Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
05 14 20 13note de Curs 2013 PDF
05 14 20 13note de Curs 2013 PDF
NOTE DE CURS
1
CUPRINS
I MINERALOGIE GENERALA 5
1. INTRODUCERE 5
2. PRINCIPII DE FORMARE A STRUCTURII MINERALE 6
2.1. Stabilitatea structurii minerale 6
2.2. Legaturi chimice. Dimensiunile efective ale atomilor in structura mineralelor (Raze cristalochimice) 7
2.2.1 Modelul legaturii ionice. Raza ionica 8
2.2.2 Modelul legaturii covalente. Raza covalenta 10
2.2.3 Modelul legaturii metalice. Raza atomica in metale 13
2.2.4 Modelul legaturii Van der Waals. Raza Van der Waals 13
2.2.5 Modelul legaturii de hidrogen 15
2.3 Modelul geometric al structurii cristaline 15
2.4 Unitatile structurale ale mineralelor. Tipuri de structuri 16
2.5 Impachetari atomice compacte 16
2.6 Coordinarea 18
2.7 Pozitii interstitiale in structurile compacte 21
2.8 Valenta electrostatica 23
3. ANALIZA STRUCTURILOR MINERALE 24
3.1 Simetria structurii minerale. Celula elementara 24
3.2 Relatiile de pozitie dintre atomi 27
3.3. Reprezentarea grafica a structurilor minerale 29
4. CHIMISMUL MINERALELOR 38
4.1 Compozitia chimica a scoartei terestre 38
4.2 Compozitia chimica a mineralelor 39
4.2.1.Tehnici analitice de determinare a compozitiei chimice a mineralelor 40
4.2.2 Calculul analizelor chimice 43
4.2.3 Reprezentarea grafica a compozitiei chimice a mineralelor 48
5. RELATIA STRUCTURA-CHIMISM IN LUMEA MINERALA 54
5.1 Izotipism. Antitipism. Homeotipism 56
5.1.1 Izotipism (Izostructuralitate) 56
5.1.2 Antitipism. Homeotipism 59
5.2 Polimorfism. Politipism 62
5.2.1 Polimorfismul 62
5.2.2 Politipismul 75
2
5.3 Izomorfism. Solutii solide 77
5.3.1 Definirea conceptelor 77
5.3.2 Factorii care determina extensia solutiei solide 78
5.3.3 Reprezentarea grafica a solutiilor solide 83
5.3.4 Clasificarea solutiilor solide (seriilor izomorfe) 83
5.3.5 Exemple de solutii solide 90
6. PROPRIETATI FIZCE ALE MINERALELOR 93
II SISTEMATICA MINERALELOR 98
7. CLASA ELEMENTE NATIVE 99
7.1. Metale 100
Grupa aurului 100
7.2. Nemetale 102
Grupa carbonului 102
Habitus 103
8. CLASA SULFURI 105
8.1. Sulfuri tip AX 106
8.1.1. Grupa galenei 106
8.1.2. Grupa sfaleritului 106
8.1.3. Grupa calcopiritei 108
8.1.4. Grupa nichelinei 109
8.2. Sulfuri Tip AX2 111
8.2.1. Grupa piritei 111
9. CLASA OXIZI 113
9.1. Oxizi simpli 114
9.2.1 Oxizi tip A2X3 114
9.2.1.1 Grupa hematitului 114
9.2.1.2 Grupa ilmenitului 115
9.2.2 Oxizi tip AX2 117
Grupa rutilului 117
Grupa spinelilor 119
10 CLASA HALOGENURI 121
10.1. Grupa halitului 121
10.2 Grupa fluorinei 123
11. CLASA CARBONATI 124
11.1 Carbonati normali anhidri 125
11.1.1 Structurile carbonatilor normali anhidri. 125
11.1.2 Chimismul carbonatilor trigonali 129
11.1.3 Proprietati fizice ale carbonatilor normali anhidri 129
12. CLASA SULFATI 131
3
12.1 Caractere generale 132
13. CLASA FOSFATI 134
13.1 Fosfati anhidri normali tip A(XO4) 135
13.2. Fosfati anhidri cu hidroxil sau halogen de tip A5(XO4)3Zq 136
Grupa apatitului 136
14. CLASA SILICAI 138
14.1 Caractere generale 138
14.2 Clasificarea silicailor 141
14.3. SUBCLASA NEZOSILICAI 143
14.3.1 Grupa olivinei 144
14.3.2 Grupa granailor 147
14.3.3 Grupa silicailor de Al 149
14.4 SUBCLASA SOROSOLICAI 150
14.5 SUBCLASA NEZO-SOROSILICAI 150
14.6 SUBCLASA CICLOSILICAI 151
14.7 SUBCLASA INOSILICAI 154
14.7.1 Inosilicai cu lanuri simple 154
14.7.1.1. PIROXENII 155
14.7.1.2 PIROXENOIZII 159
14.7.2 Inosilicai cu lanuri duble 163
AMFIBOLII 163
14.8 SUBCLASA FILOSILICAI 169
14.9 SUBCLASA TECTOSILICAI 178
14.9.1 FELDSPAII 178
14.9.2 FELDSPATOIZII 182
14.9.3 ZEOLITII 184
14.9.4 GRUPUL MINERALELOR SiO2 188
4
I MINERALOGIE GENERALA
1. INTRODUCERE
(vezi C. Klein & C.S. Hurlbut, Jr., 1999, Manual of Mineralogy, cap.1, Introduction)
5
2. PRINCIPII DE FORMARE A STRUCTURII MINERALE
6
termodinamic. Potrivit analizei termodinamice, ea ar trebui sa evolueze spre structura grafitului,
stabila in aceste conditii. Deoarece rata de transformare a diamantului in grafit este neglijabila,
diamantul se considera stabil cinetic in conditii normale de temperatura si presiune. Existenta
mineralelor metastabile termodinamic, dar stabile cinetic poate fi explicata prin faptul ca
adaptarea acestora nu se poate face totdeauna spontan, fiind necesara o energie de activare a
transformarii.
O scurta analiza a elementelor chimice arata faptul ca doar in cazul gazelor nobile
este stabila termodinamic configuratia electronica a unui atom liber in conditii normale de
temperatura si presiune. Pentru toate celelalte elemente chimice aceasta configuratie nu este
stabila termodinamic in conditii normale. Astfel, pentru atingerea starii de echilibru, atomii
acestor elemente chimice interactioneaza cu alti atomi, fie ai aceluiasi element, fie ai unor
elemente diferite. Aceste interactiuni sunt reprezentate prin legaturile chimice.
Sa luam de exmplu halitul, NaCl. Daca scriem formula acestuia Na+Cl- in acord
cu valentele atomilor, am putea deduce faptul ca mineralul este format din molecule izolate de
Na+Cl-. In realitate in structura halitului fiecare ion de Na este inconjurat de 6 ioni de Cl si apoi
7
de alti 12 ioni de Na (sau invers), situatie ce nu poate fi explicata prin formula Na +Cl-. (Vom
vedea mai tarziu si ca implicarea unui atom intr-o astfel de legatura depinde de numarul atomilor
care il inconjoara; (vezi conceptele de coordinare si electrovalenta). Aceasta configuratie a
atomilor de Na si Cl este impusa de conditia de echilibru a acestor elemente chimice in conditii
termodinamice date (presiune, temperatura).
- nu se poate vorbi despre legaturi pur covalente, pur ionice etc., ci de legaturi
care se apropie in mai mica sau mai mare masura de unul dintre aceste modele, cel mai
adesea putand fi interpretate ca niste legaturi intermediare intre acestea;
- legatura dintre doi atomi nu poate fi izolata perfect din contextul interactiunii
colective.
Consecinta interactiunilor din spatiul cristalin este reprezentata de dispozitia
atomilor intr-un aranjament ordonat, caracterizat prin existenta unor pozitii si a unor distante
interatomice definite care reflecta tipul de forte dintre ei. Dimensiunea atomilor implicati in
aceasta interactiune depinde si ea de tipul de legatura, fiind cunoscut faptul ca atomii nu au
dimensiuni (raze) definite. Dimensiunea (raza) atomului implicat intr-o interactiune se numeste
raza cristalochimica si ea este definita de tipul poredominant de legatura chimica (covalenta,
ionica etc.). Putem discuta deci despre raze ionice, covalente etc. ale atomilor. Datorita faptului
ca modelele legaturilor chimice amintite nu pot explica perfect tipul de legatura dintre atomi,
razele cristalochimice calculate pe baza tipului predominant de legatura nu pot nici ele sa
coincida cu dimensiunile reale ale atomilor din structura, dar calculul lor poate fi util pe de o
parte in explicarea partiala a tipului de legatura si pe de alta parte in intelegerea
comportamentului chimic al mineralelor.
8
din atomi ai metalelor tipice si ai nemetalelor. Legatura din aceste structuri nu este pur ionica;
chiar si la compusii considerati ionici tipici apare o anumita fractie de legatura covalenta ca
urmare a intrepatrunderii invelisurilor electronice exterioare ale atomilor. Cristalochimistii au
cautat o modalitate de a descrie tendinta atomilor de a forma o legatura ionica si de a estima
fractia ionica/covalenta a legaturii.
exteriori se deplaseaza spre atomul cu electronegativitate mai ridicata (anion). Pentru aprecierea
fractiei ionice/covalente, el a utilizat diferenta electronegativitatilor atomilor care se combina
(EN), elaborand o diagrama de apreciere empirica a fractiei ionice a legaturii (fig.2.1).
I I
2
2( cat an )
Ionicitatea legaturii :
( I I ) cat ( I I ) an
Raza ionica. La ionizarea unui atom metalic prin cedare de electroni (cation),
penultimul invelis electronic al atomului, complet ocupat, devine invelis exterior, astfel incat
raza cationului este mai mica decat raza atomica initiala; ex: rNa=1,713 ; rNa+=0,278 . La
9
ionizarea unui atom nemetalic prin acceptare de electroni (anion), invelisul exterior al atomului
se completeaza, devenind mai dens, astfel incat raza anionica ramane aproximativ egala cu
raza atomului initial; ex: RCl =0,725 ; RCl-=0,742 .
Valoarea razei ionice a unui atom depinde de numarul atomilor din imediata
vecinatate (numarul de coordinare).
11
acestia fiind ocupat de cate un electron. Acest tip de hibridizare permite legarea atomului de C de
atomii vecini astfel:
- orbitalii sp2 cu o dispozitie planara si cu unghiul de legatura = 120 intre ei
asigura legarea atomului de alti trei atomi de carbon in acest plan printr-o legatura cu
unghiul de legatura 120 (fig.2.6, 2.7);
- orbitalul p, cu o dispozitie verticala, ocupat cu un electron se leaga "lateral"
(paralel) de orbitalii p ai atomilor vecini printr-o legatura (fig. 2.7), electronii din acesti
orbitali devenind "delocalizati", apartinand in aceeasi masura tuturor atomilor implicati in
legatura, constituind astfel asa-numitul orbital .
12
covalente in care intervine un anumit grad de ionicitate, distanta dintre atomi difera de suma
razelor lor covalente printr-un termen care depinde de valoarea electronegativitatii elementelor
chimice respective.
13
sarcini electrice compensate (neutre) se poate intampla ca centrele de greutate al sarcinilor
pozitive si negative ale moleculei sa nu coincida. In aceste cazuri moleculele se comporta ca
dipoli electrici permanenti care interactioneaza, conferind coeziune cristalului.
14
2.2.5 Modelul legaturii de hidrogen
Prin dimensiunile sale reduse si prin configuratia electronica simpla (1s1), atomul
de hidrogen are o valoare deosebita in stabilirea unor legaturi interatomice. Un exemplu in acest
sens il constituie legatura realizata in unele cristale de gheata unde un atom de oxigen este
inconjurat de patru atomi de hidrogen, iar un atom de hidrogen este inconjurat de doi atomi de
oxigen. In aceasta structura atomii de oxigen (cu configuratie initiala a stratului de valenta 2s2
2p4) sunt hibridizati sp3, avand o configuratie tetraedrica: (patru orbitali hibrizi dintre care doi
sunt ocupati cu cate un electron, iar doi sunt ocupati cu cate doi electroni). Cei doi orbitali hibrizi
ocupati cu cate un electron se intrepatrund cu doi orbitali s provenind de la doi din cei patru
atomi de hidrogen vecini formand legaturi covalente. Ceilalti doi orbitali ocupati cu cate doi
electroni vor realiza legaturi mai slabe cu atomii de hidrogen legati covalent de alti atomi de
oxigen. Astfel fiecare molecula H2O este inconjurata de alte patru molecule, legatura principala
(covalenta, mai puternica) realizandu-se prin intermediul atomilor de hidrogen. Distanta O-O
intre doua molecule vecine este 2,76 .
Asadar, legaturile dintre oxigen si hidrogen intr-o molecula H2O sunt covalente,
iar legaturile dintre moleculele H2O se fac prin punti de hidrogen (fig.2.10). Distantele dintre
atomul de oxigen si patru atomi de hidrogen nu sunt egale: doua sunt mai mici (reflecta legatura
covalenta) si doua sunt mai mari (reflecta legatura de hidrogen), astfel incat atomul de hidrogen
nu se afla la jumatatea distantei dintre atomii de oxigen vecini. Aceasta asimetrie creaza un
moment electric dipolar responsabil pentru legatura de hidrogen.
16
ocupare maxima a spatiului tridimensional. Pentru a urmari cum se reflecta acest principiu vom
utiliza modelul structural geometric al structurii minerale, consderand atomii niste sfere rigide,
cu raza constanta.
Consideram un sistem de atomi echidimensionali cu raza atomica r si vom urmari
modul in care trebuie sa se aseze pentru a ocupa la maximum un spatiu bidimensional. Asezarea
cea mai compacta o constituie o retea plana in care o sfera este inconjurata de alte sase sfere
identice (fig.2.11). Celula elementara a motivului este hexagonala, avand parametrul a =2r.
Fig. 2.12 Impachetarea hexagonala compacta Fig. 2.13 Impachetarea cubica compacta
a-reprezentare realista; b-reprezentare schematica a-reprezentare realista; b-reprezentare schematica
17
impachetarea ABCABC, numita impachetare (structura) cubica compacta, caracteristica
structurii cuprului (fig.2.13);
2.6 Coordinarea
Analiza catorva structuri simple (structurile metalelor si ale unor compusi ionici)
arata faptul ca vecinii din imediata apropiere a unui atom (interstitiu) dat sunt pozitionati simetric
in raport cu acesta si se afla dispusi la distante egale; numarul lor se numeste numar de
coordinare NC. Acesti atomi, numiti liganzi formeaza prima sfera de coordinare a atomului
(interstitiului) dat. Urmatorii vecini formeaza in continuare a doua, a treia etc. sfera de
coordinare. In structurile mai complexe distantele pana la liganzi pot fi usor diferite, dar ei se
includ total in prima sfera de coordinare, intrucat distantele pana la ei sunt mult mai mici decat
distantele pana la atomii din urmatoarele sfere de coordinare.
Unind centrele atomilor din prima sfera de coordinare (liganzilor) prin linii drepte
obtinem un poliedru convex numit poliedru de coordinare; numarul varfurilor acestuia este egal
cu numarul de coordinare. Distantele dintre centrul si varfurile poliedrului au semnificatia
distantelor dintre atomul (interstitiul) coordinat si liganzii sai, iar distantele dintre varfuri sunt
egale cu distantele dintre liganzi.
18
In impachetarea compacta reprezentata in fig.2.14a interstitiul este inconjurat
(coordinat) de patru atomi cu dispozitie spatiala; rezulta un numar de coordinare (NC=4), cei
patru atomi fiind dispusi in varfurile unui tetraedru care constituie poliedrul de coordinare.
Putem spune simplu ca acest interstitiu este coordinat tetraedric. Interstitiul impachetarii
compacte reprezentate in fig.2.14b este coordinat de sase atomi (NC=6) situati in varful unui
octaedru, deci se spune ca este coordinat octaedric. In fine, interstitiul impachetarii din fig.2.14c
este coordinat de opt atomi situati in varfurile unui cub: NC=8 si coordinare cubica.
19
Rx/Rz care depaseste aceasta valoare, desi atomul central este coordinat tetraderic, aranjamentul
nu mai respecta principiul ocuparii maxime, deoarece liganzii nu se mai ating; se iese astfel
dintr-o coordinare tetraedrica tipica.
<0,155 2 liniar
0.155 3 triunghi
0,225 4 tetraedru
0.414 6 octaedru
0,732 8 cub
1 12 cuboctaedru
20
pur geometrica a coordinarii de raportul dimensional al atomilor nu poate explica total structurile
minerale. Ea se poate aplica insa cu suficient succes in structurile predominant ionice care pot fi
privite ca impachetari compacte ale anionilor (Z) in interstitiile carora se pozitioneaza cationii
(X). Astfel razele cristalochimice care se iau in consideratie in calculul raportului R x/Rz sunt
razele ionice.
Evident ca nici in cazul structurilor preponderent ionice acest model geometric nu
este universal valabil deoarece, dupa cum am aratat, practic nu exista legaturi pur ionice, ele
continand totdeauna o anumita fractie covalenta, astfel incat razele cristalochimice ale ionilor din
structura difera de cele calculate pentru o legatura pur ionica.
Conceptul de coordinare se foloseste si pentru unitatile structurale sau molecule.
In aceasta situatie se analizeaza vecinatatea unitatii structurale (moleculei) pornind din centrul
acesteia, procedandu-se ca si in cazul atomilor izolati sau a interstitiilor.
Un poliedru de coordinare dat poate fi izolat in structura sau legat de alte poliedre
identice sau diferite prin varfuri, muchii sau fete. Poliedrul de coordinare nu este doar o metoda
de a descrie structurile mineralelor; el are si o semnificatie fizica si chimica atunci cand
reprezinta fie o unitate structurala (SiO4 la silicati), fie o combinatie a unui atom central cu
atomii inconjuratori, combinatie comuna in multe structuri complexe (octaedrul MeO 6,
Me=metal). In figura 2.16 sunt reprezentate poliedre de coordinare descrise in structurile
cristaline in general, unele dintre acestea fiind caracteristice si structurilor minerale. Cele mai
frecvente poliedre de coordinare din structurile mineralelor sunt tetraedrul si octaedrul; cu
raspandire mai redusa intalnim triunghiul, cubul si dodecaedrul trigonal.
Trebuie sa notam faptul ca in structurile minerale poliedrele de coordinare nu sunt
totdeauna regulate, adica distantele dintre atomul central si liganzii sai pot fi usor diferite. Aceste
diferente dimensionale reflecta diferentenin ceea ce priveste legaturile chimice existente in
interiorul poliedrului de coordinare ca urmare a influentei celorlalti atomi din structura
(interactiunea colectiva).
