Ce este diversitatea biologica?

Diversitatea biologica este denita adesea ca ind totalitatea speciilor, variatiei ge-

netice din cadrul speciilor si comunitatilor biologice, inclusiv interrelatiile din eco-

sisreme.

Denitia acceptata in cadrul acestei lucrari, ierarhizeaza diversitatea biologica pe trei niveluri:

1. Diversitatea speciilor, care include toate organismele de pe Terra, de la bacterii si pro-

tozoare pana la fungi, plante si animale;

2. Diversitatea genetica, ce include variatia genetica din cadrul speciilor, a populatiilor

separate geograc si a indivizilor;

3. Diversitatea ecosistemica ce se refera la variatiile din comunitatile biologice si ecosistemele in

care speciile traiesc si se dezvolta, precum si la interactiunile dintre aceste ni-

veluri .

Diversitatea speciilor reprezinta raspunsul la particularitatile mediului al adaptarilor ecolo-

gice si evolutioniste ale biotei. Diversitatea speciilor determina existenta resurselor primare si
alternative pentru oameni, de exemplu, padurea tropicala umeda,in care se intalnesc foarte multe

specii, dene o gama larga de resurse animale sau vegetale, ce pot folosite ca hrana, material

de constructii sau materii prime pentru diferite industrii .

Diversitatea genetica este necesara pentru a mentine capacitatea reproductiva speciilor,rezistenta la

daunatori si boli si abilitatea de a se adapta la conditiile de mediu. Diversitatea genetica a plantelor si
animalelor domestice este importanta pentru agricultura, ind utilizate in sustiinerea si imbunatatirea
speciilor agricole moderne.

Diversitatea ecosistemica reprezinta raspunsul colectiv al speciilor la diferite conditii de

mediu. Comunitatile biologice se gasesc in deserturi, stepe, zone umede, paduri, ind suport pentru
functionarea ecosistemelor, producand servicii naturale utile pentru societatea umana precum:

controlul inundatiilor, protectia solului, puricarea aerului,ltrarea apei, producerea de

oxigen,stocarea carbonului.
Diversitatea speciilor
Diversitatea speciilor se refera la toate speciile care traiesc pe Pamant. ldenticarea si clasicarea
speciilor reprezinta un obiectiv important al conservarii diversitatii biologice. Biologii separa specii
individuale de marea masa a creaturilor ce traiesc pe Terra, desi multe dintre ele sunt

de dimensiuni foarte reduse si cu putine trasaturi caracteristice

Ce este specia?

Specia poate denita in doua moduri:

Prima denitie considera specia ca un grup de indivizi distincti din punct de vedere morfologic,
ziologic sau biochimic fata de alte grupuri prin cateva caracteristici (denitia morfologica a speciei).
Din ce in ce mai frecvent, pentru a carateriza o specie, sunt utilizate diferentele de secvente ADN sau
alti markeri moleculari .

Intr-o a doua denitie, speciile pot descrise ca grupuri de indivizi care in libertate se pot
imperechea intre ei, dand nastere la organisme viabiie, dar care nu se pot imperechea cu

alte grupuri (denia biologica speciei).

Originea noilor specii

Asemanarea biochimica dintre speciile actuale si utilizarea generala a ADN-ului drept cod ge-

netic indica faptul ca viata pe Pamant si-a avut originea acum aproximativ 3,5 miliarde ani.

Milioanele de specii care se gasesc azi pe Pamnt au luat nastere dintr-o specie originara.

Procesul de formare a noilor specii, cunoscut sub numele de speciatie, continua si astazi.

Adesea in procesul de evolutie populatiile se adapteaza genetic la conditiile mediului.

Adapatarile pot surveni in urma unor schimbari biologice si/sau de mediu. Cand o populatie a trecut
prin atat de multe schimbiri genetice incat nu mai este capabila sa se reproduca in cadrul speciei din

care deriva poate considerata apartinind unei noi specii.Aceasta transformare graduala intr-o alta
specie poarta denumirea de evolutie letica.

Pentru ca una sau mai multe specii sa evolueze din specia initiala trebuie sa existe de obicei o bariera
geograca ce impiedici miscarea indivizilor intre populatiile speciei,aceste bariere pot rauri, lanturi
montane sau oceane .Acest proces de adaptare locala si speciatie subsecventa este cunoscuta drept
rardiatie evolutiva sau adaptare radiativa
Chiar daca apar continuu specii noi, in prezent rata de disparitie a speciilor este probabil de

100 de ori mai mare decat rata de speciatie, existand aprecieri ca este chiar de 1 000 de ori mai

rapida.

DENUMIREA SI CLASIFICAREA SPECIILOR

Taxonomia,stiinta clasicarii organismelor vii, a creat un sistem de clasicare care reecte relatiile
logenetice intre specii. Prin identicarea acestor relatii, taxonmistii ajuta la identicarea speciilor
sau grupurilor care pot unice ori particulare si implicit la eforturilc de conservare.

In clasicarea moderna speciile similare sunt grupate in genuri,genurile similare sunt grupate in
familii,familiile similare sunt grupate intr-un ordin ,ordinele similare sunt grupate intr-o clasa,clasele
similare sunt grupate intr-un phylum, phylumurile similare sunt grupate intr-un regn

Biologii de azi recunosc in lumea vie trei domenii cu sase regnuri:

-primul domeniu si regn este Bacteria si include speciile unicelulare fara nucleu propriu-zis;

-al doilea domeniu si regn, Archaea, considerat evolutionist distinct, reuneste specii asemanatoare
bacteriilor care traiesc adesea in conditii de mediu extreme;

- al treilea domeniu,Eucarya, cuprinde specii cu nucleu propriu-zis si include 4 regnuri: Protista,

Fungi, Animalia si Plantae.

