Proiect de Lectie

Scoala cu clasele I-VIII Gheorghe Banea Macin

Aria Curriculara : Educatie Plastica
Clasa : a V-a
Durata : 50
Tema plastica : Gama culorilor calde
Subiectul lectiei : Toamna
SUBIECTUL APLICATIV: Peisajul- gen al artelor plastice

Profesor: Laurentiu Gheorghe

Data : 22 oct. 2009
Tipul lectiei : mixt
Scopul : dezvoltarea abilitatilor plastice / recunoasterea nuantelor calde de gradul I si II
Competente generale :
* 1. Insusirea de catre elevi a notiunii de gama cromatica calda si aplicarea acestora in
compozitie, in vederea obtinerii unor expresivitati si efecte plastice
* 2.Dezvoltarea gindirii artistico-plastice, calitate specifica a gindirii creatoare prin arta
plastica;
* 3.Dezvoltarea sensibilitatii si a gustului estetic ;
Competente vizate :
* 1: intelegerea notiunii de gama cromatica calda al amestecurilor studiate (nuante binare de
gradul I si II)
* 2: recunoasterea culorilor calde de pe Cercul Cromatic si nuantele binare de gradul I si II;
* 3: insusirea tehnicilor de obtinereal nuantelor calde prin amestec fizic pe paleta de lucru si
direct pe suportul de lucru

* 4: capacitatea de a evalua si autoevalua lucrarile urmarind criterii stabilite de evaluare sa

raspunda la intrebari legate de acest subiect;
Obiectiv afectiv : dezvoltarea sensibilitatii artistice si valorilor estetice prin arta plastica
Metode didactice : conversatia, explicatia, demonstratia, exercitiul, activitatea independenta
Mijloace de invatare : Manualul pentru clasa a V-a / Materiale didactice : **Reproduceri
dupa diferite lucrari
Material special de lucru :
Bibliografie Desen artistic si Educatie plastica, manual pentru clasa a V-a, Ed. All
Metodica predarii desenului la cls.V-X, de Al.Tohaneanu/ Pirnog,Ion -Ghid metodic de
educatie plastica, Ed. Compania 2007
Nr.

SECVENTA
DIDACTICA

timp

UNITATILE ESENTIALE DE
CONTINUT

STRATEGII ACTIVITATEA
DIDACTICE ELEVILOR

Moment organizatoric

-Pregatirea materialelor de lucru

conversatia

-se pregatesc pentru l

de desen

Captarea atentiei

-prezentarea unor material in care predomina

nuantele calde de gradul I si II

conversatia

-urmaresc cu atentie

Reactualizarea
continutului predate
anterior

-reaminteste cu ajutorul elevilor tema

anterioara si realizeaza legatura cu tema noua

Conversatia
euristica

-raspund la intrebarile
profesorului

Nuante de gr. I si II:

Observatia
directa

-culorile primare :
G, A

crt

-Obtinere
-Cercul lui Itten

-propietati
-amestecul dintre
culorile primare in

-Steaua culorilor

cantitati egale :

Prezinta imagini din pictura romaneasca : N.

Grigorescu, Stefan Luchian, Ion andreescu

R+G=O
R + A = Vi
G + A = Ve

Nuantele binare de gr
II
O +R = O roscat
O +G = O galbui
Ve+G +Ve galbui

Anuntarea temei si a
subiectului

-prezentarea temei si a subiectului

explicatia

Desfasurarea lectiei

30

-prezentarea noilor continuturi

Explicatia

-sunt atenti si urmares

-recunoasterea nuantelor binare de gradul I si

II calde

Exemplul

-realizeaza exercitiul
amestec amestec dire
suportul de lucru sau
paleta incercand sa ob
vibratii valorice prin p
picturala

Conversatia
-Procedee si tehnici de obtinere prin amestec
fizic pe paleta de lucru si direct pe suport

Demonstratia

-modalitati de obtinere a diferitelor efecte si

expresivitati ale culorilor calde prin
elementele de limbaj specific picturii (pata de
culoare picturala, forma, punctual, linia)

Activitatea
indepen-

- se propune elevilor *se incepe lucrul de sus

in jos, de ;la stanga la dreapta, mai intai
fondurile si apoi prin suprapunerea grafica,
celelalte elemente figurative din compozitie

-exercitiul

* se evita trecerea petelor de culoare deschise

peste cele inchise
*pata picturala se obtine prin amestecul
spontan direct pe suportul de lucru a mai
multor culori din gama celor calde obtininduse vibratii valorice cu efecte plastice
deosebite

-denta

-feed-back-ul
Explicatia
Demondtratia

-formele vor fi colora

compozitie prin
suprapunere grafica p
fondul dj obtinut ca
randul sau este foarte
vibrat prin tehnici de
picturala

-Realizeaza compozit
Formuleaza intrebari
profesorului

*prin suprapunere grafica copiii vor realiza

copaci, personaje, cladiri, frunzis, elemente
specific genului plastic peisaj.