Unele structuri minerale mai complexe, formate din mai multe tipuri de atomi,
reprezinta in fapt impachetari compacte ale atomilor de dimensiuni mari (de obicei anioni), in
interstitiile carora se afla alte tipuri de atomi de dimensiuni mai mici (in general cationi). Aceste
interstitii se afla intre oricare doua strate de atomi ale impachetarii compacte si pot prezenta doua
tipuri de coordinari (fig.2.17):
21
Fig.2.19 Pozitii interstitiale in Fig.2.17 Coordinarea interstitiilor
structura cubica compacta: din structurile compacte:
a-in coordinare tetraedrica; a si b-coordinare tetraedrica;
b-in coordinare octaedrica c-coordinare octaedrica
a) coordinare tetraedrica: intre trei anioni ai unui strat si un anion al unui strat
inferior (fig.2.17a) sau superior (fig.2.17b);
22
2.8 Valenta electrostatica
23
3. ANALIZA STRUCTURILOR MINERALE
Din tipul de retea Bravais (fig.3.1) se deduc coordonatele punctelor reticulare ale
celulei elementare (translatiile prin care se pot multiplica atomii celulei pornind de la atomii din
unitatea asimetrica) (tabel 3.1).
24
Fig.3.1 Retele Bravais
Pozitiile normala si inversa se pot suprapune printr-o rotatie a celulei in jurul unui ax 3 cu 60 o,
180o sau 300o.
25
In final, folosind informatia continuta in simbolul grupului spatial si coordonatele
atomilor din unitatea asimetrica a celulei elementare se pot obtine atomii celulei elementare care
nu se pot multiplica prin translatie. Aplicand acestor atomi
translatiile elementare in directia axelor cristalografice
obtinem intreaga structura minerala tridimensionala.
O sa luam ca exemplu structura sfaleritului
(blendei) ZnS, caracterizata prin grupul spatial F 43m (fig.3.2).
Coordonatele atomilor din unitatea asimetrica sunt S: 0,0,0; si
Zn:,,. Axul 3 in pozitia a doua indica o celula elementara
cubica, definita prin urmatoarele constante de retea: ao=bo=co
si 90o. Valoarea parametrului celulei elementare a Fig.3.2 Celula elementara a
sfaleritului (vedere generala,
sfaleritului este ao=5,42 . reprezentare schematica)
Simbolul F al grupului spatial arata o retea
Bravais cubica centrata pe fete cu puncte reticulare de coordonate 0,0,0; ,,0; 0,,; ,0,
(tabel 3.1), ceea ce inseamna ca acest tip de retea multiplica atomii unitatii asimetrice prin
urmatoarele translatii: (ao+bo), (bo+co) si (ao+co). Aplicand aceste translatii atomului de S
din originea sistemului de axe, mai obtinem inca trei atomi de S cu urmatoarele coordonate:
,,0 (atomul de pe centrul fetei din planul xOy); 0,, (atomul de pe centrul fetei din planul
yOz); ,0, (atomul de pe centrul fetei din planul xOz). Ceilalti atomi de S se pot obtine din
acestia prin translatiile elementare ao, bo, co in directia axelor cristalografice. Similar din atomul
Zn de coordonate ,, obtinem inca trei atomi, cu coordonatele: ,,, ,, si ,,. In
aceasta situatie am obtinut atomii celulei elementare fara a folosi operatiile de simetrie implicate
de formula de simetrie, intrucat aplicand atomilor aceste operatii nu obtinem atomi suplimentari.
In alte situatii insa, aplicarea acestor operatii de simetrie adauga si alti atomi celulei elementare
(de exemplu unele structuri cu retele Bravais P).
Numarul atomilor din celula elementara. Multiplicitatea atomilor. In
descrierea celulei elementare a unei structuri minerale se mentioneaza de obicei si compozitia sa
chimica, adica numarul de atomi care o compun. Pentru a intelege cum se realizeaza aceasta,
vom reveni la exemplul celulei sfaleritului. In reprezentarea din fig.3.2 se observa ca unii atomi
situati in colturile sau pe fetele celulei nu apartin exclusiv acestei celule elementare, ci apartin si
altor celule invecinate. Sa urmarim acum ce fractii din atomii acestei celule ii apartin integral in
functie de pozitiile lor.
26
Pentru atomii de S avem doua pozitii specifice: colturile si fetele celulei. Atomul
din centru apartine simultan la opt celule invecinate, deci doar 1/8 din acest atom apartine
integral unei celule. Atomul din centrul unei fete apartine simultan la doua celule invecinate, deci
doar 1/2 din acest atom apartine integral unei celule. Intrucat exista opt atomi in colturi si sase pe
fete, putem calcula numarul atomilor de S pentru celula astfel: 81/8+61/2=4. Cei patru atomi de
Zn din celula, situati in interiorul celulei, apartin integral acesteia, astfel incat numarul atomilor
de Zn este 4.
Celula elementara contine deci opt atomi: patru de Zn si patru de S. Putem scrie
astfel formula chimica a celulei elementare (formula chimico-structurala a mineralului) Zn4S4.
Se observa faptul ca indicii celor doua elemente chimice admit ca divizor comun 4 care se
numeste multiplicitatea atomilor in celula elementara si se simbolizeaza Z. Folosind
multiplicitatea putem scrie formula chimico-structurala a mineralului astfel: ZnS, cu Z=4.
2
d 13 d 12
2
d 23
2 Fig.3.4 Unghiul de legatura in coordinare
cos ,
2d 12 d 23 trigonala (a), tetraedrica (b) si octaedrica (c)
Suma razelor ionice pentru legatura Zn-S este: rZn2++rS2-=0,74 +1,84 =2,58
>d(Zn-S) calculata. Suma razelor covalente pentru legatura Zn-S este: rcovZn+rcovS=1,25
+1,02 =2,27 <d(Zn-S) calculata.
28
Rezulta de aici ca legatura Zn-S este intermediara, ionica/covalenta. Folosind
modelul diferentei de electronegativitate Pauling putem aprecia pe baza valorii EN=ENS-
ENZn=2,6-1,6=1 o fractie ionica de 25%.
29
1. Reprezentarea realista ilustreaza atomii ca pe
niste sfere rigide. Legatura dintre doi atomi se figureaza prin
atingerea acestora. Acest tip de reprezentare reflecta foarte bine
gradul de ocupare a spatiului, dar este restrans la structuri simple,
homodesmice in care relatiile de pozitie dintre atomi sunt simplu de
descris, fiind consacrat structurilor compacte, caracteristice a
elementelor native (fig.3.5).
30
mijloacelor muchiilor cubului. In fig.3.7 este reprezentata celula elementara a covelinei CuS.
Prin grosimea diferita a betisoarelor se ilustreaza faptul ca legaturile S-S sunt mai puternice decat
legaturile Cu-S.
31
Un alt exemplu care reflecta avantajul utilizarii acestui tip de reprezentare il ofera
filosilicatii (grupa de silicati cu retele tetraedrice bidimensionale). Reprezentarea cu poliedre de
coordinare a intregii structuri (tetraedre pentru Si si octaedre pentru ceilalti cationi) pune in
evidenta in primul rand existenta unitatilor structurale secundare: reteaua tetraedrica T si reteaua
octaedrica O (fig.3.11). Acelasi tip de reprezentare, arata ca in structurile filosilicatilor exista
pachete structurale caracterizate printr-o succesiune diferita a acestor retele poliedrice
bidimensionale (exemple: pachetele cu succesiune TO la caolinit sau cu succesiune TOT la
pirofilit, fig.3.12).
b
a
Fig.3.11 Reprezentarea cu
poliedre de coordinare a
unitatilor structurale
secundare ale filosilicatilor:
a-reteaua tetraedrica (T);
b si c-retele octaedrice (O):
b-trioctaedrica; c-dioctaedrica
c
Fig.3.10 Unitati structurale secundare ale silicatilor
formate prin polimerizarea tetraedrelor SiO4:
a-tetraedru izolat; b-pereche de tetraedre; c-inel tetraedric;
d-lant simplu; e-lant dublu; f-retea bidimensionala;
g-retea tridimensionala (carcasa)
32
5. Reprezentarea scheletica a structurii
este folosita mai ales pentru tectosilicati, grupa de silicati
la care tetraedrele TO4 formeaza prin polimerizare
carcase tridimensionale complexe. Pentru analiza
particularitatilor structurale ale carcasei este necesara o
reprezentare simplificata care sa permita observatii
privind morfologia carcasei, modificarea acesteia cu
a
presiunea, temperatura si compozitia chimica,
particularitatile cationilor si ale altor molecule care pot
ocupa cavitatile acestei carcase, limitele de substitutie ale
acestora etc.
Pentru descrierea acestui tip de
reprezentare vom lua ca exemplu zeolitii, tectosilicati b
Fig.3.12 Reprezentare cu poliedre de
caracterizati prin prezenta unor cavitati structurale care coordinare a doua tipuri diferite de
impachetare a unitatilor structurale
pot fi ocupate de cationi si molecule H2O responsabili de secundare la filosilicati: a-caolinit; b-
pirofilit
anumite proprietati fizico-chimice importante in
utilizarea lor economica. Analiza structurilor acestor minerale urmareste conturarea unor unitati
structurale secundare ale carcasei care sa simplifice descrierea structurilor zeolitilor si
morfologia cavitatilor carcasei formate prin polimerizarea tetraedrelor TO4 (dimensiuni,
continuitate, continut in cationi si molecule H2O).
33
de Na si K, iar pozitia OW este ocupata de moleculele H2O. Pentru analiza morfologiei carcasei
tetraedrice aceasta reprezentare este mult prea complicata, astfel incat se marcheaza doar
pozitiile centrelor tetraedrelor prin sfere si conexiunile dintre acestea prin intermediul unor
betisoare (pe acest betisor se gaseste atomul
de O prin care se leaga doua tetraedre
alaturate), ajungandu-se astfel la o
reprezentare scheletica a carcasei (fig.3.14
b).
34
-reprezentarea cea mai simplificata
care figureaza doar conexiunilor dintre centrele
tetraedrelor (fig.3.15 c), astfel incat se poate
deduce pozitia acestora in punctul de schimbare a
directiei conexiunii.
Aceste reprezentari schematice
permit definirea unor unitati structurale secundare
care genereaza prin conexiune carcasa a
c
Fig.3.16 Reprezentarea scheletica a carcasei Fig.3.15 Reprezentarea scheletica
analcimului: a carcasei clinoptilolitului:
a-unitatea structurala secundara a carcasei (lantul a-cu figurarea pozitiilor atomilor T (Si,Al) prin sfere si a
tetragonal simplu conectat); legaturilor T-O-T prin betisoare; b- cu figurarea
b-carcasa vazuta din directia axului Ox (cavitati pozitiilor atomilor T prin sfere si a legaturilor T-O-T prin
discontinui) betisoare curbate ale caror puncte de inflexiune arata
pozitia atomilor de O din legatura T-O-T; c-cu
reprezentarea legaturilor T-O-T prin betisoare; pozitiile
atomilor T sunt marcate prin punctele de intersectie ale
legaturilor
35
Lanturi formate din inele
tetragonale
dublu conectate
a b
Fig.3.17 Reprezentarea scheletica a carcasei mazzitului:
a-strat structural paralel cu (100) format prin conectarea laterala a unitatilor structurale
secundare (lanturi formate din inele tetragonale dublu conectate); b-carcasa vazuta din
directia axului Oz (cavitati continui in directia axului Oz)
36
Fig.3.19 Reprezentarea elementelor de simetrie spatiala
ale structurii rutilului pe o proiectie cotata in planul xOy
37
4. CHIMISMUL MINERALELOR
Celelalte elemente chimice cu raspandire mai redusa se pot comporta diferit. Spre
exemplu elemente chimice ca Pb, Cu, Zn Hg etc. pot prezenta local anumite concentratii cu
importanta economica. Elemente ca Rb sunt dispersate ca elemente minore in multe minerale
care contin K, dar nu se concentreaza niciodata. Alte elemente chimice ca Zr sau Ti sunt
concentrate in minerale specifice: zircon ZrSiO4 respectiv rutil TiO2 si ilmenit FeTiO3.
38
4.2 Compozitia chimica a mineralelor
39
pot interveni si elemente minore, cu o participare cantitativa foarte redusa (ppm) (ex:Rb, Sr, Cs
etc). De obicei acestea nu se reprezinta in formula chimico-structurala, dar se mentioneaza
posibilitatea si limitele interventiei lor in compozitia chimica a mineralelor (ex: Rb, Cs, Sr, Ba in
compozitia chimica a feldspatilor).
40
in metodele de analiza instrumentala sunt radiatia luminoasa, radiatia X, electronii. Din punct de
vedere al prepararii probelor, ele sunt in general metode uscate (cu exceptia spectrometriei de
absorbtie atomica) deoarece mineralele se analizeaza in stare solida.
`Alegerea metodei de analiza depinde de performantele acesteia in posibilitatea de
detectare si masurare a elementelor chimice componente ale mineralului pe care dorim sa il
analizam. Pentru alegerea metodei de analiza este necesara utilizarea preliminara a unor analize
chimice calitative capabile sa puna in evidenta toate elementele chimice componente, combinate
eventual si cu alte tipuri de analize (de exemplu analiza termica sau spectrometria de absorbtie in
infrarosu). Din aceste analize vor rezulta criteriile de selectie a metodei (metodelor) de analiza
cantitativa:
-Limitele de detectabilitate calitativa/cantitativa a unor elemente chimice: De
exemplu daca mineralul contine Fe2+ si Fe3+, cei doi cationi nu pot fi separati prin fluorescenta de
raze X si microanaliza chimica. Totusi daca alte criterii impun folosirea acestora, ele trebuie
completate cu metode chimice clasice sau cu spectroscopie Mssbauer. Un alt exemplu il ofera
Mg sau Na, elemente care se determina cu posibile erori prin fluorescenta de raze X si
microanaliza. Pentru aceste elemente se prefera spectrometria de absorbtie atomica si metodele
chimice clasice.
-Posibilitatea metodei cantitative alese de a detecta anumiti componenti: In cazul
mineralelor hidratate, utilizarea metodelor instrumentale nu permite determinarea calitativa si
cantitativa a H2O, oferind asa-numitele analize anhidre. Obligativitatea utilizarii metodelor
instrumentale impune si in acest caz utilizarea unor metode suplimentare: fie metode chimice
clasice, fie analiza termica.
-Caracterul distructiv/nedistructiv al metodei cerut de modul de preparare a
probei.
-Cantitatea de proba disponibila si dimensiunea cristalelor.
Din cele prezentate rezulta faptul ca nici o metoda de analiza cantitativa nu
intruneste toate conditiile necesare pentru a determina compozitia chimica a oricarui mineral. De
aceea, in general, pentru determinarea cat mai riguroasa a acestuia se foloseste o combinatie de
metode de analiza care sa acopere in totalitate problemele pe care le ridica prezenta anumitor
elemente chimice.
41
Tabel 4.1 Metode de analiza cantitativa a compozitiei chimice a mineralelor
Metode de analiza Principiul metodei Avantaje
Limite
Realizarea unor reactii care dau culori
Analiza
caracteristice ce se compara cu culori ale Determina elemente chimice minore1.
colorimetrica
chimiceclasice
solutiilor standard
Metode
raze X.
determinarea P, Na si Mg.
Metode
1
Elemente cu continuturi cuprinse intre cateva ppm si cateva procente.
2
Elemente cu continuturi cuprinse intre cateva procente si 100%.
42
4.2.2 Calculul analizelor chimice
1. Calculul formulei chimico-structurale pe
Tabel 4.2 rezultatul unei analize chimice
baza analizelor chimice. Rezultatele analizelor chimice prezentate pe calcopirita
Elemente Greutate
anterior se dau in tabele care cuprind participarea cantitativa a
componente %
elementelor chimice sau a oxizilor lor (pentru mineralele care Cu 34,30
contin oxigen) in procente de greutate sau ppm. Aceste tabele Fe 30,59
S 34,82
constituie baza de calcul a compozitiei chimice a mineralelor.
Total 99,71
In tabelul 4.2 sunt reprezentate rezultatele Tabel 4.3 rezultatul unei analize chimice pe
un feldspat
analizelor chimice pentru calcopirita in procente de greutate
Oxizi Greutate
ale elementelor componente, iar in tabelul 4.3 sunt componenti %
SiO2 65,67
reprezentate rezultatele analizelor chimice in procente de
Al2O3 20,84
greutate ale oxizilor elementelor componente pentru un CaO 0,50
Na2O 7,59
feldspat, mineral care contine oxigen. Procentele de greutate
K2O 5,49
prezentate in aceste tabele nu reflecta raporturile atomice Total 100,09
din structura mineralului astfel incat, pentru scrierea
formulei chimico-structurale sunt necesare calcule suplimentare. Pentru toate mineralele,
calculul are in vedere in primul rand raportarea procentelor de greutate la greutatile atomice ale
elementelor componente sau la cele ale oxizilor componenti in cazul mineralelor care contin
oxigen. In continuare, metodele de calcul sunt diferite in functie de particularitatile
compozitionale si structurale ale mineralelor respective. Vom exemplifica principiul de calcul pe
doua minerale: unul care nu contine oxigen (calcopirita) si unul care contine oxigen (feldspat).
In cazul analizelor chimice prezentate in tabelul 4.2, prin raportarea greutatilor
procentuale ale elementelor Cu, Fe si S la greutatile lor atomice se obtin proportiile atomice care
arata raportul elementelor chimice in structura mineralului Cu:Fe:S=0,54:0,54:1,09, deci o
formula chimica Cu0,54Fe0,54S1,09. Multiplicarea indicilor elementelor chimice cu ~2 duce la
formula CuFeS2 corespunzatoare din punct de vedere al raportului atomilor calcopiritei. Pentru
ca aceasta sa capete semnificatia unei formule chimico-structurale este necesara cunoasterea
numarului atomilor din celula elementara: 4 atomi de Cu, 4 atomi de Fe si 8 atomi de S. Rezulta
astfel formula chimico-structurala a calcopiritei Cu4Fe4S8 sau CuFeS2 cu Z=4.
43
Tabel 4.4: Calcopirita: calculul formulei chimico-structurale din analize chimice
Elemente Greutate Greutati Proportii3 Raporturi
componente % atomice atomice atomice
Cu 34,30 63,54 0,53982 1
Fe 30,59 55,85 0,54772 1 aprox.
