Dracuirea - inchinarea lucrurilor celui viclean Dracuirea este pomenirea numelui celui viclean.

Aceasta este o lucrare subtila a diavolului, lucrata mai ales in cei care nu merg la biserica si care "nu cred in diavol". Cat de lipsit de minte este omul care "dracuie" si care pomeneste neincetat numele diavolului, in pofida faptului ca nu crede in viata cea vesnica, in sufletul sau nemuritor, in prezenta diavolului si in existenta lui Dumnezeu. Unuia ca acesta ar trebui sa i se spuna: "Daca nu crezi in viata vesnica, ba inca nici in Dumnezeu si nici in diavoli, de ce pomenesti numele diavolului la tot pasul si in tot locul ?!" arintele Arsenie apacioc, vorbind despre unii ca acestia, spune: "De ce zice omul "drace, drace"? De ce nu zice mai bine "Doamne, Doamne"?" !are nu este aceasta o atat de mare dovada a existetei diavolului si a lucrarii lui prin omul inselat de el ?! Cum dar sa se mai creada liber acela care "dracuie" in toata clipa si in tot locul tot ceea ce ii vine in minte sau ii cade in mana ?! Puterea si invocarea (chemarea) numelui unei persoane uterea numelui este un lucru indeobste recunoscut. "n vec#ime, cand era rostit numele imparatului, toata lumea era miscata de emotie, luand o pozitie cuviincioasa. Astazi, de asemenea, cand se aude rostit numele unei mari personalitati, toata lumea ia aminte si urmareste cu atentie cele petrecute. Dar de ce sa merg atat de departe, in loc sa amintesc ceva ce fiecare dintre noi simte, c#iar in mai multe momente de peste zi. "n momentul in care se aude rostit un nume, fiecare dintre noi simte ceva anume: unul poate nu simte nimic, insa altul simte bucurie, altul tristete, iar altul manie. Cand auzim numele "$arian" sau "%asile", unul se poate bucura, aducandu&si aminte de o ruda foarte draga, iar altul se poate mania, aducandu&si aminte de vreun vecin, care i&a facut mult rau. De asemenea, cand auzim numele "Andreea" sau "'eodora", unul se poate bucura, venindu&i in minte o persoana draga din trecut sau din prezent, pe cand altul se poate tulbura sau c#iar mania, gandindu&se la o persoana care nu l&a bucurat candva. Deci, nu exista nume lipsit de incarcatura (buna sau rea). $a bucura nespus de mult faptul ca numele "$aria" are o putere atat de mare, incat nici o alta persoana cu acest nume nu poate sc#imba puterea lui cea minunata. $aica Domnului a imputernicit acest nume atat de mult, incat nimeni vreodata nu va mai putea sa il goleasca de sens. *pun asta deoarece simt o putere nespus de mare in acest nume. +a inca si pentru faptul ca nu am intalnit, pana astazi, vreun om caruia sa nu ii placa acest nume. Cu atat mai mult in +iserica, numele a fost intotdeauna incarcat cu o mare putere a persoanei numite, iar cel mai puternic nume va ramane pana la sfarsitul veacurilor numele lui ""isus ,ristos". Despre rostirea neincetata a -umelui lui "isus ,ristos, aflam inca de la *fantul Apostol avel, unde gasim indemnul: ".ugati&va neincetat" (" 'esaloniceni /, 01). -eincetata pomenire a unui nume ne face una cu persoana al carui nume il pomenim. .ugaciunea neincetata a -umelui lui "isus ne indeamna sa facem totul in -umele *au. Din vietile sfintilor vedem cum toate lucrurile facute in numele lui "isus ,ristos primesc pecetea Du#ului *fant. -umele lui ,ristos este un nume cu putere mare, caci gasim scris: "Dumnezeu 2&a preainaltat si "&a darui 2ui nume care este mai presus de orice nume, pentru ca intru numele lui "isus tot genunc#iul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor dedesubt si sa marturiseasca toata limba ca Domn este "isus ,ristos, intru slava lui Dumnezeu&'atal" (3ilipeni 4, 5&00). ""ntru numele 'au am nada6duit" ("saia 47, 8). $entionarea acestui -ume cu putere mare este prezent neincetat si in *fanta 2iturg#ie: "*i ne da noua cu o gura si o inima sa preaslavim prea cinstitul si de mare cuviinta -umele 'au."9 iar la sfarsit, inc#eiem zicand:

