Cea mai frecvent i cunoscut clasificare a tenului este: ten normal, ten uscat, ten gras i ten

mixt.

ns o clasificare mai complex ar fi:

n funcie de metabolismul lipidelor:

- ten uscat
- ten gras (ten gras uleios, ten gras asfixic, ten gras acneic)
n funcie de metabolismul apei:
-ten hidratat
-ten deshidratat
- ten hiperhidratat
n funcie de metabolismul proteinelor i glucidelor:
-tenpletoric
- ten caectic
n funcie de metabolismul vrstei:
- tenul copilului
- tenul de la pubertate
- tenul adultului
- tenul senil
n funcie de ordin vascular:
- eritroz
- cuperoz
- acneea rozacee

Tenul normal este rar ntlnit i de obicei apare la tineri, i la oamenii sntoi. Pielea este
mat, elastic, neted, fr riduri i puncte negre. Are o hidratare optim, secreie de sebum
echilibrat i nu are zone uscate sau grase.
Tenul uscat pielea este fin, ofilit, palid. Acest tip de ten nu produce sebum. Pielea se
descuameaz, se rideaz uor i nu are pori vizibili.
Tenul gras se ntlnete la tineri, n perioada de pubertate, precum i la persoanele corpolente.
Acest tip de ten produce sebum n exces, are porii deschii i ncrcai, comedoane i puncte
negre (tenul gras asfixic). Pielea lucete, se rideaz mai greu (tenul gras uleios). Suprafaa pielii
are reacie alcalin, ceea ce duce la pierderea proprieti de protecie, ca urmare n piele ncep s
ptrund microbi care genereaz procese inflamatorii i astfel apare acneea (tenul acneic).
Tenul mixt este cel mai des ntlnit. n ea se mbin caracteristicile celorlate tipuri de ten. De
obicei zona T (frunte, nas, brbie) este mai gras; obrajii i zona din jurul ochilor fiind uscate.

Tenul nostru evolueaz n timp n funcie de alimentaie, schimbrile hormonale, medicamente,

produsele cosmetice folosite necorespunztor, predispoziii genetice, etc. Un rol important n
evoluie l au i factorii externi: soarele, frigul, vntul, umiditatea, gerul, etc. Dar i factorii
interni: stresul, grijile zilnice, etc.
Tenul nostru evolueaz i n funcie de anotimp: iarna tinde s devin mai uscat, ea are nevoie
de hrnire i protecie contra frigului i a vntului, n timp ce vara tenul are nevoie de protecie
solar i de creme hidrantante, uoare.
Un alt factor important n evoluia pielii este soarele, care totodat este i cel mai temul duman
al pielii, deoarece creeaz radicalii liberi, care duc la distrugerea colagenului i elastinei din
piele. Expunerile prelungite la soare pot duce la apariia cancerului de piele.
Valoarea PH-ului poate contribui la diferite probleme ale pielii (acneea); de aceea trebuie s fie
pstrat n limitele normale cu ajutorul diferitelor soluii sau creme ajuttoare. PH- ul msoar
aciditatea pielii i trebuie s se situeze ntre valorile 4.5 5.5. Cu ct PH ul e mai mare, cu att
aciditatea este mai mare i poate omor pe lng bacterii i microbii duntori chiar i
microorganismele bune.

Clasificarea tenurilor in functie de

tulburarile metabolismului lipidelor
In functie de tulburarile metabolismului lipidelor, tenurile se pot clasifica astfel: ten uscat
( alipic) si ten gras; tenul oglindeste un metabolism normal.

Prin calitatea de lipide ( sau grasimile pielii) se intelege atat sebumul deci produsul glandelor
sebacee cat si grasimile fixe, existente in tesutul adipos subcutanat.

Acest strat adipos, impreuna cu apa din tesuturi, formeaza suportul plastic al pielii; acest suport
plastic o mentine elastica si neteda. Deci tulburarile ivite in metabolismul lipidelor influenteaza
aspectul pielii atat din punctul de vedere al secretiei glandelor sebacee ( hipersecretie sau
hiposecretie ) cat si al acestui suport plastic (piele intinsa sau o piele ridata )

Tenul normal

Tenul normal reflecta o stare de sanatate a organismului, fara tulburari la nici un nivel. Deci
glandele sebacee secreta atat cat este nevoie, iar tesutul adipos dispune de rezervele necesare de
grasimi. Toate acestea coerespund unui echilibru intre procesele de asimilatie si dezasimilatie
caracteristice tenului normal.

- La examenul vizual se constata : piele neteda cu pori invizibili, cu un luciu usor , fara riduri, o
culoare usor rozata.

- La examenul cu lupa se vede o textura fina.

- Prin palpare se constata: piele catifelata ( deci granulatie fina ) , ferma, elasticitate ( turgor
normal ), nu este iritabila .

- La lumina Wood apare o fluorescenta violacee.

- Ph -ul pielii situat la limite normale.

