i

CAPITOLUL 3

Interferenta si difractia undelor

electromagnetice

3.1 Fenomenul de interferenta. Surse coerente si necoer-

ente

n descrierea propriet atilor undelor am ntlnit diverse situatii n care dou a

sau mai multe unde de aceeasi natur a se suprapun ntr-o anumit a regiune din
spatiu sau, n particular, ntr-un punct. Conform principiului superpozitiei,
bazat pe proprietatea de liniaritate a ecuatiei diferentiale a undelor, pertur-
batia produs a de mai multe surse la un moment dat ntr-un anumit punct din
spatiu este suma perturbatiilor produse de ecare surs a n parte; pentru ca acest
rezultat s a e adev arat este necesar ca prezenta simultan a a mai multor surse
s
a nu modice comportamentul ec arei surse n parte.
Un exemplu de superpozitie este acela descris de fenomenul de batai : dou a
unde plane armonice cu frecvente diferite, ambele propagndu-se n lungul axei
Ox, produc ntr-un punct din spatiu o oscilatie nearmonic a care se propag a
n lungul axei Ox cu o vitez a diferit
a de cea a undelor componente. n cazul
suprapunerii mai multor unde rezult a un pachet de unde: diferenta de faz a
dintre unde, chiar dac a nu este constant a, veric
a o anumit a lege.
n acest capitol vom descrie fenomenele care se produc atunci cnd mai multe
unde de aceeasi natur a se suprapun ntr-un punct P din spatiu. Presupunnd c a
undele sunt armonice si au toate aceeasi frecventa, se va constata c a propriet
atile
ce rezult a prin suprapunerea n P depind de directia de propagare, directia de
vibratie si de diferenta de faz a dintre diferitele unde.
Diferenta de faz a dintre dou a unde n punctul P contine, n general, doi
termeni: o diferenta de faz a intrinsec a dintre sursele care produc undele si o
diferenta de faz a legat a de diferenta de drum parcurs de ecare und a de la
surs a pn a n punctul P , diferenta care poate numai geometric a sau poate s a
depind a si de natura zic a a mediului traversat.
Atunci cnd diferenta de faz a dintre dou a unde ntr-un punct oarecare din
spatiu este constant a n timp, sursele celor dou a unde se numesc coerente. Dac a,
ns a, aceast a proprietate nu se veric a (sau se veric
a pentru timpi foarte scurti
fata de posibilit atile de masurare), sursele se numesc necoerente.
Fenomenul de interferenta se refer a la acele fenomene de superpozitie obtinute
cu unde emise cu dou a sau mai multe surse coerente. Posibilitea de a se pro-
duce interferenta este o caracteristic a generala a marimilor care se propag a sub
ii

forma undelor; interferenta este proprie undelor astfel nct observarea acestui
fenomen constitue o dovad a a naturii ondulatorii a unei m arimi. Ideea c a lu-
mina se propag a sub forma unei unde a fost acceptat a numai dup a experienta
de interferenta facut a de Young n 1801.
Tratarea analitic a a fenomenului de interferenta se bazeaz a pe operatia de
sumare a dou a m arimi care variaz a sinusolidal de-a lungul aceleiasi axe, avnd
aceeasi pulsatie si diferenta de faz
a constant
a, adic
a coerente. n cele ce urmeaz a
vom prezenta dou a metode de sumare.
Prima metod a se numeste metoda vectoriala sau a vectorilor rotitori sau a
fazelor. Sa presupunem c a undele se propag a de-a lungul axei Ox, vibreaz a de-a
lungul aceleiasi directii iar punctul P se aa la distanta x1 de sursa primei unde,
respectiv la distanta x2 de sursa celei de-a doua unde; expresiile celor dou a unde
n P sunt:

1 = A1 cos(kx1 !t + '1 ) = A1 cos(!t kx1 '1 ) = A1 cos(!t + 1)

2 = A2 cos(kx2 !t + '2 ) = A2 cos(!t kx2 '2 ) = A2 cos(!t + 2 ):

Constantele '1 si '2 depind numai de surse, n timp ce constantele 1 si 2

contin si diferenta de drum dintre cele dou a unde. Fiecare oscilatie n P este
reprezentat a ca proiectia pe axa orizontala a unui vector care se roteste cu
viteza unghiular a ! iar suma vectorilor se calculeaz
a ca proiectia pe aceeasi ax
a
a rezultantei celor doi vectori (Fig.3.1). Aceasta va avea expresia

= 1 + 2 = A cos(!t + );

iar modulul lui A si faza sunt date de

q
A = A21 + A22 + 2A1 A2 cos , = 1 2 = '2 '1 + k(x2 x2 ) (3.1)

A1 sin 1 + A2 cos 2
tg = (3.2)
A1 cos 1 + A2 cos 2

Fig.3.1
 iii

Cum intensitatea este proportional

a cu p
atratul amplitudinii, intensitatea ma-
surat
a n P este p
I = I1 + I2 + 2 I1 I2 cos : (3.3)
Not
am faptul ca A si I nu depind de semnul lui . n cazul particular n care
amplitudinile celor doua unde sunt egale, A1 = A2 = A0 , se obtin relatiile
q
A = 2A20 (1 + cos ) = 2A0 cos (3.4)
2
1+
sin 1 + sin 2 sin 2
2
cos 1
2
2
1 + 2 1 + 2
tg = = 1+
= tg ) =
cos 1 + cos 2 cos 2
2
cos 1
2
2
2 2
(3.5)
Folosind relatiile de mai sus, unda rezultant
a n P va avea expresia

1 + 2
= A cos(!t + ) = 2A0 cos cos !t + =
2 2
'1 '2 k(x2 x1 ) '1 + '2 k(x2 + x1 )
= 2A0 cos + cos + !t(3.6)
;
2 2 2 2

iar intensitatea ei, cu I1 = I2 = I0 devine

I = 2I0 (1 + cos ) = 4I0 cos2 : (3.7)

2
Deci, rezultatul important care se obtine este c
a amplitudinea undei rezultante
depinde de diferenta de faz
a : valoarea maxim a se obtine atunci cnd cele dou
a
unde sunt n faza iar cea minim a pentru undele n opozitie de faz
a.
p
max = 0; 2 ; 4 ; ::: A = A1 + A2 I = I1 + I2 + 2 I1 I2
amplitudini egale A = 2A0 I = 4I0 p
min = ; 3 ; 5 ; ::: A = jA1 A2 j I = I1 + I2 2 I1 I2
amplitudini egale A = 0 I=0

Ce-a de-a doua metod a de sumare a undelor n P se numeste metoda simbolica,

utilizeaz
a numerele complexe dar, n esenta, este similara metodei vectoriale.
Folosind aceleasi simboluri ca n metoda de mai sus, se obtine

1 = A1 ei(!t+ 1 ) = A1 cos(!t + 1 ) + iA1 sin(!t + 1 );

2 = A2 ei(!t+ 2 ) = A2 cos(!t + 2 ) + iA2 sin(!t + 2 );
= 1 + 2 = (A1 ei 1 + A2 ei 2 )ei!t = [A1 cos 1 + A2 cos 2 +
+i(A1 sin 1 + A2 sin 2 )]ei!t :

P
atratul modulului lui se obtine nmultim cu complexul lui conjugat :

= (A1 ei
+ A2 ei 2 )ei!t (A1 e i 1 + A2 e
1 i 2
)e i!t
=
h i
= A21 + A22 + A1 A2 ei( 1 2 ) + e i( 1 2)
= A21 + A22 + 2A1 A2 cos( 1 2 ):
iv

Se observ a c
a rezultatul este identic cu cel obtinut prin prima metod a de sumare;
acelasi lucru este valabil si pentru faza undei rezultante.
Att metoda vectorial a ct si cea simbolic a pot folosite pentru sumarea
unui num ar mai mare de unde emise de surse coerente. Subliniem faptul c a
ambele metode se aplic a oscilatiilor cu faze diferite, dar care se propag a de-
a lungul aceleiasi axe. Asadar, dac a undele sunt longitudinale, directiile lor
de propagare trebuie s a coincid a; dac a undele sunt transversale, ele trebuie sa
oscileze pe aceeasi directie.
Observ am, n ne, c a maximul sau minimul de interferenta (sau oricare
valoare intermediar a) obtinute ntr-un punct din spatiu se mentin atta timp
ct diferenta de faz a r
amne constant a: oscilatia rezultant
a are ntotdeauna
aceeasi amplitudine si aceeasi faz a iar intensitatea rezultata ca o medie pe mai
multe perioade, este constant a. Interferenta, asadar, este un fenomen stationar,
o functie de pozitia punctului P n spatiu, dar nu de timp.

