Aparatul urinar este alcatuit din cei doi rinichi si din caile evacuatoare ale urinii: calice, bazinele,

uretere, vezica urinara si uretra. Rinichii, organele secretoare ale urinii, au forma de boabe de fasole
si sunt situati de o parte si de alta a coloanei lombare. Fiecare rinichi, inconjurat de un strat celulo-
adipos si invelit de o capsula fibroasa inextensibila, este situat in loja renala.

Rinichii au o margine externa convexa, o margine interna concava si doi poli: unul superior si altul
inferior. Pe partea concava se afla hilul renal, alcatuit din artera si vena renala, limfaticele, nervii,
jonctiunea uretero-bazinetala. Rinichiul drept este ceva mai jos situat decat cel stang. Loja renala
este limitata in sus de diafragm, in spate de ultimele "doua coaste si dedesubtul lor de muschii si
apone-vrozele lombare, iar inainte, de viscerele abdominale. In jos, loja renala este des-chisa (de aici,
usurinta cu care se produce ptoza renala). Situarea lombo-abdomi-nala a rinichiului explica de ce
durerile renale pot fi resimtite lombar, abdominal sau pelvian, de ce tumorile renale se evidentiaza
ca o masa abdominala si de ce flegmoanele perinefretice cu evolutie superioara imbraca
simptomatologie toraci-ca. Unitatea anatomica si fiziologica a rinichiului este nefronul, alcatuit din
glo-merul (polul vascular) si tubul urinifer (polul urinar). Numarul nefronilor din cei doi rinichi se
evalueaza la 2 milioane. Glomerulul - primul element al nefronului -este alcatuit dintr-un ghem de
capilare care rezulta din ramificatiile unei arteriole aferente, provenita din artera renala. Capilarele
se reunesc apoi si formeaza o arteriola eferenta, care se capilarizeaza din nou injurai primei portiuni
a tubului urinifer.

Tubul urinifer - al doilea element al nefronului - se prezinta sub forma unui canal lung de 50 mm,
format din urmatoarele segmente: capsula Bowman, tubul contort proximal, ansa Henle, tubul
contort distal si tubii colectori. Capsula Bowman are forma unei cupe care inconjura glomerulul si
este alcatuit din doua foite. Capsula Bowman, impreuna cu glomerulul pe care-1 contine, poarta
numele de corpuscul Malpighi. Din tubii contorti distali, prin canalele colectoare si canalele comune
care se deschid in papilele renale, urina formata trece in calice si de aici in bazinet. Legatura
bazinetelor cu vezica urinara - organ dotat cu o musculatura puternica si situat in pelvis, inapoia
pubisului - este realizata prin cele doua uretere. Traiectul abdomino-pelvian al ureterelor explica
posibilitatea compresiunii acestora de catre fibroame, chisturi ovariene sau cancere recto-
sigmoidiene. Uretra - canalul excretor al vezicii - are la femeie un traiect foarte scurt, spre deosebire
de barbat, la care traiectul este lung si traverseaza prostata, de unde posibilitatea compresiunii
uretrale

NOTIUNI DE FIZIOLOGIE

Rinichiul este un organ de importanta vitala si are numeroase functii, dintre care functia principala
consta in formarea urinei. Prin aceasta se asigura epurarea (curatirea) organismului de substante
toxice. Formarea urinei se datoreaza unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerulilor si de
reabsorbtie si secretie la nivelul tubilor. Prin filtrarea glomerulara se formeaza urina primitiva (1501
urina primitiva/24 de ore, din filtrarea a 1 500 1 plasma). Urina primitiva (filtratul glomerular) are
compozitia plasmei, dar fara proteine, lipide si elemente figurate. Contine deci apa, glucoza, uree,
acid uric si toti electrolitii sangelui.

In faza urmatoare, la nivelul tubilor, care reabsorb cea mai mare parte a filtratului glomerular, se
formeaza urina definitiva. Totusi la acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau in mare
cantitate substantele utile si in cantitate mica, pe cele toxice. Substantele utile sunt substante cu
prag, care sunt eliminate prin urina numai cand concentratia lor sanguina a depasit limitele
fiziologice (apa, glucoza, NaCl, bicarbonatii etc). Substantele toxice sunt substante fara prag,
eliminarea lor urinara facandu-se imediat ce apar in sange.