S 34,82 32,07 1,08575 2
Total 99,71
Tabel 4.5: Feldspat alcalin: calculul formulei chimico-structurale din analize chimice
Proportii atomice
Oxizi Greutate Greutati Proportii4 Proportii Numarul Numarul cationilor
componenti % moleculare moleculare cationice6 atomilor per 8 atomi de oxigen5
de oxigen7
SiO2 65,67 60,09 1,0929 1,0929 2,1858 Si 2,925 T:4,02~4,0
Al2O3 20,84 101,96 0,2044 0,4088 0,6132 Al 1,094
CaO 0,50 56,08 0,0089 0,0089 0,0089 Ca 0,024
Na2O 7,59 61,99 0,1244 0,2448 0,1244 Na 0,655 M:0,99~1,
K2O 5,49 94,20 0,0583 0,1166 0,0583 K 0,312
Total 100,09 Total atomi de oxigen 2,9886
0
Factorul de oxigen: 8/2,9886=2,67684
(Na0,66K0,31Ca0,03)(Si2,91Al1,09)O8 cu Z=4
Formula chimico-structurala*
(Na2,64K1,24Ca0,12)(Si11,64Al4,36)O32
(Na,K,Ca)(Si,Al)4O8 cu Z=4
Formula generala*
(Na,K,Ca)4(Si,Al)16O32
3
=greutatea(%)/greutatea atomica
4
=greutatea(%)/greutatea moleculara a oxizilor
5
=proportii cationice factorul de oxigen
6
sau numar de cationi; =proportia moleculara numarul cationilor oxidului
7
=proportia moleculara numarul atomilor de oxigen ai oxidului
44
*Observatie: Succesiunea elementelor chimice in formula respecta conventiile de scriere a formulelor generale stabilite pentru
fiecare grupa de minerale. In cazul unei pozitii cationice distincte, cationii se scriu intr-o paranteza care ii grupeaza in general in
ordinea descrescatoare a participarii cantitative
45
mai utila definirea pozitiei mineralului in seria izomorfa respectiva, in functie de termenii sai
extremi (minerale cu compozitie chimica definita).
Tabel 4.6: Mineral din seria olivinei (calculul formulei chimico-structurale din analize
chimice)
Oxizi Greutate Proportii Proportii In baza a Raporturi
componenti % moleculare cationice 4 atomi de O atomice
46
Un alt exemplu il constituie clinopiroxenii cu formula generala M2M1[T2O6]. In
tabelul 4.7 este reprezentata compozitia chimica a unui clinopiroxen cu formula chimico-
structurala (Ca0,93Mn0,03Na0,03K0,01)(Fe2+0,76Mg0,13Fe3+0,10Al0,01)(Si1,98Al0,02)O6. Luand in
consideratie doar componentii majori, formula chimico-structurala va deveni
Ca1,00(Fe0,852+Mg0,15)Si2O6. Pozitiile cationice M1 si M2 sunt ocupate de Ca, Mg si Fe. Astfel
compozitia chimica a acestui mineral se poate defini in functie de:
A) trei termeni extremi ai seriei (Ca,Mg,Fe)2[Si2O6] definita de:
Wollastonit (Wo) Ca2[Si2O6] (CaSiO3)
Enstatit (En) Mg2[Si2O6] (MgSiO3)
Ferosilit (Fs) Fe2[Si2O6] (FeSiO3)
47
Tabel 4.7: Clinopiroxen (calculul formulei chimico-structurale din analize chimice)
8
Mn poate fi distribuit atat in pozitia M1, cat si in pozitia M2, intrucat analizele structurale arata ca ocupa frecvent ambele pozitii
structurale.
48
a) Diagramele (sistemele) binare se folosesc in special pentru reprezentarea
chimismului mineralelor din serii izomorfe si pentru ilustrarea extinderii seiilor repective.
Componentii acestei diagrame pot fi molecule chimice cu compozitia mineralelor extreme ale
seriei, molecule ale oxizilor sau cationi care variaza ca participare in mineralele seriei respective.
In fig.4.2 este data diagrama binara ZnS-FeS pentru mineralele din seria sfalerit-
troilit (Zn,Fe)S construita in proportii cationice de participare a Zn si Fe (atomic %). Portiunea
hasurata arata extinderea solutiei solide, cuprinzand minerale la care cationul predominant este
zincul, fierul putand participa doar pana la 32% din totalul cationilor (serie izomorfa
incompleta). Punctele 1-4 corespund mineralelor 1-4 din tabelul 4.8.
49
b) Diagramele (sistemele) Diagrama (sistemul) Wo-En-Fs
ternare se folosesc de asemenea mai
ales pentru reprezentarea mineralelor
cu chimism variabil. Ca si in cazul
diagramelor binare, ele pot contine
extinderea solutiilor solide si/sau
ilustrarea compozitie chimice a unor
minerale apartinand acestora.
In fig.4.4 este
reprezentata grafic compozitia
chimica a unor clinopiroxeni din seria
(Ca,Mg,Fe)[Si2O6] (tabel 4.9) in
diagrama (sistemul) Wo-En-Fs,
folosindu-se proportiile moleculare
de participare a acestora (molecular
%, egale cu proportiile moleculare ale
Fig.4.4 Reprezentarea compozitiei chimice a unor clinopiroxeni (tabel
oxizilor si cu proportiile cationilor, 4.7) in termenii proportiilor moleculare Wo, En si Fs
vezi pag. 25).
Tabel 4.9:
Compozitia chimica a mineralelor reprezentate in fig.4.4
In fig.4.5 este Diopsid CaMg[Si2O6] Wo50En50
Hedenbergit CaFe[Si2O6] Wo50Fs50
reprezentata extinderea seriei Ortopiroxen 1 Mg0,4Fe1,6[Si2O6] En20Fs80
izomorfe (K,Na,Ca)[(Si,Al)3O8] in Clinopiroxen 2 CaMg0,86Fe0,14[Si2O6] Wo50En43Fs7
Clinopiroxen 3 Ca0,9Mg0,4Fe0,7[Si2O6] Wo45En20Fs35
grupa feldspatilor la temperatura
ridicata in sistemul Or-Ab-An in proportii moleculare ale acestora (egale cu proportiile catinice).
Pe aceasta diagrama se delimiteaza doua serii izomorfe continue (feldspatii alcalini si feldspatii
plagioclazi) si un domeniu compozitional in care
50
Diagrama (sistemul) Or-Ab-An
(KAlSi3O8-NaAlSi3O8-CaAl2Si3O8)
Diagrama SiO2-MgO-FeO
2. Diagramele de asociatie se
construiesc pornind de la diagramele de chimism,
adaugandu-se relatiile de asociere a mineralelor in
natura. Ele pot contine de asemenea si
reprezentarea seriilor izomorfe (solutiilor solide).
51
100% FeO). Daca o linie de asociatie uneste un mineral doar cu inca unul, asociatia naturala este
formata doar din aceste doua minerale. De exemplu olivina cu ~60% FeO se asociaza cu un
ortopiroxen cu ~50% FeO, dar nu se mai asociaza si cu cuartul. Similar, cuartul se asociaza cu un
ortopiroxen cu ~40% FeO, dar nu se mai asociaza si cu minerale din seria olivinei. In concluzie
din aceasta diagrama reiese ca asociatia cuart-ortopiroxen-olivina nu este posibila decat daca
olivina contine 100% FeO (fayalit), celelalte minerale din seria olivinei asociindu-se exclusiv cu
ortopiroxeni.
In fig.4.7 este reprezentata grafic compozitia chimica a carbonatilor comuni (tabel
4.10). Cationii care participa sunt Ca, Mg, Fe si Mn. Intrucat reprezentarea grafica a chimismului
intr-o diagrama cuaternara (cu patru componenti) ar fi complicat de interpretat, se foloseste o
diagrama ternara, in care se introduce un component mai complex, format din suma a doi
componenti simpli: FeO+MnO. Se pot reprezenta astfel prin aceeasi linie dubla extinderea
seriilor izomorfe dolomit-ankerit si dolomit-kutnahorit sau ale seriilor magnezit-siderit si
magnezit-rodocrozit. Domeniul restrans conturat in jurul calcitului reprezinta extinderea foarte
redusa solutiei solide dintre calcit si carbonatii de Mg, Fe si Mn. Liniile de asociatie arata ca
exista doar trei compozitii chimice ale mineralelor din seria dolomit-ankerit-kutnahorit la care
este posibila sociatia naturala a acestor minerale cu calcit si termeni ai seriei magnezit-siderit-
rodocrozit.
Diagrama CaO-MgO-(FeO+MnO)
Tabel 4.10:
Compozitia chimica a mineralelor
reprezentate in fig.4.7
Calcit CaCO3 100% CaO
Magnezit MgCO3 100% MgO
Siderit FeCO3 100% FeO
Rodocrozit MnCO3 100% MnO
Dolomit CaMgCO3 50% CaO;
50% MgO
Ankerit CaFeCO3 50% CaO;
50% FeO
Kutnahorit CaMnCO3 50% CaO;
50% MnO
Fig.4.7 Reprezentarea grafica a compozitiei
chimice a carbonatilor comuni in termenii
proportiilor moleculare CaO, MgO,
(FeO+MnO)
52
In fig. 4.8 este reprezentata compozitia si asociatia mineralelor din unele roci
metamorfice intr-o diagrama mai complexa care grupeaza in fiecare dintre cei trei componenti
mai multi oxizi: A=Al2O3+Fe2O3-(Na2O+K2O); C=CaO; F=MgO+MnO+FeO. Liniile mai groase
reprezinta serii izomorfe (seria granatilor, seria biotitului), iar liniile mai subtiri unesc minerale
asociate in aceste roci.
Diagrama ACF
53
5. RELATIA STRUCTURA-CHIMISM IN LUMEA MINERALA
54
STRUCTURA CHIMISM
MINERAL
Proprietati fizice
Relatii intre minerale Structura Chimism dependente dependente
de structura de chimism
Izotipism. Antitipism. identica sau
diferit
identice sau
diferite
Homeotipism asemenatoare asemanatoare
Polimorfism. diferita identic sau putin diferit diferite
diferite sau
Politipism asemanatoare
Izomorfism. identica, identice,
asemanatoare asemanator sau diferit asemanatoare diferite
Solutii solide sau diferita sau diferite
55
5.1 Izotipism. Antitipism. Homeotipism
56
Seria izotipa a halitului cuprinde minerale cu grupul spatial Fm3m si formula
generala AX, unde A reprezinta cationii, iar X anionii (tabel 5.1). Din punct de vedere al
compozitiei chimice, aceste minerale sunt cloruri, oxizi si sulfuri. Structura acestor minerale este
reprezentata de arhetipul structural al halitului (fig.5.1). Atat cationii cat si anionii se afla in
coordinare 6, octaedrica. Pozitiile cationilor in celula elementara sunt caracterizate prin aceleasi
coordonate, dar parametrii celulei elementare si distantele interatomice sunt diferite. Comparand
distantele d(A-X) cu sumele razelor ionice pentru coordinare 6 se observa ca acestea sunt foarte
apropiate, ceea ce arata ca legatura cation-anion este aproape total ionica. In situatia
clorargiritului, galenei si alabandinei, d(A-X) este putin mai mica decat suma razelor ionice
datorita unei fractii covalente mai importante. Putem spune deci ca diferentele distantelor
interatomice si ale parametrilor celulelor elementare ao sunt determinate in foarte mare masura
de dimensiunile diferite ale ionilor si numai in mica masura de diferente ale naturii legaturilor
chimice.
57
d(A-X) si parametrii ao sunt influentati atat de dimensiunile ionilor, cat si de natura legaturilor
chimice.
celula elementara a rutilului din fig.5.3. In cazul acestei serii, cationii au aceleasi coordonate, in
timp ce coordonatele anionilor sunt putin diferite pentru axele x si y ca rezultat al diferentelor
chimice. De asemenea aceste diferente sunt reflectate si de distantele interatomice. O observatie
importanta este aceea ca valorile d(A-X) sunt diferite chiar si pentru acelasi mineral, ceea ce
demonstreaza o mica diferenta privind intensitatea legaturilor chimice dintre atomi in aceeasi
structura. Se poate observa prin compararea valorilor d(A-X) cu sumele razelor ionice ca la
casiterit diferentele sunt mai mici si legaturile se apropie foarte mult de legatura ionica, in timp
ce la celelalte doua minerale, in anumite directii legatura ionica are o fractie covalenta mai
importanta.
58
5.1.2 Antitipism. Homeotipism
In afara de relatia structurala de izotipism, in lumea minerala mai exista si alte
relatii de similitudine structurala care nu respecta in totalitate conditiile impuse de relatia de
izotipism: antitipismul si homeotipismul.
Antitipismul. Daca doi compusi ionici prezinta acelasi tip structural, dar
pozitiile cationice ale unuia dintre ei sunt ocupate de anioni la celalalt si viceversa, cele doua
structuri sunt antitipe. Aceasta situatie este descrisa deseori prin "schimbul cationilor si
anionilor". De exemplu, in cazul fluorinei CaF2 si a dioxidului de litiu Li2O (tabel 5.4 si fig.5.4),
grupul spatial este acelasi, dar raportul atomilor din structura si coordonatele lor in celula
Homeotipismul. Doua structuri minerale sunt homeotipe daca sunt similare, dar
nu au acelasi grup spatial pentru ca pozitiile echivalente sunt ocupate de cateva tipuri diferite de
atomi, numiti atomi "derivativi" sau "de substitutie". Seriile homeotipe cuprind un arhetip
structural care descrie pozitiile atomice si mai multe structuri derivative, formate pe seama
arhetipului structural prin ocuparea unui tip de pozitie de catre atomi diferiti. Ocuparea diferita a
unei pozitii structurale prin atomi derivativi duce la scaderea simetriei, astfel incat arhetipul
structural are simetria maxima a seriei homeotipe, in timp ce structurile derivative vor avea
simetrie mai redusa, determinata de ordonarea atomilor diferiti intr-o pozitie echivalenta.
59
Tabel 5.5 Seria homeotipa a diamantului
Suma
Distante
Celula Raze razelor
Grup Coordonatele interatomice
Minerale homeotipe elementara cristalochimice[4]*
cristalochi-
spatial atomilor (
(in ) (in ) mice
in )
(in )
C: 0, 0, 0 C:0,77 1
Diamant Fd3mC ao=3,567 1,544
,544
Zn: 0, 0, 0 2
Sfalerit ZnS F 43m ao=5,415 Zn2+:0,60 2,44
S: , , ,345
Cu: 0, 0, ; Cu-S:2,288
ao=5,385 Cu+:0,77 Cu-S:2.61
Famatinit Cu3SbS4 I 42m Sb: 0, 0, 0; 2,344
co=10,754 Sb5+:0,60 S2-:1,84 Sb-S:2.44
S: 0,255; 0,255; 0,132 Sb-S:2,405
Cu: 0, 0, 0;
ao=5,277 Cu2+:0,57 Cu-S:2.41 Cu-S:2,295
Calcopirita CuFeS2 I 42d c =10,441 Fe: 0, 0, ;
o Fe2+:0,63 Fe-S:2.47 Fe-S:2,259
S: 0,256; 0,250; 0,125
*pentru C = raza covalenta, pentru celelalte elemente chimice raze ionice
O alta structura derivativa care poate fi descrisa pe baza structurii sfaleritului este
cea a calcopiritei, la care pozitiile B sunt ocupate de S, iar pozitiile A sunt ocupate alternativ de
Cu si Fe. Ca si in cazul famatinitului, ordonarea a doi cationi diferiti in acceasi pozitie structurala
determina dublarea celulei elementare in directia axului z, (co~2ao), (fig.5.5 d), determinand o
simetrie tetragonala, cu grupul spatial I 42d . Ca si in cazul precedent, unitatea asimetrica este
formata din trei atomi pentru care se dau coordonatele in tabelul 5.5. Coordinarea de ansamblu
ramane tetraedrica (cationii sunt inconjurati de 4 atomi de S si sulful este inconjurat de 4 cationi:
doi de Cu si doi de Fe), dar tetraedrele sunt neregulate. Distantele interatomice d(Cu-S)>d(Fe-S)
reflecta mai degraba intensitatea legaturilor chimice (Fe-S mai puternica) decat dimensiunile
cationice care se afla intr-o relatie inversa. Distantele Cu-S si Fe-S sunt constante in structura
61
deoarece efectele de atractie ale perechilor de atomi asupra S se compenseaza reciproc, avand in
vedere substitutia 2:2.
5.2.1 Polimorfismul
O substanta chimica prezinta polimorfism atunci cand poate cristaliza cu
structuri atomice diferite. Starile posibile ale acestui compus, identice chimic dar diferite
structural se numesc modificatii polimorfe, faze sau polimorfi. Acestea se disting conventional
prin:
-adaugarea unei litere grecesti la o denumire unica9 (ex: la SiO2 -cuart, -cuart;
la S sulf, -sulf);
De obicei literele grecesti arata in ordine alfabetica stabilitatea fazelor cu cresterea temperaturii: fazele sunt stabile la
9
temperaturile cele mai mici, iar fazele , etc. la temperaturi din ce in ce mai ridicate.
62
in acest domeniu termic, faza este mai stabila termodinamic, in timp ce in domeniul termic
T>Tc este mai stabila faza .
Trebuie notat faptul ca la temperatura T= Tc energia libera a celor doua faze este
egala (G=G-G=0), ele aflandu-se in echilibru (Tc=temperatura de echilibru). Aceasta situatie
arata faptul ca transformarea de faza intr-un sens sau altul se produce spontan, fara sa fie nevoie
de un exces de energie interna. In sistemele minerale reale, transformarile de faza nu au loc la o
a
c
b
temperatura de echilibru, ci la temperaturi diferite, la care energiile libere ale fazelor sunt
diferite, astfel incat sa existe o diferenta de energie libera G>0 care sa faca posibila
transformarea (fig.5.6 b si c).
63
temperatura T=Tc+T, la care G<G. Este necesara o temperatura de supraincalzire (T)
impusa de asemenea de modificarile structurale. Se observa astfel ca evolutia sistemului nu poate
fi urmarita pe aceeasi curba la cresterea si la scaderea temperaturii: la Tc+T, iar la
T=Tc-T, aceste transformari de faza fiind ireversibile (monotrope). De asemenea evolutiile
sistemului nu mai traverseaza stari succesive de echilibru, deoarece la anumite temperaturi
(T=Tc-T in fig.5.6 b si T=Tc+T in fig.5.6 c) exista faze care nu sunt cele mai stabile
termodinamic.
Supraracirea de care are nevoie o anumita faza pentru a evolua spre o faza stabila
termodinamic are consecinte importante pentru interpretarea sistemelor naturale. Astfel, unele
faze au nevoie de timp foarte indelungat pentru a atinge
starea de echilibru, deoarece rata de transfer este foarte
lenta. Daca la o astfel de rata de transfer este foarte
dificila transformarea in faza stabila, este posibila
evolutia spre o alta faza care implica transformari
structurale mai usoare rezultand o faza stabila cinetic.