3.2 Interferenta a dou

a unde luminoase. Experienta lui
Young

n cazul undelor luminoase, pentru producerea surselor coerente trebuie s a

se tina cont de natura acestor tipuri de unde. Sursele de lumin a obisnuit a,
soarele sau lampile cu incandescenta, sunt alc atuite dintr-un num ar foarte mare
de atomi care, oscilnd cu frecvente de ordinul 0 = 5 1014 Hz, emit unde
luminoase; pentru un singur atom, emisia se face n timpul t = 10 8 s si nu
poate monocromatic a. Se poate vorbi, mai curnd, de un pachet de unde cu
lungimea c t ' 3m. Cum ns a raportul dintre intervalul de frecvente =
( t) 1 ale pachetului de unde si frecventa 0 este = 0 ' 10 7 , acesta nu
poate perceput cu instrumente normale de m asur
a. Vom scrie, asadar, unda
sub forma E = E0 cos(! 0 t + '); n intervalul t, directia lui E si faza ' r amn
constante. Un alt atom se dezexcit a, independent de primul, emitnd un pachet
de unde cu aceiasi E0 si ! 0 , dar cu planul de polarizare si faza ' diferite. Acest
lucru este valabil pentru oricare doi atomi care se dezexcit a.
Unda emis a de o surs
a obisnuita este, deci, rezultanta pachetelor elementare
emise de atomi.
Asadar, att undele care provin din dou a puncte ale acelorasi surse ct si un-
dele care provin de la dou a surse diferite nu sunt coerente si nu produc fenomene
de interferenta. Intensitatea totala produs a ntr-un punct Q de N surse de lu-
PN
min a obisnuit
a se poate calcula folosind relatia IR = Ii , sumnd intensit atile
i=1
produse n Q de ecare surs a n parte.
Observ am ca ntr-un interval de timp de ordinul a 10 8 s, timp n care unda
emisa de sursa elementar a efectueaz a 106 oscilatii, dou
a unde emise de doi atomi
diferiti sunt coerente, cu o diferenta de faz
a '2 '1 constant a n timp. Acestea
 v

pot, asadar, interfera, iar variatiile corespunz atoare de intensitate se pot m asura
numai dac a exista instrumente care au posibilitatea de a m asura intensit ati
luminoase n timpi foarte scurti. Un experiment de acest fel a fost efectuat n
1956 de Hanbury Brown si de Twiss, obtinndu-se rezultatul asteptat. Dac a,
ns
a, instrumentele cu care se m asoar a intensitatea luminoas a nu au o rezolutie
temporal a foarte bun a, trebuie s a se astepte un timp mult mai mare dect
t pentru obtinerea rezultatului. Astfel, timpul ind lung, se va suprapune
interferenta a doua pachete de unde cu o anumit a diferenta de faza ' cu aceea
a altor doua pachete avnd o alt a ', si asa mai departe: pozitiile ce corespund
unui maxim ntr-un anumit caz pot pozitii de minim ntr-un alt caz si, n nal,
se observa numai o intensitate constant a.
O metod a de a obtine dou a sau mai multe surse coerente de lumin a const a
n introducerea n calea fasciculului de lumin a a unui ecran opac n care sunt
f
acute N oricii: unda emis a de aceste oricii are diferenta de faz a constant a.
De fapt, cu acest procedeu un singur pachet de und a genereaz a N pachete, toate
avnd aceleasi caracteristici; procedeul se numeste divizarea frontului de unda.
Sursele secundare au aceeasi faz a si aceeasi polarizare; orice variatie de faz aa
sursei primare se transmite surselor secundare si produce o variatie a planului
de polarizare. Cele N oricii devin N surse coerente de lumin a obisnuit
a.
Principiul Huygens-Fresnel d a o descriere calitativa complet a n cazul unde-
lor emise de surse secundare; n particular, amplitudinea este dat a de relatia

A f ( )d
dA = f ( )d = 0 ;
s qs

reprezentat
a schematic n Fig.3.2

Fig.3.2

Experien
ta lui Young
vi

n 1801, Young a obtinut pentru prima dat

a n laborator interferenta a dou
a
unde luminoase folosind dispozitivul din gura 3.3.

Fig.3.3

Fig.3.4

Un fascicul de lumina monocromatica este incident pe o plac

a pe care exist
a
un oriciu S0 ; acesta va reprezenta unda primar a n experiment. Unda care
 vii

iese prin acest oriciu cade pe un ecran opac cu dou a deschideri foarte nguste
S1 si S2 , paralela cu S1 si la egal a distanta fata de axa dispozitivului (axa z);
cele dou a deschideri S1 si S2 , reprezint a, practic, dou a surse coerente. Lumina
emis a de S1 si S2 , produce pe un ecran C aat la distanta L de surse (L d,
unde d este distanta dintre surse) o gur a vizibila, numit
a gura de interferenta.
Aceasta const a ntr-o serie de benzi luminoase si ntunecate, paralele cu orici-
ile, numite franje de interferenta. Franjele luminoase corespund maximului de
intensitate (interferenta constructiv a) si sunt obtinute n puncte n care undele
sosesc n faz a, n timp ce franjele ntunecoase corespund minimului de intensi-
tate (interferenta distructiv a) si sunt obtinute n punctele n care undele sosesc
n opozitie de faz a. La intersectia axei dispozitivului cu ecranul se observ a o
franja luminoas a. n gura 3.4 sunt reprezentate franjele de interferenta.
S
a aplicam acum rezultatele obtinute n paragraful precedent pentru a cal-
cula pozitiile maximelor si minimelor de interferenta precum si variatiile inten-
sit
atii luminoase pe ecran n functie de distanta x fata de centrul imaginii (gura
3.5)

Fig.3.5

n ipoteza L d, se poate scrie sin ' tg ' = x=L si, deci,

dnx
I(x) = 4I1 cos2 (3.8)
0L

0L
max = m nd0 ; x = m nd ; m = 0; 1; 2; :::
0L
(3.9)
min = (2m0 + 1) 2nd
0
x = (2m0 + 1) 2nd m0 = 0; 1; 2; ::

n aceste relatii, 0 este lungimea de und a n vid si = 0 =n este lungimea de

unda n mediul cu indicele de refractie n n care se face experienta.
n dispozitivele interferentiale se cheam a franja centrala franja corespunz
a-
toare unei diferente de faz a nula; celelalte franje luminoase sunt numerotate
ncepnd de la franja central a: m = 1 se refer a la franjele situate de-o parte
si de alta a franjei centrale, si asa mai departe. n dispozitivul Young franja
central
a se aa pe axa sistemului.
viii

