TESTAMENT

Fiecare poet i impune o viziune proprie asupra actului poetic; aceasta este
expus tematic n articole programe, numindu-se art poetic. ,,Ars poetica reprezint o
profesiune de credin pe care Arghezi i-a exprimat-o n mai multe poezii, dar cu
precderi n ,,Testament.
Aezat n frunte volumului de debut din 1927, poezia prezint probleme de
ideologie literar i de tehnic artistic. Textul poeziei nu versific ns, n sensul c
surprinde stri ale existenei. Ceea ce frapeaz nti n poezia lui Arghezi este rezonana
unor neateptate mpletiri lexicale. Asociaiile rezultate au un dublu efect: material i
ideal. Formulele sunt aproape aforistice cu idei penetrante poetic. Ordinea pornete de la
cuvntul ,,carte,cuvnt cheie al ntregii poezii:
,,Nu-i voi lsa drept bunuri , dup moarte
Dect un nume adunat pe-o carte.
,,Cartea e astfel o treapt : ,,Cartea mea-i fiule o treapt, ce face legtura ntre ,,strbunii
mei i ,,tnr .
Poetul evideniaz i elogiaz strdania strmoilor care prin ,,rpi i gropi adnci () suite pe
brnci au fcut posibil existena sa n continuare , ,,cartea este ,,hrisov , document , mrturie de
credin a trecutului : ,,De osemintele vrsate-n mine. Acest document atest mutaia muncii
creatoare din plan material n plan spiritual :
,,Ca s schimbm , acum , ntia oar ,
sapa-n condei i brazda-n climar.
Seva liricii argheziene i are rdcinile n limba poporului . ,,Din graiul lor cu-ndemnuri pentru
vite, pe care a modelat-o i a aezat-o n temelii prozodice : ,,Eu am iscat cuvinte potrivite.
Poezia sa este ,,leagne urmailor stpni, sugernd un proaspt izvor de alinare al sufletului
omenesc .
,,Cuvintele potrivite sunt ,,versuri i icoane din limba strmoilor a cror ,,cenu a preschimbat-
o n ,,Dumnezeu de piatr , ,,Hotar nalt.
Rolul social al ,,crii se evideniaz n mai multe versuri :
,,Am luat ocara i torcnd uure
Am pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure.
,,Durerea noastr surd i amar
O grmdii pe-o singur vioar
,,Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinte
i izbvete-ncet pedepsitor
Odrasla vie-a tuturor
Aderena lui Arghezi la estetica urtului este evident i n aceast poezie:
,,Din bube, mucegaiuri i noroi
Iscat-am frumusei i preuri noi
Cartea, ,,slov de foc i slov furit ascunde n ea ,,mnia bunilor, flacra
nestins a contiinei lor. Interesant este de urmrit jocul ideilor. Singurul bun lsat
urmailor este o carte de poezie;carte este ,,hrisovul cel dintice consemneaz mutaia
muncii creatoare din plan material n plan spiritual, realizndu-se astfel schimbul
instrumentelor de munc. Poezia se definete apoi ca esen de cuvinte din limbajul
comun. Ea s-a nscut din ,,bube, mucegaiuri i noroi, care au menirea de ai aminti
izvoarele. Poezia apare astfel ca o floare a rului, o metamorfoz a suferinei. Cartea este
rzbuntoare, e ,,bici rbdat iar frumuseea obinuit prin foc i trud ascunde o mnie
ucigtoare.
Poezia lui Arghezi, n ntregime, este o ilustrare excepional i riguroas a ,,artei
poetice din ,,Testamentdezvoltat pe o concepie rmas nealterat de-a lungul ntregii
sale viei.

Amintiri din copilarie

Ion Creang este scriitorul care are inegalabilul merit de a fin sintetizat ntr-o oper tot
ceea ce limba romn are mai valoros, oper care va dinui tot atta timp ct va exista poporul
romn cu idealurile acestor oameni.
El este scriitorul genial care a adus limba poporului romn n centrul literaturii
culte, nchinndu-i acesteia un monument etern, o oper de mic ntindere, format din
Amintiri din copilrie, Basme, Poveti i povestiri i nuvela Mo Nechifor
Cocariul. Aceasta este opera lui ion Creang, suficient ns ca despre ea s fi
pronunat generaii succesive de critici i istorici literari, att din ar ct i din strintate.
George Clinescu a fost unul din marii critici care ni l-a nfiat pe ion Creang n
dimensiunile sale reale: ntiul mare scriitor romn, ieit chiar din rndurile poporului, scriind
despre popor, ns ridicndu-se la nlimea marii arte i tot el afirm c Ion Creang este nsui
poporul romn, surprins ntr-un moment genial al expansiunii sale.
Ion Creang s-a nscut la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic : o condic de nou-
nscui a satului Humuleti din 1839. ntre 1846 i 1855, urmeaz Seminarul de la Socola (Iai)
dup care este hirotonosit diacon. Nesimindu-se ns atras de preoie n 1864 se nscrie la coala
normal Vasile Lupu din Iai, condus de Titu Maiorescu, fiind numit institutor suplinitor nainte
de a o termina. A fost un pedagog strlucit, care a introdus metode noi i a elaborat manuale colare
pentru care a scris povestirile: Inul i cmaa, Acul i barosul, Cinci pini i altele. n 1875 l
cunoate pe Eminescu. Public pn n 1878 i celelalte poveti. Capra cu trei iezi, Pungua cu doi
bani, Dnil, Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui Stan Pitul, Povestea lui Harap-alb, Fata
babei i fata moneagului, Ivan Turbinc.
Dup seria povetilor cnd scriitorul ajunge la o rafinare artistic a limbii populare n 1881 ncepe s
publice Amintiri din copilrie primul roman al copilriei rneti. Primele trei pri ale
Amintirilor sunt publicate pn n martie 1882 iar partea a IV-a apare postum n 1892, dei, ea
fusese scris se pare n 1888.
n acest roman scriitorul evoc copilria dintr-o perspectiv nostalgic, proiectat ntr-o lume a
satului tradiional. ntr-o viziune de data aceasta clasic cu vdit tendin de evocare scenic
scriitorul ne poart n lumea mirific a copilului universal.
Scriitorul a mai publicat i povestirile: Mo Ion Roat, Ioan Roat i Vod Cuza, Popa Duhu,
Poveste, Povestea unui om lene, Inul i cmaa, anecdote istorice sau parabole despre condiia
uman prezentate cu vdit tendin moralizatoare. Mai public i nuvela: Mo Nichifor Cocariul
n care evideniaz iretenia i volubilitatea popular.
Creang se stinge din via la 31 decembrie 1889.
Ceea ce impresioneaz n ntreaga oper a lui Ion Creang este c prin ea respir
ntreaga via social i cadrul natural al Humuletilor. Basmele, povetile, dei i
desfoar aciunea n lumi imaginare, cu personaje pe msur, ghicim cu mult uurin
c dincolo de aura fantastic oamenii i locurile sunt din zona Humuletiului. De altfel,
Amintiri din copilrie cuprinde pn la saturaie ideea apartenenei scriitorului la
colectivitatea uman a satului, aderena de nedezlipit a acestuia la locurile natale, astfel
nct fiecare din cele 4 pri ale AMINTIRILOR ncepe cu referiri directe la casa
printeasc, la oamenii, la frumuseea i rezonana istoric a locurilor care mprejmuiesc
Humuletiul. Mndria cu care autorul vorbete despre acest sat mare i vesel, sat vechi
i rzeesc, ntemeiat n toat puterea cuvntului, cu gospodari tot unul i unul, cu flci
voinici i fete mndre ce tiu a nvrti hora, dar i suveica, cu preoi mndri i dascli i
poporani ca aceia de fceau mare cinste satului lor impresioneaz nc din prima parte
a Amintirilor.. Dei se tie c Humuletiul era un sat apsat i el de toate grijile i nevoile
vremii, Creang, ntorcndu-se la locul copilriei sale, l prezint de pe poziia copilului
ce nu putea fi impresionat de greutile vieii: Ce-i pas copilului cnd mama i tata se
gndesc la neajunsurile vieii?. Nostalgia etern uman a copilriei aduce o idealizare
fireasc i d evocrii un contur tremurat: Nu tiu alii cum sunt, dar eu, cnd m
gndesc la locul naterii mele, la casa printeasc din Humuleti, parc-mi salt i
acum inima de bucurie.Cunoscnd din primele 3 pri puternicul sentiment ce-l leag de
locul natal, nu ne mai mirm cnd, n partea a IV-a, povestind ruperea de acest spaiu,
autorul ncepe cu o tripl comparaie menit s sugereze durerea despririi de spaiul
humuletean: Cum nu se d ursul scos din brlog, ranul de la munte strmutat la
cmp i pruncul dezlipit de la snul mamei sale, aa nu m dam eu dus din Humuleti n
toamna anului 1855, cnd veni vremea s plec la Socola. Exclamaia Dragu-mi era
satul nostru, cu Ozana cea frumos curgtoare i limpede ca cristalul i limpede ca
cristalul n care se odihnete cu mhnire Cetatea Neamului de attea veacuri deschide
un pasaj de un tulburtor lirism care se trece firesc de la trecutul istoric (Cetatea
Neamului de attea veacuri) la orizontul vieii familiale, sugerat de substantivele
adunate-n enumeraia tata, mama, fraii i surorile, orizont ce se lrgete treptat pn
la cuprinderea ntregului sat de bucuriile copilriei: bieii satului, pe ghea, la sniu,
zile frumoase de srbtori i cu frumuseile naturii: dumbrvile i luncile umbroase,
prundul cu tioalnele. Frumuseea locului nu i se pare destul de convingtoare dac nu
amintete de obiceiurile i creaia artistic i astfel enumeraia continu cu eztorile,
clcile, horile i toate petrecerile din sat, amintind de Mihai Scripcarul, rapsodul
satului.
Amintiri din copilrie reprezint opera de maturitate artistic a lui Creang.
Cartea este un roman al vrstei inocente i al formrii, al modelrii umane. Proiectata
n spaiul unui sat moldovenesc de munte de la mijlocul secolului trecut, copilria nu
reflecta numai dominantele vrstei, ci si specificul mediului ambiant. De aceea, Amintiri
din copilrie este si o evocare a satului tradiional.
Izvoarele de inspiraie sunt autobiografice, iar evocarea se face din perspectiva
ndeprtat a maturitii, fiind dominat de un impuls afectiv greu de stpnit: nostalgia.
Construcia textual nu urmeaz rigorile compoziiei clasice. In cele patru pri,
scriitorul nu urmrete o ordine cronologica a desfurrii faptelor, ci selectarea acelor
momente ce constituie puncte de referin in formarea eroului.

Partea I se deschide cu evocarea colii, ridicat prin strdania printelui, unde s-a adunat o
mulime de biei i fete, printre care si Nic Dar copiii nu neleg rostul nvturii, aa ca primesc
n dar pe Calul Blan si Sfntul Nicolai pentru a-i ndemna n acest sens. Nica va rspunde
numai la struinele mamei si ale bunicului David Creang. Rupt de vatra satului, Nic pleac
mpreun cu bunicul su la coala din Broteni. Aici, eroul va avea parte de o serie de peripeii:
cderea n Ozana, ederea n gazd la Irinuca, umplerea de rie cpreasc, fuga cu pluta pe Bistria.
nceputul prii a II-a st sub semnul lirismului nostalgic, evocarea ndreptndu-se asupra
casei printeti. Apare chipul mamei, o dat cu ntmplrile din copilrie: uratul de Anul Nou,
pupza din tei, la scldat, etc.
Dialogul cu propriul cuget (din debutul prii a III-a) este o modalitate de disimulare a
inteniilor unui artist genial, contient de valoarea propriei creaii. In acest capitol, eroul devenit
adolescent este nfiat urmndu-si n continuare drumul, ca elev la coala domneasca din Trgul
Neamului, apoi la coala de catihei din Flticeni.
In capitolul al IV-lea, memoria afectiv a eului narator reface drama adolescentului care,
n toamna lui 1855, prsete satul pentru a urma seminarul de la Socola. Aceast desprire
reprezint dezrdcinarea din universul Humuletilor, ieirea din trmul miraculos al copilriei.

UMORUL, semn al vitalitii poporului nostru, nvinge tristeea. Umorul lui Creang se vdete
mai ales n exprimarea pozna, mucalit. Exemplele pe care le adun Creang n scopul
convingerii mamei sale s-l dea mai curnd la mnstire strnesc rsul sincer, cci chipurile
clugrilor pe care le alege ca model tind spre caricatur: -apoi pune-i cuvioase Ilarie plosca
cu rachiu la old, icrioare moi ct se poate de multe i altceva de gustare n buzunarele
dulamei, pistoale n bru pe sub ras, comanacul pe-o ureche i cu sabia duhului n mn i
pletele n vnt ia-o la papuc peste piciorul Rului spre Crarea Afurisit dintre Secu i Agapia
din deal.
Dei povestete o ntmplare trist, autorul face haz de necaz , ca atunci cnd cei doi se vd nite
babalci gubavi i oftigoi, numai buni de fcut popi.
Exist n Amintiri numeroase situaii hazlii: scldatul, furatul ,cireelor, al pupezei.
Nepotrivirea de situaii: drumul cu caii lui mo Luca pentru a face i mai evident nenorocirea
ce-i lovise, autorul face o descriere a zilei de srbtoare n care se hotrse plecarea, ntr-o
puternic antitez cu starea lor sufleteasc: fete i flci, gtii frumos, ca n zi de srbtoare,
foiau prin sat n toate prile, cu bucuria zugrvit pe fee. Numai eu cu Zaharia, ghemuii n
crua lui mo Luca, ne duceam surghiun dracului poman. Descrierea cailor lui mo Luca,
slabi i ogrjii, n antitez cu cea fcut de Smaranda, accentueaz ridicolul situaiei iar
meditaiile celor doi tineri pe seama colii, n loc s strneasc compasiune, provoac un rs
spontan: tot umblnd noi din coal-n coal, mai mult ia, aa, de frunza frsinelui, mine
poimine avem s ne trezim nite babalci gubavi i oftigoi.
O anumit iretenie sintactic duce la alunecarea povestirii de la serios la glum: Cci nu v
par lucru de ag: de la Neam pn la Iai e ctu-i de la Iai pn la Neam, nici mai mult,
nici mai puin.
Cuvintele capt forme neateptate sau sunt aezate n combinaii surprinztoare. Rsul
este strnit i de prezena termenilor familiari, a cror menire este s ngroae, s exagereze, s
caricaturizeze.
Ponderea o are ns ironia i autoironia. Ironia scriitorului are o palet larg de
manifestri: este ascuit, plin de otrav, atunci cnd se refer la cei bogai, lacomi inculi i
nesinceri. Ironia la adresa feelor bisericeti i la adresa lui mo Luca, nsurel de-al doilea,
este cunoscut: preoii notri n-au mai trepdat pe la Socola i, mila sfntului, nu-i ncape
cureaua de pntecoi ce sunt. D-apoi clugrii, o aduntur de zam,paragii duglii din toat
lumea, cuibrii prin mnstiri, ce nu le ajung?. Autoironia este evident: i cu cte tiu, i cu
cte nu tiu, mine poimine pot s ajung dichiu la vreun mitoc, -apoi mila sfntului!. Dar cele
mai remarcabile din punct de vedere al autoironiei rmn partea a III-a a Amintirilor.Cnd m
lua cineva cu rul, puin treab fcea cu mine, cnd m lua cu biniorul nici atta i finalul
prii a doua: nici frumos pn la 20 de ani, nici cu minte pn la 30 i nici bogat pn la 40
,nu m-am fcut; dar i srac, aa, ca n anul acesta, ca n anul trecut i ca de cnd sunt,
niciodat n-am fost.
Aluziile, zicalele i proverbele (Ursul nu joac de bun voie), expresiile populare
(tii tu moarea mea), mbinrile neateptate de cuvinte (surghiun dracului poman)
creeaz efecte deosebite, constituind surse variate de umor.
Numrul personajelor ce apar n Amintiri din copilrie este relativ mare.
Aproape toate sunt conturate sumar, prin caracterizare direct, prin aciune ori limbaj.
Creang reuete s le schieze o individualitate prin tehnica detaliului, care i permite s
nuaneze caracterele.
Multe personaje se rein prin lapidarele i expresivele caracterizri pe care le face autorul:
Smrndia e o zgtie de fat, bdia Vasile - harnic i ruinos ca o fat mare etc.
Altele seamn cu eroii din basme: Mogorogea e certre ca Geril, Nic Olobanu pare o
variant a lui Chiric din povestea Stan Pitul.
Mai bine conturate sunt portretele prinilor: tefan a Petrii e brbat harnic i gospodar,
dar dispreuiete nvtura. Ca fire e moale, dar Creang l laud pentru plcerea de a se
juca cu cei mici i pentru munca depus pentru a-i ntreine familia. Smaranda este fiic
de vornic i avnd frai cu nvtur se socotete superioara soului ei ca putere de
nelegere a lucrurilor. Tipologic, ea se nscrie n portretul clasic al mamei, ca o fiin
autoritar, dar i cu tact pedagogic, mnuind cu abilitate rsplata si pedeapsa. Absena
portretului fizic concentreaz atenia spre cel caracterologic. Creanga o evoca mai nti ca
pe o fiin cu daruri fantastice: cu adevrat c tia a face multe i mari minunaii:
alunga norii cei negri de pe deasupra satului nostru i abtea grindina n alte pri,
nfignd toporul n pmnt, afar, dinaintea uii etc. Apoi este vzut prin modul in
care i manifest grija fa de casa i de destinul copiilor.
Nic se contureaz de la indeterminare la autodeterminare. Urmrind evoluia colar a
lui Nic, scriitorul surprinde cu luciditate procesul anevoios al devenirii sale intelectuale.
Eroul este: slvit de lene, un pierde var mpins spre nvtur de mama i bunicul
sau. Nic se definete i n relaia cu celelalte personaje ale operei menite s nfieze
varietatea firii umane. Clinescu spunea ca n Amintiri Creang evoc copilria
copilului universal, cu pozne i ntmplri a copilului din totdeauna i de peste tot.
Astfel este descris cum: Nic prinde mute cu ceaslovul, cum drm cocioaba
Irinuci la Broteni, cum fur ciree de la mtua Mrioara, cum fur pupza din tei, in-
tmplari de la scldat, cum scap de rie. Nica apare ca orice copil de la ar,
neastmprat, care are o copilrie vesela si nevinovat n mijlocul familiei i al
megieilor.

