Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul

nemilostiv
Traducere din limba greaca veche si note de
Adrian Tanasescu-Vlas
Tiparita cu binecuvntarea
Prea Sfintitului Parinte GALACTION,
Episcopul Alexandriei si Teleormanului
Editura Sophia
Bucuresti, 2002
Cuprins
Cuvantul I.........................................................................................................................................2
Cuvnt rostit n Antiohia, a doua zi dupa Calende, mpotriva betivilor,
si a celor ce merg la crciumi, si fac dantuiri n cetate; si ca dascalul
nu trebuie sa lepede pe ucenicii sai, chiar daca deocamdata nu i se supun;
si despre saracul Lazar si bogat...................................................................................................2
Cuvantul II.....................................................................................................................................17
Al doilea cuvnt despre Lazar, si ca sufletele celor morti de moarte
naprasnica nu se fac draci, si despre judecata si milostenie......................................................17
Cuvantul III....................................................................................................................................24
Al treilea cuvnt despre Lazar, si de ce nu a zis Avraam:
ai primit cele bune in viata ta, ci: :ai luat si de
ce dreptii cad de multe ori n primejdii,
iar pacatosii scapa de acestea.....................................................................................................25
Cuvantul IV....................................................................................................................................39
Al patrulea cuvnt despre bogat si Lazar; si constiinta care obisnuieste sa ne aminteasca
pacatele vechi; si despre Iosif....................................................................................................39
Cuvantul V.....................................................................................................................................47
Despre spusa Apostolului
Fratilor, despre cei ce au adormit
nu voim sa fiti ntru nestiinta,
ca sa nu va ntristati;
si despre Iov si Avraam..............................................................................................................47
Cuvantul VI....................................................................................................................................55
Despre cutremur si despre bogat si Lazar,
si de unde vine robia..................................................................................................................55
1

Cuvantul VII..................................................................................................................................69
Catre cei ce pleaca la alergarile de cai,
si la cuvntul Evangheliei:
Intrati prin usa cea strmta,
ca larga este usa si lata calea ce duce la pierzare,
si multi sunt cei ce intra printr-nsa,
si sfrsitul tlcuirii la bogat si Lazar..........................................................................................69

Cuvantul I
din Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv
Editura Sophia, Bucuresti, 2002
Cuvnt rostit n Antiohia, a doua zi dupa Calende, mpotriva betivilor,
si a celor ce merg la crciumi, si fac dantuiri n cetate; si ca dascalul
nu trebuie sa lepede pe ucenicii sai, chiar daca deocamdata nu i se supun;
si despre saracul Lazar si bogat
1.Praznic satanicesc fiind ziua de ieri, voi ai fcut-o praznic duhovnicesc primind cu mult
bunvoin cuvintele cele de la mine i petrecnd aici cea mai mare parte din zi, mbtndu-v cu
beie plin de ntreag nelepciune i dnuind mpreun cu Pavel. Deci, ntr-acest chip ndoit
ctig s-a fcut vou: pe de o parte ai scpat de dnuirea fr de rnduial a celor bei, pe de
alta ai sltat cu sltri duhovniceti pline de bun rnduial, i v-ai mprtit nu de cup din
care curge vin curat3, ci de una plin de nvtur duhovniceasc, i v-ai fcut fluier i alut
Duhului Sfnt; i n vreme ce alii dnuiau diavolului, voi, petrecnd aici, v-ai gtit ca organe i
vase duhovniceti, ai lsat Duhul s scoat cntare din sufletele voastre i s insufle harul Su n
inimile voastre, drept care ai i rsunat cu viers atotmelodios, veselind nu numai oamenii, ci i
puterile de sus.
Hai, dar i astzi s ne ntrarmm limba mpotriva beiei i s dm de pmnt cu viaa cea
moleit i dezmat: s certm pe cei care petrec n ea - nu ca s-i ruinm, ci ca s i scpm
de ruine; nu ca s-i facem de ocar, ci ca s-i ndreptm; nu ca s-i facem de blci, ci ca s-i
slobozim de blciul4 cel ruinos i din minile diavolului s-i rpim; c cel i trece timpul n
beie i dezmierdare i ghiftuire se afl chiar sub tirania diavolului.
i deie Dumnezeu s ias ceva din cuvintele mele; iar dac vor strui ntr-aceleai chiar dup
ndemnul meu, nici aa nu voi nceta a-i sftui; c i izvoarele curg chiar dac nu ia nimeni ap,
i fntnile nu nceteaz a se umple chiar dac nu sunt folosite, i rurile curg chiar dac nu se
2

bea din ele, deci se cuvine i celui ce vorbete a plini cele ce in de el chiar de nu ia aminte
nimeni.
De altfel, nou, crora ni s-a ncredinat slujirea cuvntului, lege ne-a lsat Iubitorul de oameni
Dumnezeu ca niciodat s nu prsim datoria noastr, nici s tcem, fie c ne ascult cineva, fie
c e nepstor. Iat, Ieremia, dup ce i-a ameninat mult pe iudei i le-a spus dinainte grozviile
care aveau s vin , era batjocorit de cei ce-l auzeau, toat ziua era luat n rs, nct a vrut o dat
s nu mai proroceasc prorocia aceea, lsndu-se cuprins de omeneasc slbiciune i
nemaisuferind batjocurile i ocrile.
i ascult cum ne arat asta prin cele ce griete: Fcutu-m-am spre rs toat ziua i am zis:
nu voi mai numi numele Domnului i mai mult nu voi mai gri ntru numele Lui: i s-a fcut n
mine ca focul ce arde i prjolete n oasele mele; i m-am prsit din toate prile, i nu pot
suferi (20, 7, 9)5.
Iat ce vrea s spun: Am vrut s m las de prorocit, fiindc nu m ascultau iudeii; i ndat ce
am voit aceasta, a czut ca un foc n sufletul meu lucrarea Duhului i prjolea toate cele
dinluntrul meu, topindu-mi oasele i mistuindu-m aa fel c nu puteam rbda vpaia aceea.
Iar dac Ieremia, luat n rs i batjocorit i ocrt n toat ziua, a fost supus unei asemenea
pedepse fiindc a vrut s tac, de ce iertare am fi vrednici noi dac neptimind nc lucruri ca
acelea, ci pentru nepsarea unora mpuinndu-ne cu sufletul, am nceta s le mai dm nvtur,
i mai ales cnd sunt atia care iau aminte?
2. V spun acestea nu pentru a m mbrbta ori a m mngia pe mine nsumi (de altfel, am pus
hotrre tare n sufletul meu ca, pn ce voi mai sufla i Dumnezeu va socoti de cuviin s m
mai in n viaa cea de acum, s plinesc slujirea aceasta i s fac ceea ce mi s-a poruncit, fie c
va lua cineva aminte, fie c nu); ci ntruct sunt unii care descurajeaz pe cei muli, care,
neaducnd nimica de folos n viaa noastr, slbesc i rvna celorlali, fac mscri i i bat joc i
zic: nceteaz cu sfaturile, termin cu ndemnurile; nu vor s te asculte, mai las-i n pace;
ntruct, deci, sunt unii care spun acestea, am s lungesc cuvntul din dorina de a smulge din
sufletul celor muli aceast rea i neomeneasc prere, aceast curs diavoleasc.
De altfel, i ieri am vzut spunnd cuvintele acestea pe muli, care, ce au vzut pe unii stnd n
crcium, rdeau i i bteau joc zicnd: Tare s-au mai nduplecat s te asculte; chiar c n-a mai
intrat n crcium nici unul; s-au cuminit cu toii.
Ce spui tu, omule? Am fgduit cumva s-i pescuim pe toi ntr-o singur zi? Dac i numai zece
se nduplec, dac i numai cinci, dac i numai unul, oare aceasta nu ne este destul mngiere?
Ba ndrznesc s spun lucru mai mare: s zicem c nimeni nu se las nduplecat de cuvintele
noastre - mcar c e cu neputin a rmne vreodat sterp cuvntul semnat n auzul attora - dar
hai s presupunem asta. Ei bine, se cheam c nici aa nu am vorbit degeaba: fiindc dei au
intrat n crcium, n-au mai intrat cu aceeai nesimire, ci i la mas i aminteau n multe rnduri
de cuvintele mele, de pedeapsa, de certarea lui Dumnezeu; i amintindu-i se ruinau, roeau n
gndul lor; nu i fceau nravul cu atta ndrzneal. Or, tocmai acesta este nceputul mntuirii
i al prefacerii celei bune: a te ruina, a osndi singur ceea ce faci.
3

Pe deasupra, mai dobndim de aici nc un ctig, i nu mic. Care este acesta? Anume c i cel cu
ntreag nelepciune se fac mai evlavioi, ncredinndu-se prin cele spuse c au fost sftuii ct
se poate de bine, nefiind mnai mpreun cu gloata. Nu i-am ridicat din suferin pe cei bolnavi?
Dar i-am fcut mai zdraveni pe cei sntoi. Cuvntul nu a scos pe nimeni din rutate? Dar mai
bine i-a lefuit pe cei ce duc via mbuntit. Hai s mai spun i un al treilea folos pe lng
celelalte dou. Nu am nduplecat pe cineva azi? Poate voi fi n stare mine.
Dar dac nici mine? Atunci poimine, sau poate n ziua urmtoare. Cel ce astzi a auzit i n-a
primit, poate c mine va fi asculttor i va primi cuvntul; iar cel ce astzi i mine a fost
nepstor, poate c dup mai multe zile va lua aminte la cele spuse.
Doar i pescarul, de multe ori, dup ce toat ziua a scos nvodul gol, a prins seara, cnd se
pregtea s plece, petele care fugise de el toat ziua. Iar dac pentru nereuitele care se ntmpl
ntotdeauna am sta n nelucrare i ne-am lsa de toate, s-ar prpdi ntreaga noastr via: i nu
numai cele duhovniceti, ci i cele lumeti s-ar duce toate de rp.
Doar i plugarul, dac s-ar lsa de plugrit din pricina vremii proaste ce se ntmpl o dat i de
dou ori i de multe ori, degrab ar muri de foame. i corbierul, dac ar fugi de mare din pricina
furtunii care se ntmpl o dat i de dou ori i de multe ori, neumblat ar rmne pentru noi
marea, i viaa noastr tot s-ar nruti din aceast pricin.
i dac n fiecare ndeletnicire s-ar gndi aa, toate ar pieri ndat i ar rmne pustiu pmntul.
Deci, tiind cu toi aceasta, chiar dac nu reuesc o dat, de dou ori, de multe ori n treburile lor,
iari se apuc de ele cu aceeai rvn.
3. Acestea toate tiindu-le i voi, iubiilor, s nu grim, v rog, s nu spunem: Ce attea cuvinte?
Nici un folos nu este din cuvintele acestea. C i plugarul, o dat i de dou ori i de multe ori
nsmnnd aceeai brazd fr a strnge road, iari face acelai lucru - i de multe ori i
scoate ntr-un an paguba din cealalt vreme. i negustorul, de multe ori trecnd prin sfrmare de
corabie, nu las portul ci trage corabia la ap, nimete corbieri i, mprumutnd bani, se apuc
de aceleai lucruri, cu toate c viitorul nu este desluit.
i oricine obinuiete s fac la fel ca plugarul i negustorul. Apoi, dac aceia au atta rvn
pentru cele lumeti, cu toate c sfritul lor nu este desluit, noi s ne lsm pgubai ndat dac
nu suntem ascultai cnd cuvntm? i ce iertare am avea pentru aceasta, ce dezvinovire? De
altfel, pe ei n-are cine s-i mngie n nereuite. De pild, atunci cnd marea nghite corabia
negustorului, n-are cine s scoat din srcie pe cel ce a pit sfrmare de corabie; dac neac o
ploaie mare brazda, nbuind seminele, de nevoie pleac plugarul acas cu minile goale; iar cu
noi, cei care cuvntm i ndemnm, nu stau lucrurile aa.
i totui, chiar dac arunci seminele i cel care aude nu primete, nici nu aduce roada ascultrii,
tu ai oricum rsplat de la Dumnezeu pentru c ai dat sfat, i vei primi dac eti ascultat tot att
ct ai fi primit dac n-ai fi fost: c ai fcut tot ce inea de tine. De faptul c cei ce ne aud nu se
nduplec nu suntem vinovai, ci numai dac nu dm sfat: c a ndemna este treaba noastr, iar a
se ndupleca e a lor. Dac, fr ndemnul nostru, ar fptui isprvi6 nenumrate, numai a lor este
rsplata, iar noi n-avem nici un ctig, fiindc nu i-am sftuit la ele; tot aa, dac atunci cnd noi
4

i ndemnm ei nu iau aminte, toat pedeapsa cade asupra lor, iar noi nu avem nici o vin, ba nc
i mult plat vom primi de la Dumnezeu: c ceea ce inea de noi am plinit. Ni s-a poruncit doar
s dm argintul schimbtorilor de bani (Matei 25, 27), adic s spunem i s sftuim. Spune, dar,
i ndeamn pe fratele. Pi nu a ascultat! Dar tu ai oricum plat, numai s faci asta nencetat,
numai s nu te dai btut vreodat, pn ce vei ndupleca pe fratele, atta timp ct vei tri; s nu
nceteze sftuirea pn cnd nu va asculta cel ce primete ndemnul. Diavolul pururea alearg
mpotriva mntuirii noastre, fr a ctiga nimic, ba mai vrtos pgubindu-se foarte tare prin
rvna sa; i totui, atta turbare are n el nct adeseori se apuc de lucruri cu neputin de
nfptuit i nvlete nu doar asupra celor de care nu se ndoiete c i va mpiedica i dobor, ci
i asupra celor de la care ar fi de ateptat s-i biruie meteugirile. De pild, auzind c Iov e
ludat de Dumnezeu, Cela ce tie toate lucrurile negrite, a socotit c poate s l biruie i nu a
ovit vicleanul a face i unelti totul ca s i pun piedic; i nu s-a dat btut acel spurcat i prea
ru drac, mcar c Dumnezeu judecase ca fiind att de mare fapta bun7 a dreptului. i nu ne
ruinm, nu roim, spune-mi, dac n vreme ce diavolul nu se dezndjduiete niciodat de
pierzarea noastr, ci o ateapt totdeauna, noi ne vom dezndjdui de mntuirea frailor?
Se cuvenea vrjmaului s se lase pguba de lupt nc dinainte de a-l ispiti pe drept, cci nsui
Dumnezeu mrturisea fapta lui bun - dar nu s-a dat btut ci, din multa sa turbare cea mpotriva
noastr, i dup ce a auzit mrturia lui Dumnezeu a ndjduit s-l biruiasc pe acel viteaz; iar noi
n-avem aa pricin de a cdea n dezndejde, i cu toate astea ne dm btui. Diavolul, cu toate
c i sttea mpotriv Dumnezeu, nu s-a ferit a lupta cu noi iar tu, cnd Dumnezeu te ndeamn i
te scoal n aprarea celor czui, dai napoi? Diavolul l auzise pe Dumnezeu spunnd de Iov c
e om drept, adevrat, cinstitor de Dumnezeu, ce se ferete de tot lucrul ru (1, 1) i c nu mai
este altul pe pmnt asemenea lui - i, n pofida unor att de multe i mari mrturii, a struit
totui, zicnd: Poate c aducnd asupra lui rele mari unul dup altul, voi putea birui i surpa
acest mare turn.
4. Deci, ce iertare vom avea, iubiilor, ce dezvinovire, dac dracul cel ru are atta-turbare
asupra noastr, iar noi n-avem pentru mntuirea frailor notri nici o ctime din rvna lui, cu
toate c avem ca mpreun lupttor pe Dumnezeu? Drept aceea, cnd vezi pe fratele c este
mpietrit i ncrncenat i nu vrea s te asculte, spune-i n sinea ta: Poate cu vremea vom putea
s-l nduplecm. Aa a poruncit i Pavel, zicnd: i slugii Domnului nu i se cade s se
sfdeasc, ci blnd s fie ctre toi, nvtor, suferitor, cu blndee certnd pe cei ce stau
mpotriv, poate cndva le va da lor Dumnezeu pocin spre cunotina adevrului (II Timotei
2, 24-25). Nu i vezi pe prini c de multe ori, cnd copiii le sunt pe moarte, stau alturi de ei
lcrimnd, jelind, srutndu-i, fcnd tot ce st n puterea lor pn la ultima suflare a odraslei?
Asta f i tu pentru fratele, mai ales c celor bolnavi lacrimile i tnguirile nu pot nici s le
alunge boala, nici s-i scape de moarte; n timp ce tu, prin rbdare i struin, poi de multe ori
s scoi din moarte i s nvii, prin tnguiri i lacrimi, un suflet aflat n stare dezndjduit. L-ai
sftuit i nu s-a nduplecat? Lcrimeaz i atinge-l mereu cu vorba; suspin cu amar ca,
ruinndu-se de purtarea ta de grij, s se ntoarc spre mntuire.
Ce pot s fac eu singur? C nici nu pot s fiu n toat ziua mpreun cu fiecare din voi, nici nu
sunt ndeajuns ca s vorbesc unei asemenea mulimi eu singur; dar dac ai vrea voi s v
mprtii unii pe alii de mntuire i fiecare dintre voi s i ia grija unuia dintre fraii
nepstori, degrab ar nainta lucrarea zidirii voastre. Dar pentru ce vorbesc de cei ce se
5

ndreapt numai dup sfaturi struitoare? C nici n privina celor ce sufer fr putin de
vindecare nu trebuie s ne dm btui i s ne lenevim, chiar de am prevedea foarte limpede c,
n pofida multei noastre osrdii i sfaturilor noastre struitoare, cu nimic nu se vor folosi. Iar
dac vi se pare ciudat cuvntul acesta, hai s l ntresc prin mrturia i cuvintelor lui Hristos:
fiindc noi, oamenii, nu tim ce ne aduce viitorul, drept care nici nu putem spune cu ncredinare
despre asculttorii notri dac se vor lsa ori nu nduplecai de cuvintele noastre - n vreme ce
Hristos, Care tia desluit dac avea s fie ascultat sau ba, n-a ncetat pn n sfrit a cuta s-l
ndrepteze pe neasculttor.
Dei tia c Iuda nu va prsi planul trdrii, n-a ncetat a-l ntoarce de la gndul trdrii prin
sfaturi, ndemnuri, faceri de bine, ameninri i nvtur de tot felul, nencetat strunindu-l prin
cuvnt ca i cu un fru: iar aceasta a fcut-o spre a ne nva s plinim tot ce ine de noi, chiar de
am prevedea c fraii nu se vor ndupleca, ntruct plata noastr nu atrn de urmrile sftuirii. i
uit-te cu ct nelepciune l nfrneaz mereu prin spusele Sale: Unul dintre voi M va vinde
(Matei 26, 21); i iari: Nu despre voi toi griesc: Eu tiu pe care i-am ales (Ioan 13, 18); i
iari: Unul dintre voi este diavol(Ioan 6, 70). i a plcut naintea Lui s-i in pe toi n
frmntare, ca s nu l dea de ruine pe trdtor i mai neruinat s-l fac mustrndu-l la artare;
iar ca s te ncredinezi c cele zise bgaser nelinite i team i n ceilali ucenici, cu toate c
nu aveau pe contiin nimic ru, ascult cum gria fiecare din ei, tulburndu-se: Nu cumva eu
sunt, Doamne? (Matei 26, 22).
ns nu numai prin cuvinte, ci i prin fapte l-a povuit Hristos pe Iuda. Dat fiind c de multe ori
i n tot chipul i artase iubirea de oameni, curind leproi, scond demoni, tmduind pe cei
bolnavi, nviind mori, ntrind slbnogi i fcnd bine tuturor ns pe nimeni nu pedepsise, ci
mereu gria: N-am venit ca s judec lumea, ci ca s mntuiesc lumea (Ioan 12, 47) - ei bine, ca
s nu cread Iuda c Hristos tie doar s reverse binefaceri, iar s pedepseasc nu, Domnul i
arat i latura aceasta cum c poate s certe i s pedepseasc pe cei pctuiesc.
5, i uit-te cu ct nelepciune i cuviin pe Iuda l-a povuit, iar dintre oameni pe nici unul na vrut s-l certe ori s l pedepseasc. De ce a fcut aa? Ca s cunoasc ucenicul puterea Lui
pedepsitoare c dac ar fi pedepsit pe cineva, ar fi prut c i calc singur spusele: N-am venit
ca s judec lumea ci ca s mntuiesc lumea, i iari, de n-ar fi pedepsit pe nimeni, nendreptat
rmnea ucenicul, necunoscnd prin fapte puterea Lui pedepsitoare. Deci, ce era de fcut? Ca
ucenicul s se team i s nu fac mai ru trecnd cu vederea nvtura primit, i totodat s nu
sufere nici unul dintre oameni, nici s nu rabde pedeaps i chin - de aceea i face Hristos
artat puterea pe smochin, zicnd: S nu se mai fac road din tine (Matei 21 , 19), i l-a uscat
ndat doar prin cuvntul Su. Astfel au rmas nevtmai toi oamenii, i totodat i-a artat
puterea Sa, pedeapsa fiind primit de ctre pom. i ucenicul de-ar fi luat aminte, mare folos ar fi
dobndit pedeapsa aceasta; ci totui, nici aa nu s-a ndreptat. Iar Hristos, dinainte tiind i
aceasta, a mai svrit un lucru nc mai mare: c atunci cnd iudeii au nvlit asupra Lui
ntrarmndu-i minile mpotriv-le cu sbii i ciomege, i-a orbit pe toi - fiindc asta arat
cuvintele: Pe cine cutai? (Ioan 18, 4). Dat fiind c vnztorul zicea mereu: Ce mi vei da
mie, i eu / voi da pe El vou? (Matei 26, 14), voind Domnul i pe iudei a-i ncredina, i pe
Iuda a-l nva c de voie merge la patim i totul este n mna Lui, iar viclenia vnztorului nu
putea s-L biruie, griete n vreme ce acesta sttea dimpreun cu toi ceilali: Pe cine cutai?
Astfel, Iuda nu-L recunotea pe Acela pe Care voia s-L vnd, cci l orbise Domnul; i nu
6

numai att, ci pe toi i-a aruncat la pmnt prin cuvintele Sale. i dup ce nici aa nu s-au fcut
mai blnzi, nici spurcatul acela n-a prsit gndul trdrii, ci a rmas nevindecat, nici aa n-a
contenit Hristos cu bunvoina i purtarea Sa de grij - ci ia aminte ct de mictor caut s
ating sufletul cel neruinat, grind cuvinte n stare s nmoaie chiar i o inim de piatr - fiindc
ce zice atunci cnd s-a pornit acela s-L srute? Iudo, cu srutare vinzi pe Fiul Omului? Nu i-e
ruine nici mcar s faci asta? Asta a zis Hristos cutnd s-l mite i amintindu-i de apropierea
lor dinti; totui, cu toate c Domnul a fcut i a zis acestea, Iuda nu s-a fcut mai bun - i nu din
pricina neputinei Sftuitorului, ci dintr-a lenevirii lui. Iar Hristos, cu toate c tia toate acestea
dinainte, a fcut de la nceput i pn la sfrit tot ce inea de El i nu S-a lsat pguba. Acestea
toate tiindu-le deci i noi, iubiilor, fr ncetare i totdeauna trebuie s-i aducem la rnduial i
s-i iubim pe fraii notri, chiar dac sfatul nostru nu aduce nici un folos: c dac Hristos, Care
tia cum se va sfri povestea, s-a ngrijit att de cel ce cu nimic nu avea s se foloseasc de
ndemnul Lui, de ce iertare am fi vrednici noi atunci cnd, fr mcar a ti deznodmntul
lucrurilor, ne vom arta att de lenei fa de mntuirea aproapelui, lsndu-l de izbelite dup
ce-l sftuim o dat sau de dou ori! i la urma urmei, s ne gndim i la noi nine, c n fiecare
zi ne vorbete Dumnezeu prin prooroci, prin apostoli, i n fiecare zi ne artm neasculttori - i
totui, El nu Se las pguba a vorbi i a ndemna pururea pe cei nrvai i neasculttori. i
strig Pavel, zicnd: n numele lui Hristos v rugm, ca i cum Dumnezeu S-ar ruga prin noi
mpcai-v cu Dumnezeu (II Corinteni 5, 20); c dac m silii s spun i un lucru de mirare,
cel care sftuiete tiind dinainte c se va ndupleca negreit cel sftuit nu e aa vrednic de laud
precum cel ce de multe ori zicnd i sftuind i neavnd izbnd nu se las pguba nici aa. C
pe cel dinti ndejdea de a-l ndupleca pe asculttor, chiar de ar fi cel mai lene om, l mboldete
s povuiasc; dar cel ce fr ncetare sftuiete i nu e ascultat, i totui nu se las pguba, d
dovad de dragoste preafierbinte si ct se poate de adevrat, nefiind nsufleit de nici o ndejde,
ci doar din dragostea ctre asculttor neprsind purtarea de grij pentru fratele. Dar cred c-am
dovedit ndeajuns c se cuvine s nu i prsim nicicnd pe cei czui, chiar de am ti c n-or s
ne asculte; trebuie de acum s purcedem la certarea celor dezmai, c pn ce ine aceast
srbtoare i diavolul lucreaz bubele beiei n sufletele celor ce se mbat se cuvine s pun alifii
pe aceste bube.
6. Ieri le-am astupat gura cu Pavel, care zice: Ori de mncai, ori de bei, ori altceva de facei,
toate spre slava lui Dumnezeu s le facei ( Corinteni 10, 31); iar astzi le vom arta lor pe
Stpnul lui Pavel nu numai ndemnnd i sftuind pzirea de plceri, ci i pedepsind i chinuind
pe cel ce i-a dus viaa n plceri: c istoria bogatului i a lui Lazr i a celor ntmplate
amndorura nu altceva arat. i hai mai bine, pentru a face cu temeinicie acest lucru, s citim
pilda chiar de la nceput. Era un om oarecare bogat, i se mbrca n porfir i n vison,
veselindu-se n toate zilele luminat; i era un srac oarecare anume Lazr, care zcea naintea uii
lui plin de bube, i poftea s se sature din frmiturile care cdeau de la masa bogatului; ci i
cinii, venind, lingeau rnile lui(Luca 16, 19-21). Pentru ce gria Stpnul n pilde?; Pentru
ce pe unele dintre pilde le tlcuia, iar pe altele nu?; Ce nseamn cuvntul pild? Ei bine,
rspunsul la aceste ntrebri i la toate ntrebrile de acest fel l vom lsa pe alt dat, pentru a nu
ne deprta de la ceea ce ne arde acum: deocamdat v vom spune doar care dintre evangheliti
spune c a grit Hristos pilda aceasta. Care, dar? Numai Luca, fiindc se cuvine a ti i aceasta:
c dintre cele spuse de Hristos aflm pe unele la toi cei patru, iar pe altele la cte unul dintre ei.
De ce? Ca s fim silii a-i citi pe toi, i ca s se vad mpreun-glsuirea lor minunat. C dac
toate spusele lui Hristos s-ar fi gsit la fiecare din ei, nu i-am fi citit pe toi cu luare-aminte,
7

ndeajuns fiind unul ca s ne nvee totul; iar dac fiecare ar fi istorisit altceva, nu s-ar fi artat
mpreun-glsuirea lor cea minunat. De aceea au multe de obte [n comun], ns i fiecare pe
ale sale. Deci, iat ce ne nva Hristos nsui n aceast pild. Hristos ne zice c era un om
bogat, trind n rutate mult, care nu cunotea nevoia, ci toate i mergeau din plin - cci spusele:
se veselea n toate zilele arat c nici un necaz neateptat nu i se ntmpla, nu avea temei de
amrciune, nici vreo neplcere din cele ale acestei viei. Iar c tria in rutate, aceasta e
nvederat i din sfritul de care a avut parte, precum i, mai nainte de sfritul lui, din dispreul
lui fa de srac. C era nemilostiv nu doar ctre sracul de la poart, aceasta se vede de la sine:
cci dac pe cel care zcea necontenit la ua lui, pe care l avea mereu n faa ochilor, pe care
intrnd i ieind o dat, de dou i de mai multe ori pe zi, n-avea cum s nu-l vad (c nu zcea la
o rspntie, nici ntr-un loc ferit i ascuns, ci acolo pe unde bogatul, intrnd i ieind mereu, era
silit s-l vad chiar fr voia sa) - ei bine, dac pe acesta nu l-a miluit, care zcea n ptimire att
de grea i tria n atta strmtorare, sau mai bine zis se chinuia bolind toat viaa lui de o boal
foarte grea, ctre care dintre oamenii ntlnii de dnsul s-ar fi plecat bogatul cu milostivire? C
i dac l ocolea o zi, n cea de-a doua era firesc s fie micat ct de puin; iar dac i-ntr-a doua
l trecea cu vederea, n cea de-a treia, sau n cea de-a patra, sau n urmtoarea, negreit se
cuvenea s se plece cu milostivire ctre dnsul, chiar de ar fi fost mai slbatic dect fiarele. El,
ns, n-a fost micat defel, ci s-a artat mai nesimit i mai crud chiar i dect judectorul acela
care de Dumnezeu nu se temea i de oameni nu se ruina (Luca 18, 2-5): cci pe acela, ct era de
neomenos i slbatic, struina vduvei l-a nduplecat s i fac aceleia pe plac i l-a plecat spre
cererea ei, iar pe bogat nimic nu a putut s-l plece spre ajutorarea sracului, mcar c cererea
acestuia nu era deopotriv cu a vduvei, ci mult mai lesnicioas i mai dreapt - fiindc vduva
cerea ajutor mpotriva vrjmailor ei, iar Lazr cerea s i se aline foamea i s nu fie lsat s
piar; vduva l btea la cap pe judector cu cererea ei, iar Lazr se arta bogatului de mai multe
ori pe zi zcnd n tcere. Or, asta e n stare s nmoaie chiar i un cuget mpietrit - c btui fiind
la cap, de multe ori ne i mniem, iar atunci cnd vedem pe cei care ne cer ajutorul stnd n
tcere mult i negrind nimic, ci pururea necptnd i niciodat suprndu-se, ci numai
artndu-ni-se n tcere: ei bine, de-am fi mai nesimitori i dect pietrele, ne nduplecm,
ruinndu-ne de covrirea blndeii lor. Pe lng asta, mai era un temei de milostivire nu mai
mic dect celelalte, i anume c nsi nfiarea sracului era vrednic de mil, supt de foame
i de boala ndelungat. i totui, nimic nu l-a nmuiat pe nemilostivul acela.
7. Aadar, primul pcat al bogatului este cruzimea i neomenia lui cea nentrecut: c nu-i acelai
lucru cnd nu ajut nevoiailor un srac i cnd cel ce triete n plceri trece cu vederea pe alii
care sunt roi de foame. i iari, nu e acelai lucru a-l trece cu vederea pe srac dup ce l-ai
vzut o dat sau de dou ori, cu a-l vedea n fiecare zi i nici avnd mereu privelitea lui n faa
ochilor a nu se trezi n tine mila i iubirea de oameni. Nu e totuna nici a nu-i ajuta pe aproapele
atunci cnd eti n necazuri i suprri i n tulburare sufleteasc, cu a-i lsa pe alii s moar de
foame i a-i mpietri inima fa de ei atunci cnd ai parte de atta veselie i necontenit
bunstare, nefcndu-te mai iubitor de oameni nici mcar din pricina bucuriei - doar tii c i
omul cel mai slbatic se mblnzete i se face mai de treab atunci cnd i merg toate cu spor.
Acel bogat, ns, nici propind nu devenea mai bun, ci rmnea ca o fiar, ba mai vrtos punea
n umbr orice fiar prin cruzimea i neomenia sa. i totui, cel care vieuia n rutate i
neomenie se bucura de toat bunstare, iar cel drept, care se ngrijea de fapta bun, tria n
restritea cea mai de pe urm. Iar c drept era Lazr o arat i sfritul lui, iar mai nainte de
8

sfrit - rbdarea pe care a vdit-o n srcie. Nu vi se pare c soarta lor i afl pild n viaa de
zi cu zi? Bogatul avea corabia plin de marf i plutea cu vnt prielnic; dar nu v ncntai,
fiindc se ndrepta spre sfrmare, fiindc bogatul nu a vrut s aeze ncrctura cu bgare de
seam8. Vrei s i mai art i alt pricin a rutii lui? Se desfta fr ps n fiecare zi; or, i
acesta e pcat dintre cele mai mari - i nu numai acum, cnd ni se cere atta filosofie, ci i la
nceput, n vremea Legmntului [Testamentului] celui Vechi, cnd aceast filosofie9 nc nu se
artase - c iat ce spune prorocul: Vai celor ce vin ntru zi rea, celor ce se apropie si se ating de
smbete mincinoase (Amos 6, 3). Dar ce nseamn smbete mincinoase ?
Iudeii cred c smbta li s-a dat ca s stea degeaba; ns nu asta este pricina, ci li s-a dat ca,
desfcndu-se de cele lumeti, s-i pun toat rvna in cele duhovniceti. Iar c smbta e nu
pentru nelucrare, ci pentru lucrare duhovniceasc, nsei faptele ne-o arat, iat, preotul de dou
ori mai mult lucra n acea zi: n fiecare din celelalte zile aducndu-se jertf obinuit, smbta
avea porunc s aduc ndoit jertf. Pi, dac smbta ar fi fost pentru nelucrare, n primul rnd
preotului se cuvenea s nu lucreze. Deci, ntruct iudeii, slobozindu-se de grijile lumeti, la cele
lumeti nu luau aminte ntru ntreag nelepciune i blndee i ascultarea dumnezeietilor
cuvinte, ci ntocmai pe dos fceau, ghiftuindu-se, mbtndu-se, mncnd de le crpau burile,
dezmierdndu-se. De asta i-a osndit prorocul - c zicnd: Vai celor ce vin ntru zi rea, i
adugnd: celor ce se ating de smbete mincinoase, prin acest adaos a artat c smbetele lor
erau mincinoase. Aadar, cum le fceau mincinoase? Lucrnd rutatea, dezmierdndu-se,
mbtndu-se i nenumrate alte lucruri ruinoase i grozave svrind. i ca s te ncredinezi c
e adevrat ce spun, ascult cele ce urmeaz - c prorocul o arat prin ce spune n continuare:
celor ce dorm n paturi de filde, i se rsfa ntru aternuturile lor, i celor ce mnnc iezi din
turme i viei sugtori din mijlocul cirezilor, celor care beau vinul strecurat i cu mirurile cele
mai de frunte se ung (6, 4-6). Ai primit smbta, iudeule, ca s i slobozeti sufletul de rutate,
iar tu pe aceasta mai vrtos o lucrezi: c ce rsf mai ru poate fi dect a dormi n paturi de
filde? Celelalte pcate, cum ar fi beia, lcomia i dezmul mcar aduc o mic plcere: iar a
dormi n paturi de filde ce plcere aduce, sau ce mngiere? Nu cumva frumuseea patului ne
face mai dulce i mai plcut somnul? Ba, mai mult ni-l ngreuiaz i ni-l chinuie, dac avem
minte: c dac stai s te gndeti c tu dormi n pat de filde, iar altul nu are nici pine pe
sturate, oare nu te va osndi contiina i nu se va scula s te osndeasc pentru lucrul acesta
nefiresc? Iar dac a dormi n paturi de filde este o vin, ce dezvinovire vom avea dac acestea
sunt, pe deasupra, i mbrcate n argint? Vrei s vezi pat frumos? O s-i art eu acum, i nu
frumuseea patului unui om de rnd, nici a unui pat de otean, ci a unui pat mprtesc. C orict
ai fi de flos, tiu bine c n-o s pretinzi a avea pat mai frumos ca cel mprtesc - i nc nu al
oriicrui mprat, ci al celui dinti i mai mprat ca toi mpraii, care i acum e cntat n toat
lumea: i voi arta patul fericitului David. Cum era acest pat? Nu era mpodobit cu aur i cu
argint, ci cu lacrimi i cu mrturisiri - i asta o spune el nsui, grind precum urmeaz: Splavoi ntru toate nopile patul meu, cu lacrmile mele aternutul meu voi uda (Psalmul 6, 6) - c
din toate prile curgeau ca nite mrgritare, lacrimile.
8. i uit-mi-te ce suflet iubitor de Dumnezeu! Dup ce n timpul zilei l rspndeau grijile cele
multe pentru boieri, pentru cpetenii, pentru neamuri, pentru mulimi, pentru ostai, pentru
rzboaie, pentru pace, pentru treburile politiceti, pentru cas, pentru cele de departe, pentru cele
de aproape: ei bine, grija [stress-ul] pe care noi toi ne-o stingem prin somn, el i-o stingea prin
mrturisire i rugciuni i lacrimi. i n-a fcut asta o noapte, n urmtoarea odihnindu-se, nici
9

dou sau trei nopi, ntre care s conteneasc, ci fcea asta n fiecare noapte - c zice: Spla-voi
ntru toate nopile patul meu, cu 1acrimile mele aternutul meu voi uda, artnd mbelugarea
lacrimilor i curgerea lor nencetat: c in vreme ce toi se odihneau n linite, el singur se
ntlnea cu Dumnezeu, i Ochiul cel neadormit cuta spre cel care plngea, se tnguia i vestea
necazurile sale. Astfel de aternut s-i pregteti i tu: c nconjurndu-te cu podoabe de argint i
pizma oamenilor o vei detepta, i mnia cea de sus o vei prinde; iar lacrimi ca cele ale lui
David tiu s sting nsui focul gheenei. Vrei s-i mai art i alt aternut? De al lui Iacov zic, ce
se culca pe jos i avea piatr sub capul lui: pentru aceea a i vzut pe Piatra cea gndit i scara
minunat pe care urcau i coborau ngerii (Facere 28). Astfel de aternuturi s ne ticluim i noi,
ca s vedem astfel de vise. Iar de ne vom culca pe paturi de argint10, nu doar c nu vom dobndi
nici o plcere, ci i amrciune vom suferi: fiindc atunci cnd te gndeti c pe frigul cel mai
crunt, n miez de noapte, pe cnd tu dormi n pat sracul zace pe paie la ua bilor, acoperit cu o
rogojin, tremurnd, mucat de ger i strmtorat de foame. Chiar de ai fi mai mpietrit dect
oricine, tiu bine c singur te vei osndi pentru c te desfei peste nevoie, iar pe acela nu-l lai s
se bucure nici de cele numaidect trebuincioase. Nimeni, osta fiind, spune Scriptura, nu se
amestec cu lucruri lumeti (Timotei 2, 4). Tu eti osta duhovnicesc - iar ostaul duhovnicesc
nu doarme pe pat de filde, ci pe podele; nu se d cu parfumuri, fiindc asta e grija sodomiilor11
i stricailor, a celor ce i duc viaa pe scen12, crora nu le pas de sufletul lor. Tu ns nu a
parfumuri, ci a fapt bun se cade s miroi. Nimic nu e mai necurat ca sufletul, atunci cnd
trupul are mireasm ca aceasta: c semn al putorii i necuriei dinluntru se face buna mireasm
a trupului i hainelor. C atunci cnd diavolul, nstpnindu-se n suflet, l stric i l umple de
moleeal, atunci i trupul l mnjete, prin parfumuri, de murdria stricciunii sale; i precum
cei ce tot timpul bolesc de guturai au hainele i minile i faa murdare, nencetat fiind mnjii de
ceea ce le curge din nas, aa i sufletul mnjete trupul cu rutatea acestei viclene scurgeri. C
cine va socoti c se afl vreo nsuire bun i aleas n cel parfumat i gtit ca o femeie, sau mai
bine zis ca o curv, n cel ce a mbriat viaa mscricilor13? S i miroas sufletul a bun
mireasm duhovniceasc, dac vrei s duci ct mai mult folos att ie ct i celor dimpreun cu
tine: c nu este nimic mai primejdios dect dezmierdarea. Ascult ce spune despre dnsa Moisi
ngroatu-s-a, ngratu-s-a, litu-s-a i a dat din copite14 cel iubit (Deuteronom 32, 15). N-a
zis: s-a lepdat, ci: a dat din copite, artndu-ne trufia i nenfrnarea lui. i iari, n alt
parte: Mncnd i bnd ia aminte la tine, ca s nu uii pe Domnul Dumnezeul tu (cf.
Deuteronom 6, 11-12; 8, 10-11). Aa duce, de obicei, desftarea la uitare. Aadar, i tu, iubitule,
cnd ezi la mas amintete-i c dup ce mnnci se cade s te rogi: i aa umple-i cu msur
pntecele, ca nu cumva, ngreuindu-te, s nu poi a pleca genunchii ca s te rogi lui Dumnezeu.
Nu vedei dobitoacele de povar c dup ce mnnc pornesc la drum, i car, i plinesc slujba
lor? Iar tu, dup mas, te faci de nici o treab i bun de nimic. i cum nu vei fi mai de ruine i
dect mgarii? De ce? Fiindc mai vrtos dup mas trebuie s te trezeti i s priveghezi: c
vremea de dup mas e vreme a mulumi Domnului - iar celui ce d mulumit i se cuvine a fi
nu beat, ci trezvitor i priveghetor. De la mas nu la somn, ci la rugciune s mergem, ca s nu ne
facem mai dobitoci dect dobitoacele15.
9. tiu c muli vor defima cele spuse pe temei c ele vor s aduc n viaa lor un obicei nou i
ciudat, dar mai vrtos voi defima eu obiceiul care v stpnete pe voi acum: fiindc Hristos nea artat nc mai limpede c dup mas nu somn, nici mpreunare trupeasc nu trebuie s urmeze,
ci rugciuni i citire a Sfintelor Scripturi. Atunci cnd a hrnit mulimile acelea multe n pustie,
nu i-a trimis la culcare i la somn, ci i-a chemat la ascultarea dumnezeietilor cuvinte: c nu i-a
10