Deoarece d (d este de ordinul milimetrilor iar de ordinul 10 3 m),

maximele si minimele de interferenta se succed cu o frecventa foarte mare. Dis-
tanta dintre doua maxime succesive este x = 0 L=d; cunoscndu-se d si L si
masurnd x se poate determina 0 . Young a fost cel care a determinat pentru
prima dat a lungimea de und a a unei radiatii luminoase.
Intensitatea maxim a Imax = 4I1 este constant a pentru diverse franje lumi-
noase daca intensitatea I1 a ec arei surse nu depinde de : n realitate, stim c
a
n expresia intensit
atii I1 apare p
atratul factorului de nclinare
2
1 + cos
f 2( ) = :
2

Efectul, ns a, nu este foarte puternic: pentru = 300 ; f 2 ( ) = 0:87: Un efect

cantitativ mult mai pronuntat provine din l argimea nit a a deschiderilor S1 si
S2 , care produce o sc adere evident a a intensit
atii la cresterea lui . Din acest
motiv, gura de interferenta care se observ a va avea un num ar limitat de franje
de-o parte si de alta a franjei centrale.
Datorit a naturii undelor electromagnetice care interfer a, sunt necesare dou a
consideratii. Prima se refer a la conditia d L, esential a pentru observarea
franjelor de interferenta atunci cnd experienta se face cu lumin a obisnuit
a,
nepolarizat a. S a ne amintim c a o unda nepolarizat a, asa cum sunt cele emise
de S1 si S2 , se poate descompune n dou a unde de egal a intensitate, polarizate
dup a directii perpendiculare ntre ele si pe directia de propagare; s a alegem
aceste directii, una perpendicular a pe planul desenului si alta n planul desenului
(gura 3.6)

Fig.3.6

Pentru a se forma gura de interferenta este necesar ca E1 si E2 ale celor

doua unde s a e polarizati dup
a aceeasi directie; acest lucru este ntotdeauna
adev arat pentru componentele E1 si E2 perpendiculare pe planul gurii, dar
este si pentru componentele din planul gurii numai dac ad L.
A doua consideratie deriv a din faptul ca undele emise de S1 si S2 nu sunt
unde armonice. Presupunnd c a sursa este alc atuit
a dintr-un singur atom,
 ix

acesta este un emitator de impulsuri de durat a t ' 10 8 s si de lungime

x ' 3m. Pentru a putea observa interferenta ntr-un anumit punct al ecranului
este necesar ca n acel punct s
a se suprapun a aproape complet cele dou a pachete
de unde provenite de la S1si S2 , si date initial de acelasi pachet provenind de la
S0 ; numai n acest mod diferenta de faz a si planul de polarizare al celor dou a
cmpuri electrice ramn constante pe toat a durata propag arii. Aceast
a conditie
este vericat a pn
a cnd diferenta de drum dintre dou a unde este mult mai
mic a dect lungimea x.
Ratinamentul r
amne valabil si pentru o surs a alc
atuit
a dintr-un num ar
foarte mare de atomi din moment ce gura de interferenta este rezultatul a
numeroase procese elementare, n oricare dintre ele are loc interferenta a dou
a
pachete de unde obtinute dintr-un singur proces de emisie atomic a. Din acest
motiv t si x sunt numite timp si lungime de coerenta.
n experienta lui Young diferentele de drum sunt egale cu cel mult cteva
zecimi de lungime de und a astfel nct consideratia de mai sus nu este esential
a;
aceasta este nsa important a in acele dispozitive n care diferentele de drum pot
ajunge de ordinul metrului. Experientele de interferenta cu diferente foarte mari
de drum ntre unde se realizeaz a cu lumina laser care are timpi de coerenta de
10 3 s si lungimi de coerenta de ordinul sutelor de kilometri.

Aplica
tii ale metodei Young

Metoda dezvoltat a de Young pentru realizarea a dou a surse coerente de

unde luminoase ce const a n folosirea unei singure surse primare si n divizarea
frontului s
au de unda, a fost utilizat
a sub mai multe forme. F ar
a a intra n detalii
analitice, vom prezenta la nceput dou a dispozitive construite de Fresnel. Sursele
secumdare sunt obtinute prin reexie sau prin refractie, si nu prin difractie
ca n cazul dispozitivului Young; se obtine o gur a de interferenta si aceasta
demonstrez a c
a fenomenul depinde de coerenta surselor si nu de modalitatea n
care acestea sunt obtinute.
1.Oglinzile lui Fresnel (Fig.3.7 3.7)
Lumina emis a de o surs a punctiforma S0 cade pe dou a oglinzi plane care
formeaz a ntre ele un unghi foarte mic. Exemplul particular n care dou a
raze ce sosesc n punctul Q arat a cum se genereaza diferenta de drum si, deci,
diferenta de faz
a. Este ca si cum lumina ar proveni de la dou a imagini virtuale
ale lui S0 date de oglinzi, care ndeplinesc rolul de surse coerente de egal a
intensitate ce interfer
a n regiunea comun a n care se propaga undele reecate.
De exemplu, dac a lumina este monocromatic a, gura de interferenta format
a
din franje luminoase si ntunecoase se observ
a pe un ecran C aat la distanta L
de planul n care sunt S1si S2 ; L este mare n comparatie cu distanta d dintre
sursele S1 si S2 :
x

Fig.3.7

2.Biprisma Fresnel (Fig.3.8)

Fig.3.8

Dou
a pl
aci de sticl
a de sectiune triunghiular
a (prisme) sunt alipite de-a lun-
gul bazelor. Sursa S0 trimite lumina spre ecranul C si datorit a refractiei n
prisme, lumina pare c a provine din sursele S1 si S2 care sunt sursele virtuale
 xi

ale sistemului. Att unghiul dintre vrfurile prismelor ct si apertura fascicul-

ului luminos emis de S0 sunt mici. Ecranul este asezat la o distanta mare fata
de distanta dintre surse. Franjele observate sunt similare acelora obtinute cu
oglinzile lui Fresnel.

3.3 Interferenta produs

a de N surse coerente

Consideram N surse egale de unde sferice, coerente, asezate de-a lungul unei
drepte; sursele se aa la aceeasi distanta d una de alta. Vom studia interferenta
lor la o distanta foarte mare fata de dimensiunea (N 1)d a sistemului de
surse. Fie unghiul dintre directia de observatie si normala la dreapta ce
contine sursele (Fig.3.9); diferenta de faz a dintre doua unde emise de dou a
surse al
aturate este
2
= d sin

n ipoteza n care diferenta de faz

a intrinsec
a dintre surse se anuleaz
a.