Din punct de vedere al artei narative, Creang este un povestitor desvrit,

impresionnd prin modul in care spune. Principala trstur a operei lui Creanga este
tendina scenica, tehnica orala a spunerii. Frumuseea Amintirilor decurge din oralitatea
stilului. George Clinescu spunea c Ion Creang vorbete ca un povestitor, ca un om
care st pe lavi i istorisete altora, fiind el nsui erou n naraiune. Semnul distinct
al oralitii este, mai nti, abundena expresiilor onomatopeice, a interjeciilor si verbelor
imitative (troscpleosc, a banani, a bzi, hua etc.) dar i mulimea zicerilor
tipice, a expresiilor specifice limbii vorbite sau a ntrebrilor i exclamaiilor. Alteori in
text apar versuri populare sau forme ritmate.
O alt trstur a operei Amintiri din copilrie este dinamismul anecdotic,
uluitoarea nval a ntmplrilor, rapiditatea cu care se deruleaz isprvile.
Exprimarea este vie, autentic, fraza e bogata n verbe, devine puternic
evocatoare, iar ntmplrile si oamenii prind via. Scrisul lui Creang este lipsit de
metafore, expresivitatea limbii sale provine din comparaii i din prezenta altor tropi:
plngea ca o mireasa, mi-i era a nva cum nu ii e cinelui a linge sare.
Comparaiile sunt din limbajul popular: "cum nu se d scos ursul din brlog... aa nu m
dam eu dus din Humuleti"; "doi cai ca nite zmei". Epitetele sunt adesea regionalisme
sau creaii lexicale proprii: clugrii o aduntur de zamparagii "duglii".
Naraiunea sau relatarea n direct a naratorului, e nsui firul povestirii. Pe firul acestei
povestiri se pot distinge momentele subiectului mai ales n partea a IV-a. Descrierea
apare n dou momente ale aciunii, cnd evoc universul copilriei i cnd i ntoarce
privirea napoi, spre munii Neamului, din vrful codrilor Pacanilor. Dialogul ascunde
conflictul, dezvluie sufletul personajelor, gndurile, sentimentele, temperamentele,
nvioreaz aciunea, o propulseaz. Monologul interior apare n noaptea dinaintea
plecrii, n ceasul disperat al ntoarcerii spre sine.
G. Clinescu scria "Creang este expresia monumental a naturii umane n ipostaza ei
istoric ce se numete poporul romn".

Amintiri din copilrie, partea a IV-a completri

Drumul la Socola apare ca o ndeprtare progresiv de singurul loc pe lume unde se putea
tri fericit: rmn satele i locurile frumoase n urm-ne i tot altele necunoscute ni se
nfieaz nainte. Apare din nou enumeraia, strnind o nemrginit duioie: pentru
fiecare pru, fntn, vlcic ce lsam n urm-ne scoteam cte un suspin adnc din
piepturile noastre. O dat cu munii ce dispar, ultimele legturi cu locurile natale se rup
i certitudinea nstrinrii este puternic. Popasul de la Blgeti subliniaz diferenele
categorice ntre viaa de la munte i cea de la cmp: Cum treci Siretul, apa-i rea i
lemnele-s pe sponci; vara te nbui de cldur i narii te chinuiesc amarnic.
Antiteza este n avantajul munteanului: Halal pe la noi Apele-s dulci, limpezi ca
cristalul i reci ca gheaa; lemne, de-ajuns; vara, umbr i rcoare n toate prile;
oamenii, mai sntoi, mai voinici, mai puternici, mai voinici i mai voioi, iar nu ca iti
de pe la cmp, sarbezi la fa i zbrcii, de parc se hrnesc numai cu ciuperci fripte n
toat viaa lor.
Localitile enumerate indic traseul cunoscut: Ruginoasa, Trgu Frumos, Podu Leloaiei.
Intrarea n Iai pe rohatca Pcurari provoac ironia unui flcu al dracului care se
adreseaz lui mo Luca cu seriozitate: Moule, ia sama de ine bine telegarii ceia, s
nu-i ieie vnt; c Iaul ista-i mare i, Doamne ferete, s nu faci vreo primejdie!.
Suprarea lui mo Luca, ocrile la are recurge mpotriva chiolhnosului i ticitului
provoac veselie, iar soluia bieilor de a se confunda cu drobii de sare duce aceast
veselie la apogeu, astfel nct intrarea n Iai se face cu bun dispoziie.
Dsclimea adunat la Socola stimuleaz ironia scriitorului: Unia mai tineri, iar cei mai
muli cu nite trsoage de brbi ct badanalele de mari, eznd pe iarb, mpreun cu
prinii lor, i preoi i mireni i mrturisindu-i unul altuia pcatele.
BALTAGUL

Opera lui Mihail Sadoveanu Epoca n care scrie M. Sadoveanu este epoca marelui roman
realist, dar i a romanului modern. Se disting patru mari teme ale operei sale:
1) Condiia social este prezentat n opere ca:,, Dureri nbuite ( 1904 ) ,,Crma lui mo
Precu ( 1904 ) ,, La noi n Viioara ( 1907 ),, Bordeienii (1912 ) ,,Hanu Ancuei(1928 ) i
,,Baltagul (1930 ), evocnd viaa celor muli i necjii, obiceiuri i tradiii din viaa pstorilor , etc.
ranul pstor al unei lumi vechi, arhaice, este n conflict cu elementele civilizaiei moderne.
Sadoveanu descrie retragerea ranilor din faa civilizaiei precum i sentimentul dezrdcinrii i al
alienrii. Adevrul, dreptatea, demnitatea, iubirea ptima, alctuiesc universul sufletului rnesc.
n primele creaii inspirate din lumea satului se resimt influene naturaliste , cum ar fi n ,,Dureri
nbuite. Odat cu volumul ,,La crma lui mo Precu scriitorul insist asupra explicrii relaiilor
sociale dintre personaje , opera devenind un adevrat studiu social , moral i psihologic .
Romanul ,,Baltagul nfieaz meteugurile primordiale, viaa pastoral, transhumana, urmrind
pe de o alt parte un plan al aciunii , ceea ce las impresia unui roman poliist . ,,Hanu Ancuei
este considerat una din cele mai reuite opere prin realizarea artistic deosebit , prin reliefarea
specificului popular i a specificului naional .
n epica condiiei sociale , n care satul este pstrtorul specificului naional apar ,,scene
steti i moravuri steti nesupunerea la lucru , revolta spontan , haiducia , transhumana .
2)Viaa trgurilor de provincie apare n ,,Floarea ofilit (1905 ) , ,, nsemnrile lui Neculai
Manea (1907 ), ,,Apa morilor ( 1911 ), ,,Jocul unde nu sa ntmplat nimic ( 1933 ), ,,Cinele
( 1904 ), ,,Balta linitii ( 1908 ), ,,Haia Sanis ( 1908 ) . Evoc un spaiu nchis , trgul inert care
distruge sufletul omenesc .
3)Despre natura patriei vorbesc ,,Dumbrava minunat ( 1922 ), ,,ara de dincolo de
negur ( 1926 ), ,,mpria apelor ( 1928 ) , ,,Mria sa Puiul Pdurii ( 1931 ), ,,Nopile de
Snziene ( 1934 ), ,,Valea Frumoasei ( 1938 ), ,,Ochi de urs ( 1938 ), ,,Ostrovul lupilor ( 1941 )
i ,,Noda Florilor ( 1951 ). Natura este vzut ca o condiie a libertii , dezvluind frumuseea i
armonia peisajului romnesc , adnca comuniune a omului cu natura . ,,ara de dincolo de negur
desemneaz inutul Deltei vzut sub dubla magie a unei naturi feerice i a amintirii . Pentru M.
Sadoveanu natura triete n multiplicarea colosal a exemplarelor de flor i faun .
4)Condiia istoric prezint epoca de nceput a neamului , istoria Moldovei cu tefan cel
Mare , cu Ioan Vod cel Viteaz , tefan Toma , Vasile Lupu , Duca Vod , n opere ca : ,,Creanga
de aur ( 1933 ), ,,Fraii Jderi ( 1935 1942 ), ,,oimii ( 1904 ), ,,Nicoar Potcoav ( 1952 ),
,,Neamul oimretilor ( 1915 ) , ,,Nunta domniei Ruxandra ( 1932 ) i ,,Zodia Cancerului
( 1929 ) . Romantic ntr-o prim perioad, opera lui Sadoveanu se va concentra ntr-o ampl fresc
social , un adevrat epos al poporului romn . Sadoveanu vede istoria ca pe o scen imens , un
spaiu epopeic , legendar i mitic . Creator al romanului de evocare istoric , asociaz trecutului
natura , folclorul i filozofia popular . Scrierile sale sunt construcii baladeti .
Baltagul a aprut n 1930
Romanul este o specie a genului epic in proza cu o aciune complex desfurat
pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, i cu conflicte sociale sau psihologice.
Demonstraie Baltagul este un roman:
- roman mitic deoarece are la baza mitul pastoral din balada Mioria: conflictul
economic intre ciobani urmat de moartea unuia dintre ei.;
- roman monografic deoarece prezint viata si obiceiurile muntenilor sub toate
aspectele: datini, tradiii, concepii despre viata, etc.;
- romanul are un caracter iniiatic pentru ca unul dintre personaje - Gheorghi
strbate drumul cunoaterii, se maturizeaz treptat prin experienele acumulate.
- firul central al aciunii este alctuit din drumul Vitoriei: pregtirile pentru plecarea
la drum alturi de Gheorghi pentru a-si gsi soul, nunta si botezul ntlnite n drum,
mrturisirea crimei. Exist aciuni retrospective: relatrile Vitoriei despre viaa
alturi de Nechifor Lipan realizate prin monologul interior si refacerea traseului
strbtut de Nechifor din mrturisirile oamenilor
- Sunt numeroase conflicte: conflictul social (mprumutat din balada Mioria) si altele
psihologice (ndoielile Vitoriei Lipan, lupta interioar din contiina asasinului pn
la mrturisirea crimei);
- varietatea de personaje: Vitoria (personajul principal), Nechifor Lipan (personajul
absent, portretul lui fiind realizat retrospectiv); Gheorghi, fiul Vitoriei; Minodora,
fiica Vitoriei, este o fata gata de mriti; Calistrat Bogza si Ilie Cutui, asasinii lui
Nechifor, precum i celelalte personaje cu care toi acetia interacioneaz pe
parcursul romanului.
- romanul are o tenta psihologic important: crima nfptuit in vederea ctigului
care va fi n final descoperit.
Titlul este simbolic Baltagului este unealta magic nsuit de rufctor i redobndit de erou,
care rmne neptat de snge .
Subiectul pornete de la nelinitea Victoriei Lipan cauzat de ntrzierea soului . Povestea se
desfoar pe fundalul unei existene pastorale , de specific naional .

Momentele subiectului Expoziiunea const n prezentarea locurilor i a

personajelor. Intriga este alctuit din ngrijorarea Vitoriei pentru soul ei. Desfurarea
aciunii este constituit din plecarea la drum alturi de fiul sau, Gheorghi, i gsirea
rmitelor pmnteti ale lui Nechifor. Punctul culminant l reprezint mrturisirea
crimei nfptuit de cei doi criminali iar deznodmntul o nfieaz pe Vitoria cu
planurile ei de viitor.

Naraiunea , simpl , ar putea fi reinut schematic n 3 pri(compoziia):

1) momentul ateptrii , pn n momentul plecrii Vitoriei n cutarea lui Nechifor Lipan .
2) cutarea lui Nechifor Lipan , ncepnd cu capitolul VII .
3) actul justiiar , ndeplinirea datoriei cretine i cinstirea mortului .

Are ca punct de plecare condiia social , obiceiuri i tradiiile din viaa pstorilor. La baza
romanului a stat balada ,,Mioria pe care Sadoveanu a transfigurat-o ntr-o oper profund original.
Faptele din Baltagul se petrec spre finele secolului XIX , nceputul secolului XX nfind o
societate patriarhal arhaic care triete schimbrile aduse de ptrunderea unei noi civilizaii
moderne ( tren , telefon , etc.). Romanul ncepe cu prezentarea succint , cu infuzii romantice , a
vieii pstorilor (vechime , felul de via , psihologia), fixat ntr-o cosmologie popular .Sadoveanu
a fost deosebit de interesat de viaa ranului de la munte , a fost fascinat de frumuseea vieii lui , de
puterea de a nvinge greutile . n mod deosebit s-a simit mai atras de ranii de pe valea Tazlului
i a Bistriei , unde-i va situa aciunea romanului . Parabola de la nceputul romanului, o intrig
antropologica ce sugereaz conflicte repetabile n decursul devenirii umane , este pretextul de a intra
n substana romanului . n roman se vorbete n primul rnd despre modul de via patriarhal al
ranului de la munte . Casa cu prisp , tind, ograd cu adpost pentru vite i ur e aezat dup
datina locului , cu toate cele de trebuin . Satul , cu ulicioare lungi i ocolite , cu crri printre
grdini , are crm i biseric . Preotul este i sfetnic . Viaa se desfoar calendaristic , ntre
plecarea turmelor la punat i ntoarcerea lor n iernatic . Din tradiie i datini se formeaz i
conduita moral a oamenilor . Minodorei i se imput un comportament neconform realitii
rurale ;ei nu-i trebuie ,,val i bluz, pentru c este fat de mritat i altele trebuie s fie preocuprile
ei .

Caracterizarea lui Nechifor Lipan

Oier. Soul Vitoriei Lipan, ucis de cei doi tovari ai si: Bogza si Cuui, pentru a
pune stpnire pe cele trei sute de ori ale sale. Cioban foarte priceput in meteugul
oieritului i foarte avut. Numele lui adevrat era Gheorghi, dar la patru ani
mbolnvindu-se i s-au fcut sfintele masle i s-a schimbat numele ca sa nu-l mai
cunoasc bolile si moartea n Nechifor. A ajuns un brbat falnic, ndesat si sptos cu
musta neagra si ochii cu sprncene aplecate; om vrednic si fudul care nu se uita la
parale numai sa aib el toate dup gustul lui Vitoria tie ca era om cu harag la chef,
cu mare curaj si ca nu-i putea sta nimeni mpotriv. Purta mereu la el un baltag. De
hoi nu se temea, avea stpnire asupra lor. O dat, i amintete Vitoria, a alungat nite
hoi doar din vorbe. Trebuie sa fi fost omort prin viclenie, de prieteni gndete Vitoria
Lipan. Avea si obiceiul s-i abat calul n preajma muierilor ,lucru aflat de la Vitoria de
la ciobanii cei vrstnici. A fost omort intre satele Sabasa si Suha i aruncat intr-o rp cu
cal cu tot. Personajul secundar triete doar din amintirile Vitoriei Lipan si din
reconstituirea evenimentelor fcut de aceasta.