ghiftuit s li se sparg burile, nici nu i-a mbtat, ci dup ce le-a plinit trebuina i-a adus la hrana
cea duhovniceasc. Aa s facem i noi, i s ne deprindem a mnca numai att ct s trim, nu
pn-ce ne crap pntecele i ne ngreuiem: c nu am fost fcui i nu trim ca s mncm i ca
s bem, ci mncm ca s trim. Nu viaa e pentru mncare, ci mncarea a fost fcut pentru via
dintru nceput - iar noi dm totul pentru mncare, ca i cum pentru asta am fi venit n lume. Dar
ca s nfierm mai aspru desftarea cea pmnteasc i s-i atingem bine pe cei ce vieuiesc lesne
n ea, s ne ntoarcem la cele despre Lazr: c mai adevrat i limpede ne va fi sfatul i ndemnul
atunci cnd nu prin vorbe, ci prin fapte vei vedea certai i pedepsii pe robii mbuibrii.
Aadar, bogatul n rutatea artat petrecea, i n fiecare zi se desfta, i se mbrca strlucit, mai
amarnic pedeaps atrgnd asupr-i, mai mare loc gtindu-i, fr de alinare fcndu-i osnda
i fr de iertare pedeapsa. Iar sracul zcea la ua lui i nu se rzvrtea mpotriva lui Dumnezeu,
nici nu hulea, nici nu se mnia; nu zicea ctre sine ceea ce zic muli: Cum adic? sta, trind n
rutate i cruzime i neomenie, are din toate mai mult dect i trebuie i nu ptimete vreo
amrciune, nici vreun alt necaz neateptat, de care sunt multe n viaa oamenilor, ci are parte
numai de plcere: iar eu n-am nici ce s mnnc ca s triesc. sta i cheltuie toi banii cu
parazii16 i cu lingi i n beii, dar i curg toate din belug; iar eu zac aici ros de foame, fiind de
poveste, de ruine i de rs tuturor privitorilor. Ce fel de Pronie este asta? E, oare, vreo dreptate
care viijheaz asupra faptelor omeneti?. Dar Lazr nu a zis, nici n-a gndit nimic dintre
acestea. De unde vedem asta? Din faptul c a fost luat cu alai de ngeri i dus n snul lui
Avraam: or, nu s-ar fi nvrednicit de atta cinste dac era un hulitor. Ei bine, cei mai muli se
minuneaz numai de srcia lui; eu ns pot socoti nou chinuri pe care le-a rbdat - nu ca s fie
pedepsit, ci ca mai strlucit s se fac, precum s-a i fcut. Aadar, cumplit e, cu adevrat, i
srcia - i tiu aceasta cei ce au ncercat-o pe pielea lor - fiindc nici un cuvnt nu poate arta
durerea pe care o sufer cei ce triesc n srcie i nu tiu s filosofeze. Iar n ce-l privete pe
Lazr nu numai srcia era cumplit, ci se aduga la ea i boala, ba i aceasta covritoare. i
uit-te cum ne arat Domnul c amndou aceste nevoi ajunseser la culme. C srcia lui Lazr
btea oricare alt srcie, aceasta o arat zicnd c nici de frmiturile ce cdeau de la masa
bogatului nu avea parte; iar c boala lui ajunsese la aceeai msur ca srcia, msur de care nu
se mai putea trece, ne-o arat zicnd c i lingeau cinii bubele. Aa de vlguit era, nct nici
cinii nu era n stare s-i alunge, ci zcea ca un mort cu zile, vzndu-i cum vin asupra lui, dar
neputnd s i goneasc: aa slbnogite i erau mdularele, aa vlguit era de boal, aa istovit
era de ispit. Vezi cum att srcia ct i boala i mpresurau trupul; iar dac fiecare din ele, luat
n parte, este nesuferit i grozav, cum s nu fie ca diamantul cel ce le rabd cnd sunt
mpreunate? Muli sunt bolnavi de multe ori, dar nu duc lips de mncarea trebuincioas; alii
triesc n srcia cea mai de pe urm, dar se bucur de sntate - aa nct latura bun slujete
drept mngiere pentru cea rea. n privina lui Lazr, ns, rul venea din amndou prile. Poate
vei zice: Mai tiu pe cineva care e i bolnav, i srac. Da, dar nu este n atta prsire: c dac
nu poate cpta ajutor nici de la sine nsui, nici de la casnici, atunci poate, stnd n drum, s
capote milostenie de la trectorii micai de starea lui. Iar lui Lazr nenorocirile amintite i le
ngreuna lipsa ajuttorilor, i neajutorarea asta i era mai mult otrvit de faptul c zcea la ua
bogatului: c de ar fi ptimit n loc pustiu, nelocuit i acolo ar fi fost nebgat n seam, nu ar fi
suferit att, pustietatea nduplecndu-l s rabde chiar de nevoie cele ntmplate lui. Dar a zcea
n mijlocul attor beivi care se desftau i a nu primi nici cea mai mic ngrijire, aceasta mai
mult i amra durerile i i ardea sufletul lui Lazr: c ne st n fire a ne durea mai mult nu atunci
cnd n-are cine s ne ajute, ci atunci cnd are cine, dar nu vrea s ne dea mn de ajutor. De acest
11

lucru ptimea atunci i el, fiindc nu era cine s l mbrbteze cu vorba, nici cine s-l mngie
cu fapta, nici prieten, nici vecin, nici rud, nici unul dintre cei ce l vedeau: c stricat era toat
casa bogatului.
10. Pe lng acestea, i mai sporea durerea vederea bunstrii altuia: nu c era pizma i ru, ci
fiindc toi, n chip firesc, ne vedem mai limpede nenorocirile n lumina propirii altora. Ba, n
privina bogatului era un lucru n stare s-l ndurereze i mai mult: c i simea mai abitir
necazurile nu doar punnd fa n fa restritea lui cu bunstarea aceluia, ci i socotind c
bogatul propea n toate vieuind cu cruzime i neomenie, iar el ptimea cele mai de pe urm
grozvii avnd fapt bun i blndee: i de aici avea de rbdat iari descurajare nealinat. C
dac era drept, dac era blnd, dac avea via vrednic de mirare [admiraie] bogatul, dac era
plin de toat fapta bun, Lazr nu s-ar fi ntristat, ns de vreme ce vieuia n rutate i ajunsese
la rutatea cea mai de pe urm i dovedea atta neomenie, avnd fa de el simminte chiar
vrjmeti i ocolindu-l ca pe un bolovan, fr ruine i fr mil, i totui tria n atta belug ei bine, gndete-te ct de firesc era ca el s potopeasc sufletul sracului cu valuri dup
valuri17; gndete-te cum era firesc s se simt Lazr vznd parazii, lingi, slugi urcnd,
cobornd, ieind, intrnd, alergnd, fcnd zarv, mbtndu-se, sltnd i svrind la artare
toate celelalte feluri de neruinri. C zcea la u parc anume ca s fie martor al bunstrii
altuia, ducndu-i zilele numai atta ct s i simt nenorocirile, suferind sfrmare de corabie n
liman, chinuit lng izvor de cea mai arztoare sete.
S mai spun i un alt necaz? Nu avea naintea ochilor un alt Lazr: c noi, chiar de am ptimi
nenorociri fr de numr, putem, privind la el, s primim destul mngiere i s ne bucurm de
mult mbrbtare, c mult mngiere aduce necjiilor s afle prtai de necazuri fie n via,
fie n povestiri. Iar Lazr nu avea de unde s vad pe alt ptimitor asemenea cu el, ba mai vrtos
nici nu avea cum s aud de cineva care s fi rbdat asemenea necazuri n vremurile strmoilor
lui, i ndeajuns este acest lucru ca s ntunece sufletul cuiva. Se mai poate aduga i altceva: c
nu putea filosofa nimic despre nviere, ci socotea c urmrile celor de acum nu trec dincolo de
aceast via, fiindc a trit mai nainte de har. Iar dac ntre noi, dup atta cunotin de
Dumnezeu, dup alesele ndejdi ale nvierii, dup ce tim de pedepsele rnduite dincolo celor
care pctuiesc i de buntile gtite celor drepi, unii au atta puintate de suflet i bicisnicie
nct nici prin aceste ateptri nu se ndreapt, ce ar fi trebuit s peasc cel lipsit i de acest
reazim? C nc nu putea s filosofeze nimic de acest fel, ntruct nu venise nc vremea acestor
nvturi. i mai era un lucru: era defimat de oamenii lipsii de minte, c cei din gloat
obinuiesc ca atunci cnd vd pe cineva n foamete i boal necurmat i n relele cele mai de pe
urm [cele mai mari] s nu aib prere bun despre el, ci s i judece viaa dup necazul n care
se afl i socot c o duce att de prost din pricina rutii, negreit, i multe altele de acest fel
vorbesc ntre ei. Vorbesc prostete, dar vorbesc totui: sta, dac era prieten al lui Dumnezeu,
n-ar fi ngduit Dumnezeu s se necjeasc n srcie i n celelalte rele. Aa s-a ntmplat i cu
Iov, aa s-a ntmplat i cu Pavel. Lui Iov i spuneau: Au doar de multe ori i s-a grit ie n
necaz? Dar greutatea cuvintelor tale cine o va suferi? C de vreme ce tu pe muli ai nvat, i
mini slabe ai ajutat, i pe cei neputincioi i-ai mbrbtat cu cuvntul, i genunchii slabi i-ai
ntrit, iar acum a venit asupra ta durere i s-a atins de tine i te-ai tulburat, oare evlavia ta este n
nebunie i ndejdea ta n rutatea cii tale? (Iov 4, 2). lat ce vrea s zic: Dac ai fi fcut
vreun bine n-ai fi pit ce ai pit: e limpede, plteti pentru pcate i frdelegi - i asta l rnea
mai mult pe fericitul Iov. i despre Pavel spuneau la fel barbarii - c dup ce au vzut nprca
12

atrnat de mna lui, nu gndeau despre el nimic bun, ci socoteau c era vreunul dintre marii
nelegiuii, ceea ce este limpede din cuvintele lor: Pe acesta, chiar dac a scpat din mare,
dreptatea lui Dumnezeu nu l-a lsat s triasc (Fapte 28, 4). i pe noi un atare lucru18 ne
tulbur, de obicei, nu puin - dar cu toate c valurile erau att de mari i veneau unul dup altul,
corabia lui Lazr nu s-a scufundat, ci n mijlocul unui cuptor aprins el filosofa ca bucurndu-se
mereu de rou.
11. C n-a grit n sine nimic din cele pe care obinuiete s le spun gloata: c dac bogatul,
rposnd, va fi pedepsit i va plti pentru cele svrite, o s fie unu la unu; iar dac i acolo va fi
n aceeai cinste, o s fie doi la zero pentru el. Ori vrei s zicei c nu asta brfii prin piee voi,
cei muli, care aducei n biseric nravuri de la alergrile de cai i de la spectacolele lumeti?
M ruinez s pomenesc aceste vorbe i roesc, dar e nevoie s o fac, ca s scpai de rsul cel
necuviincios i de ruinea i vtmarea care vin din spuse ca acestea. Muli i de multe ori le
griesc rznd, dar i aceasta ine de meteugul cel ru al diavolului, adic a aduce n viaa
noastr, prin aa-zise vorbe de duh, nvturi stricate. C muli brfesc acestea fr ncetare la
munc, i n pia, i acas: care lucru ine de cea mai de pe urm necredin i nebunie, fiind cu
adevrat vrednic de batjocur i semn al unei mini prunceti. C a spune: dac cei ri vor fi
pedepsii dup moarte i a nu fi foarte ncredinai c vor fi negreit pedepsii, asta arat
necredin i ndoial; iar a socoti c, dac se va ntmpla astfel (precum se va i ntmpla),
bogaii s-au bucurat de aceeai plat ca i drepii - asta arat nebunia cea mai de pe urm.
Ii dai seama ce spui? Dac bogatul, rposnd, va fi pedepsit dincolo, este unu la unu. Dar ce
temei are aceast spus? Hai s ne gndim: ci ani s zicem c s-a bucurat de avuia sa? Vrei s
zicem o sut? Din partea mea, s zicem i dou, i trei sute, i de dou ori pe att; dac vrei, i o
mie, ceea ce e cu neputin, fiindc Scriptura spune: Zilele anilor notri optzeci de ani
(Psalmul 89, 10-11), dar hai s zicem i o mie. Poi oare, spune-mi, s ari n aceast lume vreo
via ce capt nu are, nici sfrit nu cunoate, precum viaa pe care o duc drepii n lumea
cealalt? Spune-mi, dac cineva, n rstimpul a o sut de ani, ar fi vzut ntr-o singur noapte un
vis frumos i, mult desftare avnd atunci n somn, n restul sutei de ani s-ar chinui, oare ai
putea s zici c n privina lui este unu la unu, i s pui n cumpn singura noapte de vise
plcute cu veacul de osnd? Nicidecum. Aa s cugei i cu privire la viaa viitoare: c ceea ce
este un vis fa de un veac, aceasta este viaa de acum n faa celei viitoare. De fapt, e puin spus:
mai bine zis, ct e o pictur mic fa de nemrginirea mrii, atta e mia de ani fa de slava i
desftarea viitoare. i ce s-ar putea spune mai mult dect c viaa de dincolo nu are sfrit i nu
cunoate capt, i ct-i deprtarea dintre vis i adevr, atta este deosebirea dintre starea de aici
i cea de dincolo?
De altfel, i naintea muncilor de dincolo cei nrutii, care triesc n pcate, sunt pedepsii nc
de aici. i s nu-mi ari doar c cineva mnnc bucate de multe feluri, c are haine de mtase,
c l nsoesc pretutindeni cete de robi i c se fudulete prin pia - ci descoper-mi contiina
lui, i vei vedea nluntrul ei mare tulburare din pricina pcatelor, fric nencetat, vifor,
glceava. Vei vedea mintea suind ca la un tribunal pe tronul cel mprtesc al contiinei,
aezndu-se ca un judector, aducnd de fa, ca pe nite cli, gndurile, legnd cugetul,
chinuind-l pentru greale i strignd cu glas mare, fr s tie cineva afar de Cel ce poate vedea
tainele sufletelor. Astfel, curvarul, chiar dac-ar fi de o mie de ori bogat, chiar dac n-ar avea nici
un pr, nu nceteaz a se pr pe sine n chip luntric; i plcerea lui e vremelnic, iar durerea
13

nencetat - din toate prile fric i cutremur, bnuial i nelinite. El se teme de uliele dosnice,
se teme pn i de umbre, se teme de slugile sale, de cei ce l cunosc l de cei ce nu l cunosc, de
cea pe care a nedreptit-o, de cel pe care l-a jignit. Oriunde ar merge, nu are contiina ca pr
amarnic, de sine nsui fiind osndit i neputnd afla ct de puin tihn: c i n pat, i la mas,
i n ora, i acas, i ziua, i noaptea, i chiar n vis, i se nlucesc pcatele svrite i duce viaa
lui Cain, suspinnd i tremurnd pe pmnt (Facere 4, 12), i are pururea foc adunat nluntrul
su, fr s tie nimeni. Aa ptimesc i rpitorii, i lacomii; aa ptimesc i beivii i, pe scurt, i
cei ce vieuiesc n pcate: c nu poate fi mituit acel jude ci, chiar dac nu urmm calea faptei
bune, ne ntristm totui pentru c n-o urmm; i chiar dac urmm calea rutii, o dat cu
ncetarea plcerii pcatului simim totui durerea lui. S nu mai spunem aadar despre rii ce sunt
bogai aici i drepii ce se desfat dincolo, c e unu-unu sau doi la zero: c drepilor i cele
de dincolo i cele de aici le aduc mult plcere, iar rii i rpitorii i dincolo i aici sunt pedepsii:
sunt pedepsii aici prin ateptarea pedepsei de dincolo, i prin numele ru pe care l au ntre toi,
i prin nsi stricciunea pricinuit sufletului lor de ctre pcat; iar dup plecarea din aceast
lume ndur chinuri nesuferite. Pe de cealalt parte, drepii, chiar de vor ptimi aici necazuri fr
numr, se hrnesc cu ndejdile cele bune, avnd desftare curat, neprimejduit, neschimbtoare;
iar dup aceea i vor primi pe ei, ca i pe Lazr, nenumratele bunti cereti. i nu mi spune c
Lazr era bubos, ci mi te uit c avea nluntrul su un suflet mai de pre ca aurul - mai bine zis
nu numai sufletul, ci i trupul, fiindc mbuntirea trupului nu st n muchi i nici n sntate,
ci n rbdarea unor att de mari i multe chinuri. C nu e cineva scrbos dac are asemenea rni
pe trup, ci dac are bube fr numr pe suflet i nu le ngrijete nicidecum - precum era bogatul,
care pe dinuntru era bubos cu totul. Precum cinii lingeau bubele lui Lazr, aa i demonii
lingeau pcatele bogatului; i precum Lazr tria n foamete de hran, aa i bogatul tria n
foamete de toat fapta bun.
12. Deci, tiind toate acestea, s fim filosofi i s nu zicem c dac l iubea Dumnezeu pe
cutare, nu l-ar fi lsat s cad n srcie. Tocmai acesta este semnul celei mai mari iubiri: Pe
cine iubete Domnul ceart; i bate pe tot fiul pe carele primete (Pilde 3, 12; Evrei 12, 6). i
iari: Fiule, dac te apropii s slujeti Domnului, gtete sufletul tu spre ispit, ndrepteaaz-i
inima ta i rabd (Sirah 2, 1-2). Aadar, s lepdm de la noi, iubiilor, aceste prejudeci
nefolositoare i aceste cuvinte denate, fiindc s-a zis: Vorba nebuneasc i glumele s nu
iasi din gura voastr (Efeseni 5, 3; 4, 29). Deci, nici noi s nu grim unele ca acestea, ci chiar,
atunci cnd vom vedea pe alii spunndu-le, s le nchidem gura, s ne orm la ei cu strnicie,
s le oprim limba neruinat. Spune-mi, de vezi vreo cpetenie de tlhari c bntuie leahurile,
ntinznd curse cltorilor, prdnd arinile, ngropnd aur i argint n peteri i tainie, nrcuind
acolo turme multe,dobndind haine i robi n numr mare din prdciuni - ei bine, spune-mi, l
fericeti pentru acea bogie sau l plngi pentru dreptatea dumnezeiasc ce l ateapt in viitor?
Dei nc nu este prins, nu este dat pe mna judectorului, nu a fost aruncat n pucrie, n-a fost
prt, nici osndit, ci se desfat, se mbat, se bucur de belug mult; ci totui noi s nu l fericim
pentru cele de fa i vzute, ci s l plngem pentru cele viitoare i ateptate.
Aa s cugei i cu privire la bogaii lacomi. Acetia sunt nite tlhari de drumul mare, ce prad
bunurile trectorilor, ngropnd averile altora n cmrile lor ca n nite peteri i ascunziuri
tlhreti.Deci, s nu-i fericim pentru cele de fa, ci s i plngem pentru cele ce au s vin,
pentru Judeul cel nfricoat, pentru pedeapsa cea de nenlturat, pentru ntunericul cel mai
dinafar care va s-i primeasc. Chiar dac se ntmpl de multe ori ca tlharii s scape minilor
14

omeneti, noi s-L rugm pe Dumnezeu s ne fereasc i pe noi, i pe vrjmaii notri, de viaa i
bunstarea blestemat a acelora, pe judecata lui Dumnezeu nimeni nu va scpa, ci toi ci
vieuiesc n lcomie i rpiri vor primi, negreit, de la Dnsul pedeapsa meritat, cea fr de
moarte i fr de sfrit. Toate acestea socotindu-le n noi nine, iubiilor, nu pe cei ce vieuiesc
n bogie, ci pe cei ce triesc n fapta bun s-i fericim; nu pe cei aflai n srcie, ci pe cei
stpnii de rutate s-i plngem; nu la cele de fa s cutm, ci la cele viitoare s ne uitm; nu
haina cea dinafar, ci contiina fiecruia s o cercetm i, fapta bun i bucuria cea din isprvile
plcute lui Dumnezeu urmrind, s rvnim lui Lazr, att bogaii ct i sracii. C nu una, dou
sau trei lupte pentru fapta bun a rbdat, ci mai multe - vorbesc de srcie, de boal, de prsire,
de faptul c a rbdat toate necazurile ntr-o cas care putea s i le aline, c nu a fost nvrednicit s
aud nici un cuvnt de mngiere, c vedea pe cel ce l trecea cu vederea bucurndu-se de atta
desftare - i nu doar c se bucura de desftare, ci i tria n rutate fr a pi nimic grozav; c
nu avea nici de unde s vad vreun alt Lazr, c nu putea s filosofeze nimic cu privire la nviere,
c pe lng toate ptimirile oamenii l ineau de pctos din pricina necazurilor sale, c nu o zi dou a suferit astfel, ci toat viaa, c se vedea pe sine ntru acestea, iar pe bogat - n cele
dimpotriv. Ce dezvinovire vom avea, dar, dac Lazr a rbdat cu atta brbie toate aceste
grozvii, iar noi nu vom rbda nici mcar jumtate din acestea? C nu poi, nu poi arta, nici
numi pe altcineva care s fi ptimit att de multe i de mari nenorociri: c tocmai de aceea l-a i
dat ca pild Hristos, ca n orice nenorocire vom cdea, vznd msura cea covritoare a
necazurilor lui Lazr, s primim ndestul mbrbtare i mngiere din filosofia i rbdarea
acestuia. C el st, ca un dascl de obte al lumii, naintea tuturor celor ce ptimesc vreo
nenorocire, tuturor nfindu-se spre privelite i pe toi ntrecndu-i prin covrirea necazurilor
sale. Pentru toate acestea mulumind, dar, Iubitorului de oameni Dumnezeu, s tragem folos din
istorisire, avnd n cuget pilda lui Lazr i n adunri, i n cas, i n pia, i pretutindeni, i cu
toat scumptatea nsuindu-ne bogia ei, ca i prin necazurile vremii de acum s trecem fr
ntristare, i de buntile cele viitoare s avem parte: de care fie ca noi toi s ne nvrednicim, cu
harul i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, dimpreun cu Care Tatlui i
Sfntului Duh este slava, cinstea, nchinarea, acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.
1 Termenul de Calende definea n calendarul roman cea dinti zi a lunii, denumirea fiind
adoptat i n Rsritul grecofon. nceputul lunii era srbtorit n lumea pgn printr-o
procesiune nocturn de tip dionisiac, care nu putea dect s scandalizeze o contiin cretin
treaz. Sfntul Ioan, n Cuvntul su la Calende, vorbete despre privegherile diavoleti i
glumele i ocrile i dnuirile cele de noapte i spectacolul caraghios, care au robit mai abitir
dect orice rzboi cetatea noastr, descriere tipic a unui astfel de cortegiu, la care, din pcate,
luau parte numeroi cretini uuratici. Aceste procesiuni orgiastice au supravieuit de-a lungul
timpului n anumite srbtori populare, prelungindu-se pn n zilele noastre n feluritele
carnavaluri, cum ar fi brazilianul Carioca. Este interesant c termenul de se regsete i n
formula de lepdare de la Botez: M lepd de tine, Satana, i de toate lucrurile tale, i de toat
trufia ta, pe care, de altfel, Sfntul Ioan o recomand a fi rostit de fiecare dat cnd trecem
pragul casei. Ei bine, romnescul trufie red tocmai grecul - i credem c este vorba aici
de un ntreg mod de via, care i afl un corespondent apropiat, de exemplu, n viaa de noapte
a campusurilor universitare.
2 Aceste cuvinte au fost rostite n Antiohia, n cursul anului 387.

15

3 Este de remarcat c n antichitatea greco-latin vinul se bea de obicei ndoit cu ap,

consumarea vinului curat fiind socotit un obicei barbar (sciii, inzii i mai ales tracii fiind
acuzai de aceasta - vezi Platon, Legile, ed. Burnet, p. 637, E2; Athenaios, Deipnosophistai, ed.
Kaibel (Teubner) 10:29, 12:47) i un semn de moralitate ndoielnic, cuvntul
(butor de vin curat, neamestecat) ajungnd s fie sinonim cu beiv. Desigur, aceasta era o
norm deseori nclcat - ns vechea repulsie fa de vinul curat a continuat s fie prezent n
scrierile moralitilor (mai ales cretini).
4 Cu privire la nelesul exact al cuvntului , vezi nota 1.
5 Citatele scripturistice sunt date dup ediia sinodal din 1914, operndu-se anumite modificri
acolo unde exegeza Sfntului Ioan o impunea.
6 n limbajul teologic tradiional romnesc, termenul isprav este echivalentul grecescului
, care a fost popularizat de filosofia stoic i preluat de acolo n limbajul patristic. Ca
definiie a lui putem cita pe Arkesilaos (apud Sextus Empiricus, mpotriva gramaticienilor, ed.
Mutschmann-Mau (Teubner), 7:154): este lucrul svrit cu bun temei; de
asemenea i definiiile transmise de Arius Didymus n lucrarea Despre colile filosofice (ed.
Mullach n FPG vol. 2, p. 73): este svrirea a ceea ce se cuvine i ceea ce este
lucrat dup ndreptarul virtuii.
7 n limbajul teologic tradiional romnesc, expresia fapt bun este echivalentul grecescului
, n limbajul teologic contemporan virtute. O definiie limpede a faptei bune sau
virtuii ne d Sfntul Vasile cel Mare n Omilia ndemntoare la sfntul botez (PG 31, 436):
Fapta bun (virtutea) este abaterea de la ru i facerea binelui; iar Sfntul Ioan Damaschin
spune, n lucrarea mpotriva maniheilor (ed. Kotter, Patristische Texte und Studien, 39), c fapta
bun (virtutea) este a rmne ntre hotarele propriei firi; de asemenea i Grigorie al Nyssei:
.Adevrata fapt bun (virtute) este binele neamestecat cu rul (Cele opt Cuvinte la Fericiri, PG
44, 1245). ns fiina tuturor faptelor bune (virtuilor) este, potrivit Sfntului Maxim
Mrturisitorul, nsui Domnul nostru Iisus Hristos (Ambigua, PG91,1081).
8 Joc de cuvinte: nseamn att bgare de seam ct i evlavie.
9 Este un loc comun patristic desemnarea nvturii i a tririi cretine drept filosofie. Sfinii
Prini afirm deseori, viznd pasiunile filosofice ale mediului n care triau, c adevrata
filosofie este cretinismul, care e mai presus de toate sistemele filosofice pgne i totodat
desvrete i mplinete cele mai nalte nzuine ale acestora.
10 Pomenite i n alte scrieri ale Sfntului Ioan (Omiliile la Psalmi, la Matei, la I Corinteni), de
unde se vede c erau un accesoriu la mod pentru bogaii vremii, dimpreun cu alte obiecte din
argint mese, sfenice, vase. n Omiliile la Coloseni vorbete cu indignare (mi-este ruine, dar
trebuie s-o spun) de oalele de noapte din argint pe care le ntrebuinau doamnele din nalta
societate!
11 Cuvntul denumete sodomiii pasivi care i vindeau trupul n mod similar
prostituatelor.
16

12 Citind cuvintele acestea trebuie s avem n vedere proasta reputaie a oamenilor de teatru,
viaa scenic fiind pe atunci n cea mai mare parte degenerat la nivelul de farse i comedii
licenioase, muli dintre actorii acestor piese practicnd n paralel i prostituia.
13 Cuvntul denumete dansatorii i actorii de pantomim.
15 Mai iraionali/necuvnttori dect animalele iraionale/necuvnttoare.
16 Parazit ( : tovar de mas) este n acest context profiorul care face parte din
anturajul unui om bogat i influent, dobndind de la acesta diferite favoruri prin linguiri i
servicii oneroase i fiindu-i tovar de petreceri nedesprit.
17 Imaginea valurilor este asociat de obicei la greci cu furtuna i ncercrile suferite de o
corabie pe mare.
18 Adic prerea greit a altora despre noi.

Cuvantul II
din Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv
Editura Sophia, Bucuresti, 2002
Al doilea cuvnt despre Lazar, si ca sufletele celor morti de moarte
naprasnica nu se fac draci, si despre judecata si milostenie
1. Minunatu-m-am de dragostea voastr atunci cnd am nceput ieri a vorbi despre Lazr, c i
rbdarea sracului ai ludat-o, i de cruzimea i neomenia bogatului v-ai scrbit; iar acestea nu
mici dovezi de vrednicie sunt: cci chiar dac nu avem fapt bun, ns o ludm, vom putea,
negreit, s ne mprtim de ea; chiar dac nu fugim de rutate, dar defimm rutatea, vom
putea, negreit, s scpm de ea cu desvrire. Aadar, de vreme ce ai primit cu mult
bunvoin cuvintele acelea, hai s v dau i restul.
Ieri l-ai vzut pe Lazr la poarta bogatului, azi l vedei n snurile lui Avraam; ieri l-ai vzut
lins de cini, azi l vedei dus cu alai de ngeri; ieri l-ai vzut n srcie, azi l vedei n desftare;
ieri l-ai vzut nfometat, azi l vedei n mult mbelugare; ieri l-ai vzut nevoindu-se, azi l
vedei ncununndu-se; ieri i-ai vzut ostenelile, azi i vedei rsplile att bogaii ct i sracii:
bogaii, ca s nu socotii c bogia este mare lucru fr fapt bun, iar sracii ca s nu socotii c
srcia este vreun ru - i unora, i altora s-a fcut dascl Lazr.
C dac el n srcie n-a dezndjduit, ce iertare vor avea cei ce n bogie fac aceasta? Dac
nfometat i att de necjit fiind a mulumit lui Dumnezeu, cum se vor dezvinovi cei ce n
bunstare nu vor s ajung la aceeai fapt bun? i iari: sracii care din pricina srciei se
mnie i se supr ce iertare vor avea, de vreme ce Lazr, vieuind la ua bogatului n necurmat
17

nfometare i srcie i prsire i boal, trecut de toi cu vederea, neputnd vedea un altul care
s ptimeasc la fel ca el, vdete atta filosofie?
S nvm de aici a nu ferici pe bogai i a nu socoti nefericii pe cei sraci. Ba mai degrab,
dac este s spunem adevrul, nu e bogat cel ce are multe, ci cel ce n-are trebuin de multe; nici
nu este srac cel ce n-are nici o agonisit, ci cel care poftete multe - dup acest dreptar trebuie
socotite totdeauna srcia i bogia. De vei vedea, dar, pe cineva poftind multe, s l socoti mai
srac dect toi, chiar dac ar avea toate lucrurile din lume; de vei vedea pe cineva care nu are
trebuin de multe, s crezi c este mai bogat dect oricine, chiar dac n-ar avea nici un avut: c
eu obinuiesc s judec srcia i bogia dup aezarea cugetului, nu dup msura avuiei.
Deci, precum nu putem spune despre cel pururea nsetat c este sntos, chiar dac ar avea parte
de belug, chiar dac ar locui lng ruri i fntni (c ce folos de mbelugarea apei dac patima
rmne fr alinare?), aa s facem i n privina celor bogai: pe cei ce pururea poftesc i
nseteaz de cele strine nicicnd s nu-i socotim sntoi, chiar dac ar tri n belug.
C cel ce nu-i poate stpni pofta, chiar dac ar avea orice, cum ar putea fi vreodat n
bunstare? Deci, cei ce se mulumesc cu ale lor i iubesc ale lor i nu se uit dup averile altora,
chiar de ar fi mai nevoiai dect toi, trebuie socotii mai bogai dect toi: c cel ce n-are
trebuin de avut strin, ci se mulumete cu ce are, mai bogat este dect oricine. Dar hai s ne
ntoarcem, dac vrei, la firul cuvntrii. i a fost, zice Scriptura, c a murit sracul i a fost dus
de ngeri(Luca 16, 22).
Aici vreau s scot o boal rea din sufletul vostru: c muli din cei mai simpli cred c sufletele
celor svrii de moarte nprasnic se fac draci. Nu este aa, nu: c nu sufletele celor mori de
moarte nprasnic se fac draci, ci sufletele celor ce triesc n pcate - i asta nu prin schimbarea
firii lor, ci prin urmarea cea de bun voie a rutii dracilor. Aceasta artndu-le i iudeilor,
Hristos.a zis: Voi fii ai diavolului suntei(loan 8, 44), i fii ai diavolului i-a numit nu fiindc sar fi preschimbat firea lor n fire drceasc, ci fiindc fceau faptele dracului, drept care i
adaug: c poftele tatlui vostru voii s facei. i iari, nainteMergtorul: Pui de nprci,
cine v-a artat vou s fugii de mnia ceea ce va s vie? Facei, dar, roade vrednice de pocin;
i s nu vi se par a gri: printe avem pe Avraam (Matei 3, 7-9).
C Scriptura ia n seam nu legile nrudirii dup fire, ci pe acelea ale nrudirii prin fapta bun i
rutate: nct ea numete fiu i frate al cuiva pe cel de un obicei cu dnsul.
2. Dar pentru ce a venit diavolul cu aceast rea nvtur? A ncercat s strice slava mucenicilor:
c murind ei de moarte nprasnic, a fcut asta vrnd s-i acopere de o bnuial rea - ceea ce n-a
putut s fac, ntruct ei rmn cu strlucirea lor, ns a izbutit alt lucru foarte primejdios,
nduplecnd prin aceste nvturi pe vrjitorii ce-i slujesc lui s junghie muli tineri simpli n
ndejdea c aceia vor ajunge draci i le vor sluji.
Dar nu este aa, nu. Ce dac dracii zic: Sunt sufletul monahului cutare. Nu cred, fiindc draci
sunt cei care vorbesc: c amgesc pe cei ce i ascult. Pentru aceasta i Pavel le-a nchis gura cu
toate c spuneau adevrul, ca nu cumva, lund ei pricin [pretext], s amestece printre adevruri
i minciuni i s li se dea crezare. C zicnd ei: Oamenii acetia sunt robii Dumnezeului Celui
18