Evaluarea lucrarilor

5min

-se apreciaza modul in care au lucrat elevii

Explicatia

-elevii sunt solicitati sa comenteze trei lucrari

Observatia
directa

-se fac precizari cu privire la continuarea

exercitiului

Conversatia
euristica

-solicita
suplimentare

exp

-comenteaza modul
realizare al compoz
plastic in care au
folosite nuante cald
reci
-analizeaza diferitele
de reprezentare

ezenta diversa:
- element singular: forma a unor obiecte mici sau obiecte care par mici datorita
departarii, element ornamental
- element de constructie rezultat din tehnica folosita de autor: pointilism, mozaic,
colaj tip mozaic
- element constructiv, care prin modul in care este dispus, sugereaza miscarea
sau volumul
Dupa modul cum sunt sunt dispuse pe suport, punctele pot sa exprime: ordinedezordine, aglomerat-aerat, static-dinamic.
Punctele pot fi grupate radial, in randuri orizontale, verticale sau oblice, sub
forma de fond decorativ. In desenul decorativ punctul este un motiv.

2. Linia este un punct in miscare, care poate sa lege, sa separe, sa sectioneze.

Prin valoare, modulare si miscare, linia poate sugera ideea de forma, de spatiu.
Redarea volumului se poate reda prin valoratie alb-negru, prin modulare
cromatica sau prin hasura.
Dupa forma linia poate fi: subtire, groasa, continua, intrerupta.
Ca sens, ca directie liniile sunt: drepte, frante sau curbe.
In functie de pozitia lor pe suport distingem linii: orizontale, verticale si oblice.
Semnificatiile liniilor:
- subtire: gingasie, lumina
- groasa: forta, umbra
- continua: siguranta, fermitate
- intrerupta: indecizie, nesiguranta
- dreapta: rigoare, ratiune
- franta: asprime, vitalitate
- curba: sensibilitate, delicatete

- orizontala: calm, repaus

- verticala: aspiratie, inaltare
- oblica: dezorientare, instabilitate
In creatia populara linia are rol de ornamentatie, in diferite procedee decorative:
repetitia, alternanta, simetria, asimetria prin care se obtine ritmul, care consta in
miscarea elementelor de limbaj plastic. Ritmul in natura reprezinta o repetare
relativ regulata a unei miscari, activitati sau a unor procese. Ritmul este o
componenta a formelor naturale:
- ritm universal: miscarea planetelor, succesiunea anotimpurilor
- ritm fizic: respiratia, miscarile corpului
- ritm psihic: bucurie-suparare, dragoste-ura
- ritm social: producerea bunurilor materiale
Ritmul plastic este modul in care sunt ordonate elementele de limbaj plastic. Este
compus din elementele: intindere, inaltime, calitate, accent, interval, celula
ritmica.
Ritmuri valorice: aglomerat- dispersat, liniar, cromatic, de forma, dinamic,
orizontal, ascendent-descendent. Pulsatia (pas ritmic) da unitate ritmului.

3. Forma este aspectul exterior sau proprietatea unei figuri determinata de

raporturile dintre diferitele ei dimensiuni. Forma plastica este imaginea creata de
artist cu ajutorul liniei si culorii in pictura, sau prin volume in sculptura.
1. Forma plana este imaginea continuta intr-o suprafata plana si are doua
dimensiuni: lungime si latime. Accidental, pe cale dirijata, se pot obtine forme
plastice plane, denumite forme spontane, folosindu-se tehnici diferite: fuzionarea,
curgerea libera, stropirea fortata, scurgerea aderenta, dirijarea jetului de aer,
sfoara colorata, monotipia.
2. Forma spatiala poseda volum si are trei dimensiuni: lungime, latime si inaltime.
Formele spatiale se pot obtine prin: sculptura, ceramica, sticlarie, origami.