Apa este reabsorbita in proportie de 99%, glucoza in intregime (conditia este ca in sange sa existe
mai putin de 1,60 g glucoza %o); sarurile si in particular clorura de sodiu, in proportie variabila (98 -
99%). Substantele toxice nu sunt reabsorbite decat in proportie mult mai mica (33% uree, 75% acid
uric). In afara procesului de reabsorbtie, rinichiul are si proprietati secretorii, putand elimina si chiar
secreta unele substante, ca amoniacul, cu rol foarte important in echilibrul acido-bazic. Deci,
procesul de formare a urinii cuprinde o faza glomerulara, in care prin filtrare se formeaza urina
initiala (primitiva) si o faza tubulara, in care prin reabsorbtie si secretie se formeaza urina definitiva.
Caracterul de urina definitiva este dobandit de tubii distali prin procesul de concentrare, sub
influenta hormonului retrohipofizar. Dupa cantitatea de apa pe care o are la dispozitie, rinichiul
elimina unele substante intr-o cantitate mai mare sau mai mica de apa, rezultand o urina cu
densitate variabila. Urina formata permanent - diureza (1,5 - 2,5 ml/min.) - se depoziteaza in vezica
urinara, de unde cand se acumuleaza o anumita cantitate (250 - 300 ml), se declanseaza reflex
mictiunea - deschiderea sfincterului vezical si golirea vezicii. Mictiunea este un act constient,
deschiderea si inchiderea sfincterului vezical putand fi comandate voluntar. In afara de functia
excretorie (formarea si eliminarea urinei), rinichiul are un rol predominant in mentinerea echilibrului
acido-bazic, prin eliminarea de acizi si crutarea bazelor, mentinand pH-ul la cea 7,35. Rinichii mai
asigura constanta presiunii osmotice a plasmei eliminand sau retinand, dupa caz, apa si diferiti
electroliti. Secreta unele substante ca renina, cu rol in mentinereaconstanta a tensiunii arteriale,
elimina unele medicamente, substante toxice etc. In concluzie, rinichii indeplinesc in organism trei
functii de baza: functia de epuratie sanguina, functia de mentinere a echilibrului osmotic si functia de
mentinere a echilibrului acido-bazic. Alterarea acestor functii conduce la aparitia sindromului de
insuficienta renala, urmata uneori de instalarea comei uremice.

NOTIUNI DE SEMIOLOGIE

ANAMNEZA

Numerosi agenti toxici, infectiosi sau alergici pot afecta rinichiul, deteriorandu-i functiile. Iata de ce
anamneza ocupa un rol important in patologia renala, evi-dentiind diferiti factori si agenti care pot
favoriza sau produce leziuni renale. Oboseala si subalimentatia, frigul si umiditatea favorizeaza
adesea diferite boli renale. Socul si traumatismele cu zdrobiri de tesuturi pot realiza chiar grave
leziuni renale, in special tubulare. Unele substante toxice (plumbul, fosforul, mercurul) sau
medicamente (sulfamidele, penicilinele), prin mecanisme toxice sau toxico-alergice, pot actiona
asupra intregului nefron,- cu precadere asupra tubilor, realizand tubulonefroze grave. Graviditatea
favorizeaza infectii urinare sau poate chiar duce la aparitia "nefropatiei de sarcina". Bolile altor
aparate sau organe au deseori un rasunet renal. De exemplu, endocardita lenta, hipertensiunea
arteriala si ateroscleroza intereseaza frecvent si rinichiul. Adenomul de prostata, stricturile uretrale,
litiaza reno-uretrala favorizeaza staza si infectia renala. Dar cel mai insemnat rol in etiologia bolilor
renale bilaterale il au infectia streptococica a cailor aeriene superioare si infectia de focar. Iata de ce
diagnosticul si Tratamentul corect al anginelor si amigdalitelor, granuloamelor dentare,
reumatismului acut, sinuzitelor etc, nu consta numai in suprimarea unor suferinte, ci si in prevenirea
unor boli grave si adeseori irecuperabile (glomerulonefrita acuta etc).

Simptome FUNCTIONALE

Cele mai revelatoare

Simptome functionale pentru afectarea aparatului renal sunt: durerea, tulburarile de mictiune,
tulburarile in emisiunea urinii, piuria si hematuria.

Durerea (60) in regiunea lombara, aparuta spontan, cu sediul unilateral sau bilateral, reprezinta
deseori simptomul de debut al unei afectiuni renale.

Daca durerea iradiaza spre partea antero-inferioara a abdomenului, urmand traiectul ureterului, spre
regiunile genitale externe si coapsa interna respectiva, supozitia capata si mai mult temei.

- Durerea lombara, spontana, unilaterala, de intensitate redusa (surda), suge-reaza o ptoza renala,
litiaza renala latenta, o pielonefrita, o tuberculoza sau cancer renal.
- Durerea lombara bilaterala, cu caracter surd sau de tractiune, apare in glome-rulonefritele acute si
cronice, in sclerozele renale etc.