"3ie -umele Domnului binecuvantat, de acum si pana in veac!" -eincetata pomenire a unui nume ne face una cu persoana al carui nume il pomenim. "Dracuirea" sau inchinarea tuturor lucrurilor celui viclean 3iecare lucru poate fi inaltat sau pogorat din rostul lui natural, "pentru ca orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire9 caci se sfinteste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune" (" 'imotei :, :&/). *e poate vorbi de "un botez" al lucrurilor, facut prin inc#inarea acestora lui Dumnezeu. ana la oferirea lor, inapoi, lui Dumnezeu, lucrurile sunt parca intr&o stare de neimplinire, de asteptare a implinirii cuvantului liturgic: "Ale 'ale, dintru ale 'ale. 'ie iti aducem de toate si pentru toate." *coaterea materiei de sub puterea celui rau si oferirea ei, inapoi, lui Dumnezeu este ceea ce se intelege prin "preotia universala", prin preotia fiecarui crestin in parte, ca purtator al mesa6ului mantuitor adus de ,ristos. 3iecare lucru din viata noastra este un dar, el putandu&se intoarce inapoi Daruitorului, adica lui Dumnezeu, de la care avem "toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit", sau diavolului, celui care nu ne da nimic, ba inca si mai mult, ne ia cat poate de mult din viata si din lucruri, el fiind "tatal minciunii", al #otiei si al distrugerii. 2ucrurile "dracuite" sunt lucruri inc#inate diavolului, adica instrainate de la adevaratul lor roprietar, cat si de la cei in gri6a carora ele au fost date. "n limba ebraica, "satan" inseamna "cel ce s&a razvratit" sau "cel ce dezbina". "n limba greaca, "diavol" inseamna acelasi lucru, dar si "cel care paraste". "n limba romana, cea mai folosita denumire a celui rau vine de la cuvantul "draco", "dragon", care trimite la "balaurul cel de demult", adica la "sarpele" care a inselat&o pe ;va. Astazi, cel mai folosit cuvant pentru a&l desemna pe cel viclean este cel de "drac", cuvant inexistent in *fanta *criptura. "n evlavia poporului roman, credinciosii spun ca numele diavolului nu e bine sa&l pomenesti, caci indata ti se arata, ca si cand l&ai fi c#emat. "Daca in trecut taranul se temea sa&i rosteasca numele, astazi am a6uns sa&i spunem celui de langa noi, atunci cand face lucruri iesite din comun, ca este <dat dracului= sau <al dracului=." (Adrian Cocosila) Din teama de a&i rosti numele, crestinul intrebuinteaza pretutindeni cate un nume metaforic (viclean, rau), spre a evita rostirea numelui lui adevarat. "-u dati loc diavolului. (...) din gura voastra sa nu iasa nici un cuvant rau, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinta, ca sa dea #ar celor ce asculta." (;feseni :, :) Cuvantul acesta ne indeamna sa nu vorbim rau, sa nu 6ignim, deci cu atat mai mult si "sa nu dracuim". "*tati impotriva diavolului si el va fugi de la voi. Apropiati&va de Dumnezeu si *e va apropia si ;l de voi." ("acov :, 1&8) Cat de minunate sunt cuvintele *fintei *cripturii! A sta impotriva celui viclean se face incepand prin a nu ii mai pomeni niciodata numele sub forma de invocare si c#emare. utem spune "fereste&te de cel viclean" sau "diavolul racneste ca un leu", insa nu putem "dracui" pe aproapele sau lucrurile din 6urul nostru. Dracuirea oricand si a oricarui lucru atrage numai c#in si tensiune sufleteasca, atat in lumea aceasta, cat si in cea vesnica. "mparatul David profeteste rasplata celor care vorbesc rau si care slu6esc mai mult diavolului, decat lui Dumnezeu, "dracuind" si inc#inand toate lucrurile celui viclean: " us&au impotriva mea rele in loc de bune si ura in locul iubirii mele. une peste dansul pe cel pacatos si diavolul sa stea de&a dreapta lui." ( salm 0>8, :&/) Cu adevarat, diavolul sta langa cel care "dracuie", caci doar il c#eama si se uneste cu numele lui cel rau. Crestinul face sfestanie in casa, spre sfintire, iar necrestinul isi "dracuie" casa, fie ca e prea mica, fie ca s&a stricat ceva la ea. Urmarea cuvantului fiecaruia este fireasca: casa crestinului este odi#nitoare, c#iar in pofida anumitor lipsuri, in vreme ce casa necrestinului este tulburatoare, ca urmare a c#emarii in ea a "diavolului", caruia i&a fost "inc#inata". Cand un om "dracuie"

neincetat un lucru, cum sa mai fie bun acel lucru ?! "nc#inarea tuturor lucrurilor celui viclean atrage dupa sine distrugerea a toate. 2ucrurile "dracuite" sunt lucruri inc#inate diavolului, adica instrainate de la adevaratul lor roprietar, cat si de la cei in gri6a carora ele au fost date. "n inc#eiere, amintesc o intamplare din viata *fantului "rodion de la $anastirea 2ainici (?@5>>). Cuviosul Ar#imandrit "rodion "onescu, staret al $anastirii 2ainici, din 6udetul Aor6, a fost du#ovnicul *fantului Calinic de la Cernica. 'rupul lui "rodion a fost gasit in c#ip minunat, din randuiala dumnezeiasca, el fiind astazi propus canonizarii. !data, o femeie i&a adus parintelui, dupa obicei, un vas cu lapte, de la capra ei. "ar cuviosul parinte "rodion i&a raspuns: & -u primesc laptele, ca nu este de la capra ta ! & +a nu, parinte & a zis femeia &, de la capra mea este. & Dar n&ai dat&o ieri diavolului ? Cum sa primesc, ca nu mai este capra ta ! Deci, vadita fiind femeia, si&a marturisit pacatul si, luand binecuvantare, din ziua aceea nu a mai dracuit.