Acest tip de ten se intalneste la copii inainte de pubertate si uneori dupa 20 de ani la persoanele
cu un organism perfect sanatos.
Tenul uscat

Tenul uscat este caracterizat prin hipofunctia glandelor sebacee. Insuficienta de sebum determina
si pierderea de apa din straturile superficiale, ceea ce face sa apara, ca o consecinta, si o
deshidratare superficiala.

Acest tip de ten se datoreaza fie unei predispozitii congenitale sau este dobandit ( un ten normal
se poate se poate transforma cu timpul intr-un ten uscat fie printr-o ingrijire necorespunzatoare
cu produse care usuca, fie datorita inaintarii in varsta, fie unor cauza interne ca favorizeaza
aparitia semnelor de ten uscat) .

Factorii care influenteaza uscarea pielii sunt:

- factorii interni : tulburari endocrine ( mai ales tiroida), tulburari nervoase, tulburari in
circulatiasanguina, diverse boli interne.

- factorii externi : vantul , soarele puternic, frigul , produsele de igiena care se altereaza,
produsele cosmetice prea alcolizate sau care contin substante care usuca.

Caracteristicile teului uscat. Daca tenul uscat se datoreste unei predispozitii congenitale se
caracterizeaza printr-un numar redus de glande sebacee la care se adauga si o secretie
insuficienta a acestora.

Daca tenul uscat este dobandit, numarul de glande sebacee si marimea lor sunt normale secretia
fiind insuficienta, datorita unor cauze interne sau externe, asa cum s-a mai mentionat.

Oricare ar fi originea unui astfel de ten, caracteristicile sunt urmatoarele:

- La examenul vizual: piele mata, cu pori mici, uneori cu riduri fine superficiale, datorita
deshidratarii ce insoteste lipsa peliculei grase de protectie, in cazul ca aceasta piele nu este
protejata de o crema corespunzatoare. Culoarea este stearsa, uneori se vede o descuamare
furfuracee.

- Cu lupa se vad mici fisuri liniare

- La palpare se constata : piele subtire, cu elasticitate diminuata ( deci insuficiente grasimi in

tesutul adipos subcutanat si insuficienta apa in spatiile intercelulare ) Este o piele sensibila.
Persoanele cu tenul uscat au deseori senzatii de usturime sau mancarime.

Tratamentul unui astfel de ten urmareste sa corectezedeficienta de grasimi naturale si aspectele

datorate acestei deficiente.

Tenul gras

Activitatea glandelor sebacee este legata de functia glandelor sexuale. Activitatea acestor glande
incepe odata cu pubertatea, cand functionarea lor este foarte intensa, se mentine la un nivel
variabil in tot timpul activitatii glandelor sexuale, pentru ca, la sfarsit, o data cu incetinirea
functiei lor sa se produca si o incetinire, a functiei glandelor sebacee.

Pielea grasa este caracterizata printr-o hipersecretie de sebum si o cantitate marita de grasimi fixe
in tesutul adipos subcutanat.

Hiperactivitatea glandelor sebacee este influentata de multi factori printre care se mentioneaza:
tulburari nervoase, surmenaj, tulburari hepatice, tulburari endocrine, alimentatie prea bogata in
proteine si grasimi, constipatie.

Tenul gras se poate prezenta sub doua aspecte : ten gras uleios si ten gras asfixic.

Tenul gras uleios se caracterizeaza printr-o scurgere libera a sebumului la nivelul pielii.

- La examenul vizual se vad porii deschisi, aspectul pielii este lucios, unsuros, de culoare
galbuie. La examenul cu lama de sticla, aceasta se pateaza cu grasime.

- La examenul prin palpare se simte o granulatie neregulata,pielea este ingrosata. Sensibilitatea

poate fi uneori marita.

- La lumina Wood se vede o fluorescenta albicioasa.

- Ph-ul pielii este neutru spre alcalin, deci un mediu favorabil dezvoltari unor microbi.

La toate astea se mai adauga si o stare de deshidratare superficiala, datorita faptului ca sebumul
in stare de seboree este hidrofob si aceasta anomalia blocheaza circulatia apei intercelulare.

Tenul gras asfixic. Se stie ca fiziologic , pielea respira absoarbe oxigen si elimina bioxid de
carbon. Oxigenul este preluat pe doua cai: din aer si sange. Tot ceea ce impiedica sau incetineste
aceste schimburi produce asfixie cutanata.

Factori care pot determina o asfixie cutanata sunt:

- Descuamarea incompleta de pe piele a celulelor cornoase moarte.

- Sebumul uscat, in pori pilosebacei.

- Exces de secretie sudoripara-

-Hipercheratinizarea pielii impiedica evacuarea libera a sebumului si a transpiratiei prin

astuparea orificilor de iesire a acestora.

- Circulatia sanguina incetinita care determina o diminuare a aprovizionarii cu oxigen a tesutului

cutanat.

- Folosirea de produse de igiena sau cosmetice necorespunzatoare cu tipul de piele.

- Curatirea insuficienta a pielii.