arcade care se stabilesc n momentul micrii de
ridicare a mandibulei spre maxilar sub aciunea muchilor ridictori. Contactele dintre
dinii celor 2 arcade antagoniste se stabilesc ntre cuspizi i fosete, respectiv creste
marginale la nivelul dinilor laterali i ntre marginea incizal i faa palatinal a
dinilor frontali.
Cuspizii care fac contact cu suprafeele antagoniste se numesc cuspizi de sprijin,
primari, activi sau de suport. Ei sunt reprezentai de cuspizii vestibulari ai dinilor
laterali mandibulari, marginile ingizale ale dinilor frontali mandibulari i cuspizii
palatinali ai dinilor laterali maxilari.
Cuspizii de ghidaj nu realizeaz contacte ocluzale dect n micrile excentrice ale
mandibulei pe versantele interne i sunt reprezentai de cuspizii vestibulari ai dinilor
laterali maxilari i cuspizii linguali ai dinilor laterali mandibulari.
Componentele stopurilor ocluzale:
-

cuspidul de sprijin

zona receptoare antagonist: foseta sau foseta dintre creasta marginal

Clasificarea stopurilor ocluzale:

1. Stopuri ocluzale de clasa 1: sunt reprezentate de cuspizii vestibulari ai
premolarilor i molarilor mandibulari care oclud cu fosetele centrale i mai ales cu
fosetele dintre crestele marginale.
Sunt considerate cele mai importante pentru c procesel carioase sau abrazia au cele
mai reduse efecte i astfel sunt cele mai stabile.
2. Stopuri ocluzale de clasa 2: marginea incizal a frontalilor mandibulari care oclud
infracingular cu faa palatinal a dinilor maxilari. Ele vor susine ocluzia n lipsa
stopurilor ocluzale laterale. La 21% din subiecti aceste contacte fie se realizeaz n
alt zon nerealiznu-se practic stopuri ocluzale stabile. n plus susinerea ocluziei
numai de ctre aceti dini va conduce n timp la uzur rapid i mbolnviri
parodontale care va duce la pierderea sau modificarea acestora.

3. Stopuri ocluzale de clasa 3: sunt reprezentate de cuspizii palatinali ai dinilor

laterali maxilari care articuleaz cu fosetele dintre crestele mmarginale dar mai ales
cu fosetele centrale. Distruciile carioase mai frecvente care apar la acest nivel i
migrrile dentare mai frecvente la maxilar datorit osului mai spongios fac ca aceste
stopuri s fie mai puin importante.
Importana stopurilor ocluzale
-

realizeaz poziia de intercuspidare maxim care reprezint poziia n care

contactele dento-dentare dintre cele 2 arcade sunt maxime. IM este poziia cea
mai stabil funcional a ADM, ncheie fiecare ciclu masticator, fora este
maxim, mandibula staioneaz 0,1s naintea nceperii fiecrui ciclu masticator.

Tritureaz alimentele

Menin DVO care reprezint dimensiunea etajului inferior al feei cnd dinii sunt
n poziie de IM, msurat ntre subnazion-subgnation.
Pentru ca stopurile ocluzale s-i poat ndeplini rolul trebuie ca aceste contacte
ntre dinii antagoniti s fie stabile i eficiente deci funcionale.
CONTACTELE OCLUZALE

Definiie: contactele care se stabilesc ntre dinii celor dou arcade n cursul
micrilor mandibulei. Iniial aceste contacte sunt punctiforme, n timp datorit
proceselor de uzur devin contacte n suprafa. Dup ce contactul dento-dentar a fost
stabilit prin stopurile ocluzale, mandibula nu mai trebuie s fac nici un fel de
deplasare (contact stabil), iar triturarea alimentelor s se fac cu efort minim (contact
eficient).
Clasificare
Din acest puncte de vedere contactele se clasific n funcionale i nefuncionale.
n zona lateral
Contacte funcionale
-

contact vrf cuspid fund foset: vrful cuspidului trebuie s fie mai puin
voluminos dect foseta pentru a putea ptrunde pn n captul ei. Deci vrful
cuspidian este ascuit iar fosetele sunt deschise larg. Acest tip de contact are o
anumit lejeritate permind long centric. n cazul refacerilor protetice prezint

avantajul de a putea fi adaptate cu uurin prin lefuiri selective. Prezint 3

variante n funcie de zona receptoare:
-

cuspid foset central

cuspid foset marginal

cuspid ambrazur ocluzal

tripodic: apare n cazul n care volumul cuspidului este mai mare dect
deschiderea fosetei, motiv pentru care cuspidul nu mai ajunge n fundul fosetei.
Cuspidul face contact prin versantele sale cu foseta n 3 puncte fiind astfel foarte
stabil i extrem de eficient deoarece cu o presiune minim se strivesc alimentele
cu uurin. n cazul lucrrilor protetice este greu de realizat, cere o precizie
maxim i este greu de adaptat fr pierderea triposmului.

Contacte nefuncionale: apar cnd contactele dento-dentare se fac pe pante nclinate

deci sunt instabile, sau dac relieful dinilor nu permite o masticaie eficient chiar
dac dac stopurile ocluzale sunt stabile prin lipsa unei cuspidri (n abrazii
patologice).
-

vrf cuspid versant foset

versant cuspid versant foset: ambele provoac deraparea mandibulei

vrf cuspid vrf cuspid: instabil, eficien masticatorie redus, mucarea

prilor moi (obraz, limb), transmiterea forelor paraxial la nivelul dinilor
maxilari.

n suprafa: apare n cazul uzurii patologice a dinilor cnd suprafaa ocluzal

devine o suprafa aproape plan, zonele de contact interdentar devin n suprfa
i se prodice o deplasare ctre mezial a ntregului grup.. n momentul stabilirii
contactelor suprafeele antagoniste se potrivesc perfect ca o cheie n broasc, sunt
stabile, dar sunt nefuncionale pt. C necesit timp i for mai mare pentru
realizarea unei masticaii eficiente. Suprasolicitarea apare i din cauta mririi ariei
ocluzale prin abrazie deoarece prin scderea nlimii coronare ne apropiem de
ecuatorul dintelui zona cu cel mai mare perimetru.
Acest gen de contacte apar i n cazul modelrii ocluzale a lucrrilor protetice de
ctre tehnician prin imprimarea modelului de gips n ceara machetei punii. Apar
n final obstacole n micrile funcionale ale mandibulei pe lucrarea finit care se

retueaz cu dificultate, lefuindu-se n ntreaga suprafa a lucrrii, ahungndu-se

la contacte n suprafa.
n zona frontal
Contacte funcionale
-

stopuri gradul II raport psalidodont: marginea incizal a incisivilor inferiori face

contact cu faa palatin a frontalilor superior infracincular. Normal n sens vertical
exist o supraacoperire de 1-3mm, adic 1/3-1/2 din faa vestibular a inferiorilor
(overbite). n sens sagital este permis o treapt sagital de 1-2mm (overjet).

raportul labiodont: raport de ocluzie ntre marginea incizal a dinilor frontali

inferiori cu cea a superiorilor cap-la-cap.

Contacte nefuncionale
-

inocluzia sagital care apare n anomalii de clasa II Angle: exist o ocluzie

deschis, o lips de contacte n sens sagital ntre dinii frontali;

ocluzia acoperit: exist un contact strns ntre feele vestibulare ale inferiorilor i
feele palatinale ale superiorilor;

ocluzia n acoperi: apare un contact foarte aproape de coletul dinilor superiori pe

faa palatinal i o treapt sagital important;

ocluzia prbuit prin lipsa stopurilor ocluzale laterale;

ocluzia deschisa vertical.

2. Liniile functionale ale arcadelor I

Cuspizii si marginile incizale ale dintilor maxilari si mandibulari pot fi unite grafic prin
linii functionale.
La mandibula se unesc marginile incizale ale frontalilor, varful cuspidului caninului,
varfurile cuspidiene vestibulare ale PM si M printr-o linie: linia cuspidiana externa a
mandibulei. Deoarece aceste elemenete au un character active aceasta linie se numeste
linia centricului activ.
Linia care uneste punctele de pe dintii maxilari pe care oclud dintii mandibulari de mai
sus, adica crestele marginale ale I sup, C sup, crestele marginale meziale si distale ale PM
si crestele marginale si fosetele molarilor se numeste linia centricului pastiv. Ea
exprima functia statica a maxilarului.

In mod ideal in IM cele doua linii se suprapun. Preluarea sarcinilor in ocluzie se face in
special de M, PM sunt mai putin solicitati iar C si I nu sunt incarcati.
Daca unim la maxilar marginile incizale ale I, varfurile cuspidului C, PM, M1 obtinem
linia estetic-functionala, care are importanta in estetica, fonatie si masticatie.
Daca dintii mandibulari aluneca in contact cu cei maxilari se obtine o conducere prin
alunecare. Aceasta conducere se intinde de la linia pasivului centric la linia estetic
functionala.
In spatele crestei transersale a M1 superior nu are loc nici un ghidaj.
CINEMATICA MANDIBULAR
Pentru ndeplinirea funciilor ADM mandibula efectueaz mai multe micri care
pornesc, ajung sau traverseaz cteva poziii de referin. Studiul micrilor mandibulare
a fost realizat de ctre Posselt care a urmrit deplasrile efectuate de punctul interincisiv
mandibular. Pornind de la deplasrile acestui punct s-au putut studia deplasrile
mandibulei n cele 3 planuri: sagital, frontal i coronal.
Direcia i amplitudinea micrilor mandibulare sunt determinate de

ATM,

muchii mobilizatori ai mandibulei i relieful ocluzal al dinilor, care poart numele de

determinani: posterior (articular), mijlociu (muscular), anterior (dentar).
Miscarile fundamentale extreme definesc in cele 3 planuri ale spatiului perimetrul
sau anvelopa limita a miscarilor. Pentru a trasa acest perimetru, Posselt (1968) a utilizat o
metoda grafica de inregistrare a deplasarii punctului interincisiv mandibular, obtinand
astfel scheme caracteristice in planu sagital, frontal, orizontal. Interesul sau primordial, in
afara desenarii cadrului general al miscarilor mandibulare, este de a defini anumite pozitii
mandibulare reproductibile. Daca limitele superioare sunt in generale dentare, celelate
pozitii extreme sunt ligamentare.
Studiul micrilor mandibulei n plan sagital a condus la obinerea unui grafic
care poart numele de bicuspoidul lui Posselt i el reprezint aria micrilor limit
mandibulare. Punctele de pe acest grafic reprezint:
1. RC relaie centric
2. IM intercuspidare maxim

3. CCP cap la cap n propulsie

4. PM propulsie maxim
5. DM deschidere maxim
6. I deschidere n axa balama
7. R repaus
MICRILE MANDIBULARE
ADM prezint o polivalen funcional, intervenind n: masticaie, deglutiie,
fonaie, respiraie, estetic, gestiunea stresului i a emoiilor i joac un rol fundamental
n viaa de relaie. n realizarea acestor funcii intervin micrile mandibulare ale cror
schematizare o prezentm mai jos.
Micrile mandibulare sunt elementare i combinate.
1. Micrile elementare sau pure sunt:
-

rotaia (articulaie ginglimoid) n compartimentul inferior;

translaia (articulaie de tip artroidal) n compartimentul superior.

Aceste micri se pot realiza de manier sincron i asincron. Ele se asociaz

pentru a realiza micrile combinate, care se leag realiznd micrile complexe.
2. Micrile combinate sunt cele de nchidere deschidere, propulsie
retropulsie i de lateralitate. Ele pot fi limit sau funcionale.
Micrile limit ale mandibulei i perimetrul sau anvelopa micrilor limit au
fost studiate de ctre Posselt, n toate cele trei planuri ale spaiului (sagital, frontal,
orizontal). Micrile limit mandibulare sunt deosebit de importante n examinarea i
diagnosticul tulburrilor care apar la nivelul determinanilor dinamicii mandibulare,
reprezentai de cei posteriori (ATM), anteriori (ocluzia) i cei funcionali (musculatura).
Micrile funcionale ale mandibulei reprezint combinaii ale micrilor
elementare care se realizeaz simultan n mai multe planuri. Ele apar n cursul funciilor
ADM (masticaie, deglutiie, fonaie) i la realizarea lor concur ATM, muchii
mobilizatori, muchii oro-faciali, glandele salivare, limba, dinii, periodoniul, buzele,
obrajii.
Micrile de masticaie sunt micri funcionale semiautomate care cuprind
etapele de incizie, frmiare i triturare. n timpul masticaiei micrile sunt influenate

de informaiile culese de receptorii din diferitele esuturi ale ADM. Muchii i modific
starea de contracie, modific poziia bolului alimentar i adapteaz poziia mandibulei.
Fenomenul se repet pn la deglutiie. Traiectele efectuate de mandibul n cursul
acestor micri masticatorii definesc perimetrul sau anvelopa funcional a masticaiei,
care este de amplitudine mai mic dect cea a micrilor limit.
Micrile funcionale din cursul fonaiei nu au complexitatea celor din cursul
masticaiei, fiind n principiu vorba despre micri de coborre-ridicare i uoar
propulsie, de aceea i perimetrul caracteristic al acestor micri se afl n perimetrul celei
din cursul masticaiei.
a. Deschiderea bucal corespunde coborrii mandibulei. Se deruleaz
n dou faze:
- prima faz, pn la o deschidere de 20 mm, se face prin coborrea mandibulei
care se rotete n jurul axei balama sub aciunea muchilor cobortori (micare de rotaie
pur) reprezentai de pntecele anterior al digastricului, milohioidian, geniohioidian.
Fasciculul superior al pterigoidianului lateral i aparatul tensor al discului se relaxeaz i
ncepe s se contracte fasciculul inferior. Discul este oblic n jos i nainte, lama
retrodiscal superioar este relaxat.
- a doua, faz de la 20 la 40 mm, se face sub influena contraciei fasciculului
inferior al pterigoidianului lateral i punerea n tensiune a ligamentului lateral astfel nct
complexul condilo-discal alunec de-a lungul versantului posterior al eminenei
temporale. Aceast micare determin, pe lng rotaia din compartimentul inferior, i o
translaie n cel superior.
Axa acestei micri pare s coboare din regiunea condilian la nivelul spinei Spix.
Micarea se oprete prin punerea n tensiune a ligamentelor extraarticulare i a muchilor
antagoniti. Tensiunea lamei retrodiscale superioare frneaz micarea discului. Condilul
continu ns s gliseze pe faa inferioar a discului pn la atingerea marginii sale
anterioare.
Prin continuarea coborrii mandibulei se ajunge la deschiderea maxim sau limit
a gurii. Pentru a se realiza deschiderea condilii efectueaz o micare complex de rotaie
n compartimentul inferior i una de translaie n cel superior. Axele de rotaie nu mai sunt
cele terminale. Deschiderea maxim este n medie de 40mm i se msoar de la mrginile

incizale ale dinilor superiori i a celor inferiori. Deplasarea mandibulei trebuie s se fac
liniar fr deviere.
b. nchiderea bucal corespunde ridicrii mandibulei i se realizeaz n
dou faze:
- prima faz se datoreaz contraciei izotonice a fasciculul anterior temporal;
- n a doua faz intervin muchii retropulsori (fibrele posterioare temporale, fibre
profunde din maseter i pntecele posterior al digastricului).
Oprirea micrii se face prin ocluzia arcadelor (reflex), dar muchii se pot
contracta izometric n caz de nchidere forat (maseterul i pterigoidianul medial).
Paralel, la sfritul nchiderii, acioneaz aparatul tensor (fasciculul superior al
pterigoidianului lateral, fibrele posterioare ale temporalului, maseterului)

controlnd

poziionarea capului condilian n fosa glenoid i protejnd suprafeele articulare,

faciculul inferior pterigoidian este relaxat.

INTERCUSPIDAREA MAXIM
IM este pozitia ocluzala sau raportul de angrenare dentara caracterizat prin
numarul cel mai mare de contacte dento-dentare si in care intensitatea contractiilor
musculare izometrice este cea mai mare. Ea constituie cheia fundamentala a masticatiei.
Permite o pozitie mandibulara precisa, unica, mediana si repetitiva care favorizeaza o
functie musculara automatica si simpla. Ea este caracterizata de multiplicitatea
contactelor ocluzale simultane, care asigura repartitia stresului pe ansamblul dintilor,
chiar daca dintii anteriori sunt mai putin incarcati.
Important: toti dintii cuspidati trebuie sa participe la angrenare cat mai complet
posibil. Absenta contactelor in IM a unuia sau mai multor dinti este intotdeauna legata de
o interpozitie patologica (limba, buza, obraz, parafunctie), de un blocaj de eruptie sau de
o dizarmonie dento-maxilara.
Aceasta pozitie de ocluzie este intr-o constanta remaniere in timpul dentitiei
temporare si permanente. La adult ea prezinta o adaptare progresiva la abrazia verticala,
compensata prin egresia progresiva, la uzurile proximale, compensate prin mezializarile

dintilor. Aceasta uzura transforma contactele punctiforme in suprafete mai mult sau mai
putin importante.
IM permite o stabilitate mandibulara definita ca egalizarea contactelor ocluzale
care previne migrarile dentare in cursul ridicarii mandibulei (Academia de Protetica).
Stabilitatea mandibulara este realizata prin continuitatea arcadelor asigurata de
contactele proximale si de orientare planului de angrenare al arcadelor (planul de
ocluzie). Stabilizarea vestibulo-orala este legata de prezenta contactelor ocluzale in
antagonism si de echilibrul presiunilor musculare (buze, obraji, limba). Stabilizarea
verticala este realizata de contactelor ocluzale.
Presiunea musculara din IM determina o crestere a contactelor ocluzale prin
deformarea elastica desmodontala: depresia dintilor in alveole, os, disc articular. Aceasta
IM in contractie izometrica maxima (IM activa) trebuie sa fie diferita de ocluzia in
intercuspidare lejera (IM pasiva) in care dintii stabilesc un numar maxim de contacte
(fara infundarea lor in alveole) fara participare musculara intensa, ceea ce se intampla
deseori in timpul deglutitiei.
In IM ocluzia completa a dintilor posteriori absoarbe marea majoritate a fortelor
ridicatorilor, protejand ATM si organele dentare. Aceasta este caracterizata printr-un
spatiu interarticular mare in IM care semnaleaza lipsa unei compresiuni articulare: pe un
craniu, cu dintii in IM, condilii nu sunt in contact cu suprafetele articulare.
Caracteristici:
-

este cea mai frecvent poziie funcional mandibulo-cranian cu contact

dento-dentar; aici se ncheie ciclurile masticatorii ;

se nregistreaz numrul cel mai mare de contacte dento-dentare, stabilitatea i

suprafaa cea mai mare a contactelor (diminueaza astfel incarcarea suportata
de fiecare element);

exista o stabilitate a fiecarui organ dentar (tripodism);

protejarea dintilor anteriori de catre cei posteriori;

este o pozitie mandibulara unica, reproductibila, stabila;

uurin relativ de determinare, nregistrare i transfer ceea ce face s fie cea

mai des folosit metod de raoprtare a celor 2 arcade;

o pozitie stabila, simetrica in deglutitie;

protejeaza ATM in momentul inclestarii dintilor;

eletromiografic se nregistrez cea mai mare contracie a muchilor ridictori

de aceea este denumit i poziie de for.