Elemente premergtoare de caracterizare ale Vitoriei Lipan

Vitoria Lipan este personajul principal al romanului Baltagul de Mihail Sadoveanu. Ea
este o femeie simpla de la tara, netiutoare de carte dar cu frica de Dumnezeu i dotat cu
destul nelepciune, abilitate si spirit de observaie, reuind s se descurce in situaii
dificile i reuind pn la urma sa descurce iele ncurcate ale acestei crime, dovedindu-se
a fi un adevrat detectiv particular.
Avea nfiare plcut, era nalt cu ochi cprui i pr castaniu i i iubea soul, copii i
gospodria de la poalele muntelui. Ar fi visat sa se mute in locuri cu condiii de trai mai
blnde dar ca i bradul sau ca orice muntean, ea i are originea la poalele Rmnea
adesea singura, nvrtind fusul sau suveica, avnd grij de gospodrie i de copii. Ca o
bun cretin ine post, se roag i se sftuiete cu printele Daniil

FIRUL ACIUNII

1) Romanul debuteaz cu o povestire parabolic. Aciunea e localizat n Moldova, M-

ii Tacului, satul Mgura; n care locuiete Vitoria Lipan. Nechifor Lipan, soul
Vitoriei, plecase, toamna, la Dorna s cumpere nite oi i nu revenise la timp. Fiul
su, Gheorghi, era plecat cu turmele la apa Jijiei,, iar acas rmseser Vitoria i
Minodora, fiica acesteia, care avea o relaie de dragoste cu fiul dasclului din sat. n
 somn femeia are un semn ru despre soarta soului: l vede clare, cu spatele ntors
ctre ea, trecnd spre asfinit o revrsare de ape.
2) Se produce un alt semn: cocoul cnt pe prispa casei ntors nafar, un semn de
plecare, spuse Vitoria. Mama i anun fiica de intenia de a o cstori cu un romn
aezat cu cas nou i cu oi n munte.
3) Vitoria se adreseaz printelui Daniil pentru sfat, iar preotul o ndeamn s atepte,
cci el crede c soul ei ntrzie dintr-o pricin oarecare. La aceasta, femeia spune c
Nechifor poate zbovi o zi ori dou, cu lutari i cu petrecere, ca un brbat ce se
afl; ns dup aceea vine la slaul lui.
4) Soia ncearc s afle ceva despre cel disprut cu ajutorul babei Maranda, vrjitoarea
satului. Btrna i ghicete n cri: una cu ochi verzi i cu sprncene mbinate l
reine lng ea pe brbat, dar Vitoria nu prea crede.
5) Vitoria nu ascult vorbele rutcioase ale btrnelor din sat, i este hotrt s-l caute
pe disprut oriunde ar fi el. Ea i plnuiete cu de-amnuntul plecarea, i pregtete
sufletul, innd post i rugndu-se. De asemenea i pregtete casa i i gndete
drumul pe care l va urma. Dup boboteaz primul drum l face la mnstirea Bistria
pentru ca Sf. Ana s-i lumineze mintea i s-i arate calea pe care s-o urmeze.
Arhimandritul o povuiete s mearg la Piatra i s se adreseze stpnirii
pmnteti. Sfnta Ana are s puie cuvnt la scaunul mpriei cele mari.() Du-te
la poliai i la prefect i spune-le ntmplarea, ca s fac cercetri."
6) Vitoria i Gheorghi au plecat de diminea la Piatra unde au oprit la un han pe care
l cunoteau; acolo au ntrebat de prefect. Munteanca i-a povestit prefectului c soul
ei plecase s cumpere nite oi de la Dorna i nu s-a mai ntors dei trecuser aptezeci
i trei de zile. Prefectul o asigur c o s cerceteze i c trebuie s scrie o plngere (o
jalb). Acas femeia se rug de printele Daniil s-i fac jalb, iar n jalb l rug s
scrie de toate necazurile ei. Ea plnuise s plece la Dorna ca fiul ei, pe Minodora s o
duc la mnstirea Vraticului unde e o sor de-a mamei clugri, iar casa o va lsa
pe mna printelui Daniil.
7) n 9 martie ntr-o zi de iarn cu soare printele Daniil a fcut o slujb important.
Vitoria i Gheorghi au dus la biseric multe daruri. n Vitoria se cuibrete sentimentul
dureros a morii soului ei .Trimite pe fata ei , Minodora , la mnstire , printele i scrie o jalb
ctre autoriti i face o slujb pentru cei ,,40 mucenici din Sevasta. Las gospodria n grija
argatului Mitrea i mpreun cu Gheorghi pleac n cutarea lui Nechifor .
8) n drumul lor fcur un popas pe malul Bistriei lng o topli; de acolo au pornit de-
a lungul Bistriei pn ce i-a prins noaptea lng un han la Donea. Acolo munteanca
se preface c-l caut pe Lipan pentru nite bani i afl c acesta nu a mai fost vzut
pe-acolo din toamn.
9) Urmtorul popas este casa lui David la Clugreni lng Piatra Teiului . n acea sear
Vitoria a nceput s depene amintiri cu Lipan. n dimineaa urmtoare merser pn la
Farcaa unde se oprir din nou.Vitoria l judeca pe Lipan. Avea ea s-i spuie multe;
()i I le spunea dinluntru, cu bnuieli i suferine vechi.
10) n Farcaa i gzduiete un fierar, mo Pricop, de la care Vitoria afl c soul ei oprise
acolo, pentru potcovirea calului su, n drum spre Dorna.
11) Pe drum, la Borca, Vitoria i Gheorghi ntlnesc un botez la care au fost nevoii s
participe; ceva mai departe, pe gheaa de pe apa Bistriei, i oprete un alai de nuntai,
care au ntins plosca i au ridicat pistoalele. Ori beau () ori i omoar acolo pe
 loc; iar ei se conformeaz. Ajuni la Vatra Dornei afl de la un slujba c n
noiembrie Nechifor cumprase trei sute de oi; din acestea vnduse o sut de oi altor
doi gospodari, mpreun cu care plecase mai departe.
12) Vitoria Lipan afl de la un crmar c soul poposise acolo mpreun cu doi ciobani.
Vitoria indicnd semnalmentele soului ei, mai ales cciula brumrie pe care el o
purta, merge din crcium n crcium. Mama i fiul fac din nou un popas, dup ce
trec de satul Sabasa peste muntele Stnioara, n satul Suha,unde crmarul, d-l Iorgu
Vasiliu, i aduce aminte de trecerea turmei de trei sute de oi, dar nsoit fiind numai
de doi stpni, fapt confirmat i de soia lui; pe unul dintre oieri l chema Calistrat
Bogza. Pentru femeia oierului disprut ncepe s se fac lumin. La Sabasa, fuseser
trei. Dincoace,(), Nechifor Lipan nu mai era..
13) Soia d-lui Vasiliu i spuse Vitoriei c pe cellalt l cheam Ilie Cuui i ambii sunt
locuitori ai satului Doi Meri. Victoria discut cu cei doi ciobani, ei spunnd c i-au
pltit lui Nechifor oile la Crucea Talienilor. Revenii n Sabasa Vitoria i fiul ei
opresc la crciuma d-lui Toma dup care l recunoate pe Lupu, cinele soului, ntr-o
gospodrie.
14) Gospodarul care-l inuse pe Lupu i-a cutat stpnul nainte de a-l lua. Dup ce
pltete o recompens, ea l ia cu sine. Era deja primvar i Vitoria mpreun cu
cinele, care o nsoea, asemeni fiului, i conducea stpnii intr-o prpastie. Nechifor
era acolo, ns mpuinat de dinii fiarelor. Iar craniul uman purta urm de baltag.
15) Privind resturile pmnteti ale tatlui, Gheorghi plngea ca un copil mic, dar
mama lui era ferm i se duse in sat dup ajutoare. A treia zi sosete subprefectul
Anastase Balmez care constat moartea violent a lui Lipan, care i sugereaz s
ntrebe ciobanii ce i-au ajutat pe Bogza i Cuui s duc oile de la Dorna dac tiu de
vnzarea de oi.
16) n timpul interogatoriului la care-i supune, n Suha, pe Bogza i Cuui, subprefectul
primete rspunsurile date Vitoriei n timpul discuiei cu ei de la primrie. Femeia
invit pe subprefect i pe cei doi ciobani la nmormntare. Rmiele pmnteti ale
lui Lipan sunt ngropate n cimitirul din Suha. Eu, (), am trit pe lumea asta numai
pentru omul acela al meu i-am fost mulmit i nflorit cu dnsul. Iar de-acum mi
mai rmn puine zile, cu nor..
17) Are loc praznicul de dup nmormntare, la casa d-lui Toma. Vitoria i cere lui Bogza
s-i dea baltagul su lui Gheorghi pentru ca flcul s-l admire. Apoi spune cum a
fost ucis brbatul ei: urca muntele Stnioara mpreun cu doi tovari din care unul
l-a lovit cu baltagul n cap pe la spate i l-a mpins n vale cu cal cu tot. Calistrat
Bogza se nfurie, cci se simea nvinuit (- Destul! rcni omul, destul!), iar
Gheorghi l lovete cu baltagul n frunte i d drumul cinelui, ce-l muc de gt.
Simind c va muri, ciobanul recunoate crima sa i a lui Ilie Cuui. Vitoria i spune
fiului c va plti tot ce trebuie pentru a recupera turma furat, de asemenea o vor lua
pe Minodora de la mnstire; dar mama tot nu este de acord cu relaia ei cu feciorul
dasclului.

Tragedia nu este scopul romanului . Sadoveanu realizeaz o monografie a satului romnesc de

tip arhaic : peisajul , datinile i oamenii , prezentnd evenimente fundamentale din viaa omului
( cumtrie la Borca i nmormntare la Cruci )
 Modul de expunere dominant este naraiunea. Dialogul are i el rol n caracterizarea
indirect a personajelor iar descrierea prezint locurile si aspectul fizic al personajelor.
Naraiunea este modul de expunere prin care se realizeaz fapte i ntmplri intr-o
succesiune logic. Descrierea este modul de expunere prin care se nfieaz trsturile
caracteristice ale unor obiecte, priveliti, fenomene din natura, chipuri de oameni, stri
sufleteti. Dialogul este modul de expunere ce consta in convorbirea dintre doua sau mai
multe personaje.

S-a spus adesea despre Sadoveanu c este un mare povestitor: ceea ce

povestete el sunt o mie si una de nopi ale romanilor[].
N. Manolescu

CPRIOARA
de Emil Grleanu
n 1910, Emil Grleanu publica volumul Din lumea celor care cuvnt, prin care
inaugureaz" n literatura romn genul de povestiri inspirate din lumea plantelor,
gzelor si animalelor. Cu toate c a avut ca model Histoires natureles ale lui Jules
Renard, Grleanu creeaz o oper plin de originalitate, cu trsturi proprii,
manifestndu-si n ea individualitatea sa artistic".
Scriitorul, foarte bun cunosctor al naturii i nzestrat cu un excepional spirit de
observaie, creeaz adevrate lumi ce devin cuvnttoare, care se fac. purttoare ale unor
trsturi umane, ce, semnific frumosul, n schia Gndcelul, miniaturalul, umorul fin
sunt elemente cu ajutorul crora Grleanu ilustreaz ideea necesitii de a aspira spre un
ideal, ideea de autodepire. Antiteza dintre realitate puterile gndcelului i
aspiraie ajungerea la soare subliniaz ncrederea n forele proprii: Nu cumva era
o frmi czut de acolo, de sus, o frmi de lumin nchegat, rtcit pe pmnt ?
.. i, ca o adeverire, pe rna neagr trupul arunca o lumin dulce. Ce se mai ntrebi ?
Fr ndoial, de acolo czuse, acolo trebuia s se ntoarc. Dar ce deprtare ! i cum
s ajung ? Privi n sus, i atunci, deasupra cporului, zri lujerul unui crin ce se ridica
aa de nalt, c parc floarea din vrf i deschidea paharul chiar, dedesubtul bulgrului
de aur, s-i culeag razele".
Propoziiile interogative, exclamative, metaforele, comparaiile, epitetele,
diminutivele devin mijloace de caracterizare cu bogate sugestii semantice. Procedeele se
rentlnesc, si n alte schie ale volumului ca : Musafirul, Fricosul, Mrinimie, Pasre de
noapte, Nedesprite, Cprioara.
Semnificaii. Structur
n schia Cprioara, se subliniaz puterea dragostei materne duse pn la
sacrificiul suprem. La nceput, tabloul pare a respira mpcare i linite : Pe muchiul
gros, cald ca o blan a pmntului, cprioara st jos, lng iedul ei.. Acesta i-a ntins
capul cu botul mic, catifelat i umed, pe spatele mamei lui si, cu ochii nchii, se las
dezmierdat. Cprioara l linge, i limba ei subire culc uor blana moale, mtsoas a
iedului."
Triplul i dublul epitet, comparaia evideniaz frumuseea acestor gingae
vieuitoare, armonia dintre ele i natur. Dar n sufletul cprioarei se d o lupt puternic
ntre dragostea pentru iedul ei i necesitatea de a se despri de el, pentru c vremea
nrcatului trecuse. nvingndu-i cu greu dragostea de mam, se hotrte s-l duc la
arcurile de stnc din zare", unde ar fi ferit de primejdii. n drum, mama i ncearc, cu
grij puterile i se ncredineaz c acesta i se ine voinicete de urm". Natura devine
ns amenintoare: Trece din poian n poian, intr apoi supt boli de frunze, pe urm
prin hrube adnci de verdea, pn ce ptrunde n inima ntunecat, ca un iad, a
pdurii."
 Ca o prefigurare a trecerii cprioarei n nefiin, drumul ei duce de la senintatea
luminoas a poienii, la ntunericul plin de spaime i ameninri din inima codrului.
Imaginile sunt structurate gradat, lumina scade, iar spaiul se micoreaz treptat. Pdurea
se dovedete a fi ntr-adevr plin de primejdii, iar cprioara se sacrific pentru a-i salva
puiul : Prbuit n snge, la pmnt, supt colii fiarei, cprioara rmne cu capul
ntors spre iedul ei i numai cnd acesta, nspimntat, se topete n adncul pdurii,
cprioara simte durerea, iar ochii i se tulbur de apa morii."
Tensiunea puternic a momentului se transmite printr-o exprimare sugestiv
iedul se topete n inima pdurii", aa cum imaginea lui se va topi n privirea i inima
mamei.
Profund observator al vieii, Emil Grleanu realizeaz o evocare narativ" de o
concentrare maxim, coborndu-se la dimensiunile eroilor si. El umanizeaz lumea
celor care nu cuvnta", tratnd-o cu nelegere, blndee, delicatee. Portretele se
realizeaz fie prin descrieri directe, fie prin desfurarea faptelor. Volumul Din lumea
celor care nu cuvnt constituie partea cea mai apreciat din opera lui Emil Grleanu.
PUIUL
de Ioan Alexandru Brtescu-Voinesti

O bun parte din creaia lui l. Al. Brtescu-Voinesti prezint valori didactice deosebite,
n povestiri ca Privighetoarea, Puiul. Autorul antropomorfizeaz natura sau surprinde
anumite aspecte ale relaiilor dintre om si natur, aspecte care dobndesc semnificat
profunde.