Preanalt, care vestesc vou calea mntuirii (Fapte 16, 17), Pavel, suprndu-se, a certat duhul
pitonicesc i i-a poruncit s -ias - i doar ce lucru ru griser dracii? Oamenii acetia sunt
robii Dumnezeului Celui Preanalt. Dar ntruct muli dintre cei mai simpli nu tiu ntotdeauna
s deosebeasc cele spuse de draci, apostolul i-a lipsit cu totul de crezmnt. Eti dintre cei
czui, zice, n-ai ndrznire, taci, amuete: nu i-e ngduit s propovduieti, acesta este drept
apostolesc; de ce rpeti ceea ce nu e al tu? Taci, lepdatule.
Aijderea a fcut i Hristos - pe dracii care i ziceau: Te tim Cine eti (Matei 1, 24; Luca 4,
34) i-a certat cu mult asprime, nvndu-ne ca ntru nimic s nu credem pe drac, nici de ar
spune vreun lucru sntos. tiind aceasta, s nu avem deloc ncredere n drac, chiar dac spune
vreun adevr, ci s ne ntoarcem i s fugim de la el, fiindc nvturile cele sntoase i
mntuitoare nu de la draci, ci din dumnezeiasca Scriptur pot fi aflate ntru toat deplintatea. Iar
ca s te ncredinezi c nu e cu putin ca sufletul, dup ieirea sa din trup, s fie tiranisit19 de
draci, ascult ce griete Pavel: Pentru c cel ce a murit s-a ndreptat de pcat (Romani 6. 7),
adic nu mai pctuiete.
Dac dracul nu poate sili sufletul care locuiete n trup, e limpede c nu-l poate sili nici dup
ieirea din acesta. Dar atunci cum pctuiesc sufletele, dac nu pot fi silite? De bun voie i
din dorina lor dndu-se pe sine, nu cu sila i nici tiranisite, lucru dovedit de toi ci au biruit
uneltirile dracului. De pild, orict l-a scit pe Iov, nu l-a putut ndupleca s scoat din gura sa
vreun cuvnt de hul: de unde se vede c st n puterea noastr a ne lsa ori nu nduplecai de
ndemnurile lui, nefiind supui nici unei silnicii sau tiranii din partea lui. Nu doar din cele spuse
mai nainte, ci i din pilda pe care o tlcuim se vede limpede c sufletele, dup ce ies din trup, nu
mai rmn pe pmnt, ci pleac ndat.
i ascult cum. i a fost, zice Domnul, c a murit sracul i a fost dus de ngeri. Nu numai
sufletele drepilor, ci i ale pctoilor sunt duse de aici: i asta se vede din cele ntmplate cu alt
bogat - c dup ce i-a rodit arina,i-a zis ntru sine: Strica-voi jitniele mele, i mai mari le voi
zidi (Luca 12, 17-18). Nimic mai jalnic ca un gnd precum acesta. ntr-adevr, i-a stricat
jitniele: c jitnii nefurate sunt nu zidurile, ci pntecele sracilor, iar el, lsndu-le pe acestea, se
ngrijea de ziduri.
Aadar, ce griete Dumnezeu ctre el? Nebunule, ntru aceast noapte sufletul tu au s-l cear
de la tine (Luca 12, 20). i ia aminte: despre Lazr spune c sufletul lui a fost dus de ngeri, iar
aici spune c i-l cer. Acest bogat a fost dus ca un ocna legat, iar lui Lazr i s-a fcut alai ca unui
ncununat; i precum pe un lupttor care primete multe rni i e stropit de snge, iar apoi
primete cununa biruinei, privitorii l nconjur cu mult laud i l petrec acas btnd din
palme, heretisindu-l, privindu-l ca pe o minune - aa i pe Lazr l-au dus atunci ngerii, iar
sufletul bogatului l-au cerut oarecare puteri nfricoate, deopotriv trimise anume pentru acest
lucru. C sufletul nu iese de la sine ctre viaa de dincolo, ntruct nici nu e cu putin - c dac
mergnd dintr-o cetate n alta avem nevoie de om care s ne arate drumul, cu ct mai vrtos
sufletul, smuls fiind din trup i mutndu-se la viaa cea viitoare, va avea trebuin de cluze?
Aceasta este pricina pentru care, avnd a iei din trup, adeseori nu vrea s-o fac, i se trage
nuntru, ct mai adnc, se teme i se cutremur: fiindc pururea ne mustr contiina pcatelor,
i mai ales n ceasul acela cnd avem a pleca de aici la judeul cel nfricoat de dincolo, unde
19

vom fi trai la rspundere. Atunci, dac a fost cineva rpitor sau lacom, sau a obijduit pe cineva,
sau vrjma cuiva s-a fcut fr dreptate, fie c vreun alt lucru ru a svrit, mulimea pcatelor
lui iese din uitare, i i se nfieaz, i-i mpunge contiina.
i precum cei din pucrie sunt pururea n dureri i ntristare, mai ales n ziua n care urmeaz a
fi scoi i dui la judecat, i-s ngheai de fric i cu nimic mai buni dect nite mori atunci
cnd ateapt la intrare i aud dinluntru glasul judectorului - aa i sufletul, chinuit i
strmtorat fiind chiar n vremea cnd pctuiete, e chinuit i strmtorat cu att mai mult atunci
cnd are a pleca de aici, fiind smuls din trupul su.
3. Tcei cnd auzii acestea? Mult mai mulumitor v sunt pentru tcerea asta dect pentru
btile din palme: c btile din palme i laudele sporesc slava mea deart, iar tcerea asta
sporete ntreaga voastr nelepciune. tiu c sunt dureroase cele spuse, ns aduc ctig mare i
negrit. Bogatul acela, dac ar fi avut pe cineva care s-i fac astfel de ndemnuri - iar nu lingi
care dau numai sfaturi plcute i atoare la plcere - n-ar fi ajuns n gheen, n-ar fi ndurat
muncile cele nesuferite, nu s-ar fi cit dup aceea nemngiat: dar fiindc toi i spuneau doar
cele ce-i erau pe plac, l-au dat focului.
O, de ar fi cu putin ca pururea i necontenit s filosofm acestea, s vorbim despre gheen! C
zice Scriptura: ntru toate cuvintele tale adu-i aminte de cele mai de pe urm ale tale, i n veac
nu vei pctui (Sirah 7, 36); i iari: Gtete spre ieire lucrurile tale, i te gtete de drum
(Pilde 24, 27). Dac ai rpit vreun bun al cuiva, d-l napoi, i spune ca Zaheu: Dac am
npstuit pe cineva, ntorc mptrit (Luca 19, 8). De ai npstuit pe cineva, de te-ai fcut
vrjma cuiva, mpac-te nainte de nfricoata Judecat, mpac-te cu toi aici, ca s vezi
tribunalul acela fr s ai pri.
Pn ce vom fi aici, avem bune ndejdi, dar dup ce vom pleca dincolo, nu va mai sta n puterea
noastr a ne poci, nici a spla cele ce am greit. Drept aceea, trebuie s ne pregtim nencetat
pentru plecarea de aici, c dac va voi Stpnul s ne cheme disear? Dac va voi s ne cheme
mine? C viitorul nu este cunoscut, tocmai ca s fim mereu cu priveghere i gata de plecarea
aceea, precum i Lazr pururea era ntru rbdare brbteasc - drept care a i plecat cu atta
cinste. A murit i bogatul, i a fost ngropat, sufletul fiindu-i dinainte ngropat n trup ca ntr-un
mormnt i fiind cuprins n carne ca ntr-un sicriu. C fiind legat ca ntr-un lan de beie i
lcomia pntecelui, i fcuse sufletul nelucrtor i mort.
S nu treci nebgat n seam, iubitule, spusa: a fost ngropat, ci s mi te gndeti aici la mesele
cele de argint, la paturi, la covoare, la scoare, la toate celelalte de prin cas, la miruri, la aromate
la vinul cel mult, la felurimea bucatelor, la tocnuri, la buctari, la lingi, la pzitori, la slugi stinse i vetejite dimpreun cu tot restul prutei fale. Toate-s cenu, toate sunt praf, bocete i
tnguiri, nimeni fiind n stare s mai ajute, nici s aduc napoi sufletul plecat. Atunci a fost
fcut de ruine puterea aurului i multei avuii: c din atta slujire de care se bucura bogatul a
fost luat gol i singur, neputnd lua nimic cu sine din toat avuia de aici, ci a plecat prsit i
fr de aprtor. Nimeni din slujitori, nimeni dintre ajuttori nu mai era de fa ca s ndeprteze
osnda i pedeapsa, ci fiind smuls de lng toi acetia, singur a fost rpit ca s ndure muncile
cele nesuferite. Cu adevrat, tot trupul ca iarba, i toat slava omului ca floarea ierbii. Uscatu-sa iarba i floarea ei a czut, iar cuvntul Domnului rmne n veac (Isaia 40, 6).
20

A venit moartea, i a stins toate desftrile bogatului; i lundu-l ca pe un robit, l-a dus n cele de
dedesubt cu capul plecat, plin de ruine, lipsit de ndrznire, tremurnd, plin de groaz, dup ce
se bucurase de toat dezmierdarea aceea doar ca n vis. i de acum bogatul s-a fcut rugtor ctre
srac, i avea trebuin s primeasc ceva de la masa lui, a celui ce cndva era nfometat i zcea
neputnd s se apere de gurile cinilor. i lucrurile se schimbaser, i vedeau toi cine era bogatul
i cine sracul, i c Lazr era mai avut dect toi, iar bogatul - mai nevoia dect toi: c precum
pe scen intr unii, purtnd mti de mprai i cpetenii de oaste i doctori i ritori i sofiti i
ostai, dar fr a fi n fapt nimic de acest fel, aa i n viaa de acum srcia i bogia sunt numai
nite mti. Cnd eti la teatru, de vezi pe cineva din cei ce joac jos c are masc de mprat,
nu-l fericeti, nici socoti c este mprat, nici nu te-ai ruga s ajungi ca el - ci tiind c este om de
rnd, poate un frnghier sau furar sau altceva de acest fel, nu-l fericeti pentru masc i hain,
nici nu l judeci dup acestea, ci l dispreuieti pentru starea lui umil cea de fapt.
Aa i aici, aflndu-te n lume ca ntr-un teatru i privind pe scen cum joac unii, cnd vezi
bogai muli, s nu socoti c sunt bogai cu adevrat, ci c poart mti de bogai: c precum
actorul care pe scen face pe mpratul i pe cpetenia de oaste se ntmpl de multe ori s fie n
fapt slug, sau dintre cei ce vnd n pia struguri i smochine - aa, se ntmpl adeseori ca
bogatul pe care-l vezi aici s fie mai srac dect oricine.
C dac i scoi masca, i-i descoperi contiina, i i ptrunzi n cuget, afli acolo mult srcie de
fapt bun, i vezi c este mai de nimic dect toi oamenii: c precum la teatru, dup ce vine
seara i privitorii pleac, cei ce preau tuturor mprai i cpetenii, ieind afar i scond
mtile, se arat ceea ce sunt de fapt, iar n aceast via, venind moartea i terminndu-se
spectacolul, toi dau jos mtile bogiei i srciei, plecnd dincolo - i se arat judecai doar
dup fapte, unii bogai cu adevrat, ceilali sraci; unii ntru cinste, ceilali lipsii de slav.
4. Da, muli dintre cei bogai aici s-au aflat dincolo mai sraci dect toi, ca i acest bogat. C
dup ce l-a apucat seara, adic moartea, i a ieit din teatrul vieii de acum, i a dat jos masca,
dincolo mai srac dect toi s-a artat, nct nici peste o pictur de ap nu avea stpnire, ci a
fost nevoit s-o cear, fr ca mcar s-o primeasc. Ce srcie vrei mai mare dect asta? i
ascult ce fel era srcia lui - c ridicndu-i ochii, a zis ctre Avraam: Printe, miluiete-m i
trimite pe Lazr, s-i nting vrful degetului n ap i s rcoreasc limba mea. Vezi ce necaz
mare? Cnd era aproape Lazr, nu l bga n seam, iar acuma, departe fiind, l cheam; pe cel pe
care, n multe rnduri intrnd i ieind, nu l vedea, l privete de departe cu struin. Dar pentru
ce l vede? Poate c de multe ori spusese acest bogat: Ce nevoie am eu de evlavie i de fapta
bun? Toate mi curg ca dintr-un izvor, m bucur de mult belug, de mult bunstare, nu sufr
nici un necaz neateptat: de ce s urmresc fapta bun? Acest srac, ntru dreptate i evlavie
vieuind, nenumrate grozvii ptimete. Chiar aa spun muli adeseori i n ziua de astzi.
Deci, ca s fie smulse din rdcin aceste rele preri, i se arat bogatului c pentru rutate este
rnduit pedeaps, iar pentru ostenelile cucerniciei e rnduit cinstire i cunun. i nu doar
pentru asta l-a vzut pe Lazr, ci ca acum s ptimeasc i el, cu mai mult covrire, ceea ce
ptimea sracul: c precum chinul aceluia era asprit de faptul c zcea la poarta bogatului i
vedea buntile strine, aa i bogatului i sporete acum pedeapsa faptul c zace n gheen i
vede pe Lazr desftndu-se, aa nct nu doar prin chinurile n sine, ci i prin vederea cinstirii
celuilalt s-i fie pedeapsa mai nesuferit. i precum Dumnezeu, alungnd pe Adam din rai, l-a
slluit n faa raiului, ca necontenita vedere a acestuia s-i nnoiasc ptimirea, fcndu-l s
21

simt mai adnc ce bunti pierduse: aa l-a slluit i pe bogat n faa lui Lazr, ca s vad de
ce bunti s-a lipsit. i-am trimis, zice, la poart pe sracul Lazr, ca s-i fie dascl al faptei
bune i prilej s ari iubirea ta de oameni: ai trecut cu vederea ctigul, nu ai voit s foloseti
dup cuviin prilejul de mntuire. S-i fie acum Lazr temei de mai mare chin i pedeaps.
Dintru acestea nvm c toi cei obijduii i nedreptii de noi vor sta atunci nainte-ne. Lazr
nici mcar nu fusese nedreptit de bogat - c bogatul nu-i luase avutul lui, ci nu-i ddea dintr-ale
sale. Iar dac cel ce nu a dat dintr-ale sale are pr pe cel pe care nu l-a miluit, cel care a rpit
cele strine ce iertare va dobndi, de vreme ce din toate prile l vor mpresura cei nedreptii
de dnsul? C nu e trebuin acolo de martori, nici de pri, nici de dovezi: ci nsei lucrurile,
aa cum le-am fcut, se vor arta naintea ochilor notri, lat omul, se va zice, i faptele lui!
C i aceasta e rpire, a nu mpri cu alii averea ta. i poate c v pare uimitor ceea ce spun, dar
nu v minunai, c voi aduce mrturie din dumnezeietile Scripturi, unde se spune c rpire i
lcomie i jecmnire nu este doar atunci cnd rpeti cele strine, ci i atunci cnd nu
mprteti i altora din cele ale tale. Vrei s tii care e mrturia aceasta? nvinuindu-i
Dumnezeu pe iudei prin proorocul, griete: Pmntul a dat roadele sale, i n-ai adus
zeciuielile, ci prada sracului n casele voastre (Malahia 3, 10; Isaia 3, 13). ntruct voi, zice,
nu ai dat prinoasele cele obinuite, ai rpit cele ale sracului. Asta o spune ca s arate
bogailor c stpnesc avut al sracului i atunci cnd bogia lor este motenit, sau de oriiunde
ar avea banii. i iari zice n alt parte: S nu lipseti de via pe srac (Sirah 4, 1): iar a lipsi
pe cineva poi doar de ceea ce nu este al tu, fiindc nseamn a lua cele strine i a
le pstra. Prin aceasta cptm nvtur c dac nu dm milostenie vom cpta pedeaps la fel
cu cei care lipsesc de via pe srac, c de oriunde ne-am aduna averile, ale Stpnului sunt; iar
de le vom da celor nevoiai, de mult belug ne vom bucura. i de asta a ngduit Dumnezeu ca tu
s ai mai multe avuii ca alii: nu ca s cheltuieti pentru curvie, nici pentru beie, i mbuibare, i
haine de mult pre, i alte feluri de rsf, ci ca s le mpri celor nevoiai. Dac vistierul ce a
primit bani ai mpratului, nesocotind pe cei crora li s-a poruncit s i mpart, i cheltuiete pe
rsful su, d socoteal i piere. La fel i cu bogatul: el e un vistier al bunurilor ce trebuie
mprite la sraci, ce a primit porunca de a le mpri celor mpreun-robi cu dnsul care se afl
n nevoie. Iar dac cheltuiete pentru sine mai mult dect ceea ce-i face neaprat trebuin,
dincolo va da cumplit socoteal, c nu sunt ale lui avuiile lui, ci ale celor mpreun-robi cu
dnsul.
5. S le chivernisim, deci, ca pe unele ce nu sunt ale noastre, ca s devin ale noastre. Dar cum
s le chivernisim ca pe unele ce nu sunt ale noastre? Le chivernisim atunci cnd nu le cheltuim
pe lucruri de prisos, cnd nu le cheltuim doar pentru noi, ci cnd le mprim minilor sracilor:
chiar dac eti bogat, dac vei cheltui pentru ceva de prisos vei da seama pentru averile
ncredinate ie. Aa se ntmpl i la casele mari: muli i ncredineaz vistieriile slujitorilor,
ns aceia pzesc cele ncredinate lor i nu dau iama n ele, ci mpart cui i cnd poruncete
stpnul. Aa s faci i tu: fiindc ai primit mai mult ca alii nu ca s cheltuieti singur, ci ca s te
faci bun iconom i pentru alii.
Se cuvine s cercetm i pentru ce bogatul nu l vede pe Lazr lng alt drept, ci anume n
snurile lui Avraam. Avraam era iubitor de strini: drept aceea, lng Lazr l vede pe Avraam ca
i acesta s i fie spre mustrare a urii lui de strini: fiindc Avraam pndea pe trectori i i trgea
n casa lui, iar bogatul i pe cel ce era n cas l trecea cu vederea i, avnd asemenea vistierie i
prilej de mntuire, l ocolea n fiecare zi, nefolosindu-se dup cuviin de solirea sracului. Dar
22

patriarhul nu era aa, ci cu totul dimpotriv: stnd naintea uilor, pescuia pe toi trectorii i,
precum pescarul arunc undia n mare i uneori scoate un pete, iar adesea i aur i mrgritare,
aa i el, pescuind oameni, a prins cndva i ngeri - i ce e minunat e c a fcut-o fr s tie. De
acest lucru minunndu-se i Pavel, ndeamn i griete: Iubirea de strini s n-o uitai - c prin
aceasta oarecari, netiind, au primit oaspei pe ngeri (Evrei 13, 2). i bine a zis: netiind- c
dac i-ar fi primit cu atta bunvoin cunoscndu-i, n-ar fi fcut nici un lucru mare i minunat;
dar toat lauda este c netiind cine erau trectorii i socotindu-i a fi doar oameni cltori, i-a
chemat nluntru cu atta rvn. i tu, dar, dac ari mult rvn primind vreun om vestit i
strlucit, nu faci nimic vrednic de minunare - c fapta bun a celui ospeit de multe ori silete i
pe cel urtor de strini s arate toat bunvoina. Iar lucru foarte mare i minunat este atunci cnd
primim cu mult bunvoin pe oricine, i pe cei lepdai, i pe cei de rnd. De aceea i Hristos,
ncuviinnd pe cei care fac astfel, a zis: ntruct ai fcut unuia dintre aceti prea mici, Mie Miai fcut (Matei 25, 40); i iari: Nu este voia naintea Tatlui vostru ca s piar unul dintre
aceti prea mici (Matei 18, 14); i iari: Cine va sminti pe unul dintr-acetia mici, care cred
ntru Mine, mai de folos i-ar fi lui s i se atrne o piatr de moar la grumazul su i s fie
aruncat n mare (Matei, 18, 6). i pretutindeni n Scripturi vedem ct de mare e grija lui Hristos
pentru cei mici i prea-mici - care lucru cunoscndu-l i Avraam, nu cerceta cine erau cltorii i
de unde veneau, aa cum facem noi acum, ci i primea pe toi fr osebire: c cel ce face buntate
cuiva nu trebuie s-i cear socoteal de viaa lui, ci doar s-i dreag srcia i s-i plineasc
lipsa. O ndreptire are sracul - lipsurile i nevoia. Altceva s nu mai ceri de la el, ci dac n-are
hrana cea de trebuin s i alinm foamea, chiar de ar fi mai ru dect toi oamenii. Aa ne-a
poruncit s facem i Hristos, zicnd: Fii asemenea Tatlui vostru Celui din ceruri, c pe soarele
Su l rsare peste cei ri i peste cei buni, i plou peste cei drepi i peste cei nedrepi (Matei
5, 45). Liman al celor n nevoie e milostivul, iar limanul i primete i-i scap de primejdii pe toi
cei czui n sfrmare de corabie, fie c-s ri, fie c-s buni; oricum ar fi cei aflai n primejdie, i
primete n snurile sale. i tu, dar, cnd vezi c un om pe uscat sufer sfrmarea de corabie a
srciei, nu-l judeca, nici nu i cere socoteal, ci scap-l din necaz. De ce i faci singur greuti?
Dumnezeu te-a slobozit de toat despicarea firului n patru i iscodirea deart. Cte nu ar fi spus
i ct n-ar fi strmbat din nas muli, dac Dumnezeu ar fi poruncit s cercetm cu de-amnuntul
viaa, s descoasem purtarea i faptele, i dup aceea s miluim? Dar nu este aa, ci am fost
slobozii de toat greutatea de acest fel. Deci, pentru ce s ne mai facem griji de prisos? Una este
a judeca, alta a da milostenie. De asta se i cheam milostenie, fiindc o dm i celor nevrednici.
Aceasta ne ndeamn s o facem i Pavel, grind: Iar voi s nu slbii fcnd binele ctre toi, i
mai vrtos ctre cei ai notri de o credin (Galateni 6, 9-10). Dac vom sta s iscodim i s
descoasem pe cei nevrednici, nici nu vom da prea lesne peste cei vrednici; iar dac vom da celor
nevrednici, negreit c i cei vrednici, i cei ce fac ct toi nevrednicii laolalt, vor veni s fie
miluii de minile noastre - precum s-a ntmplat i cu Avraam, care neiscodind, nici descosnd
pe trectori, a putut i ngeri asprimi oarecnd. Acestuia i totodat urmaului su Iov s rvnim a
urma i noi, c i Iov a urmat cu scumptate mrimii de suflet a strbunului, i de aceea gria:
Ua mea la tot cel ce venea se deschidea (31, 32) - nu pentru unii era deschis, iar pentru alii
nu, ci era pentru toi deschis.
6. Aa s facem, v rog, i noi, fr a despica firul n patru mai mult dect este nevoie: c la srac
vrednic e nevoia lui. Dac vreodat va veni cineva la noi cu aceast nevoie, s nu mai iscodim
degeaba, c nu dm obiceiului, ci omului. Nu pentru fapta lui bun, ci pentru nevoia lui l
miluim, ca i noi s ne atragem de la Stpnul mare mil, ca i noi, nevrednici fiind, s avem
23

parte de iubirea Lui de oameni. C dac vom cere vrednicie la cei mpreun robi cu noi i vom
despica firul n patru, aa va face i Dumnezeu cu noi; i cutnd a cere socoteal de la cei
mpreun robi cu noi, cdem noi nine din iubirea de oameni cea de sus - cci cu judecata cu
care vei judeca, vei fi judecai (Matei 7, 2). Dar s ne ntoarcem la firul cuvntrii. Vznd
bogatul pe Lazr n anurile lui Avraam, a zis: Printe Avraame, milu-iete-m i trimite pe
Lazr.
De ce nu a vorbit cu Lazr? Mie mi pare c s-a ruinat i s-a sfiit, i socotea c acela negreit l
ine de ru n urma purtrii lui, zicndu-i: Dac eu, n atta bunstare fiind i cu nimic
nedreptit, l-am trecut cu vederea cnd era n attea nenorociri i nici din frmituri nu i
ddeam, cu att mai mult el, care a fost dispreuit n asemenea hal, nu se va pleca s-mi fac
hatrul. Asta o spunem nu spre a-l osndi pe Lazr, fiindc el nu avea astfel de simminte - s
nu fie! - c bogatul este cel ce, avnd aceast temere, nu l-a chemat pe Lazr, ci pe Avraam, pe
care-l socotea ntru necunotin de cele ntmplate pe pmnt ntre el i Lazr, i cuta degetul
acela pe care l lsase n attea rnduri s fie lins de cini. Dar Avraam, ce zice? Fiule, ai primit
cele bune ale tale n viaa ta. Vezi iubirea de nelepciune, iubirea de aproapele a dreptului? N-a
zis: Neomenosule i crudule i prearule, dup ce te-ai purtat aa de ru cu omul, ai obrazul s
pomeneti acum de iubire de oameni i de mil i de iertare? Nu roeti, nu te ruinezi? El, ns,
ce face? Fiule, zice, ai primit cele bune ale tale, c zice neleptul: Sufletul necjit nu l
tulbura (Sirah 4, 3); i e de-ajuns pedeapsa, s nu-l mai zdrm n nenorocirea lui. De altfel,
ca s nu crezi c din rzbunare fa de purtarea de pe pmnt a bogatului l-a oprit pe Lazr s
mearg la el, l numete fiule, ca i cum ar voi s se dezvinoveasc. Ce ine de mine, zice, i
dau; ns a merge de aici la voi nu ne st n putere; ai primit () cele bune ale tale. Dar
de ce n-a zis: , ci: ? Mare noian de tlcuri ni se deschide nainte, pe ct vd eu.
Drept aceea, pzind cu scumptate toate cele grite acum i mai nainte, s le pstrm n suflet cu
toat grija i prin cele spuse deja s v pregtii mai bine spre ascultarea celor ce se vor spune n
rndurile viitoare. i dac vei putea, amintii-v tot; dac nu, v rog ca n loc de toate celelalte
s v amintii mcar c a nu mpri sracilor din averea ta nseamn a jecmni pe sraci i a-i
lipsi de via, i c nu stpnim bunurile noastre, ci pe ale lor. C dac vom avea astfel de aezare
sufleteasc, negreit ne vom trimite naintea noastr avuiile i, hrnind aici pe Hristos flmnd,
ca nite buni negutori vom pune la pstrare dincolo mult marf i vom putea s dobndim
buntile viitoare, cu harul i iubirea de oameni a Domnului nostru lisus Hristos, dimpreun cu
Care Tatlui i Sfntului Duh este slava, cinstea, puterea, acum i pururea i n vecii vecilor.
Amin.
19 n limba greac, mai ales n epoca trzie, tiranie i a tiranisi (tiraniza) arat o stpnire
nelegitim, o uzurpare, n cazul de fa este vorba de stpnirea samavolnic a dracilor asupra
sufletelor omeneti, care nu este ngduit de Dumnezeu.

Cuvantul III
din Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv
Editura Sophia, Bucuresti, 2002

24

Al treilea cuvnt despre Lazar, si de ce nu a zis Avraam:

ai primit cele bune in viata ta, ci: :ai luat si de
ce dreptii cad de multe ori n primejdii,
iar pacatosii scapa de acestea
1. Nu mic folos ne-a adus pilda lui Lazr, att bogailor ct i sracilor: pe sraci nvndu-i s
rabde lesne srcia, iar pe bogai nelsndu-i a se trufi cu bogia, ci chiar prin fapte artnd c
mai vrednic de mil dect toi e cel care triete n plceri i nu mparte cu nimeni avuia lui. Hai,
dar, s vorbim i astzi despre aceleai lucruri - fiindc i minerii, unde vd multe vine de aur,
acolo sap mereu i nu nceteaz pn cnd nu se termin tot ce ieise la iveal.
S ne ntoarcem, dar, acolo unde am lsat ieri cuvntul, ca s mergem mai departe cu el din
acelai loc. Eu puteam i ntr-o singur zi s v lmuresc ntreaga pild, dar scopul rvnei mele
nu a fost s plecm acas dup ditamai cuvntarea, ci ca voi, primind i pzind cu scumptate
cele spuse, s primii din aceast pzire simirea c v-ai folosit duhovnicete.
C i o mam iubitoare, cnd trebuie s treac pe hran tare sugarul ei, dac i toarn n gur
vinul curat dintr-o dat nici un folos nu dobndete, fiindc pruncului i curge din gur i i se ud
pe piept cmua; iar dac i toarn uor i cte puin, pruncul nghite fr neplcere.
Drept aceea, pentru ca nici voi s nu vrsai afar ceea ce vi s-a dat, nu v-am pus s sorbii dintro dat paharul nvturii, ci v-am mprit-o pe mai multe zile, lsndu-v s v odihnii n
rstimpurile dintre acestea de osteneala ascultrii, aa nct i ceea ce ai nghiit s prind
rdcini tari n cugetul iubirii voastre, iar cele ce urmeaz a fi grite s le primii cu suflet destins
i plin de vlag. De asta v i spun, adesea, cu multe zile nainte despre ce urmeaz s vorbim, ca
n rstimpul ce trece pn atunci s luai Scriptura, s citii toat pericopa i, aflnd ct s-a tlcuit
din ea i ct a mai rmas, s v facei cugetul mai pregtit s primeasc nvtur prin ascultarea
celor ce se vor spune.
i pururea v rog, i nu voi nceta a v ruga, ca nu numai aici s luai aminte la cele zise, ci i
acas cnd vei fi s petrecei mereu ntru citirea dumnezeietilor Scripturi - sfat pe care n-am
contenit a-l da nici celor cu care m ntlnesc aparte [n particular]. S nu-mi spun cineva acele
vorbe reci i vrednice de mult osnd: sunt intuit la tribunal, sunt prins cu treburile cetii,
am de muncit, am nevast, am de hrnit copii, sunt cap de familie, mirean sunt: nu este
treaba mea s citesc Scripturile, ci a celor care s-au lepdat de lume, care s-au slluit pe
culmile munilor, care se ndeletnicesc mereu cu cele duhovniceti.
Ce spui tu, omule? Nu este treaba ta s iei aminte la Scripturi, fiindc eti rspndit de griji
nenumrate? Pi tocmai c e n mai mare msur treaba ta dect a acelora, fiindc ei n-au atta
nevoie de ajutorul dumnezeietilor Scripturi ca cei mpresurai de multe griji.
C monahii, fugind de ceti i de tulburrile cele din ceti, i fcndu-i colibe n pustie, i
neavnd nimic de mprit cu nimeni, ci filosofnd fr de team aezai ca ntr-un liman n
senintatea acelei linitiri, de mult neprimejduire se bucur: iar noi, care ne cltinam ca cei
nviforai n mijlocul mrii i avem nenumrate pricini mpingtoare la pcat, totdeauna avem
trebuin de statornic i necurmat mbrbtare din Scripturi.
25

Aceia stau departe de lupt, drept care nici nu primesc multe rni, iar tu stai tot timpul n primele
rnduri i eti rnit mereu. De aceea i ai nevoie de mai multe leacuri dect ei: c i nevasta te
supr, i fiul te ntristeaz, i sluga te mnie, i vrjmaul i ntinde curse, i prietenul te
pizmuiete, i vecinul te pgubete, i tovarul de arme i pune piedici, de multe ori i
judectorul te amenin, i srcia te ntristeaz, i pierderea casnicilor jale i pricinuiete, i
bunstarea te ngmf, i restritea te abate.
i multe pricini i imbolduri silnice de mnie, de griji, de descurajare i ntristare, de slav
deart i nebuneasc trufie ne mpresoar din toate prile, i nenumrate sgei curg asupra
noastr de pretutindeni: drept care avem necontenit nevoie de toate armele cele din Scripturi c s-a zis: S tii c prin mijlocul curselor treci i pe aripile cetii umbli (Sirah 9, 18).
Poftele trupeti nu se scoal oare mai cumplit asupra celor ce umbl printre oameni? C faa
frumoas i trupul bine fcut ne rnesc prin ochi, cuvntul de ruine, intrnd prin auz, ne tulbur
gndul, iar de multe ori i un cntec ptima slbete vigoarea sufletului. Dar ce zic eu? C un
lucru care multora le pare mai de nimic ca toate cele artate mai nainte, i anume mirosul de
parfumuri pe care l rspndesc curvele ce ies la agat n drum, l robete pe om doar ntlninduse [prin simpla ntlnire] cu el.
2. Multe lucruri din acestea mpresoar i strmtoreaz sufletul nostru: i avem trebuin de
leacuri dumnezeieti ca s tmduim rnile pricinuite i s le prentmpinm pe cele ce nc nu
au fost fcute, dar sunt pe cale s se fac, stingnd i abtnd din deprtare sgeile cele aprinse
ale diavolului prin citirea cea de totdeauna a Sfintelor Scripturi.
C nu se poate, nu, nu se poate mntui cineva fr a se bucura mereu de citirea cea
duhovniceasc. i nc mare lucru este dac ne vom putea mntui vreodat chiar bucurndu-ne
necontenit de aceast lecuire; iar dac n fiecare zi vom fi rnii, neavnd parte de nici o doctorie,
ce ndejde de mntuire ne mai rmne?
Nu vezi pe armari, pe aurari, pe argintari, pe orice meseriai cum in uneltele meseriei lor
ngrijite i pregtite, vrnd mai bine a suferi sila foamei, necazul srciei i ndeobte orice, dect
a vinde vreuna din uneltele acestea pentru mncare? Muli dintre ei aleg adesea s se ndatoreze
pentru a-i ine casa i a-i hrni copiii dect s vnd cea mai mic dintre uneltele meseriei lor i pe bun dreptate, fiindc ei tiu c o dat vndute uneltele nu mai au ce face cu meseria i li se
duce orice temei de bunstare. C atta timp ct au uneltele pot s plteasc n timp, muncind
mereu, datoriile; iar dac s-ar grbi s le vnd altora, nu mai au de unde atepta vreo alinare
pentru foamea i srcia lor.
Astfel de aezare a cugetului s dobndim i noi: c precum acelora uneltele meseriei lor le sunt
ciocanul i nicovala i cletele, uneltele meseriei noastre sunt crile apostoleti i proroceti, i
toat Scriptura cea de Dumnezeu insuflat i folositoare (II Timotei 3, 16). i precum acei
meteugari lucreaz cu uneltele lor toate vasele pe care le primesc spre mpodobire, aa i noi s
ne lefuim [prelucrm] prin uneltele noastre sufletul, i stricat fiind el s-l ndreptm, i nvechit
fiind s-l nnoim.

26

Meteugul acelora atinge doar nfiarea din afar a lucrurilor, cci nu pot s preschimbe
materia vaselor, s fac din argint aur, ci numai s le dea alt nfiare. Cu tine, ns, lucrurile nu
stau aa, ci ai mai mare putere dect ei i lund un vas de lemn poi ajunge s faci din el un vas
de aur - iar martor este Pavel, care zice: n cas mare nu sunt numai vase de aur i de argint, ci i
de lemn i de lut; i unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste. Deci, de se va curai cineva pe
sine dintru acestea, va fi vas de cinste, sfinit i de bun treab stpnului, spre tot lucrul bun
gtit (II Timotei 2, 20-21).
Prin urmare, s nu ne lenevim a dobndi Scripturile, ca s nu primim rni de moarte; i s nu
ngropm aur, ci s ne adunm comoar de cri duhovniceti. C aurul, cnd este mult, mai
vrtos atunci ntinde curs celor ce-l au pe el; iar crile duhovniceti multe folos aduc celor care
le strng. Armele mprteti, chiar dac nu le folosete nimeni, pzesc foarte bine pe cei ce
locuiesc acolo unde ele sunt pstrate, nici un tlhar sau sprgtor sau rufctor de alt fel
necuteznd asupra acelei case; iar din locul unde se afl cri duhovniceti este gonit toat
lucrarea diavoleasc i mult mbrbtare spre fapta bun capt cei ce locuiesc acolo, c singur
vederea crilor acestora ne face mai ovielnici spre pcat.
C de vom i cuteza ceva din cele oprite i necurai ne vom face, ntorcndu-ne acas i vznd
crile mai vrtos ne vom osndi n contiina noastr i mai ovielnici a cdea iari ntraceleai ne vom face. Iar dac ntru sfinenie vom petrece, mai mult folos vom primi din ele: c
numai ce se atinge cineva de Evanghelie, i ndat i se preschimb cugetul, i singur vederea ei
l desface de cele lumeti; iar dac i citete cu luare-aminte, sufletul se curete i se face mai
bun de parc ar petrece n nite Sfinte ale sfintelor, cci Dumnezeu i griete lui prin slovele
acelea.
i dac nu nelegem ce scrie? Chiar dac nu nelegi ce scrie, mult sfinire capei fie i doar
citind. De altfel, e cu neputin a nu pricepe chiar nimic, c harul Duhului a iconomisit ca aceste
cri s fie alctuite de vamei i pescari i fctori de corturi i oieri i cprari, oameni simpli i
fr tiin de carte, tocmai ca nimeni din cei simpli s nu i poat lua asemenea ndreptire, ca
tuturor s le fie lesne de ptruns cele grite, ca i meteugarul, i sluga, i femeia vduv, i cel
mai nenvat dintre oameni s capete ctig i s se foloseasc din auzire.
C nu spre slav deart, ca cei dinafar [pgnii], ci pentru mntuirea asculttorilor au alctuit
toate aceste cri toi cei ce la nceput au fost nvrednicii de harul Duhului.
3. Filosofii i ritorii i scriitorii cei lumeti - care n-au cutat folosul cel de obte, ci numai s se
minuneze lumea de ei - chiar dac au i zis vreun lucru folositor, i pe acesta l-au ascuns, ca ntro negur, n obinuita lor lips de limpezime.
Apostolii i prorocii au fcut toate dimpotriv: c limpezi i desluite i-au nfiat nvturile
tuturor, ca dascli de obte ai lumii, aa nct oricine s poat singur nelege cele grite, numai
s citeasc. i aceasta mai nainte vestind-o prorocul, gria: Vor fi toi nvai de Dumnezeu; i
nu va mai nva nimenea pe aproapele su, zicnd: Cunoate pe Domnul, c toi m vor
cunoate de la cel mic pn la cel mare al lor(Ioan 6, 13; Ieremia 31, 34). i Pavel zice: i eu,
frailor, am venit la voi nu ntru covrirea cuvntului i a nelepciunii, vestind vou mrturisirea
lui Dumnezeu; i iari: Cuvntul meu i propovduirea mea nu erau ntru cuvinte ndemntoare
27

ale nelepciunii omeneti, ci ntru artarea Duhului i a puterii, i iari: Grim nelepciune nu a
veacului acestuia, nici a domnilor veacului acestuia, care sunt pieritori (l Corinteni 2, 1,4, 6).
Pentru cine nu e limpede tot ce scrie n Evanghelii? Cine, auzind: fericii cei blnzi, fericii cei
milostivi, fericii cei curai cu inima i toate cele asemenea, va avea nevoie de nvtor ca s
priceap cele zise? Dar semnele i minunile i istorisirile nu sunt lesne de neles i desluite
pentru oricine? Deci, spusa nu neleg e o mecherie i freal [frnicie] i nscocire pentru
acoperit lenea.
Nu nelegi cele scrise? Dar cum o s poi nelege vreodat, dac nu arunci o privire peste ele? Ia
cartea n mini: citete ntreaga istorisire, pstreaz n minte ceea ce pricepi, iar locurile greu de
neles i nedesluite citete-le de mai multe ori; iar de nu vei putea pricepe nici atunci, mergi la
cineva mai nelept, mergi la dascl, mprtete-i nelmurirea ta, arat mult rvn. i dac
Dumnezeu te va vedea c ai atta osrdie, nu va trece cu vederea privegherea i grija ta, iar de nu
va fi om care s te nvee ceea ce vrei s afli, i va descoperi El nsui negreit.
Adu-i aminte de famenul mprtesei etiopienilor care, barbar fiind, i prins de nenumrate griji,
i mpresurat din toate prile de multe treburi, nu nelegea ce citea, ns totui citea aa, stnd n
car - iar dac arta atta rvn pe drum, gndete-te cum petrecea acas. Dac nu suferea s
rmn fr citire n timpul cltoriei, cu ct mai mult atunci cnd sttea n cas? Dac n-a
ncetat a citi atunci cnd nu nelegea cele citite, cu ct mai mult dup ce a aflat nelesul lor?
Iar ca s te ncredinezi c nu nelegea ce citea, ascult ce zice Filip: Oare nelegi cele ce
citeti? Iar famenul, auzind acestea, n-a roit, nici nu s-a ruinat, ci i-a mrturisit netiina,
grind: Cum voi putea, de nu m va povui cineva? (Fapte 8, 30-31). Deci, dat fiind c citea cu
atta rvn cu toate c n-avea nc povuitor, pentru aceasta a primit degrab cluza. A vzut
Dumnezeu osrdia lui, i-a primit rvna i i-a trimis degrab dascl.
Pi Filip nu-i acum de fa. Da, dar este de fa Duhul, Cel Care I-a micat pe Filip. S nu ne
batem joc de mntuirea noastr, frailor, c toate acestea s-au scris pentru a noastr nvtur, la
care sfriturile veacurilor (l Corinteni, 10, 11). Mare sprijin spre a nu pctui e citirea
Scripturilor, mare hu i prpastie adnc necunoaterea lor, mare trdare a mntuirii e a nu ti
nimic din legile dumnezeieti.
Aceasta a nscut i eresuri, aceasta a dus i la via stricat, aceasta a aruncat jos cele care erau
sus: cci cu neputin, cu neputin este s rmn fr road duhovniceasc cel ce se
mprtete necontenit, cu luare-aminte, de citirea Scripturilor.
Iat, dar, cte foloase v-a adus o singur pild; iat cum v-a fcut sufletul mai bun. C muli tiu eu prea bine - au plecat trgnd mare folos din cele auzite; iar dac sunt vreunii care nu au
cules atta road, oricum au fost mai buni n ziua n care au ascultat cuvintele de nvtur. i
nu puin lucru este fie i o singur zi a petrece n frngere a inimii pentru pcate i a trage cu
ochiul la filosofia cea de sus i a da sufletului puin odihn de grijile lumeti. Iar de vom face
aceasta la fiecare adunare, neabtut, statornica ascultare a nvturii va lucra n noi un bine mare
i ales.