Unii autori numesc IM ca ocluzie centric.

RAPOARTE OCLUZALE INTERARCADICE

a. Sens vestibulo-lingual
Arcada maxilara circumscrie arcada mandibulara definind astfel o acoperire, adica
proiectia in plan orizontal a distantei intre varfurile cuspidiene sau marginile liber
mandibulare si maxilare. La nivelul dintilor laterali contactele ocluzale sunt
repartizate in sens transversal dupa trei tipuri (Stuart, 1964):
-

A (intre cuspizii vestibulari): versantul extern al cuspidului V mandibular pe

versantul intern al cuspidului V maxilar;

B (intre cuspizii de sprijin): vrsantul intern al cuspidului V mandibular pe

versantul intern al cuspidului palatinal maxilar. Acest contact este mai dificil
de obtinut si mentinut. Lipsa sa semnifica o malocluzie;

C (intre cuspizii orali): versantul intern al cuspidului V mandibular pe

versantul extern al cuspidului palatinal maxilar.

Prezenta contactelor A,B si C simultan sau A si B fara C garanteaza stabilitatea

dentara in sens transversal. Distanta intre A si C reprezinta 45% din diametrul
vestibulo-oral al dintelui.
Plan transversal
-

molar: arcada maxilar circumscrie arcada mandibular cu un cuspid; anormal

ocluzie cap la cap (lingualizat) sau invers

canin: C circumscrie c, anormal lipsa contactului (ocluzii lingualizate), cap la

cap, angrenaj invers

incisiv: liniile interincisive coincid una cu alta i cu planul medio-sagital,

anormal apar deplasri dreapta-stnga

b. In sens vertical
Acoperirea corespunde proiectiei in sens vertical a distantei intre marginile libere sau
cuspizii vestibulari maxilari si marginile libere sau cuspizii vestibulari mandibulari.
Aceasta acoperire diminua de la mezial spre distal.
Plan vertical:
-

molar: contacte ntre suprafeele ocluzale ale molarilor care s se ncadreze n

armonia curbei Spee. Abateri: inocluzie (infrapoziie), egresii (suprapoziie).

Incisiv: overbite de 1/3. Anormal: ocluzie adc sau deschis

c. In sens mezio-distal
Doar modelul de ocluzie 1 dinte/ 2 dinti este retinut ca si model de referinta. Chiar
daca scoala gnatologica a criticat aceasta relatie ocluzala, datorita riscului de ciocnire
in cursul masticatiei ea este prezenta la 85% din populatie. Presiunea meziala care
asigura continuitatea arcadelor impiedica deschiderea contactelor ocluzale. Raportul
de ocluzie 1 dinte/ 1 dinte creaza o angrenare slaba si constituie astfel o sursa de
instabilitate mandibulara.
1.Clasele Angle
Datorita latimii diferite a incisivilor centrali superiori si inferiori, exista o ocluzie
alternanta de 2:1. Adica toti dintii au doi antagonisti, cu exceptia incisivului central
inferior si a molarului 3 superior.
- clasa I Angle: ocluzia neutrala
- cuspidul disto-vestibular al molarului 1 inferior oclude in foseta centrala a
molarului 1 superior;
- varful cuspidului caninului inferior occlude pe creasta meziala sau foseta
meziala a caninului superior.
- clasa II Angle: ocluzia distalizata
- cuspidul DV al m1 inferior oclude in foseta distala a M1 superior:
- II/1 incisivii in protruzie
- II/2 incisivii in retruzie
Este posibil ca abaterea de la ocluzia neutrala sa fie masurata in latimi de premolari: 1P
sau P.

- clasa III: ocluzia mezializata

- cuspidul DV al m1 inferior oclude creasta marginala distala a PM2 superior;
- varful cuspidului caninului inferior occlude cu I lateral superior.
Aceasta clasificare pe baza sagitala nu tine cont de cauzele scheletice ale disgnatiei si nici
de modificarile transversale ale ocluziei.

Clasificarea Angle este fondata pe raportul molarului 1 mandibular/molar1 maxilar in

sens sagital. Actualmente, prin extensie, se aplica si caninului:
-

clasa I in care molarul 1 mandibular este mezial cu jumatate de cuspid fata de

cel maxilar. Cuspidul M-V al molarului 1 maxilar se afla in santul dintre
cuspizii mezio i centro-vestibular al m1. Varful cuspidian al caninului
mandibular este in contact cu ambrazura formata de fata distala a incisivului
lateral si fata meziala a caninului maxilar.

- clasa II: distalizarea mandibului sau mezioocluzia molarului 1 maxilar fata de

molarul 1 molarul 1 mandibular si a C mandibular fata de cel maxilar. n clasa II
apare o distalizare a punctelor de contact de dimensiunea mezio-distal a unui
premolar. Apar n situaia n care maxilarul superior s-a dezoltat mai tare sau este
situat mai anterior fie mandibula este mai putin dezvoltat sau situat posterior.
- clasa III: mezializarea mandibulei sau distoocluzia molarului 1 maxilar fata de
cel mandibular si a caninului maxilar fata de cel mandibular.

DISTRIBUTIA CONTACTELOR
Exista un model teoretic de referinta cu rol pedagogic. El reprezinta o
schema ideala pe care tratamentele restauratoare tind sa o urmeze. Acest model
este definit de un raport de ocluzie simultan al ansamblului de cupluri dentare
cuspidate si prin raporturi punctiforme multiple (tripodice in fose, dipodice in
ambrazuri) care stabilizeaza dintii in cele trei planuri ale spatiului.

Punct de contact centric la Zona de contact a acestuia pe

mandibul
Premolar 1-cuspid vestibular

maxilar
Creasta marginal mezial a

PM 2-cuspid V

premolarului 1
Creasta marginal mezial a

M1- cuspid MV

PM2 i distal a PM1

Creasta marginal distal a

M1- cuspid centro-vestibular

M1 cuspid DV
M2- cuspid MV

PM2 i mezial a M1
Foseta central a M1
Nefunctional
Creasta marginal distal a M1

M2-cuspid DV

si mezial a M2
Foseta central a M2

Puncte de contact centric la Zon

de

contact

la

maxilar
Cuspidul palatinal al PM1

mandibul
Foseta distal a PM1

Cuspidul palatinal al PM2

Foseta distal a PM2

Cuspidul MP al M1

Foseta central a M1

Cuspidul DP al M1

Creasta marginal distal a M1

Cuspidul MP al M2

i mezial a M2
Foseta central a M2

Cuspidul DP al M2

Creasta marginal distal a M2

Cuspizii vestibulari

Locul de contact la maxilar

mandibulari
A. PM1
B. PM2

Foseta mezial a PM1

Foseta mezial a PM2

C. M1 cuspidul MV
Foseta mezial a M1
D. M1 cuspidul DV
Foseta central a M1
E. M1 cuspidul D
Foseta distal a M1
F. M2 cuspidul MV
Foseta mezial a M2
G. M2 cuspidul DV
Foseta central a M2

Cuspizii palatinali maxilari

K. PM1

Zonele de contact la mandibul

Foseta distal a PM1

L. PM2
Foseta distal a PM2
M. M1 cuspidul MP
Foseta central a M1
N. M1 cuspidul DP
Foseta distal a M1
O. M2 cuspidul MP
Foseta central a M2
P. M2 cuspidul DP
Foseta distal a M2
Clasa II
Cuspid V pm1 foseta distal PM1
Cuspid V pm2 - -foseta distal PM2
Cuspid MV m1 foseta central M1
Cuspid CV m1 foseta distal M1
Cuspid MV m2 - foseta central M2

Cuspid DV m2 - foseta distal M2

Cuspid P PM1 foseta mezial pm1
Cuspid P PM2 - foseta mezial pm2
Cuspid MP M1 - foseta mezial m1
Cuspid DV M1 - foseta central m1
Cuspid MP M2 - foseta mezial m1
Cuspid DV M1 - foseta central m1
n clasa III apare o cretere predominant a mandibulei care se situeaz anterior
apare o mezializare a punctelor de contact de dimensiunea mezio-distal a unui
premolar.
Scheme de articulare
Cuspid V pm1 creasta marginal mezial C
Cuspid V pm2 - -fosta mezial PM1
Cuspid MV m1 foseta mezial PM2
Cuspid CV m1 foseta mezial M1
Cuspid MV m2 - foseta central M1
Cuspid DV m2 - foseta mezial M2
Cuspid P PM1 foseta distal pm2
Cuspid P PM2 - foseta central m1
Cuspid MP M1 - foseta mezial m2
Cuspid DV M1 - foseta central m2
Cuspid MP M2 - Cuspid DV M1 nu au antagoniti
-

canin: superioar se afl ntre c i pm

incisiv: overjet de 1-2mm, crete n II este negativ n III

POZITIA DE REPAUS A MANDIBULEI

Definitie: pozitia de repaus a mandibulei reprezinta o pozitie diagnostica, fara
contact dento-dentar, care se afla pe traseul de la IM la deschiderea maxima., traseu dupa
care se face in mod obisnuit miscarea de inchidere a gurii (diagrama Posselt). In

majoritatea timpului din ciclul de 24 de ore mandibula se gaseste in pozitie de repaus, iar
intre dintii celor doua arcade exista un spatiu liber, spatiul de inocluzie fiziologica, numit
si spatiu de repaus sau free way space.
Fiziologic, numai in masticatie si in deglutitie se stabileste contactul dentar.
Pozitia de repaus a mandibulei variaza la acelasi individ in functie de varsta,
pozitia corpului(orto/clinostatism), unele stari fiziologice(somn/veghe/momente de
concentrare a atentiei) sau stari patologice-unele tratamente medicamentoase.
Pozitia de repaus este determinata de contractia tonica a muschilor coboratori si
ridicatori ai mandibulei, deci nu este vorba de un repaus muscular ci de un repaus al
ligamentelor parodontale.
Pozitia de postura a mandibulei nu are aplicabilitate clinica directa. Utilizarea ei
este legata de o metoda de evaluare indirecta a DVO.
Existenta spatiului de inocluzie fiziologica (SIF) determina o alta inaltime a
etajului inferior al fetei:DVR,care este evident mai mare decit DVO.
DVR= DVO+SIF. In mod normal SIF este de 2-4mm, de unde rezulta ca
DVR=DVO+(2-4)mm
Cel mai mic spatiu interarcadic din fonatie poarta numele de spatiu minim de
vorbire

DIMENSIUNEA VERTICALA
DVO corespunde distantei care separa doua puncte cutanate, unul la nivelul
masivului facial altul la nivelul corpului mandibular.
Aceasta valoare, element esential al ocluziei, este in acelasi timp subiectul a
numeroase discutii in ceea ce priveste determinarea ei si incidenta asupra eventualelor
tulburari fiziologice, cat si in ceea ce priveste potentialul ei de evolutie si modificare.
I. Definitii
Din infinitatea de dimensiuni verticale, doua sunt mai importante si din acestea
doua decurge al treilea element al acestei entitati libere: spatiul liber de inocluzie.
A. Dimensiunea verticala de ocluzie

DVO corespunde inaltimii etajului inferior al fetei atunci cand dintii sunt in IM.
Aceasta implica faptul ca dintii naturali sunt susceptibili pe de o parte de a intra in
contact si pe de alta parte de a asigura stabilitatea ocluziei si deci a pozitiei mandibulare.
B Dimensiunea verticala de repaus
DVR sau pozitia de echilibru postural, se caracterizeaza prin absenta contactelor
interdentare. Ea corespunde pozitiei ocupate de mandibula cand capul pacientului este
drept activitatea muschilor ridicatori si coboratori echilibreaza fortele de gravitatie si
condilii se situeaza intr-o pozitie neutra fara nici un stress asupra componentelor
anatomice a structurilor articulare.
C. Spatiul liber
SLI corespunde distantei intre suprafetele ocluzale ale dintilor mandibulari si
maxilari cand mandibula se situeaza in pozitie de repaus; aritmetic el corespunde
distantei care separa DVO de DVR.
Nota: acest spatiu este o necesitate fiziologica care nu trebuie confundat cu spatiul
minim fonetic cum a fost descris de Silverman (1962).
II. Fiziologia dimensiunilor verticale
A. DVO
Aceasta dimensiune apare de la eruptia primilor molari temporari in jurul varstei
de 16 luni; apoi, in timpul cresterii, forta contractiilor musculare echilibreaza eruptia
fiziologica a dintilor naturali. In acelasi timp, acest echilibru poate fi perturbat de
cresterea muschilor, migrarea insertiilor lor, variatiile functiilor neuro-musculare,
tulburarile functionale (respiratorii orali) cat si datorita tulburarilor morfologice sau
embriologice (scurtarea frenului limbii).
Esential: daca dispar stopurile ocluzale ca in cazul pacientilor edentati total sau
partial, DVO se pierde.
B. DVR
Dupa Thompson (1946), DVR a fost considerata ca o pozitie de referinta stabila
in decursul intregii existente. Dar aceasta ipoteza este partial falsa deoarece DVR, sau
pozitia de echilibru postural, rezulta din actiunea conjugata a doua grupuri de factori de
control, unul pasiv (in absenta contractiilor musculare), altul activ, rezultatul unei
contractii musculare.

1. Factori pasivi
a. Spatiul Donders
Acest spatiu corespunde cu cel care se creaza intre fata dorsala a limbii si bolta
palatina cand mandibula coboara. Coborarea pasiva a mandibulei, atunci cand cavitatea
bucala este inchisa la nivelul buzelor si istmului, provoaca o depresie usoara de cca
12,66hPa (0,7mmHg), ceea ce echivaleaza cu o forta in jur 300g capabila sa suporte
greutate mandibulei. In acelasi timp, valoarea acestei depresiuni nu este constanta si
atinge maximum imediat dupa deglutitie.
b. Viscoelasticitatea
Muschii scheletici au toti aceeasi structura fundamentala: ei sunt compusi din
fibre musculare striate si unite de tesut conjunctiv. In fiecare muschi tesutul conjunctiv
este format din fibre de colagen si din fibre elastice; el este in continuare cu cel al
tendoanelor si insertiilor musculare care distribuie si dirijeaza fortele motrice spre os si
piele. Aceasta organizare, zisa textura peniforma si semi-peniforma, se opune la orice
deplasare spontana. Muschiul exercita astfel o usoara rezistenta atat la scurtare cat si la
alungirea sa.
Aceasta viscoelasticitate a muschilor scheletici este direct implicata in controlul
DVR. Aceasta proprietate a muschilor contribuie la mentinerea posturii mandibulare de
repaus contra fortelor de gravitate.
c. Gravitatia
Fortele de gravitatie influenteaza pozitia mandibulei. Incidenta lor, intotdeauna
prezenta, este legata de pozitia subiectului. Ea este contracarata de ansamblul
mecanismelor de control activ. Intr-adevar, atunci cand pacientul este asezat, cu coapsele
si genunchii pliati la 90, activitatea maseterilor si temporalilor este maximala. Daca
pacientul este intins activitatea acelorasi muschi scade puternic. Aceasta diminuare a
activitatii muschilor ridicatori legata de pozitia pacientului este foarte importanta
deoarece ea intervine clinic de o maniera directa asupra elavuarii DVR.
2. Factori neurofiziologici activi
Postura mandibulara corespunzatoare DVR este determinata de un ansamblu de
parametri fiziologici interdependenti care controleaza activitatea tonica posturala a
muschilor coboratori si ridicatori.

a. Bucla gamma
Tonusul muscular, contractia reziduala a muschiului scheletic exista datorita
punerii in functiune a motoneuronilor care determina o excitatie a fusurilor neuromusculare. Reglarea si controlul acestor neuroni mentine o stare de contractie musculara
minima. Influxul nervos de origine centrala pleaca de la trunchiul cerebral si determina in
final o contractie a muschilor ridicatori, aceasta bucla fiind independenta de receptorii
fusurilor si de receptorii periferici.
b. Proprioceptorii

muschilor ridicatori:

fusurile

neuro-musculare

si

organele Golgi
Pozitia de repaus mandibular nu este decat aparenta deoarece, in realitate, este o
stare de instabilitate permanenta care se asociaza unei activitati musculare importante,
obtinand in final pozitia de echilibru. Acest echilibru instabil depinde combinat de
influentele inhibitorii si excitatorii la nivel muscular, transmise prin intermediul
receptorilor proprioceptivi musculo-tendinosi. Reflexele miotatice si miotatice inverse
raspund astfel la fortele de gravitatie care se exercita pe mandibula si permit mentinerea
DVR.
c. Receptori periferici

receptorii articulari: receptorii proprioceptivi ale capsulei transmit la nivelul

centrilor superiori informatii asupra pozitiei (receptorii Rufini) si asupra vitezei de
deplasare condiliene (receptorii Vater-Pacini), informatii care pot antrena reactiile
musculare reflexe ale ridicatorilor.