4. Culoarea este o insusire a luminii determinata de compozitia sa spectrala,

care face ca ochiul sa perceapa diferit radiatiile de pe retina, avand lungimi de
unda diferite.
Fizicianul englez Isaac Newton a demonstrat pentru prima oara ca lumina este
culoare. Culorile spectrului solar sunt ROGVAIV.
I. Culorile primare: A, R, G - au cel mai mare grad de stralucire.
II. Culorile secundare sau binare de gradul I se obtin prin amestecul culorilor
primare:
G+A=V

A+R=Vi

R+G=O

III. Culorile tertiare sau binare de gradul II se obtin prin amestecul culorilor
secundare cu o culoare primara vecina. Acestea au un grad de stralucire mai
scazut fata de cele secundare.
V+A=V albastrui

V+G=V galbui

O+G=O galbui

O+R=O roscat

Vi+R=Vi roscat

Vi+A=Vi albastrui

Itten a fost unul dintre pictorii care a realizat cercul cromatic din 12 culori si a
impartit culorile in 3 grupe.
Culorile calde dau senzatia de bucurie, apropiere, lumina, caldura: O, R, G.
Culorile reci provoaca impresia de tristete, departare, umbra, frig, rece: A, V, Vi.
Culorile complementare sunt culorile opuse in cercul cromatic, una primara, iar
cealalta secundara, care prin amestec dau gri neutru: R-V, G-Vi, A-O. Prin
amestec, se tulbura rezultand griuri colorate, iar prin alaturare provoaca un
contrast strident.
Nonculorile - alb si negru - sunt folosite mai ales in artele grafice. In pictura, prin
amestec se obtin griuri valorice sau prin amestec in cantitati egale se obtine gri
neutru. Amestecata cu alb o culoare se deschide, devine parca mai usoara, si da
impresia de departare. Amestecata cu negru, se va intuneca si va parea mai grea
si mai apropiata.
Amestecul cromatic este procedeul prin care se realizeaza combinarea culorilor
spectrului solar intre ele.
1. Amestecul fizic spontan - obtinut prin fuziunea culorilor pe suport
2. Amestecul fizic elaborat - realizat cu ajutorul pensulei pe paleta
Amestecul cromatic realizat intre doua culori vecine din spectru se numeste
nuantare, iar culorile rezultate se numesc nuante. Nuanta se refera la calitatea
unei culori de a fi mai calda sau mai rece.

G+V=nuante de la G la V sau de la V la G
la A

V+A=nuante de la V

A+Vi=nuante de la A la Vi
la R

Vi+R=nuante de la Vi

R+O=nuante de la R la O
O la G

O+G=nuante de la

Daca G din amestec este in cantitate mai mare, nuanta rezultata se va numi G
verzui.
2G+1V=G verzui

1G+2V=V galbui

Amestecurile cromatice rezultate din culorile complementare se numesc tente

rupte.
Gri neutru se poate obtine prin diverse amestecuri cromatice:
- amestecul culorilor primare: R+G+A
- amestecul culorilor secundare: V+Vi+O
- amestecul culorilor complentare (culorile secundare se folosesc in cantitate
dubla fata de cele primare): 1R+2V
1G+2Vi
1A+2O
Modalitatea in care dispunem pe suport tentele unei singure culori, diferentiate
ca tonalitate prin amestec cu nonculorile, se numeste monocromie.
Prin adaugarea unei cantitati de culoare, din griurile valorice, se obtin griuri
colorate. Cele mai rafinate griuri colorate se obtin din amestecul culorilor
complementare, la care se adauga o cantitate de alb.
Amestecul acromatic este utilizat in grafica si se realizeaza prin combinarea celor
doua nonculori. Amestecand alb cu cantitati din ce in ce mai mari de negru se va
obtine o scara valorica compusa din trepte de griuri valorice sau degradeuri de
alb si negru. Griul neutru se obtine prin amestecul nonculorilor in cantitati egale.
Prin valoratie se pot obtine diferite trepte de griuri valorice, care pot compensa
lipsa culorilor.
Modelarea culorilor este un procedeu prin care se valoreaza suprafetele plane sau
se modifica relieful formelor spatiale. Ea pune in evidenta lumina si umbra. In
pictura, modelarea se realizeaza prin treceri treptate de la deschis catre inchis
sau invers, obtinute prin amestecul unei culori cu nonculorile, iar rezultatul
amestecului se numeste ton.
R+alb=ton R deschis
inchis

R+negru=ton R

Tonul se refera la calitatea unei culori de a fi mai inchisa sau mai deschisa.