28

4. Hai, dar, s purcedem la cuvenita continuare a pildei. Aadar, ce urmeaz? Grind bogatul:
Trimite pe Lazr s-i nting vrful degetului n ap i s mi rcoreasc limba, s auzim ce zice
Avraam: Fiule, adu-i aminte c ai luat cele bune ale tale n viaa ta, i Lazr aijderea cele rele;
i acum el se mngie, iar tu te chinuieti. i, peste toate acestea, ntre noi i voi prpastie mare
s-a ntrit, ca cei ce vor vrea s treac de aici ctre voi s nu poat, nici cei de acolo la noi s
treac.
Apstoare sunt aceste spuse, i durere mult revars asupra noastr. tiu i eu; dar dup msura
n care ele ating dureros contiina, aa e i folosul tras de cugetul celor ndurerai. C dac ni sar fi spus acestea, precum bogatului, dincolo, cu adevrat s-ar fi cuvenit s ne plngem i s ne
tnguim i s jelim, ca unii rmai fr vreme de pocin. Dar ntruct le auzim aici, unde e cu
putin s ne venim n fire, s ne splm pcatele, s dobndim mult ndrznire i s scpm
prin frica cea bun de relele ntmplate altora, s mulumim Iubitorului de oameni Dumnezeu,
Celui Care prin pedepsirea altora deteapt lenevirea noastr i ne trezete din somnul pcatului c acestea ni s-au artat dinainte ca s nu le pim.
De ar fi vrut Dumnezeu s ne pedepseasc, nu ne-ar fi vestit dinainte; iar de vreme ce nu vrea s
pedepseasc, pentru aceea vestete dinainte pedeapsa, ca prin nainte-vestire cuminindu-ne, s no cunoatem pe pielea noastr.
Dar de ce nu a zis: ai primit cele bune in viata ta, ci :ai luat? V amintii, fr ndoial, cum
v-am spus c aici ni se descoper o mare larg i adnc de tlcuri? C a primi arat o datorie:
omul primete ceva care i se cuvine. Deci, dac acest bogat era spurcat, i preaspurcat, i crud, i
neomenos, pentru ce nu i-a zis Avraam ai primit ci: ai luat, ca i cum ar fi fost vorba de lucruri
datorate i cuvenite? Ce aflm de aici?
Aflm c pn i cei spurcai, ajuni la cea mai de pe urm treapt a rutii, adesea au fcut
unul, dou, trei lucruri bune - i c spun acestea nu la ntmplare o dovedete urmtorul fapt.
Cine era mai spurcat dect judectorul cel nedrept? Cine era mai neomenos? Cine era mai
neevlavios? El nici de Dumnezeu nu se temea, nici de oameni nu se ruina: i totui, n atta
rutate vieuind, a fcut un lucru bun, miluind pe vduva care l btea mereu la cap i fcndu-i
hatrul i dndu-i lucrul cerut i pedepsind pe cei ce o nedreptiser.
Aa se ntmpl ca cineva s fie dezmat, ns adesea milostiv; sau neomenos, ns necurvar;
sau dezmat i crud, dar totui s fi fcut n viaa lui vreun lucru bun. Acelai lucru trebuie
cugetat i cu privire la cei buni: c precum cei mai ri dintre oameni svresc adesea vreun
lucru bun, aa i cei osrduitori i mbuntii pctuiesc de multe ori cu cte ceva: c cine se
poate luda, griete Solomon, c are inim curat, sau cine se va luda c este curat de pcate ?
(Pilde 20, 9).
ntruct era firesc ca i bogatul, chiar dac ajunsese la rutatea cea mai de pe urm, s fi fcut
vreun lucru bun, iar Lazr, mcar c ajunsese la culmea faptei bune, s fi pctuit cu vreun lucru
mic, uit-te cum a lsat patriarhul s se neleag amndou aceste lucruri, zicnd: Tu ai primit
cele bune ale tale n viaa ta, i Lazr aijderea pe cele rele.

29

Iat ce vrea s spun: Dac ai fcut vreun lucru bun i i se cuvenea rsplat pentru el, ai primito ntreag n lumea pmnteasc, dezmierdndu-te, trind n bogie, bucurndu-te de bunstare
i propire; iar dac Lazr a fcut vreun lucru ru, aijderea a primit plata ntreag, chinuindu-se
n srcie i foamete i n cele mai mari necazuri: i goi ai plecat amndoi de acolo - el de
pcate, tu de isprvile dreptii. Drept aceea, el are parte aici de mngiere curat, iar tu suferi
pedeaps nealinat.
Atunci cnd faptele noastre bune sunt mici i de puin pre, iar povara pcatelor - mult i
negrit, iar pe deasupra ne mai i bucurm aici de bunstare, neptimind nici un necaz, negreit
vom pleca din aceast lume deeri i goi de plata faptelor bune, fiindc am primit-o aici pe toat.
Iar dac faptele noastre bune sunt mari i multe, n vreme ce pcatele-s puine i nensemnate, iar
pe deasupra ptimim necazuri, ne descrcm aici de pcate, urmnd a primi dincolo curat i
desvrit plata faptelor bune. Aadar, cnd vezi pe cineva c triete n rutate, neptimind nici
un necaz, s nu l fericeti, ci s plngi i s te tnguieti pentru dnsul, c va suferi dincolo
necazuri nemicorate - ca i bogatul din aceast pild. i iari: cnd vezi pe cineva cu srguin
pentru fapta bun c sufer ispite fr numr, s-l fericeti i s-i rvneti lui, fiindc aici e
dezlegat de toate pcatele, iar dincolo i se gtesc multe rspli pentru rbdare - precum s-a
ntmplat i cu Lazr.
5. C dintre oameni unii sunt pedepsii numai aici, alii nu ptimesc aici nimic cumplit, ns
dincolo au parte de pedeapsa ntreag, iar alii sunt pedepsii i aici i dincolo. Aadar, pe care
dintre aceste trei tagme o fericii? N-am nici o ndoial c pe primii, care sunt pedepsii aici,
scpnd de pcate. Dar dup acetia, care sunt mai fericii? Poate credei c cei ce nu ptimesc
aici nimic, dar sufer dincolo pedeapsa ntreag; eu, ns, cred c nu acetia, ci oamenii pedepsii
i aici i dincolo. C cel ce este pedepsit aici va cunoate mai uoar pedeaps dincolo, iar cel ce
nu e pedepsit aici va suferi -altminteri nu se poate - ntreaga pedeaps dincolo, va avea osnd
nemngiat; aijderea i acel bogat, care n-a ters aici nimic din pcatele sale, era pedepsit att
de amarnic c nu putea s aib parte nici de o pictur mic de ap.
ns dintre aceti pctoi care nu ptimesc aici nici un necaz cu mult mai mult i cinez pe cei
care aici, dup ce c nu sunt pedepsii, triesc n dezmierdare i fr nici o grij. Nepltind aici
pentru pcate, pctoii primesc mai cumplit pedeaps dincolo i, deopotriv, faptul c se
bucur de mult odihn i dezmierdare i bunstare li se face dincolo pricin i temei de certare
i de pedeaps: fiindc atunci cnd suntem miluii de Dumnezeu n ciuda faptului c pctuim,
aceasta ne poate arunca cel mai tare n foc.
C dac cineva, avnd parte numai de ndelung-rbdare din partea lui Dumnezeu, nu se
folosete de ea cum se cuvine, mai amarnic pedeaps va avea: atunci cnd dimpreun cu
ndelung-rbdarea i vin i milele cele mai mari, cine l va mai scpa de pedeapsa aceea?
Iar ca s te ncredinezi c cei ce se bucur aici de ndelung-rbdarea dumnezeiasc dincolo i
adun lorui ru, dac nu ne vom poci, ascult ce zice Pavel: i oare socoteti aceasta, o! omule
care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, i tu nsui aceleai faci, c vei scpa de judecata lui
Dumnezeu? Sau nu bagi seam de bogiile buntii Lui i de ngduina i de ndelung
rbdarea Lui, necunoscnd c buntatea lui Dumnezeu te duce la pocin? Ci dup mpietrirea
30

ta i inima ta nepocit i aduni mnie n ziua mniei i a descoperirii dreptei judeci a lui
Dumnezeu(Romani 2, 3-5).
Deci, cnd vedem pe unii c triesc n bogie i n rsf, miros parfumuri, petrec n beii, au
stpnire i slav mult, sunt strlucii, vestii, i nu sufer nici un necaz, pentru aceasta mai
vrtos s plngem pentru ei i s ne tnguim, c pctuind nu sunt pedepsii. Atunci cnd vezi pe
cineva c sufer de hidropic sau de splin, ori c are vreun buboi sau e plin chiar peste tot de
bube, i pe deasupra se mbat, o ine n plceri i prin aceasta i sporete boala, nu doar c nu l
fericeti pentru acele plceri, ci mai vrtos l cinezi tocmai pentru ele: aa s cugeti i despre
suflet.
Cnd vezi un om care triete n rutate i se bucur de mult bunstare, nepti-rnind nici un
necaz, tocmai pentru aceasta s l jeleti mai mult: c fiind cuprins de boal i de buboi amarnic,
i sporete boala fcndu-se mai ru prin desftri i nlesnirile traiului. C nu pedeapsa este rea,
ci ru este pcatul: c pcatul desparte pe om de Dumnezeu, iar pedeapsa ne adun la Dumnezeu
i risipete mnia Lui.
De unde se vede asta? Ascult pe prorocul care zice: Mngiai, mngiai pe poporul Meu,
preoi, grii n inima Ierusalimului, c a primit din mna Domnului ndoit pcatele sale (Isaia 40,
1-2). i iari: Domnul Dumnezeul nostru, pace d nou, c toate ne-airspltit nou (Isaia 26,
12).
i ca s nvai c unii sunt pedepsii aici, alii dincolo, iar alii i aici i dincolo, ascultai ce
griete Pavel osndind pe cei ce se mprtesc de Taine cu nevrednicie - cci dup ce a zis c
cel ce mnnc i bea Trupul i Sngele cu nevrednicie este vinovat de Trupul i de Sngele
Domnului (l Corinteni 11, 27), adaug ndat: Pentru aceasta ntre voi muli sunt neputincioi i
bolnavi, i mor muli: c dac ne-am fi judecat singuri, n-am fi fost osndii; iar acum, fiind
judecai, suntem certai de Domnul ca s nu fim osndii mpreun cu lumea (30-32).
Vezi cum pedeapsa de aici ne rpete certrii de dincolo? i despre cel care curvise zice: Dai pe
unul ca acesta satanei spre pieirea trupului, ca duhul s se mntuiasc n ziua Domnului Iisus (l
Corinteni 5, 5). i din pilda lui Lazr se vede c dac va fi i fcut ceva ru, splndu-se aici de
rutatea aceea a plecat dincolo curat - ceea ce se vede i din cele ntmplate cu slbnogul, care
petrecnd treizeci i opt de ani n boal a lepdat de-a lungul ptimirii i pcatele. Iar ca s te
ncredinezi c din pricina pcatelor ajunsese aa, ascult ce zice Hristos: Iat c te-ai fcut
sntos; de acum nu mai pctui, ca s nu-i fie ie ceva mai ru (Ioan 5, 14). Aadar, din acestea
este limpede c unii sunt pedepsii aici ca s dea jos povara de pcate.
6. Iar ca s te ncredinezi c unii sunt pedepsii i aici i dincolo, atunci cnd nu primesc aici
pedeapsa vrednic de mrimea pcatelor svrite, ascult ce zice Hristos despre cetenii
Sodomei - c dup ce zice: Orici nu v vor primi pe voi scuturai praful de pe picioarele
voastre, adaug: Mai uor va fi pmntului Sodomei i Gomorei n ziua judecii, dect cetii
aceleia (Matei 10, 14).
i zicnd: mai uor arat tocmai c i locuitorii Sodomei i Gomorei vor fi pedepsii, dar mai
uor, fiindc au pltit i aici. Iar c sunt i unii care aici nu ptimesc nimic ru, dar dincolo sufer
31

pedeapsa ntreag, asta ne-a artat-o acest bogat, care sufer dincolo pedeaps nealinat i n-are
parte de cea mai mic mngiere, fiindc i s-a pstrat pedeapsa ntreag pentru viaa de dincolo.
Aadar, precum n privina pctoilor cei care nu pesc nici un necaz aici sunt supui unei mai
mari pedepse dincolo, aa i n privina celor mbuntii cei ce ptimesc aici mult se bucur de
mult cinste dincolo. Dintre doi pctoi dac unul este pedepsit aici, iar cellalt nu, mai fericit
este cel pedepsit; aa i ntre doi drepi ce rabd unul nevoi mai multe, cellalt mai puine, mai
fericit este cel ce rabd mai mult, cci fiecruia i se va rsplti dup faptele lui.
i atunci, nseamn c nu-i nimeni care s-o duc uor i aici i dincolo? Lucrul de care spui tu,
omule, e unul dintre lucrurile ce nu sunt cu putin: c nu este, nu, nu este cu putin ca cel ce
aici se bucur de lenevie i negrij i se desfat necontenit n toate i duce via lesnicioas s
aib parte dincolo de cinste. Cci chiar dac nu l necjete srcia, l necjete pofta i este
stpnit de ea - i nu puin chin e n aceasta; chiar dac nu-l vtma boala, ns l arde iuimea - i
nu mic durere ai pn ce birui mnia; chiar dac nu vin asupra lui ispite, gndurile rele se scoal
nencetat asupr-i.
Nu oarecare lucru este s nfrnezi o poft nelalocul ei, s curmi slava deart, s dobori semeia,
s ncetezi cu viaa de plceri, s duci via aspr: fiindc cel ce n-a fcut acestea i cele ca
acestea nu se va mntui vreodat. Iar ca s crezi c cei ce duc via de plceri nu se vor mntui,
ascult ce zice Pavel despre vduv: Iar ceea ce petrece ntru desftare, de vie este moart (I
Timotei 5, 6). Iar dac despre femeie s-a spus asta, cu att mai vrtos despre brbat. i Hristos a
artat desluit c nu poate avea parte de cele cereti omul care triete n rsf, zicnd: Strmt
i necjit este calea ce duce ntru via, i puini sunt cei ce o afl pe ea (Matei 7, 14).
Pi i atunci cum spune: Jugul Meu este bun i sarcina Mea este uoar? C dac strmt este
calea i necjit, cum poate s i spun uoar? Strmt i necjit este prin felul de a fi al
ispitelor, uoar este dup voina celor ce o strbat: c i ceea ce e nesuferit din fire se poate face
uor atunci cnd este primit de ctre noi cu rvn, precum i Apostolii, dup ce fuseser biciuii,
se ntorceau bucurndu-se c se nvredniciser s sufere necinste pentru numele Domnului (Fapte
5, 41).
Vedei? Chiar dac firea [natura] chinurilor pricinuiete necaz i durere, voina celor biciuii a
biruit pn i firea lucrurilor. De aceea i Pavel zice: Toi care voiesc a vieui cu bun credin
ntru Hristos Iisus, prigonii vor fi (II Timotei 3, 12).
Aa nct dac nu prigonete omul, d rzboi diavolul; i mult filosofie ne trebuiete, i mare
brbie, ca s ne trezvim i s priveghem n rugciuni, ca s nu poftim cele strine, ca s
mprim cu nevoiaii cele ce avem, ca spunem oriicrei dezmierdri - i celei prin haine, i
celei prin mas - du-te nvrtindu-te; ca s fugim de lcomie, de beie, de ocri, ca s ne
nfrnm limba, ca s nu ipm fr de rnduial (c apostolul zice: toat amrciunea i iuimea
i mnia i strigarea i hula s se lepede de la voi- Efeseni 4, 31), ca s nu spunem vorbe
spurcate, ca s nu facem glume ieftine.
Iar a pzi cu de-amnuntul acestea nu mic osteneal este. i ca s nvei ce mare lucru este a
filosofa i c lucrul nu cunoate uurare n aceast via, ascult ce griete Pavel: Chinuiesc
32

trupul meu i l supun robiei ( I Corinteni 9, 27) - c aceasta zicnd lsa s se neleag silirea i
osteneala mult pe care e nevoie s le rabde cei care vor s-i fac trupul bine nfrnat n toate
privinele.
i Hristos le gria ucenicilor: n lume necazuri vei avea, dar ndrznii: Eu am biruit lumea (Ioan
16, 33). Necazul acesta, zice, ne mijlocete uurare. Aren de lupt este aceast via, iar n
aren i n timpul ntrecerilor nu poate s se bucure de uurare cel ce vrea s fie ncununat: aa
nct de vrea cineva s fie ncununat, s aleag viaa cea aspr i ostenicioas, ca dup ce se va fi
ostenit aici puin vreme s se bucure nencetat de cinste dincolo.
7. Cte necazuri nu cad asupra noastr n fiecare zi? Ce suflet s ai, ca s nu te ntristezi, nici s
te superi, ci s mulumeti, s dai slav, s te nchini Celui Care ngduie s vin asemenea
ispite? Cte lovituri neateptate, cte restriti nu ne ating? i trebuie ca, atunci cnd suntem
necjii de gndurile rele, s nu ngduim limbii a zice vreun lucru nelalocul su - precum i
fericitul Iov a rbdat nenumrate ptimiri dnd mulumit lui Dumnezeu.
Sunt ns unii care, dac se poticnesc n vreo privin, sau de sunt ocri de cineva, sau cad n
vreo boal, durere de picioare, ori de cap, ori n vreo alt boal, hulesc ndat - i astfel osteneala
bolii o sufer, iar de ctig se lipsesc. Ce faci, omule, hulind pe Binefctorul i Mntuitorul i
Aprtorul i Purttorul tu de grij? Ori nu-i dai seama c te ndrepi spre prpastie i te arunci
n hul celei mai mari pierzanii? i uurezi, cumva, suferina dac huleti? Ba o mreti, i faci
durerea mai cumplit, c diavolul aduce mii de suferine asupra ta tocmai ca s te arunce n acest
hu - i dac te vede hulind, cu uurin adaug la durere i mai mare o face, ca mpuns fiind de
ea s-i pierzi rbdarea iari; iar de te vede ndurnd cu vitejie i dnd mulumit lui Dumnezeu
cu att mai mult cu ct sporete suferina, se deprteaz ndat, vznd c degeaba st la pnd.
Cinele ce st lng o mas, cnd vede c omul ce mnnc i arunc mereu cte ceva din
bucatele de pe mas, rmne pironit acolo; iar dac dnd o dat i de dou ori trcoale nu capt
nimic, pleac, bgnd de seam vede c st la pnd n zadar. Aa i diavolul: st mereu cu gura
cscat spre noi. Dac-i arunci, ca unui cine, vreun cuvnt de hul, primindu-l se va apropia din
nou; iar dac strui n a da mulumit lui Dumnezeu, l-ai omort cu foamea, i l-ai alungat
repede, i l-ai fcut s se care grabnic.
Zici c nu poi s taci, fiindc te junghie durerea. Nici eu nu zic s nu grieti - dar n locul hulei
mulumire, n locul vorbei de nerbdare laud. Mrturisete-te Stpnului, strig cu mare glas
rugndu-te, strig cu mare glas slvind pe Dumnezeu: aa i se va uura i suferina, prin
mulumit fcnd pe de o parte s plece diavolul, iar pe de alta atrgnd ajutorul lui Dumnezeu.
C de huleti, pe de o parte ai fcut sprijinul lui Dumnezeu s se deprteze, iar pe de alta mai
aprig l-ai fcut mpotriva ta pe diavol i mai vrtos te arunci pe tine nsui n dureri; iar dac
mulumeti, ai stricat uneltirile vicleanului drac i ai atras la tine lecuirea cea de la Purttorul de
grij Dumnezeu.
Dar limba e micat adeseori prin obicei s spun vorba aceea rea. Dac se pornete, muc-o
tare mai nainte s ias vorba. Mai bine s verse snge acum dect, dorind atunci o pictur de
ap, s nu poat avea parte de aceast mngiere; mai bine s sufere durere vremelnic dect s
rabde nencetat pedeapsa iadului dincolo, precum nici limba bogatului, ars fiind dup moarte,
nu avea parte de nici o mngiere.
33

Dumnezeu i-a poruncit s-i iubeti pe vrjmaii ti, iar tu ntorci spatele lui Dumnezeu, Care te
iubete? i-a poruncit s vorbeti de bine pe cei ce te necjesc i s binecuvntezi pe cei ce te
ocrsc, iar tu vorbeti de ru pe Binefctorul i Ocrotitorul tu nefiind cu nimic nedreptit? C
Dumnezeu putea s nimiceasc ispita, dar a ngduit-o ca s devii mai ncercat.
Dar nu vezi c m prpdesc i pier? Nu pentru c aa-i firea ispitei, ci din pricina lenevirii
tale: c ce este mai lesne, spune-mi, s huleti ori s mulumeti? Au hula nu i-i face vrjmai i
potrivnici pe cei ce te aud, i nu te arunc n dezndejde, i dup aceea nu-i nmulete durerea?
Iar mulumirea nu-i aduce cununi ale filosofiei, i nenumrate laude din partea tuturor, i mari
rspli la Dumnezeu? Deci, pentru ce, lsnd ceea ce i-este de folos i lesnicios i dulce, alergi
n schimb dup ceea ce te vtma i te ntristeaz i te pierde?
De altfel, dac necazul pricinuit de ispit i de srcie ar fi pricina hulelor, ar trebui ca toi cei
aflai n srcie s huleasc: or, muli dintre cei care triesc n srcia cea mai de pe urm dau
mulumit lui Dumnezeu necontenit, n timp ce alii, care se bucur de bogie i dezmierdare, nu
nceteaz a huli. Aadar, recunotina i hula in nu de firea lucrurilor, ci de alegerea voii noastre.
De asta am i citit aceast pild: ca s nvei c leneului nici bogia nu-i e de folos, iar pe cel cu
luare-aminte nici srcia nu-l poate vtma. i ce zic eu de srcie?
Chiar dac s-ar aduna toate relele cte i lovesc pe oameni, niciodat nu vor putea birui sufletul
celui iubitor de Dumnezeu i iubitor de nelepciune [filosof], nici nu l vor ndupleca s se
deprteze de fapta bun (i martor este Lazr) - la fel cum omului nchipuit i mprtiat nici
sntatea, nici necurmata bunstare, nici oricare alt lucru nu-i vor putea fi de folos.
8. S nu spunem, deci, c srcia i boala i primejdiile ne silesc s hulim. Nu srcia, ci lipsa de
minte; nu boala, ci dispreuirea Proniei; nu primejdiile, ci lipsa de evlavie duc la hul i la toat
rutatea pe cei ce nu-i iau seama.
Dar de ce unii sunt pedepsii aici, iar alii dincolo, i nu sunt pedepsii toi aici? De ce? Fiindc
de-ar fi fost aa, am fi pierit cu toii, fiindc toi ne aflm sub epitimii. Pe de alt parte, dac
nimeni n-ar fi fost pedepsit aici, cei mai muli s-ar fi lenevit i muli ar fi zis c nici nu este
Pronie. C dac vd aici pedepsii pe muli dintre cei ri, i tot spun multe hule ca acestea, dac
n-ar fi fost nimeni pedepsit aici ce n-ar fi zis? Pn unde n-ar fi ajuns cu rutatea? De asta
Dumnezeu aici i pedepsete pe unii, iar pe alii nu.
El pedepsete pe unii pentru a le curma rutatea, a le uura pedeapsa dincolo sau chiar a-i izbvi
de tot i a-i mai cumini pe cei ce vieuiesc n rutate prin pilda pedepsei acelora; iar pe ceilali
nu-i pedepsete aici cu scopul ca acetia, dac ajung a lua aminte la sine, a se poci i a se ruina
de ndelunga rbdare a lui Dumnezeu, s scape i de osnda de dincolo i de pedeapsa de aici - i
dac rmn n pcat, nefolosindu-se cu nimic de ngduina lui Dumnezeu, mai mare osnd s-i
pricinuiasc pentru nesimirea lor cea peste msur.
Iar de va spune vreun iste c cei pedepsii n iad au fost nedreptii, fiindc puteau s se
pociasc, rspunsul este c dac Dumnezeu ar fi cunoscut, cu pretiina Sa, c aveau s se
pociasc, nu i-ar fi aruncat n iad. C dac i-a lsat n via pe cei despre care tia c nu se vor
ndrepta, cu ct mai mult ar fi ngduit ca cei despre care tia c vor trage ctig din ndelunga
34

Lui rbdare s rmn n aceast via ca s se bucure spre pocin de timpul dat? Or, rpindu-i
mai nainte, i lor le face mai uoar osnda de dincolo, i pe ceilali i nva minte prin
pedepsirea acelora.
i de ce nu face aa cu toi rii? Ca prin fric i prin celelalte pedepse s dobndeasc mai
mult ntreag nelepciune i, ludnd ndelunga rbdare a lui Dumnezeu i ruinndu-se de
blndeea Lui, s se deprteze de rutate. Dar ei nu fac nimic din toate astea! Nu Dumnezeu
este de vin, ci lenevia celor care nu vor s se foloseasc de nite leacuri ca acestea spre
mntuirea lor.
i ca s nvei c de asta face aa, ia aminte. Pilat a amestecat cndva sngele galileenilor cu
jertfele lor, i apropiindu-se unii au vestit asta lui Hristos - la care El zice: Au vi se pare c
galileenii acetia mai pctoi dect toi galileenii au fost fiindc au ptimit acestea? Nu, ci zic
vou: de nu v vei poci, toi vei pieri aa (Luca 13, 2-3). i peste ali optsprezece s-a surpat un
turn - i despre acetia a zis la fel - c spunnd: Ce, credei c doar aceia erau pctoi? Nu, zic
vou (Luca 13, 4), a artat c i cei n via erau vrednici de aceeai pedeaps, iar spunnd: de nu
v vei poci, toi aa vei pieri (S), a artat c ngduise ca aceia s ptimeasc pentru ca cei vii,
prinznd fric din paniile celorlali i pocindu-se, s se fac motenitori mpriei Cerurilor.
Pi cum, e pedepsit acela ca eu s m fac mai bun? Nu pentru asta, ci este pedepsit pentru
pcatul su, iar pe deasupra se face prilej de mntuire pentru cei care iau aminte, fcndu-i mai
rvnitori prin frica celor ntmplate. Aa fac i stpnii: adeseori, btnd o slug, i fac pe ceilali
mai cumini prin fric. Atunci cnd vezi pe unii cznd n sfrmare de corabie [naufragiu], ori
strivii sub drmturile unei case, ori pierind ntr-un prjol [incendiu], ori necai n viituri, ori
ntr-alt chip nprasnic svrindu-i viaa, iar apoi pe alii pctuind la fel ca ei sau chiar mai ru
i nepind nimic de acest fel, nu te tulbura zicnd: De ce, pctuind la fel, nu pesc la fel?
Cuget la faptul c Dumnezeu a ngduit ca unul s piar pentru a-i mblnzi pedeapsa de
dincolo sau chiar a-l curai cu desvrire, iar pe altul nu l-a lsat s peasc la fel pentru ca
nelepindu-se din pedeapsa celuilalt s se fac mai bun, iar de rmne n aceleai, s i adune
pedeaps fr mblnzire din lenevia sa - i Dumnezeu nu este vinovatul pedepsei de nendurat.
De asemenea, dac vezi un drept necjit sau ptimind vreuna din toate cele zise mai nainte, s
nu cazi cu duhul - fiindc aceluia mai luminate cununi i lucreaz suferinele. Pe scurt: orice
pedeaps, dac se face asupra pctoilor, micoreaz din povara pcatelor; iar de se face asupra
drepilor, mai strlucit le face sufletul; i mai mare ctig au att pctosul ct i dreptul din
necaz, dar asta numai dac ndurm cu recunotin, c asta se cere de la noi.
9. De aceea, dumnezeiasca Scriptur este plin de nenumrate astfel de pilde i ne arat drepi i
ri deopotriv ru ptimind, ca oricum ai fi, drept sau pctos, s rabzi cu brbie avnd aceste
pilde. i i arat nu doar ri care sufer, ci i unii care o duc bine, ca s nu te tulburi de
bunstarea lor, tiind din cele ntmplate cu bogatul acesta ce foc i ateapt dincolo de nu se vor
poci.
Dar nu se poate s fie omul fr griji i aici i dincolo? Nu se poate. De asta i drepii au vieuit
aici n osteneli. Dar Avraam? Pi cine a mai tras cte a tras Avraam? Oare n-a fost lipsit de
35

patrie? Oare nu a fost desprit de toi casnicii si? Oare nu a rbdat foamete n pmnt strin?
Oare nu s-a mutat mereu, ca un pribeag fr cpti, din Babilon n Mesopotamia, de acolo n
Palestina, apoi de acolo n Egipt?
Ce s mai zicem de ncercrile cu femeia, de rzboaiele i junghierile cu barbarii, de robirea
casei rudeniei sale [Lot] i de nenumratele panii de acest fel? Iar atunci cnd a primit fiu, oare
nu a rbdat cele mai nesuferite lucruri dintre toate, poruncindu-i-se s junghie cu minile sale pe
cel dorit i iubit al su? Dar nsui cel jertfit, Isaac? Oare nu era alungat mereu, de pretutindeni,
de ctre vecini, i nu a fost lipsit de femeie la fel ca tatl su, i n-a rmas neroditor atta vreme?
Dar lacov, cel crescut n cas, oare nu a rbdat lucruri i mai grozave dect bunicul su?
i ca s nu lungim cuvntul nirnd toate, auzi ce zice despre ntreaga sa via: Puine i rele au
fost zilele mele, i n-au ajuns la zilele prinilor mei (Facere 47, 9). Cine, vzndu-i fiul c ede
pe scaun mprtesc i se bucur de atta slav, nu ar uita de necazurile vechi? i totui, Iacov
era aa de istovit nct nici n atta bunstare nu uita de greutile prin care trecuse. Dar David?
Cte grozvii n-a rbdat? Nu spune i el acelai lucru, zicnd: Zilele anilor notri ntru dnii
aptezeci de ani, iar de vor fi n puteri optzeci de ani; i ce este mai mult dect acetia, osteneal
i durere (Psalmul 89, 10-11).
Dar Ieremia? Au nu blesteam i ziua naterii sale din pricina nencetatelor necazuri (Ieremia 20,
14)? Dar Moisi? Nu spune i acesta, istovit: Dac aa ai de gnd s-mi faci, mai bine omoar-m
(Numeri 11, 15)? Iar Ilie, acel suflet mare pn la cer, care a nchis cerurile, plngea ntruna ctre
Dumnezeu - dup attea minuni fcute! - zicnd: Ia sufletul meu de la mine, c nu sunt eu mai
bun dect prinii mei (III mprai 19, 4)?
De fapt, la ce bun s pomenesc pe fiecare dintre acetia n parte? C doar i cuprinde pe toi
Pavel, zicnd: n cojoace au umblat i n piei de capre, lipsii fiind, necjii, ru suprai - ei, de
care lumea nu era vrednic (Evrei 11, 37-38). i, mai pe scurt, este neaprat nevoie ca cel ce are
de gnd a plcea lui Dumnezeu i a se face ncercat i neprihnit s nu alerge dup viaa cea
dezmat i rsfat i moleit, ci dup cea ostenicioas i plin de multe chinuri i sudori: c
nimeni nu este ncununat dac nu se lupt dup lege (II Timotei 2, 5), zice apostolul; i n alt
parte: tot cel ce se lupt se nfrneaz de la toate (I Corinteni 9, 25) - i de la cuvnt, i de la
privire, i de la vorb spurcat, i de la ocar, i de la hul, i de la cuvnt de ruine (Coloseni 3,
8).
De aici nvm c i de nu vine asupra noastr ispit dinafar suntem datori a ne cli n fiecare
zi prin postiri, petrecere aspr, mncare simpl, aternut aijderea, fugind n toate privinele de
rsf - cci altfel nu e cu putin a plcea lui Dumnezeu. C s nu-mi spun cineva acel cuvnt
rece: Cutare are i cele de aici, i cele de dincolo.
Cu neputin este s aib i cele de aici, i cele de dincolo cei care triesc n bogie i n
desftare i n pcat, ci - dac chiar trebuie s-o zic - asta se poate spune despre cei care sunt n
strmtorare: c au cele de dincolo fiindc se vor bucura de plat, iar pe cele de aici le au ca unii
ce se hrnesc cu ndejdile celor de dincolo i nu simt necazurile de fa din pricina ateptrii
celor ce au s fie.

36

Dar s auzim i cele care urmeaz: Peste toate acestea, zice, ntre noi i voi prpastie mare s-a
ntrit. Deci, bine a zis David c fratele nu izbvete; nu va da lui Dumnezeu rscumprare
pentru sine (Psalmul 48, 7): c nu e cu putin s izbveasc de iad nici fratele, nici tatl, nici
fiul. Ia aminte: Avraam l-a numit pe bogat fiu, dar s-i arate ajutor printesc nu a putut; bogatul la numit pe Avraam printe, dar nu s-a putut bucura de ajutorul pe care este firesc s-l capete un
fiu de la bunvoina printeasc - i asta ca s nvei c nici rudenia, nici prietenia, nici un fel de
legtur ptima, nici altceva din cele ce sunt nu pot aduce folos celui ce singur s-a trdat prin
viaa sa.
10. Zic asta fiindc adesea multora, cnd noi i ndemnm s ia aminte la sine i s se trezveasc,
nici nu le pas i fac din ndemn temei de rs, zicnd: O s m aperi tu n ziua aia; am curaj, nu
m tem; altul: Tata e mucenic, altul: Bunicul e episcop; alii se pun sub acopermntul
tuturor celor din casa lor.
Toate acestea sunt ns vorbe gunoase, cci fapta bun a celorlali nu ne va putea folosi atunci.
Adu-i aminte de fecioarele acelea care nu au dat untdelemn celorlalte cinci, ci ele au intrat n
cmara de nunt, iar celelalte au fost nchise afar. Este foarte bine s-i ai ndejdile de mntuire
n faptele tale bune, c dincolo nici un prieten nu te va apra. C dac aici, unde st n puterea
noastr a ne poci, zice Dumnezeu ctre Ieremia: Nu te ruga pentru norodul acesta (7, 15; 11,
16), cu att mai mult dincolo.
Ce spui? Ai tat mucenic? Aceasta mai vrtos te va putea osndi - c avnd acas pildele faptei
bune, nevrednic te ari de fapta bun printeasc. Ai prieten ales i minunat? Nici acesta nu te
va ajuta atunci. Pi atunci de ce zice Hristos: Facei-v prieteni din mamona nedreptii, ca
dac vei fi lipsii s v primeasc pe voi n corturile cele venice (Luca 16, 9)? Aici nu
prietenia este artat ca lucru de cpetenie, ci milostenia: c dac singur prietenia era de
cpetenie, se cuvenea s spun doar: Fcei-v prieteni, ns artnd c nu doar prietenia este de
cpetenie, a adugat: din mamona nedreptii.
Poate c cineva s-ar simi ndemnat s spun: Pot s mi fac prieten i fr mamona, i nc unul
mai osrduitor dect mi-a face prin mamona. Dar Hristos te nduplec s ndrzneti nu doar n
prieteniile sfinilor, ci n prieteniile cele fcute prin mamona, ca s nvei c milostenia este
lucrul de cpetenie, ea e lucrarea i isprava ta.
Deci, acestea toate tiindu-le, iubiilor, s lum aminte la noi nine cu toat scumptatea i dac
suntem pedepsii, s mulumim; dac petrecem ntru bunstare, s ne ferim de primejdie i,
nelepindu-ne din pedepsele suferite de alii, prin pocin i umilin i necontenit mrturisire
s mulumim; i descrcndu-ne de cele cu care vom fi greit ntru aceast via de acum i cu
mult rvn tergnd toat ntinarea sufletului nostru, s l rugm pe Dumnezeu s ne
nvredniceasc pe noi toi ca desprindu-ne de cele de aici s plecm dincolo n aa fel nct nu
mpreun cu bogatul s avem parte, ci dimpreun cu Lazr bucurndu-ne de snurile patriarhului,
de buntile cele fr de moarte s ne desftm: de care fie ca noi toi s avem parte, cu harul i
cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, dimpreun cu Care Tatlui se cuvine
slava, i Sfntului Duh, n vecii vecilor. Amin.

37

1 Pentru a nelege sensul pasajului, e bine de tiut c mamona este un cuvnt aramaic ce
desemneaz averea, banii.
2 Cuvntul umilin echivaleaz n limbajul teologic tradiional romnesc termenul grecesc, pe
care printele Dumitru Stniloaie l traduce (ad litteram) i prin strpungere, ndeobte acest
termen denumete ntristarea cea mntuitoare pentru pcate, dar i nduioarea la vzul unui
necjit sau prerea de ru.