Receptorii parodontali participa la controlul posturii mandibulare. In plus

influxurile cu punct de plecare parodontal au o mare importanta deorece daca ei
inhiba ridicatorii ei sunt singurii care recruteaza coboratorii de asemenea.

Receptorii mucosi: stimuli mucosi contribuie de asemena la controlul pozitiei de

repaus in particular contactul buzei inferioare cu marginile libere ale incisivilor
maxilari si exteroceptorii de pe fata dorsala a limbii care intra in contact cu bolta
palatina.
d. Influenta vizuala
Activitatea muschilor ridicatori si coboratori este influentata de stimuli vizuali.

Inchiderea pleoapelor antreneaza o diminuare a activitatii electromiografice a maseterilor

si a partii anterioare a temporalilor si mandibula coboara 1-2mm. De asemenea, cititul

modifica continuu pozitia de repaus. Orientarea capului vizavi de orizont joaca acelasi
rol: din instinct subiectul are tendinta de a-si orienta capul dupa planul orizontal vizual.
e. Influenta pozitiei capului
O coordonare intre muschii cervicali posteriori si muschii situati in fata spinei
cervicale explica aceasta legatura intre pozitia capului si DVR.Toate schimbarile
antreneaza o schimbare a activitatii muschilor masticatori si in consecinta a posturii
mandibulare in sens vertical si orizontal.
f. Sistemul limbic
Acest sistem transmite toate informatiile olfactive somato-emotionale provenite
de la hipotalamus si de la formatiunea reticulata si influenteaza activitatea fusurilor
neuro-musculare. Aceste componente psiho-emotionale intervin direct in controlul DVR
si nu trebuie sa fie neglijate. Postura de repaus mandibular nu poate fi deci considerata o
pozitie pasiva: ea depinde de multiple influente periferice (vizuale, articulare,
parodontale, etc) care intervin indirect asupra activitatii muschilor ridicatori si coboratori.
Aprecierea DVR in scop diagnostic sau terapeutic pare sa fie dificila si ea impune
conditii optime de determinare (pacient relaxat, instalat confortabil, cu eliminarea tuturor
factorilor externi si periferici perturbatori, etc). Dar in niciun caz ea nu constituie o
valoare fixa si invariabila.
III. Modificarile DV
Cele 3 elemente ale DV pot fi modificate. Consecintele patologice care pot sa
apara se situeaza la nivel muscular, articular si mucos.
A. Consecinte musculare
Variatiile DVO nu par sa antreneze o modificare semnificativa a tonusului
muscular a muschilor ridicatori. Dimpotriva, absenta spatiului liber se acompaniaza de o
modificare a tonusului muschilor posturali (Gole, 1993; Urbanowicz, 1991).
La pacientii dentati sau la cei purtatori de o proteza amovibila completa, daca
DVO este crescut cu o diminuare a spatiului liber, aceasta modificare se poate insoti de o
hiperactivitate a muschilor ridicatori, ai muschilor orbiculari ai buzelor, ridicatori ai
buzelor. La pacientii dentati, acest tip de situatie apare datorita unei parafunctii linguale,

in particular in timpul deglutitiei, interpozitia limbii intre dinti favorizand egresia sau
versiunile sectoarelor laterale care astfel impieteaza asupra SL.
Remarca: nici o cercetare nu a putut pune in evidenta faptul ca modificarile
moderate de DVO (intre 4-6mm) se asociaza cu o hiperactivitate musculara. Cu toate
acestea trebuie insistat asupra faptului ca aceasta augmentare se insoteste de o stabilitate
perfecta a relatiilor ocluzale.
B. Consecinte articulare
Remodelarea structurilor articulare cum a fost descrisa de Blackwood apare la
numerosi pacienti. Incidenta modificarilor ocluzale propusa de Steinhardt !Steinhardt,
1990), cat si Mongini !1984), nu arata o legatura directa intre DVO si modificarile
structurilor articulare. Doar studiile lui Sim et al (1995) au pus in evidenta, pe maimuta
Macaca mulata, modificari histologice importante.
C. Consecinte mucoase
Diminuarea DVO favorizeaza aparitia perlesului la nivel comisural. Aceasta
afectiune frecventa la pacientii purtatori de proteze totale se poate intalni si la pacientii
dentati. De asemenea, la pacientii edentati, diminuarea DVO provoaca o prabusire a
regiunii anterioare cu, in anumite cazuri, o deplasare anterioara a papilei incisive.
In opozitie, cresterea DVO la pacientii total edentati poate antrena o senzatie de
durere, vezi arsura, la nivelul suprafetei de sprijincare devine rosie si edematiata, aspect
care nu trebuie sa fie confundat cu un fenomen alergic (fenomen extrem de rar).
IV. Examen clinic
Examenul clinic ale celor 3 componente ale DV se face de maniera independenta.
A. DVO
Evaluarea caracteristicilor clinice ale DVO se axeaza pe 2 parametri: cercetarea
elementelor care mentin DV si evaluarea nivelului acestei DV.
1. Evaluarea mentinerii DVO, clasificarea lui Masumoto (Zarb et al, 1978)
Conditiile de mentinere ale DVO se repartizeaza in 3 clase:
a. clasa I: DVO este mentinut prin contacte dentare. Aceasta eventualitate
clinica se refera la arcadele dentare complete pana la situatia cea mai
extrema in care doar 2 dinti mai sunt in contact;

b. clasa II: in acest caz, in ciuda prezentei dintilor pe arcade, niciunul din
ei nu intra in contact cu antagonistii, DV nu poate fi mentinuta
deoarece nu exista nici un contact interarcadic (fig. 4.2);
c. clasa III: stopurile ocluzale sunt complet absente deoarece una din
arcade este complet edentata.
2. Evaluarea nivelului DVO
Daca in cazul clasei II si III Masumoto, masurarea nivelului DVO este imposibil,
alta este situatia in clasa I. Existenta contactelor ocluzale nu trebuie sa conduca la
prejudecta corectitudinii acestei masuratori. Practicianul trebuie sa ia in calcul parametrii
de evaluare urmatori:
a. Dintii
Teoretic, in absenta oricarei interventii stomatologice restauratoare sau protetice,
dintii naturali trebuie sa mentina DVO original fiziologic. Acest echilibru poate fi
perturbat de 3 eventualitati:
1/. Abraziile dentare
Nota: uzura sau abraziile dintilor naturali care se traduc printr-o scurtare a
coroanei clinice, nu trebuie sa conduca imediat medicul spre diagnosticul diminuarea
DVO .
Prin egresia fiziologica a dintilor implicati se permite compensarea pierderii
structurii dentare.
Aceasta egresie de compensare se acompaniaza de semne clinice foarte specifice.
Lungimea coroanei clinice este redusa, tesutul osos de sustinere este voluminos,
parodontiul egreseaza cu dintele si nivelul insertiei epiteliale in raport cu jonctiunea
smalt-cement nu se modifica, atasamentul epitelial urmeaza astfel egresia alveolodentara.
2/. Egresia dentara
Echilibrul care se stabileste intre forta de egresie si forta muschilor ridicatori
poate fi perturbata, dintii posteriori egreseaza, DVO creste (fig.4.5). Aceasta eventualitate
clinica este deseori provocata de o functie linguala alterata. In timpul deglutitiei,
interpunerea linguala, fie anterioara fie posterioara, se opune la un contact direct intre
dintii antagonisti a caror egresie fiziologica nu este compensata de presiunea muschilor

ridicatori; in plus ea poate antrena o versiune a dintilor maxilari. Aceste situatii clinice se
asociaza frecvent cu o reducere a SL.
3/. Migrarile dentare
Prezenta edentatiei necompensate se poate acompania de o versiune a dintilor
colaterali spre acest spatiu. In ipoteza in care doar acesti dinti mai exista pentru a stabiliza
DVO, o analiza riguroasa a acestei situatii trebuie realizata deoarece aceasta DVO risca
sa fie eronata.
b. Estetica
Daca diagnosticul scaderii DVO este relativ facil (buze pensate, perles), nu este la
fel in cazul cresterii DVO. Absenta competentei labiale sau prezenta unei hiperactivitati a
chingii orbicularului care permite stabilirea competentei nu trebuie sa conduca imediat
practicianul la diagnosticul de crestere a DVO.
Esential: in toate cazurile doar evaluarea spatiului liber sau a spatiului minim de
vorbire permite confirmarea sau infirmarea unei modificari ale DVO.
Daca DVO este supraevaluata pacientul prezinta dificultati in fonatie. Pronuntia
lui S, care corespunde spatiului fonetic minim (1-1,5mm), poate permite afirmarea sau
infirmarea acestei supraevaluari. In cazul unei cresteri cu rotatie posterioara se ajunge la
o augmentare importanta a etajului inferior, hiperactivitatea orbicularilor dar, in acest caz,
SL este mentinut.
c. Teleradiografia
Examenul cliseelor cefalometrice permite evaluarea DVO (fig. 4.6). Analiza
Ricketts se fondeaza pe valoarea unghiului dintre punctul SNA (spina nazala anterioara),
punctul Xi (centrul ramurii ascendente) si punctul supepogonion (Pm).
Analiza lui Wylie permite determinarea inaltimii etajului inferior al fetei. Ea se
fondeaza pe raportul care se stabileste intre inaltimea totala a fetei si inaltimea etajului
superior 55%- si inferior 45%. Inaltimea totala a corespunde cu distanta masurata
intre punctele nasion si menton. Aceasta se imparte intr-un etaj inferior si unul superior
printr-o perpendculara coborata de la SNA pe linia definita in prealabil.
B. DVR
Evaluarea clinica a DVR depinde de luarea in considerare a diferitelor mecanisme
active si pasive care regleaza aceasta pozitie. In consecinta, pacientul trebuie intotdeauna

sa fie plasat in pozitie ortostatica, simetrica si sa fie cat mai relaxat. La pacientii varstnici
edentati total, aceasta exigenta este capitala. Tehnicile de determinare ale DVR sunt
numeroase si variate: pozitia ocupata de mandibula dupa o deglutitie, pronuntia fonemei
M, etc.
C. SL
SL este evaluat la nivelul premolarilor 1. In mod normal, in cazul relatiilor
dentare de clasa I Angle, 3mm vor desparti acesti dinti. Aceasta distanta se reduce la 12mm in prezenta unei clase III, dar ajunge la 7-12mm in prezenta unei clase II/2. La
aceste variatii se mai adauga cele care exista intre indivizi si, pentru acelasi individ, in
cursul unei zile in functie de postura capului si a corpului, vorbire, somn, varsta, stress si
eventualele manifestari algice. In fine, SL tinde sa se adapteze la diferitele modificari ale
DVO. La aceasta analiza a SL se adauga utilizarea foneticii care pare a fi tehnica cea mai
bine adaptata pentru a determina SL fonetic. Ea consista in a cere pacientului de a
pronunta anumite consoane ca si labiodentalele (F si V) si de a evalua pozitia marginilor
libere mandibulare in raport cu marginile libere ale dintilor maxilari.
Dupa Silverman, deplasarile mandibulare efectuate in cursul conversatiei
determina un camp protetic care corespunde cu aria acoperita de deplasarile marginilor
libere ale dintilor anteriori mandibulari (fig. 4.7). Extremitatile inferioare si superioare ale
campului fonetic sunt caracteristice: pozitia inferioara spatiul fonetic cel mai important
este foarte variabil si nu poate fi tinuta ca pozitie de referinta. Dimpotriva, pozitia
superioara spatiul fonetic minim este cel mai precis si cel mai constant la acelasi
pacient pe parcursul intregii vieti. Ea este obtinuta in timpul pronuntiei sibilantelor: S,
CHE, Z si F.
Aceasta evaluare trebuie completata prin analiza deplasarii incisive dupa cum a
descris Pound. Pentru aceasta trebuie examinate deplasarile marginilor incisive
mandibulare din profil, pentru a putea evalua miscarile verticale si mai ales anteroposterioare ale mandibulei. In 70% cazuri, pronuntia sibilantelor se acompaniaza de o
deplasare anterioara a amndibulei pe cand in restul de 30% mandibula nu se deplaseaza
spre anterior. Aceasta absenta a deplasarii este asociata cu prezenta unei clase II/2 sau
deseori este provocata de o pozitie joasa a limbii.

V. Modificarile terapeutice ale DVO

Trebuie sa modificam DVO? Doua scoli se opun complet acestui subiect.
Pe de o parte partizanii non-modificarii DVO, precum Dawson (1977) enunta ca :
Nu se poate modifica DVO existenta. Justificarile terapeutilor precum supresia durerilor
articulare, restaurarea dintilor puternic abrazati, suprimarea ridurilor fetei nu reprezinta
nici o indicatie terapeutica a cresterii DVO. Intr-adevar cresterea DVO ar antrena o
crestere a nivelului activitatii muschilor masticatori, crestere pe care pacientul nu ar putea
sa o tolereze: contractiile musculare ar reingresa dintii supraeruptie. Datele stiintifice tind
in acelasi timp sa arate ca cresterea DVO antreneaza o diminuare a nivelului de activitate
a muschilor ridicatori. Doar o modificare mai mare de 1cm provoaca o crestere a acestei
activitati.
Dimpotriva alti autori propun variatii ale DVO pentru a trata aceleasi situatii
clinice ca si cele citate de Dawson (1977). Practicianul propune aceat demers terapeutic
pentru 3 motive:

Disfunctii: alterarea DVO se propune ca factor etiologic in tulburarile neuromusculo-articulare. Indicatia unei gutiere ocluzale se impune atunci ca solutie
terapeutica. In acelasi timp aceasta terapie nu este sustinuta de nici un rezultat
stiintific.

Estetica: in mod ideal fata se imparte intr-un etaj superior si unul inferior. Partea
superioara este masurata de la nasion la deprsiunea cea mai profunda a radacinii
nasului la punctul subnazal. Partea inferioara se intinde de la punctul subnazal la
menton. Etajul superior reprezinta 43% din fata si cel inferior 57%. Modificarea
acestui raport poate conduce la indicatia de modificare a DVO.

Protetica: o uzura coronara importanta, necompensata de egresie, poate antrena o

diminuare a DVO. Restaurarea protetica permite de a compensa pierderea
structurii dentare si restabilirea inaltimii coronare de ocluzie.
Daca decizia de modificare a DVO este luata, posibilitatile terapeutice sunt

multiple dar abordarea difera dupa situatiile clinice.

A. Augmentarea terapeutica a DVO

Cheia problemei este de a determina daca modificarea DVO provoaca sau nu o

modificare a lungimii fibrelor musculare. Raspunsul la aceasta intrebare impune
examinarea a 3 componente geometrice ale DV:
a. inaltimea dintilor anteriori
b. lungimea maseterilor
c. importanta deplasarilor condiliene.
Pentru aceasta modelele sunt montate in articulator in RC apoi sunt aduse in IM.
Deplasarea verticala si orizontala a sferelor condiliene in casutele condiliene sunt apoi
examinate. Spear a stabilit urmatorul raport: o deplasare de 1mm a sferelor condiliene in
sens vertical poate mari DV cu 2mm la nivel anterior.
Dar el insista asupra controlului fonetic care trebuie sa valideze orice modificare
de DVO. Pe un plan mai stiintific, chiar daca pare ca augmnetarea DVO se acompaniaza
de o modificare a DVR, majoritatea cercetatorilor care se axeaza pe augmentarea DV la
pacientii dentati pun in evidenta recidiva practic intotdeauna. Abordarea fonetica de
crestere a DV trebuie sa fie intotdeauna realizate cu prudenta.
Esential: la un pacient purtator de proteza totala, daca spatiul liber este important,
se poate modifica DVO de maniera radicala. Din contra daca spatiul liber este mic, DVO
trebuie modificat progresiv.
B. Diminuarea terapeutica a DVO
In prezenta egresiilor dentare asociate cu o diminuare a SL, reducerea inaltimii
coronare pentru restabilirea acestui spatiu este o abordare terapeutica riscanta. Ea trebuie
intotdeauna sa se asocieze de o reeducare a deglutitiei de catre un ortofonist si, la
pacientii a caror musculatura este slaba, de utilizarea unui Therra-Bite pentru a evita
riscul de recidiva (fig. 4-8). Altfel in cazurile in care modificarea DVO duce la tulburari
scheletice doar chirurgia ortognatica permite compensarea acestor modificari.
Tehnicile sunt multiple, adresandu-se cel mai adesea celor 2 oase maxilare prin
tehnica Lefort I si Obwegeser, chirurgia bimaxilara asigurand pe termen lung stabilitatea
rezultatelor obtinute.
Aceste tehnici pot fi completate de o genioplastie care faciliteaza stabilirea unei
competente labiale.