Cand discuta despre specii biologii din intreaga lume utilizeaza un set de denumirir stiintice,latine.
Utilizarea denumirilor stiintice previne confuziile ce pot aparea in urma folosirii numelor comune.

Denumirile stiintice sunt compuse din doua cuvinte, si poarta numele de nomenclatura binara.
Aceasta a fost dlezvoltat in secolul al XVIII-lea de suedezul Carolus Linnaeus.

Pentru a evita confuziile, numele stiintice sunt scrise standard. Prima litera a numelui de gen se scrie
cu literamare, iar numele de specie numai cu litere mici. Denumirile stiintice sunt scrise italic sau
subliniat, uneori ind urmate de numele persoanei care a realizat combinatia nomenclaturala.
!!!!!!!!!!!!!!!!!

Msurarea diversitdgii speciilor

Conservationistii cauti adesea locatii cu 0 diversitate mare de specii. in sens larg, diversita-

tea biologic este denita simpiu ca numrul de specii dint-un areal. Pe lng denitia ciasic a

diversittii bi0i0gice_ unanim acceptata, exista muite alte denitii cantitative care au fost formulate

din dorinta de a compara diversitatea biologica a diferitelor comunitti situate in zone geograce

7 s 9 13

- 1s

14

Ce este diversitatea biologic? 37

Lake Lanao, Fllipine

Jamaica

Jamaica

Srl Lanka

Cuba 5i Luzon, Filiplne

Noua Caledonia, Madagascar

1 2'

Pa

rcul Nayional Yellowstone, SUA

vcul Nayional Tsavo, Kenya

rul Naylonal Wood Buffalo. Canada

Il'lI'

l 00 290 300 400 509 500

Suprafag (X 1 O00 km)

de organisme au nevoie de 0 suprafag minim pentru a trece prin pro-

in cazul mamiferelor mici, cele mai mici insule in care se cunoa$te c

ou noi specii au circa 100 000 km (Cuba i Luzon). Gracul pre-

Chiar i cel mai mare parc naiional prezenlat (linie punctat) este pro-

evoluiia unor specii noi de pe$ti de ape dulci, plante, psri $i mamifere,

de mare pentru continuarea evolugiei petilor de lac, ambienilor sau repti-

ali, 2003; Legendre $i alrii, 2005). Ecologii au utilizat aceste

pentru a vallda ipoteza c5 un nivel superior al diversiti duce la cregterea

biomas 5i a rezistenrei la secet. Relevanta acestui experiment in cazul unor cornu-

ccosistemelor 5i a producriei de biomasi. ln experimentele controlate efectuate in sere

chiar in comunitrile de paji$ti, cre$terea numirului de specii duce Ia creterea pro-

>

intinse pe suprafete mari, precum pzidurile $i recii de corali, necesiti evaluri su-

a diversiti biologice, realizat de cine ecologi, este adesea mai util atunci

anumite grupuri de specii din sau de lng comunityile biologice 5i se gisesc

distributie a acestora. Aceste cercetiri tind si considere separat diversitatea plante-

ill a ambienilor.

simplu, diversitatea biologic?! este denite: ca ind numrul de specii ori bogtia in

Indicii cantitativi pentru misurarea diversitm biologice au

lIl principal pentru a scoate in evideny biodiversitatea pentru trei scri geogra-

(Oltean, 1984). Numrul de specii dintr-0 comunitate ce se intlne$te intr-un areal

alfa diversitatea. Alfa diversitatea este un concept similar cu acela comun de bog%i-

De exemplu, in 1

5i poate utilizat pentru a compara numirul dc specii din uncle areale sau tipuri de

00 dc ha de pidure din Cmpia Romn se intlnesc mai purini ar-

l00 ha de pdurc din bazinul Amazonului, deci alfa diversitatea pdurii tropicale

38 Fundamentele conservrii diversitii biologice

amazoniene este mai mare. indicii cantitativi, precum indicele de diversitate, iau in considerare

abundenta relativa a diverselor specii 5i acorda un scor mare diversitii biologice din comunita-

gile cu numar $i abundenp/'1 mare de specii $i scor mic comunitagilor cu numar 5i adundenga mica

de specii. Deoarece nu exist un acord asupra unui indice cantitativ sau interpretarii lui, ei au 0

valoare mai mica pentru conservarea diversitagii biologice fala de metoda simpla a numarului de

specii. Gama diversitatea se aplica in regiuni geograce mari sau chiar pe continente. Gama di

versitatea ne pennite sa comparam areale mari cu ecosisteme diverse sau mari unitaii geograce.

De exemplu, Kenya, unde se intlnese peste 1 000 de specii de pasari de padure are 0 gama di-

versitate mai mare dect Marea Britanie, unde se intalnesc doar 200 de specii. Beta diversitatea

este un indice care asigura legatura dintre alfa 5i gama diversitate. Reprezinta rata de schimbare

a compoziliei in specii in lungul unui gradient geograc sau de mediu. De exemplu daca ecare

lac dintr-0 regiune congine diferite specii de pe$ti, sau speciile de pasiiri dintr-un masiv montan

sunt diferite de cele din masivul veein, beta diversitatea va mare. Dac compozitia in specii nu
se schimba mult in lungul unui gradient (speciile de pasari dintr-un masiv montan sunt aproxi-

mativ aceleagi cu cele din masivul invecinat), beta diversitatea este mica. Beta diversitatea este

uneori considerata a gama diversitatea unei regiuni impryita la media alfa diversitagii. Puteam

ilustra cele trei tipuri de diversitate biologic printr-un exemplu teoretic in trei grupe montane.