Fig.3.9

ntr-un punct oarecare Q, amplitudinile 1 ale undelor singulare sferice sunt

egale deoarece Q se aa la distanta foarte mare fata de sistemul de surse; nu vor
avea ns
a aceleasi faze datorit
a diferentei de drum. Pentru a calcula ampltudinea
R vom folosi metoda vectorilor rotitori.
xii

Fig.3.10

Asa cum se observa n Fig.3.10, amplitudinile singulare sunt dispuse ca laturile

unui poligon regulat ce poate nscris ntr-un cerc cu centrul n O si de raz
a ;
unghiul la centru care subntinde un singur vector este iar acela care subntinde
ntreg poligonul cu N laturi este N . Rezult a c
a

N
1 = 2 sin , R = 2 sin
2 2
si, combinnd aceste relatii se obtine valoarea amplitudinii rezultante n functie
de amplitudinea 1 a ec arei surse si de defazajul dintre dou a unde emise de
surse al
aturate:
sin N2
R = 1 (3.10)
sin 2
Intensitatea undei rezultante n punctul Q este proportional
a cu p
atratul lui
R :
!2 !2
sin N2 sin N d sin
IR ( ) = I1 = I1 (3.11)
sin 2 sin d sin
I1 este intensitatea pe care o und a singular
a o produce n punctul Q. Intensi-
tatea (3.11) variaza n functie de unghiul de observatie . Dac a = 0, directie
de-a lungul careia toate undele sunt n faz a, intensitatea este maxim
a si egal
a
cu Imax = N 2 I1 :
sin N x N cos N x
lim = lim =N ) R =N 1, IR = N 2 I1 :
x!0 sin x x!0 cos x
Aceeasi situatie se repet
a ori de cte ori d sin = = ; 2 ; 3 ; ::: si putem trage
concluzia ca intensitatea IR are n intervalul 0 =2 un anumit num ar de
maxime principale, caracterizate de proprietatea

d sin
= m ) d sin = m , sin = m ; m = 0; 1; 2; ::: (3.12)
d
 xiii

Imax = N 2 I1 ; max =N 1:

n afara valorilor sin date de relatia (3.12), numitorul din (3.11) nu se mai poate
anula. nsa, num ar
atorul se anuleaza si atunci cnd sunt satisf
acute conditiile:

N d sin
= m0 ) d sin = m0 ; sin = m0 (3.13)
N Nd
m0 = 1; 2; :::N 1; N + 1; :::2N 1; 2N + 1; ::;

ind excluse valorile 0; N; 2N; ::: pentru care se obtin maximele principale. ntre
dou
a maxime principale se g asesc N 1 minime n care I = 0.

Deoarece intensitatea este o functie pozitiv a de , ntre dou a minime va

exi-sta un maxim, numit maxim secundar; n consecinta, ntre dou a maxime
principale sunt N 2 maxime secundare. Pozitiile maximelor secundare se
obtin atunci cnd numar
atorul din relatia (3.11) este 1 sau atunci cnd

N d sin
= (2m00 + 1) ) d sin = (2m00 + 1)
2 2N

sin = (2m00 + 1) ; m00 = 1; 2; ::N 2; N + 1; :::2N 2; 2N + 1 (3.14)

2N d

Valoarea intensit
atii maximelor secundare este

I1 Imax
Im = = (3.15)
2m00 +1 2 00 2
sin 2N N2 sin 2m2N+1

n Fig.3.11 este reprezentat

a intensitatea rezultat a prin interferenta a 2, 4, 8
sau a mai multor surse; distanta d dintre doua surse consecutive si lungimea de
unda sunt ntotdeauna aceleasi. Figura este simetrica fata de = 0.
xiv

Fig.3.11

Sa recapitul am principalele caracteristici ale fenomenului descris n acest

paragraf.
1. Pozitia maximelor principale, n care este concentrat a cea mai mare parte
a puterii emise, este determinat a de raportul =d si nu depinde de num arul N
de surse. Num arul de maxime se obtine din relatia (3.12); acesta este dat de
valoarea cea mai mare a lui m pentru care sin = m =d nu este mai mare dect
1 si nu depinde de N .
2. Intensitatea maximelor principale depinde de num arul N de surse si creste
cu acesta conform relatiei Imax = N 2 I1 .
3. Amplitudinea unghiular a a maximelor principale scade cu cresterea lui
N , proprietate evidentiat a n gura 3.11. Largimea unghiulara a unui maxim
principal se poate deni ca distanta dintre dou a minime al
aturate maximului;
din relatia (3.13) se observ a c
a aceast
a denitie corespunde unei cresteri cu dou a
unit ati a lui m0 si, deci,
2
(sin ) = (3.16)
Nd
4. Cele N 1 minime si cele N 1 maxime secundare cuprinse ntre dou a
maxime principale sunt echidistante n variabila sin ; intervalul dintre un minim
 xv

si un maxim secundar este =2N d, intervalul dintre dou

a extreme consecutive
de acelasi fel este =N d (Fig.3.12).

Fig.3.12

Intensitatea maximelor secundare descreste ca 1=N 2 la cresterea lui N ; n

practic a, pentru N mare, se obtine o anumit a intensitate numai pentru maximele
secundare.
Analiznd fenomenul de interferenta este posibil, n functie de ct de mare
este num arul N de surse, s a obtinem o anumit a intensitate numai n unele
directii, modicnd distanta d dintre surse; este vorba, asadar, de emisie di-
rectionala. Interferenta a doua unde produse de surse coerente conduce la o re-
distribuire a energiei care este concentrat a n zonele corespunz atoare maximelor
principale; puterea este ntotdeauna N P1 , e c a sursele sunt sau nu coerente.
Relatia (3.16), care are semnicatia ngustarii maximelor principale la cresterea
num arului N de surse, este fundamental a pentru cresterea sensibilit
atii m
asur
a-
torilor efectuate prin metode interferentiale.

3.4 Interferomentul Michelson

Interferometrul Michelson este alc atuit din doua oglinzi M1 (mobil a) si M2

(x
a), o lama de sticl
a M cu o suprafata semireect
atoare si dintr-o a doua lam a
de sticl
a G, de aceeasi grosime cu M . Un fascicul de lumin a provenind de la o
surs
a ndepartat
a S traverseaza lama M si cade pe suprafata semireect atoare
xvi

a acesteia; o parte a fascicului este reectat spre oglinda M1 iar o alt a parte,
egal
a, este transmis
a spre oglinda M2 la care ajunge dup a ce str
abate lama G.
Fasciculele reectate de oglinzi se ntlnesc spre fata semireectatoare a lui M ;
fasciculul de la M1 , partial transmis si fasciculul de la M2 , part ial reectat,
ajung printr-un telescop la observator, unde interfer a. Cele doua fascicule sunt
coerente deoarece sunt obtinute de la aceeasi surs a prin divizarea amplitudinii
(Fig.3.13)

Fig.3.13

Lama G, numit a lam a de compensare, face ca ambele raze ce interfer a s

a
traverseze aceeasi grosime de sticl a, eliminnd astfel efectele de dispersie; de
fapt, dac a nu ar fost G, diferenta de faza dintre cele dou a raze ce ar strabate
grosimi diferite de sticl a ar depinde de lungimea de und a deoarece indicele de
refractie depinde de ; n lumin a monocromatic a nu ar indispensabil a, ns
a
este folositor ca G s a e prezent a deoarece astfel diferenta de drum optic din-
tre raze depinde numai de d1 d2 , adic a egal
a cu diferenta dintre bratele
interferometrului.
Dac a cele dou
a oglinzi sunt perpendiculare una pe cealalt a, efectul observat
este echivalent cu acela al unei lame de aer de grosime d = d1 = d2 : lumina
provenind de la M2 joac a rolul luminii reectate pe suprafata inferioara a lamei
iar cea provenind de la M2 a luminii reectate pe fata superioar a a lamei. n
gura 3.13., lama de aer echivalent a este cea de la M1 la linia principal a.
n aceasta situatie se vor observa franje circulare de egala nclinare, cu cen-
trul luminos, deoarece nu exist a defazaj ntre doua raze. Diferenta de drum r
 xvii

este dat
a de realtia:

r = 2d cos i = 2(d2 d1 ) cos i ;

unde i este unghiul de incidenta al razelor provenite de la surs

a.