Semnificaii. Structur
Tema povestirii Puiul este naivitatea, curiozitatea, neastmprul copilriei, iar
ideea este necesitatea de a se nelege i folosi experiena de via a prinilor, respectarea
poveelor acestora, cuprins n motto-ul : Sandi, s asculi pe mmica".
La nceput, viaa prepeliei i a puilor ei se desfoar linitit, iar autorul folosete
miniaturalul, graiosul, interjecia onomatopeic, pentru a ne introduce n acel mic
univers: Prepelia prindea cte o furnic ori cte o lcust, le-o firimiea n bucele
mici, si ei, pic ! pic ! pic !, cu cioculeele lor, o mncau numaidect." Chemarea cea
ascultat a mamei era pitpalac !".
Puiul cel mai mare, din dorina de a cunoate repede totul, nu ine seama de sfatul
mamei de a sta ascuns, i este prins, la nceput, de un secertor, dar e eliberat, apoi ns
este mpucat ntr-o arip de un vntor. Viaa familiei ncepe astfel s fie zbuciumat.
Mama i continu exerciiile de zbor cu puii sntoi; dar sufletul ei se frmnt dureros,
pentru a gsi o soluie : n inima bietei prepelie era o lupt sfietoare. Ar fi vrut s se
rup n dou : jumtate s plece cu copiii sntoi, care sufereau de frigul toamnei
naintate, iar jumtate s rmie cu puiul schilod, care se aga cu disperare. Suflarea
dumnoas a crivului, pornit fr veste ntr-o zi a hotrt-o. Dect s-i moar toi
puii, mai bine numai unul si fr s se uite napoi, ca s nu-i slbeasc hotrrea, a
zburat cu puii zdraveni, pe cnd l rnit striga cu dezndejde : Nu m lsai ! Nu m
lsai !"
Intensitatea tririlor are puternice valene educative pentru cei mici; exemplele
alegorice sunt ilustrative.
Naraiunea are un singur plan al desfurrii faptelor, dar determinat de
schimbarea anotimpurilor n durata anului, surprinzndu-se astfel anumite elemente
specifice; deci drama prepeliei si a puiului ei se prezint pe fundalul general al
anotimpurilor :
 Primvara:
- sosirea prepeliei;
- construirea cuibului;
- clocitul i scoaterea puiorilor;
Vara:
- creterea puilor;
- prinderea i eliberarea puiului cel mare;
Toamna:
- exerciii de zbor pentru plecare;
- sosirea vntorului i rnirea puiului;
- zbuciumul;
- plecarea;
Iarna:
- moartea puiului
Deci: natere (primvara), cretere (vara), maturizare (toamna), moarte (iarna).
Moartea va nvinge ns numai n cazul unui singur pui : La marginea lstarului,
un pui de prepeli, cu aripa rupt, sta zgribulit de frig. Dup durerile grozave de pn
adineauri, urmeaz acum o picoteal plcut. Prin mintea lui fulgera crmpeie de
vedenii. . . mirite .. . un carmb de cizm pe, care se urc o furnic . . . aripa cald a
mamei. Se clatin ntr-o parte si ntr-alta, i pic mort, cu degetele ghearei
mpreunate ca pentru nchinciune." Pentru ceilali pui, timpul continu, ncadrndu-se n
viitoare anotimpuri.
Procedeul esenial folosit de autor este personificarea.
Alexandru Brtescu-Voinesti se vdete un mare iubitor al naturii, i dorete ca
omul s o ocroteasc, dar constat c n multe cazuri acesta distruge echilibrul, armonia.
Realitatea aceasta a relaiilor dintre om i natur insufl povestirii o stpnit mhnire.
Dumbrava minuna de Mihail Sadoveanu
Copilria petrecut n mijlocul unei naturi feerice, cu bucuriile sau tristeile
caracteristice vrstei, constituie problematica multor povestiri de neuitat scrise de Mihail
Sadoveanu (Prul din ograda bunicilor, Bieel, La mestecnei, Iano Nzdrvan, Un
om ncjit s.a.).
Dumbrava minunat se distinge printr-o impresionant vibraie artistic, autorul
realiznd una dintre cele mai ncnttoare combinaii de realitate i poezie". Sub aspect
compoziional, povestirea cuprinde nou capitole, fiecare avnd cte un titlu
semnificativ : Se vede ce soi ru este duduia Lizuca, Duduia Lizuca plsmuiete o
expediie ndrznea, Sfat cu Sora Soarelui etc. Desfurarea epic simpl evideniaz
drama unei fetie orfane, tiranizate de mama vitreg, tem ntlnit n numeroase alte
basme i povestiri. Cadrul de desfurare a aciunii este conceput ntr-o simetrie perfect,
n prim-plan aprnd :
a) Salonul doamnei Mia Vasilian, populat de personaje caragialiene, ale cror
trsturi de caracter, deliberat ngroate, lumineaz, prin contrast frumuseea
moral a Lizuci ;
b) mpria minunilor" din feerica dumbrav a Buciumenilor, pe care o strbate
fetia nsoit de prietenul ei Patrocle;
c) episodul final n care se prezint mplinirea aspiraiei eroinei, de a tri fericit n
casa bunicilor, lng cei dragi.
Lumea real i cea fantastic reflectat n imaginaia copilului
Prile menionate sunt pretexte pentru o incursiune cu adnci i multiple
semnificaii n universul vieii copiilor lipsii de copilrie. Tehnica transferului ntre
planul real i cel fantastic se ntrevede printr-o continu alternare a imaginilor care
oglindesc :
o natur pictural vzut n dimensiuni obinuite
o natur transfigurat de imaginaia copilului
Integrat ea nsi acestei lumi, Lizuca i dezvluie frumuseea moral, puritatea
i delicateea sufleteasc. Portretul fizic si cel spiritual se ntregesc astfel din detaliile
acumulate pe parcursul derulrii aciunii. Pentru doamna, Mia Vasilian, femeie frivol,
ca si pentru slujnica acesteia, Lizuca este o ruine si o nenorocire", gnganie"...,
dihanie i soi ru" etc. Succesiunea de epitete si metafore depreciative sugereaz
prpastia dintre mama vitreg si fetia orfan, imposibilitatea comunicrii lor pe plan
afectiv.
Intr-un evident contrast apare imaginea Lizuci n viziunea scriitorului nsui :
Era, o fetia mrunic, ns voinic i plinu. Rochia de doc albastru sttea
strmb si n chip cu totul nepermis pe trupuorul ei. Botinuele i erau pline de colb si
cu ireturile desfcute. Colunii czuser i artau nite piciorue prlite de soare, cu
genunchii nu tocmai curai. Capu-i era foarte scurt tuns, bieete, si arta, n
rotunzimea lui, felurite bulbucturi neregulate... Nu era deloc frumuic si delicat du-
duia Lizuca. Numai ochii cprii, umbrii de gene negre aveau n ei o mic floare de
lumin."
Pentru rezolvarea acestei cerine, avei n vedere faptul c imaginaia copilei,
naripat cu imagini feerice si personaje din lumea basmului, nsufleete si anim totul n
jur, atribuind plantelor i micilor vieuitoare nsuiri omeneti ; prietenul ei, Patrocle, este
un cel nzdrvan ; Sora-Soarelui se apleac parc spre a o mngia ; mprteasa fur-
nicilor" le ofer un dar miraculos; Sfnta Miercuri i-a lsat acas celua cu dinii de
fier i eu mselele de oel" ; un mierloi este dojenit pentru nite injurii etc.
Lsarea treptat a nopii, printr-un miestrit joc de umbre si lumini, pregtete trecerea de
la starea de veghe la ce~ de somn, ca si apariia domniei, a prichindeilor, precum si a altor
personaje din lumea fermecat a basmului. i cu toate c spre rsrit se nroea luna i cretea
lumina peste pcla ogoarelor, n pdure o umbr tainic i deas se ntindea, izvornd din vi i
cotloane necunoscute... Dumbrava rmase iar tcut n fumul ei de lumin, ca ntr-un vis. i
duduia Lizuca nelegea c n farmecul acela are s se-ntmple ceva deosebit..."
Scriitorul nu se limiteaz numai la nfiarea miestrita a comuniunii dintre om i natur,
ci, folosind simbolul miniatural; ca i procedeul transferului, plaseaz n plan fantastic, alturi de
suferinele Lizuci, i pe cele ale morarului Statu-Palm sau pe ale lui Ft-Frumos, ndrgostit de o
himer.
Pendularea ntre real si fantastic nlesnete nelegerea mesajului artistic, aspiraia
spre o via fericit a tuturor copiilor orfani, indiferent de categoria social creia aparin.
Finalul este cel ateptat : mama vitreg i servitoarea acesteia primesc o pedeaps
binemeritat, spre marea satisfacie a micilor cititori :
Dup amiaz, cuconia n-are s se mai poat uita la musafiri s dect c-un ochi.
Cum ? strig Lizuca. Au sgetat-o albinele'?
Da, drgu, nchipuiete-i !
i pe servitoare?
Si.
Tare bine-mi pare ! Iar duduia Lizuca ncepu a-i aduce aminte de ntmplrile nopii
la hotarul mpriei minunilor".

Miezul iernii
Intre pastelurile lui Vasile Alecsandri inchinate anotimpului alb (Iarna, Viscolul, Gerul,
Sfarsitul iernii s.a.), se include si cel intitulat Miezul iernei care completeaza tematic
aceastaserie.
Aceasta poezie este, neindoielnic, un pastel, intrucat, in primul rand, poetul apeleaza
la descriere pentru a infatisa unele aspecte din natura. Astfel, el zugraveste imaginea
unei nopti de iarna, cu un ger cumplit, care transforma complet natura. inghetul cuprinde
pana si astrele si cerul (stelele par inghetate", cerul pare otelit"), stejarii trosnesc de ger,
iar zapada scartaie sub picioare. Sub imperiul gerului, natura capata imaginea unui
templu maiestos", in care lumina lunii sporeste frumusetea rece, neclintita a peisajului.
Imaginea acestui templu este completata apoi de miile de stele care ard ca vecinice
faclii", de munti, care ii sunt altare, si de codri - adevarate orgi sonore - , unde se aude
vuietul ingrozitor al crivatului. Totul pare fara viata, neclintit, pana ce isi face aparitia un
lup ce se alunga dupa prada-i spaimantata".
Dupa cum se observa, elementele descriptive apartin atat cadrului terestru (padurile,
zapada, campiile, casele, muntii, codrii), cat si celui cosmic (stelele, luna, cerul, razele
etc), iar toate acestea se subordoneaza cuvintelor cheie din poezie - ger amar, cumplit" si
templu maiestos". Cu ajutorul acestor elemente poetul descrie tabloul sinistru al iernii,
salbaticia ei, sugereaza un spatiu infinit, solemn si grandios, dar, ca in orice pastel, isi
exprima direct si propriile sentimente in fata acestor aspecte din natura. Mai intai poetul
traieste senzatia de frig, de inghet, de stingere a vietii, ca apoi sa dea glas sentimentelor
de uimire si de admiratie fata de maretia si solemnitatea naturii.
Aceste atribute ale peisajului ii produc poetului o deosebita incantare, incat exclama: O!
tablou, maret, fantastic!", dar, in final, senzatia de neclintire, de incremenire creeaza
impresia de pustietate si de tacere apasatoare.
Aceste sentimente sugereaza si prezenta eului liric, accentuata de interjectia o" si
vocativul tablou maret, fantastic".
Trasaturile specifice peisajului sunt infatisate, ca in orice pastel, prin intermediul unor
imagini artistice. Predominante sunt cele vizuale (zapada cristalina", campii
stralucitoare", fumuri albe", vazduh scanteios", farul tainic de lumina", stele
argintii"), dar sunt prezente si imaginile auditive (trasnesc stejarii", organe sonore",
note ingrozitoare"). in cadrul imaginilor vizuale, culoarea predominanta este albul,
exprimat direct sau doar sugerat mai ales prin adjective -albe, scanteios, stralucitoare,
argintii etc. -, toate acestea avand valoarea stilistica de epitete cromatice.
Imaginile vizuale sunt realizate si prin comparatiile fumuri albe ... ca inaltele coloane",
ard ca vecinice faclii", sugerand un alb sters sau galbenul pal.
Epitetele sonore" si ingrozitoare" ale substantivelor organe" si note" contribuie la
realizarea imaginilor auditive care evidentiaza vuietul crivatului, care cutreiera templul
solemn al naturii.
Din cele aratate se constata ca aceasta poezie este un pastel, intrucat autorul descrie
aspecte din natura care compun un peisaj hibernal, evidentiind notele lui caracteristice.
Totodata, el isi exprima propriile sentimente si realizeaza unele imagini artistice prin
intermediul figurilor de stil.

Iarna pe ulita - comentariu

In prima strofa observam ca autorul a surprins o ninsoare care a durat toata noaptea, iar a
doua zi s-a oprit.Observam personificarea: "Norii s-au mai razbunat" de unde reiese ca
norii a inceput sa cearna fulgi mari de zapada spre apus. A doua strofa ne prezinta
imagini vizuale, auditive.

In al doilea vers se observa epitetul: "pe rau e numai fum". De aici reiese ca fumul vine
de la hornurile caselor unde oamenii incearca sa le incalzeasca. De asemenea, se observa
personificarea: "vantu-i linistit acum".

Observam imagini vizuale, statice ce ne transmit un sentiment de liniste. Strofa se incheie

cu personificarea: "navalnic vuiet vine", de unde reies imagini auditive, dinamice. Ne
transmite un sentiment de galagie, zarva si de agitatie.

Din a treia strofa ne dam seama ca zgomotul infernal este provocat de copiii care se jucau
veseli in zapada si se bucurau de venirea iernii. Aceasta strofa ne transmite un sentiment
de fericire, bucurie si veselie. A patra strofa incepe cu epitetul personificator si
comparatia: "gura fac ca roata morii".

De aici reies imagini auditive,statice. Autorul compara copiii care vorbeau mult cu roata
morii ce se invarte foarte tare. Cosbuc ii compara, de asemenea, cu vrabiile gurese care se
galcevesc.

Strofa se incheie cu inversiunea "norii ploi vestesc". Observam imagini vizuale, statice,
de unde reiese ca norii se abateau spre sat pentru a vesti ploi. In a cincea strofa, autorul ne
da de inteles ca acei copii erau impartiti in diferite grupuri dupa varsta lor.

Cei mari profitau de faptul ca erau si copii mici si radeau de ei. Observam inversiunea
"de foame-adusi" care ne transmite un sentiment de mila, tristete si mahnire. A sasea
strofa descrie un baietel strain, aparut din senin pe ulita.

Autorul ni-l descrie cu inversiunea: "largi de-un cot sunt pasii lui". A saptea strofa incepe
cu inversiunea: "haina-i maturand pamantul" de unde reiese ca haina copilului era prea
lunga si o tara de pamant. Observam repetitia "abia,abia" de unde ne dam seama ca isi
tara cu greu haina si comparatia "cinci ca el incap in ea".

In cea de-a opta strofa observam ca acel baietel era trimis de mama sa in sat. Copilul era
incruntat, dar se credea barbat fiindca putea sa care o haina atat de grea pentru el. Aceasta
strofa ne transmite un sentiment de admiratie si remarcare de sine.

A noua strofa ne arata cum inainta baiatul: "cade-n branci si se ridica". Din urmatoarele
versuri aflam ca baiatul purta pe cap o caciula din lana de miel si ca era mai mare decat
el. Ne transmite un sentiment de amuzament.

A zecea strofa incepe cu enumeratia "tot vine, tot inoata" de unde reiese ca el se chinuia
sa mearga cat mai repede. Observam 2 epitete: "ochii vii" si "zgomotoasa gloata" de unde
reies imagini vizuale si auditive. Ne transmite un sentiment de amagire.

A unsprezecea strofa prezinta ce a vrut copilul sa faca atunci cand a vazut atatia copii. A
vrut sa se intoarca din drum, dar era prea tarziu. Toti ceilalti copii il vazusera deja.

A doisprezecea strofa incepe cu glumele facute de caciula copilului. A treisprezecea

strofa incepe cu inversiunea "altii-n gluma parte-i tin". Observam ca toti copiii isi bateau
joc de el.

In a paisprezecea strofa este descrisa o baba care este imbracata cu un cojoc rupt. Ea se
oprise sa vada de unde vine zgomotul acela mare. A cincisprezecea strofa incepe cun
inversiunea "s-otaraste rau batrana".

Observam ca batranei ii pasa de baiat, incercand sa-l scoata dintre copiii care isi bateau
joc de el. In a saisprezecea strofa poetul ne da de inteles ca baba nu uitase ameliorarea
conflictului dintre baiat si copii luandu-l de acolo. Ne transmite un sentiment de mila.
In a saptesprezecea strofa ne dam seama ca dupa gestul batranei de a lua copilul, nu a
durat mult deoarece copiii se tineau dupa ea razand. Recunoastem epitetele si inversiunea
"plina-i strimta ulicioara". In a optsprezecea strofa se prezinta acei copii jucandu-se.

Sentimentul este de armonie,veselie. In cea de-a nouasprezecea strofa observam ca

batrana se supara pe copii. Ne dam seama dupa enumeratia "bat,-njura.

..da din maini" de unde observam imagini dinamice.

Ne transmite un sentiment de suparare. In strofa douazeci observam ca batrana se

invartea cu batul in mana pentru a-si face loc, dar copiii navalesc din nou asupra batranei.
In urmatoarea strofa ni se descrie ca baba statea in mijlocul alaiului ca un capitan si isi
facea cruce de ceea ce vedea.

In penultima strofa observam ca din cauza galagiei provocate de copii incepura sa latre
cainii din curti, iar oamenii ieseau afara sa vada ce se intampla. In ultima strofa se
observa un dialog intre cativa sateni.acestia au asemanat copiii cu o adunatura de tatari.

Sentimentul care predomina este cel de bucurie si uimire pentru sateni fata de zarva de pe
ulita satului.