Tehnica ton in ton consta in procedeul prin care coloram o suprafata cu

amestecuri ale culorilor din aceeasi familie plus alb sau negru.
Prin amestecul treptat al unei culori cu o cantitate din ce in ce mai mare de alb
sau negru se obtine o succesiune de tonuri ale culorii respective, care se
numeste degradeu.
Dominanta cromatica da tonalitatea de ansamblu a lucrarii si celalate culori
depind de ea. Dominanta cromatica realizeaza unitatea tabloului si determina o
armonie de tente colorate numita gama cromatica.
Pentru mentinerea unei armonii cromatice, culorile pure, stralucitoare, se vor
aseza in portiunii mici, iar cele grizate pe suprafete mari.
Acordul cromatic sta la baza armoniei culorilor. Pentru a crea acorduri intre
perechile de complementare sau intre perechile calde si reci, este necesar ca una
dintre culori sau ambele sa fie tulburate prin grizare cu complementare.
Efectul spatial al culorilor se numeste perspectiva aeriana. Impresia de
spatialitate este redata prin desenul in perspectiva, valoratia in alb-negru si
colorit.
Elementele din prim-plan se percep in contraste puternice, cu forme si contururi
bine determinate, pe cand elementele departate, se estompeaza, cu contururi
vagi si culori palide, deschise, in griuri nuantate, care par ca se unesc cu cerul la
orizont. Culorile calde dau impresia de apropiere in spatiu si trebuie dispuse in
partea de jos a compozitiei. Culorile reci dau impresia de departare in spatiu si
trebuie dispuse in partea de sus. Violetul inchis da o senzatie de foarte mare
apropiere, iar albul de departare. Negrul da impresia de adancime, plinatate,
greutate. Culorile saturate sunt mai active si tind sa vina in prim-planul tabloului.
Pata cromatica este urma lasata de o culoare pe suprafata suportului.
1. Pata plata sau decorativa este uniforma, fara urme de pensula, unitara ca ton
si ca nuanta. Exprima calm, liniste, repaus.
2. Pata picturala este vibrata, obtinuta din amestecuri cromatice sau suprapuneri
grafice. Exprima forta, miscare, dinamism, tensiune. Petele picturale dipuse pe
sensul formelor obiectelor reprezentate pot sugera mai bine forma si volumul
acestora.
Modalitati de tratare plastica a suprafetelor:
- tratare decorativa folosita in artele decorative
- tratare picturala se realizeaza folosind pete picturale obtinute prin diferite
procedee plastice: vibratie facturala, valorica, coloristica si suprapunere grafica.
Semnificatia culorilor: efecte fiziologice, efecte psihologice si simboluri

R - creste presiunea sangvina, activeaza respiratia, da senzatia de caldura

- irita, excita, mobilizeaza, exalta, incurajeaza
- iubire, foc, lupta, putere, pasiune

O - accelereaza pulsul, da senzatia de caldura

- optimism, veselie, sociabila
- sanatate, energie, bucurie, incordare

G - stimuleaza nervul optic, gandirea creatoare, da senzatia de caldura

- satisfactie, intimitate, inviorare, dinamica, vesela, spontaneitate,
comunicativa
- lumina, maretie, inteligenta, gelozie, invidie

V - scade presiunea sangvina, dilata vasele capilare, stimuleaza activitatea

intelectuala
- raceala, relaxare, liniste, meditatie, buna dipozitie, concentrare, siguranta,
indrazneala
- multumire, tinerete, speranta

A - scade presiunea sangvina si frecventa pulsului, calmeaza respiratia

- odihnitoare, calm, concentrare, liniste
- puritate, delicatete, raceala, credinta, reflectie, nostalgie

Vi - intensifica activitatea cardiovasculara, accelereaza respiratia

- raceala, descurajatoare, penitenta, gravitate
- sfiiciune, sinceritate, tristete

Negru - reducerea activitatii metabolice, repaus

- neliniste, depresie, induiosare, tristete
- moarte, doliu, mister, solemnitate, sobrietate, singuratate, despartire

Alb - contractia pupilei

- raceala, curatenie, virtute
- puritate, pace, impacare, liniste

Contrastele cromatice

1. Contrastul culorilor in sine se obtine prin juxtapunerea culorilor pure,

luminoase. Ex: alaturand mici tuse sau puncte de G unor tuse sau puncte de A,
ochiul va percepe culoare V. Alaturarea nonculorilor amplifica expresivitatea
contrastului in sine.