VI. Concluzii
Tinand cont de incertitudinile stiintifice si de contradictiile care subzista in acest
domeniu, afirmatiile lui Palla (1995) par sa constituie o concluzie bine adaptata: din
pacate in ciuda cunstiintelor asupra mecanismelor care regleaza diferitele DV si SL,
determinarile lor se bazeaza pe un proces clinic bazat pe experienta personala a
practicianului.
RELAIA CENTRIC
Definiie: raport osos mandibulo-cranian n care condilii ocup poziia cea mai nalt
posterioar i neforat n cavitatea glenoid. Limitarea deplasrilor posterioare ale
condililor este realizat de ctre ligamente, de unde denumirea de poziie ligamentar i
terminal. -raport osos,mandibulo-cranian,determinat osos si ligamentar
RC nu este influentata de dinti.
RC este o pozitie constanta toata viata, deci si la edentatul total, fapt important pt
protezarea edentatului total.
RC este o pozitie diagnostica de la care porneste orice analiza ocluzala.
RC este o pozitie care poate fi determinata ,inregistrata si ulterior transferata la nivelul
unui articulator.
RC este o pozitie functionala, intervine in timpul masticatiei si este pozitia in care se
efectueaza deglutitia.
Situatii in care este necesara pozitionarea mandibulei in RC:
1-la orice examen clinic stomatologic
2-cind pt realizarea unei proteze dentare pozitia de IM nu poate fi folosita deoarece:
-nu exista
-este instabila
3-in vederea corectarii dizarmoniei ocluzale
4-pt adaptarea intraorala a oricaror restaurari odontale sau protetice.
Importana RC:
-

poziie constant toat viaa, important pentru edentatul total;

independent de dini, dar poate fi mpiedicat de contacte dentare

defectuoase sau de contracii musculare aberante sau de boli ale articulaiei;

este o poziie diagnostic de la care pornesc analizele ocluzale;

poziie care poate fi determinat, nregistrat i transferat n laborator la

nivelul articulatorului;
AXA BALAMA TERMINAL

Definiie: axa imaginar care trece prin cei 2 condili mandibulari atunci cnd
acetia realizeaz o micare de rotaie pur situaie care apare n cursul micrii de
deschidere -nchidere a gurii pe o distan de maximum 20mm.
Micarea de rotaie apare n compartimentul submeniscal.
RAPORTUL RC-IM
1. 87% din populaie poate s execute o uoar glisare din poziia de IM n RC
situaie definit ca long centric, mrimea fiind de 0,3-1,3mm. Pentru ca aceast
deplasare s fie posibil trebuie ndeplinite anumite condiii:
-

contactele dentare la nivelul stopurilor ocluzale de grad I i III s fie de tip

vrf cuspid-fund foset;

la nivelul cuspizi gradul II morfologia zonei imediat infracingulare s fie sub

forma unui platou sau n RC s nu existe contacte n zona frontal i chiar in
IM contactele s fie slabe

2. la 13% din populaie cele 2 poziii coincid de unde denumirea de point centric.
Aceasta apare n cazul contactelor dento-dentare strnse tripodice.
Trebuie s precizam c tipul de contacte care se stabilete la nivelul dinilor laterali
nu este hotartor pentru varianta de raport ntre RC i IM, ci elementul determinant l
reprezint ATM i muchii mobilizatori. Cunoaterea raportului IM-RC este deosebit
de important la restaurrile deoarece schema micrilor funcionale ale mandibulei
este deja format si nu trebuie schimbat prin lucrarea protetic.
La edentatul total se terge orice stereotip al micrilorr mandibulei i de aceea
arcadele dentare artificiale se monteaza n point centric deoarece RC este singurul
reper constant.
La nivelul lucrrilor fixe trebuie respectat long centricul dac el a existat. Modelarea
suprafeelor ocluzale n laborator se realizeaza prin dou metode:

1 se picura cear fierbinte pe faa ocluzal a bonturilor dup care se preseaza modelul
arcadei antagoniste peste cera de machet prin strngerea bratului ocluzorului sau a
cheii si se vor imprima astfel indentaii la nivelul machetei. n acest moment contactul
ocluzal este in suprafaa. Tehnicianul ndeprteaz ceara n exces si modeleaza prin
radiere un relief ocluzal anatoform. n acest moment suprafaa de contact se reduce
dar nu suficient pentru a permite libertatea unui long centric. Contactul ocluzal se
stabilete la nivelul versant de cuspid versant de foseta asemanator tripodicului.
Dezavantajele metodei:
a. crete riscul de deformare a machetei ( coroane largi ) dac ceara nu este suficient
plastifiat
b. creaz contacte ntinse n suprafa, rigide care nu permit eventualul LC
c. determin modelare unui cuspid mandibular ridicat cu efect fizionomic neplcut i cu
apariia de interferene.
2. se folosesc elemente ocluzale prefabricate din cear sau rini termoplastice care se
adapteaz prin plastifiere, radiere sau adiie de cear. Se obin acelai gen de contacte ca
i in primul caz.
Metoda de modelare care asigur LC este cea prin adiie de cear dar aceasta este
cronofag si necesit un articulator semiadaptabil si primele dou metode se pot aplica
dac se folosete articulatorul semiadaptabil, daca nu vor avea nevoie de returi multiple
n cavitatea oral. Dac se creaza un raport point centric la subiecii LC acetia vor avea o
senzaie de ncorsetare, de lips de confort ocluzal, se vor simi bine doar n poziia culcat
cnd mandibula se plaseaz in RC. i dupa cimentare vor fi necesre returi care se
realizeaz mai uor in cazul contactelor vrf cuspid fund foset.
Toate lucrrile protetice fixe se vor realiza astfel nct sa existe posibilitatea de LC , chiar
dac pacientul a avut PC pentru c acesta nu va folosi spaiul creat. Libertatea vrfului
cuspidului n foseta permite o foarte mica glisare din IM n lateralitate denumit wide
centric. LC i WC este libertate n centric sau freedom in centric.
OCLUZIA DE OBINUIN habitual
Este o IM diferit de cea iniial care se instaleaz datorit unui obstacol persistent care
determin o derapare a mandibulei , cu pstrarea unor raoarte multiple de intercuspidare
ntr-o poziie excentric a mandibulei.

RELATIA CENTRICA
Plecand de la ocluzia in IM, este posibil, printr-o miscare voluntara, de a recula
mandibula pana la o pozitie limitata de structurile articulare. Aceasta miscare este
miscarea de retractie. Este posibil de a pune mandibula sa efectueze o miscare de
deschidere mentinand condilii in aceasta pozitie: rotatie pura in jurul unui ax virtual
numit axa balama (miscare axiala terminala). Aceasta pozitie mandibulara,
independenta de dinti, este RC.
Important: aceasta miscare de deschidere in retractie este interesanta pentru ca
este reproductibila si nu intereseaza decat portiunea disco-condiliana a ATM. Este
caracterizata de pozitia cea mai inalta, mediana si cea mai posterioara a condililor in fosa
glenoida pe toata durata sa (Posselt, 1968; Ramjord, 1975).
I. Evolutia conceptului
Acest concept a aparut din scoala gnatologica. Aceasta relatie articulara de
referinta se bazeaza pe principiul coincidentei ORC=OIM (in care ORC este ocluzia de
relatie centrica), a tripodismului si a dezocluziei dintilor posteriori in timpul miscarilor
excentrice.
Pentru adeptii conceptului PMS (Pankey-Mann-Schuyler), exista un spatiu de
libertate antero-posterior intre pozitia ORC si OIM (long centric), cat si in sens
transversal (wide-centric).
Aceasta notiune practica, acceptata de maniera cvasi-unanima in ceea ce priveste
existenta sa, da nastere la divergente in ceea ce priveste pozitia sa.
Pentru toate scolile, RC reprezinta o pozitie de referinta (referinta articulara), cu
exceptia scolii functionaliste a lui Jankelson, a carui referinta este musculara.
Exista o heterogenitate de definitii, autorii bazandu-se pe tipul de manipulare ca
sa propuna o definitie:
- Lundeen si Wirth (1973) vorbesc de power-centric care implica punerea in
tesiune a sistemului muscular;
- Celenza (1985) defineste o pozitie antero-posterioara;
- Dawson (1985) cauta RC ca pozitia cea mai inalta;
- Gelb (1985) situeaza pozitia undeva pe tuberculul articular;

- Weinberg (1985) se bazeaza pe radiografii pentru a obtine pozitia concentrica

radiologic, condilul fiind plasat in centrul fosei mandibulare;
- Gerber (1982) prefera pozitia centrata masticatorie;
- Farrar (1983) important este ca discul sa nu fie niciodata deplasat.
II. Reflexii si concepte
A. Cunostiinte actuale
1. Diferente intre ORC si OIM
Studiile care compara pozitia mandibulei cand condilii sunt in RC si cea in care
este in IM la subiectii sanatosi:
-

pentru Posselt (1968), 85% din subiecti prezinta o ORC diferita de OIM
si 15% egale;

Pentru Hansson doar 3% din subiecti au RC=IM;

Pentru Rozenczweig (1984) 100% din subiecti prezinta ORC diferita de

OIM (instrumentarea de analiza cea mai buna).

Pacientii care au fost reconstruiti in ORC recreaza o noua arie ORC-OIM in 1-2
ani (Stuart, 1964 ; Celenza, 1978).
Fiziologic exista o diferenta intre ORC si OIM. Ea este mai putin importanta in
plan orizontal: cateva zecimi de mm in sens sagital (obisnuit 0,3-0,5mm), si mai putin in
sens transversal (0,1mm) sunt considerate ca normale.
Nota: acest decalaj poate parea important la examenul clinic deoarece i se mai
adauga o componenta verticala cu deschiderea DV din cauza contactelor dento-dentare pe
versantele cuspidiene (fig. 3.1).
2. Variatii de la RC
RC variaza:

dupa conditiile de inregistrare:

-

cu pozitia (pacient in picioare, asezat, culcat),

in functie de zi sau de momentul zilei (dimineata sau seara),

dupa operator si relatia pacient-medic;

dupa conditiile fizio-patologice

-

cu starea nervoasa sau psihologica a pacientului;

cu patologia (tensiune musculara, instabilitate articulara),

dupa tratament.

Chiar si la acelasi pacient fara patologie, RC nu este o pozitie unica ci un

ansamblu de pozitii mai mult sau mai putin apropiate, in functie de tipul de inregistrare,
starea psihologica si neurofiziologica a pacientului: este vorba de o arie a RC.
B. Definitia actuala
S-a propus o definitie de catre Colegiul National de ocluzodontologie: Relatia
centrica este situatia condiliana de referinta cea mai inalta, care realizeaza o coaptare
bilaterala condilo-disco-temporala, simultana si stabilizata transversal, sugerata si
obtinuta de controlul nefortat, reiterativ intr-un timp dat si pentru o postura corporala data
si inregistrabila pornind de la o miscare de rotatie mandibulara fara contact dentar.
* Cea mai inalta: este vorba de pozitia cea mai inalta si nu cea mai reculata;
pentru majoritatea autorilor, condilii sunt pozitionati intr-o directie mai mult anterosuperioara, pe versantii posteriori ai tuberculilor temporali. Un recul condilian este
susceptibil de a antrena o coborare, de a se indeparta de teritoriul functional al fosei
mandibulare care este tuberculul temporal si provoaca o intindere a structurilor
ligamentare si capsulare. Aceasta pozitie condiliana cea mai retrudata nu este considerata
ca fiziologica (fig.3.2).
* Coaptare: o situatie functionala sanatoasa se caracterizeaza prin interpozitia si
sprijinul discului pe cei doi condili. Definitia RC pornind de la disc constituie elementul
esential de modernizare al conceptului.
* Simultan: situatia anatomica este comparabila stanga dreapta.
* Stabilizata transversal: sprijinul miscarii de rotatie este asigurata de polii
mediani ai condililor si discurile articulare care asigura stabilitatea transversala a
mandibulei. Miscarea de inchidere intereseaza un anumit numar de fibre musculare care
participa la aceasta stabilizare (fasciculul superior al pterigoidianului lateral, cateva fibre
din temporal si maseter).
* Sugerata: adica neimpusa de un ghidaj fortat dar invatata de pacient de o
succesiune de miscari de deschidere-inchidere in rotatie.

* Obtinuta prin control nefortat: medicul controleaza delicat printr-un simplu

contact mai degraba prin presiunea obtinuta de o miscare reproductibila de rotatie
mandibulara. Slavicek (1983) enunta astfel: eu nu ofer ocluzia ci o preiau.
* Reiterativa: stabilitatea structurilor articulare asigura o reproductibilitate a
pozitiei mandibulare la o postura data. Aceasta pozitie poate varia lejer in functie de
postura si de timp deoarece structurile articulare supuse la presiuni functionale se
adapteaza (remodelare tisulara) pentru a crea dupa expresia un spatiu de toleranta in
jurul RC.
* Inregistrabila: posibilitatea de inregistrare a acestei coaptari constituie interesul
sau diagnostic si terapeutic.
* Fara contact dentar: niciun contact ocluzal nu trebuie sa influenteze aceasta
pozitie condiliana care ramane stabila in timpul intregii miscari axial terminale. Este o
refeinta care se situeaza in afara arcadelor dentare.
III. Clinic: inregistrarea RC
A. Interese si limite
RC este utila pentru a analiza rapoartele dentare si pentru a modifica sau recrea
relatiile interarcadice.
In timpul examenului clinic, analiza ORC si de alunecare in OIM permite
reperarea contactelor premature si evaluarea diferentei intre cele doua ocluzii.
In inregistrari, RC este pozitia de referinta pentru utilizarea articulatorului care
ramane instrumentul de predilectie pentru analiza rapoartelor dentare si pentru
reconstructii.
RC este luata ca punct de plecare in echilibrari pentru slefuirile selective,
restaurari si mai ales in cursul reconstructiilor protetice.
B. Manipularea mandibulara in RC
Au fost propuse manipulari variate in cursul anilor, fiecare autor incercand sa o
impuna pe cea proprie. Actualmente se considera ca este posibil de a obtine RC cu
ajutorul diferitelor tehnici, cu cconditia de a respecta modalitati simple dar riguroase.
1. Elementele comune tuturor manipularilor

* mediul si ambianta cabinetului dentar trebuie sa fie calme si senine (fara zgomote si
intreruperi intempestive) pentru a relaxa pacientul progresiv.
* medicul trebuie sa fie decontractat dar ferm.
* pacientul trebuie sa fie destins psihic si sa se simta in siguranta; el trebuie sa cunoasca
derularea sedintei (informare) si sa fie familiarizat cu aceasta manipulare (trebuie sa se
faca o educatie progresiva in cursul desintelor initiale de tratament).
* pacientul trebuie sa fie instalat confortabil. El poate sa fie intins sau sezand si inclinat
usor spre ianpoi. Capul in continuarea corpului (pozitie naturala) trebuie intotdeauna bine
sustinut si sprijinit pentru a obtine o relaxare a muschilor cervicali.
2. Manipulari
Marea dificultate in manipularea mandibulei in Rc rezida in obtinerea unei
miscari de deschidere-inchidere mandibulara in rotatie pura (miscare axial terminala).
Relaxarea musculara si relaxarea psihica, indispensabile, nu pot fi obtinute decat
prin miscari usoare, foarte putin directive, acompanaite de o miscare de deschidereinchidere naturala de mica amplitudine (de grosimea unui deget), apoi de luarea in
primire a mandibulei progresiv intr-un context calm, cu incurajari verbale: deschideti...,
inchideti..., deschideti..., inchideti.... Aceasta relaxare se poate uneori obtine cu
dificultate, sistemul neuro-muscular este obisnuit cu o pozitie mai anterioara (engrame),
muschii sunt contractati, crispati in jurul unei pozitii de ocluzie mai mult sau mai putin
patologica.
a. manipularea unimanuala
Manipularea clasica consista din a prinde mentonul intre degetele unei maini
(index si police) si de a efectua cu mandibula mici miscari de rotatie de jos in sus; este
important de a evita de a impinge mandibula inspre inapoi pentru ca frecvent pacientul va
avea un reflex defensiv cu o tendinta de propulsie si de crispare a musculaturii. Miscarea
de tac-tac intre dinti trebuie sa gaseasca un ritm particular, suficient de rapid si destins,
bland dar ferm, care sa antreneze o relaxare perfecta a structurilor articulare si musculare
periferice si trebuie sa se realizeze intr-un ritm omogen si mai lent.
Scopul principal al acestei manipulari unimanuale este de a elibera o mana pentru
un suport de inregistrare.