max: 2d cos i =m ; cos i = m 2d

:
min: 2d cos i = (2m0 + 1) 2 cos i (2m0 + 1) 4d

Pentru o anumit a valoare d, se observ a pozitia unei franje luminoase Fm carac-

terizata de o valoare i si de num arul m; dac a ndep art
am M1 mentinnd-o ns a
paralela cu pozitia sa initiala, d creste si pozitia franjei Fm este nlocuit a de o
alt
a franj a Fm0 , cu m0 > m, n timp ce franja Fm se deplaseaz a spre exterior ntr-
o pozitie caracterizat a de o valoare mai mic a a lui cos i . Astfel, prin cresterea
lui d se pot num ara franjele luminoase care trec printr-o anumit a pozitie xat
a.
Num arul franjelor se traduce ntr-o m asur atoare a lungimii deoarece variatia lui
d este practic egal a cu =2, ind lungimea de und a a luminii monocromat-
ice utilizate. Eroarea absolut a care se produce prin m asurare este de ordinul
jum at
atii distantei care conduce la deplasarea franjei, adic a de ordinul =4.
Michelson a folosit aceast a metod a pentru a compara lungimea metrului
etalon cu lungimea de und a a unei linii rosi emis a de cadmiu ( = 643:8nm);
el a obtinut c a metrul este egal cu 1:5531635 106 , cu o eroare relativ a de
~3 10 7 . n acest mod, Michelson a pus bazele denitiei optice a unitatii de
lungime, adoptat a denitiv n 1960.
n m asuratorile efectuate, Michelson nu a putut s a fac
a o comparatie di-
rect
a cu metrul etalon; n afara faptului c a trebuiau m asurate cam trei milioane
de franje, distanta d = 1m este aproximativ egal a cu lungimea de coerenta a
lungimii normale emise de atomi si nu se poate p astra gura de interferenta
pentru aceast a lungime. ns a, Michelson a m asurat o lungime mult mai mic a
pe care a raportat-o f ar
a a m ari eroarea, la lungimea metrului etalon.
Un alt rezultat important obtinut cu interferometrul Michelson este veri-
carea faptului c a viteza luminii nu depinde de sistemul de referinta (experientele
Michelson si Morley, 1887). Presupunem c a drumul M M2 este paralel vitezei
pamntului (si, deci, M M1 este perpendicular pe aceast a viteza). Pentru o
anumit a lungime geome-tric a a acestor drumuri se calculeaz a care trebuie s a
e gura de interferenta tinnd cont de faptul c a viteza c a luminii trebuie
s
a se compun a cu viteza v a p amntului rezultnd, de exemplu, c v pentru
M M2 , respectiv c + v pentru M2 M ; defazajul dintre undele care interfer a este
determinat introducnd valorile vitezei de propagare a luminii calculate prin
compunerea galilean a a vitezelor, n ambele brate ale interferometrului. Dac a
interferometrul este rotit cu 900 , se va schimba rolul celor dou a drumuri M M2
este M M1 si se va observa o deplasare a franjelor, ind modicat defazajul din-
tre undele care interfer a. Deplasarea asteptat a a franjelor era de aproximativ
jum atate de franj a, dar autorii nu au reusit s a observe nici un fel de deplasare.
Experienta a fost repetat a n diferite conditii, ntotdeauna obtinndu-se acelasi
rezultat. Concluzia, formulat a de Einstein ca baz a a teoriei restrnse, a fost c a
viteza luminii este aceeasi n orice sistem de referinta inertial.
xviii

3.5 Difractia undelor electromagnetice

Difractia este un fenomen particular de interferenta care se veric a atunci

cnd o und a ntlneste n drumul sau un obstacol sau o apertur a. De exem-
plu, apertura poate constituit a dintr-un oriciu circular sau dreptunghiular
practicate ntr-un ecran opac, un obstacol de forma unui r, etc. Dincolo de
obstacole sau de aperturi, undele se propag a n spatiu de-a lungul unor directii
diferite fata de cea de incidenta si vor ap
area diferente de drum ntre undele
care se suprapun ntr-un anumit punct; asadar, se pot produce fenomene de
interferenta cu o distribuire a energiei n punctele din spatiu, din care rezult a
caracteristicile gurii de difractie.
Fenomenele de difractie se pot verica pentru toate tipurile de unde; acestea
se pot observa cu usurinta n cazul undelor pe suprafata unui lichid sau pentru
undele sonore, acestea avnd lungimile de und a apropiate dimensiunilor obsta-
colelor sau aperturilor. Mai dicil a este observarea acestui fenomen n cazul
undelor luminoase din cauza lungimilor mici de und a ( = 0:4 0:7 m); ns a
fenomenele si aplicatiile acestora sunt foarte interesante, motiv pentru care ne
vom ocupa ndeosebi de difractia luminii. Argumentele generale r amn valabile
pentru orice tip de unde.

Fig.3.14
 xix

Difractia a fost observat

a pentru prima dat
a de Grimaldi, n a doua jum atate
a secolului al XVII-lea, ntr-o epoc a dominata de teoria lui Newton. Ipoteza
ondulatorie a luminii a fost conrmat a numai dupa o alt
a sut
a de ani, n urma
experientelor efectuate de Young si de Fresnel.

n Fig.3.14 este reprezentat a o situatie comun

a n care se observ
a difractia: o
unda cade pe un ecran opac pe care se aa un oriciu de dimensiuni comparabile
cu lungimea de und a a radiatiei incidente; pe un ecran C se poate observa lumina
dupa ce a trecut prin oriciu.

Pentru calculul amplitudinii luminoase n punctul P al ecranului se foloseste

principiul Huygens-Fresnel -Kirchho. Suprafata aperturii este mp artit
a n el-
emente innitezimale de arie d , ecare dintre ele constituid o surs
a elementar a
de unde, cu amplitudinea cmpului electric dat a de expresia:

Af ( )d 1 + cos
dE = , f( ) = : (3.17)
S 2

Amplitudinea rezultant a n P se obtine prin sumarea vectorial a a tuturor con-

tributiilor dE provenite de la toate sursele care alc
atuiesc oriciul luminos, surse
care sunt coerente, n faza daca suprafata oriciului coincide cu suprafata fron-
tului de und a incident (sau cu diferenta de faza constanta n alte cazuri).

Daca unda este incident

a pe un obstacol opac, de exemplu pe un disc, pentru
calculul amplitudinii undei ntr-un punct P dincolo de obstacol se procedeaz a
n acelasi mod, considernd suprafata frontului de und
a din afara obstacolului.

Dintre modalit atile n care se realizeaz

a si se observ
a difractia produs
a de
aperturi sau de obstacole iluminate, ne vom referi n cele ce urmeaz a numai la
dou
a dintre ele, studiate de Fraunhofer, respectiv de Fresnel.

a) Difrac
tia Fraunhofer

Sursa de lumina S si ecranul C se aa la distanta mare de surs

a si apertur
a.
Fronturile de und
a care ajung pe aceasta sunt plane, la fel sunt si fronturile de
und
a care ajung n P (Fig.3.15).

Aceast
a reprezentare, care este cea mai simpla de tratat analitic, se realizeaz
a
n laborator cu ajutorul a doua lentile: prima lentil
a L1 transform a unda sferica
provenit
a de la S ntr-o und a plana cu apertura continuta n frontul de und a;
cea de-a doua lentil
a L2 focalizeaz
a n punctul P razele provenite de la apertur a.
xx

Fig.3.15

b) Difrac
tia Fresnel

Sursa S si ecranul C sunt la distanta nit

a de apertur
a, fronturile de und a
nu sunt plane iar razele care sosesc n P nu sunt paralele; aceeasi situatie poate
exista si n cazul unui obstacol oarecare (Fig.3.16).
 xxi

Fig.3.16
n cele ce urmeaz a vom analiza mai nti fenomenele Fraunhofer care, printre
altele, sunt interesante pentru construirea instrumetelor optice. Vom studia apoi
si difractia Fresnel n cazuri matematice simple, dar semnicative.