2. Contrastul cald-rece se produce intre culorile calde si reci, in tonalitati

apropiate. O culoare poate fi incalzita sau racita prin amestec fizic. Daca in
amestec domina o culoare calda, culoarea se incalzeste, iar daca domina una
rece, se va raci.
O culoare mai poate fi racita sau incalzita prin juxtapunere, de exemplu:
R langa O se raceste usor
R langa G se raceste mai
mult
R langa V se incalzeste vizibil
langa Vi se incalzeste usor

3. Contrastul clar-obscur (deschis-inchis) se obtine prin alaturarea unor culori cu

valori tonale diferite (numit si perspectiva tonala). Contrastul intre lumina si
umbra are efectul de construire a formelor si redare a volumelor. Orice obiect
luminat dintr-o parte are umbra pe partea opusa, numita umbra proprie. El
arunca suprafetei pe care este asezat umbra sa, numita umbra purtata.

4. Contrastul complementarelor: juxtapuse, complementarele se pun in valoare

reciproc si isi maresc puterea de stralucire la maxim. O culoare primara este
complementara cu o culoare binara de gradul I, care a luat nastere din amestecul
fizic al celorlalte doua culori primare. In contrastul complementarelor se cere ca
una dintre cele doua culori sa domine.
Culori primare - secundare
gr. II
G-Vi

Culori binare de gradul II - binare de

G oranj - A violet

O-A

R oranj - A verde

R-V

R violet - G verde

5. Contrastul simultan si succesiv se manifesta atunci cand o culoare pura cere

fiziologic culoarea ei complementara. In compozitie culorile pure nuanteaza optic
si simultan griurile, albul si negrul spre complementarele acestora. Efectul face
ca o culoare calda sa se raceasca usor cand este juxtapusa unei culori calde.

6. Contrastul de calitate rezulta prin alaturarea unor culori pure, saturate,

stralucitoare cu unele tulburate prin amestec, stinse, mate. Este necesar sa
domine una dintre culori.

7. Contrastul de cantitate consta in raportul de intindere intre suprafetele de

culoare si in puterea lor de stralucire. Pentru echilibru, culorile calde vor ocupa o
suprafata mai mare decat complementarele lor reci.

5. Compozitia plastica este o forma unitara creata intr-un spatiu plastic, prin
organizarea elementelor de limbaj plastic dupa anumite principii: paginatia,
structura (schema compozitionala), proportia, contrastul, ritmul, centrul de
interes.
Schema compozitionala este forma de ansamblu a compozitie:
- orizontala - stabilitate, se potriveste pentru subiecte statice
- verticala - pentru subiecte precum cladiri inalte
- diagonalele - spatialitate, dinamism
- triunghiul cu varful in sus - masivitate, stabilitate, solidaritate, permanenta
- triunghiul cu varful in jos - echilibru instabil
- patratul si dreptunghiul - stabilitate, se potrivesc unor activitati intelectuale
- trapezul - solidaritate, consistenta
- rombul - indreptarea privirii spre interiorul tabloului
- elipsa - miscare de rotatie dinamica, pentru subiecte dinamice inchise
- cercul - perfectiunea, centrarea atentiei spre interiorul imaginii
- spirala - dinamism
Trebuie avut in vedere:
- raportul dintre plin si gol
- echilibrul maselor
- armonia formelor si culorilor
Compunerea elementelor de limbaj plastic in compozitie:
- dispunere pe axe verticale, orizontale sau oblice
- asezarea simetrica ori asimetrica fata de acestea
- raspandite pe toata suprafata sau reunite in anumite grupari
1. Compozitia statica este dominata de:
- linii orizontale, verticale, drepte
- forme: patratul, dreptunghiul, triunghiul cu baza orizontala
- culorile apropiate valoric, raman in accelasi plan, prin juxtapunere
2. Compozitia dinamica este dominata de:
- linii curbe, oblice, frante

- forme alungite, unghiulare, neregulate, curbate

- culori contrastante, contraste de culoare
1. Compozitia inchisa are un singur centru de interes care indreapta privirea catre
interiorul lucrarii, iar principalele elemente componente sunt dispuse in zona
centrala pe care o inconjoara.
2. Compozitia deschisa se caracterizeaza prin existenta mai multor centre de
interes care indreapta privirea catre exteriorul lucrarii. Poate da senzatia ca este
un fragment dintr-un ansamblu.
Expresivitatea plastica este acea proprietate a compozitiei care o face capabila
sa transmita emotii puternice. Mijloacele realizarii expresivitatii: contrastul si
ritmul de forma si culoare, originalitatea, miscarea, simetria si asimetria,
echilibrul, acordul cromatic si armonia, proportia, unitatea.
Prin centrul de interes atentia privitorului este condusa in asa fel incat acesta sa
citeasca cu ochii mintii continutul plastic si narativ al compozitiei.