(Fig. 2.6). Regiunea 1 are cea mai mare alfa diversitate, cu media cea mai mare de specii pe masiv

montan (6 specii). Regiunea 2 are cea mai mare gama diversitate, ind inregistrate in total 10 spe-

cii. Facand raportul dintre gama $i alfa diversitate, regiunea 3 are cea mai mare beta diversitate

(3,0), deoarece speciile ecarui masiv montan sunt diferite, regiunea 2 are 0 beta diversitate medie

(2,5), iar regiunea 1 cea mai mica (1,2). in practica, indicii de biodiversitate sunt adeseori puter-

nic corelati. Comunitagile de plante din zonele marginale estice ale Anzilor au 0 biodiversitate mare

Regiunea 1 Alfa Gama Beta

lspecii per munte) (specii perregiune) (gama! alfal

000

c F c F c F 6 7 1'2

BBs0

AA

Regiunea 2

BC E F H 4 10 2.5

A 0 G DG 1

Regiunea 3

BC E F H I 3 9 39

ADG

FIG. 2.6 lndicii biodiversitam pentru trei regiuni, ecare cu trei rnasive montane, Fiecare liter
reprezint

populaiia unei specii. Unele specii se gsesc doar pe un munte. in timp oe altele sunt prezente pe doi
sau

trei mungi. Sunt prezentate alfa, beta $1 gama diversitatea pentru eeare regiune. Dac ar exista
fonduri doar
pentru protecgia unei singure regiuni, regiunea 2 ar trebui aleas pentru ci are cea mai mare
diversitate to-

tal (gama). Totugi, dac ar putea ocrotil doar un munte, ar trebui ales unul din regiunea 1 pentru
c pre-

zint cea mai mare diversitate local (alfa), iar_regiunea 2 ar a doua, datorit distribuiiei restrnse a
spe-

ciilor, aa cum 0 arat beta diversitatea mare. In general, dac nu poate protejat toat regiunea.
atunci

regiunea 3 reprezint 0 prioritate redus pentru conservarei

Ce este diversitatea biologic? 39

alfa, beta si gama (Gentry, 1986). Denitiile cantitative sunt utilizate mai ales

tehnic si nu includ toate sensurile utilizate de ctre conservationisti.

genetic

mecanismele ce modic sau mentin diversitatea biologic la toate nive-

u al comunitatilor. Diversitatea genetic a unei specii este deseori afec-

reproducator al indivizilor dintr-0 populatie (Soran, 1973; Soran si altii,

2004). O populatie reprezinta un grup de indivizi ai unei specii ce se pot

producnd urmasi; 0 specie poate avea una sau mai multe populatii separate.

alctuiti din ctiva indivizi sau din milioane de indivizi, cu conditia ca ace-

Un singur individ al unei specii nu poate constitui 0 populatie, ca dc alt-

de indivizi ce nu se mai reproduce; de exemplu ultimii zece indivizi cunoscuti ai

litoral (Ammodramus marilimus nigrescens), native in sud-estul Statelor Unite, nu

0 populatie adevarata pentru c. toti erau masculi.

este diversitatea genetic?

indivizii dintr-0 populatie sunt diferiti unul de altul. Variatia genetic apare pen-

au forme usor diferite ale genelor (sau locus), respectiv unitti cromozomale ce
forme diferite ale unei gene sunt cunoscute sub numele de alele,

prin mutatii, adic prin modicri in acidul dezoxiribonucleic (ADN), din

cromozomii unui individ. Alelele unei gene pot afecta dezvoltarea si zi0-

Cresctorii de animale si agricultorii folosesc aceast variatie genetica pen-

specii domesticite, precum griul, porumbul, legumele, bovinele, pasrile, cu pro-

rezistenta mai ridicate (Enescu, 1985).

creste daci urmasii primcsc combinatii unice dc gene si cromozomi de la

narea genelor specice reproducerii sexuale. Genele sunt schimbate intre

noi combinatii ind create atunci cnd cromozomii de la doi printi se combini pen-

urmas unic din punct de vedere genetic. Desi mutatiile asigur materia de baz a

rearanjarea aleatorie a alelelor in combinatii diferite ce caracterizeaz speciile

sexual creste substantial potentialul variatiei genetice.

genelor si alelelor dintr-0 populatie alctuiesc genofondul populatiei, in timp

unic a alelelor unui individ reprezint genotipul. Fenotipul unui individ repre-

morfologice, ziologice. anatomice si biochimice ce rezulta din expresia

sau mtr-un mediu specic (Fig. 2.7). Unele caracteristici ale oamenilor, precum can-

corporal si starea dintilor, sunt evident inuentate de inediu, in timp ce alte

precum culoarea ochilor, grupa sanguin si fomele anumitor enzime sunt deter-

de genotipul unui individ.

ce difera genetic sunt diferiti si in ceea ce priveste abilitatea lor de a supra-

Dintre aceste abilititi amintim: capacitatea de a suporta frigul, ca in cazul

blan groas, rezistenta la boli sau viteza cu care pot alerga in cazul unui

indivizii cu anumite alele sunt mai capabili s supravietuiasc si s5 se reproduca

iri aeeste alele, atunci frecventa genelor din populatie se va modica in genera-

cn este numit selectie natural. lepurii din exemplul ipotetic, in cli-

(A) Genotipuri Medii Fenotipuri

diferite asemnitoare diferite

Dezvolta re

x--_>

%><I

(B) Genotipuri M99! Fenotipuri

aS9m5'fOafE d'fe"te asemntoare

w><I>

%><U

FIG. 2.1 Caracteristicile zice, ziologice si biochimimice ale unui individ - fenotipul sun!
determinate de

genotipul su si de mediul in care trieste (climat cald sau rece, resurse abundente sau puiine de
hran)

(dup Alcock, 1993).

matul rece, sufer 0 seiectie natural ce diminueaz numrui celor cu blan subyire.