- Cand durerea atinge o mare intensitate, este unilaterala si apare in crize paro-xistice si cand
debuteaza in regiunea lombara si iradiaza pe traiectul ureterului spre fosa iliaca, regiunea inghinala,
organele genitale si fata interna a coapsei respective poarta denumirea de colica renala sau nefretica.
Durerea este atroce, permanenta, cu intensificari paroxistice si are caracter de sfasiere, arsura,
intepatura sau greutate. Bolnavul.este agitat, cauta - fara sa reuseasca - o pozitie de usurare, are
senzatii imperioase de mictiune, dar nu reuseste sa urineze decat cateva picaturi de urina
concentrata, continand adesea sange. Durerea poate difuza si in regiunea lombara opusa. In timpul
colicii pot aparea si alte semne urinare (polakiurie, oligurie, teriesme vezicale) sau tulburari gastro-
intestinale reflexe (greturi, varsaturi, meteorism, constipatie). Uneori, colica apare fara o cauza
anume, alteori este provocata de zdruncinaturi, abuzuri alimentare etc. Poate fi precedata de dureri
lombare vagi, arsuri la mictiune sau hematurie, dar de obicei apare, brutal, fara prodromuri si
dureaza ore sau zile. Apare in litiaza renala (calcul care patrunde in ureter), mai rar in hidronefroza,
in cancerul sau tuberculoza renala.

Tulburari in emisiunea urinii: polakiurie, disurie, nicturie, retentie de urina si incontinenta. Prin
polakiurie se intelege cresterea frecventei mictiunilor, iar prin disurie, dificultatea sau durerea la
mictiune. Aceste tulburari apar de obicei im-preuna. La barbati, indeosebi peste 60 de ani, prima
cauza care trebuie cercetata este adenomul de prostata. Cistita este insa cea mai frecventa cauza.
Tuberculoza este, de asemenea, deseori o cauza a cistitei; la fel si stricturile uretrale.

Nicturia desemneaza situatia in care bolnavul este obligat sa se scoale noaptea pentru a urina.
Normal, in timpul somnului nu apare necesitatea de a urina. Nicturia poate fi secundara afectiunilor
care provoaca disuria, polakiuria si poliuria, dar adeseori este un semn de insuficienta cardiaca sau
scleroza renala.

Retentia de urina - adica imposibilitatea bolnavului de a-si goli vezica - poate fi completa, in care caz
se produce distensia vezicii, care poate ajunge pana la ombi-lic, bomband in hipogastru (glob vezical).
Retentia este incompleta, cand bolnavul, desi urineaza, nu-si poate goli complet continutul vezical,
care se poate infecta rapid. Retentia de urina apare in tumori ale prostatei, calculi sau stricturi
uretrale si unele leziuni ale sistemului nervos, tabes, hemoragie cerebrala, paralizie generala, stari
comatoase etc.

Incontinenta de urina este emisia involuntara de urina. Apare in special la copii. La adulti poate
aparea in leziuni ale vezicii urinare, ale sistemu-lui nervos central sau ale maduvei spinarii.
Tulburarile diurezei sunt tulburari ale volumului urinii.

Poliuria este cresterea cantitatii de urina peste 2 1/24 de ore. Deoarece 88% din apa filtrata la nivelul
glomerulului este reabsorbita de tubi, se intelege ca modificarea relativ slaba a acestei reabsorbtii
provoaca o crestere importanta a volumului urinii. Se intalneste in stari fiziologice (absorbtie
exagerata de lichide), in diabetul insipid sau zaharat, in insuficienta cardiaca, in timpul regresiunii
edemelor, cand mari cantitati de apa si sodiu sunt eliminate, la sfarsitul unor boli febrile (pneumonie,
febra tifoida etc.) si in bolile renale cronice, in stadiul de insuficienta renala. In insuficienta renala,
poliuria este datorita, probabil, unui mecanism compensator, care permite eliminarea substantelor
toxice cu un volum mai mare de apa, din cauza pierderii functiei de concentrare a tubilor.

Oliguria inseamna scaderea cantitatii de urina. Apare dupa reducerea ingestiei de apa, transpiratii
abundente, febra, pierderi mari de lichide prin diaree sau varsaturi. Oliguria patologica apare fie prin
scaderea filtratului glomerular, in insuficienta cardiaca, in colapsul vascular, in colici renale,
glomerulonefrite acute sau cronice, scleroze renale, fie prin cresterea reabsorbtiei tubulare:
nefropatii tubulare (nefroza mercuriala).

Anuria este suprimarea secretiei urinare. Nu trebuie confundata cu retentia de urina, in care sondajul
vezical permite extragerea urinii. Apare in general datorita acelorasi factori care produc oliguria, dar
are o semnificatie mai grava.