DORINTA
Mihai Eminescu (1850-1889) a fost un mare poet al iubirii. in lirica sa inchinata acestui
sentiment se impletesc bucuria si suferinta, visul si dorul, dar sensul ei ultim este durerea
iubirii neimplinite.
Publicata la 1 septembrie 1876, in revista Convorbiri literare", poezia Dorinta" este
alcatuita din sase strofe.
In aceasta poezie, eul liric isi exprima propriile sentimente: dorul de dragoste, aspiratia
spre fericire, comuniunea cu natura.
Titlul exprima o aspiratie a sufletului tanar, visul unei intalniri ipotetice cu iubita, sub
ocrotirea batranului codru.
Universul operei (idei, sentimente):
Strofa I constituie o chemare intr-un spatiu fermecat, in interiorul caruia cei doi
indragostiti vor lua parte la ritualul erotic.
In acest sens, imaginea vizuala a crengilor aplecate (care ascund prispa cea de brazde")
izoleaza spatiul real (aflat sub semnul timpului trecator) de spatiul iubirii (care devine
insula de nemurire). Elementele naturii sunt tipic eminesciene: codrul, izvorul, teiul,
blanda batere de vant"; toate alcatuiesc un tablou nespus de frumos al visului de
dragoste.
Daca urmarim formele verbale din strofa I, constatam prezenta unui imperativ ( Vino")
si a doua verbe la indicativ prezent {tremura" si ascund"); cu deosebire ultimele doua
creeaza impresia ca ritualul erotic va avea loc in realitate, indicativul fiind un mod al
certitudinii.
Incepand insa cu strofa a Ii-a, verbele la conjunctiv (sa alergi", sa cazi", sa
desprind", sa ridic") sau la indicativ viitor (sedea-vei", vom fi", or sa cada", vom
visa") proiecteaza clipa intalnirii in vis si in ideal.
in urmatoarele trei strofe, ritualului erotic i se confera un sens sacru: iubita este o
mireasa blanda din povesti"1 (Sa-ti desprind din crestet valul") incununata cu flori de
tei.
Cateva elemente de portret ( Fruntea alba-n parul galben ") contureaza mai clar idealul
tanarului indragostit.
In ultimele doua strofe, asteptata clipa de iubire devine un vis ferice" niciodata
implinit.
Spatiul in care este imaginat acest vis este unul armonios si muzical in care se aude cantul
izvoarelor si susurul vantului (ingana-ne-vor c-un cant / Singuratece izvoare, / Blanda
batere de vant").
In ultima strofa este imaginat somnul erotic, infatisat in versurile: Adormind de armonia
/ Codrului batut de ganduri".
Primul dintre acestea este unul din cele mai eufonice2 versuri eminesciene, in care
aliteratia vocalei a" si a consoanei r" da nastere unei muzicalitati sublime.
In final, imaginea florilor de tei care cad (ca o ploaie) peste cei doi indragostiti ar putea sa
aiba doua semnificatii:
cazute din teiul sfant", florile ii incununeaza pe cei doi iubiti cu un nimb al puritatii
neprihanite;
pe de alta parte, ele par sa-i acopere pe cei doi ( Or sa cada randuri-randuri"), pe
masura ce teiul isi va ninge" petalele anilor peste clipa iubirii.
Mijloace artistice:
La realizarea poeziei contribuie mai multe mijloace artistice: epitetul metaforizant
(crengi plecate"). epitetul ornant (fruntea alba", parul galben"), personificarea
izvorului care tremura pe prund", inversiunea Singuratece izvoare", Blanda batere
de vant" si altele.

In conturarea spatiului iubirii, epitetele: .singuratece izvoare" si ..blanda batere de

vant" au rolul de a evoca un cadru bland, mangaietor, natura fiind "leaganul" in care este
visata clipa de dragoste.
In Dorinta", personificarea codrului batut de ganduri" reprezinta natura surprinsa in
meditatie asupra propriilor sale glasuri.
In finalul poeziei discutate, repetitia "randuri-randuri ar putea sugera troienirea sub flori
si sub vreme, pe masura ce teiul isi va asterne petalele anilor peste "clipa cea repede" a
vietii.
"Balada unui greier mic" de George Toparceanu

Peste dealuri zgribulite,/Peste arini zdrenuite,/A venit aa, deodat,/Toamna cea

ntunecat.

Lung, slab i zlud,/Boteznd natura ud/C-un mnunchi de ciumafai, -/Cnd se

scutur de ciud,/mprejurul ei departe/ Risipete-n evantai/Ploi mrunte,/Frunze
moarte,/Stropi de tin,/Guturai

i cum vine de la munte,/Blestemnd/i lcrimnd,/Toi ciulinii de pe vale/Se pitesc prin

vguni,/Iar mceii de pe cmpuri/ O ntmpin n cale/Cu grbite plecciuni
Doar pe coast, la urcu,/Din csua lui de hum/A ieit un greieru,/Negru, mic, muiat n
tu/i pe-aripi pudrat cu brum:

- Cri-cri-cri,/Toamn gri,/Nu credeam c-o s mai vii/nainte de Crciun,/C puteam i eu

s-adun/O grun ct de mic,/Ca s nu cer mprumut/La vecina mea furnic,/Findc nu-
mi d niciodat,//i-apoi umple lumea toat/C m-am dus i i-am cerut

Dar de-acu,/Zise el cu glas sfrit/Ridicnd un picioru,/Dar de-acu s-a isprvit/Cri-

cri-cri,/Toamn gri,/Tare-s mic i necjit!

Cunoscut ca poet al anotimpurilor (mai ales n Rapsodii), al lumii gingase a florilor si a

micilor vietuitoare, George Toprceanu a nfatisat n lirica sa acest univers cu duiosie si
umor, el fiind un sentimental care transforma "-n glume lacrimile clare".

O astfel de opera literara este si "Balada unui greier mic", publicata n saptamnalul
"Lumea bazar", n anul 1923, fiind apoi inclusa n editia urmatoare a "Baladelor vesele si
triste".
Poezia are o structura bine articulata, ncepnd cu sosirea toamnei si ncheindu-se cu
monologul greierului prin care "exprima o mare delicatete si duiosie". (C. Ciopraga)

Sosirea neasteptata a toamnei "celei ntunecate" este prezentata expeditiv n primele patru
versuri, poetul insistnd asupra rapiditatii actiunii, asupra surprizei ("A venit asa,
deodata") si a dimensiunilor impresionante ale peisajului luat n stapnire de anotimp
("Peste dealuri zgribulite./Peste tarini zdrentuite"). Elementele cadrului natural sunt
caracterizate prin epitetele zgribulite si zdrentuite care atribuie nsusiri celor doi termeni
ai enumeratiei peste dealuri, peste tarini, iar epitetul cea ntunecata evidentiaza una din
trasaturile anotimpului atmosfera mohorta.

Toprceanu insista apoi asupra chipului toamnei prin intermediul epitetului triplu lunga,
slaba si zaluda, cu rol personificator, ea aparnd asemenea uni duh malefic care lasa n
urma sa toate relele posibile: "Ploi marunte,/ Frunze moarte,/ Stropi de tina./ Guturai./"
Enumeratia ploi, frunze, stropi de tina, guturai ntre termenii careia se intercaleaza
epitetele marunte si moarte reliefeaza ntr-un ritm alert fenomenele specifice acestui
anotimp si transmite un sentiment de neliniste si de teama.

Natura reactioneaza diferit n fata toamnei care "|vine de la munte/Blestemnd si

lacrimnd": cuprinsi de panica, ciulinii "se pitesc prin vagauni", macesii o ntmpina "cu
grabite plecaciuni", iar greierasul si face aparitia "pe coasta, la urcus" iesind "din casuta
lui de huma". Att toamna, care blestema si lacrimeaza (sugestie a vntului si a ploii), ct
si celelalte elemente ale naturii apar personificate prin intermediul unor verbe de miscare:
"se pitesc", "ntmpina", "a iesit". Cu o arta desavrsita de miniaturist, de fin bijutier,
scriitorul zaboveste asupra imaginii greierului insistnd asupra coloritului prin folosirea
enumeratiei "negru, mic, muiat n tus..., pudrat cu bruma". Duiosia si compasiunea cu
care Toprceanu vorbeste despre greier, gingasia acestuia sunt evidentiate att de
enumeratia anterioara, ct si de diminutivele "casuta" si "greieras".
Partea finala, care cuprinde monologul greierului, copleseste prin delicatete si duiosie,
depasind cu mult gingasia existenta n alte creatii, cum ar fi "Rapsodii de toamna".
Toamna l gaseste pe greier cu camara goala, fapt pe care-l motiveaza prin credulitatea sa
izvorta dintr-un calcul gresit ("Nu credeam c-o sa mai vii/ nainte de Craciun./ Ca
puteam si eu s-adun/ O graunta ct de mica/"). Drama micii vietati este cu att mai mare,
cu ct posibilitatea mprumutului la "vecina furnica" este exclusa atta timp ct orice
ncercare este urmata de refuz si de brfa: "Fi'nca nu-mi da niciodata,/ Si-apoi umple
lumea toata/ Ca m-am dus si i-am cerut../". De aceea, n cuvintele greierului si face loc
disperarea si resemnarea ("Dar de-acus, [...]/ Dar de-acus s-a ispravit.../"), singura
consolare ramnndu-i autocompatimirea: "Cri-cri-cri,/ Toamna gri,/Tare-s mic si
necajit/"

In cuvintele greierului ca si n ntregul text si face loc umorul, "folosit ca mijloc de

transmitere a duiosiei" (D. Micu), caci scriitorul priveste cu ngaduinta, cu ntelegere
pasivitatea, neglijenta, naivitatea, ca atribute specific omenesti. Un rol important n
reliefarea atitudinii poetului l au si epitetele "toamna gri", glas sfrsit", diminutivul
..piciorus", repetitia "dar de-acus'\ si adjectivele cu rol de nume predicativ "mic si
necajit", care mbogatesc registrul stilistic folosit anterior.

Prin personificarea greierului "care poate fi totodata un om sarmant, [...] un umil

functionar. [...] un poet necunoscut, neanteles" (D. Micu), prin atitudinea acestuia,
Gcorge Toprceanu prefigureaza fabulele de mai trziu, scrise ntre 1930-1936, aceasta
balada putnd fi socotita un exercitiu preliminar, chiar daca si are nota ei de originalitate
evidenta.

