Traditia orala

Mecanism de transmitere prin viu grai a culturii. Prin extrapolare, a ajuns s semnifice un stil de
existen cultural (oralitatea) i chiar coninutul vizat n cele dou accepiuni (un ansamblu nchegat
de datini). Tradiia este o condiie sine qua non pentru continuitatea i deci pentru existena unei
culturi, iar n ultim instan a unei comuniti umane. Tradiia confer legitimitate, ntrind astfel
identitatea unui grup, cu att mai mult cu ct consistena tradiiei este direct dependent de stabilitatea
i vechimea grupului respectiv. Tradiia poate fi de dou feluri: oral i scris.

T.o. este specific societilor fr scriere (iliterate), pn ntr-acolo nct societile n care oralitatea
primeaz au fost numite tradiionale". Tradiional ns este n esena ei orice cultur, iar apariia
scrierii nu suprim oralitatea, ci sporete complexitatea tradiiei n ansamblul ei, genernd dou mari
categorii de probleme: transmiterea oral a compoziiilor scrise i, invers, fixarea n scris a produciilor
orale (pentru o prezentare mai complex a relaiei dintre cele dou tipuri de tradiie v. Jack Goody:
The Interface between the Written and the Oral, 1987).

Cercetate intens de folclorii, de etnologi i criticii literari, genurile din componena t.o. au atras n
ultima vreme atenia unor antropologi culturali de orientare istorist. Ideea conductoare este aceea de
a reconstitui istoria unor comuniti fr scriere pe baza t.o. (Jan Vansina, De la tradition orale. Essai
de methode historique, 1961, Elisabeth Tonkin: Narrating Our Past. The Social Construction of Oral
History, 1992). O asemenea tentativ pune n valoare funcia t.o. de memorie colectiv a comunitii.
S-a spus, astfel, c poezia (n regim de oralitate) poate ndeplini rolul ndeplinit de codul genetic n
lumea animal sau de carte n societile literate.

O problem care cere mult perspicacitate n abordare este cea referitoare la felul n care oralitatea
structureaz stilul de a gndi al oamenilor (n acest caz comparaia cu cultura scris devine din nou
necesar). De interes accentuat sociologic snt ntrebrile despre purttorii de cuvnt" ai comunitii,
prestigiul lor n sistemul de roluri, reelele pe care circul informaia oral, care snt mprejurrile n
care ea poate fi distorsionat, cum pot (dac pot) fi corectate acele distorsiuni, cum contribuie t.o. la
homeostazia sistemului social. Gh.G.