3.6 Difractia pe o deschidere dreptunghiular

a ngust
a

Analizam difractia Fraunhofer considernd un oriciu dreptunghiular ngust

practicat pe un ecran opac, de l
argimea AB = a si lungime L a (Fig.3.17)

Fig.3.17
Pe deschiderea dreptunghiular a este incident
a o und a plan
a cu lungimea de
unda si cu frontul de unda paralel cu planul care contine deschiderea. Diviz am
aceast
a deschidere n N fsii paralele de l
argime y. Fiecare fsie va o surs a de
unde secundare si va contribui cu amplitudinea E la cmpul electric rezultant
ER ntr-un punct P al ecranului. Contributiile E legate de dou a fsii al
aturate
au diferenta de faz
a n punctul P egal a cu
2
'= y sin :

Pentru a calcula ER se procedeaz a ca si n cazul a N surse coerente, folosind con-

structia poligonului celor N vectori rotitori reprezentnd undele care se supra-
pun. Acum, ns a, N trebuie s
a tind a la innit (sau y s a tind
a la zero) iar
poligonul devine un arc de cerc cu raza si cu unghiul la centru
2
= a sin (3.18)

egal cu diferenta de faz

a dintre doua unde emise de punctele extreme A si B ale
deschiderii. Din g.3.18 rezult a c
a

ER = 2 sin :
2
xxii

Fig.3.18

Lungimea arcului de cerc este Emax = si corespunde amplitudinii maxime

care se observ a n centrul ecranului, atunci cnd = 0 si toate undele emise de
fsii singulare sunt n faz
a. Asadar,

sin =2
ER = f ( )Emax ;
=2

expresie n care apare factorul de nclinatie f ( ) deoarece toate amplitudinile

emise sub un unghi 6= 0 trebuie multiplicate cu f ( ).

Intensitatea este proportional

a cu p
atratul amplitudinii; folosind relatia (3.18)
obtinem:

!2
2 a sin
2 sin 2 sin
I( ) = Imax f ( ) = Imax f ( ) a sin
(3.19)
2

Functia I( ) este reprezentat

a n Fig.3.19 pentru valorile a = 10 ; a = 5 ; a = :
 xxiii

Fig.3.19

Intensitatea transmis
a de deschidere se anuleaz
a obtinndu-se minime de
difractie atunci cnd

a sin
= m , sin = m , m = 1; 2; 3; :: (3.20)
a
Primele minime, la stnga si la dreapta maximului central se obtin pentru sin =
=a iar m
arimea
2
(sin ) =
a
se numeste largimea unghiulara a maximului central de difractie. Se observ a
ca pentru a maximul este foarte ngust si efectul difractiei este aproape
neglijabil, dar maximul se l argeste daca a scade, tinznd la . Dac a a = ,
primul si unicul minim se formeaz a la = 900 iar dac a a < intensitatea nu
se anuleaz a niciodata; pentru a tot spatiul de dincolo de deschidere este
iluminat.
ntre doua minime de intensitate exist a un maxim secundar, a c arui pozitie se
calculeaz autnd maximele functiei sin2 = 2 aat
a c a n expresia intensitatii. Se
obtine conditia tg = , ecuatie transcendent a care se poate rezolva prin metoda
graca (n afara de cazul = 0). Aproximatia prin care se consider a intensitatea
xxiv

a atunci cnd sin2 ( a sin = ) este bun

maxim a, sau cnd

a sin
= (2m0 + 1) , sin = (2m0 + 1) ; m0 = 1; 2; 3; :::
2 2a

Intensitatea maximelor secundare, neglijnd factorul de nclinare rezult

a de
forma

Im0 1 0:4
= 2 ' :
Imax 0
(2m + 1) 2 (2m0 + 1)2

Pentru primul maxim m0 = 1 si I1 =Imax = 0:045, adic a intensitatea este mult

mai mic a fata de maximul central; pentru m0 = 2, raportulI2 =Imax este 0:016,
pentru m0 = 3 este 0:008 si asa mai departe. Valoarea rapoartelor este si mai
sc
azut a daca se introduce factorul f 2 ( ). Maximele secundare nu sunt, asadar,
bine observate; dac a nu este mult diferit a de a, acestea sunt destul de separate
de maximul central; dac a a maximele secundare sunt foarte aproape de
directia = 0 si sunt, practic, invizibile.

3.7 Reteaua de difractie

n paragraful precedent am analizat difractia Fraunhofer produs a de o des-

chidere dreptunghiular a ngust a. n cazul n care dispozitivul contine N de-
schideri dreptunghiulare, ecare de l argime a, se realizeaza un sistem de N
surse a c
aror interferenta am analizat-o n paragraful 3.3; acum trebuie s a in-
troducem faptul c a datorit a difractiei, intensitatea emis
a de ecare surs
a are
dependenta decris
a n 3.6.

Dispozitivul, numit retea de difractie, se poate realiza trasnd linii paralele

foarte subtiri pe o plac
a de sticl
a; spatiul care r
amne ntre doua linii al
aturate
constituie o deschidere. Distanta d dintre dou a deschideri se numeste pasul
retelei iar lungimea total
a a acesteia este N d:

n Fig.3.20 o und a plan a de lungime de und a este incident a normal pe o

retea de difractie; dup
a retea se aseaz
a o lentil
a convergent
a si se observ
a gura
de interferenta n planul focal al lentilei.
 xxv

Fig.3.20

Intensitatea ntr-un punct P de pe ecran se poate calcula din relatia (3.11)

n care intensitatea I1 ( ) a unei singure deschideri este dat
a de (3.19), adic
a

!2
a sin
sin
I1 ( ) = I0 a sin
;

I0 este intensitatea la = 0 si a fost neglijat a contributia factorului de n-

clinare f ( ) care nu este important
a pentru analiza pe care o vom face. Asadar,
intensitatea n P este

!2 !2
a sin
sin sin N d sin
I( ) = I0 a sin d sin
(3.21)
sin

Aceast a functie este reprezentat

a n Fig.3.21, cu N = 8; n mod uzual, rezul-
tatele sunt sintetizate spunnd c a intensiatea gurii de interferenta este modu-
lata de difractie.
xxvi

Fig.3.21

Caracteristicile intensit
atii transmise de o retea de difractie sunt:
a) Maximele principale se aa de-a lungul directiilor

sin m =m , m = 0; 1; 2; ::: (3.22)

d
b) Distanta unghiular
a dintre un maxim principal si minimul al
aturat aces-
tuia este
(sin ) = = :
Nd L
Se poate scrie si relatia (sin ) = cos , deoarece L si, deci, variatia
este mic
a. Asadar, largimea unghiulara a unui maxim principal este

2 2
m =2 = = (3.23)
L cos m N d cos m

Din relatia (3.23) se observa c

a pentru un N din ce n ce mai mare, franjele
produse sunt din ce n ce mai nguste.
c) Intensitatea franjei centrale (m = 0) creste proportional cu N 2 ; intensi-
tatea altor maxime este ns a micsorat
a din cauza difractiei. Introducnd (3.22)
n (3.21) rezult
a c
a, pentru o valoare m 6= 0,
2
Imax (m) sin m ad
Rm = = (3.24)
Imax (m = 0) m ad
 xxvii

Raportul Rm depinde de raportul dintre l argimea a a deschiderii si de pasul

retelei d. n particular, atunci cnd un minim de difractie coincide cu un
maxim de interferenta, adic
a atunci cnd pentru aceeasi valoare sunt sat-
isf
acute conditiile

d sin = m , a sin = ma ;

raportul a=d este egal cu ma =m si Rm este zero: nu se obtine maximul de ordinul

m = ma (d=a). n Fig.3.21 conditia de disparitie a unui franje este realizata cu
o bun a aproximatie pentru m = 4, ma = 2 si, deci, n reteaua la care se
refer
a gura a ' d=2. Subliniem faptul c a gura 3.21, pentru simplicarea
explicatiilor, este la o scal
a arbitrar
a: stim, de fapt, c
a intensitatea primului
maxim secundar de difractie este circa 4% din intensitatea franjei centrale (n
desen este de circa 10%).