Harap Alb comentariu

de Ion Creanga

Basmul "Povestea lui Harap-Alb" se ncadreaz n genul epic, iar ca specie literar este
un basm cult, deoarece are un autor, Ion Creang. A aprut n revista "Convorbiri
literare", la 1 august 1877, apoi n acelai an n ziarul "Timpul".
mpletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaz fantasticul, ca specific ancestral
(strvechi) al basmelor, ns, n aceast creaie narativ, Creang mbin supranaturalul
popular cu evocarea realist a satului moldovenesc de unde reiese i originalitatea unic
a acestei creaii.
Semnificaia titlului "Harap-Alb" reiese din scena n care spnul l pclete pe fiul
craiului s intre n fntn: "Fiul craiului, boboc n felul su la trebi de aieste, se
potrivete Spnului i se bag n fntn, fr s-1 trsneasc prin minte ce i se poate
ntmpla". Naiv, lipsit de experien i excesiv de credul, fiul craiului i schimb statutul
din nepot al mpratului Verde n acela de slug a Spnului: "D-acum nainte s tii c te
cheam Harap-Alb, aista i-i numele, i altul nu." Numele lui are sensul de "rob alb",
deoarece "harap" nseamn "negru, rob". Devenit sluga spnului, i asum i numele de
Harap-Alb, dovedind n acelai timp loialitate i credin fa de stpnul su, ntruct
jurase pe palo. El devine robul-igan, dei era alb, nedumerind astfel chiar pe unchiul
su, mpratul Verde, precum i pe fetele acestuia, care simt pentru el o simpatie
spontan. Cu toate acestea, flcul nu-i ncalc jurmntul fcut spnului, i respect
cuvntul dat, rod al unei solide educaii cptate n copilrie, de a fi integru i demn,
capabil s-i asume vinovia, cu toate urmrile ce decurg din faptul c nu urmase sfatul
tatlui.
Construcia i momentele subiectului
Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi i motive populare, iar ca
modalitate narativ, incipitul este reprezentat de formula iniial tipic oricrui basm:
"Amu cic era odat ntr-o ar". "Povestea lui Harap-Alb" este ns un basm cult,
deoarece are autor cunoscut, Ion Creang, perspectiva narativ fiind aceea de narator
omniscient. Naraiunea la persoana a III-a mbin supranaturalul cu realul, armoniznd
eroii fabuloi cu personajele rneti din Humuletiul natal al autorului. Aciunea are la
baz conflictul dintre forele binelui i ale rului, dintre adevr i minciun, iar
deznodmntul const totdeauna n triumful valorilor pozitive asupra celor negative.
Expoziiunea relateaz faptele ce se petrec ntr-un inut ndeprtat, peste mri i ri, la
captul lumii, n timp mitic. Aadar, relaiile temporale i spaiale se definesc prin
evocarea timpului fabulos cronologic i a spaiului imaginar nesfrit: "Amu cic era
odat ntr-o ar" un crai care avea trei feciori i un singur "frate mai mare, care era
mprat ntr-o ar mai ndeprtat", pe nume Verde mprat. Cei doi frai nu se vzuser
de mult vreme, iar verii nu se cunoscuser ntre ei, pentru c mpria fratelui mai mare
era "tocmai la o margine a pmntului", iar fratele mai mic tria la alt margine ". In
acest cadru spaio-temporal mitic se deruleaz - ntr-o nlnuire cronologic -
ntmplrile reale i fabuloase la care particip personajele basmului.
Verde mprat i cere fratelui su, craiul, s-i trimit "grabnic pe cel mai vrednic" i
viteaz dintre fiii si, ca s-i urmeze la tron, ntruct el avea numai fete. Ca s-i pun la
ncercare, pentru a vedea care dintre feciori "se simte destoinic a mprai peste o ar aa
de mare i bogat ca aceea", craiul se mbrac ntr-o piele de urs i se ascunde sub un
pod. Cei doi fii mai mari se sperie de urs i se ntorc ruinai la curtea craiului, care este
dezamgit de neputina lor i rostete moralizator: "nici tu nu eti de mprat, nici
mpria pentru tine", ceea ce evideniaz elementele reale ale basmuiui.
Mezinul, impresionat de amrciunea tatlui, se duce n grdin "s plng n inima sa".
Deodat, "o bab grbov de btrnee" i cere de poman, apoi l sftuiete s cear
tatlui su "calul, armele i hainele cu care a fost el mire", dei hainele sunt "vechi i
ponosite", iar "armele ruginite" i s pun o tav cu jratic n mijlocul hergheliei ca s
aleag acel cal care va veni "la jratic s mnnce". Urmnd ntocmai sfaturile babei,
(cluzirea flcului ctre preuirea i respectarea tradiiilor strmoeti), voinicul
pleac la drum, lund carte din partea tatlui i, prin dreptul podului, "numai iaca i ies i
lui ursul nainte". Trece cu bine de aceast prim prob, primete binecuvntarea
printelui su i pielea de urs n dar, apoi sfatul ca n cltoria lui s se fereasc "de omul
ro, iar mai ales de cel spn", s nu cumva s aib de-a face cu ei. Ca trsturi ale
basmului, sunt prezente aici formule iniiale tipice i cifra magic trei, care face posibil
depirea primei probe de ctre eroul principal.
Intriga. Fiul craiului i calul pleac la drum, basmul continund cu formule mediane
tipice, "i merg ei o zi, i merg dou, i merg patruzeci i nou" pn cnd ntlnesc n
codru "un om spn" care se ofer drept "slug la drum". Voinicul l refuz de dou ori,
dar a treia oar spnul i iese n cale "mbrcat altfel i clare pe un cal frumos" tocmai
cnd fiul craiului se rtcise prin codrii ntunecoi. Deprins s urmeze sfatul printelui
su, acela de a nu se nsoi cu omul spn, dar pentru c i mai ieiser n cale nc doi, el
se gndete c "aiasta-i ara spnilor" i-1 angajeaz drept cluz. n aceast secven
narativ este inclus o pauz descriptiv, care ntrerupe povestirea i descrie codrii dei
i ntunecoi, ce contureaz un peisaj de basm
Ajuni la o fntn care "nu avea nici roat, nici cumpn, ci numai o scar de cobort
pn la ap", spnul intr n pu, umple plosca, apoi l sftuiete pe fiul craiului s
coboare i el ca s se rcoreasc. Tnrul l ascult pe spn, dar acesta trntete capacul
peste gura fntnii i-1 amenin c dac nu-i povestete totul despre el, "cine eti, de
unde vii, i ncotro te duci", acolo i vor putrezi oasele. Sub ameninarea morii, feciorul
de crai jur "pe ascuiul paloului" c va fi sluga supus a spnului, care se va da drept
nepotul mpratului i c va pstra taina "pn cnd va muri i iar va nvia", anticipnd
astfel finalul basmului. Spnul i d numele de Harap-Alb, care-1 va sluji cu credin,
respectndu-i jurmntul fcut.
Desfurarea aciunii ncepe odat cu sosirea la palatul mpratului Verde, unde Spnul
se d drept nepotul su i, nfumurat peste msur, l trimite pe Harap-Alb s stea la
grajduri, s aib grij de calul lui, c altfel va fi "vai de pielea ta", dndu-i i o palm -
"ca s ii minte ce i-am spus"-, c altfel "prinde mmliga coaj". De remarcat este aici
elipsa narativ, adic trecerea sub tcere a secvenei cltoriei fcute de erou ca slug a
spnului pn la mpria unchiului su, naratorul sugernd numai c aceasta s-a
efectuat.
Basmul este structurat n mai multe episoade nlnuite, care se constituie n tot attea
probe la care este supus protagonistul. ntr-o zi, avnd la mas "nite sali foarte
minunate", care se cptau cu mult greutate, spnul hotrte s-i trimit sluga s-i
aduc acele bunti din grdina ursului. Calul fabulos l duce n zbor pe Harap-Alb la
Sfnta Duminic, iar aceasta l ajut s-i ndeplineasc misiunea i s treac proba.
Urmtorul episod are loc dup alte cteva zile, cnd mpratul i arat spnului nite
pietre preioase foarte frumoase, iar acesta i trimite sluga s-i aduc "pielea cerbului cu
cap cu tot, aa btute cu pietre scumpe, cum se gsesc". Din nou Sfnta Duminic l ajut
pe Harap-Alb s ia pielea i capul cerbului pe care se aflau nestematele i s le duc
spnului, eroul trecnd cu bine i aceast prob fabuloas.
Dup un timp, mpratul d un osp foarte mare n cinstea nepotului su, la care a invitat
mprai, crai, voievozi "i alte fee cinstite", n timpul petrecerii, incitat de povetile
bizare despre fata mpratului Ro, spnul i poruncete lui Harap-Alb s i-o aduc
degrab pe aceast tnr, c altfel "te-ai dus de pe faa pmntului".
Harap-Alb, gndindu-se la sfatul pe care i-1 dduse tatl su, acela de a se feri de omul
spn i de omul ro, este nspimntat, plngndu-se calului: "parc dracul vrjete, de n-
apuc bine a scpa din una i dau peste alta", apoi pornesc mpreun ctre Rou mprat.
Episodul cltoriei este alctuit din mai multe secvene narative. Pe un pod, Harap-Alb
ntlnete o nunt de furnici i trece prin ap ca s nu curme "viaa attor gzulie
nevinovate". Regina furnicilor i d voinicului o aripioar, ca atunci cnd va crede c are
nevoie de ea s dea foc aripii. Dup un timp, cltorii vd un roi de albine care se
nvrteau bezmetice, neavnd pe ce s se aeze. Atunci, Harap-Alb i scoate plria, o
aaz pe pmnt cu gura n sus, iar albinele se ngrmdesc acolo. Voinicul cioplete un
butean i le face un adpost, dup care criasa albinelor i d o arip, ca, n caz de
nevoie, Harap-Alb s-i dea foc i ea va veni n ajutor.
Aciunea continu cu formule mediane -"Mai merge el ct merge"- i Harap-Alb
ntlnete, pe rnd, cinci personaje fabuloase, descrise detaliat de narator: Geril,
Flmnzil, Setil, Ochil i Psri-Li-Lungil. Cltoria alturi de cei cinci oameni
ciudai este plin de peripeii, c "pe unde treceau, prjol fceau". Harap-Alb le este
tovar "i la pagub i la ctig" i se poart prietenos cu fiecare, ntruct simea c va
avea nevoie de ei la curtea mpratului Ro, despre care aflase c "era un om pcliit
(negru la suflet) i rutcios la culme". De aceea, flcul consider c "la unul fr
suflet", cum era mpratul, era nevoie de "unul fr de lege", spernd c, "din cinci
nesplai" ci erau, i-o veni "vreunul de hac", conform proverbului: "Lumea asta e pe
dos,/ Toate merg cu capu-n jos/ Puini suie, muli coboar,/ Unul macin la moar."
ntr-un trziu, ajung cu toii la mprie - episodul de la curtea mpratului Rou fiind
introdus de formula median "Dumnezeu s ne ie, c cuvntul din poveste, nainte mult
mai este" - unde mpratul Ro i supune la probe fabuloase i foarte periculoase, care se
constituie n secvene narative. Mai nti i cazeaz ntr-o cas de aram, creia i se d
foc pe dedesubt, dar Geril sufl de trei ori, "cu buzioarele sale cele iscusite" i casa
rmne "nici fierbinte, nici rece", tocmai bun de dormit ntr-ns. Urmtoarea prob este
un osp cu foarte multe bucate i butur, pe care Flmnzil i Setil le fac s dispar
ntr-o clip, apoi ncep s strige n gura mare, unul c "moare de foame" i cellalt "c
crap de sete", spre disperarea mpratului, care nu-i putea crede ochilor.
Cernd nc o dat fata, Harap-Alb este supus unei alte probe. El primete zece banie de
"smn de mac, amestecat cu una de nsip mrunel" i porunca de a alege pn
diminea macul de nisip Atunci Harap-Alb i amintete de criasa furnicilor, d foc
aripioarei i ntr-o clip o droaie de furnici, "ct frunz i iarb" au ales "nsipul de o
parte i macul de art parte", fiind i aceasta o secven fabuloas specific basmelor.
mpratul refuz din nou s le dea fata i-i supune altei probe, anume s o pzeasc toat
noaptea pe fat, iar "dac mine diminea s-ar afla tot acolo, atunci poate s i-o dau",
altfel "v-ai dus pe copc". Cei ase prieteni s-au aezat de paz de la ua fetei pn la
poarta mpriei, dar fata mpratului, avnd puteri supranaturale, se preface ntr-o
psric i "zboar nevzut prin cinci strji". Ochil i Psril se in dup ea i abia
izbutesc s-o prind i s-o duc napoi n odaia ei.
Plin de ciud, mpratul le spune c el mai are o fat luat de suflet, dar care seamn
perfect cu fiica sa.Dac Harap-Alb va depi aceast prob i le va deosebi, "ferice de
tine va fi", dar dac nu va reui vor pleca imediat de la curtea mprteasc, deoarece "nu
v mai pot suferi". Harap-Alb d foc aripioarei de albin, care -l ajut s o identifice pe
fata mpratului. Trecnd i aceast prob cu bine, Harap-Alb cere fata, iar mpratul,
"ovilit (ofilit) i sarbd (palid) de suprare i ruine", i ureaz s fie vrednic s-o
stpneasc, pentru c i-o d din toat inima.
Fata vrea i ea s-l supun la o prob. Trimite calul lui Harap-Alb mpreun cu turturica
ei s aduc "trei smicele (nuiele, crengue) de mr dulce i ap vie i ap moart" dintr-un
loc numai de ea tiut, acolo "unde se bat munii n capete". Calul se ntoarce primul i fata
mpratului Ro pornete cu ei la drum spre palatul mpratului Verde, "Dumnezeu s ne
ie, c cuvntul din poveste, nainte mult mai este". Lui Harap-Alb i se tulbur minile
privind fata care era tnr, frumoas "i plin de vin-ncoace" i nu ar vrea s-o duc
spnului, "fiind nebun de dragostea ei".
Punctul culminant. ntre timp, turturica ajunsese cu vestea la mpratul Verde i acesta se
apucase s fac pregtiri pentru primirea fetei mpratului Ro. Vznd ct este de
frumoas fata, spnul se repede s o ia n brae, dar ea l mbrncete i-i spune c a venit
acolo pentru Harap-Alb, cci "el este adevratul nepot al mpratului Verde". Turbat de
furie c a fost dat n vileag, spnul se repede la Harap-Alb "i-i zboar capul dintr-o
singur lovitur de palo", strignd c aa trebuie s peasc cel ce-i ncalc jurmntul.
Atunci calul lui Harap-Alb se repede la spn, l nfac de cap, "zboar cu dnsul n
naltul ceriului" de unde i d drumul i acesta se face "praf i pulbere". Fata mpratului
Ro, ca personaj fabulos, are puteri supranaturale i-l poate renvia, prin leacuri
miraculoase, pe Harap-Alb. Ea pune capul lui Harap-Alb la loc i prin ritualuri strvechi
cu "cele trei smicele de mr dulce" i cu apa moart i lipete capul de corp. Harap-Alb se
trezete ca dintr-un somn adnc, fata l
srut cu drag, apoi ngenuncheaz amndoi n faa mpratului Verde ca s primeasc
binecuvntarea, jurndu-i credin unul altuia.
Deznodmntul basmului const totdeauna n triumful valorilor pozitive asupra celor
negative, victoria adevrului, aa c nunta ncepe "-apoi d, Doamne, bine!". S-a strns
lumea s priveasc, ba chiar "soarele i luna din ceriu rdea". Au fost poftii la nunta
mprteasc, pe lng criasa furnicilor, criasa albinelor i criasa znelor, crai i
mprai, oameni importani "-un pcat de povestariu (povestitor)/ Fr bani n
buzunariu". S-au bucurat i au petrecut cu toii: "Veselie mare ntre toi era,/ Chiar i
srcimea ospta i bea!". Finalul este fericit i deschis, deoarece veselia a inut "ani
ntregi i acum mai ine nc".
Compoziional, basmul conine formule specifice finale, prezente i n creaia lui Creang.
Ca la orice nunt mprteasc din basme, veselia a inut ani ntregi, "i acum mai ine
nc. Cine se duce acolo bea i mnnc. Iar pe la noi, cine are bani bea i mnnc, iar
cine nu, se uit i rabd".

D-l Goe

Ion Luca Caragiale, unul dintre marii clasici ai literaturii noastre, a creat prin intreaga sa
opera o adevarata comedie umana", o fresca sociala a Romaniei de la sfarsitul secolului
al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea, intrucat a abordat cele mai diverse domenii
ale vietii sociale: scoala, administratia de stat, presa, justitia, familia, relatiile interumane
etc. Aceste aspecte au fost infatisate atat in momente si schite, cat si in nuvele, in
povestiri si in operele dramatice. e8v6821ee18psf Educatia defectuoasa primita in familie
si in scoala, coruptia, traficul de influenta si favoritismul, manifestate in lumea scolii,
constituie teme concretizate in schite ca Vizita..., D-l Goe..., Bacalaureat, Lantul
slabiciunilor, Un pedagog de scoala noua s.a.
Ca si Vizita..., D-l Goe... este una dintre operele literare cele mai cunoscute, cele mai
citite si gustate de cititorii de toate varstele, dar mai ales de catre copii, care recunosc in
personajul principal imaginea unei anumite varste si a unei gresite educatii primite in
familie. Cititorul este atras de succesiunea dramatica a unor fapte inedite" si pline de
talc, rezultat firesc al extraordinarei capacitati de observatie a scriitorului.
Schita D-l Goe... a fost inclusa in volumul Momente si schite din anul 1901, fiind
publicata cu un an mai inainte in ziarul Universul" din 12 mai, si infatiseaza contrastul
dintre pretentiile familiei in privinta educatiei si rezultatul acestei munci, concretizat in
comportamentul copilului.
Schita poarta ca titlu numele personajului principal caruia autorul i-a adaugat apelativul
reverentios domnul", prin care anticipeaza intentiile sale satirice, daca ne gandim ca Goe
nu este un domn, ci doar un copil certat cu invatatura - un repetent -, rasfatat si obraznic.
Titlul sugereaza si faptul, dovedit de intreaga schita, ca autorul inverseaza cele doua
universuri umane pe care le infatiseaza - cel al copilului si al maturului , intrucat Goe
se comporta ca un om mare", pe cand cele trei dame" se maimutaresc, se comporta
ridicol, se copilaresc" pentru a fi pe placul puisorului".
Fiind vorba de o scHita, I.L. Caragiale nareaza faptele determinate doar de un singur
moment semnificativ din viata personajului principal, si anume calatoria facuta cu trenul
pana la Bucuresti, in compania celor trei doamne: mama-mare, mamita si tanti Mita.
Atitudinea si sentimentele scriitorului sunt exprimate indirect, prin intermediul faptelor si
al personajelor, caci schita este o opera epica in care apar ca elemente constitutive
actiunea, personajele si naratorul.
Ca in orice opera epica, intamplarile narate se constituie si in aceasta schita in momente
ale subiectului literar. Astfel, in expozitiune aflam ca tanarul Goe", impreuna cu cele
trei dame", frumos gatite" asteapta cu nerabdare, pe peronul din urbea X, trenul
accelerat care trebuie sa-1 duca la Bucuresti. Goe insusi este imbracat intr-un frumos
costum de marinar si este impacientat" si incruntat", deoarece trenul nu soseste.
O discutie filologica" privind pronuntarea corecta a cuvantului marinar se incheie cu
concluzia surprinzatoare prin obraznicie, dar categorica, a lui Goe: - Vezi ca sunteti
proaste amandoua?".
Sosirea trenului si urcarea precipitata a celor patru distinsi pasageri constituie intriga
actiunii.
Acum, cativa tineri politicosi le ofera locurile, dar Goe ramane pe coridor cu barbatii".
Desfasurarea actiunii cuprinde intamplarile din timpul calatoriei lui Goe si a
insotitoarelor sale pana la Bucuresti: Mai intai, el nu-1 asculta pe un tanar binevoitor
care-1 sfatuieste sa nu scoata capul pe fereastra. Urmarea neascultarii este pierderea
palariei si a biletului de calatorie care era in pamblica palariei", iar tipetele lui Goe, ca sa
opreasca trenul, sunt zadarnice. intre timp soseste si conductorul care cere biletele la
control. Dupa lungi parlamentari", in genul discutiilor de mahala, cele trei doamne sunt
nevoite sa plateasca biletul puisorului si... o amenda pe deasupra".
Afectata si nervoasa, mamitica il cearta pe Goe, mama-mare ii ia apararea si, din aceasta
disputa, odorul, tras de mana de o parte si de alta, se reazema in nas de clanta usii de la
cupeu" si incepe sa urle. Totul se termina cu bine, caci bunica, prevazatoare ca de obicei,
a luat si un beret" pe care i-1 ofera lui Goe in locul palariei. Mamita, dupa ce se preface
ca este suparata, ii da o ciucalata" si scena ia sfarsit printr-o avalansa de pupaturi.
In timp ce cucoanele se dau in vorba de una, de alta...", Goe dispare de pe coridor.
Mama-mare e disperata pana ce aude bubuituri in usa compartimentului unde nu intra
decat o persoana". Goe se blocase in cabina de toaleta, dar captivul" este eliberat, gratie
interventiei conductorului. Din nou cucoanele rasufla usurate si-1 saruta pe cel eliberat
ca si cum l-ar vedea dupa o indelungata absenta".
Nazbatiile lui Goe ating apogeul in secventa urmatoare, cand bunica se hotaraste sa stea
cu puisorul" pe coridor, asezandu-se pe un geamantan strain". Acum actiunea atinge
punctul culminant, deoarece Goe trage semnalul de alarma, in ciuda sfaturilor lui
mam-mare: - Sezi binisor, puisorule! Sa nu strici ceva!". Trenul se opreste, lumea se
alarmeaza, personalul de serviciu umbla forfota", dar nimeni nu poate sti cine a tras
semnalul de alarma, deoarece mam-mare doarme in fundul cupeului cu puisorul in
brate", desi ata rupta si manivela rasturnata erau tocmai in vagonul de unde zburase mai
adineaori palaria marinarului".
Urmeaza deznodamantul actiunii, caci, dupa ce trenul porneste, in scurt timp pasagerii
ajung la Bucuresti. Aici, cucoanele se suie cu puisorul in trasura si pornesc in oras,
cerandu-i birjarului sa le duca la bulivar".
Valoarea artistica a acestei schite consta in primul rand in comicul savuros izvorat din
relatarea faptelor si din comportarea personajelor. Este prezent atat comicul de situatie,
cat si cel de limbaj, iar din categoriile lui estetice se remarca, deopotriva, umorul si
ironia.
In ciuda dimensiunilor ei reduse, schita D-l Goe... pune in evidenta un univers uman
cuprinzator si o problematica complexa, remarcandu-se si prin umorul care se degaja din
comicul de situatie si de limbaj.
De remarcat sunt si savoarea dialogurilor si naturaletea replicilor care reliefeaza, intr-o
opera epica, talentul de dramaturg al lui I. L. Caragiale. Schita are consistenta unei
scenete si de aceea ea a fost deseori dramatizata, caci partile narative si precizarile
autorului referitoare la personaje pot constitui adevarate indicatii de regie.
Limbajul viu colorat, succesiunea dinamica a intamplarilor si talcul lor, extra - ordinara
abilitate cu care sunt creionate personajele fac din aceasta schita, ca si din celelalte
momente si schite, un adevarat monument" de arta literara.
Toate aspectele reliefate pana aici evidentiaza in plus faptul ca I. L. Caragiale este si in
schite acelasi scriitor cu vocatie dramatica, inclinat spre comic, ca fiecare schita
constituie o secventa cu semnificatii aparte din marele si veritabilul tablou comic al
societatii de la sfarsitul secolului tiecut, creionate cu neintrecuta arta de catre scriitor.