64
In consecinta nu este deloc neobisnuita existenta fazelor metastabile in roci
naturale. Toate rocile endogene formate la presiuni si/sau temperaturi ridicate reprezinta sisteme
metastabile si evolueaza spre faze stabile in conditii normale de presiune si temperatura (ex.:
mineralele argiloase). Conservarea lor de-a lungul timpului geologic este un indiciu asupra
cineticii lente a acestor procese in conditiile temperaturii de la suprafata scoartei, conditii in care
mobilitatea atomica este foarte scazuta, incetinind transformarile de faza.
65
Stabilitatea termodinamica a modificatiilor polimorfe. Diagrame de faza.
p + f = c + 2,
in orice punct din interiorul domeniilor de stabilitate ale celor trei faze, p=1. Varianta f=1+2-1=2,
deci pot varia doi parametri (presiunea si temperatura) astfel incat conditiile de stabilitate ale
66
sistemului sa nu se modifice. Pe curbele care separa domeniile de stabilitate ale fazelor minerale
sunt in echilibru termodinamic cate doua faze (ex: pe curba AB sunt in echilibru grafitul si
diamantul), deci p=2; rezulta ca varianta f=1+2-2=1, deci nu poate varia decat unul din cei doi
parametri (presiunea sau temperatura) pentru a se mentine aceasta conditie de echilibru. Vom
avea astfel un parametru independent (care poate varia) si un parametru dependent de primul.
Aceasta conditie se numeste univarianta, iar curbele se numesc curbe univariante. In punctul B
sunt in echilibru toate cele trei faze; f=1+2-3=0, astfel incat aceasta conditie de echilibru se
mentine doar daca cei doi parametri se mentin constanti. Situatia se numeste invarianta, iar
punctul B se numeste punct invariant sau punct triplu (defineste presiunea si temperatura de
echilibru a trei faze).
Curbele acestor diagrame de faza indica valorile P-T de echilibru a doua faze cu
energii libere egale. Traiectoria acestor curbe teoretice se determina prin calcule termodinamice.
In afara acestor curbe teoretice, mai sunt folosite si curbe experimentale care in general difera de
cele teoretice deoarece am vazut ca transformarile polimorfe reale nu se produc in conditii de
egalitate a energiilor libere.
Aceste diagrame teoretice de faza nu sunt suficiente pentru a explica situatiile din
sistemele naturale, astfel incat se completeaza cu informatii de ordin experimental si cu
observatii asupra sistemelor naturale care pot explica intr-o oarecare masura ce factori abat
aceste sisteme de la starea de echilibru. Revenind acum la diagrama P-T a sistemului C, se
observa faptul ca diamantul este faza stabila termodinamic la presiuni ridicate, iar grafitul este
faza stabila la presiuni scazute; influenta temperaturii asupra stabilitatii celor doua faze are un
efect secundar, presiunea fiind cea care controleaza major transformarile. Observatiile asupra
sistemelor naturale arata ca exista diamant la presiuni normale, desi acesta este domeniul de
stabilitate a grafitului. Spunem de aceea ca in aceste conditii grafitul este faza stabila, iar
diamantul este faza metastabila. De asemenea s-a mai observat ca grafitul nu poate exista in
conditii de presiune ridicata, astfel incat pentru aceste conditii, diamantul este faza stabila, iar
grafitul este faza instabila. In ceea ce priveste mentinerea diamantului in stare metastabila la
presiune normala, aceasta se datoreaza unei rate foarte scazute de adaptare a structurii sale si a
unei energii mari de activare necesara pentru refacerea legaturilor chimice.
67
Transformari structurale de faza
Fig.5.11 Structurile modificatiilor polimorfe ale cuartului vazute din directia axului z
(reprezentare cu poliedre de coordinare): a-low-cuart; b-high-cuart
69
Atat la low-cuart, cat si la high-
cuart, structurile reprezinta carcase
tridimensionale formate prin polimerizarea
tetraedrelor SiO4. Vazute din directia axului z
(fig.5.11), structurile sunt foarte asemanatoare;
atomii de Si din centrele tetraedrelor SiO4
echivalente au aceeasi cota, dar difera pozitiile
a b
atomilor de O din varfuri. Aceasta diferenta se
fig.5.12 structurile modificatiilor polimorfe ale
observa usor datorita morfologiei diferite a cuartului vazute din directia axului x (reprezentare
cu poliedre de coordinare): a-high-cuart; b-low-cuart
cavitatilor carcasei prin care trec axe de simetrie
diferite: 62 la high-cuart, 31 la low-cuart. Si in reprezentarile structurilor din directia axului x
(fig.5.12) se observa mentinerea constanta a pozitiilor atomilor de Si si modificarea pozitiilor
atomilor de O urmate de asemenea de modificarea morfologiei cavitatilor carcasei tetraedrice.
70
Transformarea structurii atrage dupa sine si scaderea volumului celulei
elementare datorita micsorarii parametrilor a0 si c0 la low-cuart (tabel 5.6), de unde rezulta o
densitate mai ridicata a acestuia ca efect al scaderii temperaturii.
Cinetic, aceste transformari sunt foarte lente, astfel incat stabilitatea fazelor de
evolutie a structurii depinde foarte mult de evolutia parametrilor sistemului (presiune,
temperatura). Daca modificarea acestora este lenta, structura se poate adapta si sistemul parcurge
stari succesive de echilibru; daca modificarea este rapida, in sistem se mentin un timp nedefinit
faze metastabile. In cazul sistemelor naturale este foarte obisnuita existenta fazelor metastabile
de temperatura si/sau presiune ridicata daca acestea au fost aduse brusc in conditii normale de
temperatura si presiune (ex: diamant, cristobalit, tridimit).
71
Transformarile disten (kyanit) andaluzit
sillimanit. Cei trei polimorfi ai sistemului Al2SiO5 reprezinta
cel mai clasic exemplu pentru dificultatea de determinare si
interpretare a diagramei de faze. Forma generala a diagramei
(fig.5.14) arata mari variatii ale pozitiilor curbelor univariante
si ale punctului triplu pe de o parte din cauza inconsistentelor
calculelor termodinamice pentru fazele individuale si pe de
alta parte datorita prezentei fazelor metastabile in domeniul P-
T de stabilitate a altor faze.
b
a c
Fig.5.15 Strate structurale ale polimorfilor Al2SiO5:
a-sillimanit din directia [110]; b- andaluzit din directia [100]; c-disten dupa (100)
72
Tabel 5.7: Elemente structurale ale polimorfilor Al2SiO5
Unghiuri de legatura Greutate
Grup Celula d(Si-O) d(Al-O)
Polimorfi O-Si-O O-Al-O specifica
spatial elementara (in ) (in )
(in tetraedre) (in octaedre) (g/cm3)
a0=7,126 ;
b0=7,852 ;
c0=5,572 1,621- 1,817- 106,83- 81,40-102,12o
Disten P1 3,53-3,65
=89,9o; 1,650 1,883 112,54o 163,45-172,44o
=101,2o;
=106o
a0=7,798 ;
1,618- 1,818- 101,75- 87,94-91,38o
Andaluzit Pnnm b0=7,903 ; 3,23-3,27
1,650 2,154 111,87o 179,08o
c0=5,557
a0=7,479 ;
1,583- 1,583- 106,55- 80,32-99,68o
Sillimanit Pbnm b0=7,670 ; 3,13-3,16
1,656 1,938 111,28o 180o
c0=5,759
Transformarile ordine-
dezordine descriu trecerea de la o faza la
alta intr-un aranjament in care o anumita
pozitie structurala poate fi ocupata de doua
tipuri de atomi (A si B).
La temperaturi ridicate,
atomii A si B au o distributie statistica
Fig.5.16 Carcasa sanidinei vazuta din directia axului y
(dezordonata) in pozitiile structurale ale caracterizata prin inelul tetragonal de tetraedre TO4; Al si Si au o
retelei. La scaderea temperaturii acestia distributie dezordonata in pozitiile tetraedrice T1 si T2
73
O astfel de transformare are loc la feldspatii de K cu formula generala K[T4O8] cu
Z=4 la care pozitiile T, coordinate tetraedric de O sunt ocupate de Al si Si in raportul Al:Si=1:3.
Formula feldspatilor de K este deci K[AlSi3O8] cu Z=4.
74
Desi transformarile ordine-dezordine presupun reorganizarea legaturilor chimice,
ele nu produc modificari majore asupra aranjamentului geometric al atomilor. Privite
comparativ, carcasele au o morfologie foarte asemanatoare. De asemenea, celulele elementare
difera foarte putin ca parametri si unghiuri ( si sunt foarte aproape de 90o la microclin) (tabel
5.8). Se observa ca ordonarea atomilor nu determina nici modificarea considerabila a densitatii.
5.2.2 Politipismul
Politipismul este un caz particular de polimorfism care decrie structuri
izochimice diferite prin modul de impachetare a unor
strate bidimensionale sau pachete identice fara
modificarea tipului de coordinare a atomilor. Aceste
structuri se numesc politipi. Exemple: ZnS (blenda,
wurtzit), Fe1-xS (pirotina), MoS2 (molibdenit), grupa
micelor.
75
tip B, fie in cele de tip C (fig.2.11). Pachetul cu atomi de S in pozitiile A se numeste pachet A,
iar pachetele cu atomi de S in pozitiile B sau C se numesc pachete B respectiv pachete C.
Fig.5.20 Succesiunea pachetelor structurale de Zn-S la wurtzit: a-din directia [001]; b-din directia [110]
(perpendiculara pe [001] cu figurarea pozitiilor structurale ale impachetarii compacte a atomilor de S.
Fig.5.19 Succesiunea pachetelor structurale de Zn-S la sfalerit: a-din directia [111]; b-din directia [111]
(perpendiculara pe [111] cu figurarea pozitiilor structurale ale impachetarii compacte a atomilor de S.
este similar celui de la sfalerit. Pachetul B are atomii de S in pozitiile B, iar atomii de Zn in
interstitiile A coordinate tetraedric de trei atomi de S din pachetul B si un atom de S din pachetul
A urmator. Acest politip format din succesiunea a doua pachete A si B se numeste wurtzit 2H (2
semnifica doua pachete, iar H semnifica simetria hexagonala) si are parametrii celulei elementare
ao=3,80 ; co=6,23 ~23,12 (3,12 reprezinta grosimea unui pachet de atomi Zn-S).
Existenta unor defecte de impachetare poate determina secvente mai complexe de
impachetare la wurtzit, formate din mai multe pachete. La toti politipii, parametrul ao al celulei
elementare se mentine constant, in timp ce parametru co variaza cu numarul de pachete al
secventei:
76
wurtzit 4H co=12,46 ~ 4 3,12 ;
wurtzit 6H co=18,73 ~ 6 3,12 ;
wurtzit 8H co=24,96 = 8 3,12 ;
wurtzit 10H co=31,20 = 10 3,12 .
Un numar mare de minerale pot fi vazute ca termeni intermediari intre doua sau
mai multe minerale cu chimism definit. Ex.: mineralul cu formula chimico-structurala
Mg0,5Fe1,5[SiO4] are o compozitie chimica intermediara intre forsterit Mg2[SiO4] si fayalit
Fe2[SiO4] si deci putem spune ca apartine seriei forsterit-fayalit scrisa ca (Mg,Fe)2[SiO4] sau
Mg2[SiO4] Fe2[SiO4].
77
Descrierea limitelor de variabilitate a chimismului mineralelor si a relatiilor dintre
ele se poate face utilizand doua concepte: solutie solida si izomorfism. Acestea descriu
capacitatea unei structuri minerale de a suporta variatii partiale de chimism fara modificari
importante ale geometriei sale. Variatia partiala de chimism inseamna ca sunt afectate doar
anumite pozitii structurale de substitutia elementelor chimice care le ocupa.
Desi cele doua concepte se suprapun ca inteles, ele difera prin nuanta:
-izomorfismul puncteaza in special limitele structurale ale variabilitatii chimice a
mineralelor si anume conditia mentinerii geometriei de ansamblu a structurii;
-solutia solida puncteaza in special posibilitatea de definire a chimismului unui
mineral ca un amestec de doua substante pure.
Exemplu: Mineralul dat ca exemplu mai sus Mg0,5Fe1,5[SiO4] poate fi definit cu
ajutorul conceptelor de solutie solida si izomorfism astfel:
a) un termen intermediar al seriei izomorfe forsterit-fayalit la care se ajunge prin
substitirea partiala a Mg cu Fe pornind de la structura forsteritului sau prin substituirea partiala a
Fe cu Mg pornind de la structura fayalitului;
b) un termen intermediar al solutiei solide forsterit-fayalit, adica un amestec solid
de forsterit si fayalit in care cele doua substante pure au o participare procentuala definita (25%
fayalit, 75% forsterit).
Din exemplul de mai sus deducem ca solutia solida si seria izomorfa sunt
termeni sinonimi.
A. Factori ai structurii
-in fiecare perioada dimensiunile atomilor scad odata cu cresterea valentei (si a
numarului de ordine) (tabel 5.10):
-in fiecare grupa dimensiunile atomilor cu aceeasi valenta cresc odata cu cresterea
numarului de ordine (tabel 5.11)
Tabel 5.10 Variatia razelor ionice in perioada Tabel 5.11 Variatia razelor ionice in grupa
Element chimic K+ Ca2+ Sc3+ Ti4+ Element chimic Li+ Na+ K+ Rb+
Nr. de ordine 19 20 21 22 Nr. de ordine 3 11 19 37
Raza ionica () 1,43 1,06 0,83 0,64 Raza ionica () 0,78 0,97 1,43 1,49
De la aceste reguli fac exceptie pamanturile rare (TR) la care raza ionica scade
odata cu cresterea numarului atomicconform asa numitei contractii lantanice. Variatiile
mentionate pentru razele ionice sunt valabile si pentru razele atomice cu aceleasi exceptii. Modul
de variatie a dimensiunilor particulelor in parioade si grupe sugereaza o periodicitate a acestora,
iar Fersman a dedus legea seriilor diagonale conform careia dimensiunile similare ale razelor
ionilor apar in sistemul periodic pe diagonala.
a) Daca diferenta razelor acestora este mai mica de 15% din raza ionului
(atomului, grupului chimic) mai mic, extensia solutiei solide este ridicata, deoarce are loc o
substitutie reciproca totala sau aproape totala in structura. Elementele chimice cu acest tip de
relatie dimensionala se numesc elemente diadohii.
b) Daca diferenta razelor ionice este cuprinsa intre 15 si 30% din raza ionului
(atomului, grupului chimic), solutia solida este limitata sau rara.
c) Daca diferenta razelor ionice este mai mare de 30% din raza ionului (atomului,
grupului chimic), solutia solida are o extensie foarte redusa.
79
2.Sarcina ionilor (grupurilor) care se substituie in structura. Mentinerea
neutralitatii retelei prin substitutie este asigurata prin substitutie in doua moduri distincte:
80
4.Mentinerea tipului de coordinare
doar cand Al3+ este coordinat octaedric (granati, spineli). Fe3+ nu poate inlocui aproape niciodata
Al3+ aflat in coordinari 4 sau 5 (disten, andaluzit, silimanit).
b) Functia de camp electric (F) este exprimata prin raportul dintre potentialul de
ionizare (I) si raza ionica (r): F=I/r. Elementul cu F mai mare va fi preferat in retelele ionice.
81
A. Factori de mediu
82
5.3.3 Reprezentarea grafica a solutiilor solide
In general, in interpretarile de chimism ale solutiilor solide intereseaza cel mai
mult influenta temperaturii asupra extensiei acestora. De aceea cele mai utilizate diagrame de
reprezentare grafica sunt diagramele de faza (de stabilitate) T-X (temperatura compozitie),
folosite in special pentru solutii solide binare (cu doi componentu extremi) (fig.5.22, 5.23, 5.25).
Pentru solutiile solide polinare (mai mult de trei component) se folosesc diagrame
polinare (in trei dimensiuni) sau se grupeaza anumiti termeni extremi astfel incat sa se poata
utiliza o diagrama ternara (vezi diagrama de chimism a carbonatilor din fig.11.10 unde se
grupeaza Mn2+ si Fe2+).
Foarte rar se folosesc diagrame exclusiv compozitionale si in cazul solutiilor
solide binare.
Diagramele de faza ale solutiilor solide pot fi obtinute prin calcula termodinamice
sau experimental.
83
ex: rodocrozit MnCO3 in care Mn2+ se substituie cu Fe2+;
La unele minerale, intre atomii, ionii sau unitatile structurale ezista anumite
cavitati (interstitii). Atunci cand atomii sau ionii care se substituie sunt pozitionati in aceste
interstitii de forme diferite se poate defini o substitutie interstitiala sau o soluti solida interstitiala.
Aceste solutii solide apar atunci cand un cation cu sarcina mai mare substituie
unul sau mai multi cationi cu sarcina mai mica pentru mentinerea neutralitatii retelei. Aceasta
substitutie genereaza aparitia uneia sau mai multor pozitii vacante (omise). Exemple:
10
R+= K+, Rb+, sau Cs+
85
-la microclin KAlSi3O8, K+poate fi substituit prin Pb2+ conform relatiei:
K++K+Pb2+ 11
Fe2++Fe2++Fe2+Fe3++Fe3++ .
11
prin se reprezinta pozitia vacanta (omisa)
86
3.Clasificarea din punct de vedere al extensiei
Astfel la temperatura T1 cand incepe cristalizarea, faza solida are compozitia Xs1 mai bogata in
compus A decat topitura din care cristalizeaza. Pe masura ce scade temperatura, faza solida se
imbogateste in compus B. La temperatura T3 cand se termina cristalizarea faza solida are aceeasi
compozitie cu topitura initiala.
Ex.: seria olivinei (seria forsterit-fayalit) in care Fe2+ si Mg2+ se pot substitui in
orice proportii.
87
Lacuna de miscibilitate este domeniul T-X in care nu exista o faze solide
omogene cu compozitie mixta intre A si B. Pe aceasta diagrama se poate observa deci ca la
temperaturi mai mari decat T2 solutia solida este
continua (stabila pe tot domeniul compozitional). La
temperaturi mai mici decat T2 solutia solida se
restrange, astfel incat lacuna de miscibilitate se mareste
cu scaderea temperaturii. Sa urmarim acum evolutia
unie faze solide la scaderea temperaturii. La
temperatura T1, faza solida are compozitia X1. Ea isi
mentine aceeasi compozitie pana la temperatura T2. La
temperaturi mai scazute, aflandu-ne in lacuna de
miscibilitate, faza solida se dezamesteca in doua faze
minerale omogene cu compozitii diferite. La
temperatura T3<T2, cele doua faze solide vor avea Fig.5.24 Concentrarea componentilor A si
B prin racire si formarea lamelelor de
compozitiile Xs3 (mai bogata in A) si Xs3 (mai bogata exsolutie: a) distributie dezordonata la in
temperatura ridicata; b) ordonare la
B). La o temperatura si mai scazuta (T4) cele doua faze temperaturi scazute
88
3.Clasificarea dupa criteriul evolutiei structurii
a) solutii solide izostructurale (izotipe) in care se mentine grupul spatial (ex: seria
olivinei);
89
5.3.5 Exemple de solutii solide
Se vor da aici doar cateva exemple de solutii solide, intrucat se vor ilustra mai
detaliat in mineralogia sistematica pentru multe grupe de minerale.
diagrama de faza din fig.5.22, in timpul racirii, un cristal de olivina care incepe sa cristalizeze la
o anumita temperatura se este mai bogat in forsterit decat topitura initiala si se imbogateste apoi
progresiv in fayalit, astfel incat la sfarsit va avea aceeasi compozitie cu topitura initiala. Daca
racirea este lenta (in roci magmatice intruzive), olivina formata va avea o compozitie chimica
omogena deoarece are timp suficient sa intre in echilibru chimic prin difuzia ionilor de Mg si Fe.