Hematuria: termen care defineste prezenta sangelui in urina, care dobandeste o culoare rosie-
deschisa sau inchisa. Numai hematuria macroscopica este un simptom functional urinar, deoarece
exista si hematurii decelabile numai prin metode de laborator ("hematurii microsconiceV

Provenienta hematuriei se stabileste prin proba celor trei pahare (61). Bol-navul urineaza succesiv in
trei pahare conice: cateva picaturi in primul pahar, partea cea mai abundenta a mictiunii in al doilea
pahar si ultimele picaturi in al treilea. Daca hematuria apare numai in primul pahar (initiala)
inseamna ca este de origine uretrala, daca apare numai in ultimul (terminala), este vezicala, iar daca
apare in toate cele trei pahare (totala) este de origine renala. In fapt, aceasta distinctie este
sechematica, deoarece orice hematurie abundenta este totala. Hematuria poate fi deci de natura
renala (litiaza, tuberculoza, cancer, glomerulonefrite), vezicala (litiaza, tumori, tuberculoza),
prostatica (adenom, cancer), uretrala (uretrite, traumatisme) sau generala (sindroame hemoragice
etc).
Piuria - adica prezenta puroiului in urina - se traduce macroscopic printr-un aspect tulbure al urmilor,
dar nu poate fi afirmata decat prin examenul microscopic, care evidentiaza prezenta unor leucocite
polinucleare mai mult sau mai putin alterate. Piuria este totdeauna datorita unei leziuni a aparatului
urinar. Si aici se poate recurge la proba celor trei pahare pentru a preciza originea piuriei.

SEMNE FIZICE

Examenul obiectiv al aparatului urinar se face in ordinea clasica.

Inspectia generala ofera importante date diagnostice. De exemplu, pozitia "in cocos de pusca" (in
decubit lateral de partea bolnava) este luata de bolnavii cu colica nefritica, pentru usurarea durerii.
Paloarea tegumentelor se intalneste la bolnavii cu insuficienta renala cronica (uremie). Dar semnul
cel mai important este edemul, care traduce o hiperhidratare extracelulara. Uneori este discret
(decelabil numai prin cresterea bolnavului in greutate), alteori considerabil, antrenand infiltratia
tesutului celular subcutanat din intreg organismul si colectii lichidiene in toate seroasele (pleura,
pericard, peritoneu). Aceasta este edemul generalizat sau anasarca. Edemul renal este alb,
nedureros, moale (pastrand amprenta degetului la apasare), cu pielea lucioasa. Debuteaza la
pleoape, fata si maleole, la inceput vizibil numai dimineata, pentru ca in restul zilei sa nu se mai
observe. Cu timpul, cuprinde fata dorsala a mainilor. La bolnavii care stau la pat ocupa partile declive:
regiunea lombo-sacrata si fata interna a coapselor. Se spune, in general, ca edemele renale si
hepatice sunt moi, in timp ce edemele cardiace sunt ferme. In realitate, edemele de aparitie recenta
sunt toate mai mult sau mai putin moi, dar cu timpul indiferent de etiologie, devin ferme si
dureroase. Intr-un stadiu tardiv, edemul renal se generalizeaza, interesand si seroasele (anasarca) si
uneori si viscerale. Edemul renal apare in glomerulonefrita acuta si cronica si in sindroamele
nefrotice, fiind datorate retentiei exagerate de sodiu si apa, prin diminuarea filtrarii glomerulare si
cresterea reabsorbtiei tubulare. In sindroamele nefrotice scaderea proteinelor plasmatice joaca un
rol foarte important. Edemele renale trebuie deosebite de celelalte edeme. Edemele cardiace apar
intotdeauna in partile declive, la inceput sunt intermitente (dispar la repaus), apoi permanente. Sunt
simetrice si intial moi, albe sau violacee, iar mai tarziu ferme, dure, uneori dureroase. Se datoreaza
retentiei de sodiu si apa, cresterii presiunii hidrostatice si permeabilitatii capilare. Semnele
cardiopatiei de baza si ale insuficientei cardiace precizeaza diagnosticul. Edemele hepatice sunt
asemanatoare edemelor renale si cardiace. Diagnosticul se impune in prezenta unei afectiuni
hepatice evidente (ciroza). Alteori, edemul poate fi prima manifestare a unei hepatite. De aici,
obligatia ca m fata unui bolnav care nu prezinta nici insuficienta cardiaca, nici o afectiune renala, sa
se caute originea hepatica a edemului, nu numai prin mijloace clinice, dar si de laborator. La acesti
bolnavi, edemele se datoreaza reten-tiei de sodiu, scaderii proteinelor plasmatice, cresterii
permeabilitatii capilare. Edemele de carenta apar in perioadele de restrictii alimentare si sunt
provocate de scaderea proteinelor plasmatice.