Se reproseaza deseori acestei manipulari ca forteaza pozitia mandibulei spre

inapoi (ceea ce se si intampla la origine). Actualmente se insista pe actiunea de rotatie
sagitala (actiunea indexului pe menton) in timp ce presiunea spre inapoi este nula
(policele nu exercita nici o presiune) (fig. 3.4).
O varianta a acestei manipulari (PK Thomas) consista din plasarea indexului si
mediusului sub ramurile orizontale ale mandibulei si de a efectua, in acelasi timp, o
miscare de rotatie pura si o presiune la nivelul unghiurilor goniace pentru a crea o
componenta spre in sus. (fig.3.5).
b. Manipularea bimanuala
Tehnica bimanuala a lui Dawson are ca scop o pozitionare inalta a complexului
condilo-discal in fosa mandibualara, pe verasantul posterior al tuberculului articular
temporal. Pacientul este intins in decubitus dorsal, capul este intr-o usoara hiperextensie,
respectand simetria bilaterala a capului si a membrelor in jurul unui plan median.
Medicul se plaseaza in spatele pacientului, mainile de fiecare parte a fetei, policele pe
menton, celelalte degete repartizate sub marginea bazilara, veghiind sa se pastreze un
contact bun osos, fara a deranja tesuturile moi submandibulare (fig. 3.6).
Manipularea consta din practicarea cu precautie a acelorasi mici miscari
mandibualre, efectuand o miscare de rotatie care induce o ridicare a condililor. Mainile
medicului mentin contactul fara a imprima forta si acompaniaza mandibula in timpul
retractiei. Degetele percep limita retractiei. Ca si pentru celelalte manipulari, incurajari
vocale sustin miscarea: lasati dintii sa se atinga, incet...., fara sa strangeti...., spuneti pe
care parte se atunge prima data....
Aceasta manipulare este larg recomandata de autori pentru pozitionarea corecta a
condililor. In acelasi timp ea este dificil de realizat si necesita mult antrnament si
pregatire. In plus ea mobilizeaza ambele maini ale medicului ceea ce impune ajutorul
unei asistente pentru inregistrare (mentinerea materialului de inregistrare). Este o tehnica
care pentru un incepator este dificil de realizat corect. In cazul unei inregistrari in ceara
este posibil de a combina uni si bimanuala (Wirth, 1971).
c. Manipularea asistata
In prezenta dificultatilor de manipulare, solutia poate fi data de punerea pe loc a
unor sisteme de decontractare musculara (rulouri de vata, suporti de plastic sau leaf-

gauge, stopuri anterioare). Pricipiul acestor proceduri (in special al stopului anterior) este
de a da o informatie tactila unei mandibule oarbe si nelinistite. Provocand o dezocluzie
posterioara, ele favorizeaza pierderea memorii sistemului neuro-muscular, care uita mai
incet sau mai rapid OIM perturbata si de a aduce astfel condilii spre RC si de a reda o
pozitie precisa mandibulara .
Utilizarea unui stop anterior (jig Lucia 1982) este o tehnica care favorizeaza
inregistrarea RC cand pacientul prezinta tensiuni musculare care fac dificila manipularea
mandibulei sale; este vorba de un stop anterior plasat pe incisivii mandibulari care
prezinta o zona plana in raport cu incisivii mandibulari si permite o dezocluzie
posterioara. Realizat pe un model sau direct in gura, el este reglat pentru a ajunge la un
singur contact la nivelul incisivilor mandibulari. Contribuie la obtinerea rapida a
decontractarii a muschilor masticatori, favorizand inregistrarea rapoartelor intermaxilare.
Este o modalitate utila incepatorilor pentru a obtine o Rc reproductibila.
Purtarea este redusa ca timp (cateva minute) pentru ca poate provoca o
compresiune articulara. De aceea este contrindicata in cazul in care se presupune un risc
de deplasare discala.
Remarca: s-a pus la punct o forma de jig universala (Dupas et al 1987) pentru a
evita realizarea extemporanee a unui stop individual. Este vorba de un dispozitiv
prefabricat care prevede un spatiu larg la nivelul incisivilor maxilari. Se aplica material
termoplastic in acest spatiu care mentine jig-ul pe dintii maxilari. Partea dinspre incisivii
mandibulari poate fi un plan inclinat, sau mai bine un plan orizontal care provoaca mai
putine forte orientate spre inapoi.
Aceste stopuri sunt utilizate:
-

asociate cu un suport de inregistrare carora le determina grosimea;

ca si mijloc de decontractare musculara pentru cateva minuet urmata de

analiza de ocluzie.

IV. Concluzii
RC reprezinta o relatie articulara de referinta utila pentru diagnostic, examen
clinic si analiza conditiilor fizio-aptologice precum si pentru reconstructia protetica a
arcadelor dentare.

Evolutia actuala a manipularii se orienteaza catre o cvasi absenta a presiunii si o

ghidare mai mult sugerat decat impusa.
Esential: RC este o pozitie limita fiziologica a mandibulei:
- fiziologica pentru ca ea este compatibila cu functia
- limita pentru ca este reproductibila si utilizabila ca pozitie de referinta
RC ramane o pozitie de refreinta, de reconstructie, practic reproductibila pentru
acelasi operator. Ea este o pozitie nefortata.
Sfaturi practice pentru inregistrarea RC:
1. Instalarea pacientului intr-o pozitie confortabila:
-

ambianta generala a cabinetului fara zgomote si agitatie intempestiva

pozitionarea pacientului confortabil pe scaun, asezat sau intins in functie

de tehnica, cu capul bine sprijinit, musculatura pasiva;

sa se vorbeasca incet cu pacientul pentru a-l linisti.

2. Antrenarea pacientului fara interpunerea de material inter arcade:

-

sa faca miscari de rotatie mandibulara relativ rapide si de mica

amplitudine;

manipularea mandibulara a minima, mai degraba verticala evitand de a o

impinge spre inapoi;

daca pacientul nu reuseste sa faca aceste miscari sa se utilizeze un stop

anterior.

3. Cereti pacientului sa arate locul contactului sau contactelor pe care le simte:

punerea in evidenta a contactelor premature.
4. Verificarea vizuala sau cu hartie de articulatie a acestor prime contacte.
5. Repetarea acestei manipulari de mai multe ori inainte de interpunerea
suportului de inregistrare.
MISCAREA IN SENS SAGITAL
Translatia sagitala
Se pot distinge deplasarile mandibulare care se situeaza inainte de IM si cele care
se efectueaza inapoia IM.
Retractie

Propulsie

ORC

IM
Protractie

PropulsieMax
Retropulsie

Deplasarile inaintea IM: propulsie-retropulsie

Miscarea de propulsie este o miscare sagitala, postero-anterioara, care aduce
mandibula din pozitia de IM pana in pozitia de propulsie maxima. Aceasta miscare
sagitala este in medie de 7,3-9,1mm.
Propulsia se realizeaz prin contracia simetric a fasciculului inferior al
pterigoidianului lateral i a celor superficiale ale maseterului.
Complexul condilo-discal gliseaz sub planul temporal fr a atinge poziia
extrem din deschiderea maxim. Micarea este rapid oprit de tensiunea lamei
retrodiscale superioare, a ligamentelor capsulare i de muchii antagoniti. Translatia
condiliana de-a lungul eminentei articulare temporale este aproape pura (doar o foarte
usoara rotatie condiliana). Unghiul format prin proiectia traiectului condilian pe un plan
sagital cu un plan orizontal de referinta este denumit panta condiliana.
Marginile libere ale incisivilor mandibulari alunec pe faa palatinal a
superiorilor pn la cap-la-cap i apoi pn la poziia de propulsie maxim.
Retropulsia este o miscare inversa care se realizeaza prin contracia combinat i
simultan a fibrelor posterioare temporale, a cobortorilor i a pntecelui posterior al
digastricului.
La nivel articular i dentar micrile sunt inverse n raport cu propulsia.
2. Deplasarile inapoia IM
Plecand din IM o miscare de recul este de cele mai multe ori posibila; exista o
antepozitie fiziologica a mandibulei. Aceasta miscare de retractie mandibulara intre OIM
si ORC a fost descrisa in 1744 de Ferrein, amplitudinea sa este foarte limitata (sub 1mm a
deplasarii orizontale). Pornind din IM micarea este foarte limitat fiind rapid oprit de
esuturile retrodiscale i contracia aparatului tensor al discului. Aceasta situatie apare
cand exista long-centric.
Invers, denumim protractie mandibulara o miscare postero-anterioara de la ORC
pana la OIM realizata de fasciculul inferior a muschilor pterigoidieni laterali. Ea se
acompaniaza de o mica miscare de ridicare (si deci de o usoara rotatie condiliana).
MISCARILE IN SENS TRANSVERSAL

Diductia
Nu este vorba de adevrate micri de lateralitate, acestea fiind imposibile sau
foarte restrnse, cele dou ATM fiind obstacole reciproce. Ea const din rotaia
alternativ a mandibulei n jurul fiecrui condil.
Pentru a descrie in detaliu diferitele aspecte ale diductiei trebuie precizate cateva
aspecte de terminologie.
Lateralizare: care se indeparteaza de planul sagital median.
Medializare: care se apropie de planul sagital median.
Miscarea de diductie este o miscare mandibulara, asimetrica, excentrica, cu o
componenta orizontala, care cuprinde o faza de excursie (du-te) si una de incursie (vino).
Expresia de miscare de lateralitate, sinonimul clasic utilizat, nu tine cont de
complexitatea deplasarilor ansamblului mandibular.
De partea lucratoare, in faza de excursie, o miscare de lateralizare conduce
punctul interincisiv mandibular din OIM la punctul de diductie maxima. Hemimandibula
homolaterala realizeaza o lateralizare lucratoare, in timp ce hemimandibula controlaterala
efectueaza o medializare nelucratoare.
La revenirea din miscare, in faza de incursiune, hemimandibula homolaterala
realizeaza o medializare lucratoare, in timp ce hemimandibula controlaterala efectueaza o
lateralizare nelucratoare.
De partea opus micrii se contract fasciculul inferior al pterigoidianului lateral
(accesor muschiul pterigoidian medial i maseter superficial), iar de partea deplasrii se
contract fibrele posterioare ale digastricului, fibrele posterioare ale temporalului i
profunde ale maseterului. Astfel temporalul posterior de partea activ i pterigoidianul
lateral de partea de balans realizeaz un cuplu de fore n jurul condilului pivotant.
Micarea este rapid limitat de tensionarea ligamentelor i a muchilor.
La nivel articular, de partea lucratoare, condilul este denumit pivotant; el
efectueaza in principal o rotatie asociata la o usoara traslatie transversala. Intr-adevar, din
cauza formei sale ovoide, capul condilian nu poate efectua o simpla rotatie ci trebuie sa
se degajeze prin translatie in interiorul cavitatii articulare. Aceasta deplasare transversala
a condilului pivotant este denumita miscarea Bennett. Intr-o faza de excursie, el se

dirijeaza cel mai adesea lateral, in sus si in spate. Amplitudinea sa este limtata la cativa
mm. Traiectoriile excursisi si incursiei trebuie sa se suprapuna.
Miscarea Bennett este deplasarea transversala a condilului pivotant in timpul
diuctiei.
Condilul pivotant (de parte lucrtoare) se nvrte n jurul lui, n jurul unui ax ce
trece prin polul su medial. Aceasta rotatie a polului median este posibila datorita unei
miscari usoare condiliene laterale (deplasare a centrului instantaneu de rotatie).
Deplasarea lateral a ansamblului mandibulei se numete micarea Bennett. Ea este de
cele mai multe ori sincron cu micarea condilului orbitant (deplasare transversal
progresiv). Mai rar precede micarea anterioar a condilului orbitant (deplasare
transversal imediat) semnalnd probabil un fenomen patologic.
De partea nelucratoare, condilul este denumit orbitant; el descrie o traiectorie
ampla (mai mare de 10mm) caracterizata in faza de excursie de o translatie inainte, in jos
si inauntru.
Unghiul Bennett este masurat in timpul diductiei, proiectand pe un plan orizontal,
intre traiectoria condilului orbitant si un plan paralel la planul sagital.
Lee (1982) a aratat la 220 cazuri ca unghiul Bennett are o valoare globala constant
de circa 7 grade. Variatiile individuale ale traiectoriilor sunt legate in mod esential de o
deplasare condiliana transversala mai mult sau mai putin liminala. Aceasta deplasare
transversala, foarte aproape de OIM, este deci componenta principala care caracterizeaza
aceasta deplasare.

3. NOIUNI DE OCLUZIE FUNCIONAL

Capacitatea morfologiei A.D.M. de a asigura sau nu funcionalitatea reprezint elementul
esenial pentru raporturile ocluzale. Astfel, conceptul de ocluzie normal se confund cu
cel de ocluzie funcional, aprecierea funcionalitii contactelor dentodentare fcnduse dup criteriul diminurii forelor nocive asupra dinilor, parodoniului, A.T.M. i
muchilor mobilizatori ai mandibulei. Nu se va urmri niciodat realizarea unor forme

standardizate de morfologie ocluzal, ci se va urmri stabilirea unor contacte dento

dentare n diferite micri i poziii ale mandibulei care s nu aib efecte nocive.
Criteriile actuale de evaluare a rapoartelor ocluzale au la baz mai degrab factori
neuromusculari dect morfologici; exist totui numeroase particulariti structurale ale
ocluziei care sunt determinante pentru a asigura confortul funcional i stabilitatea.
Problema care se ridic este Care sunt cele mai bune relaii funcionale ocluzale ntre
dini?. Aceast ntrebare a determinat multe discuii i polemici, determinnd de-a
lungul timpului apariia diferitelor concepii, mai mult sau mai puin populare.
Prima descriere a relaiilor dento-dentare a fost fcut de Edward Angle n 1899
(Classification of malocclusion). Din acel moment ocluzia a devenit un subiect de mare
interes, n ideea gsirii unei soluii optime n restaurarea i nlocuirea dinilor.
Necesitatea sistematizrii unor asemenea criterii a dus la apariia a numeroase teorii din
care amintim:
A. Teoria ocluziei bilateral echilibrate (ocluzia general balansat) a fost introdus de
ctre Gysi, alturi de care au fost Hauple, Schroeder. Aceast teorie susine:
- n intercuspidare este necesar prezena unor contacte multiple distribuite uniform pe
toat arcada;
- n protruzie micarea se face cu contacte att ntre cei ase dini frontali bimaxilar ct i
ntre dinii posteriori, situaie asigurat de curbele de compensare Spee;
- n micarea de lateralitate exist contacte ntre dinii de partea activ, ct i ntre cei
frontali i cei de partea de balans (principiul tripodal Bomwill).
Aceast teorie a fost aplicabil doar n cazul protezelor totale, n cazul dentaiilor naturale
sau a protezelor fixe fiind inaplicabil, determinnd interferene deosebit de nocive care,
n timp, au dus la uzura stopurilor ocluzale, diminuarea DVO, pierderea stabilitii
mandibulare, apariia traumelor ocluzale primare i secundare.
B. Teoria gnatologic (ocluzia organic) a fost elaborat de McCollum, Stallard i
Stuart care n 1926 au fondat Gnathological Society of California. Aceast teorie mai

poart numele de teorie biomecanic sau anatomic i a fost sustinut de P. K. Thomas,

Lauritzen, Nagao, Show, Amico. Aceast teorie presupune:
- relaia centric corespunde cu poziia de intercuspidare maxim stabilindu-se astfel
conceptul de Point Centric;
- n aceast poziie de ocluzie centric ntre dinii laterali i canini exist contacte, pe
cnd ntre dinii anteriori exist un spaiu de circa 0,40 mm (se dorete astfel repartizarea
tuturor sarcinilor ocluzale la nivelul dinilor laterali mai rezisteni);
- relaiile care se stabilesc ntre dinii antagoniti sunt de tip tripodic, respectiv cuspid
fos antagonist;
- n micarea de propulsie dispare, din primul moment, orice contact ntre dinii
posteriori, iar n poziia de cap la cap sunt n contact uniform cei ase dini superiori cu
cei opt dini inferiori;
- n lateralitate, micarea se face cu protecie sau ghidaj canin, cu dezocluzia imediat a
dinilor posteriori att pe partea activ, ct i pe partea de balans. Protecia canin a fost
realizat pentru a suprima orice ncrcare orizontal asupra dinilor laterali, pornind de la
ideea c anumite caracteristici ale caninului l recomand acestei funcii: ultimul dinte
care se pierde, departe de punctul fix al prghiei de gradul III (ATM), osul alveolar
nconjurtor are o structur foarte dens, raportul rdcin-coroan este 2/1, sistemul su
proprioceptiv periodontal are o sensibilitate deosebit, este situat ntr-o zon de presiune
minim i prezint o serie de proprieti de rezisten mai mare;
- relaiile dintre dinii anteriori i posteriori sunt de maniera proteciei mutuale: protecia
dinilor anteriori (n uoar inocluzie) n poziia de ocluzie centric cnd apar maximum
de fore care se vor distribui dinilor laterali, care au o structur adecvat recepionrii
forelor de mare intensitate. Protecia dinilor laterali de forele paraxiale din micrile de
propulsie care vor fi preluate de pantele dinilor anteriori;
- n poziie de laterotruzie are loc angrenarea cuspizilor vestibulari pe pantele lor meziale
i distale ceea ce duce la eroziunea reciproc a pantelor i creearea unor ancoe Peter
Thomas;
- deglutiia se face n relaie centric;

- pornind de la acest concept s-a pus n practic tehnica reabilitrii prin adiie de cear
pus la punct de E. Payne i P.K. Thomas.
C. Teoria funcionalist a fost fundamentat de Schuyler n 1929, care mpreun cu
Pankey i Mann au format Miami Oral Rehabilitation Seminar Group, i ulterior
completata la nceputul anilor 60. Aceast teorie presupune:
- posibilitatea existenei unei glisri a mandibulei din RC n IM, deci existena unui
Freedom in Centric (long sau wide centric). Cnd mandibula este n RIM condilii se
gsesc ntr-o poziie mai anterioar de RC, diferena ntre aceste dou poziii variind de la
0,2-1,75 mm. Trecerea dintre cele dou poziii trebuind s se fac fr interferene;
- n poziia de ocluzie centric stopurile sunt stabile i simultane, pe ct mai muli dini i
se fac pe principiul cuspid ambrazur;
- dezocluzia dinilor posteriori n propulsie care este ghidat de panta retroincisiv;
- micarea de lateralitate este ghidat de o funcie de grup ceea ce presupune
contact maxim de la nivelul caninului la molar, cu dezocluzia dinilor de pe partea de
balans; ocluzie echilibrata (balansata)unilateral
- deglutiia se realizeaz n poziia de intercuspidare maxim;
- dezavantajele metodei sunt producerea de uzuri la nivelul pantelor interne ale cuspizilor
vestibulari maxilari i ale celor externe ale cuspizilor vestibulari mandibulari care duce la
pierderea stabilitii ocluzale i a DVO cu lingualizarea dinilor maxilari i
vestibularizarea celor maxilari;
- pornind de la aceast concepie Meyer descrie tehnica de reabilitare FGP (Functionally
Generated Path).
D. Teoria lui miocentric a fost fundamentat de Jankelson i ea presupune:
- poziia centric este denumit relaie miocentric: ea este anterioar RC i este obinut
prin echilibrul funcional dintre muchii ADM. Ea este poziia cea mai posterioar
ocupat de mandibul atunci cnd muchii masticatori se afl ntr-o stare de echilibru
fiziologic;

- poziia miocentric este obinut cu un aparat numit Myo-Monitor care prin impulsuri
gradate de intensitate, durat i form obine echilibrul ntre muchii ridictori i
cobortori, bazndu-se pe reflexele proprioceptive de echilibrare a contraciei grupelor
musculare antagonice;
- rapoartele dintre dinii antagoniti sunt de tipul vrf cuspid-fund foset;
- nu exist contacte dento-dentare n micrile masticatorii, nici pe partea activ, nici pe
partea de balans, micrile mandibulare fiind ghidate de reflexe proprioceptive n funcie
de consistena alimentului; la triturarea alimentelor sunt folosite numai miscari verticale;
- singurele contacte dento-dentare apar n ocluzia miocentric n deglutiie, cnd capt
intensitate maxim;
- a descris trei clase de prematuriti;
- tehnica de realizare i echilibrare poate s utilizeze un simplu ocluzor datorit lipsei de
contacte dento-dentare n micrile de lateralitate i propulsie.
E. coala romneasc (Ene L) consider c o ocluzie funcional trebuie s rspund
urmtoarelor cinci criterii:
1. Stopuri ocluzale stabile, multiple i simultane n R.C. i I.M.
2. Ghidaj anterior armonizat cu micrile funcionale ale mandibulei i
posibilitile A.T.M.
3. Dezocluzia dinilor laterali n propulsie
4. Dezocluzia dinilor laterali de partea nelucrtoare n lateralitate
5. Absena interferenelor pe partea lucrtoare n lateralitate indiferent de tipul
ghidajului.