Daca racirea este rapida (in roci vulcanice), cristalul de olivina va prezenta zonalitate chimica,
fiind din ce in ce mai bogat in fayalit spre margine.
90
neizostructurala. In diagrama de faza din fig.5.26 Ortoza-Albit-Anortit (KAlSi3O8-NaAlSi3O8-
CaAl2Si2O8) care arata extensia solutiei solide la diferite temperaturi se observa ca la temperaturi
ridicate, Na poate fi substituit total de K si Ca, dar Ca si K nu se substituie decat in proportii
reduse, determinand existenta unei lacune de miscibilitate care se extinde cu scaderea
temperaturii. Aceasta solutie solida ternara poate fi descompusa in doua solutii binare:
92
6. PROPRIETATI FIZCE ALE MINERALELOR
vezi C. Klein & C.S. Hurlbut, Jr., 1999, Manual of Mineralogy, cap.6, Physical Properties of
Minerals, pg. 250-274)
93
Fig.6.2 Macle de contact: a) octaedru cu plan posibil de macla b-b (111) , unul dintre
cele patru plane din forma octaedrica {111}; b) spinel: maclare octaedrica {111};
c) macla japoneza a cuartului: cristale drept si stang alipite dupa (1122)
95
6.3 Proprietati legate de coeziune
6.4.2 Luciul
6.4.3 Transparenta
6.4.4 Luminiscenta
6.6.2 Termoelectricitatea
6.6.3 Piroelectricitatea
6.6.4 Piezoelectricitatea
97
II SISTEMATICA MINERALELOR
98
7. CLASA ELEMENTE NATIVE
Clasificare
I. Metale
Grupa Aurului
Aur Au
Argint Ag
Cupru Cu
Plumb Pb
MercurHg
Grupa Platinei a) reprezentare realista,
vedere generala
Platina Pt
Paladium Pd
Platiniridium (Ir, Pt)
Grupa Fierului si a mineralelor a) Reprezentare schematica,
din meteoriti vedere generala
Fier Fe
Nichel-fier (Ni, Fe)
Zinc Zn
II. Semimetale b) reprezentare realista,
vedere din directia [111]
Grupa Arseniului
Arsen As
Antimoniu Sb
b) Reprezentare realista,
Bismut Bi Vedere din directia [100]
Grupa Teluriului
Seleniu Se Fig.7.2 structura
Diamantului
Teluriu Te
III. Nemetale c) reprezentare
schematica,
Grupa Sulfului vedere generala
-Sulf S
-Sulf S Fig.7.1 Structura cuprului
-Sulf S
Grupa Carbonului
Diamant -C
Grafit -C
99
7.1. Metale
Grupa aurului
Contine minerale izotipe cu grupul spatial Fm3m :
Proprietati fizice
Cu, Ag si Au se afla in grupa Ib a sistemului periodic. Configuratia electronica a
ultimului strat este urmatoarea:
Cu 4s13d10;
Ag 5s14d10;
Au 6s14f143d10.
La toate cele trei elemente chimice, in orbitalul s exista doar cate un singur
electron. In cazul atomilor care se apropie, electronii de valenta nu mai apartin doar unui atom
sau unei perechi de atomi, ci apartin intregului cristal, formand benzi de valenta. La atomi
diferiti, izolati, orbitalii s au aceeasi energie; la atomii legati, acestia vor avea energii putin
diferite, determinand despicarea nivelului energetic in n nivele energetice (n=numar de atomi).
Ansamblul acestor nivele energetice formeaza o banda de energie. Electronii din banda de
valenta tind sa ocupe orbitalii din nivelele energetice minime in perechi cu spin opus. De
exemplu, n atomi de Cu au n electroni si 2n pozitii electronice disponibile. Electronii vor ocupa
100
jumatatea inferioara a benzii de energie, cea superioara ramanad vacanta, formand banda de
conductie. Absorbind o cantitate minima de energie, o parte din electronii din banda de valenta
pot trece usor in banda de conductie.
Proprietatile fizice determinate de acest tip de legatura chimica sunt:
- conductibilitatea electrica ridicata: suprapunerea benzilor de energie ale
orbitalilor s, p si d (energiile lor apropiate) determina ca "norul electronic" din banda de
conductie sa devina mai dens la aplicarea unei diferente de potrential;
- conductibilitatea termica ridicata: cresterea temperaturii determina
intensificarea miscarii vibratorii a electronilor si deci transferul de energie cinetica de la un atom
la altul;
- coeficienti de absorbtie ridicati, capacitate de reflexie ridicata: determinata de
absorbtia energiei luminoase pentru deplasarea electronilor pe nivele energetice superioare;
- maleabilitate, ductilitate (alunecarea relativa unor plane atomice): atomii nu
pierd contactul prin solicitare mecanica datorita "norului electronic" ce mentine coeziunea.
- greutati specifice ridicate: (caracterul compact al structurii asigura un grad de
ocupare a spatiului de 74%): Cu - 8,9; Ag - 9,6-12; Au - 19; (g/cm3);
- duritate scazuta: Au - 21/2; Cu 3;
- clivaj absent.
Alte proprietati fizice:
- tendinta de a forma concresteri scheletice (dendrite, forme arborescente,
vermiculare, foite);
- culoarea este diferita: aur - galben auriu, cupru - roz aramiu; aliajele modifica
culoarea: aurul, daca dizolva argint capata o culoare mai albicioasa, mai palida; daca contine cupru
devine mai rosu (aurul turcesc sau siberian).
Cea mai cunoscuta ocurenta de aur si argint nativ din Romania este
patrulaterul aurifer din Muntii Metaliferi: definit de localitatile Brad, Sacarmb, Baia de Aries,
Rosia Montana si Zlatna.
101
7.2. Nemetale
Grupa carbonului
Structura
- Diamant -C, Z=8; Fd3m
Structura descrisa de arhetipul diamant in care
un atom ce C este coordinat tetraedric de 4 atomi de C, unghiul
de legatura fiind 109o28. Rezulta o retea tridimensionala
infinita (un polimer tridimensional), intreg cristalul constituind o
singura molecula. Legatura C-C este aproape total covalenta; Fig.7.3 Structura grafitului:
d(C-C) = 1,54 ; rC(cov) = 0,77 . reprezentare schematica,
vedere generala
Celula elementara contine doua tipuri de pozitii
atomice (fig.7.2 a):
- atomii tip A formeaza o retea cubica compacta;
- atomii tip B ocupa alternativ centrele a 4 dintre cele 8 octante ale
cubului.
- ao = 3,56 .
102
Tabel 7.1 proprietatile fizice ale mineralelor din grupa carbonului
Zacaminte importante de diamant din lume: Brazilia (provinciile Minas Geraes si Bahia); Africa de
Sud (Kimberley, De Beer, Bultfontein, Dutoitspan)
Istoric al diamantului
Primul diamant a fost gasit n India n jurul anilor 800 .Chr. si probabil, productia de
diamant a nceput cu peste 2 000 de ani n urma. Insulele Barneo au fost de asemenea printre primele
producatoare, alaturi de India. Astazi, att India ct si Insulele Barneo participa la productia mondiala de
diamante cu cantitati neglijabile. n anul 1721 sunt descoperite zacamintele aluvionare din Brazilia,
provinciile Bahia si Minas Geraes. Se apreciaza ca de aici s-au exploatat peste 15.000.000 carate (1 carat
= 0,2 g). Continentul african s-a impus pe piata diamantelor ncepnd cu anul 1867 cnd sunt decoperite
primele depozite aluviale din regiunile strabatute de fluviile Orange si Vaal (Republica Sud-Africana)
apoi cele de la Kimberley (Republica Sud-Africana), Tshikapa (Angola), cele din regiunea Bushimaie
River (Congo) si cele din Tanzania. Limita de exploatabilitate este de 0,25-1 carate/m3 de aluviuni.
103
Productia de diamante naturale provine n cea mai mare parte din Africa: diamantele
pentru bijuterii din Republica Sud-Africana, iar diamantele pentru industrie din Congo. Productia anuala
este de 8 000 000 carate n Republica Sud-Africana, 2 017 000 carate n Angola, 10 000 000 carate n
Congo.
Diamante celebre: "Regentul" sau "Pitt" (Muzeul Luvru, 137 carate), "Cullinan" (3 125
carate), "Excelsior" (969,5 carate), "Victoria" (457 carate), "Orlov" (194 carate), "Steaua Africii de Sud"
(83,5 carate), "Koh-I-Nor" (186 carate), "Marele Diamant" (601,25 carate), "Florentin" sau "Grand Duke
Toscana" (133 carate), "Star South Bagagem" (254 carate), "Tiffany" (1253/8 carate), "Jubileu" (634
carate), "Jonker" (726 carate), "Eduard VII" (3025 carate), "Imperial" (457 carate).
104
8. CLASA SULFURI
Clasificare
105
8.1. Sulfuri tip AX
Structura: arhetipul
structural halit in care pozitiile Na sunt
ocupate de Pb, iar pozitiile Cl de S (fig. 8.1)
(vezi si izotipism).
a) b)
-poate fi descrisa ca o retea
Fig.8.1 Structura galenei (vedere generala):
cubica compacta a ionilor de S cu Pb situat a) celula elementara reprezentata cu atomi; b)
in toate cele 4 interstitii octaedrice (ionii de structura reprezentata cu poliedre de coordinare
Pb ocupa colturile si centrele fetelor celulei elementare, ionii de S ocupa centrul celulei si
centrele muchiilor);
Coordinarea octaedrica (6) atat pentru Pb cat si pentru S (fig. 8.1);
Legatura Pb-S: distanta Pb-S = 2,97 ; criteriul electronegativitatii lui Pauling
==> ~12% ionica.
Celula elementara: a0 = 5,93 .
106
Coordinarea - 4 (tetraedrica) atat pentru Zn, cat si pentru S (fig.8.2);
Legatura Zn-S:
- d(Zn-S) = 2,54 < r(Zn2+) + r(S2-) = 0,74 + 1,84 = 2,58 ;
> rC(Zn) + rC(S) = 1,25 + 1,02 = 2,27 ;
==> legatura covalenta-ionica: criteriul electronegativitatii Pauling
~20% caracter ionic.
Celula elementara: a0 = 5,40 ;
Chimism: Fe poate substitui
pana le 34% Zn.
Proprietati fizice
Analiza planelor atomice cu
diferite orientari arata urmatoarele:
- in directia [100] (fig. 8.3 a) b)
a)
alterneaza plane de atomi de Zn cu plane de
atomi de S (coeziune minima); distanta dintre Fig.8.2 Celula elementara a sfaleritului (vedere generala):
a) reprezentare cu atomi; b) reprezentare cu tetraedre ZnS4
plane d[100] = 1,35 ;
- in directia [110] (fig. 8.3 b) se succed plane formate din atomi de Zn si S cu
numarul maxim de legaturi cuprinse in acest plan (coeziune maxima); distanta dintre plane
d[110] = 1,90 ;
-in directiile [111] (fig. 8.4 a) si [1-11] (fig. 8.4 b) alterneaza plane de atomi de Zn
cu plane de atomi de S (plane de densitate reticulara maxima); vazuta din ambele directii,
structura arata caractere diferite.
Consecintele acestor particularitati determina urmatoarele proprietati fizice:
- clivajul dupa {110} (planele cu coeziune maxima);
- trachtul dat de combinatii de tetraedru + {111} si tetraedru {111} (fetele celor
doua forme de tetraedru prezinta striatii diferite) si dodecaedru romboidal {110}.
107
a) b) a) b)
Celula elementara:
- formata din doua celule de tip sfalerit suprapuse in directia axului c;
- parametrii: a0 = 5,18 (< blenda 5,40 datorita substitutiei Zn prin Cu si Fe);
108
- c0 = 10,41 (~2 a0 = 10,36 );
109
Nichelina NiAs cu Z=2
Pirotina Fe1-xS cu Z=2
111
Coordinarea (fig.8.7 b)
- Fe inconjurat de 6 atomi de S un octaedru deplasat de la directia axelor 4;
- perechile S2 inconjurateoctaedric de 6 atomi de Fe.
112
9. CLASA OXIZI
CLASIFICARE
OXIZI SIMPLI
Tipul A2X Grupa cupritului Cuprit Cu2O
Apa H2 O
Tipul AX Grupa periclazului Periclaz MgO
Tipul A2X3 Grupa hematitului Corindon Al2O3
Hematit Fe2O3
Grupa ilmenitului Ilmenit FeTiO3
Tipul AX2 Grupa rutilului Rutil TiO2
Piroluzit MnO2
Casiterit SnO2
Anatas TiO2
Brookit TiO2
OXIZI MULTIPLI
Tipul AB2X4 Grupa spinelului Seria spinelului Spinel MgAl2O4
Seria magnetitului Magnetit Fe2+Fe23+O4
Seria cromitului Cromit FeCr2O4
113
9.1. Oxizi simpli
a) b) c)
Fig.9.1 Structura corindonului (vedere din directia axului c): a) strat de atomi de
Al si O;
114
de Al si O si abaterea atomilor de la impachetarea ideala ACACA, rezultand o impachetare
ACACAC.
Descriere cu poliedre de coordinare: Al este coordinat octaedric de 6 atomi de O, iar O
este coordinat tetraedric de 4 atomi de Al. Structura se poate descrie folosind octaedrele AlO6. Ocuparea a
2/3 din pozitiile octaedrice de catre Al determina formarea unei retele octaedrice incomplete, paralela cu
(001), in care octaedrele leaga prin muchii (fig.9.1 c).
Tabel 9.1
ao () co () raza cationului raza oxigenului suma razelor distanta A-X
in coordinare 6 in coordinare 4 () ionice () ()
()
Hematit 5,034 13,749 0,65 2,03 1,96
2,08
1,38
Corindon 4,718 12,818 0,54 1,92 1,84
1,94
Proprietati fizice
Corindon: habitus scurt prismatictabular (cristale-"butoias"); clivaj absent, duritatea
remarcabila (9). Este incolor si transparent, dar substituia Al cu ioni de Cr, Ti, Ni, V in diferite proportii
determina coloratii alocromatice: rosu (rubin), albastru (safir), verde (smarald oriental), galben (topaz
oriental).
Hematit: habitus de la tabular pna la lamelar si fin solzos, duritate 5-6, opac, cenusiu
sau rosu.
115
Descrierea cu poliedre de coordinare: Pentru descriere vom utiliza doua tipuri de
octaedre, FeO6 si TiO6. Reteaua octaedrica paralela cu (001) (fig.9.2.c) are un aspect asemanator
b)
a)
c)
Fig.9.2 Structura ilmenitului (vedere din directia axului c): a) strat de atomi de Fe, Ti si O;
b) structura cu reprezentarea celulei elementare; c) strat de poliedre paralel cu (001)
cu reteaua de octaedre AlO6 de la corindon, dar alterneaza in orice directie cele doua tipuri de
poliedre mentionate.
Celula elementara: a0 = 5,091 ; c0 = 14.053 .
Distantele interatomice masurate:
d(Fe-O)=1,88 ; 2,07 ; 2,09 ; 2,19 ;
d(Ti-O)= 1,88 ; 2,07 ; 2,09 ; 2,19 .
116
9.2.2 Oxizi tip AX2
Grupa rutilului
Legaturile Ti-O nu au aceeasi intensitate, existand doua valori ale d(Ti-O): 1,95
si 1,97 . Distanta Ti-O calculata din razele ionice: 0,61+1,36=1,97 .
Celula elementara: a0 = 4,6 ; c0 = 2,96 .
117
Proprietati fizice determinate de structura
Lanturile octaedrice paralele cu axul z determina existenta unui habitus prismatic.
Tracht: dominat de prisma {110} si dipiramida {111}. Legaturile mai puternice in directiile [110],
[110] , [111] si [110] determina existenta unui clivaj bun dupa {110} si foarte slab dupa {111}.
118
9.3 Oxizi multipli
Grupa spinelilor
Contine minerale cu grupul spatial Fd3m cu formula generala AB2O4, unde:
A=Mg2+, Fe2+, Mn2+, Zn2+,
B=Fe3+, Al3+, Cr3+, Ti4+.
A=Fe2+ hercynit
A=Fe2+ magnetit
A=Mn2+ jacobsit
A=Fe2+ cromit
119
prin faptul ca atomii metalici se pozitioneaza mereu la aceleasi coordonate, in timp ce
coordonatele (pozitiile) atomilor de O se pot modifica, astfel incat scheletul oxidic se poate
dilata/contracta, adaptandu-se usor dimensional variatiei naturii cationilor.
Proprieti fizice
Habitus izometric, tracht octaedric {111}, duritate ridicata, clivaj absent sau imperfect
dupa {111}. Chimismul determina variatia culorii, a greutatii specifice. Magnetismul este foarte puternic
la magnetit, magnezioferit si slab la jacobsit.
120
10 CLASA HALOGENURI
CLASIFICARE
Contine minerale izotipe cu grupul spatial Fm3m , dintre care cel mai comun este
halitul, NaCl, cu Z=4.
121
Celula elementara: a0 = 5,639 ;
a)
b)
Fig.10.1 Structura halitului (vedere generala):
a) celula elementara reprezentata cu atomi;
b) structura reprezentata cu poliedre de coordinare
Legatura Na-Cl - d(Na-Cl) = 2,819 ; legatura aproape total ionica.
Proprietati fizice
Planele {100} din structura halitului sunt plane de coeziune maxima,. In acest
plan situandu-se legaturile Na-Cl (distanta Na-Cl in aceste plane este 2,819 ). Aceasta explica
trachtul si clivajul cubic {001} perfect al halitului.