Reteaua descris a mai sus functioneaza n transmisie; daca tr

as
aturile se fac
pe o suprafata reect
atoare, obtinem o retea ce functioneaz
a n reexie; pentru
aceasta din urm a, analiza este similar
a cu cea pentru reteaua n transmisie.

3.8 Difractia Fresnel

Fenomenele de difractie Fresnel se produc atunci cnd sursa sau punctul de

observatie, sau amndou
a, sunt la distanta nit
a fata de deschidere sau fata de
obstacolul care perturb
a frontul de unda.

Deoarece tratarea analitica este destul de complicata, ne vom limita la anal-

iza cazurilor n care unda plan a este incident
a pe o deschidere practicata pe un
ecran opac sau pe un obstacol iar observarea fenomenului se face la o distanta
nita de acesta, dar ntotdeauna mai mare dect lungimea de und a a radiatiei
incidente. Pentru calcul efectiv folosim o metod a eleborata chiar de Fresnel care
consta n divizarea frontului de und a incident n zone oportun denite, ecare
dintre ele ind vazuta n punctul P n care calcul am efectele de difractie ca o
surs
a secundar a de surse sferice. Este vorba, asadar, de o aplicatie particular
a
a principiului Huygens-Fresnel adaptat a problemei pe care o vom rezolva.

Consider
am un front de und a plana care se propag a nspre P si not
am cu
r0 = OP distanta de la P la frontul de unda (Fig.3.22)
xxviii

Fig.3.22

Divizam frontul de und a n zone inelare concentrice, cu centrul n O, denite

de conditia ca distantele la P de la marginea intern a, respectiv de la marginea
extern
a a ecarei zone s a difere cu =2:

r 1 = r0 + 2
r 2 = r1 + 2 = r0 +
..
.
rn = rn 1 + 2 = r0 + n 2 ; n = 1; 2; 3; ::
Razele circumferintelor care delimiteaz
a zonele Fresnel sunt date de
2
Rn2 = rn2 r02 = (r0 + n ) r02 = nr0 + n2 ' nr0 ; (3.25)
2 4
unde aproximatia este consistenta cu ipoteza r0 :
Cmpul electric n P se obtine ca surs
a a cmpurilor electrice En provenite
de la ecare zon
a. Ariile zonelor Fresnel,

n = (Rn2 Rn2 1) = [nr0 (n 1)r0 ] = r0 ;

sunt toate egale ntre ele, nu depind de n. Asadar, amplitudinile undelor emise
de diferite zone sunt diferite n P numai datorit a prezentei factorului de nclinare
f ( ) si de distanta, sc
aznd la cresterea lui n.
Evaluarea cmpului electric rezultant ER se face aplicnd metoda vectorilor
rotitori. Fiecare zon a nit
a este considerata la rndul s
au ca ind format a dintr-
un num ar innit de suprafete elementare n ecare dintre ele emite o und a de
amplitudine innitezimal a. Diferenta de faz a dintre undele emise de marginile
interne si externe ale ec arei zone este
2 2
= (rn rn 1) = = :
2
Acest rezultat semnic a faptul c
a desennd vectorii innitezimali relativi la
prima zon
a Fresnel obtinem o semicircumferenta al c
arui diametru OA reprez-
int
a cmpul electric E1 al undei emise de prima zon a (Fig.3.23).
 xxix

Fig.3.23
Pentru cea de-a doua zon a Fresnel, pornind din A obtinem din nou o semicir-
cumferinta al c
arui diametru AB reprezinta cmpul E2 ; punctul B nu coincide
cu O si E1 > E2 . Continund cu aceast a constructie se poate intui c
a punctul
nal este O0 , mijlocul segmentului OA, astfel nct
1 1
EP = E1 IP = I1
2 4
Intensitatea luminoas a n P produs a de frontul de und a mai sus denit este
egal
a cu un sfert din intensitatea produs a de prima zona Fresnel; sc
aderea este
legat
a de interferenta distructiv a dintre diferite zone.
Acelasi rezultat se obtine si scriind n felul urm
ator:
1 1 1 1
EP = E1 E2 +E3 E4 +::: = E1 + (E1 2E2 +E3 )+ (E3 2E4 +E5 )+::: = E1 :
2 2 2 2
Alternarea semnelor plus si minus provine de la diferentele de faz
a succesive iar
termenii din paranteze sunt nuli daca se admite c a, prin efectul de interferenta,
contributia ec
arei zone Fresnel cu n par este compensat a de contributiile a
dou
a zone impare al aturate.
xxx

3.9 Difractia pe un oriciu circular

Ratinamentul prezentat pn a acum pare pur formal; ns a, se poate vedea

utilitatea acestui rationament atunci cnd se interpune pe frontul de unda, la
distanta r0 de P , un ecran opac pe care exist
a un oriciu circular de raz
a R.
Dac a R variaz
a continuu de la zero la innit se obtine pentru IP dependenta
din Fig.3.24.

Fig.3.24

Datorit
a interferentei dintre diferite zone ale frontului de und a, intensitatea
depinde mult de raza oriciului. Punctele de maxim a intensitate se obtin atunci
cnd oriciul cuprinde
p exact un p num ar impar de
p zone Fresnel, adic a pentru raze
R egale cu R1 = r0 , R3 = 3R1 , R p5 = 5R 1 ,..; punctele p minim
de a in-
tensitate se observa pentru raze R2 = 2R1 , R4 = 2R1 , R6 = 6R1 ,.., adic a
atunci cnd oriciul cuprinde exact un num ar par de zone Fresnel. Linia punc-
tata din gur
a reprezint a intensitatea n absenta ecranului cu oriciu. Valo-
rile maximelor de intensitate sunt descresc atoare iar acelea ale minimelor cresc
deoarece amplitudinile cmpurilor descresc cu cresterea lui R :

E1 > E1 E2 +E3 > E1 E2 +E3 E4 +E5 > :::; E1 E2 < E1 E2 +E3 E4 < ::

Subliniem faptul c a intreaga analiza de mai sus este valabil

a atunci cnd P
este pe axa oriciului. Pentru a determina intensitatea ntr-un punct Q care
nu se aa pe axa OP trebuie s a tinem cont ca sistemul de zone Fresnel este
caracteristic punctului de observatie; prin deplasarea din P n Q paralel cu
planul oriciului, zonele Fresnel se deplaseaz
a cu Q. ntr-o pozitie oarecare Q,
 xxxi

amplitudinea EQ rezult a prin suprapunerea cmpurilor provenite din portiunile

de zone intersectate de oriciu. Chiar si atunci cnd punctul Q se aa n zona
de umbr a geometric a se observa o intensitate nenula.
Figura de difractie observat a pe un ecran aat la distanta r0 de oriciu const a
ntr-o serie de coroane circulare luminoase si ntunecate, cu centrul luminos dac a
R = R1 ; R3 ; R5 ; :: si cu centrul ntunecos dac a R = R2 ; R4 ; R6 ; :: n Fig.3.25 sunt
prezentate dou a exemple.