Aceste teorii dezvoltate de-a lungul timpului i-au ctigat adepi i au creat polemici
care nu au fost nc rezolvate. Consider c, indiferent de filozofia de tratament abordat,
este necesar s se stabileasc criteriile unei ocluzii normale, respectiv funcionale, asupra
creia nu trebuie s se intervin.
Ash i Ramfjord concluzioneaz c ocluzia normal implic mai mult dect o serie de
valori acceptabile din punct de vedere anatomic; ea trebuie s indice i o adaptabilitate

fiziologic i absena manifestrilor patologice. Un astfel de concept de ocluzie normal

subliniaz aspectul funcional al ocluziei i capacitatea sistemului masticator de a se
adapta sau de a compensa anumite devieri. []. Aceast ocluzie are mai puin legtur cu
caracteristicile anatomice i mai mult cu cele funcionale, cu toate c relaiile anatomice
bune furnizeaz cel mai bun fundament pentru o armonie funcional.

SCOALA ROMANEASCA(PROF. LUCIAN ENE)

Criteriul 1:
Stopuri ocluzale stabile,multiple si simultane in RC si IM
Stopuri ocluzale stabile: contactele ocluzale trebuie sa fie suficient de echilibrat
distribuite pentru a impiedica migrarile dentare.
Doua sunt elementele care caracterizeaza o ocluzie stabila:
- in RC contactele dento-dentare trebuie sa fie intotdeauna aceleasi.(la fel si in IM);
- dupa realizarea acestor contacte mandibula trebuie sa nu derapeze in nici un sens, in
plan transvesal sau frontal, inclusiv pentru a ajunge din RC in IM.
Deraparea mandibulei este urmarea unor contacte care se fac pe pante inclinate.
Pentru a nu exista derapare, contactul trebuie sa fie de tip cuspid-foseta si astfel
dirijarea eforturilor se face in axul lung al dintilor. In acest caz ligamentele ce formeaza
membrana periodontala nu sunt strivite ci actioneaza in totalitate, si sunt supuse unor
forte cu directie functionala care determina intinderea lor uniforma, in limite functionale,
cu efect trofic asupra osului alveolar.
Dintele poate sa isi modifice axul din diferite motive:
- carie proximala;
- edentatie;
- refacere ocluzala necorespunzatoare;
- suprasarcini.
In acest caz, presiunile normale devin traumatizante pentru membrana
periodontala. Apare si un efect nociv asupra alveolei, deoarece presiunea determina liza
osoasa.
Suferinta parodontala nu dispare odata cu disparitia contactului dento-dentar
pentru ca prin lipsa stimulilor parodontiul sufera o degenerescenta hialina de hipofunctie.

TRAUMA OCLUZALA PRIMARA: actiunea nociva a unei forte ocluzale asupra

parodontiului initial sanatos, atunci cand directia, intensitatea sau durata fortei ocluzale
sunt dincolo de parametrii functionali (forta atipica).
Trauma ocluzala primara (in absenta factorilor etiologici supraadaugati,
inflamatori, degenerative-distrofici) nu provoaca boala parodontala ci numai leziuni
parodontale izolate.
TRAUMA OCLUZALA SECUNDARA: apare pe un parodontiu afectat, slabit,
suferinta parodontala initiala avind alte cauze decit cele ocluzale, solicitarile ocluzale
chiar cu directie optima, in axul lung al dintilor, chiar daca se fac cu intermitenta sau
chiar daca au o intensitate in limite normale, conduc tot la o traumatizare a
parodontiului.
Stopuri ocluzale multiple
Maximul contractiei voluntare se inregistreaza in IM: cu cat sunt mai multi dinti
in contact in RC sau IM, cu atat presiunea pe care o va suporta fiecare dinte va fi mai
mica. Daca in RC sau IM unul sau doi dinti fac contact prematur numai ei vor suporta
toata forta musculara care normal este suportata de toti dintii. Astfel stopurile ocluzale
multiple sint necesare pentru:
- repartizarea uniforma a solicitarilor pt fiecare dinte;
- toti dintii sa sufere un proces uniform de uzura (abraziune).
Stopuri ocluzale simultane
Cind contactele dento-dentare nu sunt multiple in RC sau IM mandibula poate sa
realizeze o deplasare pentru a reusi sa stabileasca stopuri ocluzale in numar cat mai mare.
Stopurile ocluzale nu se mai fac intr-un singur timp, deci nu sunt simultane. Ca regula
generala se poate afirma ca vinovate de glisarea mandibulei dupa un contact prematur
sunt versantele sau pantele dintilor maxilari care privesc spre directia de deplasare a
mandibulei.
Korber enunta 6 principii ale ocluziei fiziologicesub denumirea de factori:
- factorul timp = stopuri ocluzale simultane;
- factorul incarcare = solicitari ocluzale distribuite uniform la dintii laterali, in axul lung;
- factorul numar = fortele distribuite la toti dintii laterali;
- factorul continuitate = absenta breselor edentate;

- factorul forma = intre morfologia ATM si angulatia cuspidiana si incisiva sa existe

corelatie functionala;
- factorul protectie = dintii frontali sa asigure dezocluzia sectoarelor laterale.
Criteriul al 2-lea
Ghidajul anterior armonizat cu miscarile functionale ale mandibulei si
posibilitatile ATM
Lipsa de armonie intre inclinarea dintilor frontali maxilari si miscarile
mandibulare poate crea serioase probleme disfunctionale. Atata timp cat pozitia si
morfologia dintilor care realizeaza ghidajul anterior corespund schemei functionale
neuro-musculare nu apare tendinta la parafunctii si integritatea tesuturilor ADM este
pastrata.
Cind exista un ghidaj anterior mai deschis miscarile masticatorii au
predominanta orizontala.
Un ghidaj abrupt are miscari predominant verticale.
Ghidajul anterior (incisiv) este definit de panta incisiva care reprezinta proiectia
intr-un plan median sagital a deplasarii incisivului mandibular masurata intre punctul de
contact in IM si pozitia cap la cap. Triunghiul lui Slavicek defineste panta incisiva in
legatura cu gradul de supraacoperire si cu treapta sagitala (fig. 6.2).
Ghidajul incisiv orienteaza miscarile de propulsie si de retropulsie intre IM si cap
la cap incisv. Trebuie sa existe simetrie intre suprafetele de ghidaj fata de planul median
si o continuitate a preluarii miscarii mandibulare. Pozitia mandibulara de cap la cap
trebuie sa fie echilibrata simultan la nivelul incisivilor.
Un ghidaj anterio functional este considerat atunci cand implica participarea a cel
puin dou perechi de dini antagoniti de o parte i alta a liniei mediene fr devierea
mandibulei. Ideal, ar fi participarea att a incisivilor centrali, ct i ai celor laterali
superiori mpreun cu antagonitii lor inferiori. Incisivii laterali superiori, fiind mai scuri
dect cei centrali, deseori nu mai particip la ghidaj.
n cazul unui ghidaj corect pe faa palatin a superiorilor se vor marca trasee de
aceeai intensitate.
La sfarsitul miscarii pozitia de cap la cap trebuie sa fie sustinuta de toti dinti
implicati in ghidaj.

In general, la eruptia dintilor si aranjarea lor pe arcade se realizeaza o armonie

intre morfologia ocluzala a dintilor posteriori si panta incisiva. In acelasi timp se
formeaza engrama miscarilor functionale corespunzatoare. Astfel, la marea majoritate a
indivizilor se realizeaza aceasta armonie intre ghidajul anterior si miscarile functionale
ale mandibulei. Exista situatii in care din cauza unor factori etiologici se poate rupe
aceasta armonie.Ramfort si Ash sistematizeaza factorii astfel:
- masticatia unilatelara;
- edentatia;
- parodontopatia;
- distructia coronara;
- restaurari odontale prin obturatii sau restaurari protetice necorespunzatoare ocluzale;
- tratamente ortodontice necorespunzatoare;
- echilibrare ocluzala defectuoasa;
-obiceiuri parafunctionale;
- migrari dentare post inflamatorii sau post tumorale;
- traumatisme dentarealveolare si ale oaselor maxilare;
- rezectii ale oaselor maxilare;
- malpozitii dentare.
In situatia in care intervin acesti factori putem avea o perturbare a ghidajului
anterior cu aparitia unor interferente.
existena interferenelor i contactelor premature pe partea activ. Acest gen de
interferene se refera la faptul ca ghidarea miscarii de propulsie se face de o singura
pereche de dinti antagonisti sau de doua perechi de dinti anatgonisti de aceeasi parte a
liniei mediene. Acesasta interferenta suprasolicita dintele n cauz cu afectarea
parodoniului su marginal, sau ar produce deraparea mandibulei cu oboseal muscular
consecutiv.
Contactul prematur in propulsie reprezinta sustinerea pozitiei cap la cap de o
singura pereche de dinti antagonisti.
Exista situatii in care unele anomalii dento-maxilare exclud posibilitatea unei
ghidaj anterior.

Progenia si ocluzia inversa frontala subiectii nu au ghidaj anterior, dar nici nu

exista nevoia functionala a acestuia pacientii realizand miscari verticale.
Ocluzia labiodonta in IM dintii anteriori se gasesc cap la cap, nu pune prbleme
de armonie intre ghidajul anterior si miscarile functionale ale mandibulei, deoarece
subiectii nu realizeaza o miscare de propulsie pentru a ajunge in cap la cap si a realiza
incizia.
Proalveolia cu prodentie si inocluzie sagitala mare nu exista un ghidaj
anterior clasic, functia de ghidaj este preluata de premolari al caror parodontiu va ceda cu
usurinta in timp nefiind adaptat preluarii fortelor paraxiale anterioare. La randul sau
parodontiul dintilor anterior va suferi o degenerescenta hialina prin lipsa contactelor si a
stimulilor functionali.
Ocluzia adanca acoperita induce o inchidere a spatiului functional cu uzura
elementelor antagoniste si reactii de evitare care perturba sistemul neuro-muscular si
antreneaza distensiuni articulare prin retrofunctie. La nivel dentar apar suprafete de
abrazie atipice inversate si anume: liniare pe suprafata vestibulara a dintilor frontali
mandibulari si punctiforme la nivelul marginilor incizale maxilare.
Criteriul al 3-lea
Dezocluzia tuturor dintilor posteriori in miscarea de propulsie a mandibulei
In functie de inclinarea pantei palatinale a incisivilor maxilari,dezocluzia dintilor
cuspidati se face mai repede sau mai lent. Astfel, cu cat panta palatinala este mai abrupta
(mai aproape de verticala), cu atat si dezocluzia se face mai rapid si cu cat panta
palatinala este mai lina, (mai orizontala) cu atat dezocluzia dintilor cuspidati se face mai
lent.
Obstacole:
- prezenta unui obstacol in zona dintilor cuspidati in timpul miscarii de propulsie,
deviaza mandibula de la miscarea sagitala si se numeste interferenta in propulsie pe
partea nelucratoare.(fig 174.pag.162)
- aparitia unui contact nefunctional la nivelul dintilor cuspidati la

sfarsitul

miscarii de propulsie (atunci cand incisivii ajung in pozitia de cap la cap) si care

impiedica pozitia cap la cap la nivel incisiv se numeste contact prematur in propulsie
pe partea nelucratoare (fig 175.pag.162)
- interfernta in propulsie pe partea nelucratoare generata de ultimul molar
mandibular sau capuson mucos si care determina fenomene negative la incisivul lateral
sau central maxilar de partea opusa poarta numele de fenomenul Thilemann= legea
diagonalei lui Thilemann.(fig 176.pag.162). Initial dintele anterior se mobilizeaza,
migreaza spre vestibular si spre planul de ocluzie, iar ulterior aceste semne pot diminua
sau chiar disparea, dintele consolidandu-se in noua pozitie, si doar ghidarea manuala a
mandibulei de catre medic sa poata evidentia obstacolul care impiedica avansarea
mandibulei. Cand interfernta in propulsie pe partea nelucratoare este genarata de un
molar fenomene patologice asemanatoare apr la incisivul lateral maxilar de aceeasi parte
cu molarul ce determina interferenta.
Aceste fenomene patologice apar in cazul pierderii timpurii a molarilor de 6 ani
(fig 177.pag.162),( mai ales in cazul pierderii M1 mandibulari) si se cunosc sub
denumirea de sindromul molarului de 6 ani. Cele mai semnificative semne patopogice
ale acestui sindrom sunt: - mezioversiunea M2 si M3 mandibulari
- aparitia diastemei si tremelor, hipermobilitate si osteoliza la
nivelul dintilor frontali maxilari
- linguoversiunea M2 si M3 mandibulari
- migrarea verticala a antagonistilor
- interferanta in propulsie de partea lucratoare este cand intreaga miscare de
propulsie este ghidata de un singur incisiv maxilar(care este fie mai palatinizat, fie rotat
in ax si una dintre crestele marginale depaseste spre oral fata palatinala a celorlalti
dinti(fig. 179. pag 164)
- contact prematur in propulsie pe partea lucratoare cand pozitia de cap la
cap in propulsie este sustinuta de un singur incisiv maxilar cu antagonistul sau(sau cu
antagonistii sai). Chiar daca pentru moment acest contact prematur nu a determinat
semne evidente de suferinta, acestea vor aparea cu siguranta, deci se impune corectarea
contacului prematur pentru a corecta miscarile asimetrice care deviaza mandibula si care
sunt generatoare de spasme musculare mai ales pe muschii pterigoidieni externi.

