1.

Introducere

Tiganii sunt un grup etnic ce poate fi gasit aproape in toata lumea. In Europa, cele mai
importante si numeroase grupuri traiesc in Romania, Macedonia, Ungaria, Bulgaria, Cehia,
Slovacia, Grecia, Spania si Serbia. In Asia, mai ales in Turcia, Caucaz, Iran si India. Tiganii au
migrat chiar si in America si nordul Africii.

iganii nu sunt o populaie omogen. Ei se mpart n circa 40 de grupuri, structurate n funcie de

legturile familiale, de profesii, de dialecte, de modul de via sedentar sau nomad.

dei sunt rspndii n majoritatea statelor lumii, cu precdere n Europa de Est, iganii au reuit
s-i pstreze limba i felul de via, chiar n lipsa crerii unui stat propriu, de sine stttor.

iganii/rromii sunt a doua minoritate din Romnia, dup maghiari, fiind privilegiai cu anumite
drepturi pentru a nu se simi discriminai, existnd numeroase programe de ajutorare a acestora
fiind stiut faptul ca o bun parte a acestora se confrunt cu sracia, condiiile improprii de locuit,
lipsa unui loc de munca sau rata de colarizare redus n rndul tinerilor precum i o tendi spre
infracionalitate mai crescut.

Limba lor, de sorginte indo-european, are un caracter eminamente oral i cunoate mai multe
denumiri n funcie de ar sau de comunitatea majoritar cu care a intrat n contact. Printre cele
mai frecvente, se pot aminti romay language, gipsy, romane, romani .a.

Datorit modului de via seminomad pe care l duc, majoritatea iganilor sunt cel puin bilingvi,
dac nu multilingvi. n Romnia, iganii vorbesc, alturi de limba romani, limba romn i, de la
caz la caz, maghiar sau alte limbi, n funcie de comunitatea lingvistic pe lng care locuiesc.
Convieuirea cu alte populaii i statutul de minoritari i-a fcut s mprumute cuvinte din limbile
majoritarilor, multe dintre acestea devenind nume pentru desemnarea persoanelor din etnia n
discuie. n comunitile mixte, bilingvismul nu e reciproc, deoarece populaiile conlocuitoare
refuz s vorbeasc limba romani specific iganilor i s preia obiceiuri sau tradiii specifice .

Cu toate acestea, influena limbii igneti asupra limbii conlocuitorilor nu este de neglijat. Dac
majoritatea dominant (romn, maghiar) mprumut doar sporadic cuvinte din limba romani i
le introduce, ulterior, n argou, minoritatea igneasc preia mult mai mult de la conlocuitorii
majoritari: de la fenomene lexicale, morfologice, sintactice, pn la nume de botez pentru a se
integra mai uor i din dorina de a scpa de eticheta de oameni rai.

2. Originea numelui etniei

Astzi este acceptat deja aproape unanim n literatura de specialitate c prima menionare
documentar a iganilor a avut loc sub denumirea de atsincani, varianta georgian a formei
greceti athinganoi, termen folosit pentru desemnarea acestora de ctre bizantini. Aceast
meniune a aprut intr-un manuscris n limba gruzin, datat 1068 d. H., scris de un clugr
georgian la Mnstirea Iviron de la Muntele Athos. n manuscris se meniona c n anul 1054
d.H., n timpul domniei mpratului Constantin al IX-lea Monomahul, au sosit la Constantinopol,
din Asia Mic, muli athinganoi, ce fceau parte dintr-o sect eretic i erau renumii prin
priceperile lor de ghicitori i vrjitori. Se pare c mpratul le-a cerut athinganoi-lor s-l scape de
fiarele slbatice care devorau celelalte animale din parcul palatului, lucru pe care, se pare c,
acetia l-au fcut, dndu-le fiarelor carne descntat.

Din cauza culorii (au pretins si ei ca sunt crestini din Egipt veniti in pelerinaj)au fost confundati
cu egiptenii. In greaca egiptean se pronunta agiptianos denumirea luand forma de gypsy in
engleza, gitan in franceza si gitano in spaniola. Viorel Achim scrie in Tiganii in istoria
Romaniei:Europa Centrala si de Vest ii descopera in anii 1416- 1419. Daca la inceput li s-a
spus egipteni sau saraceni foarte curand li s-au fixat numele pe care le poarta si astazi in
limbile europene. Mai adauga faptul ca: In Danemarca, Suedia si Finlanda ei au fost denumiti
tattare( tatari), presupunandu-se ca au o provenienta tatara. Ion Chelcea noteaza si alte
denumiri primite de tigani. Astfel, belgienii si olandezii, referindu-se la faptul ca sunt lipsiti de
sentimentul religios, le-au dat numele de heiden (idolatrii). Pentru mauri si arabi, ei nu sunt
altceva decat hoti, charami. Tot Ion Chelcea adauga: Termenul care s-a impus cel mai mult
insa a fost acela de tigan. Germanii au zigeuner, italienii zingaro, lituanienii cigonas, turcii
chinghianes, ungurii czingany.

n rile Romne, nc de la prima atestare a rromilor, din 1385, semnalat n documentele unei
mnstiri, Vodia, termenul aigan, care a devenit mai trziu igan, desemna o stare social,
aceea de rob, nicidecum etnia. Rrom" este un cuvnt vechi al limbii rromani, folosit
dintotdeauna pentru desemnarea apartenenei etnice a rromilor, aadar acesta este termenul corect
tiinific. Dup cea mai bine documentat ipotez, termenul provine din cuvntul prakrit dom
(cu d celebralizat), care nsemna om .

n cadrul comunitilor igneti identificarea se face prin intermediul cuvntului rrom. Exist o
diferen subtil ntre apartenena unei persoane la o comunitate igneasc i ncadrarea
aceleiai persoane n etnia rom: nu oricine face parte dintr-o comunitate de igani este neaparat
etnic igan. Identificarea direct, de apartenen a cuiva la o comunitate igneasc se face prin
formula san rrom ? (eti de-al nostru?). Dac, pe de alt parte, se dorete sublinierea
apartenenei cuiva la etnia igneasc se folosete expresia san rrom tsiganiako! (eti igan de
ignie/igan adevrat, autentic!).