38

Cuvantul IV
din Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv
Editura Sophia, Bucuresti, 2002
Al patrulea cuvnt despre bogat si Lazar; si constiinta care obisnuieste sa ne aminteasca
pacatele vechi; si despre Iosif
1.Trebuie sa platesc datoria cu care v-am ramas dator pentru astazi, tlcuindu-va sfrsitul pildei
lui Lazar. Voi socotiti, poate, ca am terminat totul, dar eu nu ma voi folosi de nestiinta voastra ca
sa va amagesc, nici nu voi pleca mai nainte de a lua tot ce se arata - fiindca nici taranul, dupa ce
a cules toata via, nu pleaca pna ce nu taie toate boabele.
Ei bine, dat fiind ca vad si acum niste ntelesuri ascunse sub slove ca sub niste frunze, haide ca si
pe acestea, folosind cuvntul n locul secerii, sa le culegem pna la unul - ca via, odata culeasa,
ramne goala de roada, numai cu frunzele; iar via cea duhovniceasca a dumnezeiestilor Scripturi
nu este asa, ci daca luam tot ce se arata, mai mult ramne. Multi au vorbit si naintea mea despre
aceste lucruri, multi vor vorbi, poate, si dupa mine - dar nimeni nu va putea goli toata bogatia,
fiindca asa e firea acestei mbelsugari: cu ct sapa cineva mai adnc, cu att vor izvor mai mult
dumnezeiestile ntelesuri, fiindca Scriptura este izvor care nu seaca niciodata.
Si se cuvenea sa va platesc aceasta datorie la adunarea dinainte, nsa am socotit ca nu e lucru fara
primejdie a trece peste ispravile fericitului Vavila si ale cetei sfintilor mucenici celor dimpreuna
cu dnsul. De aceea am si amnat plata datoriei, pastrndu-v-o deplina pentru ziua de astazi. Hai
deci dupa ce am dat parintilor cuvenita plata de laude - nu dupa vrednicia lor, ci dupa puterea
noastra - sa va platesc si voua cu restul istorisirii. Sa nu obositi, nsa, pna ce nu o sa ajungem la
capat, renodnd cuvntul de unde l-am lasat ieri. Dar unde l-am lasat? La prapastia care-i
desparte pe drepti de pacatosi, caci graind bogatul: Trimite pe Lazar, a zis catre dnsul
Avraam: Prapastie mare s-a ntarit ntre noi si voi, ca cei care vor vrea sa treaca de aici catre voi
sa nu poata, nici cei de acolo la noi sa nu treaca. Si am aratat pe larg ca dupa iubirea de oameni
a lui Dumnezeu nadejdile de mntuire trebuie sa ne fie n ispravile noastre, nu sa ne socotim
parintii si bunicii si strabunicii si nici rudeniile si prietenii si casnicii si vecinii: ca fratele nu
izbaveste - au izbavi-va omul? (Psalmul 48, 8).
Orict se vor ruga si milogi cei care pleaca din aceasta lume cu pacate, totul va fi deja zadarnic si
n desert: ca si cele cinci fecioare nebune s-au rugat de tovarasele lor pentru untdelemn, dar n-au
primit; si cel ce a ascuns talantul n pamnt a fost osndit, cu toate multimea dezvinovatirilor pe
care le-a adus; si cei ce nu l-au hranit pe Hristos cnd a flamnzit, nici nu I-au dat de baut cnd a
fost nsetat, desi credeau ca pot sa se apere spunnd ca n-au stiut ce fac, n-au avut parte de iertare
si raspuns bun.
Altii nici n-au avut ce sa mai spuna, precum cel mbracat n haine murdare, ca fiind nvinuit
tacea - si nu numai acesta, ci si altul, care a fost pomenitor de rau fata de aproapele si i-a cerut
39

suta de dinari mprumutati - fapt pentru care stapnul i-a nvinuit dupa aceea de cruzime si
neomenie - nu a avut ceva de zis. De aici se vede ca nimic nu ne va apara dincolo daca nu vom
avea faceri de bine - ci fie ca ne vom ruga si ne vom milogi, fie ca vom tacea, deopotriva vor
veni asupra noastra osnda si pedeapsa.
Asculta, dar, cum si bogatul, cernd doua lucruri de la Avraam, nu a primit nici unul. n primul
rnd a cerut pentru sine, zicnd: Trimite pe Lazar, iar dupa aceea pentru fratii sai; dar nici una
din cereri nu i-a fost mplinita, caci prima era cu neputinta, iar cea de-a doua de prisos. Totusi,
pentru mai multa rvna, haide sa ascultam, de vreti, cuvintele anume ce s-au rostit. Ca daca
atunci cnd un dregator aduce n mijlocul pietei un osndit, si-l mpresoara cu calai, si pune sa
fie chinuit, toti alearga cu multa rvna vrnd sa auda ce ntreaba judecatorul si ce raspunde
osnditul, cu mult mai vrtos aici trebuie sa ascultam cu deadinsul ce cere acest vinovat - de
bogat vorbesc - si ce-i raspunde prin Avraam Dreptul Judecator (fiindca nu patriarhul era cel care
judeca, macar ca el vorbea).
Precum n tribunalele lumesti tlharii si ucigasii stau, potrivit legilor, departe de judecator,
nefiindu-le ngaduit sa auda vocea lui (si prin aceasta avnd a suferi nca o necinstire pe lnga
celelalte), ci un oarecare mijlocitor poarta ntrebarile judecatorului si raspunsurile celor judecati,
asa si aici. Osnditul nu-L auzea pe Dumnezeu graind catre el, ci Avraam era mijlocitor, aducnd
la cunostinta judecatului cuvintele Judecatorului: ca nu de la sine spunea ce spunea, ci i citea(
O alta analogie cu procedura judiciara) legile lui Dumnezeu si i graia legile iesite de Sus - drept
care bogatul nici nu avea ce sa raspunda mpotriva.
2. Sa luam aminte deci cu scumpatate la cele spuse, fiindca anume starui asupra acestei pilde si
este de acum a patra zi de cnd nu ma departez de la ea, fiindca mult este si cstigul pe care-l vad
facndu-se din aceasta istorisire si bogatilor, si saracilor, si celor care se tulbura de propasirea
celor rai si de saracia si strmtorarea dreptilor - ca de obicei nimic nu i sminteste si nu i tulbura
pe cei multi ca faptul ca unii bogati, traind n rautate, se bucura de bunastare multa n vreme ce
unii drepti, vietuind mbunatatit, ajung la cea mai de pe urma saracie si alte nenumarate crunte
urmari ale saraciei sufera.
Pilda aceasta, nsa, poate aduce leacurile potrivite, pe cei bogati nteleptindu-i, iar pe cei saraci
mngindu-i; pe bogati nvatndu-i sa nu cugete semet, iar pe saraci mngindu-i n starea lor de
acum; pe bogati nduplecndu-i sa nu se ngmfe daca rai fiind nu dau seama aici, fiindca
dincolo i asteapta pedeapsa cea mai crunta, iar pe saraci ndemnndu-i sa nu se tulbure de
bunastarea altora, nici sa nu socoata ca nu sunt de la Pronie cele ce ni se ntmpla, cnd aici
dreptul sufera, iar omul rau si spurcat se bucura de bunastare necurmata. Ca amndoi si vor
primi rasplata dupa vrednicie: unul cununile rabdarii si barbatiei, iar celalalt pedepsele rautatii.
Aceasta pilda sa v-o nfatisati, att bogatii ct si saracii: bogatii pe peretii casei voastre, iar
saracii pe peretii cugetului - si daca o va sterge cndva uitarea, zugraviti-o iarasi prin aducerea
aminte. Ba si voi, bogatii, sa v-o scrieti mai ales n cuget, si nencetat s-o aveti n gnd, si va va fi
scoala si temei a toata filosofia: ca de o vom avea mereu nscrisa n cuget, nici bucuriile acestei
vieti nu vor putea sa ne ngmfe, nici ntristarile ei nu vor putea sa ne doboare, ci le vom privi
att pe unele ct si pe celelalte ntocmai ca pe zugravelile de pe pereti. Ca vaznd un bogat si un

40

sarac nfatisati pe pereti, nici pe primul nu-l pizmuim, nici pe celalalt nu-l dispretuim, caci ceea
ce vedem sunt umbra, nu adevar.
Asijderea, pricepnd firea [natura] bogatiei si saraciei, a slavei si necinstei si a tuturor celor
mhnicioase si stralucite ale acestei lumi, ne vom slobozi de toata tulburarea nascuta n noi din
pricina lor - ca toate acestea sunt mai amagitoare dect umbra, si pe omul nalt si nobil la suflet
nimic din cele stralucite si slavite nu-l poate semeti, si nimic din cele umile si lepadate nu-l poate
aduce la deznadejde.
E vremea, totusi, sa auzim si ce spune bogatul. Rogu-te, zice, parinte, sa trimiti n casa tatalui
meu pe Lazar, ca am cinci frati; sa le dea lor marturie, ca sa nu vina si ei n acest loc de munca.
Neizbndind n cererea pentru sine, cere pentru altii. Vezi cum pedeapsa l-a facut iubitor de
oameni si bun? Ca cel ce l dispretuia pe Lazar cnd l avea n fata se ngrijeste acum de altii care
nu sunt de fata; cel ce trecea nepasator pe lnga omul care zacea naintea ochilor lui si aduce
aminte de cei pe care nu i vede si cere cu multa pretuire si rvna (prin aceasta expresie
consacrata Sfntul Ioan arata ca bogatul a nvatat n urma pedepsei pe de o parte sa pretuiasca
persoana omeneasca si pe de alta sa-i arate atentie si grija, rvna) ca Dumnezeu sa arate cumva
purtarea Sa de grija spre a-i scapa de relele care urmau sa i cuprinda, si roaga sa fie trimis Lazar
n casa tatalui sau, unde i fusese arena de lupta si alergarea faptei bune (obisnuitele imagini din
sport (gimnastica si lupte), att de populare si ndragite n antichitatea greaca).
Sa-l vada ncununat fratii mei, zice, care l-au vazut luptndu-se, care au fost martorii saraciei
si foametei si nenumaratelor rele pe care el le-a ndurat, si sa fie acum martori ai cinstei, ai
prefacerii, ai ntregii lui slave ca, din amndoua partile fiind nteleptiti si nvatati ca urmarile
faptelor noastre se ntind dincolo de aceasta viata, sa se pregateasca asa nct sa poata scapa de
osnda si pedeapsa de dincolo.
Dar Avraam ce zice? Au pe Moise si pe proroci, sa-i asculte pe dnsii. Nu porti tu grija, zice,
de fratii tai cum poarta Dumnezeu, Cela ce i-a facut pe ei. Nenumarati nvatatori le-a rnduit
spre ndemn, spre sfat, spre povatuire. Dar bogatul ce zice iar? Nu, parinte Avraame, ci de va
merge cineva din morti la dnsii se vor pocai. Asa spune gloata. Unde sunt acum cei care zic:
Cine a venit de acolo?
Cine a nviat din morti? Cine a povestit cum stau lucrurile n iad? Cte de-acestea nu si-a zis
bogatul n sinea lui cnd se desfata? Ca nu degeaba cerea sa nvie cineva din morti: ci dat fiind
ca atunci cnd asculta Scripturile le dispretuia, si batea joc, socotea ca basme sunt spusele lor.
Si ei, zice, au aceleasi banuieli pe care le aveam eu; dar de va merge cineva din morti, fata de
acela nu vor fi nencrezatori, nu vor fi batjocoritori, ci mai degraba vor lua aminte la spusele lui.
Avraam, nsa, ce raspunde? Daca nu asculta pe Moise si pe proroci, macar de ar si nvia cineva
din morti, nu vor crede. Si ca adevarat este acest lucru, ca cel ce nu asculta de Scripturi nu va
asculta nici de cei nviati din morti, au aratat iudeii, care, dupa ce nu au ascultat pe Moise si pe
proroci, nici vaznd morti nviati nu au crezut - ci ba ncercau sa l omoare pe Lazar (Cel nviat a
patra zi, fratele Martei si Mariei), ba se napusteau asupra apostolilor, desi multi morti au nviat n
vremea Rastignirii.

41

3. Ca sa nveti si din alta parte ca mai vrednica de crezare este nvatatura prorocilor dect
vestirile celor nviati, ia seama ca mortul este cu totul rob, iar Scripturile graiesc ceea ce graieste
Stapnul. Asa mai vrednice de ncredere dect orice, fiindca ne-a aratat n ele lucruri cu mult mai
limpezi dect nvierea unor morti: a ntors la credinta ntreaga lume, a gonit ratacirea, a savrsit
toate acestea prin pescari si alti oameni simpli, si n tot locul ne-a nfatisat dovezi ndestulatoare
ale purtarii Sale de grija.
Sa nu socotim, dar, ca urmarile faptelor noastre se marginesc la viata de acum, ci sa credem ca
negresit va fi judecata si rasplatire a tuturor celor facute aici de catre noi. Acest lucru este att de
limpede si de nvederat tuturor ca si iudeii, si pagnii, si ereticii, si toti oamenii sunt de un cuget
n privinta lui. Ca desi nu toti filosofeaza despre nviere cum se cuvine, totusi cu privire la
judecata si pedeapsa si la tribunalele de dincolo toti se nvoiesc spunnd ntr-un glas ca este o
rasplatire a celor facute aici: ca de nu ar fi fost asa, la ce sa mai fi ntins Dumnezeu ditamai cerul,
sa fi asternut pamntul, sa fi desfasurat marea, sa fi aratat atta purtare de grija, daca nu avea de
gnd sa ne poarte de grija pna la capat?
4. Nu vezi cti oameni cu viata mbunatatita au plecat din aceasta lume dupa ce au patimit
nenumarate grozavii, fara sa fi primit nimic bun; iar altii, care au vadit multa rautate rapind
averile altora, despuind si mpilnd vaduve si orfani, bucurndu-se de bogatie si dezmierdare si
de nenumarate bunatati, au plecat din aceasta viata fara sa fi patit nici cel mai mic necaz?
Deci, cnd se vor bucura cei dinti de rasplatile faptei bune, sau cnd vor plati ceilalti pentru
rautatea lor, daca totul se sfrseste pentru noi odata cu viata de aici? Ca daca este Dumnezeu - si
este! - oricine se va nvoi ca El nu are cum sa nu fie drept; iar daca este drept, le va rasplati att
unora ct si celorlalti dupa vrednicie - lucru pe care de asemenea l vor recunoaste toti. Ei bine,
daca le va rasplati att unora ct si celorlalti dupa vrednicie, iar aici nu si-a primit nimeni rasplata
- nici raul pedeapsa rautatii sale, nici dreptul platile faptei bune - e limpede ca ramne sa vina o
anumita vreme cnd toti vor primi ce li se cuvine.
Altminteri, pentru ce ne-a pus Dumnezeu n cuget un judecator care nencetat e treaz si
privegheaza - de constiinta zic? Ca nu este ntre oameni, nicidecum, vreun judecator asa
neadormit precum constiinta noastra. Judecatorii cei dinafara se lasa cumparati cu bani si
maguliti cu lingusiri, si frica i face fatarnici, si nca multe altele sunt care strica dreptatea
hotarrii lor; n vreme ce tribunalul constiintei nu se pleaca nici unuia dintre aceste lucruri, ci fie
ca dai bani, fie ca lingusesti, fie ca ameninti, fie ca mai stiu eu ce faci, va da hotarre dreapta
mpotriva gndurilor ce au pacatuit, si nsusi cel ce a facut pacatul se osndeste singur, chiar daca
nu-l praste nimeni altul.
Si nu o data, de doua ori, ci de multe ori si ntreaga viata face mereu aceasta. Niciodata, nici
dupa trecerea unui rastimp ndelungat, nu uita cele ntmplate, ci si n timpul savrsirii pacatului,
si nainte de savrsirea lui, si dupa ce a fost savrsit se scoala asupra noastra ca prs amarnic,
mai ales dupa ce a fost savrsit. Ca n timp ce pacatuim nu simtim att de mult mustrarile
constiintei, fiind beti de placere; dar dupa ce sfrsim - mai ales atunci, dupa ce placerea toata s-a
stins - ne strapunge boldul amar al caintei, ca durerile femeilor care nasc. La acelea nainte de
nastere multa si nesuferita e osteneala, si chinurile facerii le sfsie cu junghiuri ascutite, dar dupa
nastere le vine usurare, durerile iesind din ele odata cu pruncul.
42

Aici, nsa, nu este asa, ci cta vreme zamislim si nastem gndurile stricate ne bucuram si ne
veselim, iar durerile ne apuca abia dupa ce aducem pe lume pruncul cel rau, pacatul, cnd vedem
ct de hd este noul-nascut - si atunci suntem sfsiati launtric mai rau dect femeile care nasc.
Drept aceea, va rog sa nu primim pofta stricata chiar de la nceputul ei; iar daca o vom si primi,
sa nabusim launtric semintele ei. Iar daca ne vom lenevi pna la a nu face nici atta, sa omoram
pacatul prin marturisire si lacrimi, prin nvinuirea de sine: ca nimic nu este asa de pierzator
pentru pacat precum nvinuirea si osndirea de sine cu pocainta si lacrimi. Ti-ai osndit pacatul?
Ai lepadat povara. Si stii cine spune asta? nsusi Dumnezeu, Cel care judeca: Spune tu pacatele
tale nti, ca sa fii ndreptatit (Isaia 43, 26).
Pentru ce te rusinezi si rosesti, zi-mi, cnd e vorba sa-ti spui pacatele? Ca doar nu unui om le
spui, ca sa te ocarasca; nu unui mpreuna-rob cu tine le marturisesti, ca sa te faca de rs:
Stapnului, Purtatorului de grija, Iubitorului de oameni, Doctorului ti arati rana. Ce, crezi ca
daca tu nu spui El nu stie ce ai facut - El, Care stia si nainte de a o face tu?
Si atunci, pentru ce nu spui? Ce, pacatul se face mai apasator daca l dai n vileag? Ba mai lesne
de suferit si mai usor se face. Si Dumnezeu vrea sa ti spui pacatul nu ca sa fii pedepsit, ci ca sa
fii iertat; nu ca sa afle El pacatul tau - ca l stia doar - ci ca tu sa nveti ce datorie ti iarta. Si vrea
sa nveti marimea harului ca sa fii totdeauna multumitor, ca sa fii mai sovaielnic catre pacat, ca
sa fii mai cu rvna catre fapta buna.
Daca nu spui ct de mare e datoria ta, nu recunosti covrsirea harului. Nu te silesc, spune
Dumnezeu, sa iesi n vazul tuturor si sa te nconjori de martori multi; spune-Mi doar Mie
pacatul, totul ramnnd ntre noi, ca sa ti vindec rana si sa te izbavesc de durere. De asta a pus
n noi constiinta, care lucreaza cu mai multa dragoste dect un parinte: ca parintele, dupa ce si-a
certat copilul o data, de doua ori, de trei ori, de zece ori, daca l vede ca ramne nendreptat, se
deznadajduieste de el si l desfiaza, si l da afara din casa, si l sterge din spita neamului.
Constiinta nsa nu face asa, ci daca spune o data, de doua ori, de trei ori, de mii de ori, si nu
asculti, iar ti va spune si nu va nceta pna la ultima suflare; n casa, si la raspntii, si la masa, si
n piata, si pe drum, de multe ori si n vis ne nfatiseaza n nalucire si nchipuire pacatele noastre.
5. Si ia seama cta ntelepciune la Dumnezeu. Nu a facut mustrarea constiintei nici necurmata
(ca nencetat fiind nvinuiti n-am ndura povara), nici att de neputincioasa nct sa se lase
pagubasa dupa un ndemn, doua. Ca daca ne-ar fi mpuns n fiecare zi si ceas, ne-am fi dat duhul
de ntristare; iar daca dupa o aducere-aminte sau doua de rnduiala ar fi ncetat cu mustrarea, nu
am fi cules mult folos. Drept aceea, Dumnezeu a facut aceasta mustrare statornica, dar nu
nencetata. Statornica pentru ca noi sa nu cadem n lenevire, ci pururea si pna la sfrsitul vietii
sa ne trezvim aducndu-ni-se aminte de rnduiala; nu nencetata, ca sa nu ne prabusim, ci
primind oarecare usurari si mngieri sa ne tragem suflul.
Ca precum a nu ne ndurera de loc pentru pacate e lucru pierzator, nascnd n noi cea mai mare
nesimtire, asemenea si a patimi aceasta nencetat si peste masura este vatamator, caci prisosul de
ntristare poate, adeseori lipsindu-l pe om de judecata sa fireasca, sa nece sufletul si sa l faca
netrebnic spre toata lucrarea cea buna. - Drept aceea, Dumnezeu a facut ca mustrarea constiintei
43

sa vina asupra noastra la rastimpuri, caci este aspra foarte si obisnuieste sa l mpunga pe pacatos
mai cumplit dect orice bold: ca nu doar cnd pacatuim noi nsine, ci si cnd altii fac aceleasi
pacate ca si noi se scoala cu vigoare si striga mpotriva noastra cu mare glas. Si curvarul, si
preacurvarul, si hotul se socoate atins nu doar cnd este nvinuit el, ci si cnd aude ca altii sunt
nvinuiti pentru aceleasi pacate ca ale lui, prin pedepsirea altora aducndu-i-se aminte de pacatele
lui.
Este nvinuit altul, dar e atins acesta - care de nimic nu a fost nvinuit - daca a cutezat acelasi
lucruri ca si celalalt, ntocmai ca atunci cnd sunt laudati si ncununati altii pentru fapte bune, dar
se bucura si se veselesc si cei ce au aceleasi fapte bune, ca si cum ei ar fi cei laudati. Deci, cine
poate fi mai nenorocit dect pacatosul, daca altii sunt nvinuiti si lui i vine sa intre n pamnt? Si
cine poate fi mai fericit dect cel care duce viata mbunatatita, daca se bucura si se veseleste cnd
sunt laudati altii, prin laudele primite de acestia aducndu-si aminte de faptele sale bune?
Acestea sunt lucrurile ntelepciunii lui Dumnezeu, acestea sunt semnele preamarii Lui purtari de
grija - ca ancora sfintita este mustrarea constiintei, ce nu ngaduie sa ne cufundam de tot n
adncul pacatului: ca nu numai n timpul savrsirii pacatelor ne mpunge, ci si dupa multi ani stie
sa ne aduca aminte deseori vechile greseli. Si voi nfatisa dovada limpede chiar din Scripturi. Lau vndut oarecnd fratii pe Iosif nu pentru vreo vina, ci pentru ca vazuse vise ce-i prevesteau
slava lui viitoare. Am vazut, zice, snopii vostri ca se nchinau snopului meu (Facere 37, 7).
L-au vndut cu toate ca pentru asta se cuvenea sa l ocroteasca, deoarece avea sa fie cununa a
ntregii case si stralucire a tot neamul, nsa asa-i zavistia: poarta razboi cu propriul sau bine, si
zavistnicul ar alege mai degraba sa patimeasca mii de morti dect sa-l vada pe aproapele
bucurndu-se de bun nume, chiar daca acesta ar avea sa se rasfrnga si asupra lui.
Cine poate fi mai jalnic dect unul ca acesta? Asa au patit si fratii lui Iosif, si vazndu-l din
departare ca vine aducndu-le de mncare, vorbeau ntre ei: Veniti sa-l omorm, si vom vedea
ce vor fi visurile lui (20). Daca de nrudirea dupa snge nu te-ai rusinat, iar pe cea dupa fire n-ai
vrut s-o iei n seama, macar de slujirea lui trebuia sa te rusinezi, ca pentru a te hrani pe tine
venise. Ci ia seama cum prorocesc si fara sa vrea: Veniti sa-l omoram, si vom vedea ce vor fi
visurile lui(20). Ca daca n-ar fi uneltit, si nu ar fi urzit viclesug, si nu ar fi alcatuit acel sfat fara
de rusine, nu ar fi ajuns sa cunoasca puterea viselor acelora: ca nu-i totuna a sui pe tronul
Egiptului fara a fi patimit nici un necaz cu a ajunge la aceasta stralucire trecnd prin asemenea
piedici si restristi.
Ca daca n-ar fi uneltit fratii, Iosif nu ar fi fost vndut n Egipt; daca nu ar fi fost vndut n Egipt,
nu s-ar fi aprins de patima dupa el stapna; daca nu s-ar fi aprins de patima dupa el stapna, nu ar
fi fost aruncat n temnita, nu ar fi tlcuit visele, nu ar fi ajuns sa mparateasca; daca nu ar fi ajuns
sa mparateasca, nu ar fi venit fratii lui sa cumpere grne si nu s-ar fi nchinat lui.
Asa nct mai ales ca urmare a faptului ca au ncercat sa l ucida au cunoscut puterea acelor vise.
Si atunci, ce? Fratii i-au adus toate acele bunatati pe care le-a dobndit si toata acea slava?
Nicidecum; ci ei au uneltit sa-l dea mortii si necinstei si robiei si relelor celor mai de pe urma,
nsa Dumnezeu, Iscusitul, s-a folosit de rautatea uneltitorilor spre proslavirea celui vndut, a
celui caruia i se ntinsese cursa.
44

6. Ca sa nu se creada ca cele ce s-au facut tin de ntmplare, Dumnezeu prin nsisi cei potrivnici,
prin cei care pun piedica, savrseste cele pe care ncearca sa le mpiedice aceia, folosindu-se de
vrajmasii lui Iosif ca de niste slujitori spre proslavirea lui ca sa nveti ca nimeni nu va destrama
planul lui Dumnezeu si mna Lui cea nalta nimeni n-o va abate, ca atunci cnd vreunii uneltesc
mpotriva ta sa nu cazi cu duhul si sa nu crtesti, ci sa stii cu ncredintare ca uneltirea lor te duce
la sfrsit bun, dar numai daca rabzi vitejeste toate cte vin asupra ta.
Iata, deci, ca si aici pizma a nascut domnie si zavistia a mijlocit coroana si a adus tron, si nsisi
uneltitorii l-au mpins pe Iosif la marirea stapnirii aceleia; si cel mpotriva caruia s-a uneltit a
ajuns sa mparateasca, iar uneltitorii sa i slujeasca; si aceluia i se dadea nchinare, iar acestia din
urma se nchinau lui.
Asadar, cnd vin asupra ta necazurile unul dupa altul, fara contenire, nu te tulbura, nu crti, ci
asteapta sfrsitul: ca negresit ti va fi vrednic de marea darnicie a lui Dumnezeu, dar numai daca
vei rabda cu recunostinta tot ce vine asupra ta ntre timp. Ca si Iosif, dupa acele vise ajungnd n
cele mai mari primejdii, si fiind vndut de frati, si punndu-i-se gnd rau de catre stapna, si
aruncat fiind n temnita, n-a zis n sinea sa: Ce mai este si asta? Amagire erau acele vise: mi-am
pierdut patria, am fost lipsit de slobozenie; nu m-am supus, pentru Dumnezeu, stapnei mele care
ma ndemna la preacurvie.
Pentru ntreaga ntelepciune si fapta mea buna sunt pedepsit, nsa El nici acum nu m-a ocrotit,
nici nu mi-a ntins mna de ajutor, ci a ngaduit sa fiu mereu n lanturi si n necazuri necurmate:
ca dupa groapa a venit robia, dupa robie uneltirea stapnei, dupa uneltire pra mincinoasa, dupa
pra mincinoasa temnita.
Nimic dintre acestea nsa nu-l tulbura, ci ramnea ndraznind ntru nadejde si stiind ca nu ramn
niciodata nemplinite vestirile lui Dumnezeu. Dumnezeu ar fi putut sa le mplineasca n aceeasi
zi; dar ca sa arate att puterea Sa ct si credinta robilor Sai, lasa sa treaca vreme lunga si sa se
puna multe piedici, nct si vrtutea Lui s-o afli (ca Si-a mplinit fagaduintele cnd parea sa nu
mai fi ramas nici o nadejde), si rabdarea si credinta robilor Lui s-o vezi, pe care nici o patanie
nu-i face sa cada din asteptarea lor cea buna.
Precum spuneam, fratii lui Iosif au mers n Egipt, foametea mpingndu-i ca un ostas si
aducndu-i cu de-a sila n fata lui Iosif, care era mai-mare n acea tara; si voiau sa cumpere
grne. Iosif, nsa, ce zice catre ei? Iscoade sunteti. Iar ei si spuneau: Ce nseamna asta? Am
venit sa cumparam mncare si ne punem viata n primejdie? Pe buna dreptate, fiindca si el v-a
adus cndva mncare si i-ati pus viata n primejdie. El nsa a suferit ntr-adevar, n timp ce
primejdia voastra e prefacuta, fiindca el nu va este vrajmas, ci doar a luat chip de vrajmas ca sa
afle cu de-amanuntul cum stau lucrurile acasa.
Ca de vreme ce fusesera nerecunoscatori si rai fata de el, iar pe Veniamin nu l vedea mpreuna
cu dnsii, s-a temut pentru baiat ca nu cumva sa fi patit si acesta la fel ca el, si a dat porunca sa
fie legat unul dintre frati si tinut n Egipt, iar toti ceilalti sa plece cu grul, amenintndu-i cu
moartea daca nu-l vor aduce pe Veniamin. Ei bine, dupa ce s-a facut asa si le-a zis lor: Lasati pe
unul dintre voi aici si aduceti-l pe celalalt frate al vostru; iar daca nu, cu moarte veti muri, ce si
spuneau ntre ei? Asa este, n pacat suntem noi pentru fratele nostru, ca nu ne-a fost mila de
necazul sufletului lui cnd ne ruga pe noi (Facere 42, 21). Vazut-ai dupa ct amar de vreme si45

au amintit de acel pacat? Atunci graiau catre tatal lor: Fiara rea l-a mncat pe Iosif (Facere 37,
33), nsa n fata si n auzul lui Iosif si marturiseau pacatul.
Ce lucru mai uimitor dect acesta poate fi? Are loc judecata fara pra, si dezvinovatire fara
nvinuire, si dovedire fara martori, nsisi faptasii nvinuindu-se si dnd n vileag fapta cea
savrsita ntr-ascuns. Cine i-a nduplecat, cine i-a silit sa scoata la lumina cele cutezate cu atta
vreme n urma? Nu este limpede ca judecatorul cel nenduplecat care este constiinta le cutremura
mereu cugetul si le tulbura sufletul? Si cel pe care au vrut atunci sa l omoare sedea judecndu-i
n tacere; si nefiind data nici o hotarre mpotriva lor, singuri se osndeau. Si astfel ziceau ei, dar
unul dintre dnsii se dezvinovatea spunnd: Nu v-am grait voua, zicnd: Nu faceti nedreptate
baiatului, nu-i faceti nici un rau, ca fratele nostru este ? Si iata, sngele lui se cere acum din
minile noastre (Facere 42, 22).
Cel ce a zis acestea nu pomenise nimic despre ucidere si junghiere, iar cel care sedea naintea lor
nu ntreba nimic despre acestea, ci le cerea pe fratele ramas. Totusi, constiinta lor, aflnd vreme
prielnica, s-a ridicat si le-a mustrat cugetul, i-a facut sa-si marturiseasca nelegiuirea fara a-i sili
nimeni. Asa patim si noi ades n privinta pacatelor trecute: ca fiind strnsi cu usa n necazuri si
restristi, ne aducem aminte de greselile dinainte.
7. Acestea toate stiindu-le, dupa ce am faptuit ceva rau sa n-asteptam necazuri si restristi, nici
primejdii si lanturi, ci n fiecare ceas si n fiecare zi sa nviem n noi amintirea acelei judecati, si
sa dam singuri hotarrile cele mpotriva noastra, si sa ncercam n tot chipul a ne dezvinovati
naintea lui Dumnezeu, si nici noi nsine sa nu avem alta parere cu privire la nviere si judecata,
nici pe altii spunnd altfel sa nu i ascultam, ci sa le nchidem gura cu cele zise mai nainte - ca
de nu am avea atunci a da socoteala de cele gresite, nu ne-ar fi rnduit aici Dumnezeu asemenea
tribunal.
Dar si aceasta e o marturie a iubirii Lui de oameni, caci dat fiind ca atunci ne va cere sa dam
seama de cele gresite, a rnduit acest judecator nemitarnic ca judecndu-ne acesta aici pentru
pacate si facndu-ne mai cu ntreaga ntelepciune, sa ne scape de judecata ce va sa fie. Asta
spune si Pavel: Ca de ne-am fi judecat singuri, nu am fi fost judecati de Domnul (Corinteni 11,
31).
Deci, ca atunci sa nu fim pedepsiti, sa nu fim trasi la raspundere, fiecare sa intre n a sa constiinta
si, punndu-si nainte ntreaga viata si cercetnd cu toata amanuntimea toate cele gresite, sa
osndeasca sufletul sau pentru ca a lucrat acestea, sa pedepseasca gndurile, sa necajeasca, sa
strmtoreze cugetul sau, sa se traga la socoteala pentru pacate prin osndirea de sine, prin
pocainta desavrsita, prin lacrimi, prin marturisire, prin postire si milostenie, prin nfrnare si
dragoste - ca, descarcndu-ne de pacate aici n tot chipul, sa putem pleca pe lumea cealalta cu
multa ndraznire, de care fie ca noi toti sa avem parte, cu harul si iubirea de oameni a Domnului
nostru Iisus Hristos, Caruia dimpreuna cu Tatal este slava, si Sfntului Duh, n vecii vecilor.
Amin.

46

Cuvantul V
din Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv
Editura Sophia, Bucuresti, 2002
Despre spusa Apostolului
Fratilor, despre cei ce au adormit
nu voim sa fiti ntru nestiinta,
ca sa nu va ntristati;
si despre Iov si Avraam
1. Patru zile am cheltuit tlcuindu-va pilda lui Lazar, dezgropnd comoara pe care am aflat-o n
trup bubos, comoara cuprinznd nu aur si argint si pietre de mult pret, ci multa filosofie, si
barbatie, si rabdare, si tarie sufleteasca, n privinta comorilor pamntesti se ntmpla ca deasupra
sa fie maracini si buruieni si pamnt vrtos, iar daca sapa cineva adnc sa se arate multa bogatie.
La fel s-a ntmplat si n privinta lui Lazar: deasupra rani, dedesubt bogatie nespusa; trupul
slabanogit, dar sufletul -ales si priveghetor. Si se putea vedea mplinit asupra lui acel cuvnt
apostolesc: Pe ct se strica omul nostru cel dinafara, pe att se nnoieste cel dinauntru (II
Corinteni 4, 16).
Si am fi putut vorbi si azi despre aceeasi pilda luptndu-ne cu ereticii care defaima Legamntul
cel Vechi, osndesc pe patriarhi si si ascut limba mpotriva Ziditorului tuturor - Dumnezeu. Dar
ca sa nu va saturati de aceste lupte, haide sa le punem deoparte pentru alta data si sa vorbim
despre altceva, fiindca de masa la care se pune un singur fel ajunge sa ti se faca greata, iar
felurimea mncarurilor strneste pofta. Deci, ca si n privinta ascultarii nvataturilor sa se
ntmple astfel, sa ne ntoarcem astazi, dupa vreme ndelungata, la fericitul Pavel, fiindca la buna
vreme ni s-a citit locul [pasajul, pericopa] apostolesc de astazi, a carui tlcuire va fi o nimerita
urmare a celor spuse data trecuta. Ati auzit, dar, ce striga si graieste astazi Pavel: Despre cei ce
au adormit nu voim sa fiti ntru nestiinta ca si ceilalti, care nu au nadejde (I Tesaloniceni 4, 13).
Data trecuta - struna evanghelica a lui Lazar, acum - glasul apostolesc; dar mpreuna-glasuirea
lor este deplina. Si cnd tlcuiam acea pilda am filosofat multe cu privire la nviere si la
tribunalele de dincolo, iar acum cuvntul ne poarta iarasi la aceleasi: asa nct daca sapam si
locul [pasajul] apostolesc, vom gasi aceeasi comoara.
Ca si atunci ntreg cuvntul meu srguia sa va nvete acest lucru: a nu pune vreun pret pe
lucrurile stralucitoare ale acestei lumi, ci a merge mai departe cu nadejdile si a cugeta n fiecare
zi la judetul cel nfricosat, si la Judecatorul Cel nenduplecat, si la hotarrile pe care le va lua El
n privinta noastra. Asta ne sfatuieste si Pavel prin cuvintele care s-au citit azi. Ci luati aminte:
Fratilor, despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti ntru nestiinta ca si ceilalti, care nu au nadejde:
fiindca de credem ca Ii/sus a murit si a nviat, asa Dumnezeu si pe cei adormiti ntru Iisus aducei-va mpreuna cu El (I Tesaloniceni 4, 13-14).
Mai nti se cuvine, cugetnd cu luare-aminte, sa cercetam de ce atunci cnd vorbeste despre
Hristos numeste moartea Lui moarte, iar cnd vorbeste despre sfrsitul nostru l numeste
47

adormire, nu moarte, ca nu a zis: Despre cei morti. Dar cum? Despre cei adormiti , si
iarasi: asa Dumnezeu si pe cei adormiti ntru Iisus aduce-i-va mpreuna cu El - si nu a zis: pe
cei morti, si iarasi: Noi, cei vii, cti vom mai fi ramas la venirea Domnului, nu o vom lua
naintea celor adormiti (15). Si nici aici n-a zis: cei morti, ci de trei ori pomenind de moartea
lor, de tot attea ori a numit-o adormire. Iar cu privire la Hristos nu face asa. Dar cum?
Fiindca de credem ca Iisus a murit Vedeti? N-a zis: a adormit, ci: a murit. Pentru ce, dar,
a numit moartea lui Hristos moarte, iar moartea noastra - adormire?
Ca nu degeaba, nici la ntmplare ntrebuinteaza anume cuvintele acestea, ci avnd n vedere un
lucru mare si minunat: n privinta lui Hristos vorbeste de moarte ca sa arate ca El a patimit
ntr-adevar, iar rr privinta noastra vorbeste de adormire spre a ne alina durerea. Ca acolo unde
nvierea a avut loc, spune cu ndrazneala moarte, iar acolo unde nvierea e doar nadajduita
vorbeste de adormire, prin aceasta numire mbarbatndu-ne si dndu-ne bune nadejdi: fiindca
cel ce doarme se va scula negresit, si moartea nu e altceva dect un somn lung. Si sa nu-mi spui
ca raposatul nu aude, nici nu da glas, nici nu vede si nici nu simte, fiindca nici adormitul nu face
aceste lucruri.
Iar daca chiar este nevoie sa spun ceva uimitor, si sufletul adormitului doarme ntr-un fel - iar al
celui raposat nu doarme, ci privegheaza. Dar mortul putrezeste si se strica, vei spune,
facndu-se praf si cenusa Si ce daca, iubitule? Tocmai pentru aceasta se cade sa ne bucuram si
mai mult: fiindca si cel ce voieste sa refaca o casa veche si putreda ncepe prin a-i scoate afara pe
cei ce locuiesc ntr-nsa si apoi o strica, dupa care o recladeste mai frumoasa ca nainte - si pe cei
scosi din casa nu i mhnesc cele ntmplate, ci mai degraba i veselesc. Ca nu iau seama la
darmarea cea vazuta, ci se gndesc la recladirea care urmeaza si nca nu se vede. Intocmai la fel
si Dumnezeu ne strica trupul si scoate din el ca dintr-o casa pe locuitorul lui -sufletul - ca
rezidind aceasta casa mai stralucita ca nainte, cu mai multa slava sa-l readuca pe suflet nauntru.
Deci, sa nu luam aminte la stricarea cea vazuta, ci la stralucirea cea viitoare.
Si iarasi: cnd are cineva o statuie stricata de cocleala si de timp, careia buna parte din madulare
i sunt roase, ce face? O sfarma, o baga n cuptor si, retopindu-o bine, o reface mai frumoasa
dect era. Asadar, precum topirea cea din cuptor a statuii nu este nimicire, ci refacere, asa si
moartea trupurilor noastre nu e pierzare, ci nnoire.
Drept aceea, cnd vezi ca trupul nostru se desface ca n cuptor si putrezeste, nu te opri la
privelistea aceasta, ci asteapta retopirea - si nici cu aceasta masura a pildei sa nu te multumesti,
ci nainteaza si mai mult cu gndul. Ca facatorul de statui, bagnd n cuptor arama, nu ti
napoiaza statuie de aur sau fara de moarte, ci tot de arama o face - iar la Dumnezeu nu este asa,
ci bagnd El trup de lut si muritor, ti da statuia de aur si fara de moarte; fiindca primind trup
stricacios si muritor, l napoiaza nestricacios si nemuritor.
Deci, nu te uita ca trupul zace cu ochii nchisi, lipsit de glas, ci gndeste-te ca va nvia si va primi
de la Dumnezeu slava negraita si nfricosata si minunata, si de la privelistea de acum stramuta-ti
gndurile catre nadejdea ce va sa vina. Dar poate ti pare rau pentru despartire, si pentru asta
plngi si te tnguiesti? Dar daca maritndu-ti tu fata cu cineva, acela ar pleca, lund-o cu sine, n
tara departata, unde ar duce-o bine, oare ar fi un lucru nelalocul lui daca n-ai vedea nici o