Referat "Vizita" de Ion Luca Caragiale

Apartenenta operei la genul epic, specia literara schita. Ion Luca Caragiale [1852-1912] a
ramas, pna astazi, cel mai mare dramaturg din literatura romna, mai ales prin
comediile: "O noapte furtunoasa", "O scrisoare pierduta" si "D-ale carnavalului", n care
prezinta aspecte caracteristice ale lumii romnesti de la sfrsitul secolului al XlX-lea.

Numele sau este legat si de inegalabilele "Momente si schite", n care prezinta, ntr-o
viziune comica, ntmplari la care participa personaje reprezentative din
societatea contemporana autorului.

"Schita este o opera epica - o naratiune - n proza, de mici dimensiuni, n care se

relateaza o singura ntmplare semnificativa din viata unor personaje. Actiunea dintr-o
schita se petrece ntr-un interval de timp scurt, cel mult o zi si ntr-un spatiu restrns.

In opera literara "Vizita", care este o schita, I.L.Caragiale nfatiseaza ntmplari ce

evidentiaza efectele educatiei gresite, primite n familie.

Titlul precizeaza mprejurarea n care povestitorul se ntlneste cu Ionel si constata

urmarile "educatiei" despre care vorbea, cu mndrie, mama copilului. Prin folosirea
substantivului "vizita", n forma sa nearticulata, autorul da un caracter general
ntmplarii, rasfatatul Ionel devenind reprezentantul copiilor care sfideaza bunul simt, ca
urmare a unei proaste educatii.
"Fiind o opera epica, autorul si exprima n mod indirect gndurile si sentimentele prin
intermediul actiunii si al personajelor. Intmplarile sant povestite de catre narator, care, n
aceasta opera literara, este si personaj-martor, deoarece participa la actiune. Statutul de
personaj-narator justifica povestirea la persoana I".

Ca n orice naratiune, actiunea se constituie n "momente ale subiectului". Prima fraza a

schitei, "M-am dus la Sf. Ion sa fac o vizita doamnei Maria Popescu, o veche prietina" ca
"s-o felicit pentru onomastica unicului sau fiu, Ionel Popescu,...", constituie intriga
actiunii [cauza actiunii].

Dupa ce precizeaza motivul vizitei, n "expozitiune" autorul l prezinta pe Ionel, "un

copilas foarte dragut de vreo opt anisori", "mbracat ca maior de rosiori, n uniforma de
mare tinuta". Musafirul i duce n dar copilului o minge "foarte mare de cauciuc si foarte
elastica", ceea ce face placere att doamnei Popescu, ct si fiului ei. Dupa ce discuta
despre agricultura si despre vreme, oaspetele remarca absenta, n ultimul timp, din
societate a doamnei. Aceasta se scuza, explicndu-i ca se ocupa de educatia copilului,
deoarece "s-a facut baiat mare".

Desfasurarea actiunii evidentiaza urmarile "educatiei". Primul efect al acesteia se vede

imediat, deoarece din camera alaturata se aude "o voce ragusita de femeie batrna", care-i
aclama mamei ca Ionel "nu s-astmpara" si e gata sa rastoarne masina de facut cafea.
Dupa ce-si arata ncntarea provocata de strengariile baiatului si remarca entuziasmata
ct este de destept, doamna Popescu se ndreapta spre usa, unde i apare n fata micul
maior", "lund o poza martiala". Mama-l saruta si l scuipa sa nu-l deoache, apoi;
rugndu-l sa nu se mai apropie de masina", si continua conversatia cu musafirul.

In acest timp, Ionel merge ntr-un colt al salonului unde "pe doua mese, pe canapea, pe
foteluri si pe jos stau gramadite fe de fel de jucarii" si alege o trmbita si o toba, cu care,
n timp ce se legana pe un cal de lemn, face un zgomot asurzitor, nct cei doi adulti nu se
mai nteleg. Observatia mamei "ca nu e frumos cnd sunt musafiri" si mai ales precizarea
oaspetelui ca "la cavalerie nu e toba si maiorul nu canta cu trambita, schimba jocul
copilului, care scoate sabia si ncepe sa atace tot ce-i iese n cale. Prima victima este
"jupneasa cea ragusita", care intra pentru a aduce cafea si dulceata.

Ea este salvata n ultimul moment de mama ce-i sarise n ajutor si care-si plateste
cutezanta, deoarece se alege cu o "puternica lovitura de spada", sub ochiul drept,
ntmplarea nu o supara pe doamna Popescu, deoarece aceasta vrea o sarutare de la copil,
pentru a-l ierta. Oaspetele cere permisiunea de a fuma la cafea, iar gazda, dupa ce-i

precizeaza ca la ei se fumeaza, i spune rznd ca si "maiorului" "i cam place". Surprins,

musafirul i atrage atentia ca tutunul este o "otrava", iar copilul, care lucra "cu lingura n
cheseaua de dulceata", ntreaba obraznic: "Dar tu de ce tragi?".

Dupa remarca mamei ca a mncat prea multa dulceata, mai ia cteva lingurite si dispare
n "vestibul", de unde se ntoarce cu cheseaua goala. Se apropie apoi de musafir, ia din
tabachera o tigara, pe care o pune n gura si, salutnd militareste, cere un foc. La
ndemnul mamei amuzate, oaspetele i aprinde tigara, pe care copilul o fumeaza pna la
carton, apoi ncepe sa se joace cu mingea, trntind-o cu atta ndrjire, nct aceasta, dupa
ce "tulbura grozav linistea ciucurilor de cristal" ai candelabrului, i zboara musafirului
ceasca, oparindu-l cu cafea. Si de aceasta data interventia mamei este formala, ea si
consoleaza oaspetele, spunndu-i ca pata de pe pantalon "iese cu nitica apa calda".

In momentul urmator, care este si punctul culminant al actiunii, copilul lesina din cauza
tutunului, iar musafirul, n timp ce mama este "disperata", l stropeste cu apa rece, pna
si revine.

Deznodamntul schitei include plecarea oaspetelui care, abia acasa, si da seama de ce

disparuse Ionel n vestibul cu cheseauaj de dulceata - ca sa-i toarne dulceata n sosoni.

"Intmplarea povestita - vizita facuta doamnei Maria Popescu, care se poate concentra n
cteva momente: discutia cu doamna Popescu, conflicul cu slujnica, joaca cu trmbita si
toba, atacul, fumatul, trntirea mingii si lesinul i ofera autorului prilejul de a reliefa
personajele - Ionel, doamna Popescu, slujnica, naratorul."

Ionel este personajul principal al schitei, deoarece participa in toate momentele actiunii,
fiind "eroul" ntmplarilor care-i evidentiaza trasatura morala de baza, "proasta crestere".

Lipsa de educatie genereaza dispretul pentru slujnica pe care nu o asculta, n ciuda

faptului ca era n vrsta, dezordinea care domnea printre jucariile sale, lipsa de respect
fata de mama sa si chiar fata de musafir, deoarece conturba frecvent conversatia celor doi
si i toarna oaspetelui dulceata n sosoni, obraznicia pe care o dovedeste servindu-se din
tabachera musafirului.

Faptele lui Ionel strnesc rsul, mai ales rsul mamei, care se dovedeste incapabila de a
face educatie.

Indulgenta fata de nazbtiile lui Ionel si mai ales maimutareala sentimentala a doamnei
Popescu - personaj secundar - sunt departe de a conveni unei educatii "sanatoase", cum
pretindea la nceputul schitei.

Naratorul-personaj, cu rol pasiv, aparent detasat de ceea ce povesteste, prin ironia cu care
relateaza micile incidente, sugereaza pozitia sa critica.

Talentul de dramaturg al lui Caragiale este evident si n schita "Vizita". El mbina, n

principal, doua moduri de expunere, naratiunea si dialogul, care au rolul de a evidentia
trasaturile morale ale personajelor caracterizate prin fapte si limbaj. Cel de-al treilea mod
de expunere, descrierea, apare fragmentar n schita de portret facuta lui

Ionel si n prezentarea interiorului casei doamnei Popescu. "Deoarece este o opera literara
epica n proza, de mici dimensiuni, cu un numar redus de personaje, n care se povesteste
o singura ntmplare - vizita facuta de narator doamnei Popescu pentru a o felicita cu
ocazia onomasticii s fiului sau - prin care se evidentiaza cte o trasatura caracteristica a
personajelor-proasta crestere a lui Ionel si incapacitatea doamnei Popescu de a-si educa
fiul-iar timpul si spatiul de desfasurare ale actiunii sant restranse, naratiunea "Vizita" de
I.L. Caragiale, este o schita."

Tinerete fara batranete si viata fara de moarte

Basmul este incarcat de semnificatii, implicand elemente din filozofia folclorica

romaneasca; conceptia despre viata si moarte, locul si rostul omului in univers, sensul si
limitele fericirii.
Pornind de la definitia basmului (naratiune fantastica, cu personaje fabuloase,
grupate dupa cele doua dimensiuni ale vietii: binele si raul), "Tinerete fara batranete si
viata fara de moarte" face parte din acele basme care au ca motiv imparatul fara urmas.
Astfel, se nareaza intamplari ale unui "imparat mare" si ale unei imparatese "amandoi
tineri si frumosi" care insa nu puteau avea copii. "Un unchias dibaci" daruieste
imparatului "ceva leacuri" pentru a aduce pe lume "un Fat-Frumos" dragastos, dar, spune
batranul, "parte n-o sa aveti de el".
Copilul nu intra insa in viata decat atunci cand i se promite "tinerete fara batranete
si viata fara de moarte". Aceast promisiune neobisnuita devine laitmotivul basmului.
La implinirea varstei de 15 ani, nazdravanul flacau ii cere tatalui sau fagaduinta
facuta la nastere. Imparatul, neputincios, este obligat sa refuze. Atunci fiul sau se simte
"nevoit sa cutreiere toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut".
Dorinta, imposibil de implinit intr-o lume obisnuita, se transforma intr-o cautare a
unui ideal superior, a nemuririi.
Fat-Frumos isi alege calul "rapciugos si bubos si slab", dar si el nazdravan, care il
invata ce trebuie sa faca pentru a deveni invincibil. Dupa ce respecta sfatul calului, si
curata hainel si armele tatalui sau, calul "odata se scutura" si "toate bubele si rapciuga
cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa, un cal gras, trupes si cu patru
aripi". Dupa trei zile cei doi pleaca in marea calatorie, ce ii va supune la numeroase probe
de viata, cum au fost: invingerea Gheonoaiei si vindecarea ei, lupta cu Scorpia, sora cu
Gheonoaia, ambele blestemate de parinti pentru rautatea lor si transformate din fete
frumoase in "lighioi" si care "vor sa-si rapeasca una de la alta pamantul".
A treia piedica este a fiarelor salbatice care pazesc palatul unde se gaseste
"tinerete fara batranete si viata fara de moarte". "Cu dansele nu e chip de a te bate", dar
ajutati si de "doamna palatului", cei doi razbesc din nou.
Taramul in care patrunsese Fat-Frumos, un taram al fericirii, nu cunostea
scurgerea timpului. Era oprit insa a intra in Valea Plangerii. Dar intr-o zi, "alergand dupa
un iepure, depaseste hotarul interzis si deodata il apuca un dor de tat-sau si de mama-sa",
pe care se hotaraste sa-i revada. In ciuda avertismentelor celor trei femei si ale calului,
Fat-Frumos ia calea intoarcerii.
Drumul inapoi insa este de nerecunoscut, iar Scorpia ramasese doar o poveste
auzita din batrani. Locuitorii radeau de el ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept, iar
Fat-Frumos nu observa ca barba si parul ii albisera".
Ajuns in sfarsit in locul nasterii sale, calul se intoarse inapoi, in timp ce Fat-
Frumos se simte dezorientat in mijlocul ruinelor palatului tatalui sau.
 Astfel eroul reintra in conditia sa umana, de fiinta muritoare, caci moartea nu
poate fi depasita decat simbolic.
Finalul inregistreaza moartea eroului si semnifica imposibilitatea omului de a-si
schimba conditia existentiala.
Caracteristicile basmului, in general, deci si ale celui in discutie sunt: formulele
de inceput, de incheiere si chiar de interior, cu rolul de a ne introduce in lumea
fabulosului, pentru ca in final sa ne readuca la realitate. Peisajelor le lipsesc determinarile
geografice precise; palatele, zanele sunt descrise prin trasaturi ce uimes, stralucesc, cu
putine amanunte vestimentare. Exista fiinte -himerice- ce comunica cu omul dar nu sunt
oameni, si care il ajuta pe viteazul din basm in depasirea incercarilor. Aceste fiinte au o
mare forta fizica si un simt extraordinar, prevestind si preintampinand intamplarile
nefavorabile eroului principal.
Calul nazdravan este un alt protagonist al basmului care "strabate fulgerator
spatiul". Este relevanta limba folosita, cu un pronuntat caracter oral dat de expresiile
populare, proverbele, expresiile locutionale, interjectiile cu valoare onomatopeica,
prezente in text. Se folosesc ca moduri de expunere: naratiunea, dialogul, descrierea,
monologul interior. Semnele de punctuatie au valori expresive superioare.
Basmul este deci, o creatie literara, avand o geneze speciala, oglindind viata in
mod fabulos.
Semnificatiile textului, dealtfel numeroase, ni se pot dezvalui, urmarind evolutia
narativa a basmului, structurata pe motive:
1. motivul imparatului fara urmas
2. motivul dorintei imposibile
3. motivul probelor depasite
4. motivul dorintei implinite
5. motivul dorului de parinti
6. motivul reintoarcerii la conditia umana

FLORIA DIN CODRU

Ioan SlaviciCa i Eminescu i Creang, Slavici a cunoscut nc din copilrie tezaurul
folclorului i a nelesconcepia despre lume a poporului din rndurile cruia s-a
ridicat.Slavici aprecia basmul popular ca specia cea mai apropiat de
nclinaiile spiritului spre fantastic, spre visare, dar care reprezint i chintesena
nelepciunii i a nzuinelor permanente ale poporului.Aadar, Slavici a gsit n folclor
izvoare nesecate de inspiraie, dar el nu a prelucrat mecanicceea ce i-a oferit
modelul popular. Scriitorul a adugat elemente noi, mbogind,
prelucrnd idezvoltnd temele i tradiiile folclorice i imprimnd povetilor o
amprent personal.O not caracteristic a unora din povetile lui Slavici este i
acordarea rolului de personaj principal fetei viteze i istee. Figura fetei dotate cu
caliti deosebite este pe primul plan n povetile:
Ileana cea ireat, Limir-mprat, Floria din codru.
n povestea
Floria din codru
, Slavici a abordat un motiv ntlnit nu numai n Transilvania, cii n folclorul unor
popoare mult mai ndeprtate, de unde a trecut apoi n culegerile i
prelucrrilemultor creatori de basme: Muntenia
 Nrmuza
, Moldova
Cine-i mai frumoas?,
Ungaria
Ceamai

frumoas femeie din lume,

Albania
Fatime
, Portugalia
Regina vanitoas
, Germania i Rusia
Alb ca Zpada
.La Slavici subiectul apare localizat i apropiat de realitatea satului romnesc.
Floria nu estefat de ar sau mprat, ci o fat fr prini, gsit n codru. Un crmar a
plecat ntr-o diminea duplemne n pdure i pe o poian plin de flori a gsit o
feti ce se juca cu nite pui de cprioar. Crmarul a lsat lemnele i a luat fata n
brae, ducnd-o acas. Fata cu ct cretea, cu att se fceamai frumoas. Oamenii i-au
spus Floare.Dar frumuseea Floriei trezete gelozia mamei vitrege. Aceasta o pune pe
Floria la tot felul demunci peste puterile ei, spre a-i distruge frumuseea: s mture casa,
crma, curtea, s fiarb mncare,s taie lemne, de diminea pn noaptea.Ori de cte
ori se vestea trecerea fiului de mprat pe la crm, crciumreasa, dup ce
segtea, i ntreba oglinda dac e frumoas. Dar, de fiecare dat, oglinda i spunea c tot
mai frumoas eFloria.n cele din urm, pentru a scpa de ea, mama vitreg trimite pe
vrjitoarea Boana, s-o omoaren codru. Dar viaa Floriei este salvat. Baba Boana ia
ochii de cprioar care czuser la Floria n poal, i-i duce crciumresei, spunnd c
sunt ai Floriei.Rmas n codru, Floria nu dezndjduiete. Ajuns la casa unor hoi, i
socotete nite oameninpstuii i caut s le uureze viaa: le cur coliba, le face
mncare, le coase hainele, i ngrijete, iastfel, prin buntatea ei, reuete s-i transforme.
Acetia se las de hoie.1

Mama vitreg o urmrete pe Floria i ncearc s-o piard prin diferite obiecte
vrjite: inel,rochie,
firul morii
. Hoii o scap de la moarte de dou ori, dar a treia oar ei nu mai reuesc i rmnlng
sicriul ei, priveghind-o pn mor toi. Aa o gsete fiul mpratului, care o duce la palat.
Aici,fetele care aveau grij de ea, i-au despletit prul i i-au scos
firul morii
. Floria renvie i devine soiafiului de mprat.Floria e personajul principal al
basmului, care reprezint simbolul binelui. Se afirm prinfrumusee deosebit,
prin hrnicie, tie s ia atitudine n lupta cu viaa, nfruntnd greutile,
fiind plin de curaj. La nceput hoii sunt personaje nfricotoare, dar, datorit
Floriei, devin oamenicinstii.Influena pozitiv pe care Floria a exercitat-o asupra
hoilor, pune n eviden o nsemnat ideeetic i estetic, aceea a eficacitii exemplului
bun, a blndeii i gingiei n reeducarea unor oameninrvai.Slavici a adugat noi
valori i semnificaii substratului etic al creaiei populare.
Sporireasemnificaiilor etice se realizeaz i prin conturarea unui profil
moral, precum i modul n care concepe finalul basmelor sale.Datorit profundului
caracter etic, se vdete i valoarea educativ a povetii Floria din codru
.Deosebitele sale caliti morale sunt modele demne de urmat de cei mici.