Sunt caracteristice tremiile, forme scheletice concave, constituite din suprapuneri
rectangulare n descrestere progresiva, generate prin cresterea exagerata n directia muchiilor care
apar la unele cristale de sare dezvoltate n conditiile de suprasaturatie din lagunele zonelor
tropicale. Aceste forme se dezvolta astfel deoarece colturile si muchiile cuburilor prezinta cel mai
mare numar de valente libere.
Acest mineral este n general incolor, putnd fi colorat allocromatic: coloratia
cenusie se datoreaza particulelor de argile, coloratia galbena hidroxizilor de fier, culoarea rosie
oxizilor de fier, iar coloratia bruna sau neagra substantelor organice. Un caz deosebit de interesant
l reprezinta culoarea albastra idiocromatica care se datoreaza transferului de electroni catre ionii
de sodiu, transfer care conduce la aparitia de atomi neutri de sodiu care ies de sub influenta fortelor
de legatura ale structurii si se plaseaza n diferite goluri ale structurii (defecte de retea). O astfel de
coloratie idiocromatica se realizeaza n mod artificial cnd mineralul este supus actiunii
substantelor radioactive (bombardat prin radiatii ).
122
10.2 Grupa fluorinei
Este reprezentata prin fluorina CaF2 cu Z=, Fm3m
Structura (fig.10.2) poate fi descrisa ca o impachetare cubica compacta a ionilor
de Ca in care toate cele 8 pozitii interstitiale tetraedrice sunt ocupate de ioni de F. In celula
elementara, ionii de Ca ocupa colturile si mijloacele fetelor, iar ionii de F ocupa centrele tuturor
octantelor celulei.
Coordinarea: Ca coordinat cubic de 8 F; F coordinat tetraedricde 4 Ca.
Legatura Ca-F: - d(Ca-F) = 2,362 ; (rCa2+ + rF- = 2,35 ); potrivit
criteriului electronegativitatii Pauling, 89% legatura ionica.
a) b) c)
Fig.10.2 Structura fluorinei (vedere generala):
a) celula elementara reprezentata cu atomi;
b) si c) structura reprezentata cu poliedre de coordinare
Celula elementara: a0 = 5,463 .
Proprietati fizice
Planele de coeziune maxima, cu distanta interatomica egala cu d(Ca-F) sunt
planele {111}, de aici clivajul octaedric perfect al fluorinei.
Trachtul este cubic, octaedric, rar dodecaedric romboidal. Prezinta macle de
penetratie dupa axul 4, formate prin ntrepatrunderea a doua cuburi.
Este incolora, dar poate fi colorata allocromatic in galben, verde, violet, albastru,
roz, rosu. Cristalele incolore pot deveni violete prin actiunea vaporilor de calciu metalic si a
descarcarilor electrice, aceasta sugernd faptul ca, n unele cazuri, culoarea se datoreaza aparitiei n
structura a atomilor de Ca sau F. Prin expunere la raze catodice se observa n general o
fluorescenta violeta, cu o nuanta caracteristica albastra-verzuie. Fluorescenta se manifesta si la
ncalzire (termoluminiscena).
123
11. CLASA CARBONATI
Caracteristica clasei carbonatilor este data de prezenta gruparii anioice (CO 3)2-.
Atomul de C este coordinat trigonal planar de trei atomi de O; d(C-O) = 1,294 . Legatura C-O
este mai puternica decat legaturile dintre O si cationi, fapt ce determina comportamentul
carbonatilor in reactiile minerale.
CLASIFICARE
I. CARBONATI ACIZI
Tipul AH(XO3) Trona Na3H(CO3)2 2 H2O
124
11.1 Carbonati normali anhidri
Tabel 11.1
Seria carbonatilor trigonali Seria carbonatilor rombici
Mineral Magnezit Smithsonit Siderit Calcit Aragonit Strontianit Ceruzit Witherit
Formula chimica MgCO3 ZnCO3 FeCO3 CaCO3 CaCO3 SrCO3 PbCO3 BaCO3
Raza ionica () 0,78 0,83 0,83 1,06 1,06 1,27 1,32 1,43
Polimorfismul este ntlnit la CaCO3 care prezinta mai multe modificatii polimorfe:
calcit (trigonal), vaterit sau -calcit (metastabil), elatalit sau -calcit (caracteristic temperaturii si
presiunii ridicate) si aragonit (rombic), mai instabil dect calcitul la temperaturi si presiuni
normale. Sunt frecvente cazurile de pseudorfism (paramorfism) n cazul carbonatului de calciu:
cristale de calcit cu morfologie externa de aragonit.
125
- celula similara halitului in care
atomii de C formeaza o "retea romboedrica centrata
intern" (colturile si centrul celulei) cu gruparile CO3
dispuse pe axul 3 .
Celula elementara poate fi descrisa
mai convenabil ca o celula similara halitului: se
alege sistemul de axe cristalografice dupa muchiile
romboedrului de calcit astfel incat ==101o55';
=78o05' si b=ca (fig.11.2). Rezulta astfel o celula
elementara dubla, similara cu cea a halitului, o
Fig.11.1 Celula
celula cubica comprimata in directia axului 3 elementara Fig.11.2 Construirea
romboedrica a celulei elementare
(fig.11.3). calcitului similare halitului
Coordinarea: Ca coordinat octaedric
de 6 atomi de O; C coordinat trigonal planar de 3 atomi de O; O coordinat de 1 atom de C si 2
atomi de Ca.
Descrierea cu poliedre de coordinare (fig. 11.4): Octaderele CaO6 formeaza
retele plane paralele cu {001}. Intre aceste retele planare sunt dispuse triunghiurile CO3.
126
a) b)
Fig.11.4 Structura calcitului Fig.11.5 Structura dolomitului: (vedere generala):
reprezentata cu poliedre a) celula elementara romboedrica; b) structura
de coordinare reprezentata cu poliedre de coordinare
127
Aragonit CaCO3, Z=2 Pmcn
Celula elementara: a0=4,960 ; b0=7,967 ; c0=5,741
(fig.11.6)
Diferenta dintre structura aragonitului (comuna tuturor
mineralelor din grupa aragonitului) si cea a calcitului este data de
pozitia atomilor de Ca in raport cu grupurile CO3. La calcit, gruparile
CO3 sunt dispuse in strate paralele cu (001), iar cei 6 atomi de Ca din
jurul lor au pozitia aratata in fig.11.7 a; la aragonit, gruparile CO3
Fig.11.6 Celula elementara
formeaza strate paralele cu (100), iar cei 6 atomi de Ca ocupa pozitiile a aragonitului
(vedere generala)
din fig.11.7 b. Rezulta astfel o rotire cu 30 o a gruparii CO3 la calcit fata
de aragonit. Aceasta diferenta se reflecta in coordinarea Ca care difera la cele doua minerale: 6 la
calcit, 9 la aragonit (fig.11.8).
Exista abateri de la relatia de echilibru descrisa de diagrama de faza din fig.11.9 care arata ca la
temperaturi si presiuni normale faza stabila este calcitul. O prima abartere o constituie mentinerea
aragonitului ca faza metastabila in acest domeniu P-T datorita unei rate lente de transformare in calcit. O
alta abatere este data de posibilitatea formariii aragonitului in conditii normale de temperartura si presiune
explicata prin controlul unor factori cinetici asupra nucleatiei: prezenta Mg in solutiile din care
cristalizeaza faza CaCO3 sau suprasaturarea solutiilor in HCO3.
Carbonatii trigonali
Trachtul caracteristic este romboedric {1011} sau scalenoedric {2131} . Calcitul,
formandu-se n conditii genetice foarte variate, prezinta o varietate extraordinara de forme
cristalografice, cunoscndu-se peste 1200 de forme caracteristice.
Macle: simple de alipire dupa (0001) si {0112} si macle polisintetice dupa {0112} .
Maclele polisintetice ale calcitului se datoreaza plasticitatii sale; cristalele de calcit prezinta o
deplasare a unei portiuni din masa lor sub forma unor translatii de plane reticulare cnd sunt supuse
129
unor presiuni reduse si stau ntr-o pozitie simetrica fata de partea nedeformata. Experimental,
fenomenul de maclare mecanica se poate realiza daca se apasa lama unui cutit vertical pe muchia
obtuza a unui romboedru de calcit obtinut prin clivaj dintr-un cristal bine dezvoltat. n acest caz, o
parte din masa cristalului se deplaseaza prin alunecare dupa un plan corespunznd fetei de
romboedru, n directia muchiei presate, asezndu-se ntr-o pozitie de macla cu portiunea
nealunecata.
Clivajul este perfect dupa fetele de romboedru {1011} .
Duritatea este cuprinsa ntre 3 (calcit) si 5 (smithsonit).
Culoarea. n general incolori sau colorati allocromatic n diferite nuante.
Varietati: - calcitul cristalizat n romboedre perfect transparente se numeste
spat de Islanda;
- calcitul depus din izvoare termale, cu dungi fine, compacte si semitransparente
avnd desene diferite se numeste onix de marmura;
- agregatele granulare compacte de calcit se numesc marmure.
Greutatea specifica depinde de tipul de cation si variaza ntre 2,6-2,8 la calcit si
4,43 la smithsonit.
Carbonatii rombici
130
12. CLASA SULFATI
CLASIFICARE
131
12.1 Caractere generale
Gruparea anionica (SO4)2- are unui tetraedru, spre deosebire de anionul complex
(CO3)2- care avea forma plana. Gruparea (SO4)2- prezinta dimensuni mari. De aceea retele cristaline
apar n naturt numai n cazurile n care aceasta se combina cu cationi cu dimensiuni mari. Astfel,
compusi stabili se vor obtine cu elemente bivalente de dimensiuni mari, de exemplu Ba, Sr, Pb.
Elementele bivalente cu raze ionice mici formeaza de regula sulfaai hidrataai. n
majoritatea cazurilor, mineralele hidratate contin 2,4,6 si 7 molecule de apa. Difractia de raze X
realizata pe diversi compusi hidratati arata ca, de regula, cationii bivalenti sunt nconjurati direct n
structura cristalint de molecule de apa neutre din punct de vedere electric. Din aceasta cauza,
volumul acestor cationi hidratati creste si compusii astfel formati sunt stabili. Numarul de molecule
de apa care intra n retea depinde de dimensiunea cationului. Prin deshidratare, acesti sulfati si
modifica structura sau se distrug. Cantitatea de apa depinde si de presiunea vaporilor de apa din
mediul exterior.
Cationii bivalenti cu dimensiuni ale razelor ionice mijlocii sunt capabili sa formeze
att sulfati anhidri ct si sulfati hidratati. De exemplu Ca2+ , care da o combinatie de tip Ca[SO4] -
anhidritul si o combinatie Ca[SO4] 2 H2O - gipsul. Acesta din urma prezinta o structura
stratificata n care moleculele de apa sunt dispuse ntre retelele plane formate de ioni de Ca2+ si
(SO4)2-.
Cationii monovalenti ai metalelor alcaline intra n compozitia sulfatilor fie sub
forma de compusi dubli, fie asociati cu ioni de H+. Ei formeaza retele cristaline cu legaturi slabe si
se dizolva foarte usor n H2O, la fel ca si sulfatii elementelor bivalente cu dimensiuni mici.
Cationii trivalenti, n special Al3+ si Fe3+ apar numai n combinatii hidratate. Sunt
cunoscute cu o raspndire ridicata sarurile duble ale elementelor trivalente cu elemente bivalente si
monovalente. Deseori se intlnesc si combinatii cu anioni suplimentari, mai frecvent (OH)-, Cl-
precum si (CO3)2- si (PO4)3-.
Solutiile solide sunt mai slab exprimate comparativ cu carbonatii; serii cu
miscibilitate continua apar ntre baritina si celestina si n grupa alaunilor, ntre alaunul de K
(KAl[SO4]212 H2O) si alaunul de Na (NaAl[SO4]212 H2O). Apare o miscibilitate limitata ntre
anglezit (sulfatul de Pb) si baritina (sulfatul de Ba), precum si substitutia n proportii reduse a
ionului de Ca cu Ba, Sr sau Pb, datorita diferentei dintre dimensiunile razelor ionice. Ca are raza
ionica mai mica dect Sr, Ba si Pb, astfel nct Ca prezinta un numar de coordonare mai mic care
situeaza anhidritul n alt grup spatial.
132
Prin pierderea moleculelor de apa se trece usor de la un sulfat la altul. De exemplu:
sulfatul de fier care cristalizeaza cu 14 molecule de apa (Fe[SO4] 14 H2O=rmerit), pierznd apa
treptat, poate trece n sulfati mai putin hidratati: melanterit Fe[SO4]7 H2O, siderotil Fe[SO4]5
H2O, szmolnokit Fe[SO4]H2O. Un alt asemenea exemplu l constituie sulfatii hidratati de
magneziu : epsmit Mg[SO4]7 H2O, hexahidrit Mg[SO4]6 H2O, pentahidrit Mg[SO4]5 H2O si
kieserit Mg[SO4]H2O.
Aceste minerale prezinta o duritate scazuta, mai mica dect cea a carbonatilor; nu
se cunoaste nici un sulfat cu o duritate mai mare de 3. La mineralele hidratate, duritatea descreste
chiar pna la 2.
Clivajul este dependent de structura; astfel, clivajul perfect al gipsului se datoreaza
structurii stratificate, iar directia de clivaj perfect coincide cu planul de dispunere a moleculelor de
apa din retea.
Greutatea specifica depinde de natura cationului: de exemplu sulfatii de Ba, Pb vor
prezenta o densitate net superioara celorlalti.
Transformari
133
13. CLASA FOSFATI
CLASIFICARE
134
13.1 Fosfati anhidri normali tip A(XO4)
Din aceasta grupa fac parte xenotimul Y(PO4), cristalizat n sistemul tetragonal si
monazitul (Ce,La,Y,Th)(PO4), cristalizat n sistemul monoclinic.
Chimism
La xenotim, Y poate fi substituit prin Er sau n cantitati mici prin Ce, La, Sc; mai
pot fi prezente Th, U, Zr, Ca. Pentru mentinerea echilibrului electrostatic al retelei, apare
gruparea anionica (SO4)2- ca substituent al gruparii (PO4)3-. Mai poate fi prezenta si gruparea
anionica (SiO4)4-, ca urmare a concresterii cu zirconul.
La monazit, continutul n lantanide, n special n Ce si La atinge 50-68 %. Mai
contine ca substituenti izomorfi Th si U, rar Zr, asociat cu SiO2, precum si Ca asociat cu SO3.
Reprezinta n principal un fosfat de Ce si La: (Ce,La, Y,Th)(PO4). Din punct de vedere
cristalochimic reprezinta un exemplu foarte interesant de izomorfism heterovalent. Formula
chimica are urmatorul aspect: (Ce, La,Th,U,Ca)(PO4,SO4,SiO4).
Proprietati fizice
Radioactiv, prezinta frecvent metamictizare (distrugerea structurii cristaline prin
datorita radiatiei ).
Habitusul este prismatic dupa [001] la xenotim si tabular dupa (100) sau prismatic
dupa [010] la monazit.
Trachtul este reprezentat prin combinatii de fete de pinacoid {010}, {001}, prisma
{110}, {031} si dipiramida {121}, {112}.
Maclele sunt rare la xenotim dupa (111) si comune la monazit dupa (100), uneori
cruciforme sau lamelare. Xenotimul prezinta concresteri paralele cu zirconul.
Clivajul este bun dupa {100} la xenotim si distinct dupa {100} si slab dupa {010}
la monazit.
Culoarea este galbena, galben-bruna, brun-roscata, cenusie, verde.
Duritatea este 4-51/2. Greutatea specifica este 4,5-5,4.
Monazitul este un mineral rar, comparativ cu fazele minerale amintite aici. Apare
ca accesoriu in granite, gneise si pegmatite, uneori in asociatie cu zirconul si in depozitele
135
sedimentare rezultate prin descompunerea acestor roci. Este rezistent chimic si are greutate
specifica mare astfel incat se concentreaza in nisipurile cu minerale grele, in asociatie cu magnetit,
rutil, ilmenit si zircon.
Grupa apatitului
Chimism
Fluorapatitul, clorapatitul si hidroxilapatitul corespund formulei
Ca5(PO4)3(F,Cl,OH); F, Cl si OH se substituie reciproc n limite largi, determinnd serii izomorfe
continue.
Termenii fluorapatit contin F mai mult dect Cl si OH, termenii clorapatit contin Cl
mai mult dect F si OH, iar termenii hidroxilapatit contin OH mai mult dect F si Cl. CO2 este
prezent n cantitati mici, determinnd varietati carbonatate.
Substituirea cu gruparea CO3 se produce att n gruparea anionica suplimentara
(CO3,OH,F,Cl), ct si n gruparea anionica (PO4), formula chimica teoretica fiind Ca5[P1-xCxO4-
x(OH)x]3(F,Cl,OH). nlocuirea P prin C atrage eliberarea sarcinilor electro-negative prin interventia
alcaliilor n pozitiile Ca2+. Varietatea carbonatapatit contine CO3 mai mult dect F, Cl sau OH;
pentru aceasta specie minerala, formula probabila este Ca10(PO4)3(CO3)H2O.
Ca2+ poate fi substituit prin Mn2+, Ce3+, Sr2+ sau Mg2+ n cantitati mici. Elementele
alcaline apar ndeosebi pentru echilibrarea sarcinilor electrostatice intervenite n urma substitutiei
gruparii (PO4)3- prin (SO4)2- sau (SiO4)4-. Trebuie amintit si termanul oxiapatit cu formula
structurala Ca10(PO4)6O.
Proprietati fizice
Habitusul este lung sau scurt prismatic sau tabular.
136
Trachtul este dominat de fete de prisma, de pinacoid si dipiramida. Se prezinta n
mase granulare, mase reniforme, cruste cristaline, structuri columnare, oolite sau ca noduli n
conglomerate. Cristale bine dezvoltate apar n pegmatite. Apatitul mai poate pseudomorfoza
resturile fosile de vertebrate sau de plante.
Prezinta macle dupa (1121) si mai rar dupa (1013) .
137
14. CLASA SILICAI
Si este al doilea element ca abundenta in scoara terestr dup O, iar legtura Si-O
este mai puternica dect legtura dintre O si oricare alt element. De aceea silicaii sunt
constituenii majoritilor rocilor, participnd n proporie de 95% la alctuirea scoarei terestre.
Legtura Si-O poate fi abordat cu ajutorul modelelor ionic i covalent.
a) Modelul ionic presupune existena ionilor Si4+ i O2- apropiai prin fore
electrostatice nedirecionate. Ionii de O2- au tendina de a se mpacheta compact si de a-i
satisface sarcinile negative prin cationi Si4+ i ali cationi poziionai n interstiiile mpachetrii
compacte. Acest model ofer o bun aproximare a legturii Si-O:
- unii silicai prezint o densitate apropiat de cea a mpachetrii compacte,
respectnd coordinarea cationilor calculat din raportul rcat/ran;
- raportul razelor ionice ale Si4+ i O2- anticipeaz coordinarea tetraedric a Si de
ctre O:
r /r 0,41 / 1,40 0,28 (cuprins ntre 0,225 i 0,414)
Si 4 O 2
Acest model nu poate explica d(Si-O)=1,62 (suma razelor ionice este 1,81).
b) Modelul covalent presupune ntreptrunderea orbitalilor atomilor de Si i O.