Variabilitatea genetiezi dintr-0 populatie este determinat de numrul genelor ce au mai mult

de 0 alel (gene polimorce) si de numrul aleleior pentru ecare din aceste gene (Fig. 2.8).

Existenga unei gene polimorce inseamn si ci unii indivizi din populagie vor heterozigogi pen-

tru gene, adic vor primi cite 0 alei diferit a genei de la ecare printe. Toate aceste niveluri

ale variagiei genetice inuengeaz capacitatea unei specii de a se adapta la un mediu in schimbare.

Speciile rare au deseori 0 variagie genetici mai mic dect speciile larg rspndite si prin urmare

sunt mai vulnerabile la extincgie in cazul aparigiei schimbirilor condigiilor de mediu.

Pentru multe populagii de plante si animale s-a demonstrat ci indivizii heterozigogi au un t-

ness mai bun deceit indivizii homozigogi. Asta inseamn 05 indivizii heterozigoti au rate de cres-

tere, supravieiuire si reproducere mai mari deoarece: (1) avnd dou alele diferite an 0 exibili-

tate mai mare in lupta cu provocrile viem, (2) alelele nefunciionaie sau dunitoare prim ite de

Ia un printe sum mascate de cele funcgionale primite de la eelilalt pirinte. Acest tness crescut
al indivizilor heterozigoti, cunoscut si ca vigoare a hibrizilor sau heteroz este prezent mai ales

la animalele domestice. Pe msur ce populagiile speciilor silbatice sunt mai mici datorit dis-

trugerii habitatului si altor activitli umane, se va pierde variagia genetici iar indivizii vor avea

0 medie mai sczut a tness-ului.

Populagiile unei specii pot diferite din punct de vedere genetic, in ceea cc priveste frecvenga

relativ si tipul alelelor pentru anumite gene. Aceste diferenie genetice pot apirea aleatoriu sau

din adaptarea ecrei populam la mediui local. Populatiile unicat ale unor specii, mai ales cele

aate la marginea arealului speciei, sunt considerate 0 componenti important a diversitgii bio-

iogice, biologii recomandnd proteca Ior. Astfel de populatii uneori sunt desemnate taxonomic

A-.=1sa=,<\<=-* t-a,<<-=-"= =,

- ,

V, .&

Varlagle 1 populayle

Variayie time populai

Cromozomi

ac

Variayie In individ

apare datorit variatiei alelelor 5i variatiei dintre cromozomi. Variatia

dintr-o populatie 5i Tntre populatii separate (Dup Groom 5i altii, 2006).

distincte sau subspecii, in special atunci czlnd sunt morfologic diferite (Zink,

alelele diferite din aceste populatii pot folosite uneori ca indicatori pentru de-

areal - geograce a indivizilor colectati din natur (Wayne 5i Morin, 2004;

imperecherilor au loc in cadrul populatiilor, indivizii se deplaseazi uneori

la alta, rezultnd combinri genetice intre populatii. Acest transfer genetic este

de gene. Fluxul natural al genelor intre populatii este uneori intrerupt de acti-

iltnd 0 reducere a variatiei genetice in ecare populatie (wofford 5i altii, 2005).

vanatiei genetics pentru conservarea diversittii biologice va discutata pe larg in

170 i 11.

in cazul plantelor 5i animalelor domesticite. ln societtile traditio-

pastrau noile fonne de plante ce rispundeau nevoilor lor. ln generatii intregi in care

es dc selectie articial s-au dezvoltat varietti productive ale speciilor, adap-

locale dc sol, climat 5i diunitori. Acest proces a fost accelerat in agricultura mo-

programe tiintice de cre$tere ce modic variatia genetica pentru 21 satis-

umane curente. Fara variatia genetic, imbuntatirea agriculturii ar dicili.

ale biotehnologiei asiguri 0 folosire mai precisa a variatiei genetice, penni-

de material genetic intre specii neinrudite. Multe tipuri de culturi, precum cele de

gru, au fost incluse in programele de cre$tere ale agriculturii modeme. La animale,

de programe dezvoltate pentru realizarea unor noi rase de caini, pisici, gaini, bo-

porci reprezint dovezi ale capacititii de selectie articiali pentru a modica fondul

folosul oamenilor (vezi Fig. 2.3).

este mentinuta in colectii specializate dc specii folosite in cercetarea tiin-

musculite dc fructe Drosophila folosite in studiile genetice, plantule de mu$-

folosite in cercetare 5i $oareci, folositi in cercetirile ziologice 5i medicale.

42 Fundamentele conservrii diversitlii biologice

Recent s-a sugerat 051 exploatarea intensiv a pestilor oceanici incepe sit impun selectia

articial asupra populatiilor. Prin colectarea celor mai mari pesti din populatie, selectia tinde

s favorizeze indivizii ce cresc incet, se reproduc la 0 vrst timpurie si au 0 mixrime corpo-

rali mai mic (Raloff, 2005).

Diversitatea ecosistemelor

Comunittile biologice sunt foarte diverse, iar aceasti diversitate este evident cliiar si intr-

un peisaj comun. De exemplu, pc insur cc urcin un munte, structura vegetatiei $i tipurile

de plante si animale prezint schimbri graduale dc la cele lntilnite intr-0 pdure dc altitudine

joas la cele dintr-0 pdure dc altitudine inalt (Enescu, 1997). Pe msur ce ne deplasm prin

peisaj, conditiile zice (soluri,temperaturZ1, precipitatii si altele) se modic, si una cte una

speciile din locatia initial dispar, intlnim noi specii, pe care nu le gseam la punctul de ple-

care. Peisajul ca un intreg este dinamic si se modic ca rspuns la mediul general si la tipu-

rile dc activitti umane ce sunt asociate cu cl.