O scrisoare pierdutade I.L.CaragialeCapodopera dramatugiei lui Caragiale esteO

scrisoare pierduta
(1884) i i pstreaz oregretabil actualitate. Ar fi minunat s nu-l mai nelegem pe
Caragiale, pentru c ar nsemna cFarfuridi, Caavencu, Tiptescu, Dandanache nu mai
exista. Caragiale critic n acesat comediefarsa alegerilor din trecut. Coninutul piesei
este nc mult mai bogat viznd moravurile politice iale vieii de familie din epoca
respectiv. Nu ntmpltor Caragiale plaseaz aciunea n timpul alegerilor, pentru c n
lupta pentru putere cade orice masc i omul se arat aa cum este n realitate, n stare de
orice pentru a obine puterea. Din aceast perspectiv lupta electoral nu este
o lupt de principii, ci de interese personale.
Suntem n anul de graie 1883.
Aciunea piesei se petrece ntr-un ora de provincie, capitala unei judei
de munte.Intenionat autorul nu precizeaz numele localitii, sugernd astfel c farsa
alegerilor este acelai peste tot.Forma articulat cu articol nehotrt sugereaz c
este vorba doar de unul din multele texte particulare, folosite ca mijloc de antaj n
lupta politic.Intriga piesei este declanat de pierderea unui scrisori
compromitoare, trimis de Tiptescu, prefectul judeului, lui Zoe, soia lui
Trahanache. Plimbarea scrisorii de la un personaj la cellatlumineaz caractere,
psihologii. Ea i d putere celui care o are n stpnire, i produce spaim celui
care o pierde. Lupta politic pentru desemnarea unui candidat se d ntre Farfuridi
sprijinitde Trahanache i Brnzovenescu, i Nae Caavencu.Gsind scrisoarea
compromitoare Caavencu o folosete ca mijloc de antaj n lupta politic, dac
nu va fi sprijinit de Trahanache i Tiptescu, va publica scrisoarea n gazeta pe careo
conduce -
Rcnetul Carpailor.
Cei doi antajai recurg i ei la ameninri i cel din urm ajung la antajul cu o
polifalsificat de Caavencu. Cnd lupta dintre cei doi atinge punctul culminant, apare
candidatul dela centru, Agami Dandanache, despre care autorul preciza:
mai prost ca Farfuridii, i maicanalie dect Caavencu
.Repetarea procedeului -Dandanache ctig tot prin antajul cu o
scrisoare pierdut- sugereaz c n lupta politic a vremii antajului cu un text
particular era un mijloc frecventfolosit.Problematica piesei se poate reduce la dou
cuvinte: politica i amorul. Este ns maicomplex. n primul rnd Caragiale critic farsa
alegerilor din trecut, dezvoluind o trist realitate: pierderea unei scrisori copromitoare
hotrete viaa politic unui orel.Dramaturgul surprinde mij loacele necinstite,
folosite n lupta politic, coru pia idemagogia politicienilor. n acelai timp
pune n eviden incultura, prostia unor politicieni dinvremea sa.Aceste trsturi
negative dovedite n lupta politic caracterizeaz i viaa intim de familie.
Inmoralitatea, corupia definesc deopotriv viaa politic i viaa de familie.
Concluzia piesei este amar. n lupta politic nu reete cel mai bun, ci cel mai priceput,
mai abiln lupta pentru putere.Satira este cuprinztoare i necrutoare. Personajele
sunt definite comlex, prin fapte,nume, libaj. Aceste personaje prind via datorit
preioaselor indicaii scenice ale autorului.Caragiale i pune personajele s
vorbeasc, s ine discursuri din care practic se autodesfiineaz,demonstrndu-i
prostia, inclutura, demagogia. Personajele mbin trsturi general valabile
cutrsturi particulare, individuale. Astfel Caavencu este demagogul
latrans. Zoe este soia infident, amant. Tiptescu este junele prim (amantul).
Dandanache este prostul vanitos. Nae Caavencu este reprezentantul tinerii burghezi
locale, candidatul grupului, tnr inteligent iindependent. Este directorul ziarului
Rcnetul Carpailor
, stpnit de o dorin profund de parvenire politic. Etse tipul politicianului
demagog, corupt, n strare de orice pentru a-i atingescopul. Deviza sa este
scopul scuz mijloacele, a spus nemuritorul
Gambetta
. Pentru a ctigalupta politic Caavencu nu ezit s foloseasc antajul. Atta
vreme ct are scrisoarea esteorgolios, agresiv, inflexibil. Dup ce pierde scrisoarea
devine umil, linguitor, supus. Principalatrstur a lui Caavencu este capacitatea de a se
adopta la orice situaie. El este mereu pregtit sschimbe masca. Discursurile sale pun n
eviden demagogia, inclultura, lipsa de logic. El tie semoioneze, s plng, s
influeneze asculttorii. Caavencu este un actor desvrit: cnd se urc la
tribun el i intr n rol. Caavencu tie s simuleze orice emoie, orice
sentiment. Noiunile de ar, popor, progres, reprezint pentru el simple lozinci n lupta
electoral:
CAAVENCU (ia poz, trece cu importan printre multime i suie la tribun; i
pune plria la o parte, gust din paharul cu ap, scoate un vraf de hrtii i gazete i le
aaz pe tribun, apoi i trage batista i-i terge cu elegan avoceasc
fruntea. Esteemoionat, tuete i lupt ostentativ cu emoia care pare a-l birui. - Tcere
complet.Cu glasul tremurat): Domnilor! Onorabili conceteni! Frailor!
(plnsul l neac.) Iertai-m, frailor, dac sunt micat, dac emoiunea m apuc aa
de tare suindu-m la aceast tribun pentru a v spune i eu (plnsul l neac mai
tare.)Ca orice romn, ca orice fiu al rii sale n aceste momente solemne
(de-abia se mai stpnete) m gndesc la r ioara mea (plnsul l-a
biruit de tot) la Romnia (plnge. Aplauze n grup) la fericirea ei!
(acelai joc de amndou prile) la progresul ei! (asemenea crescendo) la
viitorul ei! (plns cu hohot. Aplauze zguduitore.)
Patriotismul lui Caavencu este de parad, este un fars patriotism, care
ascund o puternic dori n de parveni re. Exprimarea lui Caavencu
cuprinde numeroase contradicii ,greeli demonstrnd incultura, lipsa de logic:
Industria romn e admirabil, e sublim, putem zice, dar lipsete cu desvrire
;
dup lupte seculare care au durat aproape 30 de ani; Noiaclamm munca, travaliul, care
nu se face de loc n ara noastr!
Scopul pentru care luptCaavencu este
c Romnia s fie bine, i tot romnul s prospere
(s mbogeze). Presupune ceecul lui Caavencu este momentan, pentru c
un individ att de bine nzestrat pentru lupta politic trebuie s ctige la primul
prilej.ComiculCaragiale este un maestru al comicului. i n aceast comedie sub
nveliul rsului seascunde satira. Dramaturgul sancionnd defectele oamenilor
i ale societii. i n comedia luiCaragiale sursa comicului este contradicia
dintre aparen i esena, dintre ceea ce vor s par personajele i ceea ce sunt ele n
realitate. Aparena este de cinste, corectitudine, amabilitate, dar realitatea este cu totul
alta: corupie, parvenitism, demagogie. Astfel Caavencu, Dandanache,

Zoe, Trahanache, Prisanda sunt surprini n renunarea lor de la condiia ideal

pe care ar trebuis o reprezinte (Zoe n contr ast cu o femeie cinstit,
Caavenc u n contrast cu ade vratul politician).Sunt prezente n aceast comedie
diferite nuane ale comicului.Criticii literari au observa t c dramaturgul
Caragiale deplas eaz accentul de pe deformitatea exterioar a personajelor
comice pe deformitatea interioar, intelectual: prostia, ticloia, ipoclizia. n
acest sens cu excepia lui Tiptescu toate personajele sunt comice prin ceea ce fac
i ceea ce spun. Comicul este provocat de suficiena, lipsa de logic a
personajelor.Comicul de limbaj este mai bine realizat. Limbajul folosit de
personaje ne d informaii preioase despre identitatea personajelor, despre
origine, profesiune , nivel de cultur,inteligen, aparena politic. Cu puine
excepii personajele se exprim greit, folosind pleonasme, truism e,
contradicii , nonsensuri. Toate aceste gre eli de limb sunt oinepuizabil
surs de rs, dar pun n lumin nivelul intelectual i sufletesc al
acestor personaje.Pronunarea greit a unor cuvinte: a
ndrisant
,
bampir
,
plebicist
,
renumeraie
(Pristanda);
capitaliti
(Farfuridi).Ticurile sau autonomismele verbale:Farfuridi:
La dousprezece trecute fix.
Pristanda:
curat
(
murdar
)Trahanache:
Stimabile
;
Ai putinic rbdare.
Contradicia n termeni:
Dup lupte seculare, care au durat aproape 30 de ani.
Comicul numelelor ocup un loc importatnt, fiind nu numai o surs de rs, de
amuzament,ci i un instrument a satirei. Astfel aluziile culinare (legate de
alimentate) -Farfuridi,Brnzovenescu-; diminutivele ridicole -Agami
Dandanache-; rdcinile semnificative-Caavencu- sugereaz trsturi ale posesorilor
acestora: prostia, senilitatea i demagogia .Vorbind despre talentul lui Caragiale n
caracterizarea personajelor prin nume, criticulIbrele anu preciza:
Numele din opera comic a lui Caragiale le dau impresia c fac parte
din personajele pe care le denumesc La prima lectur sau reprezentare a unei
comedii a luiCaragiale, simim c personajele nu puteau s aib alt nume, n orice caz c au
numele lor.
Piesa este remarcabil n primul rnd prin arta compoziiei. Tehnica este aceea
aamplificrii treptate a conflictului. Iniial apar n scen Tiptescu, Trahanache,
Zoe care suntalarmai de un eveniment petrecut nafar i dezvluit parial. Apoi n prim
plan apare Caavencuantazistul i astfel se realizeaz conflictul fundamental a
piesei. La acest conflict fundamentalautorul adaug o serie de conflicte noi,
secundare,astfel nct aciunea se complic progresiv, modalitate cunoscut sub
numele de tehnic bulgrului de zpad.

Chirita in provinie Comentariu

de Vasile AlecsandriComedia reprezint specia literara a genului dramatic cult in care ni
se prezint o seriede evenimente menite a strni rasul. Categoria estetica prin intermediul
creia sunt surprinseevenimentele se numete comic. Sursele comicului variaz in funcie
de ceia ce surprinde sisatirizeaz scriitorul: comicul de situaie, de limbaj, intenie, nume,
caracter.Chirita in provinie reprezint o comedie de moravuri ntruct Alecsandri
surprinde,satirizeaz moravurile societarii: corupia, snobismul, incultura, parvenismul.
Astfel,V.Alecsandri abordeaz tema inlaturarii corupiei, a dorinei de a parveni,
ducndu-si personajele, impingadu-le in zona ridicolului, subliniind discrepanta dintre
esena si aparenta,criticnd diferena dintre ceia ce sunt in realitate si ceia ce vor sa para
personajele comediei.Titlul comediei ne indica numele protagonistei, Chirita, un personaj
ridicol, dornic de a parveni, un personaj a crui imagine este adusa in prim-plan ca fiind
simbolul snobismului,inculturii si al parvenismului. ntreaga aciune se concentreaz in
jurul acestui personajfeminin, scriitorul conturndu-i un portret moral prin acumulare de
trasatori si prin fuziuneamodalitilor de caracterizare directa (indicaii scenice si replicile
altor personaje) cumodalitile de caracterizare indirecta (limbajul, atitudinile, faptele
personajului). Titlul opereiconine de asemenea si o coordonata spaiala: in provinie,
ce subliniaz si anticipeazinarvertenta dintre esena si aparenta, Alecsandri ironiznd
dorina Chiritei de a se sincronizacu moda Parisului.Comedia este structurata in doua
acte, iar rsturnarea de stituatii, limbajul si gesturile personajelor strnesc hazul. Ca
moduri de expunere dominante ntlnim dialogul si monologulce constituie modalitatea
de caracterizare indirecta a personajelor si au rolul de a conturacaracterul personajelor,
dezvluindu-ne totodat firul ntregii aciuni. Singurele intervenii intext ale scriitorului
sunt indicaiile scenice care, inserate intre replicile personajelor, constituieo modalitate
directa de caracterizare a personajelor oferindu-ne informaii cu privire la gestica,mimica
personajelor, dar si cu privire la decor. Personajele comediei sunt relativ puine,
insacontureaz prototipuri umane, viabile si in ziua de astzi. Astfel, Chirita
simbolizeazsnobismul, incultura, corupia, parvenismul, ca si otul acesteia. Luluta
simbolizeaz orfana,capabila insa a iubi sincer; Leonas simbolizeaz tipul inteligent, abil,
ce reuseste sa nving sisa demate corupia; Gulita este tipul retardatului, incapabil a lua
singur decizii si a-si asumaresponsabilitatea.Comicul de limbaj se realizeaz prin vorbele
unor personaje intr-o franceza inventatade ele (furculission, lingurission), utilizarea
unor neologisme cu forme si sensuri greite(Chirita: Nu sunt ipocondra). Comicul de
caracter se manifesta prin personajul Chirita, carese lauda in fata celorlali ca ar fi o
persoana cultiva care tie multe lucruri din Occident, dar eainga mai are idei nvechite,
specifice Orientului.Folosirea diminutivelor ca nume Luluta, Gulita, Chirita, exprima
cam ce pot gndi personajele, ele fiind oarecum hilare. Fiecare personaj se crede grozav
intr-un anumit domeniu,dar acest lucru este eronat, deoarece termeni ca ipocrizia,
incultura, snobismul si corupiadescriu foarte bine aciunile personajelor din opera.De-a
lungul comediei, prin intermediul situailor hilare, V.Alescsandri satirizeazsocietatea,
moravurile acesteia, ridiculizndu-si totodat personajele cluzite de dorina de
a parveni si de a accede in societate. Dorinele Chiritei, un personaj ilar, privesc
sincronizareamodei de la Paris cu cea din provincie, schimbarea statului social dorind
investirea in funciade ispravnic al otului si casatoria unicului fiu, Gulita, cu orfana
Luluta.Utlizand un procedeu romantic, Vasile Alecsandri pune in antiteza doua
cupluri:Chirita si otul sau, cuplu caracterizat prin snobism, incultura si corupie, si
cuplul format din

Leonas si Luluta, un cuplu romantic, de o idee pura, un cuplu adept al ideilor

inovatoare,capabil in finalul operei a demasca corupia