Edemele alergice apar prin cresterea permeabilitatii capilare, sunt trecatoare si nedureroase si se
intalnesc in boala serului, urticarie, edemul Quincke.

Edemele mai pot aparea in tulburari venoase (tromboflebite si varice), in inflamatii si in obstructii
limfatice.

Inspectia locala poate constata bombarea regiunii lombare in tumori renale si hidronefroza sau
bombarea regiunii suprapubiene in caz de retentie de urina cu glob vezical. Informatii importante se
obtin prin palpare, prin aceasta manevra putandu-se aprecia ptoza renala (coborarea rinichiului - mai
frecvent dreptul - care poate ajunge cu polul inferior pana in fosa iliaca), cresterea volumului
rinichiului (cancer renal, rinichi polichistic, hidronefroza) si prezenta punctelor dureroase. O manevra
pretioasa este percutarea regiunilor lombare cu varful degetelor sau cu marginea cubitala a mainii
(semnul Giordano-Pasternatki), care declanseaza dureri vii in caz de litiaza renala, pielonefrite,
glomerulonefrita acuta.

Tuberculoza renal reprezint o localizare secundar reactivrii unui complex primar, de obicei
pulmonar. n prezent, frecvena general a tuberculozei este foarte ridicat, chiar dac formele de
TBC renal au devenit foarte rare.

Istoricul bolnavului este de cele mai multe ori negativ, dar unii bolnavi au n antecedente alte
afeciuni tuberculoase (peritonit, TBC genital). Aceste localizri tuberculoase extrarenale nu mai
exist ns atunci cnd apar semnele de afectare renal.

Tuberculoza renal nu are o simptomatologie clinic specific. De cele mai multe ori, debutul este
insidios sau nu poate fi precizat. Primele simptome sunt mai ales vezicale i, mai rar, apar anumite
dureri n zona renal. Starea general este bun, dar pot exista i semne de impregnaie bacilar,
deseori cu subfebrilitate.

Examenul fizic al bolnavului aduce puine date. n raport cu forma tuberculozei renale se poate
constata sensibilitate lombar i sensibilitate hipogastric. La brbai sunt frecvente epidermitele
tuberculoase.

Din punct de vedere anatomo-clinic se deosebesc trei forme de tuberculoz:

- tuberculoza renal;

- tuberculoza renal diseminal, care determin distrucie, parenchimului renal i poate evolua cu
hipertensiune arterial i insuficien renal;

- tuberculoza renal asociat cu o nefropatie.

Pentru diagnosticarea tuberculozei renale trebuie luate n discuie toate cazurile n care exist semne
urinare neexplicate prin alte cauze. Suspiciunea de boal este ntrit n cazul cnd, pe lng semnele
urinare, se constat concomitent manifestri ale unei tuberculoze genitale sau cnd semnele
prezente au fost precedate de alte localizri tuberculoase.

Diagnosticul, confirmat prin prezena bacilului Koch

Diagnosticul poate fi confirmat numai n urma punerii n eviden a bacilului Koch n urin i a
modificrilor radiologice renale.

Tuberculoza renal poate fi confundat cu numeroase boli renale, respectiv litiaza renal, cancerul
renal, adenomul de prostat, pielonefrita cronic

Prognosticul bolii este mult ameliorat n prezent. Formele diagnosticate precoce se vindec relativ
rapid, vindecarea este mult mai bun, indicaiile pentru intervenii chirurgicale reparatoare devenind
mai rare.

Tratamentul tuberculozei renale este unul de strict specialitate, fiind n primul rnd medical i foarte
rar chirurgical. Prin tratament medical se obine cicatrizarea i stabilizarea majoritii cazurilor.

Dup terminarea tratamentului antituberculos, bolnavul va fi supravegheat timp de 3-5 ani.

ALTA
Tuberculoza (TBC) renal reprezint tuberculoza care se localizeaz la nivelul rinichilor i
apare ca efect secundar reactivrii unui complex primar, de obicei pulmonar.

TBC renal - Generaliti

Afectarea renal presupune prezena unui focar iniial, de obicei, n plmn sau n os, dup
care infectarea renal are loc pe cale hematogen.

Tuberculomul se dezvolt n corticala renal, de unde infecia disemineaz.

Granuloamele cazeoase apar la nivelul rinichiului, rinichiul putnd avea dimensiuni normale
sau ar putea s fie mrit (rinichi mastic).

