Resurse ale comicului in Momente si schite

Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg roman. Critica literara a remarcat
exceptionala inzestrare a lui Caragiale pentru comic si pentru analitic. Caragiale foloseste
comicul ca o arma extrem de importanta imoptriva unei societati pline de prejudecati,
caracterizata prin necinste, incorectitudine si lasitate. Rolul ironiei in opera lui este covarsitor si
fara a exagera, s-ar putea spune ca ironia este principala coordonata a umorului caragialian. Prin
schite si momente, CARAGIALE realizeaza o adevarata fenomenologie a societatii romanesti, in
varianta ei burghez-citadina si in cateva din zonele in care aceasta se lasa descifrata mai
usor: familia, scoala, birocratia, presa, justitia. De asemenea, tipologia dramaturgului este largita
si completata de tipologia autorului de schite (bucuresteanul,amicul, copilul rau crescut,
cronicarul monden, teoreticianul in vesnica disponibilitate).

Mecanismele comicului, ale umorului - de strnire a rsului, n ultima instan- sunt greu de
definit att din punctul de vedere psihologic ct i din perspectiva condiiei umane. Un rol
deosebit de important care i strnete umorul l reprezint tipurile de comic, Caragiale cu
deosebit talent artistic a mbinat perfect mai multe tipuri de comic.

Tipurile de comic ntlnite n opera lui Caragiale sunt: comicul de caracter, comicul de limbaj,
ticurile sau autonomistele verbale, truismele, contradicia n termeni, nonsensurile, comicul
numelor (ale personajelor), comicul de moravuri, etc.

Promovarea constanta a nonvalorii, tolerarea senina a prostiei, acceptarea fara conflicte a

inacceptabilului, elogierea falsului,etc.,sunt paradoxuri care,nepercepute ca atare,fac ca aceasta
lume sa fie nu numai absurda, ci si tragica in inconstienta ei. Prin reflectarea acesteia in arta, se
ajunge la situatiile aberante din schitele si comediile lui Caragiale. Ceea ce surprinde in primul
rand este nu absurditatea situatiilor, ci faptul ca sunt percepute ca normale.

Numerosi comentatori ai operei caragialiene au subliniat ca gesturile, replicile si situatiile

personajelor se sustrag adesea relatiei cauza-efect, circumscriindu-se absurdului. Situatiile
aberante care domina peisajul monden caragialian capata atributul normalitatii intr-o
,,lume rasturnata. Transformarea tragicului in comic, a seriosului in gluma, a falsului in adevar,
a non-valorii in valoare, a straniului in obisnuit, etc., e perfect plauzibila in lumea virtuala,
imaginea rasturnata a lumii reale.

Observatia ca lumea lui Caragiale e o lume in exces nu este nici noua dar nici capabila a epuiza
intelegerea acestui univers. Lumea lui I.L. Caragiale sta, intreaga, sub semnul verbului. Existenta
personajelor ce anima acest univers e, de aceea, una pur verbala, eroii caragialieni mimand mai
degraba vietuirea, camuflandu-si fiinta, adevaratele porniri.

Se remarca doua aspecte ale denaturarii limbajului caragialian, aspecte unificate n cazul unor
personaje. Primul vizeaz fantezia verbala cu atributul inutilitatii vizibile n arhitectura haotica a
discursurilor, iar cel de-al doilea se refera la desfranarea lingvistica in concordanta cu degradarea
biologica si psihologica a personajelor.

Comicul de intenie este o modalitate destul de rar ntlnit n literatur, ilustrnd atitudinea
autorului fa de personaje i de situaiile n care acestea acioneaz. Pornind de la propria
afirmaie, aceea c "nimic nu arde pe ticloi mai mult ca rsul",Caragiale i iubete cu patima
personajele, ii e draga lumea aceasta degradat, care-i d posibilitatea s-i ridiculizeze
moravurile locuitorilor din mahalalele bucuretene. De aceea, spectatorii, cititorii iubesc la
rndul lor personajele lui Caragiale, dei unele sunt de-a dreptul imorale, ba chiar, multe dintre
replicile lor sunt rostite i astzi cu veselie i plcere, ntruct ele nu i-au pierdut deloc sensul i
esena. Caragiale este un scriitor obiectiv , dar nu este un scriitor indiferent - pare ngduitor fa
de personajele sale , dar nu arat trsturile care-i fac pe oameni ridicoli , tratndu-i cu ironie ,
punndu-i n situaii absurde , groteti , demontnd mecanismele sufleteti i reducndu-i uneori
la condiia simplificat a marionetei.