Concluzii: In miscarea de propulsie dintii anteriori trebuie sa provoace dezocluzia

imediata si totala a dintilor cuspidati deoarece:
- acestia nu au nici un rol functional in sectionarea alimentelor
- ambii condili nu sunt bine sustinuti in cavitatile glenoide si
eventualele contacte pe dintii cuspidati nu au stabilitate si astfel se obliga muschii sa se
contracte suplimentar iar contactele fiind in afara axului lung al dintilor sunt deosebit de
traumatogene.
Prin preluarea efectului fortei musculare, dintii frontali protejeaza in timpul
propulsiei parodontiul dintilor cuspidati si alte structuri ale ADM. Dintii frontali sunt
capabili sa suporte incizia deoarece sunt situati departe de punctul de sprijin al
mandibulei (ATM) si de punctul de aplicare al fortei (insertia muschilor), au o radacina
destul de lunga si un suport osos dens fiind deci intr-o situatie privilegiata.
Criteriul 4
Dezocluzia dintilor cuspidati de partea nelucratoare in miscarea de
lateralitate
Micrile de diductie (lateralitate) presupun deplasarea spre lateral, stnga sau
dreapta, a mandibulei. Ghidarea acestei miscari la nivel dentar poate fi realizata in mai
multe moduri, urmatoarele fiind considerate functionale:
Ghidajul canin nseamn c micarea de lateralitate este ghidat de alunecarea
vrfului cuspidului caninului inferior pe panta palatin a caninului superior din poziia de
IM pn n poziia de cap la cap a cuspizilor celor doi canini. n cazul acestui tip de
ghidaj trebuie s se produc dezocluzia imediat a tuturor dinilor de pe ambele
hemiarcade. Motivele pentru care se considera ca acest dinte (caninul) poate sa suporte
intreaga miscare de lateralitate:
-

are o situatie topografica privilegiata, fiind situat la distanta de locul de

aplicare al fortei musculare si de punctul de sprijin al mandibulei (ATM);

are o radacina foarte puternica, cea mai lunga dintre toti dintii;

osul alveolar este special structuratavand un stalp osos de forta al mxilarului;

parodontiul lui este dotat cu cea mai fina si specializata sensibilitate

proprioceptiva

Ghidajul de grup nseamn c micarea de lateralitate este

ghidat de canin mpreun cu dinii laterali (premolari, molari) de aceeai parte spre care
se face micarea (parte activ, lucrtoare), cu dezocluzia dinilor de partea opus micrii
(parte pasiv, nelucrtoare, de balans). In aceasta situatie varfurile cuspidiene vestibulare
ale dintilor mandibulari laterali aluneca pe versantele interne ale cuspizilor vestibulari ai
dintilor laterali maxilari din IM pana in cap la cap cu dezocluzia imediata a tuturor
celorlalti dinti care nu sunt implicati in ghidaj.
Participarea tuturor dintilor cuspidati pe partea lucratoare la ghidaj
este importanta deoarece solicitarile sunt paraxiale si astfel sunt distribuite la nivelul mai
multor dinti.
Ghidajul antero-lateral nseamn c micarea de lateralitate este
ghidat de canin mpreun cu unul sau mai muli dini frontali, producndu-se dezocluzia
dinilor laterali i de partea activ i de partea de balans. La sfarsitul miscarii trebuie sa
ramana in contact marginile incizale ale dintilor care au participat la ghidaj.
Intererenele sau contactele premature pe partea pasiv mpiedic caninul s-i
ndeplineasc funcia de ghidaj. Interferenele pasive reprezinta contactele (frecarile) care
la nivelul dinilor posteriori pe partea de balans (nelucratoare) in cursul miscarii de
diuctie. Contactele premature pasive reprezinta contactele restante intre dintii posteriori
de partea de balans in momentul terminarii miscarii de diductie.
Eventualele contacte pe partea opusa sensului spre care se face miscarea de lateralitate
sunt considerate contacte nefunctionale pe baza urmatoarelor argumente:
- pe partea nelucratoare contactele sunt neeficiente functional;
- contactele dento-dentare de pe partea nelucratoare sunt nelogice, mandibula este
plasata pe partea unde se gaseste bolul alimentar;
- pe partea pasiva condilul orbitant nu este bine sprijinit in cavitatea glenoida;
- eventualele contacte dento-dentare pe partea nelucratoare dezvolta forte care vor
fi in afara axului lung al dintilor;
- contactele pe partea pasiva cu condilul nesustinut in cavitatea glenoida pot
declansa contractii musculare prelungite, spasme musculare prin oboseala muschilor
obligati sa fixeze mandibula.

Concluzie: Toate contactele dento-dentare pe partea nelucratoare, fie interferente fie

contacte premature in lateraliate pe partea nelucratoare, sunt contacte generatoare de
traume asupra parodontiului, muschilor sau ATM.
Practic miscarea de lateralitate trebuie intotdeauna ghidata de catre medic pentru a se
decela clinic interferentele si pot fi puse in evidenta cu usurinta deoarece ele dau o
senzatie neplacuta si pacientul incearca sa le evite imprimand mandibulei o miscare
atipica de lateraliate(miscare antero-laterala) care mascheaza interferenta.
Criteriul al 5-lea
Absenta interferentelor la dintii cuspidati pe partea lucratoare in timpul miscarii de
lateralitate
Interferenele sau contactele premature pe partea activ mpiedic caninul sau
ceilalti dinti de ghidaj s-i ndeplineasc funcia de ghidaj. Interferenele active apar la
nivelul dinilor laterali de partea spre care se face deplasarea, in cursul miscarii.
Contactele premature active sunt contactele care apar la sfarsitul miscarii de diductie intre
dintii posteriori de partea spre care se face deplasarea impiedicand dintii de ghidaj sa-si
indeplineasca functia.
Existenta unui contact dento-dentar la dintii cuspidati de pe partea activa in miscarea de
lateralitate, interferenta in lateralitate pe partea lucratoare, se constitue intr-un factor
traumatologic pentru structurile dento-parodontale, muschi si ATM.
Argumente care sustin aceasta afirmatie:
-

fortele aparute la nivelul dintilor cuspidati se transmit in afara axului lung al dintilor

fortele sunt foarte mari fiind foarte aproape de punctul de sprijin al mandibulei, ATM
si locul de aplicare a fortei musculare

Etiologia interferentelor lucratoare in lateralitate este multifactoriala si complexa. De

exemplu -schimbarea planului si a curbelor de ocluzie prin:

migrarea dintilor antagonisti unui spatiu edentat

aplicarea unei proteze necorespunzatoare

tratamente ortodontice incorecte sau neurmarite in timp

realizarea

protetica

necorespunzatoare

unei

morfologii

ocluzale

Criteriile ocluziei functionale nu sunt indeplinite de toti subiectii.

Interventia terapeutica pentru corectarea diferitelor dizarmonii ocluzale este justificata
chiar si numai de aparitia sau iminenta unor tulburari functionale cu repercursiuni asupra
sistemului neuro-muscular, parodontiului, ATM si/sau dintilor.
ARTICULATOARELE
Articulatorul este un instrument care reproduce mai mult sau mai puin toate
micrile mandibulei (simulator).
Articulatoarele dentare pot fi de diferite forme i mrimi, fiecare are un design
particular n funcie de scopurile pentru care sunt folosite. Pentru a nelege
articulatoarele este bine s realizm o clasificare practic a lor n 3 mari categorii
(neadaptabile, semiadaptabile i total adaptabile) n funcie de abilitatea lor de a se ajusta
i a reda micrile condiliene specifice ale fiecrui pacient. n general cu ct un
articulator este mai adaptabil cu att va fi mai corect n copierea micrilor condiliene.
ARTICULATOARELE NEADAPTABILE
Descriere
Articulatorul neadaptabil este cel mai simplu tip disponibil. Nu permite ajustri
care s-l apropie de micrile condiliene specifice ale pacientului. Nu permite
reproducerea micrilor excentrice ale pacientului.
Singura poziie care este redat corect este poziia de contact ocluzal, adic de IM.
Cnd modelele sunt fixate n aceast poziie pe articulatorul neadaptabil ele pot fi repetat
aduse n contact i deprtate din poziia de IM.
Traiectoriile de deschidere i de nchidere nu sunt cele ale pacientului deoarece
distana intercondilian a aparatului nu este similar cu cea a pacientului.
n concluzie, singura poziie reproductibil este cea de IM, toate celelalte poziii
sau micri (deschiderea, propulsia, lateralitatea) nu sunt reproduse n acelai mod ca i la
pacient.
Procedee asociate necesare

Deoarece singura poziie reprodus este cea de contact dento-dentar trebuie o

serie de procedee arbitare n vederea localizrii i fixrii modelor n aparat.
n general, modelele sunt inute mpreun cu dinii n contact i plasate la distan
egal de componentele maxilar i mandibular ale articulatorului. Apoi se plaseaz gips
de fixare ntre modelul mandibular i componenta mandibular a articulatorului i se in
strns apsate. Modelul maxilar este fixat n acelai mod de braul superior al
articulatorului. Dup ce gipsul a fcut priz, modelele pot fi separate i simpla balama a
articulatorului readuce modelele n poziia meninut de a lungul montrii.
Modelele trebuie montate cu dinii n contact n poziia ocluzal dorit. Dac ntre
arcade este plasat o cear de nregistrare cu grosime mare care determin o poziie
deprtat a arcadelor ulterior va apare o modificare a poziiei de IM prin apropierea
braelor articulatorului. Aceasta se ntmpl deoarece axa de rotaie balama de nchidere a
gurii pacientului nu corespunde cu axa balama a aparatului.
Avantaje i dezavantaje
Are 2 avantaje distincte:
-

preul: care este sczut i astfel se pot cumpra att de multe articulatoare de cte
se consider a fi necesare n practic;

timpul scurt necesar pentru montarea modelelor: pentru c procedeul de montare

este uor i nu sunt necesare nregistrarea altor date de la pacient n vederea
montrii, timpul necesar este minim.
Dezavatajele n schimb umbresc avantajele acestui aparat:

pentru c reproduce doar poziia de contact n IM restaurrile realizate n acest

mod nu corespund n cazul realizrii micrilor excentrice;

medicul va cheltui foarte mult timp n ajustarea restaurrii intraoral, ceea ce duce
la un cost crescut, la o lips de eficien bani- timp;

dac sunt necesare returi masive va rezulta o morfologie i relaii ocluzale de

proast calitate.

ARTICULATOARELE SEMIADAPTABILE
Descriere

Aceste aparate permit o reproducere mai mare a micrilor condiliene. Uzual are
3 tipuri de reglri care duc n final la o redare apropiat a micrilor condiliene ale
fiecrui pacient. n acest fel se poate reproduce: poziia de contact ocluzal-IM i
contactele dentare din micrile excentrice, acestea din urm aproape cu exactitate.
Astfel, vor putea fi transferate pe acest articulator mai multe informaii despre micrile
mandibulare specifice ale fiecrui pacient n vederea realizrii restaurrilor ulterioare.
Ele sunt de 2 tipuri: arcon i non arcon n funcie de modul de articulare a
elementelor condiliene la braul superior al articulatorului.
A- pantele de ghidaj corespunztoare foselor glenoide sunt ataate la braul superior
al articulatorului. Ele reproduc realitatea anatomica a unei mandibule (bratul
inferior al articulatorului) articulate la baza craniului (bratul superior al
articulatorului). Sferele condiliene sunt solidare cu ramura inferioara a
articulatorului. Utilizeaza arcuri faciale cu sprijin nazal si olive auriculare care
adopta o axa balama conventionala situata la 8mm inaintea conductului auditiv
extern. Ele se preteaza in special la realizarea protezelor fixate in special datorita
usurintei de manipulare in laborator care permite separarea ramurii superioare de
cea inferioara pentru realizarea lucrarii. Ex.: SAM, FAG.
B- condilii sunt pe braul superior i pantele de ghidaj la nivelul braului inferior. Ele
nu reproduc realitatea anatomica. Sferele condiliene sunt solidare de bratul
superior. Utilizeaza arcuri faciale cu stilete cutanate pentru localizarea axei
balama si un varf suborbitar. Se preteaza la realizarea protezelor mobilizabile
partiale si totale deoarece cele 2 brate ale ASA nu sunt demontabile ceea ce
faciliteaza tehicile de rodaj al ocluziei protezelor cu paste abrazive.
Reglrile articulatoarelor semiadaptabile se refer la:
1. nclinarea condilian
2. micarea de translaie lateral (unghiul Bennett)
3. distana intercondilian
1. nclinarea condilian
Unghiul dup care condilii mandibulari alunec de-a lungul eminenei articulare
poate influena puternic gradul de nclinare a versantelor cuspidiene i adncimea foselor
dinilor laterali.

La articulatorul SA se poate modifica angulaia condilian ca s o poat imita pe

cea a pacientului. Ca rezultat restaurrile realizate n acest mod pot fi realizate cu o
adncime a foselor i o nclinare a pantelor cuspidiene n armonie cu condiia ocluzal
existent a pacientului.
2. Micarea de translaie lateral (unghiul Bennett)
n micarea de laterotruzie sau lateralitate condilul orbitant realizeaz o micare
de coborre, naintare i medializare, realiznd un unghi cu planul sagital denumit
unghiul Bennett. Acest unghi dup care se realizeaz micare condilului are un efect
asupra lrgimii foselor centrale ale dinilor laterali. Ajustarea corect a acestui unghi
poate conduce la efectuarea unor restaurri care vor fi mai apropiate de condiia ocluzal
a pacientului.
Articualtoarele SA permit ca micarea Bennett a condilului orbitant s fie doar n
linie dreapt din IM pn n poziia laterotruziv maxim, n mod normal la nivelul ATM
condilul efectueaz o micare sinusoidal.
3. Distana intercondilian
Distana dintre centrele rotaionale ale condililor au efect asupra cilor de micare
propulsiv sau laterotruziv ale dinilor posteriori. ASA permite reglarea distanei
intercondiliene la nivelul articulatorului astfel nct ea s aproximeze destul de exact
distana intercondilian a pacientului. Aceast reglare fcut corect conduce la realizarea
unei restaurri cu o morfologie care este n armonie cu micrile excentrice ale
mandibulei.
Procedee asociate necesare
Deoarece acest articulator poate fi reglat trebuie adunate o serie de informaii de
la pacient n vederea realizrii acestui reglaj. Acestea sunt n numr de 3:
1. un arc facial de transfer
2. o nregistrare interocluzal a RC
3. nregistrri interocluzale excentrice
1. Arcul facial de transfer.
Rolul primar al acestuia este de a monta modelul maxilar corect n articulator.
Elementele compomenete ale arcului facial sunt cadru principal cu butoni
auriculari, furcheta de nregistrare a dinilor maxilari, suport pentru fixare la nivelul feei.

Arcul facial folosete 3 puncte de referin (2 posterioare i 1 anterior) pentru

localizarea modelului pe articulator. Punctele posterioare sunt reprezentate de axa balama
a fiecrui condil i cel anterior este un punct arbitrar ales.
Cele mai multe articulatoare nu localizeaz exact axa balama a pacientului ci se
bazeaz pe nite puncte predeterminate care s-au demonstrat a fi foarte aproape de axele
balama. Folosirea acestor puncte conduce la poziionarea modelului maxilar pe
articulator la o distan relativ identic cu cea de la pacient. Punctul anterior este ales n
funcie de compania productoare i de cele mai multe ori este baza nasului.
Dup determinarea acestor puncte posterioare se msoar distana intercondilian
prin msurarea limii capului pacientului ntre aceste puncte din care ulterior se scade o
dimensiune standard care compenseaz distana lateral ntre punctul posterior i centrul
de rotaie al fiecrui condil. Msurtoarea gsit este ulterior transferat prin intermediul
arcului facial la nivelul articulatorului unde arcul se fixeaz la valoarea dat i modelul
maxilar poate fi astfel montat pe braul superior al A.
2. nregistrare interocluzal a RC
Pentru a fixa modelul mandibular pe articulator trebuie s gsim poziia
mandibularo-maxilar pe care o dorim i s pstrm aceast relaie pn cnd modelul
mandibular este fixat pe articulator cu gipsul de montare.
Poziia de IM este deseori folosit pentru c este uor de gsit. Cnd modelul
mandibular este greu de fixat manual fa de cel maxilar sau poziia este instabil, pentru
poziionare se folosete un rulou de cear cald care se aplic pe arcada pacientului i
acesta este instruit s-i aduc dinii n contact complet. Apoi ceara este plasat ntre cele
dou modele i astfel se poate fixa i modelul mandibular n articulator, evident n poziia
de IM. Trebuie ns reinut c n situaia n care modelele sunt montate n articulator n
IM, acesta nu mai permite nici o micare posterioar a condililor si. Astfel c pentru
pacienii care prezint un long centric adic o alunecare din IM spre RC montarea
modelelor n IM n articulator nu mai permite depistarea RC pe articulator. Cu alte
cuvinte montarea modelelor n IM oricare micare mai posterioar de IM nu poate fi
observat i analizat pe articulator.
De aceea, cnd sunt necesare terapii i analize ocluzale sau exist necesitatea unor
restaurri importante este bine ca montarea modelelor s se fac n RC. Deseori n

aceast poziie condilian exist o poziie ocluzal instabil, de aceea este necesar s se
realizeze o nregistrare interocluzal care s stabilizeze aceast poziie.
Odat ce aceast nregistrare a fost fcut ea poate fi transferat la nivelul
articulatorului i modelul mandibular poate fi fixat. Dup montarea modelului
mandibular nregistrarea interocluzal este ndeprtat i dinii celor 2 modele sunt adui
n contact n RC. Apoi este observat modelul mandibular cum alunec spre o poziie mai
stabil spre IM, observndu-se astfel micarea de alunecare RC-IM.
nregistrarea cu cear a RC se face la o DV mai mare dect DV ce corespunde IM,
pentru c nu putem lsa ca dinii s perforeze ceara i s ajung n contact deoarece pot
determina glisri ale mandibulei i nregistrri false. Dup fixarea modelelor se scoate
nregistrarea de cear i se permite aducerea modelelor n contact. n cazul unei depistri
eronate la nivelul pacientului a axei balama n momentul aducerii dinilor n contact vor
apare greeli.
3. nregistrri interocluzale excentrice
Acestea sunt necesare pentru ca articulatorul s fie reglat n aa fel ca s poat
reda micrile condiliene de lateralitate ale pacientului.
n acest scop se plaseaz o plcu de cear nclzit pe dinii posteriori pacientul
deschide uor gura i face o micare limit de lateralitate. n aceast poziie pacientul
apropie dinii dar nu gurete total plcua de cear. Se rcete i se scoate din gur. n
momentul n care este aplicat pe modele i dinii modelelor sunt adui n contact pe
aceast nregistrare de cear micarea mandibular a pacientului este vizualizat pe
articulator. n acest moment se regleaz nclinarea condilian i unghiul Bennett pentru a
putea reda aceast micare condilian. Se regleaz articulatorul folosind 3 nregistrri n
cear: laterotruziv stng, dreapt i protruziv.
Ghidajul condilian este ajustarea articulatorului prin care se regleaz unghiul sub
care coboar din RC spre poziia de lateralitate sau protruzie. Diferena este c n general
la pacient acest traiect este curb (determinat de structurile craniene) pe cnd la
majoritatea ASA este rectiliniu.
Pentru nregistrarea micrii de lateralitate pacientul nu trebuie s fac o excursie
a mandibulei mai mare de 3-5mm, pentru a nu depi vrfurile cuspidiene ale dinilor
superiori cu vrfurile cuspidiene ale dinilor inferiori, adic ct reprerzint ca amplitudine

micarea cu contacte dento-dentare. n cazul n care se face o micare mai ampl se va

nregistra un unghi Bennett mai mic dect cel real i se vor construi n consecin coroane
cu fose prea nguste ce vor determina apariia interferenelor n micrile laterotruzive.
Se poate realiza i o ajustare a ghidajelor dentare prin reglarea platoului incizal.
Avantaje i dezavantaje
-

necesit ajustri inroorale minime de aceea este un aparat excelent n realizarea

tratamentelor dentare de rutin

necesit un timp mai lung de transfer a informaiilor din cavitatea oral pe

articulator, timp care ulterior este ctigat n cadrul adaptrii intraoarle

preul mai crescut.