Atomul de Si, cu configuraia stratului de valen 3s23p2 se hibridizeaz sp3, prezentnd 4 orbitali
sp3 n configuraie tetraedric. Un astfel de atom se leag de patru atomi de O, formnd tetraedrul
SiO4. Acest model explic:
- configuraia tetraedric a grupului SiO4;
- unghiul de legtur O-Si-O care este deviat foarte puin de la valoarea ideal a
unghiului tetraedric 10930'.
Nu poate explica d(Si-O)=1,62 (suma razelor covalente 1,81).
Nici unul dintre modele prezentate nu poate explica total legtura Si-O; se accept
n general o legtur intermediar cu 50% ionicitate. Descrierea structurilor silicailor din acest
curs va urmri n general aspecte pur geometrice, nelund n consideraie un model sau altul
dintre cele prezentate, astfel nct denumirile de ion/atom se vor folosi arbitrar, fr a lua n
138
considerare particulariti ale legturii Si-O. Se vor utiliza totui razele ionice ale cationilor
pentru a putea explica substituiile elementelor n structur.
Si
O
O
O
a) b)
Fig. 14.1 Structura tetraedruluiSiO4: Fig. 14.2 Pereche de tetraedre legate prin vrfuri;
a) reprezentare realist, b) reprezentare schematic reprezint unghiul legturii
Si-O-Si
prezente grupuri SiO4, fapt ce a determinat s fie individualizat o unitate structural comun
tuturor silicailor: tetraedrul [SiO4]. Acesta este constituit dintr-un atom central de Si coordinat
tetraedric de 4 atomi de O. (fig. 14.1)
Lund n consideraie tetraedrul [SiO4] individual, forma sa este definit de
legtura Si-O i de unghiul de legtur O-Si-O. Pentru nelegea structurilor silicailor este
necesar s vedem ct de rigid este acest tetraedru, adic n ce msur l-ar putea deforma atomii
aflai n vecintatea lui structural. Dimensiunile tetraedrului SiO4 au fost determinate pentru
multe structuri ale silicailor prin difracie neutronic i de raze X, ajungndu-se la urmtoarele
concluzii:
1. Cel mai frecvent d(Si-O)= 1,62. Cationii din jurul tetraedrelor atrag i ei
atomii de O din vrfurile tetraedrelor, astfel nct pot slbi legturile Si-O. Rezult c va exista o
modificare a d(Si-O) care va reflecta tria legturilor Si-O. Distanele msurate n diferite
structuri au artat c d(Si-O) = 1,60-1,64, fapt ce demonstrez c dimensiunea tetraedrului
[SiO4] variaz funcie de conjunctura sa structural, dar foarte puin; putem considera astfel
tetraedrul [SiO4] comportndu-se relativ rigid n cadrul modificrilor structurale.
2. Atunci cnd dou tetraedre se leag ntre ele printr-un atom de O (notat
simbolic Oleg), unghiurile i distanele interatomice sunt puin diferite:
140
14.2 Clasificarea silicailor
141
Tabel 14.1 Clasificarea silicailor
Uniti structurale
Raportul Si:O
Subclasa caracteristice Exemple
Gruparea anionic
(Polimerizarea tetraedrelor)
Nezosilicai tetraedre izolate, legate indirect 1:4 Forsterit
(Orthosilicates) prin intermediul cationilor [SiO4]n4n- Mg2[SiO4]
Sorosilicai perechi de tetraedre 2:7 Rankinit
(Sorosilicates) legate printr uhn col [Si2O7]n6n- Ca3[Si2O7]
Nezo-sosrosilicai tetraedre izolate i perechi de 3:11 Zoizit
(Ortho-sorosilicates) tetraedre ([SiO4][Si2O7])n10n- Ca2Al2[SiO4][Si2O7]
inele de tetraedre
Ciclosilicai 1:3 Beril
cel puin trei tetraedre legate
(Ring Silicates) [SiO3]n2n- Be3Al2[Si6O18]
prin coluri
lanuri tetraedrice infinite:
Inosilicai
a) simple tetraedre legate prin Enstatit
(Chain Silicates) 1:3
cte un vrf Mg2Si2O6
a) Piroxeni [SiO3]n2n-
b) duble din tetraedre legate Antofilit
Piroxenoizi 4:11
prin cte un vrf i prin dou Mg7[Si4O11]2(OH)4
b) Amfiboli [Si4O11]n6n-
vrfuri
reele tetraedrice
Filosilicai 2:5 Talc
bidimensionale tetraedre
(Sheet Silicates) [Si2O5]n2n- Mg6[Si8O20](OH)4
legate ntre ele prin vrfuri
Tectosilicai carcase tetraedrice
1:2 Cuar
(Framework tridinensionale tetraedre
[SiO2]0 SiO2
Silicates) legate prin toate colurile
n tabelul 14.1, gruprile anionice sunt descrise pentru cazul n care toate
tetraedrele sunt ocupate de Si. Dac n structura unui silicat exist alturi de tetraedrele [SiO 4] i
tetraedre [AlO4], raportul Si:O va fi nlocuit de raportul (Al+Si):O, iar gruparea anionic va
conine att Si ct i Al.
Exemplu: albitul Na[AlSi3O8] se poate scrie Na[Z4O8], unde Z = Al, Si. Rezult
raportul (Al+Si):O=1:2, ceea ce arat apartenena albitului la subclasa tectosilicai.
La unele minerale, exist Al att n poziii tetraedrice, ct i n afara tetraedrelor.
Al din afara tetraedrelor se va scrie deci n exteriorul gruprii anionice. Exemplu: muscovit
K2Al4[AlSi3O10]2(OH)4.
142
14.3. SUBCLASA NEZOSILICAI
Caractere generale:
Clasificare
Grupa olivinei Forsterit Mg2[SiO4]
FayalitFe2[SiO4]
TefroitMn2[SiO4]
Grupa zirconului Zircon Zr[SiO4]
Thorit Th[SiO4]
Grupa granailor Seria piralspitelor Pirop Mg3Al2[SiO4]3
Almandin Fe3Al2[SiO4]3
Spessartin Mn3Al2[SiO4]3
Seria ugranditelor Uvarovit Ca3Cr2[SiO4]3
Grossular Ca3Al2[SiO4]3
Andradit Ca3Fe2[SiO4]3
Grupa topazului Topaz Al2[SiO4](OH, F)2
Grupa silicailor de Al Sillimanit Al2[SiO4]O
Andaluzit Al2[SiO4]O
Disten Al2[SiO4]O
Grupa staurolitului Staurolit FeAl4[SiO4]2O2(OH)2
Grupa sfenului Sfen CaTi[SiO4](O, OH, F)
143
14.3.1 Grupa olivinei
144
Influena variaiei temperaturii, presiunii i compoziiei asupra structurii forsteritului
statistic n poziiile cationice M1 i M2, rezultnd astfel o structur dezordonat. Astfel exist
posibilitatea substituiei nelimitate Mg-Fe i n consecin formarea unei soluii solide continue
ntre forsterit i fayalit (seria olivinei). Toi termenii acestei serii vor prezenta structura de tip
forsterit; parametrii celulei elementare i distanele interatomice vor varia cu compoziia.
Dac n acest tip de structur se substituie o parte din Mg cu Ca ( r 0,99 ,
Ca 2
mult mai mare), cei doi cationi vor tinde s ocupe poziii specifice: Mg poziiile M 1 (volum mai
mic), iar Ca poziiile M2 (volum mai mare). Aceast distribuie va determina ordonarea structurii
i implicit scderea simetriei. Mineralul rezultat: monticellit CaMg[SiO4]
Chimism i genez T1
1890 C
1100
T2
temperatur joas este fayalitul (1205C). 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Mg 2SiO4 Fe2SiO4
Cristalizarea pentru un termen cu
Fig 14.5 Diagrama de faz n sistemul
compoziie intermediar se produce ntr-un interval
forsterit-fayalit
de temperatur T1-T2. Cnd, la scderea
temperaturii, este atins curba liquidus, primele cristale care se formeaz dintr-o topitur A au
compoziie mai bogat n Mg dect compoziia de la care s-a plecat, i anume o compoziie A.
Dac temperatura scade lent de la T1 la T2, procesul de cristalizare are loc la echilibru i,
cristalele mai bogate n Fo care se formeaz au timp s reacioneze prin schimb de ioni cu
topitura mai srac n Mg (sistemul nu are schimb de substan cu exteriorul). n finalul
cristalizrii compoziia cristalelor ca i cea a topiturii se apropie de cea a topiturii iniiale A.
145
Dac ns rcirea se produce rapid, schimbul de ioni cristal-topitur nu mai este posibil i
cristalele formate vor prezenta zonaliti, cu nucleul mai bogat n Fo i periferia mai bogat n
Fa.
2. Sistemul forsterit-silice (fig. 14.6) este un exemplu de sistem eutectic cu
compus incongruent. Dac iniial compoziia topiturii este saturat n silice, la nceputul
procesului de cristalizare primele cristale vor fi cele de forsterit. La o anumit temperatur
acestea vor reaciona cu topitura conform reaciei:
Mg2[SiO4] + SiO2 = 2Mg[SiO3]
forsterit silice enstatit 2700
2500
n funcie de cantitatea total de
silice aflat n sistem, forsteritul se poate consuma melt
Temperature ( C)
2300
n reacie parial sau total, astfel nct n final
asociaia mineral va fi alctuit din: 2100 MgO+
melt
forsterit+enstatit, enstatit sau enstatit+silice. Ca
1900
rezultat direct al acestui proces de cristalizare este
2 liquids
incompatibilitatea chimic dintre olivin i cuar. FO+
1700 1695
Olivinele pot fi deci ntlnite exclusiv n roci MgO + Fo melt Cr + Melt
1557
Fo+ 1543
subsaturate n silice (lipsite de cuar). 1500 En + Cr
En En + Tr 1470
Proprieti fizice. Habitusul este MgO 20 40 60 80 SiO2
forsterite
ens tatite
wt.%SiO2
prismatic tabular. Structura compact determin
duritatea ridicat (6 ), i clivajul slab dup
010 i 100 . Chimismul variabil determin Fig. 14.6 Diagrama de faz n sistemul
periclaz-cuar: Fo=forsterit, En=enstatit,
Cr=cuar, Tr=tridimit
variaia greutii specifice i a indicilor de
refracie care cresc cu coninutul de Fe.
Transformri
Fierul aflat n compoziia olivinei este eliberat n urma unei astfel de reacii i
fixat sub form de oxizi de fier. Sunt cunoscute structurile celulare ale serpentinitelor, roci
formate pe seama unor roci iniial bogate n olivin, n care serpentina pseudomorfozeaz
cristalele granulare de olivin, iar piroxenii de fier se plaseaz la limita dintre cristale sau pe
fisurile acestora.
147
legate prin muchii de tetraedre i octaedre.
Dac ntr-un granat cu structura piropului coexist Ca cu cationi de raze mai mici (Mg, Fe,
Mn), se manifest tendina de ordonare structural: Ca va ocupa poziii dodecaedrice cu volum
mai mare. La anumite procente de substituie scade simetria (tetragonal), aceasta putnd explica
unele dintre anomaliile optice (anizotropie) observate la granai.
Chimism
Pirop
(Fe,Mg,Mn)3 Al2 [SiO4 ]3 Mg 3Al 2 [SiO4]3
Piralspite
Ugrandite
148
14.3.3 Grupa silicailor de Al
P (bari)
8
Structur i stabilitate (vezi Al in coordinare 6 si 4
6
Andaluzit
polimorfism)
4
Al in coordinare 6 si 5
2
0
Proprieti fizice. Habitusul este lung 200 400 600 800
prismatic, pn la acicular (sillimanit), cu un tracht Fig. 14.9 RelaiaTntre
( C) domeniul de
stabilitate i coordinarea Al la
dominat de fee de prism i pinacoid. Clivajul este silicaii de Al
149
14.4 SUBCLASA SOROSOLICAI
([SiO4] [Si2O7])10-
Zoizit
Ca2Al3O[SiO4][Si2O7](OH)
Clinozoizit
Ca2Al3O[SiO4][Si2O7](OH)
SOLUIE SOLID
Epidot Piemontit
3+ 3+ 3+
Ca2(Fe ,Al)Al2O[SiO4][Si2O7](OH) Ca2(Mn ,Fe ,Al)Al2O[SiO4][Si2O7](OH)
150
14.6 SUBCLASA CICLOSILICAI
Beril Be3Al2[Si6O18]
Gruparea anionica: [SiO3]6
coordinarea BeO4- tetraedrica
AlO6- octaedrica
Inelele [Si6O18] strate paralele cu 0001
ntre aceste strate se intercaleaz strate de atomi de Be i Al astfel incat n direcia
axului c alterneaza inele SiO6 i poliedre cationice BeO4 i AlO6.
Vzute din direcia axului c, inelele din strate diferite au centrele dispuse pe un ax
de ordinul 6 simetrie hexagonala P6/mcc.
151
Aceast dispoziie determina existena unor canale paralele cu axul c care pot fi ocupate cu
ioni, atomi sau molecule: (OH)-,
H2O, F, He, Rb, Cs, Na, K.
Acesti ioni, fiind slab legati in
structura, pot fi usor schimbati
prin substituii interstiiale (vezi
soluii solide interstitiale).
Cordierit
(Mg, Fe)2Al4Si5O18nH2O
152
Inelele tetraedrice sunt ocupate de Al i Si gruparea anionica devine
[AlSi5O18]nH2O iar formula chimico-structurala (Mg, Fe)2Al3[AlSi5O18]nH2O
[AlSi5O18] Al:Si = 1:5 (raport Si/Al in pozitiile tetraedrice)
Si si Al au o dispozitie dezordonata in inele in configuratia de temperatura
ridicata (indialit - P6/mcc - simetrie asemntoare berilului); scaderea temperaturii determina
ordonarea Al i Si si scderea simetriei: Cccm (cordierit de temperatur sczut) transformari
polimorfe de tip ordine-dezordine asemanatoare feldspatilor (vezi polimorfismul).
H2O ocup canale paralele cu axul c.
In unele clasificari cordieritul este considerat tectosilicat datorita intrarii Al in
coordinarea tetraedrica (4), determinand un raport T (Si, Al)/O = 9:18 = 1:2 (T pozitii
tetraedrice ocupate de Si sau Al).
(Mg, Fe)2Al4Si5O18nH2O, tectosilicat
Genez: roci metamorfice de contact (corneene), metamorfism regional al unor roci
argiloase (Mg, Fe, Al, Si).
Turmalina
- inele hexagonale
- intervenia gruprilor (BO3) determina scderea simetriei R3m.
Proprieti fizice: tracht 11 20 (prisma hexagonala; striatii orizontale
caracteristice); culoarea depinde de chimism: schrl - neagr (Fe)- cea mai comun; dravit -
brun (Mg); rar - cu Li - elbait (Na) i liddicoatit (Ca), colorate deschis; modificatiile colorate in
roz sau albastru (indigolit) sunt foarte rare si sunt considerate pietre preioase (duritatea 7-7 );
varietatea incolora este foarte rara (achroitul).
Genez: pegmatite granitice (neagr), roci magmatice i metamorfice (mineral
accesoriu), aluviuni.
Ocuren n Romnia:
- pegmatite: Rzoare, M-ii Lotrului, Retezat, Mehedini, Semenic, M-tele Mare;
- roci metamorfice: M-ii Fgra, Cibin, Parng, Semenic, Mcin;
- roci magmatice: granite - Turcoaia, sienite - Ditru.
153
14.7 SUBCLASA INOSILICAI
154
14.7.1.1. PIROXENII
Formula general M2M1[(Si, Al)2O6] (M2 i M1 poziiile cationice din structur)
Caractere structurale:
-M1 ntre vrfurile tetraedrelor din dou laturi alturate n direcia axului a;
- volume mai mici;
- coordinare octaedric (6);
-M2 ntre bazele tetraedrelor din dou laturi alturate n direcia axului a;
- volume mai mari;
- coordinare octaedric (6) sau dodecaedric trigonal (8).
Octaedrele cationice se leag ntre ele prin muchii formnd lanuri orientate n
direcia axului c acestea fac legtura dintre lanurile tetraedrice.
155
Exemplu: structura jadeitului NaAl[Si2O6]: Na (poziia M2) i Al (poziia M1) n
coordinare 6, octaedric lanuri octaedrice M1O6 paralele cu axul c n care se poziioneaz
octaedrele M2O6. (fig. 14.13)
Modelul structural descris cu grupuri t-o-t (module I). Legturile cele mai puternice
dintre lanurile tetraedrice se realizeaz prin intermediul cationilor M1. Se poate defini astfel un
grup structural t-o-t format din dou lanuri tetraedrice legate prin cationi M1 (fig. 14.15) ce se
mai numete modulul I datorit asemnrii cu litera I. Reprezentarea structurilor piroxenilor
folosind aceste module structurale (fig. 14.16) permite comparaii structurale ntre diferii
piroxeni i ntre piroxeni i alte grupe de minerale (amfiboli, filosilicai).
156
Fig. 14.16 a) Structura schematic a unui piroxen monoclinic vzut din direcia axului c; b)
Controlul grupurilor t-o-t (I-beams) asupra unghiurilor de clivaj; unghiurile de clival i
forma comun a seciunilor {001} la piroxeni
157
Fig. 14.17 Chimismul i nomenclatura piroxenilor n sistemul CaSiO3-
MgSiO3- FeSiO3
(Wollastonit-Enstatit-Ferrosilit)
Soluii solide:
158
14.7.1.2 PIROXENOIZII
Formula general: M2+[SiO3]; M=Ca, Fe, Mn; sistemul de cristalizare triclinic (diferite
grupuri spaiale).
Structura. Lanul tetraedric are periodicitate >2: 3, 4, 5, 7 (fig. 14.18). Raportul Si:O=1:3
gruparea anionic [SiO3]2-. Cationii se afl n coordinare 6 (octaedric). Octaedrele formeaz
lanuri (legtur prin muchii) orientate n aceeai direcie cu lanurile tetraedrice.
Fig. 14.18 Lanuri tetraedrice simple: a) lan cu periodicitate 2 (piroxen); b) lan cu periodicitate 3 (wollastonit
CaSiO3); c) lan cu periodicitate 5, rodonit MnSiO3; d) lan cu periodicitate 7, piroxmangit (Mn, Fe)SiO3);
159
Chimism (fig. 14.19)
MnSiO3
n sistemul MnSiO3-FeSiO3-CaSiO3
- modulul P dat de cele dou tetraedre din unitatea de periodicitate a lanului de tip
piroxen.