6. Compozitia decorativa: elementele au functie statica, iar motivele sunt

destinate infrumuseterii unor obiecte de imbracaminte, mobilier, uz casnic.
Procedeele de realizarea a unei compozitii decorative sunt: repetitia, alternanta,
conjugarea, simetria, asimetria, gradatia, suprapunerea.
Forme compozitionale decorative: friza, chenarul, jocul de fond, compozitia
seriala, panoul decorativ, proiect de imprimeu. Ex: semn de carte, figurina din
carton, felicitare.
Poligoanele regulate si stelate pot fi transformate in motive decorative.
Progresia inseamna dezvoltarea treptata, ca dimensiune, a unor forme. Poate fi:
radiala, in spirala, concentrica.
1. Structurile naturale: minerale, vegetale, animale, create de om. Sunt forme
egale sau asemanatoare, repetate, cu legatura intre ele: fagure de albine,
cristale.
2. Structurile plastice sunt un ansamblu de elemente plastice aflate intr-o stransa
legatura: puncte, linii, pete, forme. Stilizarea reprezinta transformarea structurilor
din natura in structuri plastice prin geometrizare si abstractizare, accentuandu-se
particularitatile expresive ale acestora. Caracterul esential al structurilor naturale
se pastreaza in functie de tehnica de lucru: broderie, tesaturi, imprimeu textil,
incrustatii in lemn sau os. Structurile plastice obtinute prin stilizare se numesc
motive decorative si pot fi: geometrice, florale, zoomorfe, antopomorfe.

Arta decorativa reprezinta ornamentarea obiectelor utilitare in functie de stilizare,

ritm constant, tenta plata de culoare.
Modificarea succesiva se refera la spatiul transformat de mai multe ori, crescator
sau descrescator. Liniatura initiala este o schema plana sau spatiala pe care se
structureaza elemente decorative. Sugestia spatiala poate fi realizata prin
valoratie sau prin folosirea unei liniaturi, ale carei module vor suporta si ele
modificari succesive. Pentru a observa modificarea spatiala in volum putem
alterna moduli decorativi dupa un algoritm constant. Modificarea unui spatiu
decorativ redata in volum sau in plan, confera imaginii un efect de miscare, de
dinamism denumit si efect cinetic.
Suprapunerea grafica este un procedeu plastic care consta in asezarea unor
elemente de mici dimensiuni peste pete plate decorative. Punctele pot fi
suprapuse cu pensula, cu degetele, prin stropire fortata. Liniile pot fi suprapuse
cu pensula, prin curgere libera, prin dirijarea jetului de aer. Alte modalitati de
suprapunere grafica sunt: sablonul, stampila, colajul, hartia mototolita, textura
textila.
Tehnici in artele plastice:
- tehnica plierii hartiei: origami, tangram.
- tehnica colajului consta in lipirea pe suprafata suportului a unor diferite
elemente: materiale textile, carton, hartie, piele. Poate fi realizat in mai multe
moduri: colaj tip mozaic, forme rupte, forme taiate si decolaj.
- tehnica imprimarii tesaturilor avand textura rara
- tehnica picturii pe sticla
- tehnici grafice: linogravura, xilogravura, acvaforte, litografia
- monotipia sau monourma
- tehnica mozaicului
- tehnica sgraffito
- fresca
- tehnica modelajului

Studii dupa natura: natura statica si peisajul.

La elaborarea unei lucrari de arta plastica, creatorul porneste de la observarea si
studierea naturii. Etapele studiului in prezenta naturii:
1. Constructia: elemente analizate si desenate separat, apoi organizate ca
naturi statice, peisaje, ornamente decorative.