ARTICULATOARELE COMPLET ADAPTABILE

Descriere
Este cel mai sofisticat instrument din stomatologie care poate replica micrile
mandibulare. Datorit numeroaselor ajustri care sunt posibile, acest articulator este
capabil s repete cel mai precis micrile condiliene depstate la fiecare pacient.. Aceste
ajustri sunt:
1. nclinarea condilian
2. micarea de translaie lateral (unghiul Bennett)
3. micarea de rotaie condilian
4. distana intercondilian
1. nclinarea condilian
La fel ca i la articulatorul semiadapatbil unghiul sub care coboar condilul n
cursul micrilor de lateralitate i propulsie poate fi modificat. Dar pe cnd ASA paote
furniza o micare n linie dreapt, ACA este capabil ca prin ajustare s redea att unghiul
dar i curba traiectoriei micrii condiliene.
2. Micarea de translaie lateral (unghiul Bennett)
Acest articulator are reglri care permit redarea caracteristicilor exacte ale
micrii sinusoidale ale condililor n lateralitate, spre deosebire de ASA care au o
nclinare plan. n acest mod se pot plasa corect anurile i determina corect limea
foselor la nivelul restaurrilor.

3. Micarea de rotaie condilian

n micarea laterotruziv condilul pivontant (de pe partea lucrtoare) nu face doar
o micare de rotaie pur n jurul unui ax, ci se i mic uor lateral. Aceast alunecare
lateral poate avea o component superioar, inferioar, spre nainte sau spre napoi, ceea
ce influeneaz adncimea foselor, nlimea cuspidian, direcia crestelor marginale i a
anurilor. ACA pot fi programate s reproduc aceast micare condilian a condilului
pivotant al pacientului.
4. Distana intercondilian
La fel ca i ASA, ACA pot s ajusteze la mm distana intercondilian. Aceast
ajustare face ca s nu existe interferene n micrile excentrice.
Procedee asociate necesare
Sunt necesare 3 procedee pentru a putea utiliza eficient un ACA:
1. o localizare exact a axei balama
2. o nregistrare pantografic
3. o nregistrare interocluzal a RC
1. Localizare exact a axei balama
ASA folosete o ax balama arbitrar sau medie. n cazul ACA transferul
informaiilor de la pacient ncepe cu determinarea exact a axei balama. Aceasta se
realizeaz prin folosirea unui instrument denumit locator de ax balama, care se ataeaz
att la dinii maxilari ct i la cei mandibulari i care se prelungete extraoral pn n
regiunea condilian. Se ataeaz pe braul superior al aparatului o plcu gradat
milimetric care se plaseaz n regiunea auricular. Un stilet inscriptor se ataeaz de dinii
mandibulari i se plaseaz pe hrtia gradat. Apoi pacientul face micri de deschidere
uoar de ax balama i stiletul se ajusteaz pn nu se mai mic ci doar face micri de
rotaie n jurul unui punct. n acest fel se determin exact centrul axei balama i se
marcheaz acest punct printr-un marcaj la piele.
2. nregistrare pantografic
Pentru ACA nu sunt adecvate nregistrrile excentrice realizate pentru aASA, ci
trebuie s identificm micrile condiliene precise ale pacientului. n acest scop se va
folosi pantograful care este alctuit din:

o component mandibular ataat la dinii mandibulari i care poate susine 6

plcue de nregistrare

o component maxilar ataat la dinii maxilari i care poate susine 6 stilete

inscriptoare
n momentul n care acest dispozitiv este ataat la dini, acetia nu mai intr n

contact dect ntr-o mic zon frontal, de aceea ce se va inscrpiona n timpul micrilor
mandibulare va fi determinat doar de alunecareacondililor n cavitatea glenoid.
Exist 2 plcue de nregistrare n dreptul fiecrui condil , una nregistreaz
micarea condilului n plan orizontal, iar cealalt n acelai timp o nregistreaz n plan
vertical. Exist de asemenea 2 placue anterioare care4 nregistreaz micrile laterale ale
mandibulei n plan orizontal. Cu acest aparat se nregistreaz 3 micri limt
mandibulare: protrziv, laterotrziv dreapt i stng. n cursul micrilor plcuele se
mic n timp ce stiletele sunt staionare.i se nregistreaz traseele mirilor
mandibulare.
Dup nregistrarea traseelor pantograful este luat de la pacient i transferat pe
articulator. El are 2 roluri:
-

acioneaz ca un arc facial i transfer poziia modelului maxilar fa de

articulator la o distan corect fa de condili

conine toate informaiile necesare pentru ajustarea articulatorului la micrile

precise ale pacientului

Articulatorul este ajustat sistematic i metodic pn cnd fiecare stilet va trece din
nou peste nregistrarea care reprezint de fapt traseul condilian. n momentul n care toate
6 stiletele refac traseele nregistrate atunci ncepe i reglarea ACA.
3. nregistrare interocluzal a RC
Este necesar la fel ca n cazul ASA la montarea modelului mandibular fa de cel
maxilar. Pentru a putea analiza toate micrile se nregistreaz RC. Deoarece axa balama
este nregistrat corect faptul c se va folosi o nregistrare cu dinii uor deprtai, deci la
o dimensiune vertical uor mai mare nu are nici o importan doarece axa balama a
pacientului este identic cu cea a articulatorului, deci i traseul de nchidere va fi acelai
i n consecin nu vor aprea discrepane n ceea ce privete contactele dento-dentare la
apropierea braelor articulatorului. n cazul ASA cnd se transfer o ax balama

aproximativ o metod de minimalizare a erorilor este scderea grosimii cerii de

nregistrare cu ulterioare ajustri n cavitatea oral.

Cnd este necesar s realizm

restauraii care s creasc DVO acestea nu se vor adapta intraoral dac drumul de
deschidere-nchidere al gurii nu este identic ntre articulator i pacient.
Avantaje i dezavantaje
-

avantajul major este abilitatea sa de a duplica micrile mandibulare, iar

restaurrile realizate n acest mod se vor adapta precis i vor avea nevoie de
corecturi minore n cavitatea oral

dezavantajul este timpul lung de transfer al informaiilor i costul extrem de

crescut. De aceea trebuie cntrite costurile i beneficiile.

SELECTAREA UNUI ARTICULATOR

Trebuie s se bazeze pe 4 factori:
1. recunoatere caracteristicilor ocluzale ale pacientului
2. amplitudinea procedeelor restaurative: cu ct sunt ami complicate se prefer un
aparat mai sofisticat, altfel realizarea unei singure coroane nu justific timpul i
costul folosirii unui aparat sofisticat
3. nelegerea limitelor fiecrui articulator
-

articulatorul neadaptabil este cel mai simplu i poate fi folosit n cazul unei
restaurri unitare la pacieni fr probleme ocluzale, dar probabil vor fi necesare
returi n gura pacientului

ASA se indic n realizarea coroanelor unidentare la pacieni cu anumite probleme

de ghidaj i n cazul punilor dentare

ACA este indicat n reconstrucii complexe ale ntregii guri i care necesit
modificri de DVO

4. Priceperea operatorilor: trebuie subliniat c un articulator este att de precis ct

este persoana care l mnuiete, cu alte cuvinte un ASA va fi mai performant n
minile unui clinician priceput dect un ACA n minile unuia neexperimentat.

MONTAREA MODELELOR IN ARTICULATORUL SEMIADAPTABIL SI

PROGRAMAREA ASA
Protocolul de utilizare a unui ASA:
1. Realizarea amprentelor maxilare si mandibulare de o mare calitate a suprafetelor
ocluzale.
2. Montarea modelului maxilar la ramura superioara a ASA utilizand un arc facial pentru
transferul relatiei maxilar/axa balama terminala.
3. Inregistrarea unei relatii intermaxilare in gura. In functie de obiectivele fixate (analiza
preprotetica sau realizarea protetica) si de conceptul ocluzal ales pentru proteza se va
alege:
-

o ceara de inregistrare a RC pentru a observa ocluzia cu punct de plecare ORC;

o ceara de inregistrare a IM pentru reconstructii in PIM.

4. Montarea modelului mandibular la ramura inferioara a articulatorului.

5. Programarea articulatorului
Programarea condiliana (determinantii posteriori)
Pantele condiliene si unghiurile Bennett
-

prin inregistrarea pozitiilor excentrice (1 ceara de protruzie si 2 ceri de

lateralitate)

prin inregistrari grafice (axiografia Quick de la Fag)

Programarea tablei incisive (determinantii anteriori)

in cazul special al unei refaceri a ghidajului anterior.

Indicatiile generale ale articulatoarelor:

A. Analiza preprotetica
-

Montarea in ASA permite completarea examenului clinic de ocluzie

Montarea se face in RC pentru a vizualiza totalitatea rapoartelor interarcadice

Se confirma:
0. tipul de angrenare
1. stilul de ocluzie

2. analiza contactelor premature si a interferentelor si necesitatatea unei

ajustari ocluzale preprotetice
3. vizualizarea linguala a rapoartelor cuspid-fosa si cuspid-ambrazura care
demonstreaza stabilitatea ocluziei
4. se pot realiza prototipurile protezelor prin ceri diagnostice (wax-up)
5. construirea unei curbe Spee ideale
6. constructia unui plan de tratament global
B. Tratamentul protetic
Proteza totala
Reglarea ocluziei complet balansate justifica montarea sistematica pe articulator
si programarea cea mai fina.
Proteza partiala mobilizabila si proteza fixa
-

De fiecare data cand se schimba pozitia de reconstructie intermaxilara deoarece se

pierd referintele dentare preexistente.

De fiecare data cand se realizeaza restaurari a mai multor dinti din ghidajul
anterior sau in cazul restaurarilor totale uni- sau bimaxilare.

De fiecare data cand exista un ghidaj anterior nefunctional care necesita reglarea
functiilor de grup propulsive sau de grup lateral.

1. Realizarea amprentelor maxilare si mandibulare de o mare calitate a suprafetelor

ocluzale.
- modelele se realizeaza dupa amprente realizate cu portamprente metalice de
preferinta pline, alese in functie de largimea arcadei dentare si modificate in zonele
distale pentru precizia reproducerii ultimilor molari. Santurile ocluzale sunt intotdeauna
umplute cu alginat cu degetul pentru a reproduce cu precizie zonele fosetelor receptoare
de contacte ocluzale;
- medicul trebuie sa fie atent la toti factorii care pot sa fie la orginea deformarilor
amprentei:
* alginat iesit din garantie
* nerespectarea timpului de priza
* dezinsertie ezitanta a portamprentei

* desprinderea alginatului de metalul portamprentei

* turnarea tardiva a amrentei care favorizeaza deshidratarea amprentei (peste 15 min)
- turnarea modelului se face in 2 timpi, arcada dentara este turnata in gips extradur
(Fujirock), soclul putand fi turnat din gips obisnuit. In cursul acestei etape trebuie sa fim
atenti la:
* o preorientare a planului de ocluzie la 10 grade
* o inaltime usoara a soclului de 10-20mm
* netitatea soclarii
* supresia bulelor reziduale de gips din fundul fosetelor.
- se va realiza o dubla baza cu magnet a soclului
2. Montarea modelului maxilar la ramura superioara a ASA utilizand un arc facial
pentru transferul relatiei maxilar/axa balama terminala.
Pregatirea ASA
-

ASA este controlat astfel ca suruburile de centraj sa fie blocate si sferele

condiliene sa fie in pozitia lor cea mai posterioara

Tija incisiva este scoasa si bratul superior este deschis

Galeta de montaj este fixata pe bratul superior

Inregistrarea pozitiei maxilarului superior in gura

-

furculita arcului facial este acoperita de ceara dura Moyco in dublu strat apoi
incalzita

furculita este centrata si pozitionata in gura, stabilitatea sa este controlata si

pacientul o mentine fie prin inchiderea gurii fie cu mainile

arcul facial este apoi aplicat la furculita

olivele auriculare sunt pozitionate in conductul auditiv extern

arcul facial este aliniat la planul Frankfurt ajutandu-ne de sprijinul nazal care este
pozitionat pe arc

se strang apoi suruburile de fixare

se indeparteaza arcul facial cu inregistrarea din gura

Transferul pe articulator:

arcul facial este pozitionat cu ajutorul olivelor la nivelul condililor articulatorului

si se strang suruburile de fixare

se realizeaza o sustinere a furculitei din gips

se pozitioneaza modelul maxilar pe furculita

se gipseaza cu gips cu priza rapida prin coborarea bratului superior pana la

contactul cu ramura orizontala a arcului care vizualizeaza PAO
In finalul acestei sedinte se obtine inregistrarea pozitiei exacte a maxilarului

superior in raport cu baza craniului care este reprezentata de planul Frankfurt (trgus
punct suborbitar) si transferul maxilarului pe bratul superior al ASA care este paralel cu
planul Frankfurt materializat de arcul facial. Relatia model maxilar/ axa balama este la fel
ca a pacientului.
3. Inregistrarea unei relatii intermaxilare in gura
Se va face inregistrarea RC prin tehnica cerii decupate a lui Ramfjord.
-

se ramoleste o foaie dubla de ceara Moyco la flacara si se pliaza in doua pe

modelul maxilar

se preformeaza prin amprentarea pe modelul de gips maxilar

se decupeaza la nivelul cuspizilor vestibulari

se realizeaza o decupare la nielul celor 4 incisivi

ceara este probata in gura, zonele sale laterale sunt ramolite si se va trece la
conducerea mandibulei in RC

indentatiile dintilor inferiori trebuie sa fie limitate la varfurile cuspidiene si nu

trebuie sa gaureasca ceara

ceara este racita si pastrata in apa rece pentru a nu se deforma.

4. Montarea modelului mandibular la ramura inferioara a articulatorului.

Pregatirea ASA
-

modelul maxilar este fixat deja

galeta mandibulara este fixata pe bratul inferior

tija icisiva blocata la 3mm

suruburile de centraj blocate

ASA este intors si se sprijina pe bratul superior

Gipsarea modelului mandibular

modelul mandibular este tinut ferm pe ceara de RC interpusa intre cele 2 modele

bratul inferior este coborat pentru a evalua cantitatea necesara de gips

se aplica gipsul cu priza rapida pe soclul modelului mandibular si se coboara

bratul inferior, modelul fiind mentinut pe intreaga priza a gipsului
Controlul RC

pentru siguranta inregistrarii si montarii in ASA este sa avem 2 sau chiar 3 ceri de
inregistrare a RC prin alte metode, pentru control

modelul mandibular este scos din articulator fiind cu magnet pe baza soclului

articulatorul este tinut invers, se aplica pe modelul maxilar a doua ceara de

ocluzie si se reaplica modelul mandibular pentru montare

reangrenarea bazei modelului poate fi:

- identica (aceeasi pozitie RC)
- decalata (in sens lateral sau sagital)

- in functie de aceste observatii se decide necesitatea reinregistrarii RC si reluarii

montarii in ASA.
5. Programarea articulatorului
- se realizeaza pe modelul maxilar un suport de inregistrare dintr-o dubla ceara Moyco cu
decuparea realizata la nivelul varfurilor cuspidiene si in zona incisiva
- la nivelul articulatorului se realizeaza o cheie anterioara de ocluzie din ceara, prin
realizarea unei propulsii in cap la cap incisive a modelelor, dupa deschiderea suruburilor
de centraj
- cu ajutorul acestei chei se fac exercitii cu pacientul de propulsie in capa la cap pe
aceasta cheie anterioara
- dupa completa invatare se aplica in zonele laterale material de inregistrare si pacientul
face miscarea de propulsie. Dupa priza se obtin 2 chei de propulsie.
- aceste chei sunt aplicate apoi pe modelele de pe ASA si se va face o propulsie a ASA
dupa aceste chei. In functie de pozitia sferelor se va stabili inclinatia pantei condiliene.

- acelasi protocol va fi si pentru programarea miscarii de lateralitate si a unghiului

Bennett. Pentru fiecare miscare de lateralitate se vor inregistra 2 chei de ocluzie una
pentru partea lucratoare si una pentr cea nelucratoare.
- la nivelul ASA aplicand aceste chie si realizand miscarea de lateralitate se observa
traiectul sferelor si se va folosi in functie de traiect aripioara cu inclinatia cea mai
potrivita pentru miscare.
Programarea ASA se mai poate face cu ajutorul axiografului care inregistreaza
gradele pentru fiecare miscare.