48

grozavie n cele ntmplate, ci te-ai mngia de necazul plecarii fiicei cu vestile despre
propasirea ei cea de acolo?
Iar atunci cnd nu un om, nu un mpreuna-rob cu tine, ci Stapnul Insusi ia pe cine se cuvine,
plngi si te tnguiesti? Dar cum se poate sa nu plng, zici, de vreme ce om sunt. Nici eu nu
spun sa nu plngi; nu ntristarea caut s-o nlatur, ci ntristarea cea peste masura. Fiindca a te
ntrista este firesc, iar a te ntrista peste masura e semn de nebunie, de zaticneala, de suflet
femeiesc, ndurereaza-te, plngi, dar nu crti, nu te razvrati, nu te mnia - da multumita Celui ce
a luat pe robul Sau, ca astfel sa-l mpodobesti pe cel plecat si sa trimiti mpreuna cu el dincolo
stralucite vesminte de ngropaciune.
Ca de crtesti, si pe raposat l jignesti, si pe Cel care l-a luat l ntarti, si pe tine nsuti te vatami;
iar daca dai multumita lui Dumnezeu si pe raposat l mpodobesti, si pe Cel care l-a luat l
slavesti, si pe tine nsuti te folosesti. Lacrimeaza precum a lacrimat Stapnul tau pentru Lazar,
punndu-ne masuri si dreptare si hotare ale ntristarii pe care nu se cade sa le trecem. De aceea a
grait si Pavel: Iar despre cei adormiti nu voim sa fiti ntru nestiinta ca si ceilalti, care nu au
nadejde.
Intristeaza-te, zice, dar nu precum pagnul, care tagaduieste nvierea, care deznadajduieste de
viata viitoare. Ma rusinez, credeti-ma, si rosesc vaznd prin piata cete de femei care fac urt, si
smulg parul, si frng minile, si zgrie fetele - si asta sub ochii pagnilor. Ce nu vor spune
acestia, si ce nu vor zice despre noi? Astia sunt cei care filosofeaza despre Inviere? Halal!
Ca faptele nu li se potrivesc cu nvataturile. In vorbe filosofeaza despre Inviere, iar n fapte se
poarta ca cei fara nadejde. Daca ar fi ndraznit ntru nadejdea invierii, n-ar fi facut acestea; dac-ar
fi fost ncredintati ca raposatul s-a dus la o soarta mai buna, n-ar fi bocit. Acestea si mai multe
dect acestea graiesc necredinciosii ascultnd bocetele acelea. Sa ne rusinam, dar, si sa avem
ntreaga ntelepciune, si sa nu mijlocim atta vatamare att noua, ct si celor care ne vad. Spunemi, pentru ce plngi atta dupa cel raposat? Fiindca era rau? Pentru asta se cuvine sa dai
multumita lui Dumnezeu, ca au fost curmate rautatile lui.
Fiindca era vrednic si bun? Si pentru asta se cuvine sa te bucuri, ca a fost rapit grabnic, mai
nainte ca rautatea sa schimbe priceperea lui (Intelepciunea lui Solomon 4, 11), si a plecat n
loc unde s-a statornicit de acum afara de primejdie si unde nu mai e vreo temere de ntorsaturi ale
sortii. Poate plngi fiindca era tnar? Si pentru asta da slava Celui ce l-a luat, ca degrab l-a
chemat la soarta mai buna.
Plngi fiindca era batrn? Si pentru asta da multumita, si iarasi slaveste-L pe Cel ce l-a luat pe
raposat. Rusineaza-te de nsasi rnduiala prohodului, cntari de psalmi, rugaciuni, si adunare de
parinti [duhovnicesti], si atta ceata de frati [n Hristos] - acestea nu ca sa bocesti si sa te tngui
si sa crtesti, ci ca sa dai multumita Celui ce l-a luat pe raposat. Ca precum pe cei chemati n
dregatorii i petrece multimea cu laude, asa si pe aceia dintre sfinti care pleaca de aici toti i
petrec cu multa lauda, ca pe unii ce sunt chemati la mai mare cinste.
Odihna este moartea, scapare de sudorile si ostenelile lumesti. Deci, cnd vezi pe careva dintre
cei apropiati ca pleaca din aceasta lume, nu crti ci frnge-ti inima, aduna-te n tine nsuti,
49

cearca-ti constiinta, gndeste-te ca nu dupa multa vreme acelasi sfrsit te asteapta si pe tine,
ntelepteste-te si teme-te vaznd sfrsitul celuilalt, taie toata lenevirea, cerceteaza-ti faptele,
ndreapta-ti greselile, prefa-te cu prefacerea cea buna.
Prin asta ne deosebim de necredinciosi: ca judecam altfel lucrurile. Necredinciosul cauta spre
cer si i se nchina, ca l socoate Dumnezeu; cauta spre pamnt si l cinsteste si e vrajit de cele ce
cad sub simturi (Si n ziua de astazi o buna parte din ecologisti au atitudine de adorare a naturii,
cu nuanta panteista).
Noi nsa nu suntem asa, ci cautam spre cer si ne minunam de Cel care l-a facut pe el fiindca nu l
socotim dumnezeu, ci lucru al lui Dumnezeu. Privesc zidirea ntreaga, si prin ea sunt calauzit la
Ziditor. Necredinciosul vede bogatie, si casca gura cu mirare; o vad si eu si ma umfla rsul. El
vede saracie, si se ntristeaza; o vad si eu, si ma veselesc, ntr-un fel vad eu lucrurile, si-ntr-altul
le vede el. La fel si n privinta mortii.
El priveste un mort si l socoate a fi mort, privesc si eu un mort, si n loc de moarte vad somn. Si
precum n privinta slovelor cu aceiasi ochi le privim cti stim citi si cti nu, dar nu cu aceeasi
ntelegere - caci nestiutorii de carte le socot niste semne oarecare, iar stiutorii citesc cu mult
mestesug ntelesul cuprins n ele - asa si n privinta lucrurilor cu acelasi ochi privim cele ce se
petrec, dar nu cu aceeasi ntelegere si cu aceeasi socotinta. Si atunci, deosebindu-ne de ei n toate
celelalte, ne vom potrivi lor n parerile despre moarte?
29 Sublinierea apartine traducatorului.
3. Gndeste-te la cine a plecat raposatul, si afla mngiere: s-a dus acolo unde este Pavel, unde e
Petru, unde e toata ceata sfintilor; gndeste-te cum va nvia, cu cta slava si stralucire; gndestete ca plngnd si tnguindu-te nu vei putea sa ndrepti cu tnguirile ceea ce s-a ntmplat, iar pe
tine nsuti te vei vatama ct se poate de rau; gndeste-te cui urmezi facnd asta, si fugi de
partasia pacatului. Pe cine - dar - urmezi si cui rvnesti?
Necredinciosilor, celor ce n-au nadejde, precum a zis si Pavel: Ca sa nu va ntristati, precum
ceilalti, care nu au nadejde. Si ia aminte cu cta acrivie [exactitate] a vorbit - ca nu a zis: care
nu au nadejdea nvierii, ci doar care nu au nadejde. Ca cel ce nu are nadejdea judecatii de
dincolo n-are nici o nadejde, nici nu stie ca este Dumnezeu, nici ca El Se ngrijeste de cele ale
acestei vieti, nici ca toate se petrec sub ochiul unei dreptati Dumnezeiesti; iar cel ce nu cunoaste
acestea, nici nu le ia n socoteala, este mai dobitoc [irational] dect orisice fiara si a izgonit din
suftetul sau si legi si judecati si rnduieli - pe scurt, toate bunatatile. Ca cel ce nu asteapta sa dea
socoteala de cele faptuite de toata fapta buna se departeaza si toata rautatea o mbratiseaza.
Avnd n minte aceste lucruri, precum si nebunia si vatamarea de minte a pagnilor, carora ne
facem partasi prin bocete, sa fugim de mpreuna-glasuirea cu ei. Pavel a pomenit de ei tocmai ca,
gndindu-te la necinstea n care cazi, sa te trezesti din mpreuna-glasuirea cu ei si sa te ntorci la
nobletea care ti este proprie. Si nu numai aici, ci n multe locuri si mereu face aceasta fericitul
Pavel, fiindca atunci cnd vrea sa ne abata de la pacate arata cui ne facem partasi prin pacate, ca
ngretosndu-te de aceia31 sa fugi de partasia cu ei.

50

De pilda, scriind Tesalonicenilor spune precum urmeaza: Fiecare din voi sa-si stapneasca vasul
sau ntru sfintenie si cinste, nu ntru patima de pofta precum neamurile, care nu cunosc pe
Dumnezeu (I Tesaloniceni 4, 4-5). Si iarasi: Nu umblati precum umbla neamurile ntru
desertaciunea mintii lor (Efeseni 4, 17). La fel si aici: Nu voiesc sa fiti ntru nestiinta, fratilor,
cu privire la cei adormiti, ca sa nu va ntristati ca si ceilalti, care nu au nadejde - fiindca nu firea
lucrurilor, ci voia noastra este cea care ne ntristeaza; nu moartea celui dus, ci neputinta celor
care se tnguiesc.
Iar pe cel credincios nimic din cele de aici nu va putea sa-l ntristeze, ci el se deosebeste de
pagni si aici, nainte de bunatatile viitoare, nu mici bunatati cstignd din filosofia cea dupa
Hristos si culegnd de aici roada unei foarte mari veselii si a unei bucurii nencetate. De aceea
zice si Pavel: Bucurati-va pururea ntru Domnul, si iarasi zic: bucurati-va (Filipeni 4, 4). Asa
nct si nainte de nviere nu mica este plata pe care am primit-o: a nu fi doborti de nici unul din
necazurile ce ni se ntmpla, ci a ne bucura de multa mngiere prin nadejdea celor ce au sa vina.
31 Mai exact: de calitatea persoanelor (carora ne facem partasi prin pacate).
Asadar, n vreme ce noi cstigam din amndoua partile, necredinciosul se pagubeste din
amndoua partile: att fiind pedepsit mai trziu(32 n viata viitoare) (fiindca nu crede n nviere),
ct si deznadajduind n necazurile de aici (fiindca nu asteapta nimica bun dupa acestea).
Prin urmare, trebuie sa multumim lui Dumnezeu nu numai pentru nviere, ci si pentru nadejdea
nvierii, ce poate mngia sufletul ndurerat si-l poate ncredinta ca trebuie sa ndrazneasca n
privinta celor dusi, caci vor nvia iarasi si vor fi mpreuna cu noi. Ca daca este sa ne ndureram si
sa ne tnguim, apoi pentru cei care traiesc n pacate trebuie sa ne doara si sa ne tnguim, nu
pentru cei ce au plecat cu viata mbunatatita.
Asa face si Pavel - caci scriind corintenilor zice: Nu cumva, daca voi veni iarasi, sa ma
smereasca Dumnezeu si voi plnge pe multi. Nu vorbeste de morti, ci de cei care au pacatuit
mai nainte si nu s-au pocait de curvia, necuratia si spurcaciunea pe care au facut-o (II
Corinteni 12, 21). Acestia trebuie plnsi. In acelasi chip ndeamna si altul, zicnd: Plngi pentru
mort, ca i-a lipsit lumina; si pentru cel nebun plngi, ca i-a lipsit ntelegerea. Plngi putin pentru
mort, ca s-a odihnit; iar viata nebunului este mai rea dect moartea (Sirah 22, 9-10). Iar daca cel
lipsit de minte este vrednic a fi jelit mereu, cu mult mai mult cel desert de dreptate si cazut din
nadejdea cea dupa Dumnezeu.
Prin urmare, pe acestia sa-i jelim noi, ca aceasta e tnguirea cea cu folos, ntr-adevar, de multe
ori s-a ntmplat sa ne ndreptam jelind pe unii ca acestia; iar n ce-i priveste pe cei dusi,
tnguirea este un lucru nefolositor si vatamator n acelasi timp. Deci, sa nu rasturnam rnduiala,
ci sa jelim numai pacatul; iar n ce priveste toate celelalte - fie saracie, fie boala, fie moarte la
vrsta tnara, fie mpilare, fie pra mincinoasa, fie oricare altul dintre relele omenesti - toate sa le
ducem cu vitejie, ca necazurile acestea ni se fac temei de mai multe cununi, de vom avea trezvie.
4. Dar cum sa nu ma ntristez, de vreme ce om sunt ? nsa eu, dimpotriva, zic: cum este cu
putinta sa te ntristezi, de vreme ce esti om, cinstit cu ntelegere si gndire si cu nadejdile celor
viitoare? Dar cine n-a fost coplesit de suferinta asta? Multi si n multe locuri, att n vremea
51

noastra ct si n cea strabuna. Iata, asculta ce a zis Iov atunci cnd i-a raposat toata ceata
odraslelor: Domnul a dat, Domnul a luat; cum a voit Domnul, asa s-a si facut (1, 21).
Merita sa ne minunam de cuvintele acestea la simpla auzire; iar daca le vei cerceta cu deamanuntul, mai deslusit vei vedea minunea. Caci ia gndeste-te: nu jumatate din copii i-a luat
diavolul, lasndu-i cealalta jumatate; nu i-a luat cea mai mare parte din ei si i-a lasat macar putini
ci a cules toata roada iar pomul nu l-a dobort; a tulburat toata marea cu valurile, iar luntrea nu a
scufundat-o; si-a cheltuit toata puterea, dar turnul nu l-a clatinat. Dimpotriva, izbit din toate
partile, ramnea neclintit si nori de sageti veneau asupra lui fara a-l rani; erau trimise, dar nu l
strapungeau.
Gndeste-te ce nseamna sa vezi pierind attia copii, fiindca toate mprejurarile erau dureroase.
Si ca i fusesera rapiti toti si ca pierisera deodata, ntr-o singura zi si ca erau n floarea vrstei si
ca dovedisera multa mbunatatire si ca viata le fusese curmata de asemenea urgie si ca dupa
attea alte lovituri aceasta venise cea din urma si ca Iov era un tata iubitor si ca cei dusi i erau
dragi.
Ca de ar fi pierdut odrasle rele s-ar fi ndurerat dar nu att de mult, caci rautatea celor raposati nu
ngaduie durerii sa se nteteasca; dar cnd sunt mbunatatiti, atunci rana nu se nchide, pomenirea
lor e nestearsa, necazul nu cunoaste alinare, ndoita fiind durerea, att de pe urma firii ct si de
pe urma faptei bune a celor raposati. Iar ca erau mbunatatiti asta se vede din urmatorul fapt: tatal
lor le purta multa grija si sculndu-se aducea jertfe pentru ei din teama de pacatele lor cele
nestiute si dect asta nimic nu i era mai nsemnat; iar asta arata nu doar viata cea mbunatatita a
fiilor ci si iubirea tatalui.
Asadar, daca Iov era parinte si nca unui att de iubitor, ce arata nu numai dragostea cea din fire
ci si pe cea din cucernicie. Cei raposati erau nca si att de mbunatatiti, nseamna ca ntreit i-a
fost focul necazului. Pe de alta parte, cnd odraslele sunt rapite doar n parte, suferinta cunoaste
oarecare mngiere fiindca cele ramase alina durerea pentru cele raposate; dar cnd moare
ntreaga ceata, spre cine putea sa caute parintele cu multi copii, ajungnd deodata fara copii? Pe
lnga acestea, poate fi aratata si o a cincea rana.
Care este aceasta? Faptul ca au fost rapiti toti copiii pe neasteptate: ca daca atunci cnd mor unii
n trei sau in cinci zile, toate femeile si toti apropiatii se tnguie n primul rnd pentru ca cel ce sa savrsit a fost luat de la ei degrab si fara veste, cu ct mai mult nu era sa se ntristeze Iov, care
nu n trei zile, sau n doua, sau ntr-una, ci ntr-un ceas a fost vaduvit de ei n asemenea chip?
Ca necazul la care te astepti, chiar de ar fi tare nesuferit, se usureaza prin aceea ca ai ragazul sa te
obisnuiesti cu gndul lui; dar cel care se ntmpla pe neasteptate si fara veste e de nendurat.
Cnd la ceva ce e n sine o nenorocire se adauga si faptul se ntmpla pe neasteptate, gndeste-te
ct de anevoie este de suferit: e ceva dincolo de cuvinte! Vrei sa auzi si o a sasea rana? I-a
pierdut pe toti fiind ei n floarea vrstei. Stiti ct de mult dor mortile timpurii si ct nmultesc ele
jalea; iar moartea aceasta nu doar ca a fost timpurie ci si naprasnica -iata a saptea rana: ca Iov nu
i-a vazut dndu-si duhul n pat ci ngropati sub darmaturile casei.

52

Gndeste-te, dar, cum i era ca sapnd n mormanul de ruine sa scoata cnd o piatra, cnd un
madular de odrasla si sa vada ba o mna nca tinnd paharul, ba alta mna pe farfurie si trupul
copilului stlcit, cu nasul sfarmat, capul strivit, ochii scursi, creierii mprastiati - ntr-un cuvnt
cu toata nfatisarea slutita nct din pricina multimii ranilor parintele nu putea sa recunoasca
chipurile iubite.
Va tulburati si plngeti auzind asta: gnditi-va, atunci ce simtea el vaznd acestea. Ca daca noi,
dupa atta vreme, nu putem ndura fara sa plngem povestirea acelei nenorociri, fiind vorba nca
si de necaz strain, ce simtea acel om de diamant care o vedea cu ochii sai si filosofa n nenorociri
nu straine, ci ale sale. Ca nu s-a razvratit mpotriva lui Dumnezeu, nici n-a grait vreunele ca
acestea: Ce nseamna asta?Asa sunt rasplatit pentru binefacerile mele? De asta mi-am deschis
casa strainilor ca sa o vad facndu-se mormnt copiilor? Pentru asta am aratat n privinta lor
toata fapta buna, ca sa sufere asemenea moarte?
Nimic de acest fel n-a zis, nici n-a gndit ci a rabdat toate cu vitejie cu toate ca ramasese lipsit de
ei dupa ce le purtase att de grija. Ca precum un faurar de statui iscusit, lucrnd [modelnd]
statui din aur le nfrumuseteaza cu multa migala, asa si el facea cu sufletele lor, slefuindu-le si
mpodobindu-le. Si precum un lucrator de pamnt harnic petrece mereu udnd, ngradind,
mprejmuind, n tot felul ngrijind tulpini de finici ori de maslini, asijderea si Iov nu nceta
crescnd sufletul fiecaruia, ca pe un maslin roditor, spre mai multa sporire n fapta buna. Dar a
vazut tulpinile smulse de duhul rau si ntinse pe pamnt si suferind un sfrsit jalnic - si n-a grait
nimic de hula, ba a si multumit lui Dumnezeu, facnd rana de moarte diavolului.
5. Iar de vei zice ca Iov a avut multi fii, iar altii pierd de multe ori pe cel unul nascut al lor si nu
poate fi vorba de aceeasi jale - bine zici; o sa ti spun si eu ca nu poate fi vorba de aceeasi jale ci
cu mult mai mare este jalea lui Iov: ca ce folos a avut de multimea odraslelor? Mai vadit i-a facut
necazul si mai amara durerea faptul ca a primit rana n mai multe trupuri. Iar daca vrei sa vezi si
un alt sfnt care n-a avut dect un fiu unul-nascut si care a vadit aceeasi barbatie (sau poate chiar
mai mare), adu-ti aminte de patriarhul Avraam care nu l-a vazut pe Isaac murind, nsa - lucru
mult mai amar si mai dureros - a primit porunca sa-l junghie chiar el. Si nu s-a mpotrivit
poruncii, nici nu s-a razvratit, nici n-a grait vreun lucru cum ar fi: Pentru ce m-ai facut parinte?
Ca sa faci din mine ucigas de prunc? Mai bine era sa nu mi-l fi dat de la nceput dect, dupa ce
mi l-ai dat, sa ma lipsesti de el n asa chip. Vrei sa mi-l iei? De ce mi poruncesti mie sa-l junghi!
si sa-mi spurc dreapta? Oare nu mi-ai fagaduit ca din acest copil vei umple lumea de urmasii
mei? Si atunci, cum vei da roadele dupa ce smulgi radacina?
Cum mi fagaduiesti urmasi poruncindu-mi sa-mi junghii fiul? Cine a mai vazut, cine a mai auzit
asa ceva? Am fost nselat, am fost amagit. Nimic de acest fel n-a zis, n-a cugetat, n-a raspuns
mpotriva Poruncitorului, n-a cautat dezvinovatiri ca sa nu mplineasca porunca, ci auzind: Ia pe
fiul tau cel iubit, pe Isaac, pe care l-ai iubit, si adu-l jertfa pe un munte, pe care ti-l voi spune Eu
(Facere 22, 2), cu atta rvna a mplinit porunca nct a facut chiar mai mult dect ceea ce i se
poruncise. Ca si de femeie a tainuit lucrul si de robi s-a ascuns, lasndu-i la poala muntelui si s-a
suit lund doar jertfa. Asadar, nu n sila ci cu multa rvna a facut ce i se poruncise.
Gndeste-te dar cum i venea sa vorbeasca cu fiul lui fiind ei singur si nimeni de fata mprejurare n care rarunchii se aprind mai tare si dragostea se face mai puternica - si asta nu o zi
53

sau doua ci vreme de mai multe zile. Ca a mplini grabnic porunca este lucru mare si minunat,
dar nu asa de minunat ca fiind chinuit si pus la ncercare vreme de mai multe zile, sufletul lui sa
nu vadeasca vreo omeneasca slabiciune fata de copil. Dumnezeu i-a marit lupta si i-a prelungit
alergarea tocmai ca sa se arate mai bine luptatorul; ca era luptator adevarat, luptndu-se nu cu om
ci cu nsasi tirania firii. Ce cuvnt va putea zugravi barbatia lui? A suit copilul, l-a legat, l-a pus
pe lemne, a nhatat sabia, era pe cale sa dea lovitura.
Cum sa spun si n ce fel, nu stiu; numai el stie, cel care a facut acestea; ca nici un cuvnt nu va
putea sa nfatiseze cum nu i-a amortit mna, cum n-a ramas fara putere, cum nu l-a zapacit
vederea cea iubita a fiului. Se cuvine aici a ne minuna si de Isaac, ca precum Avraam lui
Dumnezeu si acesta s-a supus tatalui; precum Avraam, poruncind Dumnezeu sa-si jertfeasca fiul,
n-a cautat dezvinovatiri ca sa nu o faca, asa si el, legat fiind de tatal sau si suit pe altar, nu a zis:
Pentru ce faci acestea? ci s-a supus minii parintesti. Si putea fi vazut acelasi om tata si
jertfitor deodata facndu-se si jertfa fara snge aducndu-se, ardere de tot fara foc, chip al mortii
si al nvierii pe altar facndu-se; ca l-a junghiat pe fiu si totodata nu l-a junghiat; nu l-a junghiat
cu mna, l-a junghiat cu rvna. Fiindca si Dumnezeu a dat porunca nu ca sa vada varsare de
snge ci ca sa ti arate pilda de sloboda alegere a voii si pe acel viteaz sa-l faca vestit n mijlocul
ntregii lumi si sa dea nvatatura ntregii viitorimi ca trebuie sa dam ntietate poruncilor lui
Dumnezeu n fata copiilor si a firii si a tuturor celor ce sunt si chiar a sufletului. Se pogoara deci,
avndu-l pe Isaac ca martor viu.
Si atunci ce iertare vom avea, spune-mi, ce dezvinovatire de vreme ce l vedem pe acest viteaz
plecndu-se lui Dumnezeu cu atta rvna si facnd n toate voia Lui, n timp ce noi ne razvratim?
Sa nu-mi vorbesti de jale, nici de necazul cel nesuferit ci uita-mi-te ca era mai presus si dect
jalea cea amara. Porunca era n stare sa-i tulbure gndul si sa-l arunce n nedumerire si sa i
zdruncine credinta n fagaduintele din trecut; caci care dintre oamenii obisnuiti n-ar fi socotit
nselare cele spuse cu privire la multimea urmasilor pe care i fagaduise Dumnezeu? Dar Avraam
nu.
Si de Iov se cade sa ne minunam [sa-l admiram] pentru filosofia aratata n nenorocire nu mai
putin, ba chiar mai mult; ca dupa atta mbunatatire, dupa milostenie si dovezi ale iubirii de
oameni, neavnd nici un lucru rau pe constiinta sa ori pe a odraslelor sale, vaznd pricina de jale
noua si nemaipomenita, cum nu s-a ntmplat nici celor ce cutezasera cele mai mari ticalosii, nu
a simtit ca oamenii obisnuiti; nu a socotit nici ca ar fi nefolositoare fapta buna, nici ca ar fi gndit
rau n trecut.
Asa nct trebuie nu numai sa ne minunam de ei [sa-i admiram] ci si sa rvnim a le urma
mbunatatirea. Si sa nu spuna cineva ca aceia erau oameni neobisnuiti. Da, erau neobisnuiti si
mari; dar noua ni se cere acum mai multa filosofic dect acelora si dect tuturor celor ce au trait
n vremea Legamntului celui Vechi, ca zice Domnul: daca nu va prisosi dreptatea voastra mai
mult dect a carturarilor si fariseilor, nu veti intra ntru mparatia Cerurilor (Matei 5, 20).
Asadar, din toate partile dobndind temeiuri de ntreaga ntelepciune si adunnd cele spuse de
mine att despre nviere ct si cu privire la acesti sfinti, nencetat sa ne descntam cu ele
sufletele -nu doar n vremea tnguirii ci si atunci cnd suntem slobozi de durere. Si eu, cu toate
ca nu-i nimeni cazut n descurajare, am vorbit despre aceste lucruri anume ca daca vom cadea
54

ntr-un asemenea necaz sa avem parte, amintindu-ne de cele spuse acum, de ndestula mngiere.
Ca si ostasii se ndeletnicesc n timp de pace cu mestesugul razboiului ca atunci cnd va veni
lupta sa si arate ndemnarea dobndita n vreme de pace acolo unde este nevoie de ea.
Si noi sa ne gatim deci arme si doctorii n vremea pacii, asa nct daca se va scula vreodata
asupra noastra razboi de patimi dobitocesti [irationale] (fie de tnguire, fie de durere, fie de
altceva asemenea), bine fiind narmati si ngraditi din toate partile sa abatem cu multa iscusinta
navalirile celui rau, m-prejmuindu-ne din toate partile cu zid de aparare si prin cugetari drepte si
prin hotarrile lui Dumnezeu si prin pildele barbatilor mbunatatiti si n orice alt chip cuviincios.
Ca astfel vom putea si viata de aici sa ne-o petrecem cu buna inima si de mparatia Cerurilor sa
avem parte, n Hristos Iisus, a Caruia este Slava si cinstea, dimpreuna cu Tatal si cu Sfntul Duh,
n vecii vecilor. Amin.

Cuvantul VI
din Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv
Editura Sophia, Bucuresti, 2002

Despre cutremur si despre bogat si Lazar,

si de unde vine robia
1. Vazut-ati puterea lui Dumnezeu, vazut-ati si iubirea de oameni a lui Dumnezeu? Puterea - ca a
zguduit lumea, iubirea de oameni - ca prabusindu-se ea, a tinut-o; iar mai bine zis si puterea, si
iubirea de oameni n fiecare din aceste fapte. Ca si a cutremura este lucrul puterii, si a tine al
iubirii de oameni - ca a cutremurat pamntul si a ntarit lumea, ca fiind ea clatinata si gata sa
cada a sculat-o.
Dar iata, cutremurul a trecut - ci temerea sa ramna; zguduirea aceea s-a dus, dar sfiala sa nu se
duca; am facut rugaciuni trei zile, dar sa nu slabim rvna: ca pentru nepasarea noastra a fost
cutremurul; ne-am facut nepasatori, si am chemat cutremurul; ne-am facut rvnitori, si am
departat mnia; sa nu fim iarasi nepasatori, ca sa nu chemam iarasi mnia si pedeapsa lui
Dumnezeu - ca nu voieste Dumnezeu moartea pacatosului, ci sa se ntoarca si sa fie viu
(Iezechiil 33, 11). Vazut-ati ce stricacios e neamul omenesc? Cnd a fost cutremurul, cugetam
zicnd n sine-mi:
Unde sunt rapirile? Unde sunt lacomiile? Unde sunt tiraniile? Unde sunt nechibzuintele? Unde
sunt stapnirile? Unde sunt ostenelile de prisos? Unde sunt jefuirile saracilor? Unde sunt
ngmfarile bogatilor? Unde sunt stapnirile dregatorilor? Unde sunt amenintarile? Unde sunt
temerile?
Doar o clipa, si mai usor dect o pnza de paianjen s-au rupt toate, toate acestea s-au destramat,
si tnguirea stapnea n cetate, si toti fugeau la biserica. Spun acestea pentru ca frica celor
ntmplate sa fie totdeauna proaspata n voi si sa va ntareasca totdeauna cugetul. Dumnezeu a
55

cutremurat cetatea, dar n-a dat-o pierzarii, ca daca ar fi vrut s-o piarda, n-ar fi cutremurat-o; dar
fiindca n-a voit s-o piarda, cutremurul a luat-o nainte ca un crainic, prentmpinndu-ne cu
privire la mnia lui Dumnezeu, ca facndu-ne mai buni prin frica sa abatem de la noi pedeapsa
cea prin fapte. Asa a facut si cu barbarii: nca trei zile si Ninive va fi nimicita (Iona 3, 5). Si
de ce nu o nimicesti? Ameninti ca o s-o prapadesti, de ce n-o prapadesti?
Raspunde Dumnezeu: Fiindca nu vreau s-o prapadesc, de aceea amenint. - Si atunci de ce
vorbesti? - Ca sa nu fac ceea ce vorbesc, trimit cuvntul nainte, sa fie mpiedicata fapta, nca
trei zile si Ninive va fi nimicita, a spus atunci prorocul - iar acum zidurile dau glas. Asta zic, si
nu voi nceta sa zic, si catre saraci si catre bogati: gnditi-va ct de puternica este mnia lui
Dumnezeu, ct de lesnicioase si la ndemna i sunt toate, si sa ncetam odata cu rautatea, ntr-un
rastimp de-o clipa, asa a amortit si cugetul si mintea fiecaruia si a zguduit temeliile inimii.
Sa ne gndim: n Ziua cea nfricosata, cnd nu va fi grozavie de o clipita, ci veacuri fara numar,
si ruri de foc, si mnii amenintatoare, si puteri care trag la judecata, si scaunul nfricosat al
Judecatorului, si judet nemitarnic, si se vor pune la vedere faptele fiecaruia, si nu va fi cine sa
ajute - nici vecin, nici avocat, nici rudenie, nici frate, nici tata, nici mama, nici prieten, nici vreun
altcineva: vom face atunci, spune-mi? Aduc peste voi frica spre a va gati mntuirea; mai ascutita
dect fierul am facut nvatatura, ca oricine dintre voi are buba sa si-o nlature.
Nu am spus totdeauna, si acum spun, si nu voi nceta s-o spun: pna cnd veti fi legati de toate
acestea? Catre toti vorbesc, dar mai ales cu cei care bolesc, cu cei care nu iau aminte la cele zise;
sau, mai bine zis, amndorura le este de folos cuvntul: celui bolnav ca sa se nsanatoseasca, iar
celui sanatos ca sa nu se mbolnaveasca. Pna cnd lucruri? Pna cnd bogatie? Pna cnd cladiri
stralucite? Pna cnd veti fi nnebuniti dupa iubirea de placeri cea lipsita de suflet? lata ca a venit
cutremurul: cu ce a folosit bogatia? Unde e bogatia?
Osteneala amndorura s-a prapadit: agonisita a pierit mpreuna cu cel ce a agonisit-o, casa
mpreuna cu cel ce a si-a facut-o. Mormnt de obste al tuturor s-a facut cetatea, mormnt facut n
graba, pe care l-au gatit nu mini de mesteri, ci necazul. Unde sunt rapirile? Vedeti ca toate sunt
mai plapnde ca pnza de paianjen?
2. Poate mi vei spune: Ce cstigi vorbind? Cstig daca cineva ma asculta. Eu mi fac treaba
mea; semanatorul seamana. A iesit semanatorul sa semene, si unele seminte au cazut lnga cale,
altele pe pietris, altele n spini, altele pe pamnt bun: trei parti au pierit si una s-a mntuit - iar
semanatorul n-a ncetat sa semene, ci, ntruct o parte s-a mntuit, n-a ncetat cu plugaritul. Si e
cu neputinta ca samnta aruncata ntr-o asemenea multime sa nu-mi rodeasca spice; chiar daca
nu ma vor asculta toti, ma vor asculta jumatate; chiar de nu jumatate, macar a treia parte; chiar
daca nu a treia parte, atunci a zecea parte; iar daca nu a zecea parte, ci macar unul din multime
tot ma va asculta, si tot e bine: ca nu mic lucru este a mntui si o singura oaie, fiindca si pastorul
cel din pilda, lasnd cele nouazeci si noua de oi, a alergat dupa cea pierduta, care era una.
Un singur om de este, si nu-l trec cu vederea: chiar daca-i unul singur, este om, vietatea de care
Dumnezeu se ngrijeste cel mai mult.

56

Chiar daca-i rob, nu mi se pare de dispretuit, ca eu caut nu rangul, ci fapta buna; nu ma uit daca-i
stapn sau rob, ci ma uit la suflet; chiar daca-i unul singur, este om - pentru el a fost ntins cerul,
pentru el straluceste soarele, pentru el alearga pe cer luna, pentru el a fost revarsat vazduhul,
pentru el curg izvoarele, pentru el a fost ntinsa marea, pentru el au fost trimisi prorocii, pentru el
a fost data Legea.
Dar ce zic eu de astea? Pentru el, Fiul Cel Unul-Nascut al lui Dumnezeu S-a facut om. Stapnul
meu S-a junghiat si a varsat sngele Sau pentru om, iar eu sa trec un om cu vederea? Dar ce
iertare voi avea? Nu auziti ca Domnul a stat de vorba cu o samarineanca, si a cheltuit cu ea
multime de cuvinte; si nu a fost trecuta cu vederea fiindca era samarineanca, ci a fost ngrijita,
fiindca avea suflet; n-a fost dispretuita fiindca era curva, ci a avut parte de multa luare-aminte,
fiindca avea sa se mntuiasca si fiindca aratase credinta.
Eu nu voi nceta a grai, chiar daca nimeni nu ma va asculta: doctor sunt, ntrebuintez leacurile;
dascal sunt, mi s-a poruncit sa ndemn - fiindca s-a zis: Strajer te-am dat pe tine casei lui Israil
(Iezechiil 3, 17). Nu ndreptez pe nimeni? Si ce daca? Eu am plata mea. De altfel, nu ndreptez
pe nimeni am zis-o doar asa, ca e cu neputinta ca din atta multime sa nu se ndrepteze nimeni.
Dar astea sunt fatareli si ndreptatiri ale ascultatorilor lenesi. Ascult n fiecare zi, spun unii,
dar nu fac.
Asculta, chiar daca nu faci, ca ascultnd ajungi sa si faci; chiar daca nu faci, rusineaza-te de
pacat; chiar daca nu faci, schimba-ti cugetul; chiar daca nu faci, osndeste-te pe tine nsuti ca nu
faci. A te osndi pe tine nsuti, de unde vine? Din cuvintele mele. Cnd zici: Vai mie, am
ascultat si nu fac, acest vai mie e nceputul schimbarii n bine. Ai pacatuit si apoi ai plns
pentru pacat? Ai sters pacatul, fiindca s-a zis: Spune tu nti faradelegile tale, ca sa te
ndreptezi (Isaia 43, 26).
Si daca te vei amar ori te vei ntrista pentru pacat, ntristarea este mntuitoare ntr-un fel, nu prin
firea sa, ci prin iubirea de oameni a Stapnului. Celui ce are pacat nu mica mngiere i este a se
ntrista, ca zice Domnul: Am vazut ca s-a ntristat si s-a amart, si am vindecat durerile lui
(Isaia 57, 17-18). O! iubire de oameni negraita si bunatate cu neputinta de tlcuit! S-a ntristat,
si l-am tamaduit pe el. Si ce mare lucru ca s-a ntristat? Nu-i mare lucru, zice Domnul, dar
Eu am luat pricina ca sa tamaduiesc durerile lui. Vedeti cum ntr-o clipa le-a adunat pe toate?
Asadar, cugetati fara ncetare n voi nsiva la seara cutremurului. Toti ceilalti s-au temut de
cutremur, eu nsa m-am temut de pricina cutremurului, ntelegeti ce vreau sa spun? Ceilalti se
temeau sa nu se surpe cetatea si sa moara; eu ma temeam ca Stapnul e mniat pe noi: ca nu e
cumplit lucru a muri, ci e cumplit a-L mnia pe Stapnul. Asa nct nu de cutremur m-am temut,
ci de pricina lui: ca pricina cutremurului este mnia lui Dumnezeu, iar pricina mniei sunt
pacatele noastre.
Nicicnd sa nu te nfricosezi de pedeapsa, ci de pacat, care naste pedeapsa. Se clatina cetatea? Si
ce daca? Sa nu ti se clatine cugetul, de vreme ce si n privinta celor bolnavi si raniti nu-i plngem
pe cei care se lecuiesc, ci pe cei de nevindecat. Precum boala si rana, asa e si pacatul; precum
este taierea partilor bolnave si leacul amar, asa e si pedeapsa.