Ce sunt c0munit,tiIe si ecasistemele

O comunitate biologic este constituitii din speciile ce ocupi 0 locatie si interacliunile din-

tre acestea. O comunitate biologic, impreuni cu mediul siu abiotic asociat, alctuieste un eco-

sistem. Multe caracteristici ale unui ecosistem sunt rezultatul interactiunilor actuale, cum ar

circuitele energiei, apei si nutrientilor. Astfel. apa ajunge in atmosfer prin evapotranspira-

tie sau evaporare $i se reintoarce in mediile terestre sau acvatice prin precipitatii lichide sau

solide. Solul se formeaz din materialul rocii parentale si din materia organic descompus.

Plantele fotosintetizatoare absorb energia solar si nutrientii din sol, procese prin care este sus-

tinut metabolismul plantei. Aceasti energie poate transferati animalelor ce mnnc planta

sau poate eliberati sub form de eldur atunci cnd plamele (sau animalele ce le consum)

mor si se descompun. Plantele absorb CO2 si elibereazi O2 in timpul fotosintezei, in timp ce

animalele si ciupercile absorb O2 si elibereaz CO2 prin respiratie. Nutrientii minerali, pre-

cum azotul si fosforul, circul intre componenta vie si nevie a ecosistemului. Aceste procese

apar la scziri geograce ce variaz de la ml la km, pin la scri regionale ce implic zeci de

mii de km? (Poiani si altii, 2000; Kratochwil, 2005; MEA, 2005).

Factorii abiotici, in special prin dinamica anual a temperaturii, cantititilor de precipitatii

si caracteristicile suprafetei topograce, afecteazi structum si caracteristicile comunittilor bio-

logice si inuenteaz semnicativ capacitatea biotopului de a supona pidurea, pajistea, desertul

sau zona umedi. ln ccosistemcle acvatice. caracteristicile zico-chimice ale apei, precum tur-

biditatea, transparenta, temperatura, chimismul si adncimea ape] afecteaz caraeteristicile bio-

tei (ora si fauna unei regiuni) asociate. La rndul ei, comunitatea biologic poate afecta ca-

racteristicile zice ale mediului. De exemplu, intr-un ecosistem terestru, viteza vntului,

umiditatea si temperatura aerului pot inuentate de tipul de vegetatie existent. Tipul de ve-

getatie se poate reecta in bilantul apei scurse_ inltrate sau stocate dintr-un anumit spatiu.

Cantitatea si densitatea biomasei este legat de chimismul apei, in special dc concentratia oxi-

genului dizolvat si dc nivelul nutrientilor. Comunittile marine, precum pdurile de alge

brune (kelp) si recifurile de corali, pot inuema de asemenea mediul zic (Cascta 2.2).

lntr-0 comunitate biologic speciilejoac roluri diferite si au eerinte diverse de supravie-

aoidai

sporit efectelor activitatilor

item-

neobservat un al treilea

pddure - pidurile marine de

rise in reviste 5i ziare,

reprezint habitatul esen-

o mare diversitate de specii.

de alge sunt comunitri ce se

ll ales in apele costiere de la

Ce esle diversitatea blologic? 43

WLEWDE KELP i VIDRELE DE MARE

l$TElVl QCEANlC .2; 5-: A _, L51?

 vr >7 V7

~1' ' Z

-'1>K,%/":";":<J51l%'*:*:I%i:%~*i. 21;:-a z

lamurlinile marl ale oeeanelor, ind dri-

minate de specii de alge, precum alga

bruni sudici (Durvillaea antarctica) i

alga ro$ie (Macrocystis pyrifera). Un

numr mare de pe$ti oceanici, crustacee

5i nevenebrate depind de aceste pduri

de kelp, care le furnizeaz hrana 5i ada~

post (Estes 5i algii, 2001, Steneck 5i alli i,

2003). Ca 5i padurile terestre, comuni-

tagile dc alge $i alte plante marine previn

eroziunea: prezenga algelor

reduce impactul valurilor $i

curenlilor asupra tarmului,

limitnd pierderea zonelor

costiere. ln ciuda valorii lor

recunoscute, padurile de kelp

au dispirut in ultimul secol

in multe locagii din Alaska,

British Columbia i n0rd-

vestul Statelor Unite ale

Americii.

Cauza acestor restrngcri

ale arealelor padurilor de

kelp nu sunt att de evidente,

precum in cazul padurilor te-

Pdurile de kelp reprezlnt

punctul de plecare i structu-

rare a unor comunilii biologice

diverse pe coasta Paeic a

Americii de Nord. Wdrele de

mare sunt vitale pentru kelp

pentru e se hrnesc cu never-

tebratele (precum aricii de

mare) ce consum algele.

Cnd scade numrul vidrelor,

populaliile de arici de mare

cresc, determinnd prejudicii

mari pdurilor de kelp (Desen

Abigail Rorer. Cu permisiu-

nea The Work of Nature de

Yvonne Baskin, Island Press,

Washington, D.C.).

continuare

Fundamentele conservrii diversittii biologice

CASETA 2.2 - CONTINUARE

restre, unde defrisirile sunt cele care au

generat sciderea suprafegelor forestiere.

ln multe (Kiri, algele sunt colectate de

ctre comunitgile locale din zonele co-

stiere pentru subzisteng, acest tip dc

exploatare ind practicat Ia scari mic

cu putine prejudicii. Chiar si coleetarea

pe scar larg a algelor pentru industria

alimentar pare a avea putine efecte ne-

gative pe termen lung. Principala cauz

a declinului pdurilor de kelp se pare c

este legat de exploatarea vidrelor de

mare.

Vidrele de mare (Enhydra lutris),

odat larg rspndite in Pacic, aproape

c au fost extenninate pentru a face fat

cererilor comercianiilor de blnuri.