Dup afectarea parenchimului renal, diseminarea se face spre urina bacilifer sau pe calea
unei artere.
Evoluia tuberculozei renale prezint dou faze, respectiv faza parenchimatoas situat n
afara cilor urinare i faza n care se intaleaz hematuria, cistita tuberculoas, infecia
urinar i semnele de pielonefrit.

n rinichi apar leziuni polimorfe (leziuni ulcero-cazeoase extinse i necroze

parenchimatoase), rinichiul afectat prezentnd structuri calcare.

TBC renal - Simptome

Simptomele tuberculozei renale sunt aproape inexsitente iar debutul este insidios.

Pot aprea primele simptome la nivel vezicii urinare i dureri n zona renal.

Starea general este bun, dar pot exista i semne de impregnaie bacilar, deseori cu
subfebrilitate, sensibilitate lombar i sensibilitate hipogastric iar la brbai sunt frecvente
epidermitele tuberculoase.

TBC renal - Diagnostic

Diagnosticul tuberculozei renale este confirmat prin prezena bacilului Koch n urin i
modificri radiologice renale. Trebuie luate n discuie toate cazurile n care exist semne
urinare neexplicate prin alte cauze sau manifestri ale unei tuberculoze genitale sau alte
localizri tuberculoase.

Tuberculoza renal poate fi confundat litiaza renal, cancerul renal, adenomul de prostat,
pielonefrita cronic.

Tuberculoza renale - Tratament

Formele diagnosticate precoce se vindec relativ rapid. Tratamentul tuberculozei renale este
de strict specialitate, fiind n primul rnd medical prin care se dorete cicatrizarea i
stabilizarea afeciunii i uneori chirurgical.
Dup terminarea tratamentului tuberculozei renale, se recomand supravegherea medical
pe o perioad de aproximativ 3 ani.

Acas > Modificri n Urin Pentru Rinichi > Tuberculoza Renal De Stat i Sumar De Urina

Tuberculoza renal de stat i sumar de urina

n timpul generalizarea primar al procesului de tuberculoz poate fi afectat ambii rinichi. n

acelai timp, n cortexul lor sunt formate mici focare TB. n cele mai multe cazuri, rezistena
mare corpul este vindecarea lor. La rezistenta organismului scazuta sau virulenta ridicat de
infectare a vindecarea complet a tuberculozei focare n cortexul renal nu are loc, sau proces
progreseaz, sau devine personaj lent.

De obicei, procesul se desfoar ntr-un singur rinichi, iar n cellalt nu se descompune i

manifestri clinice.

Astfel, tuberculoza renal, Este patogen i patologic mpotriva proces bidirecional, clinic
apare iniial ca o singur fa. Implicarea renala bilaterala apare la aproximativ 1/3 cazuri de
tuberculoz renal.

Principala cale de infectare cu Mycobacterium tuberculosis este hematogena rinichi.

Posibilitatea de limfatic i urinogenous infectie majoritatea autorilor exclus.

n stadiile incipiente ale bolii tuberculi sunt localizate n principal n cortexul, unde sunt
adesea expuse la cicatrici. Buhorky, localizate in maduva spinarii renal, n papila renal, sinus
renal sau cupe arc, mbinare i cazeoas Split. In cele mai multe cazuri, coninutul cavitii
prin micile pauze de curs fistuloase n tractul urinar. Tuberculosis astfel Mycobacterium i
puroi se ncadreaz n pelvisul renal, ureterelor si a vezicii urinare. Distrugerea progresiv a
TB poate duce la distrugerea completa a rinichilor i pionefroza tuberculozei.

Dezvoltarea de modificri patologice este determinat de o serie de factori, cele mai

importante fiind rezistena organismului, precum i tratamentul. Cnd procesul de
amortizare poate aprea calcifierea focare caseation. Adesea sub influena tratamentului
provine din golirea caverne ca, curirea lor complet i eliminarea modificrilor specifice n
peretele cavitii.
Tuberculoza a rinichilor apare adesea sub masca altor boli urologice sau simptome, pn,
pn procesul extins la vezica. Aceasta se dezvolt pielit cu piurie.

Impuritilor din leucocite urina devine tulbure, iar atunci cnd este aprarea unui sediment
purulent glbui, de multe ori voluminoase, n special n pionefroza tuberculoas. Dac
netratate rinichi tuberculoza acest simptom apare aproape 100 % cazuri.

Mai ales caracteristic pentru tuberculoza rezistente Piura, nu sensibile la obicei (nespecifice)
tratamentul cu antibiotice, desfurat pe presupusa cistita sau pielonefrita. Mai puin de
permanent un semn de tuberculoz renal este microhematuria, Ea apare n aproximativ 1/3
cazuri. Coninutul de proteine n urin, obinuit, mai puin dect 1 g / l. Densitatea relativ
de urin 1,005-1,012, iar reacia este, de obicei acid, dar aderarea la o urin infectie
secundara devine alcalin (bacterii amoniac fermentare).