Fig.3.25

Daca modic am distanta r0 mentinnd constant a lungimea de und a si

raza R a oriciului, ec arei valori r0 i este asociat un sistem de zone Fresnel
deoarece razele zonelor depind de r0 conform relatiei 3.25. Exist a valori r0
pentru care oriciul cuprinde un num ar impar de zone, si valori r0 pentru care
zonele cuprinse n oriciu sunt n num ar par; primele valori le corespund maxime
de intensitate pe axa, valorilor secunde le corespund minime de intensitate.

3.10 Difractia de raze X

Razele X ocup a banda de radiatii electromagnetice cu lungimi de und a mai

mici de 10 9 m; acestea sunt produse prin frnarea ntr-un material greu a elec-
tronilor accelerati la diferente de potential de zeci de mii de volti sau atunci
cnd un electron sufer a o tranzitie ntre doua nivele energetice ale unui atom.
ntr-o retea de difractie normal a razele X nu sunt difractate; de exemplu,
pentru = 10 10 m si d = 10 6 m maximul de ordinul nti se formeaz a la
unghiul = =d = 10 4 rad = 5:7 10 3 grade, mult prea aproape de maximul
de ordin zero ca sa poata e observat. ns a, o retea spatial
a natural
a care poate
produce difractia razelor X este o retea cristalin a, n care atomii sunt dispusi
dupa reguli structurale, cu distantele dintre ei foarte mici.
ntr-un cristal perfect de sare, ionii de N a+ si Cl formeaz a o retea cubica
de latura a iar volumul unei celule elementare este a3 . Un mol de N aCl are
masa A = 58:45K g_ si contine 2NA = 2 6:022 1026 ioni, ocupnd, deci, un
xxxii

volum V = 2NA a3 . densitatea s

arii este = 2:17 103 Kg=m3 si rezult
a c
a

1=3
A
A = 2NA a3 ; a = = 2:82 10 10
m = 0:282nm:
2NA

Distanta a se numeste constanta retelei iar valoarea ei reprezint a distanta dintre

atomii cristalului.
Atunci cnd un fascicul de raze X de lungime de und a este incident pe
aceast a structura cristalina, electronii care se aa n jurul ec arui nucleu se
comport a ca dipoli oscilanti, emitnd radiatie electromagnetic a cu lungimea de
unda n toate directiile. Cristalul se comport a ca un sistem tridimensional de
surse coerente si n spatiul nconjur ator se observ a interfereta undelor emise de
aceste surse.
Consider am o serie de plane paralele numite plane reticulare, care trec prin
pozitiile atomilor; ca n Fig.3.26.

Fig.3.26

Distanta d dintre dou a plane reticulare este n general mai mic a dect con-
stanta retelei a; numai pentru planele reticulare care sunt orizontale si verticale
d = a.
O und a plan a incident
a sub un unghi (unghi razant) fata de planele retic-
ulare aate la distanta d unul fata de altul, vede atomii cristalului, cte unul pe
un plan reticular, care apartin unei retele ortogonale pe planele reticulare, ca
o retea unidimensional a. Dac a ne situ
am pe directia de observare ce formeaz a
unghiul fata de planele reticulare, diferentele de drum

BB 0 B 00 , CC 0 C 00 BB 0 B 00 ; DD0 D00 CC 0 C 00

dintre undele emise de dou aturate cum sunt A si B 0 , B 0 si C 00 , C 00 si

a surse al
D0 sunt egale cu 2d sin (Fig.3.27).
 xxxiii

Fig.3.27

Se obtine interferenta constructiv

a atunci cnd
m
2d sin = m , sau sin = , m = 1; 2; 3; :: (3.26)
2d
relatie numita legea lui Bragg. Pentru unghiuri diferite, fasciculul este atenuat
sau de-a dreptul suprimat din cauza interferentei distructive, la fel ca si n cazul
retelei optice.
Un dispozitiv pentru observarea difratiei de raze X este spectrograful cu
cristal, conceput de Bragg. Variindu-se unghiul si m asurnd unghiurile core-
spunz atoare maximelor de difractie, din relatia (3.26) se poate deduce spectrul
lungimilor de und a ale fasciculului de raze X. Se veric a, astfel, existenta com-
ponentei continue a radiatiei de frnare peste care se suprapune componenta de
linii caracteristic
a structurii atomice a materialului emitator. n Fig.3.28 este
reprezentat unul dintre primele spectre obtinute de Bragg n 1913: sunt vizibile
spectrele de ordinul nti, respectriv de ordiul doi, ecare avnd trei linii.

Fig.3.28

Dac a se utilizeaza un fascicul monocromatic de raze X se pot determina

distantele d, obtinndu-se informatii despre structura cristalin
a a materialului
folosit ca tint
a n spectrograf.
xxxiv

n cazul n care fasciculul incident poate ntlni n cristal diverse familii de

plane reticulare, aspectul gurii de difractie este mult diferit.
Prima evidenta a naturii ondulatorii a razelor X a fost obtinut a de von
Laue n 1912. Un fascicul ngust de raze X este incident pe un cristal subtire
de suur a de zinc; gura de interferenta obtinut a este observat a pe o plac a
fotograc a. Aceasta consta din puncte dispuse n mod regulat n jurul fascicului
central transmis; ecare punct reprezint a urma unei directii de-a lungul c areia
s-a obtinut un maxim de difractie. De fapt, pentru o lungime de und a incidenta
exista cuplul de valori di si i pentru care este vericat a relatia (3.26) cu o
valoare ntreag a pozitiv
a mi : aceasta nseamn a c
a directia de incidenta formeaza
unghiul razant i cu o familie de plane reticulare avnd distanta di ntre ele si
c
a 2di sin i = mi . Raza difractat a impresioneaz a placa fotograc a ntr-o zona
restrns a, aproape punctiform a.
Relatia (3.26) poate vericat a si pentru alt grup de valori d; ,m diferite.
De asemenea, experienta poate repetat a si pentru alte lungimi de und a in-
cident a. Se constituie, asadar, spectrograma de puncte a lui von Laue n care
ec arui punct i este asociat a o familie de plane reticulare. Acest lucru este
caracteristic structurii cristaline iluminat a cu un fascicul de raze X.
S
a presupunem acum c a materialul pe care se difract a fasciculul de raze X
este alcatuit dintr-o pulbere ce contine un mare num ar de microcristale, orientale
la ntmplare. Dac a relatia (3.26) este vericat a pentru o familie de plane
reticulare ale unui monocristal, aceasta este vericat a de multe alte monocristale
si, n locul unui punct, pe placa fotograc a se obtine o circumferinta. Este ca si
cum s-ar considera o situatie particular a realizata cu metoda von Laue si s-ar roti
cristalul n jurul axei fasciculului; de fapt, n pulberea cristalin a se gasesc toate
directiile ce corespund diverselor rotiri ale cristalului. Spectrograma, numit a
Debye-Scherrer, contine o serie de circumferinte; ecare generat a de o familie
de plane reticulare.
Difractia razelor X, n afara de spectroscopia propriu zis a cu raze X si de
studiul structurii cristaline, este utilizat a si pentru analiza structurilor micro-
scopice cum ar moleculele biologice complexe de tipul ADN .