Vidrele consum cantitgi insemnate de

crustacee, pn la 25 % din greutatea lor

in ecare zi. in absentga vidrelor, popu-

lzitiile de midii, abalon, crustacee si arici

de mare au cunoscut 0 dezvoltare ex-

plozivi, devenind 0 gint si pentru in-

dustria pescuitului. Aricii de mare care

se hrnesc cu alge, neind controlagi de

prditori, au creat imense locuri slerpe

acolo unde pidurile de kelp se intlneau

odinioari.

Cu 0 populaiie restrns acum doar

la insulele din nordul Pacicului, vidra

de mare este protejat in Statele Unite

ale Americii, incepndu-se rec0l0niza-

rea arealului inigial. Reintoarcerea vi-

drelor a indus 0 serie de efecte in cas-

cad in ecosistem, cu reectare inclusiv

la nivelul industriei niscicole. Reducerea

populatiilor de crustacee ca urmare a

consumrii lor dc ctre vidrele de mare

a produs iritare printre pescari

(Fanshawe si altii, 2003); in acelasi

timp, reducerea populagiei aricilor de

mare a permis algelor si altor plante ma-

rine s5 se dezvolte. Indiferent dac vi-

drele s-au intors singure sau an fost rein-

troduse in arealele initiale, au avut loc

schimbri majore in comunittile de

alge. Dup cgiva ani de la intoarcerea

vidrelor, fostele areale defrigate sunt din

nou dominate de alge. Dezvoltarea al-

gelor a permis cresterea producgiei de

peste si regenerarea planctonului, cu be-

necii semnicative pentru pescuitul

comercial si sportiv, desi in multe areale

populatiile dc peste au fost semnicativ

reduse prin supracolectare (Paddack si

Estes, 2000). Disparitia algelor in ulti-

mul secol si refacerea lor ulterioar,

dup reintroducerea vidrelor de mare,

demonstreaz 0 componenti important

a ccosistcmelor oceanice: disparitia unei

singure specii cheie, indiferent dc pozi-

(ia ei in lamul troc, poate avea un efect

profund asupra relatiilor ecologice din

acele ecosisteme.

Refacerea populagiilor vidrelor ma-

rine este totusi inc fragil. in ultimul

deceniu, in apele de coast ale Alaski,

balenele ucigase au trecut la vnarea vi-

drelor, pentru c prada lor preferati, fo-

cile si leii de mare, s-a diminuat in parte

datoriti suprapescuitului (Estes si algii,

2001). Drept consecini, intreaga co-

munitate marini isi modic din nou

structura si compozitia.

planta se poate dezvolta cel man bme pe un anumlt np de sol m anumnte con-

polenlzata de anumlte msecte $1 cu semmtele dlspersate de anumnte

$1 cermyele specnlor ammale, precum tnpul dc hrana pe care

preferate de odlhni 5| reproducere (Fug 2 9) Chlar daca 0 padure este foarte

de plante, 0 specie de msecte care se hrane$te doar cu 0 planta rara poate m-

$| s se reproduca, deoarece nu are hrana acceslblla sau suclema Daca

unei p0pLl|Ill, orlcare dm aceste resulse poate devem hmltatlva De

dc hhac cu cermte stncte dc odlhna - m colonu cantonate m grote l'lCl, peta-

calcar Va restrxctlonata de numaru] pe$ter1l0r cu condltn proplce Daca

pe$ter1le pentru a exploata calcar. populatnle de llllecl vox scadea. m cazu

s5 se adapteze prezentel umane $1 s se adposteasc zlua sub podun,

blologice, exxsta epnsoade ocazlonale cand una sau man multe resurse devm

vulnerabile sunt ehmmate dm slt De exemplu de$| apa nu este In mod nor-

pentru orgamsmele dm padurea troplcala umeda, ocazxonal chlar $1 m

padun apar perioade de seceta ce dureaza saptamam sau lum In acest tlmp pot

plante $i animale ce au nevoae constanta de apa Un alt cxemplu este al spe-

msectlvore care nu~1v0r hranl pun m Z1]8| recl, umede sau cu vant putermc_ cand

m aceast sxtuape msectele devm resursa lnmmtatoare pentru populatna de

ecologic

le habltat, comportamentelor sau preferlmelor, 0 anumlta specle poate

pnn procesul de succeslune ecologlci Succesmnea este procesul gradual

llpltorl

Ce este d|vers|tatea b|olog|ca? 45

, ':.;

4% Q 7

@ vi

a '-

lnelagi

Qndacx de aP5

nlmfe de larve de Eldig

\ermi- ~ Ephemeroptela Tnchoptera

unel comunltp de ru d|n mun;n Anz1 ecare spec|e de anlmal tra|ete

cu anum|te trstun structurale (dup Roldan, 1988)

46 Fundamentele ccnservrii diversitgii biologice

de modicare a compozitiei in specii structurii comunitgii, chimiei solului $i caracteristicilor mi-

croclimatice, ca urmare a perturbrilor naturale sau cauzate de om intr-0 comunitate biologici.

De exemplu, uturii fotoli 5i plantele anuale sunt intlnite in primele faze ale succesiunii, in lu-

nile sau anii ce urmeaz dupzi cc 0 dobortur de vzint sau 0 exploatare forestier a distrus 0 pi-

dure secularii. in acest moment, cnd coronamentul arborilor lipse$te, parterul pdurii primete

cantitri mari cle lumin, inregistrndu-se temperaturi crescute i umiditate sczut in timpul zilei.