160
Combinarea diferit a acestor module W i P, numit polisomatism genereaz lanurile
piroxenoizilor caracterizate prin urmtoarele succesiuni de module:
- modulele W se acomodeaz mai bine unor volume octaedrice mari (cationi mari,
temperaturi ridicate i presiuni sczute);
- modulele P se acomodeaz mai bine unor volume octaedrice mici (cationi mici,
temperaturi sczute i presiuni ridicate).
161
Rezult astfel c piroxenoizii la care predomin modulele W vor fi stabili la temperaturi
ridicate i presiuni sczute i vor prefera cationi cu dimensiuni mari, iar piroxenoizii la care
predomin modulele P vor fi stabili la presiuni ridicate i temperaturi sczute i vor prefera
cationi cu dimensiuni mai sczute.
Temperature ( C)
pyroxmangite
aceast relaie: frecvena modulelor P crete de la rodonit rhodonite
1200
la clinopiroxen, astfel nct presiunea de stabilitate
1000
crete. clinopyroxene
800
20 40 60 80 100 120
De asemenea, ocurena piroxenoizilor poate fi Presure (kbars)
Diagrama de stabilitate
Fig. 14.22 Diagrama (presiune-temperatura)
de stabilitate
explicat prin structur: wollastonitul se formeaz n roci in sistemul MnSiO 3
(presiune-temperatur)
de temperaturi ridicate i presiuni sczute (skarne), n n sistemul Mn SiO3
timp ce rodonitul i piroxmangitul sunt caracteristice unor roci de presiuni mai ridicate, formate
prin procese de metamorfism regional.
162
14.7.2 Inosilicai cu lanuri duble
AMFIBOLII
Lanul dublu tetraedric poate fi vzut ca fiind format din dou lanuri simple de
tip piroxen unite prin vrfurile tetraedrelor dup un plan de reflexie care se menine i dac
lanurile simple sunt torsionate; tetraedrele care formeaz lanul dublu au vrfurile orientate n
acelai sens. Aceste lanuri sunt dezvoltate n direcia axului z, astfel nct parametrul c0 al
celulei elementare este dat de unitatea de periodicitate 2 a lanurilor simple i valoarea acestuia
este similar cu cea de la piroxeni (~5,2).
Fig. 14.23 a) Lan dublu de tetraedre SiO4 n structura amfibolilor, extins n direcia axului c: vedere dup
axul c (sus); vedere din direcia axului c (jos); b) Structura ideal de amfibol vzut din direcia axului c;
poziia relativ a lanurilor duble n structur i marcarea grupurilor t-o-t
163
Configuraia lanului este determinat ca i la piroxeni de volumele poliedrelor cationice,
iar adaptarea dimensional se face n acest caz prin rotirea individual a tetraedrelor care implic
modificarea lungimii lanului.
164
Fig. 14.24 Scurtarea lanului Fig. 14.25 a) Structura schematic a unui amfibol vazut din
n direcia axului c prin direcia axului c; b) Controlul grupurilor t-o-t asupra unghiurilor
rotirea tetraedelor de clivaj
Exemplu structura unui amfibol monoclinic C2/m: poziiile M1, M2, M3 n coordinare 6
(octaedric), poziiile M4 n coordinare 8 (dodecaedre trigonale), poziia A n coordinare 10
(poliedre complexe, nereprezentate n figur).
Fig. 14.26 Structura unui amfibol monoclinic (C2/m) vzut din direcia axului a: M1, M2, M3 n coordinare 6,
octaedric (atomi de O i grupri OH); M4 n coordinare 8 (atomi de O); A n coordinare 10.
165
Modelul structural descris cu grupuri t-o-t (module I). Ca i la piroxeni,
legturile cele mai puternice dintre lanurile tetraedrice se realizeaz prin intermediul cationilor
M1, M2, M3, astfel nct se poate defini un modul I dublu fa de piroxeni.
166
Ocuparea pozitiilor cationice la piroxenii si amfibolii comuni
Amfiboli alcalini
M4 = Na M1-M3 = Mg, Al Glaucofan Na2Mg3Al2[Si8O22](OH)2 C2/m
M1-M3 = Fe3+, Fe2+ Riebeckit Na2Fe2+3Fe3+2[Si8O22](OH)2 C2/m
A+M4 = Na M1-M3 = Fe3+, Fe2+ Arfvedsonit Na2Fe2+4Fe3+[Si8O22](OH)2 C2/m
Amfiboli de Ca
Amfiboli de Mg, Fe
167
SOLUII SOLIDE
Ca7Si8O22(OH)2
Grunerit
A-C
168
14.8 SUBCLASA FILOSILICAI
Clasificare
Caractere structurale
Filosilicaii au o
structur stratificat, format din
dou uniti costitutive de baz:
- reea tetraedric,
reea plan format prin polimerizarea
tetraedrilor [TO4] Fig. 14.28 Unitile structurale
principale ale filosilicailor:
- reea octaedric, reea a) reeaua T (tetraedric); b) i c)
reele O (octaedrice)
plan format prin polimerizarea
octaedrelor cationice.
Ambele reele sunt
dispuse dup (001).
Reeaua teraedric (T) Fiecare tetraedru TO4 se leag prin 3 vrfuri de alte 3
tetraedre, formnd o reea plan cu ochiuri hexagonale.
Gruparea anionic [T2O5]n, [Si2O5]n2n-. Vrfurile nelegate ale tetraedrelor din
aceast reea sunt legate de cationii din reeaua octaedric.
Reeaua octaedric (O) Cationii se afl n coordonare 6, octaedric. n centrele
octaedrelor se afl cationi 2+ sau 3+, iar n vrfurile octaedrelor se afl O i/sau grupri OH.
Aceste octaedre se leag ntre ele prin muchii rezultnd o reea octaedric. Configuraia reelei
octaedrice depinde de sarcina cationului din centru:
- cation 2+ (Mg, Fe) toate octaedrele sunt ocupate, rezultnd o reea octaedric
continu (reea trioctaedric)
169
- cation 3+ sunt ocupate doar 2/3 din pozitiile octaedrice, rezultnd o reea
discontinu (reea dioctaedric); octaedrele ocupate sunt deformate, astfel nct volumele vacante
sunt mai mari.
Structurile filosilicailor pot fi descrise urmrind modul de mpachetare a acestor
doua tipuri de reele. Prin mpachetarea reelelor rezult un pachet (strat) care se repet n
direcia axului c, caracterizat printr-o anumit succesiune de reele T i O. Exist trei tipuri de
straturi rezultate din trei moduri de mpachetare a reelelor T i O. Acestea stau la baza
clasificrii filosilicailor.
Clasificarea filosilicailor
Filosilicaii se mpart n trei grupe, caracterizate printr-un anumit strat, corespunztor unei
mpachetri caracteristice a reelelor T i O. Astfel, fiecare din cele trei grupe de filosilicai va fi
definit de o anumit succesiune a reelelor T i O din stratul caracteristic.
Fiecare grup de filosilicai se mai clasific n dou subgrupe, n funcie de tipul de reea
octaedric: dioctaedric, trioctaedric.
FILOSILICAI 1:1 (strat T-O)
- stratul format dintr-o reea T i o reea O, legate ntre ele prin vrfuri;
- straturile sunt neutre electric pastrandu-se coeziunea prin legaturi Van der Waals;
- cu reele dioctaedrice (ex: caolinit) si trioctaedrice (ex: mineralele serpentinice
antigorit, crisotil, lizardit).
Caolinitul triclinic Al4[Si4O10](OH)8 P1 1
- reprezentare cu atomi Si coordinat de O
- Al coordinat de O i OH
- succesiunea planelor de atomi dintr-un strat: O, Si, O+OH, Al, O
- reprezentare cu poliedre un strat format dintr-o reea T i o reea O
- stratul se repet n direcia axului c
170
Fig.14.29 Structura caolinitului: a) reprezentare poliedric
dup (001) care arat suprapunerea reelei tetraedrice (T)
peste reeaua dioctaedric (O); b) i c) structura vzut din
direcia axului a, reprezentat cu atomi (b) i cu poliedre de
coordinare n care se observ straturi cu succesiunea T/O
171
Fig.14.30 Structura lizarditului: a) reprezentare
poliedric dup (001) care arat suprapunerea reelei
tetraedrice (T) peste reeaua trioctaedric (O); b) i c)
structura vzut din direcia axului a, reprezentat cu
atomi (b) i cu poliedre de coordinare n care se observ
straturi cu succesiunea T/O
- trioctaedrice: vermiculit
Pirofilit Al2[Si2O5]2(OH)2 monoclinic C2/C 2/m
a0 = 5,16 , b0 = 8,90 , c0 = 19,64 , = 9955.
172
* din direcia axului a
- cu atomi - Si coordinat de O
- Al coordinat de O i
OH
- un strat succesiune de
plane de atomi: O, Si, O+OH, Al, O+OH, Si, O
- cu poliedre un strat: TOT
- succesiunea stratelor din Fig. 14.31 Structura pirofilitului vzut din
173
a0 = 5,3 , b0 = 9,2 , c0 = 14,2 , = 100
* din direcia axului a
- cu atomi - Si coordinat de O
- Mg, Fe coordinat de O+OH
- succesiunea de plane de atomi: O, Si, O+OH, Mg+Fe, O+OH, Si, O, OH,
Mg+Fe, OH
- cu poliedre un strat: TOT+O
Legarea prin vrfuri a reelei O de cea T impune restricii privind dimensiunile lor
relative. Dac avem o reea T format doar din tetraedre [SiO4], aceasta se potrivete
dimensional i deci, se leag perfect de o reea O plan, n care cationul are dimensiunea de
~0,70 (sensibil mai mare raza Mg2+ = 0,65 , Fe2+ = 0,64 ).
Filosilicai 1:1
174
reeaua T ideal amintit mai sus, rezultnd scderea dimensiunilor reelei O. Pentru legarea
optim a reelei O de cea T, este necesar adaptarea reelei T. Aceast adaptare dimensional a
reelei T are loc prin rotirea tetraedrului SiO4 cu ~9. Rotaia are loc ca i la piroxeni: dou
tetraedre alturate se rotesc n sens opus.
La ceilali filosilicai 1:1 diferena dimensional a reelelor T i O, variaz astfel:
- scade prin nlocuirea Al de ctre Mg (diferena scade cu creterea razei
cationice)
- crete prin nlocuirea Si de ctre Al (diferena crete cu creterea razei cationului
T).
Mineralele serpentinice
Filosilicaii 2:1
Nu este posibil curbarea reelei T deoarece reeaua O este cuprins ntre dou
reele T.
Talcul Mg3[Si2O5]2(OH)2. Starturile TOT sunt plane. Adaptarea dimensional a
reelei T are loc prin rotire uoar a tetraedrelor (~330'). Dac Mg este substituit de Al rezult
scderea volumelor octaedrice ducnd la creterea diferenelor dimensionale i rotirea
tetraedrelor cu 10 (ex: pirofilit).
175
Creterea volumelor octaedrice duce la modificarea orientrii tetraedrelor din
reeaua T i separarea n benzi a reelei octaedrice (ex: sepiolit).
177
14.9 SUBCLASA TECTOSILICAI
14.9.1 FELDSPAII
178
Feldspaii alcalini
Feldspatul potasic K[AlSi3O8] poate exista n mai multe stri structurale n funcie
de condiiile de genez. Cheia nelegerii tranziiilor dintre diferitele faze polimorfe se afl n
studiul distribuiei ionilor de Al i Si. Astfel, n funcie de gradul de ordonare a Al i Si n
poziiile T exist:
Sanidina cristalizeaz la temperaturi nalte, n sistemul monoclinic, cu
distribuia Al/Si dezordonat;
Ortoza cristalizeaz la temperaturi mai joase, un amestec intim de faze
monoclinice i triclinice, cu distribuia Al/Si parial ordonat;
Microclinul cristalizeaz la tempertura cea mai joas, n sistemul triclinic, cu
distribuia Al/Si parial ordonat.
Marimea care caracterizeaza variaiile gradului de ordonare poart numele de
triclinicitate. n funcie de valorile triclinicitaii exist i alte varieti structurale (ex: microclin
intermediar).
Aceste transformari polimorfe de tip ordine-dezordine sunt expresia ratei de racire
a sistemului. Fig. 14.X ilustreaza variatiile structurale ale feldspatului potasic in functie de
temperatura si rata de racire a sistemului.
Fig.14.35.
Adularul este un feldspat potasic care se distinge mai mult prin particularitile
morfologice dect prin cele structurale; este caracteristic filoanelor alpine.
179
Albitul este termenul predominant sodic i prezint varieti structurale n funcie
de temperatura de formare, separndu-se termenii: albit de temperatura nalt, albit de
temperatur intermediar i albit de temperatur joas. Toate acestea cristalizeaz n sistemul
triclinic, dar pentru temperaturile cele mai nalte de formare exist tendina de a se realiza o
simetrie monoclinic la temenul monalbit.
Pentru a putea stabili legturile ntre feldspaii potasici, cei sodici i cei calco-
sodici (plagioclazi), este nevoie s precizm elemente legate de seriile izomorfe albit feldspat
potasic i de cristalele mixte de feldspai. Seriile izomorfe albit - feldspat potasic sunt diferite n
funcie de condiiile de temperatur la care iau natere:
1. Seria albit de temperatur nalt sanidin de temperatur nalt reprezint
o soluie solid continu. n cadrul ei se face trecerea de la o simetrie triclinic (Ab 100-Ab65) la o
simetrie monoclinic (Ab65-Ab0). Termenii triclinici ai acestei serii se numesc anortoze i
reprezint o serie de la sanidina bogat n sodiu la sanidina bogat n potasiu.
2. n seria albit de temperatur ridicat sanidin de temperatur joas soluia
solid este limitat la extreme, iar termenii compoziiei intermediare constau n dou faze
separate la scar submicroscopic (sanidina criptopertitic). Aceast serie cuprinde: albit (Ab 100-
Ab63), anortoza criptopertitic i sanidina.
3. Seria albit de temperatur joas ortoza i
4. seria albit de temperatur joas microclin la care soluia solid este i mai
limitat iar separaia de faze se poate observa la microscop. Exsoluia celor dou faze (sodic i
potasic) poart numele de pertite.
Cristalele cu compoziie intermediar ntre feldspat potasic i albit se formeaz
numai la temperaturi ridicate. Exsoluiile se produc la scderea temperaturii sub 500-700C, n
funcie de presiunea de vapori a apei. La temperatur normal cristalele intermediare persist n
stare metastabil.
180
Proprieti fizice
Habitusul este prismatic sau tabular, iar trachtul este dominat de fee de prism i
pinacoid.
Macle:
- feldspaii alcalini: macla Carlsbad cu planul (010) i axul [010], macla
Baveno cu planul (021), macla Manebach cu planul (001). Albitul prezint macle
polisintetice de tip albit cu planul (010) i axul perpendicular pe (010), iar microclinul
prezint macla n grtar (macla albit-periclin).
- feldspaii plagioclazi: macla polisintetic de tip albit.
Clivajul este perfect dup {001} i bun dup {010}, formnd un unghi de ~90 la
feldspaii alcalini.
Duritatea este ridicat (6-61/2).
Culoarea: n general incolori sau albi, coloraii allocromatice (roz, galben, verde,
rou).
181
14.9.2 FELDSPATOIZII
Termeni importani:
Nfelin Na3K[Al4Si4O16]
Leucit K[AlSi2O6]
Sodalit Na8[Al6Si6O24]Cl2
Nosean Na8[Al6Si6O24](SO4)
Hayn (Na, Ca)4-8[Al6Si6O24](SO4, S2, Cl)1-2
Cancrinit (Na, Ca)7-8[Al6Si6O24](CO3, SO4, S2, Cl)1,5-21-5 H2O
Structur i chimism
Proprieti fizice
Geneza
183
14.9.3 ZEOLITII
(CU TITLU INFORMATIV)
Clasificare
184
Termenul "zeolit" a fost creat de Croenstedt (1756) din cuvintele grecesti =
"a fierbe" si = "piatra" pentru minerale care elibereaza apa prin incalzire si par a fierbe.
(Li,Na,K)a(Mg,Ca,Sr,Ba)d[Al(a+2d)Sin-(a+2d)O2n] mH2O,
unde termenul din parantezele drepte reprezinta atomii carcasei, iar termenii din afara parantezei
cationii extracarcasa si moleculele de apa.
185
Fig.14.37. Topologia golurilor in structura zeolitilor.
Structura zeolitilor este reprezentata folosind niste conventii care sa exprime cat
mai bine configuratia structurii canaliculare. Pentru simplificare, gruparile tetradrice SiO4 sunt
reprezentate sub forma nodurilor retelei, configuratia de linii reprezentand legaturile dintre
tetraedrii.
Fig. 14.38. Structurile a) faujasitului, b) clinoptilolitului, reprezentate doar cu legaturi intre gruparile
tetraedrice (bee).
187
14.9.4 GRUPUL MINERALELOR SiO2
(vezi i polimorfism)
Dioxidul de siliciu se ntlnete n natur sub forma mai multor minerale: cuar,
tridimit, cristobalit, coesit, stishovit. Amintim modificaia amorf, opalul SiO2n H2O care nu
costituie un mineral.
Forma cea mai frecvent este cuarul; tridimitul i cristobalitul, prezeni n roci
vulcanice, sunt mai rari; opalul mai puin comun; coesitul i stishovitul sunt caracteristici
meteoriilor.
Stabilitate (vezi polimorfism)
La presiuni nalte, cuarul este stabil pn la temperatura de 870C; urmeaz
domeniul de stabilitate al tridimitului care se ntinde pn la temperatura de 1470C. La aceast
temperatut ncepe domeniul de stabilitate al cristobalitului pn la temperatura de 1713C la
care apare topitura.
Fiecare dintre aceste forme ale SiO2 se poate prezenta n dou modificaii care se
transform una n alta (transformri deplasative). Modificaia de temperatur sczut se noteaz
cu , iar cea de temperatur ridicat cu . Modificaiile ale tridimitului i cristobalitului sunt
instabile la temperatur normal. Pentru celelalte modificaii s-au precizat urmtoarele domenii
de stabilitate:
188
Macle: Dauphin de penetraie cu c ax cde macl, cu o rotaie de 180 n jurul
axei c [0001]; Brazilian de pentraie cu {11 2 0} plan de macl; Japonez de contact cu
{11 2 2} plan de macl.
Clivaj: absent.
Culoare: incolor sau colorat allocromatic n diverse nuane.
Duritate: 7; greutate specific: 2,65.
189