Examinarea microscopic a sedimentului urinar relevat un numr mare de celule albe din
sange, granulocitelor neutrofile predominant. Adesea gvozdevidnye leucocite - form
alungit, cu o anumit ngroare la un capt. Acestea sunt destul de specifice pentru
pielonefrita tuberculoasa, dei nu este n toate cazurile de boal.

De multe ori, urin apare mic adaos de granulocite eozinofile. Globule rosii, de multe ori
dizolvate, se gsesc n cantiti variabile (mikrogematuri). Putei identifica, de asemenea,
celulele epiteliale tranzitorii ale pelvisului renal, parte cu steatoza. Valoarea de diagnostic de
detecie n urin are elementele de dezintegrare a tuberculi (epitelioid, Celulele gigante
polinucleare i degradare cheesy). Ele pot fi gsite n sedimentul urinar i buci mici de
descompunerea tuberculi.

Cel mai important pentru diagnosticul tuberculozei renale este detectarea Mycobacterium
tuberculosis in urina, care poate dezvlui prezena celulelor albe din snge. Singura excepie
este pionefroza nchis, n care detectarea Mycobacterium tuberculosis prezint anumite
dificulti. Problema caracteristica de tuberculoz "pyuria aseptice", n care Mycobacterium
tuberculosis suprim toate celelalte microorganisme n urin, Acesta este n prezent n curs
de revizuire. Aproape jumatate dintre pacientii cu tuberculoza rinichilor n urin semnat
flora bacterian nespecific.
Mycobacterium tuberculosis pot fi detectate n urin bacterioscopice, metode bacteriologice
i cu ajutorul unei probe biologice.

Metoda frotiu Aceasta implic examinarea microscopic a sedimentului urinar, colorate de

Ziehl-Nelsenu.

Pentru examen bacteriologic este necesar s se semene sedimentul urinar la medii de

cultur speciale, deosebit de favorabil pentru creterea Mycobacterium tuberculosis. Cel mai
adesea culturi de cartofi, miercuri Lowenstein sau adncime de semnat pe snge miercuri
Preis-Shkolnikova. Cnd semnat primele rezultate metod sunt obinute prin 1-1,5 luni, iar
al doilea - n 1 2 sptmni n prezena M. tuberculosis i dup 1 lun n absena lor.

Metoda cea mai sensibil pentru detectarea Mycobacterium tuberculosis este prob
biologic: inocularea sediment urinar (sub piele sau n cavitatea peritoneal) cobai, are o
nclinaie special pentru tuberculoza. Dac un cobai nu este ucis termen de dou luni,
scoring sa. n ambele cazuri, animalul este deschis i examinate cu atenie. Identificarea
cobai leziunile tuberculoase este o confirmare fiabil a diagnosticului. Cu ajutorul probelor
bacteriologice i biologice Mycobacterium tuberculosis detectat tuberculosis n 70 rinichi 80
% cazuri.

In preparatele, colorate de Ziehl - Nelsenu, Mycobacterium tuberculosis detectat printre

leucocitele, ele sunt adesea fagocitate de leucocite. Ar trebui amintit, n urin poate fi
detectat acidul- Alcoolul i bastoane, saprofite, nimic n comun cu Mycobacterium
tuberculosis nu au. Ele sunt mai groase i grosiere Mycobacterium tuberculosis.

Tuberculoza a rinichilor - este patologia infecioas parenchimul renal, care provoac

dezvoltarea TB mikrobakterii.

Etiologia bolii
Principala surs de boal infecie - este o persoan bolnav care identific mikrobakterii TB
jur spaiu. Principala cale de a avea bacterii in rinichi - o hematogene. Infecie foarte
contagioas a tuberculozei renale i stadiul de dezvoltare are loc de sursa de infectie in
plamani din cauza disfuncionalitii sistemului imunitar. Raspandirea bacteriilor din sange
poate aprea n primele ore de la infectare bord sau nutriionale.

Simptomele bolii

n medicament folosit frecvent clasificarea bolilor, care ia n considerare caracteristicile

clinice i de diagnostic de tuberculoza renala. n conformitate cu aceast clasificare, boala
este mprit n urmtoarele tipuri:

Tuberculoza a parenchimului renal, care este completat de un numr mare de formare

focare n medullyarnoy i pri corticale ale rinichiului.

Papilit tuberculoas, caracterizat prin leziuni renale muguri.

Tuberculoza fibro-cavernos al rinichilor, care se caracterizeaz prin obliterarea cupe i

apariia cariilor lor putred.
Calcifiere a rinichilor - arat dezvoltarea leziunilor patologice, care includ o multime de
calciu.