57

3. Ati nteles ce vreau sa zic? Luati aminte, ca vreau sa va nvat un cuvnt filosofesc. De ce i
plngem pe cei pedepsiti, dar nu pe cei care pacatuiesc? Ca nu este pedeapsa asa grozava ca
pacatul: ca doar pacatul e temeiul pedepsei. Asadar, daca vezi pe cineva ca are buba obrintita
[cangrenata], ca are trupul plin de viermi si zemuind, dar nu i pasa de buba si de rana sa, iar pe
altul ca sufera de aceleasi, dar, fiind ngrijit de doctori, este ars [cauterizat] si taiat [incizat] si bea
doctorii amare, pe cine vei plnge, spune-mi? Pe cel bolnav si nengrijit, sau pe cel bolnav si
doftoricit?
E limpede ca pe cel dinti. Sa zicem ca avem doi pacatosi - unul pedepsit, altul nepedepsit. Sa
nu-mi spui: Fericit e acesta, ca e bogat, dezbraca pe orfani si face silnicie vaduvelor. Chiar
daca nu boleste, ci, asa rapitor cum e, are trecere, se bucura de cinste si stapnire, nu sufera nici
unul din necazurile omenesti, nici fierbinteala [febra], nici lipsa, nici vreo boala de alt fel, are o
ceata de copii n jurul sau si batrnete verzi: ei bine, pe acesta sa-l plngi mai mult, ca e bolnav si
nici doftoricit nu e.
Cum anume - o sa va spun acuma eu. Daca ai vedea pe cineva ca cuprins de hidropica si are
splina umflata, nsa nu alearga la doctor, ci bea bauturi reci, are masa de sibarit33, se mbata n
fiecare zi, e nsotit de mult alai si si sporeste astfel boala, l-ai ferici sau l-ai plnge? Dar daca l-ai
vedea pe altul cuprins de hidropica, dar se bucura de ngrijirea minilor doctorilor, se
nfometeaza [tine regim], se strmtoreaza mult, rabda leacuri amare, care pricinuiesc durere, nsa
prin durere nasc sanatate, nu l-ai ferici mai mult dect pe acela?
Binenteles, caci unul boleste si nu se ngrijeste, iar celalalt boleste si se lecuieste. Dar e cu
osteneala lecuirea. O fi, nsa la urma e cu folos. Asa este n viata de acum. Dar de la trupuri sa
trecem la suflete, de la boli la pacate, de la amaraciunea leacurilor la pedepsele si la judecata lui
Dumnezeu: ca precum este leacul cel de la doctor si taierea [incizarea] si arderea [cauterizarea],
asa este pedeapsa cea de la Dumnezeu. Precum focul de multe ori pus pe locul bolnav arde si
mpiedica ntinderea bolii, iar cutitul ndeparteaza putreziciunea, fiind dureros, dar aducnd
folos, asa si foametea si molimele si toate cte par rele, sunt aduse asupra sufletului n loc de
cutit si foc ca sa mpiedice ntinderea pacatelor dupa asemanarea a ceea ce se ntmpla la
doftoricirea bolilor trupesti si sa faca sufletul mai bun. Si iarasi: sa luam doi curvari, nsa unul
bogat si altul sarac. Cine are mai mare nadejde de mntuire? Binenteles ca saracul.
Sa nu zici, prin urmare: Bogatul curveste si traieste n belsug, si pentru asta l fericesc. Mai
vrtos se cadea sa l fericesti daca curvind ar fi trait n saracie, ar fi rabdat de foame, fiindca
saracia l-ar fi nvatat filosofia cu de-a sila. Cnd vezi pe un om rau ca o duce bine, sa plngi,
fiindca doua sunt relele lui: si ca este bolnav, si ca nu are vindecare. Cnd vezi pe un om rau n
necazuri, mngie-l - nu doar fiindca mai bun se face, ci fiindca multe din pacatele lui sunt sterse
aici. la aminte cu agerime la ce spun. Multi dintre oameni si aici sunt chinuiti, si dincolo sunt
osnditi; altii numai aici; altii numai dincolo. Baga la cap nvatatura mea, fiindca acest cuvnt,
priceput bine, multe tulburari alunga din gndul tau.
Dar, daca vreti, sa vorbim mai nti de cel care dincolo este pedepsit, iar aici se bucura de placeri.
Sa ia aminte si bogatii si saracii la cele spuse, ca att unora ct si celorlalti le este de folos
nvatatura. Cu privire la faptul ca multi sunt osnditi si aici si dincolo, asculta ce zice Hristos: n
oricare cetate sau casa veti intra, dati binete zicnd: Pace casei acesteia- si de va fi casa
58

vrednica, sa vina pacea voastra peste ea; iar de nu va fi vrednica, pacea voastra la voi sa se
ntoarca. Si oricine nu va va primi pe voi, nici va asculta cuvintele voastre, iesind afara din
cetate, scuturati praful de pe picioarele voastre. Amin graiesc voua, ca mai usor va fi pamntului
Sodomei si Gomorei n Ziua Judecatii, dect cetatii aceleia (Matei 10, 11; Luca 10, 5, 10).
De aici este vadit ca locuitorii Sodomei si ai Gomorei si aici au fost osnditi, si dincolo sunt
pedepsiti - fiindca atunci cnd zice ca mai usor va fi celor din Sodoma dect acestora, arata ca
cetatenii Sodomei sunt pedepsiti, dar nu la fel ca ei.
4. Sunt si unii care sunt pedepsiti numai aici, precum curvarul din Corint - caci scriindu-le
corinteni-lor, fericitul Pavel zicea asa: Cu adevarat, se aude ntre voi curvie, si nca de aceea
care nici ntre pagni nu se pomeneste, sa aiba cineva pe femeia tatalui sau. Si voi v-ati semetit,
n loc mai bine sa fi plns ca se ridice dintre voi cel ce a facut fapta aceasta. Eu, dar, nefiind la
voi cu trupul, nsa cu duhul fiind de fata acolo, iata am judecat ca si cum as fi de fata pe cel ce a
facut aceasta, precum urmeaza: n numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunndu-va voi si
duhul meu, sa dati pe unul ca acesta satanei spre pieirea trupului, ca duhul sa se mntuiasca n
ziua Domnului Iisus (I Corinteni 5, 1-5).
Ai vazut cum acest curvar este pedepsit aici, iar dincolo nu este pedepsit? Ca fiind pedepsit aici
cu trupul, nu mai este pedepsit dincolo. Si acum sa va arat pe cineva care s-a desfatat aici, iar
dincolo este pedepsit. Era un om bogat. Dar chiar daca ati luat-o nainte pe firul istorisirii, sa
asteptati deznodamntul. Fireste, pentru mine este cinste, iar pentru voi lauda atunci cnd abia
fiind semanat nceputul cuvntului, voi culegeti deja spicul; nencetata mpartasire de nvataturi a
facut din voi dascali; dar fiindca mpreuna cu voi au intrat si oarecare straini, nu alergati, ci
asteptati-i pe cei ce schioapata. Ca doar Biserica trup este: are si ochi, are si cap.
Daca intra un spin n talpa, ochiul se pleaca, madular fiind al trupului, si nu zice: ntruct sed la
naltime, dispretuiesc madularul de jos, ci se pleaca si lasa naltimea sa. Ce este mai de rnd ca
talpa si ce este mai nobil dect ochiul? Dar mpreuna-patimirea a acoperit deosebirea, si
dragostea a mpreunat totul.
Asa sa faci si tu: chiar daca esti iute, chiar daca esti pregatit pentru ascultarea nvataturii, nsa
fratele tau nu poate urmari nvataturile pe care le nsamntez (Cuvntul poate da att imaginea
unei nsamntari ct si cea a depunerii unui capital ce trebuie sa dea profit ) n voi, sa se coboare
ochiul tau spre talpa, sa sufere mpreuna cu cel ce schioapata, asa nct sa nu ramna lipsit de
cuvntul nvataturii din pricina repeziciunii tale si a ncetinelii lui. Sa nu te folosesti de
priceperea ta spre pierzania lui, ci da multumita lui Dumnezeu pentru repeziciunea ta. Esti bogat?
Ma bucur si ma veselesc, dar acela nca traieste n saracie - sa nu ramna sarac pentru bogatia ta.
El are un spin - tulburarea gndului; ci pogoara-te si ndeparteaza spinul.
Ce zice, deci? Era un oarecare om bogat- cu numele, nu cu lucrul. Era un oarecare om bogat,
ce se mbraca n porfira, ntindea masa mbelsugata, avea pocale de vin mpodobite cu ghirlande,
facea n fiecare zi ospete; iar celalalt era un sarac oarecare pe nume Lazar. Si unde este numele
bogatului? Nicaieri, ca este fara nume. Cta bogatie avea si nume nu i se afla Cum este aceasta
bogatie? Ca un pom bogat n frunze, nsa lipsit de rod, stejar ntins spre naltime, care-si da
ghinda ca mncare dobitoacelor, om fara rod de om - ca unde este bogatie si rapire, lup este cel
59

care se vede; unde este bogatie si cruzime, leu vad, nu om: a pierdut bunul neam [nobletea] prin
raul neam al rautatii.
Era un oarecare om bogat, care se mbraca n porfira zi de zi, iar sufletul si-l umplea de
paienjenis; care mirosea a mir, dar era plin de putoare; care ntindea masa bogata, hranind
paraziti si lingai, ngrasnd trupul rob, iar pe stapnul suflet lasndu-l sa moara de foame nebagat
n seama; a carui casa era mpodobita si temelia pacatului varuita; care avea sufletul necat n
vin. Asadar, avea bogatul acela masa bogata ntinsa, pocale cu vin mpodobite cu ghirlande,
hranea paraziti si lingai - circul cel rau al diavolului, lupii cei ce robesc pe multi dintre bogati, ce
cumpara cu ghiftuiala pntecelui lor pieirea acelora, care pierd cu multa cinstire si lingusire pe
bogat.
N-ar gresi cel care i-ar numi pe unii ca acestia lupi care, lundu-l pe bogat ca pe o oaie n
mijlocul lor, l ridica n slavi cu laudele, si l umfla de mndrie cu osanalele, si nu l lasa nici sasi vada rana, ci i orbesc cugetul si i maresc buba. Mai apoi, schimbndu-se bataia vntului, fug
prietenii, iar suferinta i-o mpartasim noi, cei ce l mustram; mastile acelora sunt date jos, cum
deseori se ntmpla si acum.
5. Asadar, bogatul acela hranea paraziti si lingai, facnd din casa teatru, adapnd pe fiecare cu
vin pna la molesire, n bunastare multa petrecnd; iar celalalt era Lazar cel plin de bube, care
sedea la poarta bogatului si poftea farmiturile de la masa lui. nseta lnga izvor, nconjurat de
bunastare flamnzea. Si unde zacea? Nu la rascruce, nu n vreo ulita, nu n mijlocul pietei, ci la
poarta bogatului, pe unde intra si iesea bogatul, ca sa nu zica acesta: Nu l-am vazut, mi-a scapat
privirii, nu l-au zarit ochii mei. La usa ta zace margaritarul n noroi, si nu te uiti? doctorul la
poarta, si nu te lecuiesti? crmaciul n liman, si suferi sfarmare de corabie? Hranesti paraziti si
pe saraci nu i hranesti? Asa a fost atunci, asa este si astazi: fiindca acestea s-au scris ca
viitorimea sa traga nvatatura din fapte si sa nu pateasca ce a patit acel bogat.
Saracul, dar, zacea la poarta; saracul era afara, bogatul nauntru; zacea plin de bube trupul,
comoara avnd deasupra spini, iar dedesubt margaritare - caci cu ce i strica boala trupeasca daca
avea sanatatea sufletului? Sa auda saracii, si sa nu-i mai nabuse deznadejdea; sa auda bogatii, si
sa se ntoarca de la rautatea lor: ca cele doua chipuri - al bogatului si al saracului, al cruzimii si al
barbatiei, al lacomiei si al rabdarii - ne sunt nfatisate ca atunci cnd vezi un sarac bubos si
dispretuit sa nu l plngi; cnd vezi un bogat mpodobit, sa nu l fericesti. Adu-ti aminte de pilda;
daca te tulbura sfarmarea de corabie a gndurilor, grabeste la liman, ia mngiere din povestire,
gndeste-te la Lazar cel dispretuit, gndeste-te la bogat ct de bine o ducea si cum se bucura de
placeri, si nimic din cele ce se ntmpla n viata sa nu te tulbure. Ca de ai gnd desavrsit nu te
neaca valurile, nu se scufunda corabia ta, daca prin dreapta judecare a gndurilor deosebesti
firea lucrurilor. Ce-mi zici: Trupul meu este strmtorat? Cugetul tau sa nu se vatame. Cutare e
bogat si rau.
Ce daca? Dar rautatea nu se vede cu ochii. Nu-mi judeca dupa cele dinafara ale omului, ci dupa
cele dinauntru. Daca vezi un pom, te uiti la frunze sau la rod? Asa si cu omul: daca vezi un om,
nu-l judeca dupa cele dinafara, ci dupa cele dinauntru; uita-te la rod, nu la frunze. Nu cumva sa
fie maslin salbatic si sa fie socotit maslin bun; nu cumva sa fie lup si sa fie socotit om.

60

Deci, nu te uita la firea omului, ci la alegerea voii; nu la nfatisare, ci la cuget - si nu numai la

cuget, ci cerceteaza cu de-amanuntul viata lui. Daca are iubire de saraci, om este; de este dedat
negoatelor, stejar este35 de e dedat mniei e fiara, este leu; de este rapitor, lup este; de este
nselator, naprca este. Si sa spui: Eu om caut, ce-mi arati fiara n loc de om?, nvata n ce sta
vrednicie omului si nu te tulbura.
Asadar, Lazar zacea la poarta bubos, ros de foame; iar cinii, venind, lingeau ranile lui - cinii,
ma milostivi ca omul, i lingeau ranile, curatndu-i obrin- teala. Si zacea precum aurul n cuptor,
facndu-se mai ncercat; nu spunea ca multi dintre cei saraci Asta nseamna Pronie? Oare
Dumnezeu vede cele omenesti? Eu sunt drept si traiesc n saracie, ia cutare este nedrept si
vietuieste n bogatie.
Nimic de acest fel nu cugeta, ci se deserta de socotinta sa si lasa sa lucreze neurmata iubire de
oameni a lui Dumnezeu, curatindu-si sufletul, ndurnd cu barbatie patimirile, dovedind rabdare
statornica, zacnd cu trupul si alergnd cu cugetul, naripat fiind cu socotinta, rapind cununa,
ridicndu-se din rele si martor bunatatilor facndu-se. Nu a zis: Parazitii se ndestuleaza, iar eu
nici de farmituri nu sunt nvredncit. Dar ce? Multumea si dadea slava lui Dumnezeu,
Si au murit amndoi: a murit bogatul si a fost ngropat; a plecat si Lazar, ca nu as putea spune:
A murit. Ca moartea bogatului a fost moarte si ngropare, n vreme ce moartea saracului a fost
plecare, si mutare la cele mai bune, si alergare din arena la rasplatire, din mare la liman, din lupta
la triumf, din osteneli la cununa. Au plecat amndoi dincolo, unde sunt cele adevarate; s-a
terminat piesa de teatru, au fost date jos mastile.
Ca la teatru se lasa la amiaza cortina si intra multi dintre actori prefacndu-se, cu masti pe fata,
povestind un basm vechi si istorisind despre cele de atunci, si unul face pe filosoful nefiind
filosof; altul face pe mparatul nefiind mparat, ci avnd chip de mparat fiindca asa cere
povestea; doctorul nici un bat nu e n stare sa mnuiasca, ci numai hainele sunt de el; robul e un
om slobod; dascalul nici slovele nu le stie. Se arata cu totul altceva dect sunt de fapt, iar ce sunt
de fapt nu arata (deoarece ca doctor apare cineva care nu este doctor, si ca filosof apare cineva cu
o masca pletoasa, si ca ostas apare cineva mbracat ostaseste). Si nfatisarea mastii nsala
privirea, nsa nu poate schimba firea pe care o fatareste.
Cta vreme privitorii sed desfatndu-se, mastile ramn pe fete; dupa ce vine seara nsa, si
spectacolul se ncheie, si toata lumea pleaca, mastile sunt aruncate si cel ce nauntru era mparat
se afla afara aramar. Au fost aruncate mastile, a plecat amagirea, a fost aratat adevarul - si cel ce
nauntru era slobod se afla afara rob (fiindca, precum am zis, nauntru e amagirea, iar afara
adevarul), si s-a lasat seara: s-a terminat piesa de teatru, s-a aratat adevarul.
Asa e si n privinta vietii si a mortii: cele de acum sunt teatru, lucrurile omenesti sunt actorie. Iar
cnd se va pune capat zilei si va veni noaptea cea nfricosata sau mai degraba zi (noapte pentru
pacatosi, iar zi pentru cei drepti); cnd se va termina piesa de teatru, cnd se vor arunca mastile,
cnd va fi cercetat fiecare si faptele sale - nu fiecare si bogatia sa, nu fiecare si dregatoria sa, nu
fiecare si vaza sa, nu fiecare si stapnirea sa, ci fiecare si faptele sale - fie el boier, mparat,
femeie sau barbat, cnd Dumnezeu ne va ntreba de viata crestineasca si faceri de bine, nu de
multimea rangurilor, nu de starea umila a saraciei, nu de semetia samavolnicei stapniri, ci va
61

zice: Mie da-mi fapte - si daca-mi dai, chiar daca esti rob, esti mai bun dect unul slobod; chiar
daca esti femeie, esti mai barbata dect barbatul.
Dupa ce se vor arunca mastile, atunci se vor arata si adevaratul bogat, si adevaratul sarac; si
precum atunci cnd se termina piesa de teatru si vreunul dintre noi, care sta pe un loc de sus,
vede pe cel ce nauntru era filosof ca afara este aramar si zice: Aoleu, asta nu era nauntru
filosof? Afara vad un aramar. Asta nu era nauntru mparat? Afara vad un om de rnd. Asta nu era
nauntru bogat? Afara vad un sarac, asa se va ntmpla si atunci.
6. Nu vorbesc mai pe larg ca sa nu-l zapacesc pe ascultator cu multimea celor graite, n schimb,
vreau sa nfatisez o piesa de teatru cu numai doua personaje. Doua personaje am folosit, de la
acestea pornind a va croi drum si a va face temei de ntelegere. V-am largit cugetul prin pilda
vietii de zi cu zi, nct fiecare sa priceapa deosebirea lucrurilor36.
Asadar, doua sunt personajele: unul este bogat, altul sarac; Lazar joaca rolul saracului, bogatul pe cel al bogatului; viata lor vazuta este un rol, nu adevarata stare a lucrurilor. Au plecat amndoi
dincolo, att bogatul ct si saracul. Pe Lazar l-au primit ngerii: dupa cini - ngeri, dupa usa
bogatului - snul lui Avraam, dupa foamete - mbelsugare fara margini, dupa necaz - usurare
netulburata. Pe bogat, n schimb, dupa bogatie l-a luat n primire saracia, dupa masa mbelsugata
- pedeapsa si chinurile, dupa odihna - dureri nesuferite. Si ia seama ce se ntmpla: au plecat
dincolo, si piesa de teatru s-a terminat; au fost date jos mastile, se arata de acum fetele.
Au plecat amndoi dincolo, si bogatul, chinuindu-se n vapaie, vede pe Lazar odihnindu-se,
desfatndu-se, bucurndu-se n snul lui Avraam, si zice catre el: Parinte Avraame, trimite pe
Lazar sa-mi umezeasca limba cu vrful degetului, ca ma chinuiesc n vapaia aceasta. Dar
Avraam ce zice? Fiule, ai luat cele bune ale tale si Lazar pe cele rele ale sale - si acum el este
mngiat, iar tu te chinuiesti. De altfel, si prapastie s-a ntarit ntre noi si voi, ca daca vrea cineva
sa treaca de aici catre voi sa nu poata. Luati aminte, caci este de folos sa vorbim despre acestea:
astfel ne speriem, nsa ne curatim; ne doare, nsa ne ndreptam. Primeste, deci, cele ce se spun.
Asadar, fiind bogatul n munci, a privit n sus si l-a vazut pe Lazar: a vazut ceva nou. La usa ta
statea, bogatule, n fiecare zi; nu o data intrai si ieseai, nsa atunci nu l vedeai - iar acum, ca esti
n vapaie, l vezi de la departare? Cnd petreceai n bogatie, cnd tinea de voia ta sa te uiti la el,
n-ai vrut sa-l vezi: de ce acum ai vederea att de agera? Nu era la poarta ta? Cum nu-l vedeai?
Cnd era aproape nu l zareai, iar acum l vezi si din departare, peste o prapastie att de mare?
Si ce face bogatul? l cheama parinte pe Avraam. De ce i spui parinte celui a carui iubire de
straini nu ai urmat-o? Bogatul i spune lui Avraam parinte, Avraam i spune fiule, numele acestea
arata nrudirea, nsa bogatul nu capata nici un ajutor. Totusi, ele sunt pomenite, si anume ca sa
nvatati ca nrudirea nu foloseste la nimic: ca bunul neam [nobletea] sta nu n stralucirea
naintasilor, ci n mbunatatirea obiceiurilor. Sa nu mi zici: Am tata consul. Ce-mi pasa mie?
Eu ti vorbesc despre altceva. Sa nu mi zici: Am tata consul. Pe Apostolul Pavel de l-ai avea
ca tata si de-ai avea frati mucenici, iar tu nu ai urma faptei lor bune, nu ai nici un folos din
nrudire, ci mai vrtos vatamare si osnda. Mama mea este milostiva. Si ce legatura are asta cu
tine, neomenosul?

62

Ca iubirea ei de oameni sporeste osnda raului tau obicei. Ce zice Botezatorul Ioan catre norodul
iudeu? Faceti rod vrednic de pocainta, si nu ncepeti a zice ntru voi: Tata avem pe Avraam
(Luca 3, 8). Ai stramos slavit? Daca-i urmezi, ai cstigat; iar daca nu-i urmezi, prs se face
stramosul slavit, ca din radacina dreapta roada amara ai iesit. Niciodata nu-l ferici pe omul ce are
ruda pe un drept, de nu urmeaza obiceiurilor aceluia.
Ai mama sfnta? Si ce ti foloseste? Ai mama rea? Si cu ce te vatama? Ca precum fapta buna a
mamei nu-ti foloseste de nu-i urmezi, asijderea nici rautatea nu te va vatama daca ti preschimbi
rautatea n bunatate. Dar precum acolo este mai mare vina, pentru ca avnd acasa pilda n-ai
urmat faptei bune, asijderea si aici lauda e mai mare, pentru ca avnd mama rea nu ai urmat
rautatii ei, ci din radacina amara roada buna ai iesit - ca nu stralucire a naintasilor se cere, ci
obicei mbunatatit. Eu si pe rob l numesc nobil, si stapn pe cel ferecat n lanturi, daca vad ca
are un fel de a fi crestinesc; pentru mine si cel cu rang nalt este om de rnd daca are suflet de
rob. Ca cine este rob, daca nu cel ce face pacatul? Ca robia trupeasca tine de mprejurari, nsa
aceasta robie tine de deosebirea voii, si cealalta tot de aici si-a luat nceputul.
7. n vechime nu erau robi: ca Dumnezeu, zidind pe om, nu l-a facut rob, ci slobod. A facut pe
Adam si pe Eva, si amndoi erau slobozi. De unde a luat, dar, nceput robia? Neamul omenesc sa abatut de la calea dreapta si, ntrecnd masura poftei, a ajuns la nenfrnare: si daca vrei sa stii
cum, asculta.
A venit potopul, obsteasca sfarmare de corabie [naufragiu] a lumii, s-au deschis jgheaburile
cerului si izvoarele adncului s-au desfacut (Facere 7, 11) si cele vazute se topeau37 si se
destramau, pamntul nu se mai vedea, ci toate erau mare, avnd ca radacina mnia lui
Dumnezeu, si toate erau valuri. Muntii se ntindeau spre naltimi, dar marea si pe ei i acoperea nct erau numai marea si cerul. Si neamul omenesc era pierdut, si singura scnteie ramasa din
neamul nostru era Noe: scnteie nestinsa n mijlocul marii, purtnd ncepaturile neamului nostru,
pe femeie si pe copii, pe porumbita si pe corb si toate celelalte.
Si erau toti nauntru, si chivotul [arca] se purta deasupra apei n mijlocul talazurilor, si nu se
sfarma, fiindca avea crmaci pe Stapnul tuturor: ca nu scndurile ei au sca-pat-o, ci mna Lui
cea puternica. Si uita-te ce minune: dupa ce a fost potopit pamntul, dupa ce au fost nimiciti
lucratorii raului, dupa ce s-a potolit furtuna, s-au aratat vrfurile muntilor, a sezut chivotul [s-a
oprit arca] (Facere 8, 4-5), Noe a trimis porumbita (8).
Taine erau acestea si chipuri ale celor ce aveau sa fie: de pilda, chivotul nchipuie Biserica, Noe
pe Hristos, porumbita pe Duhul Sfnt, frunza de maslin - iubirea de oameni a lui Dumnezeu.
Vietatea de casa [domestica] a fost trimisa si a iesit din chivot - dar primele sunt chipuri, iar
celelalte - adevar. Si ia seama la mbelsugarea adevarului.
Precum chivotul i-a scapat n mijlocul marii pe cei care erau nauntrul sau, asa si Biserica scapa
pe toti cei rataciti: nsa chivotul doar scapa, n vreme ce Biserica face mai mult. lata ce vreau sa
zic: chivotul a primit dobitoace si a scapat dobitoace; Biserica a primit oameni dobitocesti, si nu
doar ca i scapa, ci-i si preface. Chivotul a primit corb si corb a scos din el; Biserica primeste
corb si scoate porumbita, primeste lup si l scoate oaie - fiindca atunci cnd intra n ea un om

63

rapitor, lacom, si aude dumnezeiestile cuvinte ale nvataturii, se schimba la cuget si din lup se
face oaie, caci lupul rapeste si cele straine, iar oaia si lna sa o da.
A sezut chivotul, si usile s-au deschis. Noe a iesit cu bine din sfarmarea de corabie; vede
pamntul pustiit, vede mlul ce se facuse grabnic mormnt -mormnt de obste vitelor si
oamenilor, toate trupurile cailor si oamenilor si vitelor necuvntatoare ngropate laolalta. A vazut
privelistea aceea jalnica, a vazut pamntul plin de amaraciune; era foarte descurajat; toti
pierisera; nu scapase om, nici vita, nici altceva nimic, afara de cine se afla n chivot; nu se vedea
nimic, fara numai cerul; descurajarea l stapnea, era cuprins de durere.
A baut vin si s-a culcat, ca sa se mngie de rana descurajarii. S-a ntins pe pat, ncredintndu-se
somnului ca unui doctor ca sa mai uite de cele ntmplate, precum era firesc sa se ntmple unui
batrn care a baut vin si a adormit. Trebuie sa-l dezvinovatim pe drept: ca n-a facut ce a facut
fiindca era betiv, nici din pofta patimasa, ci prin vin si somn si lecuia durerea. De asta a zis si
Solomon: Dati vin celor ce sunt n suparari si bautura mbatatoare celor ce sunt n dureri (Pilde
31, 6). De asta multi dintre oameni - si mai ales cei ndoliati, care si-au nmormntat pruncul sau
femeia - din pricina durerii sfsietoare, a ntristarii covrsitoare, a gndului chinuitor la pierderea
suferita, aduce acasa prieteni, si face ospat mbelsugat, si se da vin curat celui ntristat ca sa i se
aline rana.
Asa s-a ntmplat si cu batrnul Noe atunci: ca fiind chinuit de ntristare s-a folosit de vin ca de
un leac, si acesta I-a facut sa adoarma. Iar ca sa nvatati de unde a venit robia, aflati ca nu dupa
multa vreme a intrat acel blestemat de fiu al lui - fiu dupa fire, nu dupa alegerea voii (si iarasi
spun ca bunul neam sta nu n stralucirea stramosilor, ci n felul de a fi mbunatatit); a intrat acel
fiu al lui si a vazut goliciunea tatalui.
Se cuvenea sa l acopere, se cuvenea sa l mbrace cinstindu-i batrnetea, cinstindu-i jalea,
cinstindu-i necazul, cinstindu-i parinteasca ntietate; dar el, iesind, a povestit la toti. Ceilalti frati
ai lui, lund o manta si mergnd de-a-ndaratelea, ca sa nu vada cele trmbitate de catre el, au
intrat si si-au acoperit tatal - iar acesta, trezindu-se, a aflat totul si a nceput a zice: Blestemat
Hanaan baiatul, sluga va fi fratilor sai (Facere 9, 25), adica: Rob vei fi, pentru ca ai dat n
vileag rusinea tatalui tau. Vezi ca din pacat vine robia si ca rautatea a adus-o n lume?
Iar acum, vrei sa-ti arat cum se slobozeste omul din robie? Era un oarecare Onisim, rob fugar,
vrednic de dispret; a fugit si a mers la Pavel, a primit botezul, s-a spalat de pacate, a ramas la
picioarele apostolului - iar acesta scrie catre stapnul lui: Pe Onisim, care cndva era tie
netrebnic, iar acum si tie si mie de buna treaba, primeste-l ca pe mine nsumi (Filimon 1, 1012). Ce se ntmplase? L-am nascut ntru legaturile mele (10).
8. Vazut-ai ca sufletul ales, ca obiceiul bun fac pe om slobod? Ca rob si slobod sunt doar
nume. Ce e acela rob? Doar un nume. Cti stapni nu zac n pat beti, iar slugile stau lnga ei
treze? Pe cine sa numesc rob: pe cel treaz, sau pe cel beat? Pe robul unui om, sau pe cel robit
de patima? Unul e rob pe dinafara, celalalt si poarta robia n sine pretutindeni.
Spun asta - si nu voi nceta s-o spun - ca gndul vostru sa fie n potrivire cu firea lucrurilor si sa
nu va lasati trti de amagirea gloatei, ci sa stiti ce nseamna rob, ce nseamna sarac, ce
64

nseamna de neam prost, ce nseamna fericit, ce nseamna patimire: ca daca veti nvata a
face dreapta deosebire ntre acestea, nu veti suferi nici o tulburare. Dar ca nu cumva, lungind de
prisos vorba, sa ne abatem de la cele urmarite, haide sa revenim la firul cuvntarii. Deci, bogatul
din pilda a ajuns sarac - sau, mai bine zis, era sarac si cnd era bogat: ca ce folos este omului
daca are cele straine si cele cuvenite lui nu le are?
Ce folos este omului a dobndi avere fara a dobndi fapta buna? De ce iei ale altora si cele
cuvenite tie le pierzi? Am, zice, tarina roditoare. Si ce daca? Dar nu ai suflet roditor. Am
robi. Dar nu ai fapta buna. Am haine. Dar nu ai dobndit cucernicie. Ai lucruri straine, iar pe
cele ce ti se cad nu le ai. Daca cineva ti va da avere n pastrare, te pot numi bogat? Nicidecum.
De ce? Fiindca bunurile pe care le ai sunt straine; fiindca sunt lasate n pastrare. O, de ti-ar fi
doar bunuri lasate n pastrare, nu si adaos la pedeapsa!
Asadar, vaznd bogatul pe Lazar, zice: Parinte Avraam, miluieste-ma. Cuvinte de sarac, de
cersetor, de sarman. Parinte Avraame, miluieste-ma. Ce
vrei?
Trimite pe Lazar. Cel pe care de nenumarate ori l-ai trecut cu vederea, pe care nici n-ai vrut sa-l
vezi, acela ceri acum sa ti fie trimis ca sa te mntuiasca?
Trimite pe Lazar. Dar unde-ti sunt acum paharnicii? Unde ti sunt covoarele? Unde-ti sunt
parazitii? Unde ti sunt lingaii? Unde ti-e ngmfarea? Unde ti e trufia? Unde ti-e aurul ngropat?
Unde-ti sunt hainele cele roase acum de molii? Unde ti-e argintul pe care l cinsteai? Unde ti-e
stralucirea cea paruta si desfatarea? Frunze erau: a venit iarna si s-au uscat toate; cum a venit
ziua, a fugit visul - ca umbra era; a venit ziua si s-a dus umbra.
Trimite pe Lazar. Dar de ce nu vede bogatul nici un alt drept - nici pe Noe, nici pe Iacov, nici pe
Lot, nici pe Isaac, ci pe Avraam? De ce? Fiindca Avraam era iubitor de straini, si pe calatori i
tragea n cortul sau - si iubirea lui de straini spre mai mare osnda a neomeniei bogatului slujeste.
Trimite pe Lazar. Auzind asta, sa ne cutremuram, iubitilor, ca nu cumva, vaznd si noi saraci si
trecn-du-i cu vederea, sa ni se faca dincolo parasi multi n locul unui singur Lazar.
Trimite pe Lazar, sa-si ntinga vrful degetului n apa si sa mi racoreasca limba, ca ma
chinuiesc mult n vapaia aceasta. Da, caci cu masura cu care veti masura, cu aceea vi se va
masura (Matei 7, 2). N-ai dat din farmituri? N-ai parte de picatura cea de apa.
Trimite pe Lazar, sa-si ntinga vrful degetului n apa si sa mi racoreasca limba, ca ma
chinuiesc mult n vapaia aceasta. Si ce zice catre el Avraam? Fiule, ai primit cele bune ale tale
n viata ta, si Lazar asijderea cele rele: si acum el se mngie, iar tu te chinuiesti.
Nici aici nu a zis: ai primit cele bune ale tale, ci: Ai luat.
Multa deosebire face adaosul prepozitiei - fiindca, precum a zis de multe ori dragostei voastre,
trebuie sa cercetam si silabele, ntruct Domnul spune: Cercetati Scripturile (Ioan 5, 39), caci
adeseori putem scoate un nteles si dintr-o iota sau o cirta. Iar ca sa te ncredintezi ca si adaosul
65

unei slove poate avea ntelesul sau, patriarhul Avraam, despre care vorbeam adineauri, s-a numit
mai nti Avram - si Dumnezeu i-a zis: Nu va mai fi numele tau Avram, ci Avraam (Facere 17,
5). A adaugat un a, si l-a facut parinte al multor neamuri, lata, deci, cum adaosul unei slove s-a
facut semn de multa noblete. Asadar, sa nu lasi nebagate n seama lucrurile acestea.
Asadar, patriarhul nu a zis: ai primit cele bune ale tale, ci: Ai luat - se spune cnd este vorba de
primirea a ceva datorat, ia aminte la ce spun: ca una este a primi (pur si simplu) , si alta este a
primi ceva datorat. Ai primit cele bune ale tale, si Lazar pe cele rele ale sale. Iata ca si bogatul
a primit cele bune ale sale, si Lazar pe cele rele ale sale. Spun toate acestea avndu-i n vedere pe
cei pedepsiti aici, nu dincolo, si pe cei ce se desfata aici si dincolo sunt pedepsiti.
Ia aminte, asadar, la ce zic. Ai primit cele bune ale tale, si Lazar pe cele rele ale sale - cele
datorate. Luati aminte la acest lucru, fiindca acum ajung la tinta: numai - cum se spune - lasatima sa-mi tes urzeala, nsa nu va tulburati de la nceput, ci cnd ma apuc sa spun asa ceva
asteptati ncheierea.
Vreau sa va fac agera privirea mintii si sa nu va ndeletniciti numai pe deasupra [superficial] cu
dumnezeiestile Scripturi, ci sa va pogorti n adncul lor - adnc ce nu cunoaste vifor, adnc mai
fara de primejdie dect vremea senina. Cu ct vei cobor mai mult, cu att vei fi mai ferit de
primejdie - ca nu este aici navala fara de rnduiala a apelor, ci asezare cu buna rnduiala a
ntelesurilor. Ai primit cele bune ale tale, si Lazar pe cele rele ale sale: si acum el este mngiat,
iar tu te chinuiesti. Insemnat este lucrul pe care-l cercetam acum.
Am zis ca arata primirea a ceva datorat. Si atunci, daca Lazar era drept - precum ntr-adevar era
si precum ne arata snul lui Avraam, cununa, rasplatile, usurarea, desfatarea, barbatia, rabdarea -,
iar bogatul era pacatos si cu totul rau si lipsit de omenie, dedat betiei si dezmierdarii, ntinznd
ospete sibaritice, traind n atta nerusinare si dezmat, pentru ce zice patriarhul asa? Ce i se datora
lui, om bogat, om dezmatat si neomenos? Ce i se datora? De ce n-a zis Avraam: Ai primit, ci:
Ai luat?
9. Ia aminte la ce s-a zis: i se cuveneau pedepse, i se cuveneau munci, i se cuveneau chinuri. De
ce n-a zis: Ai luat acestea, ncordeaza-ti cugetul, fiindca voi cobor n adncul noimelor. Dintre
toti oamenii care sunt, unii sunt pacatosi, ier altii drepti. la aminte, dar, la deosebirea ce este sf
ntre drepti: unul e drept, iar altul e mai drept; unul este mai mare, iar altul e mai mic; si precum
sunt multe stele si soare si luna, asa e si deosebirea dreptilor: ca alta este slava soarelui, si alta
slava lunii, si alta slava stelelor (I Corinteni 15, 41).
Ca unele sunt mai mari n slava, iar altele mai marunte; si precum sunt trupuri [corpuri] ceresti,
asa sunt si trupuri pamntesti; si precum ntre trupuri unul e trup de cerb, altul de cine, altul de
leu, altul de vipera, altul de alta fiara, asa si ntre pacate sunt deosebiri. Deci, ntre oameni unii
sunt drepti, iar altii pacatosi; dar si ntre drepti este deosebire multa, si ntre pacatosi este
deosebire multa si fara margini. Ci ia aminte: chiar de ar fi cineva drept, si de o mie de ori drept,
si ar fi urcat chiar pna la culmea faptei bune, nct sa scape de pacate, nu poate fi curat de
ntinaciune, de-ar fi de o mie de ori drept - fiindca om este. Ca cine se poate lauda ca are inima
curata? Sau cine va cuteza a zice ca este curat de pacate? (Pilde 20, 9).

66

De aceea ni s-a si poruncit sa zicem n rugaciunea noastra: si ne iarta noua gresalele noastre, ca
prin ntrebuintarea statornica a rugaciunii acesteia sa ne amintim ca dincolo ne pasc pedepse
pentru vinile noastre. De altfel, Pavel apostolul, vasul alegerii, templul lui Dumnezeu, gura lui
Hristos, alauta Duhului, dascalul lumii, cel care a nconjurat pamntul si marea, care a smuls
spinii pacatelor, care a semanat semintele cucerniciei, cel mai puternic dect mparatii, mai
nstarit dect bogatii, mai tare dect ostasii, mai filosof dect filosofii, mai bine graitor dect
ritorii, cel care neavnd nimic cstigase toate, cel ce prin umbra sa strica moartea, cel ce prin
hainele sale gonea bolile, cel ce n mare a ridicat semn de biruinta, cel rapit pna la al treilea cer,
cel ce a intrat n rai, cel ce a propovaduit pe Hristos ca Dumnezeu - ei bine, acesta zice: Cu
nimic nu ma stiu vinovat: ci nu ntru aceasta m-am ndreptat (I Corinteni, 4, 4).
Cel ce agonisise att de multa si de aleasa multime a faptelor bune zice: Iar Cela ce ma judeca
pe mine, Domnul este. ( I Corinteni 4, 4).
Asadar, cine se va lauda ca are inima curata, sau cine va cuteza sa spuna ca este curat de
pacate? Cu neputinta este, dar, a fi vreun om fara de pacat. Ce tot spui tu: Cutare este drept,
este milostiv, este iubitor de saraci? Dar negresit are si vreun neajuns: fie ocaraste pe nedrept,
fie ca se mareste n desert, fie ca altceva de felul acesta face: ca nu pot fi nsirate toate.
Unul e milostiv, nsa adesea e lipsit de ntreaga ntelepciune; altul are ntreaga ntelepciune, dar
nu e milostiv: primul e cunoscut pentru acea fapta buna, iar cel de-al doilea pentru cealalta. Sa
zicem ca e cineva drept, si de mai multe ori drept, si are toate bunatatile: daca s-a trufit din
pricina dreptatii lui, trufia i-a stricat toata dreptatea. Fariseul nu era drept, postind de doua ori n
saptamna? Si ce zice? Nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori si nedrepti (Luca 18, 11). Si de
multe ori omul cade n trufie fiindca se simte cu constiinta curata, nct vatamarea pe care nu i-a
putut-o pricinui pacatul i-o pricinuieste trufia.
Nu poate fi vreun om cu totul drept, asa nct sa fie curat de pacat; si iarasi, nu este om care sa
fie asa rau nct sa n-aiba vreun bine ct de mic n sine. De pilda: cutare e rapitor si lacom si
pierzator, dar uneori da milostenie, dar uneori e cu ntreaga ntelepciune, dar uneori graieste
cuvnt de folos, dar uneori ajuta cuiva, dar uneori plnge, dar uneori se ntristeaza pentru pacate.
Deci, nu e drept fara de pacat, nici pacatos pustiu cu totul de orice lucru bun.
Cine-i mai rau dect Ahav? El facuse rapire si ucidere; si totusi, pentru ca i-a parut rau de pacatul
sau, Dumnezeu a grait catre Ilie: Vezi cum s-a umilit Ahav de catre fata Mea? (III Imparati 21,
29), vezi n ce adnc de rautati s-a mai aflat si putin bine? Cine-i mai decazut ca luda tradatorul,
robul iubirii de arginti? Ci totusi, si acesta a facut un mic lucru bun dupa fapta lui cea grozava; ca
zice: Am pacatuit, vnznd snge nevinovat (Matei 27, 4).
Deci, precum ziceam: nu e din fire rautatea, ca sa n-aiba loc fapta buna. Oaia nu se poate
salbatici nicicnd, caci are blndetea n fire; lupul nu se poate mblnzi nicicnd, caci are
salbaticia n fire. Asadar, legile firii nu sunt calcate, nici clatinate, ci neschimbate dainuie. Cu
mine nsa nu-i asa, ci salbatic ma fac cnd vreau si blnd daca voiesc: ca nu-s legat prin fire, ci
sunt cinstit cu slobozenia alegerii. Deci, cum am zis, nu este nimeni asa de bun nct sa n-aiba
vreo mica ntinaciune, nici asa rau nct sa n-aiba si vreun lucru bun ct de mic.