Dup dccenii, coronamentul pdurii se rcface. ln acest stadiu sc vor dezvolta specii diferite, om-

brolelc. ce au nevoie de umiditate ridicatz'1;in aceast categorie se inscriu uturii ai cror omizi

se hrnesc cu aceste plante 5i pisrilc cc cuibresc in scorburile arborilor uscaii. Cazuri similare

de specii asociate cu debutul, mijlocul sau sfr$itul succcsiunilor se intlnesc $i in alte ccosisteme,

precum paji$tile, malurile lacurilor 5i zonele afectate de maree. Managementul antropic deran-

jeaz deseori modclul natural al succesiunii; de exemplu, paji$ti|e ce au fost suprapigunate dc vite

$i pdurile din care an fost tiagi arborii seculari nu mai conn anumite specii de succesiune t5r-

ZIC.

Procesele de succesiune derulatc in peisajele moderne sunt scmnicativ inuenyate dc per-

turbagii naturale $i antropice. O comunitate de paji$ti $i pduri inirial din Muntii St1nc0$i din

Colorado, dc exemplu. estc afectat dc incendii naturale, secete $i p?1$unatul elanilor. ln prezent

succesiunea din asrfel dc comunitiri este determinate: de incendii amropice, pZ1unatul vitelor $i

construcria drumurilor.

Interac;iuniIe speciilor intr-0 camunitate biolagicd

Compozigia comunitrilor biologice este adesea afectati de competie i prditorism (Gotelli,

200]; Huxel $i Polis, 2001; Ricklefs, 2001). Prdtorii pot reduce sau chiar elimina anumite spe-

cii din unele habitate. Prdtorii pot cretc indirect numrul speciilor dintr-o comunitate, menu-

nnd densitatea lor att de redus inct nu mai permite manifestarea competiei severe pentru re-

surse. Un bun exemplu este ecosistcmul marin din zone afectate de maree in care 0 stea de mare,

Pisus/er, se poate hrimi cu cincisprezece specii de moluste xate de stnci (Paine, 1966). Atzita

timp ct steaua de mare este prczent, competiria dintre molu$te pentru spariul de pe stnci este

redus, ele ind consumate prea repede pentru a atinge deusitgi populagionale mari. ln aceste con-

ditii, toate cele cincisprezece specii sunt capabile s ocupe stincile. Dac steaua de mare dispare,

abundenpa molu$tel'>r er-:;'te, acestea incepnd s concureze pentru spariu. in absenta pr5d5t0ri-

lor, competiria dintre specii reduce numirul acestora iar in nal rzimn numai cteva din cele cin-

cisprezece specii dc molu$te, uncle stnci putnd ocupate doar de 0 specie. $i in comunitigile

de plante, cnd pZi$unatul reduce competiria. diversitatea speciilor este deseori mai mare. Desigur,

suprap55unatul poate distruge complet o comunitate, dac toate plantelc sunt indcprtate 5i solul

este erodat. Este posibil de asemenea ca organismelc cauzatoare de boli, inclusiv speciilc pe care

nu le observm dac nu ne afecteaz direct, s5 inuengeze profund structura comunittii, redu-

cnd densitatea multor specii.

ln multe C0l11Lll1ll'l, pridtorii gin sub control numrul de indivizi ai unei specii prad, sub

numrul pe care il poate suporta ecosistcmul. adic sub capacitatea dc suport a habitatului. Dac

prdtorii sunt indepna prin vnitoare (de exemplu lupii), pescuit sau alte activitflti, popula-

gia prad (cprioarele) poatc crete numeric pni la, sau dincolo de capacitatea de suport a eco-

sistemului, pn la punctul in care resurselc criticesunt supraexplotate $i populatia se pr21bu$etc

numeric.

Ce este diversitatea biologic? 47

unei specii poate deseori controlat prin intemiediul altor spe-

aceleai resurse; dc exemplu, 0 populae dc rndunici dc mare cc cu-

scdea sau creste numeric, dac 0 specie dc pescrus ce f0l0se$te

iundent sau este eliminat din comunitate. Cnd populagia unei

pemru a avea un impact asupra altor specii din comunitgi, devine

este afectat cnd dou specii beneciazi una dc alta intr-0 rela-

Speciile mutualiste atin g densitgi mai mari cnd se intlnesc impreum in eco-

cnd numai una din specii este prezent. Exemple comune dc mutualism

mininci fructe cirnoase; insectcle ce polenizeaz plante cu ori; fungii gi al-

hramre d

a|te| plante Planta produce un tubercul Ia baza ce prezinta camera goale (B)

ocupate de colonu de furnxcl ce folosesc anumlte camere ca locun de cu

plantele cc asigur hran 5i adpost pentru furnici, care la rndul lor

(Fig. 2.10). Dou specii ce se intilnesc mereu impreun $i aparent nu

iri cealalt formeazi 0 relagie de simbioz, 0 situagie extrem a mutualis-

moartea unor alge ce inhibi cregterea coralilor din apele tropicale cu tem-

si antropice poate urmat de slbirea 5i moartea spe-

organizdrii comunitgtilor biolagice

este un pas important in intelegerea modului In

11

0 comunitate. Investigagiile ulterioare pot demonstra cum aceste relam pot

=ntru a depozna deeunle 5| furmcile moarte. Pianta absoarbe nutrien-

neoesari cregmerii din aceste gropi de gunoi, in limp ce furnicile obgin un adpost

elagia epit-arbore prezentat (A), epita beneciaz in timp ce copacul pe care

nu beneciaz, nici nu este afectat (folo de K. M. Wong $i R. Prirnack),

Relagii de mutualism. (A) Myrmecod/a din Borneo este 0 epit - plant ce cre$te

I
48

Fundamentele conservrii diversittii biologice

NIVELURILE TROFICE. Comunittile biologice pot organizatc pe nivele troce cc re-

prezint modalitti in care energia este obtinuti din mediu (Fig. 2.11).