3. Caracteristici rasiale

Sursa:
www.libertatea.ro
Spre deosebire de romni, iganii au culoarea pielii vizibil mai nchis fiind asemntori cu
populaia din India sau Pakistan. Brbaii obinuiesc s umble cu musta i cu plarie iar
femeiele au prul prins acoperit de o basma, vestimentaia cuprinznd obligatoriu o fust larg cu
un colorit aprins.
 4. Originea etniei

Sursa: Wikipedia

Dup cercetri pe eantioane de populatii tigneti din intreaga Europa in 1940, savantii straini
clasifica ca predominanta in cadrul indivizilor respectivi, grupa de sange de tip B ceea ce inca o
data inradacineaza ideea ca originea tiganilor este straina de Europa, acestia provenind din cadrul
continentului asiatic.
Tiganii erau o secta din Bizant care practicau izolationismul, iar limba lor fiind similara cu alte
limbi indiene precum hindi.
Tiganii sunt originari din nord-vestul Indiei si nord-estul Pakistanului. Ei faceau parte din casta
Ksatriya a rajpuitilor. In 1192 armatele aliate ale principilor din Rajput au fost infrante in Batalia
de la Tararori, la nord-vest de Delhi. Dupa infrangerea suferita in lupta cu Mohamed Ghur, clanul
razbonic nord indian Rajput (casta Ksatrya), ar fi plecat impreuna cu familiile spre tinuturile
arabe si turce, iar mai apoi in Europa.

Tiganii au migrat in Iran si in Asia mediteraneana, incepand din secolul V, apoi in Imperiul
Bizantin in secolul IX, de unde au patruns in sud-estul si centrul Europei (secolele X XIV), ca
si in nordul Africii. In secolul XV au patruns in Europa apuseana (in special in peninsula iberica)
iar din seclul XIX in cele doua Americi.

Unii cercetatori considera ca au existat mai multe valuri de migratie din India. Si astazi exista
triburi nomade sau semi-nomade in India, sustinand teoria ca romii au fost nomazi de la inceput,
au parasit India in timpul unei invazii si apoi au fost impinsi inspre Europa de razboaie si invazii
ulterioare. O alta teorie considera romii ca fiind o casta de razboinici adunata sa lupte cu
invadatorii musulmani, care a parasit India ulterior.

Limba tiganeasca are importante influente persane si armene, ceea ce dovedeste trecerea
tiganilor prin aceste tari. Se pare ca din Armenia (probabil datorita invaziei turce), tiganii s-au
despartit in trei grupuri, mergand inspre nordul Marii Negre, sud (pana in Egipt) si vest spre
Imperiul Bizantin. Tiganii care au mers spre Imperiul Bizantin sunt cei care urmeaza sa se
raspandeasca in toata Europa. Abundenta de cuvinte din limba greaca sugereaza o prezenta
relativ indelungata in Imperiul Bizantin. Probabil datorita invaziei turce (din nou), tiganii au
intrat in Balcani in secolul al XIV-lea, si dupa cucerirea balcanilor de catre fortele otomane unii
au patruns in vestul Europei.

In Europa, tiganii au fost tinuti in sclavie in Balcani (in special Moldova si Tara Romaneasca),
ori si-au continuat calatoria raspandindu-se in toata Europa, din Spania (1425) pana in Finlanda
(1597).
Despre rromii din Romnia nc se mai dezbate perioada n care acetia au intrat n spaiul
romnesc. Prima atestare documentar a rromilor n Romnia este din anul 1374 (1385?) i
coincide cu atestarea robiei rromilor n spaiul romnesc (Dan I Voievod druiete ctitoriei
sale, mnstirea Vodia, 40 slae de aigani).

Alte surse indic sec. XI ca perioad n care rromii au ajuns pentru 10 prima dat n cele dou
provincii romneti (Valahia i Moldova). Jonathan Fox (Fox, 1995) precizeaz c perioada n
care au venit rromii n Romnia este sec. XI, plecnd din nordul Indiei i Pakistanului de azi.
Bogdan Petriceicu Hadeu a tradus i analizat (ntre anii 1867-1877) unele documente ce se aflau
n arhivele mnstirii Tismana. Unul dintre acestea, din anul 1387, semnat de Mircea cel Btrn,
atest faptul c iganii veniser n Valahia cu cel puin un secol nainte de acea dat. Un alt
document, sub forma unei note de recepie cu privire la 40 de familii de igani sclavi oferii ca
dar, era datat din anul 1385 (Hancock, 1999).

Dup cum putem observa, majoritatea surselor indic perioada de apariie a rromilor, n
proviciile romneti, ca fiind secolul al XIV-lea, perioad similar cu nceputul perioadei de
robie a rromilor n spaiul romnesc.