67

Prin urmare, dat fiind ca este rasplatire pentru toate, chiar daca face bine vreun ucigas sau
viclean sau rapitor, negresit are parte de plata pentru acel bine si nu ramne binele nerasplatit
pentru relele pe care le-a facut. Si iarasi: de va fi facut cineva nenumarate lucruri bune, dar si
vreun lucru rau, rasplatirea pentru acel rau va veni fara ndoiala. Tine minte cuvintele acestea,
pastreaza-le cu tarie si neclintire n mintea ta. Nu este vreun om bun fara de pacat, nici vreun om
rau fara vreo urma de dreptate.
Spun iar si iar aceleasi lucruri ca sa le nradacinez, ca sa le sadesc, ca sa le pun n adncul
sufletului vostru: ca diavolul va arunca oarecare griji n suflet, voind sa rataceasca mintea voastra
si sa stearga din ea cele spuse de mine. Drept aceea le aduc pna n adnc, ca de le vei pazi aici
bine, nici dupa ce vei pleca nu ai sa le poti pierde.
Ca fac si cu dragostea voastra ca si cum as pune aur n punga, i-as strnge acesteia baierile si as
pecetlui-o, ca sa nu ma poata jefui furul nici cnd lipsesc, nvatndu-va mereu strng baierile
cugetului vostru, l pecetluiesc si l feresc de primejdie, ca sa nu slabeasca din nepasare, ci,
pazindu-l, prin seninatatea de aici tin la departare tulburarea cea dinafara. Deci, nu spun toate
cte le spun din dragoste de multa vorbire, ci din grija si dragoste parinteasca si din dorinta
dascalului ca spusele lui sa nu se prapadeasca n van: ca a spune acestea mie nu-mi este cu lene,
iar voua va e de folos (Filipeni 3, 1). Sa va nvat vreau, nu sa arat ce destept sunt eu.
Asadar, nu este drept fara de pacat, si nu e pacatos care sa n-aiba ceva bun; si dat fiind ca att
pentru pacat ct si pentru bine este rasplata, ia aminte ce se ntmpla: pacatosul primeste rasplata
cuvenita celor bune ale lui, daca are vreun ct de mic lucru bun, si dreptul primeste pedeapsa
cuvenita pacatului sau, daca a facut vreun ct de mic lucru rau. Ei bine, ce se ntmpla, si ce face
Dumnezeu? A rnduit necazuri ca rasplata pentru pacat n viata de acum si n veacul cel viitor.
Asadar, daca este cineva drept si face vreun lucru urt si sufera necaz si este dat pedepsei, sa nu
te tulburi, ci sa te gndesti si sa ti spui n sinea ta: Dreptul acesta a facut vreodata un mic rau, si
si primeste aici rasplata, ca dincolo sa nu mai fie pedepsit. Asemenea: de vezi vreun pacatos
rapitor, lacom, savrsitor a mii de rele, si totusi o duce bine, sa te gndesti ca a facut cndva
vreun lucru bun si si primeste aici cele bune ale sale, ca rasplata dincolo sa nu ceara. Astfel,
daca este cineva drept si pateste vreun necaz, prin aceasta si primeste aici rasplata, ca sa lepede
aici pacatul si sa plece curat dincolo; si daca este pacatos, plin de rautati si bolnav de nenumarate
boli duhovnicesti, rapitor si lacom, se bucura aici de bunastare ca rasplata dincolo sa nu ceara.
ntmplndu-se deci ca Lazar sa aiba ceva pacate, iar bogatul sa aiba si ceva bun, Avraam zice:
Aici n-ai ce sa mai astepti: ai primit cele bune ale tale dincolo, precum si Lazar pe cele rele ale
sale. Si ca sa nveti ca nu n desert zic acestea, ci asa este, zice: Ai primit cele bune ale tale.
Care?
Ai facut vreun lucru bun? Ai primit bogatia, sanatatea, desfatarea, stapnirea, cinstea; nimic nu ti
se mai datoreaza: ai primit cele bune ale tale. Si atunci, ce? Lazar pacat nu a facut? Ba da, si
Lazar avea cele rele ale sale. Cnd tu ai primit cele bune ale tale, atunci si Lazar cele rele ale
sale; de aceea, acum el este mngiat, iar tu te chinui. Asa nct cnd vezi un drept ca este
pedepsit aici, fericeste-l si zi: Dreptul acesta fie ca avea pacat si a primit plata pentru el si
pleaca dincolo curat, fie ca este pedepsit mai mult dect masura pacatelor sale si i se socoate lui
68

adaos de dreptate. Ca dincolo se face socoteala si-i zice Dumnezeu dreptului: Ai din ce este al
Meu att, i ncredinteaza, sa zicem, zece oboli si i pune cei zece oboli la socoteala.
Si daca cheltuiesti saizeci de oboli, i zice Dumnezeu, zece oboli ti-i socotesc pentru pacat, iar
cincizeci ntru dreptate. Iar ca sa nveti ca restul ntru dreptate i se socoteste, Iov era drept, fara
de prihana, adevarat, cinstitor de Dumnezeu si se ferea de tot lucrul rau (Iov 1, 1); si a fost
pedepsit trupul lui aici, ca dincolo sa fie ndreptatit a cere rasplati - ca ce zice Dumnezeu catre
el? Au ma faci pe Mine vinovat ca sa te arati pe tine drept? (Iov 40, 3).
Aceeasi rabdare ca si dreptii aratnd, dar, si barbatie de aceeasi vrtute cu buna lor petrecere, sa
primim ca plata bunatatile cele gatite sfintilor, celor ce l iubesc pe Dumnezeu - de care fie ca noi
toti sa avem parte, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, a Caruia
este slava si puterea n vecii vecilor. Amin.
33 Sibaritii, locuitorii anticei cetati Sibaris din sudul Italiei, erau vestiti pentru viata lor de lux si
de placeri.
35 n opera sfntului Ioan aflam de mai multe ori analogia dinti pacatos si stejar; n Omilia a opta
despre pocainta, spre exemplu, el spune: Stejar e curva, pom fara roada, care-si da ghinda spre
mncare porcilor necuvntatori.
36 Credem ca sfntul Ioan vorbeste despre deosebirea dintre bogatia adevarata si cea mincinoasa,
dintre saracia adevarata si cea parelnica.
37 Verbul denota o ntoarcere la starea amorfa, careia i urmeaza o refacere, o remodelare.
Sfntul Ioan ofera n Omilia 25 la Facere (paragraful 6), cu privire la acelasi eveniment al
potopului, analogia refacerii unui vas metalic coclit, pe care mesterul priceput l retopeste,
nlatura cocleala si l remodeleaza, redndu-i vechea frumusete.

Cuvantul VII
din Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv
Editura Sophia, Bucuresti, 2002
Catre cei ce pleaca la alergarile de cai,
si la cuvntul Evangheliei:
Intrati prin usa cea strmta,
ca larga este usa si lata calea ce duce la pierzare,
si multi sunt cei ce intra printr-nsa,
si sfrsitul tlcuirii la bogat si Lazar
1. Voiesc sa va dau iarasi din nvatatura cea obisnuita si sa va pun nainte trapeza [masa] cea
duhovniceasca, dar ma codesc si mi vine greu, vaznd ca nu ati tras nici un folos din nvatatura
pe care ati primit-o fara ncetare. Nici plugarul, daca nsamnteaza din belsug snurile
69

pamntului si nu primeste roada vrednica de ostenelile sale, nu se mai apuca de plugarit cu

aceeasi rvna, fiindca nadejdea secerisului usureaza povara ostenelilor.
Si eu as rabda cu usurinta multa osteneala de a va nvata, de as vedea ca din ndemnul meu iese
ceva spre folosul vostru. Acum nsa vad ca dupa attea ndemnuri, dupa attea povete si certari
(ca nu am contenit a va aduce aminte de Judecata cea nfricosata, si de pedepsele din care nu este
scapare, si de focul nestins, si de viermele cel fara de sfrsit), unii dintre ascultatori (ca nu va
osndesc pe toti, sa nu fie), uitnd de toate cele auzite, se dedau iar la priveala [spectacolul] cea
sataniceasca a alergarilor de cai.
Ei bine, daca vad ca nu trag nici un folos, ci nu fac dect sa urmeze un obicei si bat din palme
cnd vorbesc, aratndu-mi ca primesc cu placere cele spuse de catre mine, dupa care fug iarasi la
alergarile de cai, nca mai tare batnd din palme pentru vizitii si dovedind o nebunie fara fru, cu
multa ncordare dnd fuga mpreuna si adeseori certndu-se ntre ei si zicnd ca iata, cutare din
cai n-a alergat cum trebuie, iar celalalt a cazut fiindca a fost mpiedicat, si unul tine partea
cutarui vizitiu, iar altul altuia; daca vad ca nu-i nici vorba ca ei sa mai poarte n a lor minte ori sa
mai pomeneasca spusele mele ori tainele cele duhovnicesti si nfricosate care se savrsesc aici, ci
ca niste robiti de cursele diavolului facndu-se, stau acolo ctu-i ziua de mare, dedndu-se
privelii celei satanicesti, spre rs si iudeilor, si elinilor, si tuturor voitorilor de a batjocori
crestinatatea, cu ce nadejde sa mai purcedem la aceleasi osteneli si sa le dam nvatatura cea
duhovniceasca?
Asadar, cine, de-ar fi el chiar de piatra, de-ar fi chiar lipsit de simtire, va putea suferi acestea fara
a se ndurera? Cu att mai mult eu, care srguiesc sa arat dragoste de parinte catre voi toti! Ca nu
ma ntristeaza doar ca mi faceti osteneala nefolositoare, ci cu mult mai mult ma raneste atunci
cnd ma gndesc ca cei ce fac unele ca acestea mai grea osnda si lucreaza. Ca eu astept plata a
ostenelilor de la Stapnul, ca unul ce am facut din partea mea tot ce mi sta n putinta si am dat
argintul la schimbatorii de bani (Matei 25, 27) si am mpartit talantul cel ncredintat mie si n-am
lasat deoparte nimic din cele care tin de mine; iar cei ce au primit acesti arginti duhovnicesti
ce dezvinovatire vor avea, spune-mi, ce iertare, cnd nu li se vor cere numai acestia, ci si
cstigul de pe urma lor?
Cu ce ochi se vor uita la Judecatorul? Cum vor ndura Ziua cea nfricosata, pedepsele cele
nesuferite? Fiindca nu vor putea sa puna ca pricina nestiinta, ntruct eu n fiecare zi nvat,
povatuiesc, ndemn, arat ct de pierzatoare e amagirea, ct de mare e vatamarea, viclesugul
praznuirii satanicesti - si nici asa nu am putut ajunge la inima lor. Si ce spun eu de Ziua cea
nfricosata? Deocamdata sa cercetam cum sta treaba cu cele de aici. Spune-mi, cum vor putea cei
care s-au mpartasit de priveala aceea sataniceasca sa vina aici cu ndraznire, cnd constiinta li se
rascoala si striga mpotriva lor cu mare glas?
Sau nu aud acestia pe marele Pavel, dascalul lumii, graind: Ce mpreunare are lumina cu
ntunericul, sau ce parte este credinciosului cu cel necredincios? (II Corinteni 6, 14-15)
Ca de cta osnda nu este vrednica aceasta fapta, cnd credinciosul, dupa ce s-a bucurat de cele
savrsite aici - si de rugaciuni, si de nfricosate taine, si de nvatatura duhovniceasca - dupa

70

slujba de aici pleaca sa sada la priveala aceea sataniceasca mpreuna cu cel necredincios, cu cel
ce rataceste n ntunericul pagnatatii - el, cel stralucit cu lumina soarelui dreptatii!
Cum, spune-mi, cum vom mai putea sa astupam gura elinilor, gura iudeilor? Cum vom putea sa i
aducem n Biserica, si cum i vom ndupleca sa treaca de partea bunei credinte, de vreme ce ei
vad pe cei din tabara noastra la privelile acelea pierzatoare si pline de toata vatamarea? Ca pentru
ce, spune-mi, dupa ce vii aici, si ti curatesti gndul, si ti aduci cugetul la trezvie si umilinta,
iarasi te spurci ntorcndu-te acolo? Sau nu auzi pe nteleptul care zice: Cnd unul zideste si
altul strica, ce folos fac, fara numai se ostenesc? (Sirah 34, 25) - precum se face si acum.
Fiindca atunci cnd cele zidite aici de noi prin nencetata nvatatura si povatuirea aceasta
duhovniceasca le vei surpa pe toate si le vei dobor la pamnt, ca sa zic asa, prin plecarea ta cea
grabita, ce folos ca eu s-o iau de la nceput cu zidirea, si voi, iarasi, cu darmarea?
Cta lipsa de minte si nebunie nu dovedeste acest lucru? Caci, spune-mi, daca ai fi vazut pe
cineva facnd aceasta cu zidirile cele ce cad sub simturi, care se fac din piatra, nu de nebun l-ai fi
tinut, de om care degeaba se cazneste si prapadeste toate ale sale pe lucruri fara nici o trebuinta?
La fel sa socotesti si cu privire la zidirea cea duhovniceasca, si aceeasi parere sa o ai.
Ca iata, eu, fiindca spre asta am fost rnduit de catre harul lui Dumnezeu, n fiecare zi am ridicat
la naltime aceasta zidire duhovniceasca si am srguit a va aduce la nvatatura faptei bune; iar
dintre cei ce se aduna aici unii, prin lenevia lor cea negraita, darma cu minile lor aproape ntr-o
clipa zidirea cea naltata cu multa osteneala, mie pricinuindu-mi prin asta multa ntristare, iar
lorusi - cea mai mare pierzare si pedeapsa nesuferita.
2. Poate ca v-am certat prea tare: si daca e sa socotim dupa dragostea ce v-o port, ntr-adevar vam certat prea tare; dar daca e sa socotim dupa marimea greselii voastre gndesc ca nu v-am
certat nici ct se cuvenea. Ci totusi, dat fiind ca se cuvine a tinde mna si celor cazuti, a arata
bunavointa parinteasca si celor att de usuratici, nu le nchidem usa mntuirii n ciuda usuratatii
lor de mai nainte -numai de vor voi sa nu mai cada iarasi ntr-aceleasi, ci sa nu mearga mai
departe cu usuratatea si sa-si puna opreliste n privinta mersului la alergarile de cai si a toata
priveala sataniceasca de acest fel.
Ca avem Stapn Iubitor de oameni si Blnd si Purtator de grija, Care, ntruct stie neputinta firii
noastre, atunci cnd cadem ntr-un pacat oarecare doborti fiind de usuratatea noastra, un singur
lucru cauta de la noi - sa nu deznadajduim, ci sa parasim pacatul si sa grabim a ne marturisi. Si
de vom face asta, grabnica iertare ne vesteste, ca nsusi a zis: Au doara cel ce cade nu se scoala,
sau cel ce se abate nu se ntoarce? (Ieremia 8, 4).
Deci, cunoscnd acestea, sa nu dispretuim atta iubire de oameni a Stapnului, ci sa nvingem
obiceiul vatamator si sa nu umblam pe usa cea larga si calea cea lata, precum ati auzit astazi pe
Stapnul Cel de obste al tuturor ca ndeamna si zice: Intrati prin usa cea strmta, ca larga este
usa si lata calea ce duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra printr-nsa (Matei 7, 13).
Auzind de usa larga si cale lata, nu te lasa nselat de asemenea nceput si nu cata ca multi
intra pe aceasta cale, ci gndeste-te ca strmt e sfrsitul ei. Si gndeste-te cu pricepere ca nu
71

despre o usa simtita este vorba, nici despre o cale obisnuita, ci despre ntreaga noastra viata, si
ndemnul este privitor la fapta buna si rautate.
Tocmai de aceea si ncepe prin cuvintele: Intrati prin usa cea strmta, numind astfel usa faptei
bune. Dupa ce spune asta, ne si arata pricina pentru care face acest ndemn: ca desi este strmta
si cu multa osteneala se intra pe ea, de va veti osteni putin la multa largime veti iesi, n stare sa
va dea multa usurare. Deci, nu va uitati ca este strmta usa, nici sa va tulbure nceputul, nici sa
va faca lenesi strmtimea intrarii: ca usa cea larga si calea cea lata duc la pierzare.
De aceea multi, nselati fiind de nceput si de intrare, si neprevaznd nimic din cele viitoare, s-au
dat pieirii. De aceea zice Mntuitorul ca larga este usa si lata calea ce duce la pierzare, si multi
sunt cei ce intra printr-nsa. Si bine a numit usa larga si cale lata usa si calea ce duce la
pierzare: ca cei care grabesc a merge la alergarile de cai si la celelalte priveli [spectacole]
satanicesti, care nu se ngrijesc de ntreaga ntelepciune, care nu pun nici un pret pe fapta buna,
care vor sa traiasca n dezmat, care se dedau dezmierdarii si lacomiei pntecelui, care n fiecare
zi sunt rosi de nebuneasca si turbata pofta de averi si sunt mpatimiti de lucrurile vietii de acum,
acestia umbla prin usa cea larga si calea cea lata; dar dupa ce nainteaza mult si si aduna poveri
multe de pacate, ajung vlaguiti la capatul drumului, nu mai pot sa nainteze, mpiedicati fiind de
strmtimea caii, neputnd trece din pricina poverii grele de pacate - drept care cad neaparat chiar
n prapastia pierzarii.
Spune-mi, dar, ce folos e a merge putina vreme pe calea cea lata doar pentru a ajunge mai apoi n
vesnica pierzare, si a te desfata n vis, ca sa zic asa, iar n fapt a fi pedepsit? Ca precum un vis de
o singura noapte, asa este ntreaga viata de acum fata de pedeapsa si rasplatirea care ne va primi
pe noi: ca nu s-a scris Scriptura asa, doar ca sa avem ce citi.
Prin lucrarea harului Duhului, cuvintele Domnului au fost predanisite n scris pentru ca noi,
primind din Scriptura leacuri puternice a prentmpina lucrarea patimilor asupra noastra, sa
putem scapa de pedeapsa care ne paste.
De aceea si atunci, punnd pe ranile noastre leacuri potrivite, Stapnul Hristos a grait n chip de
ndemn: Intrati prin usa cea strmta.
Strmta a numit-o nu fiindca e din fire strmta, ci ntruct cugetul nostru, tinznd mai mult
spre lenevie, o socoate strmta. Nu a numit-o strmta ca sa ne departeze de ea, ci ca, fugind de
largimea celeilalte si cunoscndu-o pe fiecare dupa sfrsitul ei, sa o alegem pe cea strmta.
3. Dar ca sa fie cuvntul lesne de priceput pentru toti, hai, daca vreti, sa ne uitam la cei ce au
intrat pe usa cea larga si au umblat pe calea cea lata, si sa vedem de ce sfrsit au avut parte; sa ne
uitam si la cei ce au intrat pe usa cea strmta si au umblat pe calea cea necajita, si sa cunoastem
de ce bunatati au avut parte. Asadar, dupa ce v-am nfatisat pe unul din cei ce au intrat prin
aceasta usa larga si pe unul din cei ce au umblat pe calea cea strmta si necajita, sa aratam
adevarul celor spuse de Domnul, folosindu-ne iarasi de aceeasi pilda a Lui.
Ei bine, cine este cel ce a intrat pe usa cea larga si a umblat pe calea cea lata? Ca se cuvine mai
nti a arata cine este acesta si ce lungime din drum a umblat ntru largime, dupa care va voi face
72

deslusit la ce sfrsit a ajuns. Si stiu ca, destepti fiind, ati priceput despre ce este vorba; totusi,
trebuie sa o spunem si noi.
Amintiti-va de bogatul acela care n fiecare zi se mbraca n porfira si vison, si dadea ospete
stralucite, si hranea paraziti si lingai, si facea risipa de vin, si se ghiftuia n fiecare zi, si se deda
la multa dezmierdare, si intrase pe usa cea larga, si se afla nencetat n placere si veselie
lumeasca, fiindca toate bunatatile i curgeau grla: slugi grijulii, placere negraita, sanatate
trupeasca, averi, cinste naintea multimii, laudele lingailor si deocamdata nici o ntristare.
Si - ceea ce este mai mare lucru - n atta betie si mbuibare petrecnd, nu numai ca se bucura de
sanatate trupeasca si traia fara nici o grija, ci si pe saracul Lazar, care zacea la usa plin de bube,
nconjurat si lins de cini, ros de foame, fara de mila l trecea cu vederea, fara a-i face parte nici
macar din farmiturile de la masa lui.
Astfel, dupa ce intrase pe usa cea larga, mergea pe calea cea lata - pe calea dezmierdarii, a
dezmatului, a rsului, a placerilor, a mbuibarii, a betiei, a risipei de bani, a hainelor moi. Si
multa vreme, n tot rastimpul vietii pamntesti, a mers pe calea cea lata fara a cunoaste vreo
ntristare, ci totdeauna cu vnt prielnic; si cum mergea totdeauna pe calea cea lata, alerga fara
nici o teama.
Nicaieri stnci, nicaieri rpe, nicaieri colti de piatra ascunsi sub apa, nicaieri sfarmare de
corabie, nicaieri ntorsatura nefericita a sortii, ci, umblnd totdeauna pe cale neteda si batuta,
trecea n goana prin viata de acum, n fiecare zi fiind potopit de valurile rautatii fara sa simta; n
fiecare zi sfsiat de pofte necuviincioase, si mai vrtos desfatndu-se; totdeauna mpresurat de
nenfrnare, de mbuibare, de nebuneasca sete dupa bani, dar nesimtind nici una din aceste
grozavii, nici fiind n stare sa prevada sfrsitul caii sale, ci, multumindu-se doar cu placerea
clipei, nu se gndea nicicum la muncile fara de sfrsit, ci mergea pe calea cea lata ca vrajit, ca sa
zic asa, alergnd spre prapastie fara a pricepe, din multa sa betie, acest lucru.
Ca propasirea n toate cele lumesti, nabusindu-i gndirea, i ntuneca ochiul cugetului, nct
umbla ca un orb, mergnd fara sa stie ncotro.
Ba poate nici nu se mai gndea ca are fire omeneasca, vaznd ca ntru nimic nu sufera nevoie:
ntruct nu numai ca se desfata, ci se si mbogatea; nu numai ca se mbogatea, ci si de sanatate
trupeasca se bucura; nu numai ca se bucura de sanatate trupeasca, ci era si slujit; si nu numai ca
se bucura de slujire multa, ci, vaznd ca toate bunatatile i curg grla, petrecea n placere
necurmata. Vedeti, iubitilor, de cta odihna se bucura cel ce intrase pe usa larga si mergea mereu
pe calea cea lata?
Dar nimeni dintre cei ce aud acestea sa nu l fericeasca mai nainte de sfrsitul lui, ci sa astepte
deznodamntul lucrurilor, si atunci sa judece.
Sa luam acum seama, daca vreti, si la cel ce intrase pe usa cea strmta si mergea pe calea cea
necajita, iar dupa ce vom fi vazut sfrsitul fiecaruia, vom judeca dupa cuviinta cu privire la
fiecare.

73

Si pe cine altcineva putem nfatisa acum dect pe Lazar, cel ce zacea la usa bogatului si era
strmtorat de bubele acelea si vedea limbile cinilor cum se ating de ranile lui, fara a putea nici
sa i alunge? Ca precum bogatul, intrnd prin usa cea larga, mergea pe calea cea lata, asa si
fericitul acesta (l numesc fericit pentru ca a ales sa intre pe usa strmta) a intrat prin usa cea
strmta, care ntru toate era potrivnica celeilalte.
Precum bogatul mereu se rasfata, asa si Lazar mereu se lupta cu foamea. Bogatul se bucura de
placeri si sanatatea trupeasca si avutii banesti, irosindu-se n mbuibare si betie; Lazar,
strmtorat, pe lnga foamete, de cea mai groaznica saracie, de boala necurmata si bube
nesuferite, nici n hrana trebuincioasa nu era ndestulat, ci dorea farmiturile de la masa
bogatului, si nici de acelea nu era nvrednicit.
4. Vezi cum acesta, dupa ce intrase pe usa cea strmta, umbla necontenit pe calea cea necajita?
Vezi cum celalalt intrase prin usa cea larga si calatorea pe calea cea lata? Dar sa luam seama ce
sfrsit a avut fiecare, si cum bogatul a sfrsit la strmtoare, iar Lazar - la largime si veselie multa:
ca aflnd acestea cu de-amanuntul, sa nu urmam n tot chipul calea cea lata, nici sa ne srguim a
intra prin usa cea larga, ci sa cautam usa cea strmta si sa umblam pe calea cea necajita, ca sa
putem ajunge la sfrsit bun si plin de odihna.
Ca iata ce zice Domnul ca s-a ntmplat, dupa ce au murit amndoi, cu cel ce mersese mai nainte
pe calea cea necajita: Si a fost ca a murit saracul, si a fost dus de ngeri n snul lui Avraam.
Putem crede ca ngerii l-au luat cu alai, nconjurndu-l si deschizndu-i calea, si l-au asezat n loc
de odihna, dupa multele lui necazuri si dupa calatoria lui pamnteasca cea ntru strmtorare.
Vazut-ai ct de largi se arata la urma usa cea strmta si calea cea necajita? Mai uita-te si ce sfrsit
pierzator are calea cea lata: A murit si bogatul, si a fost ngropat.
Nimeni nu i-a deschis calea, nimeni nu l-a nsotit, nimeni nu l-a calauzit ca pe Lazar, caci
bucurndu-se de toate bunatatile si avnd multi nsotitori (adica slujitorii, parazitii si lingaii) n
calea cea lata, atunci cnd a ajuns la sfrsitul ei a ramas gol si lipsit de toate dupa acele multe
mngieri sau, mai bine zis, dupa acea scurta odihna si bunastare - ca orice viata pamnteasca
scurta este fata de veacul cel ce va sa fie. Asadar, dupa scurta odihna de care s-a bucurat umblnd
pe calea cea lata, l-a primit pe el locul strmtorarii si al necazului.
Si Lazar se odihnea n sanurile patriarhului, primind rasplatile pentru ostenelile si restristea cea
multa de pe pamnt, dupa foamete si bube si zacerea la usa bogatului, mpartasindu-se de odihna
cea negraita si cu neputinta de tlcuit n cuvinte, n vreme ce bogatul, dupa rasfatul si odihna si
mbuibarea cea multa si betia de pe pamnt, a ajuns n pedeapsa aceea unde nu este mngiere si
se chinuia n vapaie. Si ca sa nvete amndoi cu lucrul unul folosul caii strmte, iar celalalt
vatamarea si pierzarea celei late, se vad unul pe celalalt de la o mare departare.
Si asculta cum: Si n iad ridicndu-si ochii sai, zice Domnul, fiind n munci, vede pe Avraam
de departe si pe Lazar n sanurile lui. Mie mi pare ca vaznd aceasta ntorsatura neasteptata a
lucrurilor, si ca cel zacea la usa lui, lasat sa fie lins de cini, se bucura de atta ndraznire si

74

petrece n sanurile patriarhului, n vreme ce el era acoperit de atta rusine, nca si ars de foc, mai
apriga durere simtea.
Vaznd, dar, ca se ntorsese roata si el, dupa ce se veselise, ca sa zic asa, n vis si umbra, rabda
acum pedeapsa cea nesuferita si, dupa calea cea lata si usa cea larga, a sfrsit n atta strmtorare,
iar cu Lazar stnd lucrurile tocmai dimpotriva, ca Lazar, pentru rabdarea de aici, se bucura de
bunatatile acelea negraite: vaznd acestea, zic, bogatul era descumpanit si, cunoscnd prin
cercare nselarea pe care o suferise alegnd mereu calea lata, se roaga de patriarh si rosteste
plngator cuvinte menite a strni mila.
El, care mai nainte vreme nici nu l lua n seama pe Lazar, nici macar nu voia sa se uite la
saracul care zacea la usa, ci se si ngretosa de el din pricina putorii bubelor si a moliciunii sale, n
care pururea petrecea rasfatndu-se - ei bine, el roaga acum pe patriarh si zice: Parinte Avraame,
miluieste-ma si trimite pe Lazar ca sa ntinga vrful degetului n apa si sa mi racoreasca limba,
ca ma chinuiesc n vapaia aceasta.
Cuvintele acestea ar fi putut altminteri sa strneasca mila, nsa acum nu i-au adus nici un folos,
fiindca marturisirea n-a fost la buna vreme si ruga n-a venit la timpul potrivit.
Trimite, zice, pe Lazar, saracul acela de care ma ngretosam, caruia nici din farmituri nu i
dadeam: acuma am nevoie de el, si caut degetul acela pe care l lingeau cinii.
Vazut-ai cum l-a smerit pedeapsa?
Vazut-ai la ce sfrsit strmtorat a dus calea cea lata? Si nu l roaga bogatul pe Lazar, ci pe
patriarh. Fireste, fiindca spre Lazar nici sa se uite nu ndraznea - caci se gndea, mi pare, la
neomenia sa si, socotind cta nemilostivire i aratase aceluia, banuia ca nici de raspuns nu-l va
nvrednici.
Tocmai de aceea nu se roaga de el, ci de patriarh; dar nici asa n-a cstigat nimic, iata ce nseamna
sa nu faci la buna vreme ceea ce se cuvine si sa pierzi rastimpul acestei vieti, pe care iubirea de
oameni a lui Dumnezeu ni l-a dat pentru lucrarea mntuirii noastre.
Ca ce diamant nu ar fi nmuiat cuvintele bogatului, pe cine nu ar fi plecat spre mila si mpreunapatimire? Si totusi, patriarhul nu a ncuviintat cererea lui, ci de raspuns l-a nvrednicit, nsa i-a
aratat ca singur si-a pricinuit necazurile n care se afla - caci iata ce-i graieste: Fiule, amintesteti ca ai primit cele bune ale tale n viata ta, si Lazar asijderea cele rele: iar acum el se mngie,
iar tu te chinuiesti. Si peste toate acestea, ntre noi si voi prapastie mare s-a ntarit, ca cei ce vor
voi sa treaca de aici catre voi sa nu poata, nici cei de acolo la noi sa treaca.
nfricosate sunt cuvintele acestea, si miscatoare pentru cei care au minte: caci pentru a-i arata
bogatului ca i este mila, vazndu-l ct de mult se chinuieste, dar nu poate face nimic pentru a-l
mngia, i spune, ca si cum s-ar dezvinovati: Eu as fi vrut sa ti tind mna de ajutor, usurnduti durerile si micsornd grozavia chinurilor, dar singur te-ai lipsit dinainte de alinarea aceasta
-de aceea spune: Fiule, aminteste-ti.

75

Vezi bunatatea patriarhului? Ca l numeste fiu: aceasta nsa poate sa arate blndetea lui, dar
nici un ajutor nu i poate aduce bogatului, fiindca singur si-a fost vnzator. Fiule, zice
patriarhul, aminteste-ti ca ai primit cele bune ale tale n viata ta. Gndeste-te la trecut, nu uita
de cta dezmierdare te-ai bucurat, de cta odihna, de cta slava lumeasca, nu uita cum ti-ai
petrecut toata viata n mbuibare si betie, socotind ca vei petrece ntru ele la nesfrsit si pe
acestea socotindu-le a fi singurele bunatati, i-a raspuns dupa cugetul lui: fiindca neavnd nici un
gnd nalt, nici prevaznd relele care aveau sa l ia n primire, socotea desfatarile pamntesti a fi
bunatati.
5. Ca asta are obicei sa zica si acum gloata nnebunita dupa placeri si mbuibare: Multe bunatati
am capatat, atunci cnd vor sa arate ct de mult se desfata. Nu spune, omule, ca astea sunt
bunatatile si gata, ci gndeste-te ca acestea ne-au fost date de catre Stapnul ca, bucurndu-ne
de ele cu masura, sa putem trai si sa avem putere a lucra - dar altele sunt bunatatile cele
adevarate. Ca nici unele dintre cele pamntesti nu se pot numi bunatati - nici dezmierdarea, nici
bogatia, nici hainele de mult pret - ci sunt bunatati doar cu numele. Dar ce zic eu ca sunt bunatati
doar cu numele?
Ele ni se fac adesea chiar pricina de pierzare, ntruct nu ne folosim de ele cum se cuvine. Ca
bogatia este buna pentru cel ce o are atunci cnd nu e cheltuita doar pentru dezmierdare, nici
pentru betie si pentru placerile cele vatamatoare, ci atunci cnd stapnul ei, bucurndu-se de
belsug n chip cumpatat, cele ramase le mparte pntecelor saracilor.
Iar daca cineva se deda rasfatului si celorlalte feluri de dezmat, bogatia nu doar ca nu-i aduce nici
un folos, ci l si surpa n prapastie adnca, precum a patimit si bogatul din pilda, iata de ce i
spune si patriarhul: Fiule, ai primit cele bune ale tale n viata ta cele pe care le socoteai a fi
adevarate bunatati, pe acelea le-ai primit, iar Lazar asijderea cele rele. Asta nu fiindca Lazar lear fi socotit rele - sa nu fie! - ci a facut acest adaos potrivindu-se la felul de gndire al bogatului:
ntruct el si facuse parerea ca bogatia si dezmierdarea si dezmatul si tot rasfatul sunt bunatati,
iar saracia si foamea si boala grea le credea rele.
Asadar, vrea sa spuna patriarhul, ntruct aveai aceasta socotinta si aceasta nselata parere,
adu-ti aminte ca potrivit judecatii tale tu ai primit bunatatile acelea, umblnd pe calea cea lata
si ncapatoare, iar Lazar asijderea a primit cele pe care le credeai rele, intrnd prin usa cea
strmta si mergnd pe calea cea necajita. Deci, tu nu ai vrut sa vezi dect nceputul drumului, iar
Lazar a avut n vedere si sfrsitul lui, nelenevindu-se din pricina felului n care a nceput calea
lui: pentru aceasta el se bucura acum de mngiere, iar tu esti chinuit, si este cea mai mare
deosebire ntre felul cum ati sfrsit.
Ati vazut din fapte care e capatul caii late si largi, ati aflat ce sfrsit bun a primit pe cel ce a ales
usa strmta si calea cea necajita. Ascultati, dar, si ceea ce este mai nfricosat: si peste toate
acestea, ntre noi si voi prapastie mare s-a ntarit, ca cei ce vor voi sa treaca de aici catre voi sa
nu poata, nici cei de acolo la noi sa nu treaca.
Sa nu trecem cu vederea, -iubitilor, cele zise, ci sa cugetam care este ntocmai tlcul celor zise si
sa ne gndim de cta cinste si ntietate se bucura cel ce zacea la poarta, cel trecut cu vederea, cel
ce lupta nencetat cu foamea, cel chinuit de bube, cel lasat n voia cinilor.
76

Caci cu placere vin a grai mereu despre acestea, ca nimeni dintre cei aflati n boli si foame sa nu
se dispretuiasca pe sine cainndu-se, ci, cu rabdare si recunostinta suferind toate, de acum nainte
sa se hraneasca cu nadejdile cele bune, asteptnd acele negraite rasplati ale ostenelilor.
Si peste toate acesta.
Ce nseamna: peste toate acestea?
Dupa ce a zis bogatului: Tu ai primit n viata de acum toate cte le credeai bune, si Lazar a
primit cele pe care tu le socoteai rele, adauga acestea pentru a-l nvata ca fiecare dintre ei a
ajuns la sfrsitul meritat, peste toate cele zise.
Tu, spune, dupa ce te-ai bucurat de cele pe care le socoteai bunatati, la necaz si la strmtorare
si la focul nestins; Lazar, dupa ce s-a luptat toata viata lui cu cele pe care tu le socoteai rele - la
odihna si bunatati si la partea dreptilor. Deci, dupa ce fiecare si-a aflat sfrsitul meritat, pe tine
usa cea larga si calea cea lata facndu-te sa sfrsesti n strmtorarea aceasta, iar pe acela usa cea
strmta si calea cea necajita ducndu-l la odihna, peste toate acestea ntre noi si voi prapastie
mare s-a ntarit.
Ia seama cum saracul cel bubos (iarasi vorbesc de asta) mpreuna cu patriarhul a fost numarat si
n ceata dreptilor a fost socotit. Intre noi, zice, si voi.
Vezi ce soarta a mostenit cela ce cu rabdare si recunostinta a suferit boala si foamea cea
apasatoare? Ca ntre noi si voi prapastie mare s-a ntarit. Multa departare e ntre noi: si nu
prapastie oarecare, ci prapastie mare. Si, cu adevarat, mare e departarea si multa deosebirea
ntre fapta buna si rautate - ca una este larga si lata, cealalta strmta si necajita; dezmierdarea este
larga si lata, saracia si nevoia este strmta si necajita.
Asadar, precum n aceasta viata potrivnice una alteia sunt caile, si cel care a ales fecioria, care
urmeaza ntreaga ntelepciune, mbratiseaza neagonisirea si dispretuieste slava desarta umbla pe
calea cea strmta si necajita, iar cel ce srguieste a umbla pe calea cea larga si lata se deda betiei
si dezmierdarii si poftei nebunesti de avutii si dezmatului si privelistilor vatamatoare, ntre
acestia doi fiind mare deosebire: ntocmai la fel si n vremea pedepsei si a ncununarii mare
deosebire este ntre rasplati - ca prapastie mare s-a ntarit ntre noi, adica ntre drepti, cei
mbunatatiti, cei nvredniciti de mostenirea fericita, si voi, adica cei ce v-ati irosit n viclenie si
rautate.
Si att de mare este prapastia, ca cei ce vor voi sa treaca de aici catre voi sa nu poata, nici cei de
acolo la noi sa nu treaca. Vazut-ai ce prapastie mare? Vazut-ai ce raspuns mai apasator dect
gheena?
Oare auzind la nceput cta bunastare avea bogatul si cum era slujit, fiind nconjurat cu cinstiri
de toti, si cum se deda dezmierdarii n fiecare zi, nu-l socoteati fericit?
Si iarasi, vazndu-l pe sarac zacnd la usa, prada acelor cumplite bube, oare nu cainati viata lui?
Dar acum, iata, vedem cum lucrurile se sfrsesc tocmai pe dos: bogatul, din dezmierdare si betii,
77

a ajuns n cuptor, iar Lazar, dupa saracia si foametea cea mai de pe urma, este n sanurile
patriarhului! Dar ca sa nu ntind prea mult cuvntul, socot ca-i ndeajuns daca nchei aici
cuvntul de nvatatura, rugnd dragostea voastra sa nu urmeze usa cea larga, nici calea cea lata,
nici sa nu caute odihna n tot chipul, ci, gndindu-va unde duce fiecare din cele doua cai, sa
fugiti de cea lata, avnd n minte ce soarta l-a ajuns pe bogat, si sa urmati usa cea strmta si calea
necajita, ca dupa necazul de aici sa putem ajunge la locul de odihna.
Fugiti, dar, rogu-va, de privelile cele satanicesti si de vatamatorul mers la alergarile de cai: ca
pentru cei momiti de diavol, care merg pe calea cea lata, am fost nevoit sa spun acestea, pentru
ca ei, nteleptindu-se, sa lase calea aceasta si, umblnd pe cea necajita (a faptei bune, vreau sa
zic), asemenea lui Lazar sa fie nvredniciti snurilor lui Avraam si, mpreuna sloboziti de focul
gheenei, sa ne bucuram de bunatatile cele negraite pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu lea auzit ( I Corinteni 2, 9), de care fie ca noi toti sa avem parte, cu harul si cu iubirea de oameni a
Domnului nostru Iisus Hristos, dimpreuna cu Care a Tatalui si a Sfntului Duh este slava,
puterea, cinstea, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin.

78