Simptome de tuberculoz renal n fazele incipiente ale bolii nu se poate manifesta sau
caracterizate printr-o nclcare general de sntate - i anume, stare general de ru,
oboseal, febr scaderea in greutate blnd i dramatic.

Modificri distructive sunt caracterizate prin prezena nedureroasa totale hematurie

provocat procese de eroziune n vase cu rinichii papile gastrice. De multe ori hemoragia
poate varia piurie, care spune despre nceputul pielonefrita.

n cursul de patologie cavernos pot prezenta simptome de intoxicaie i natura infecioas a

dureri n regiunea lombar. Durerea este de obicei exprimat moderat, are o durere
plictisitoare n natur, dar cu nclcarea o deversare de urina poate crete ntr-un colica
renal. In leziunile bilaterale prezint semne de insuficienta renala cronica.

Dac patologie se extinde la vezica urinara, apoi aliniai semnele dizuricheskie boala - urinare
accelerat, dureri constante n snul, puternic hematurie intermitent. Cnd boala
zapuschenyy este dezvoltarea bolii arteriale.

Diagnosticarea bolii

Atunci cnd se iau n considerare faptul c tuberculoza renala poate avea loc fara care
prezinta simptome, diagnosticul se concentreaz pe organizarea de teste de laborator i
hardware si studii instrumentale.

Suspiciune de TBC ar trebui s consulte TB rinichi. n procesul de colectare a istoriei de date

este setat foarte prezena tuberculozei la un pacient, rudele sale, i sunt expuse la bolnavi.
Pacientii medicul astenic fizic poate testa rinichi deluros intarit.
Analiz de urin pentru tuberculoza renala este caracterizata de ascuit stabil acid,
proteinurie, piurie, concentraie crescut de celule roii din snge i de celule albe din sange.
Face o concluzie cu privire la nfrngerea corpului bolii ajut la detectarea prezenei
bacteriilor in urina. Diagnoza ELISA face posibil anticorpi la tuberculoza.

Uneori este necesar s se efectueze teste de provocare cu tuberculin. Examenul ecografic al

rinichilor ajut leziunilor cavitii set, pentru a evalua gradul de leziuni ale parenchimului
renal, i mbuntirea dinamica corpurilor tuberculozei sub influena tratamentului renale
organizat.

X-ray a rinichilor permite estimarea starea general a parenchimului, boluri i cupe, ureter i
vezic. Cele mai rol diagnostic tomografie computerizata si RMN pentru boli de rinichi.

Biopsia renala este periculos din cauza riscului de proces de diseminare infecie, dar n
funcie de probele se poate face cystoscopy cu suprafaa mucoasei biopsie a vezicii urinare.
Examinarea morfologic a probelor contribuie la identificarea celulelor modificate patologic.

Tratamentul bolilor

Tratamentul tuberculozei renale poate fi combinat sau droguri. Terapia de droguri este de
medicamente specifice numiri TB ale diferitelor grupuri, pentru o perioad de sase pana la
douasprezece luni. Efect tratament bun d asociere de medicamente TB cu fluorochinolone.
Prea mult timp medicamente TB de terapie poate declana dysbiosis intestinal severe i n
curs de dezvoltare reacii de hipersensibilitate.
n cazul n care descrcarea de gestiune a urina de la rinichi ar putea avea nevoie de plasare
stent in ureter sau organizaie nefrostomie. Cu formarea unui proces distructiv local n
tratamentul conservativ renale trebuie s fie nsoit de reajustare a zonei deteriorate sau
ndeprtarea parial a rinichiului. n leziunile totale ale rinichilor ar trebui s efectueze
nefrectomie.

Prognoze i prevenire a bolilor

Principalul criteriu de prognostic n dezvoltarea tuberculozei renale - o boala stadiu.

Diagnosticul precoce al tuberculozei renale, lipsa de modificri distructive n boluri de rinichi
i cupe din ureter si vezica urinara uyazyka Alegerea dreptul de tratament si chimioterapie
adecvat poate duce la recuperarea complet.

Semn de prognostic leziuni renale bilateral nefavorabil considerat cu leziuni

parenchimatoase renale pronunat.

Pacientii care au suferit TBC renal trebuie nregistrate ntr-un specialist TB si nefrolog i
obiectul unor inspecii regulate. Indicatori de privare de patologie: restaurarea indicatori de
urin, nici o recurenta de patologie n conformitate cu examen radiologic n termen de trei
ani.

Prevenirea tuberculozei renale este respectarea atent a prevenirii nespecifice i specifice

ale bolii pe care medicul recomand.