1.Natura statica
Forma lucrarii are un rol in transmiterea unei tensiuni emotionale:
- patratul sugereaza echilibrul
- dreptunghiul pe lat linistea
- dreptunghiul pe inalt mister si ascensiune
Aranjarea unei naturi statice traditionale respecta cateva principii:
- obiectele sunt in numar impar
- se folosesc vase, fructe sau flori si obiecte cu forme geometrice, iar ca fundal
draperii
- alterneaza obiectele lucioase cu cele mate, pentru a spori expresivitatea
- dispunerea obiectelor intr-o forma de triunghi, romb sau trapez cu baza mare pe
planul orizontal, pentru a crea echilibru
Paginatia inseamna organizarea echilibrata a elementelor ce urmeaza sa fie
desenate.
Proportionarea se refera la potrivirea dimensiunilor obiectelor in raport cu
suprafata suportului pe care le desenam si la marimile proprii ale obiectelor.
Constructia obiectelor se realizeaza prin masurarea corecta cu creionul, cu coada
unei pensule subtiri sau cu un bat, tinut in pozitie verticala, cu bratul perfect
intins si cu un ochi inchis pentru mai multa precizie. Masurarea consta in
corelarea dimensiunilor principale ale unui obiect, de ex: de cate ori intra latimea
in inaltime.
Constructia unui element implica mai multe faze:
- trasarea axei verticale
- stabilirea inaltimii si latimii maxime
- masurarea latimilor minime si medii
- incadrarea intr-o forma geometrizata in care se inscrie motivul ales
- desenarea conturului formei cat mai aproape de realitate
- desenarea elipselor
- indicarea unor detalii de structura
Liniile de constructie trebuie sa fie subtiri.
2. Valoratia: - redarea volumului, a umbrei si a luminii prin hasura obiectelor
- se disting: demitenta, lumina, pasajul, umbra proprie, reflexul si umbra purtata.

Valoratia alb-negru se executa in creion sau carbune prin hasura. Modeleul

valoric se refera la vibrarea zonelor de lumina, umbra si penumbra. Prin
modelarea valorica se redau reflexele pe care orice obiect le primeste de la
celelalte elemente.
3. In cazul naturii statice in culoare, lumina este calda si deschisa, iar umbra
este rece si inchisa. Tusele reprezinta urme vizibile lasate de pensula pe
suprafata suportului. Sugereaza volumul obiectelor. Prin tratarea picturala se
obtin compozitii plastice sensibile, de un mare rafinament artistic. Cu latul
pensulei groase sau prin tufuire se pot aseza pe suport tuse de culoare in puncte
foarte apropiate, numita tehnica divizarii tuselor cromatice. Expresia obtinuta
este vie, de prospetime.
Pasajul este trecerea intre pete cromatice diverse, fara a le schimba calitatea sau
cantitatea, pastrand contrastul lor natural. Pasajul de culoare este trecerea intre
tonuri cromatice sau nonculori dispuse in degradeu.
Portretul se construieste in etape:
- axa de simetrie
- trasarea unui oval in care se poate incadra cel mai bine forma fetei
- reperele (linii orizontale) fruntii, ochiilor, nasului, gurii si barbiei
- volumul general al parului
- reperele de marire ale ochiilor si gurii
- detaliile de expresie
- fixati centrul de interes al portretului si accentuati detaliile zonei respective
- valorati prin inceperea hasurii umbrei, semiumbrei si in final
reflexele(modeleurile)
Problemele cromatice:
- folositi unul dintre cele sapte contraste cromatice
- alegeti o dominanta calda sau rece
La varsta adulta proportiile se aliniaza unor repere anatomice:
- cele trei registre (fruntea, nasul si gura/barbia) sunt aproximativ egale
- dinstanta dintre ochi este egala tot cu un ochi
- colturile buzelor se gasesc pe acceasi verticala cu centrul irisului
- urechiile sunt in dreptul nasului si de aceeasi lungime cu acesta
Clasificarea portretului:

- portret: cuprinde doar figura

- bust: apare si o portiune din piept
- bust intreg: apar si mainile, pana in dreptul genunchilor
- portret intreg: apare corpul in intregime, intr-un fundal
- autoportret: imaginea autorului
- portretul colectiv: doua sau trei personaje
- masca: de trib, prin machiaj, de teatru, de carnaval, populara
- caricatura: este o forma a graficii, realizata cu scopul satirizarii personajelor si
implica exagerarea trasaturilor negative si deformarea proportilor anatomice
Proportile corpului omenesc: Anatomia artistica este disciplina stiintifica ce se
ocupa de corpul omenesc din punct de vedere estetic. Canonul este un sistem
proportional, iar canonul ideal este reprezentat de sculptorul grec Policlet :
Doriforul - capul intra de sapte ori in inaltimea trupului.
Etapele desenarii corpului omenesc:
- inaltimea totala a personajului
- inaltimea capului
- centura scapulara (reper al umerilor)
- centura pelviana (reper al soldurilor)
- ombilicul (reper al taliei- la jumatatea inaltimii)
- axele mainilor si picioarelor
- imbracarea cu muschi si cu haine
Particularitati de expresie: Particularitati de proportii la reprezentarea copiilor:
- la nou-nascut capul este o treime din inaltime
- la un copil de 2-3 ani capul se cuprinde de 5 ori in inaltime
- la un copil de 6-7 ani capul intra de 6 ori in inaltime
Diferentele anatomice dintre barbati si femei: - barbatii au musculatura mai
dezvoltata
- femeile sunt mai mici de inaltime
- femeille au centura scapulara mai ingusta decat centura pelviana
Perspectiva ne arata procedeele grafice cu ajutorul carora putem reprezenta cat
mai corect pe planul cu doua dimensiuni al tabloului (latime, inaltime), cele trei

dimensiuni ale oricarui volum aflat in spatiu (latime, inaltime, adancime). In

desenul perspectiv se folosesc: - linia groasa continua, pentru redarea
contururilor formelor
- linia subtire continua, pentru trasarea liniei de orizont, a liniilor de fuga, linii
ajutatoare
- linia intrerupta, pentru redarea unor linii care nu se vad
- linie-punct, pentru raza vizuala principala, perpendiculara pe linia de orizont,
care determina punctul principal de vedere (P.V.)
Linia de orizont imparte campul vizual al tabloului in doua, in dreptul ochiului
desenatorului: jos-planul terestru, sus-planul aerian.
Exemplu: calea ferata - in perspectiva traversele se micsoreaza treptat cu cat se
departeaza in adancime, spre P.V.
Desenul proiectiv studiaza modalitatile de reprezentare a obiectelor din spatiu
pe un plan. Operatia efectuata pentru obtinerea proiectiei se numeste proiectare
si contine urmatoarele elemente:
- 1-3 plane de proiectie
- proiectante si proiectia propriu-zisa
Se poate realiza prin doua sisteme:
- proiectie centrala sau conica
- proiectie paralela sau cilindrica: Daca proiectantele sunt perpendiculare pe
planul de proiectie se obtine proiectia cilindrica dreapta sau ortogonala. Daca
proiectantele sunt inclinate pe planul de proiectie se obtine proiectia cilindrica
oblica.
Unei proiectii a unui punct pe un plan ii corespund o infinitate de puncte in
spatiu, situate pe proiectanta care trece prin punctul respectiv.
Doua proiectii pe doua plane le corespunde un singur punct in spatiu.
Operatia de reprezentare a punctului cand cele trei plane din spatiu au fost rotite
pentru a fi aduse in acelasi plan se numeste epura.
Pentru reprezentarea unei drepte pe cele trei plane de proiectie se reprezinta
extremitatile unui segment de dreapta.
Design-ul realizand tot ce tine de estetica industriala, de la proiectare la
reclama si ambalaj, include o parte grafica si o parte de decoratiuni ambientale.
Design-ul grafic cuprinde: semnul, emblema, simbolul, sigla, marca fabricii, afisul,
grafica de carte.
Design-ul de produs reprezinta estetica industriala.

Design-ul vestimentar reprezinta estetica obiectelor vestimentare.

Design-ul ambiental presupune conceperea unui ambient estetic pentru spatiul
interior.
Design-ul exterior presupune infrumusetarea spatiului urban.
Elemente de arhitectura: - arcul de bolta numit arcada, se gaseste deasupra
spatiilor goale necesare amplasarii ferestrelor, usilor, portilor si niselor.
- romanii au adoptat arcul in plin cintru, care putea fi si suprainaltat; folosit in
Renastere
- arcul rampant a fost folosit la constructia scarilor si a suprafetelor inclinate
Arta gotica va introduce: - arcul in ogiva, arcul trilobat, arcul maner de paner
- rozasa care desemneaza fereastra de mari dimensiuni de forma circulara
asezata deasupra portalului unei catedrale. Tipuri de rozasa gotica: lancelot,
radiant, flamboyant.
- rozeta se refera la o fereastra circulara, de mici dimensiuni, inchisa in principal
cu elemente decorative geometrice sau floarale distribuite in ordine.