- Speciile fotosintetizatoare (cunoscute ca productori primari) ii obtin energia direct de

la soare. In mediile terestre, la nivelul plantelor superioare (angiospemiele, gimnospermele

5i ferigile) se desf?1oar5 majoritatea proeeselor de fotosintez, acela$i lucru ind valabil in

mediile acvatice, la nivelul algelor marine i cianobacteriilor (algele albastre-verzi). Toate

aceste specii folosesc energia solar pentru a-i construi moleculcle organice dc care au ne-

voie pentru a trii $i cre$te. Fr productorii primari, speciile de pe nivelurile mai inalte nu

ar putea exista.

- Ierbivorele (cunoscute drept consumatori primari) consum speciile fotosintetizatoare.

De exemplu, in mediile tcrestre, cprioarele 5i lcustele se hrnesc cu plante, in timp ce in me-

diile acvatice, crustaceele 5i pe$ti minnc alge. Deoarece unele componente ale plantelor,

precum celuloza $i lignina, nu sum comestibile pentru multe specii animale sau pur $i sim-

plu nu sunt consumate, numai un procent mic din energia capturati de speciile fot0sintctiza-

toare este transferati ierbivorelor. Intensitatea cu care ierbivorele consum plantele determin

deseori abundenta relativ a speciilor de plante $i chiar tobiomasa (Warde 5i Bardgett, 2004).

- Carnivorele (cunoscutc drept consumatori secundari sau prdtori) ucid 5i mnnc alte

animale. Carnivorele primare (ex. vulpile) mnzinci ierbivore (ex. iepuri) in timp ce cami-

vorele secundare (ex. $erpii de ap) minnc alte camivore (ex. broa$te). Deoarece camiv0-

rele nu prind toat prada avut la dispozitie $i pentru c multe prti ale corpului sunt

necomestibile, doar un mic procent din energia de la nivelul ierbivorelor este transferat la

nivclul carnivorelor. Camivorele sunt in general pridtori, de$i unele combini pr'Z1ditoris-

mul direct cu comportamentul de necrofagi, izir altele, cunoscute ca omnivore, includ in dieta
lor i 0 imponanti component vegetariaAn5. In general, pridtorii sunt mai mari 5i mai pu-

temici deceit speciile pe care le consum. In multe comunitti biologice, carnivorelejoac un

rol crucial in pstrarea unui numr optim dc ierbivore $i in prevenirea suprap$unatului.

- Parazii formeaz 0 subclas de pridtori important. Parazitii animalelor, inclusiv tn-

tarii, c2'1pu$ele, viermii intestinali, protozoarele, bacteriile $i virusurile, sunt de mirime mic

$i nu i$i ucid imediat gazdele sau nu le ucid dcloc. Plantele pot ii dc ascmenca atacate dc pa-

raziti cc includ fungi, alte plante (precum vscul), viermi nematozi, insecte, bacterii $i viru-

suri. Efectele parazitilor variaz dc la slibiri imperceptibile ale gazdelor pn la epuizarea

total sau chiar uciderea lor. Termenul parazit include multe dintre organismcle ce pot cauza

boli, precum i pe cele pe care le denumim ddumitnri. Parazitii pot afecta putemic densita-

tea speciilor gazd. Cnd densitatea gazdelor cste mic, parazitii sunt mai putin abili in a se

deplasa de la 0 gazdi la alta, efectul lor asupra populatiei gazd ind mai mic. Cind popu-

latiile dc gazde au 0 densitate mare, parazitii se pot rispndi repede de la un individ la altul,

cauznd 0 infestare local putemic i ulterior declinul densititii gazdelor. Densitti mari ale

populatiilor gazd intlnim deseori in grdinilc zoologicc $i rezcwatiile naturals mici, aceste

locuri ind periculoase pcntru multe specii amenintate.

- Descompundtorii i derrilivorii sunt specii ce se hrinesc cu tesuturile $i deeurile (de-

rrirusyl) animalelor 5i plantclor moarte, descompunnd tesuturi complexe i molecule orga-

nice. ln acest proces, descompuntorii elibereaz minerale, precum nitrati 5i fosfati, inapoi in

sol $i in ap, de unde pot preluati din nou de plante $i alge. Cei mai iinportanti descompu-

ntori sunt ciupercile $i bactcriile, dar 0 gam larg de alte specii joae roluri in descompu-

nerea materiei organice. De exemplu, vulturii 5i alte animale se hrnesc cu carnea animalelor

Ce este diversitatea biologic? 49

Neabsorblt
de productori

Producitori primari

Specii fotusintetizatoare

Z_ V

Consumatori primari

Ierbivore: obyin

energia de la speciile

fotosintetizatoare

Consumatori

secunda ri

Pridtori 5i

Pa razigi pe

ierbivore

Descompunturi

(Detritivore)

Necrofagi

al unui eoosistem terestru, Tn care se indic simplical nivelele troce i circuitul ener-

50 Fundamentele conservrii diversitagii biologice

moarte, gandacii de blegar se hranesc cu excrementeie ierbivorelor, viermii descompun frun-

zele czute $i materia Ior organica. Crabii, viermii, moluteie, ptii $i numeroase alte orga-

nisme, consume": detritusul in mediile acvatice. Daca descompunatorii nu ar prezenii, materia

organica s-ar acumula, cre$terea plantelor ar scdea muit, iar solurile $i-ar pierde destul de

rapid fertilitatea.

LANTURI 5| RETELE TROFICE. Deoarece ecare nivel troc prime$te tot mai pugin energie de
la nivelele troce inferioare, cantitatea cea mai mare dc biomas din ecosistemele terestre apar-

{inc in mod normal productorilor primari. in orice comunitatc biologica tind s existe mai multe

ierbivore dect camivore primare $i mai multe carnivore primare dect carnivore secundare. De

exemplu, 0 comunitate biologic de padure conrine in general mai multe insecte (cu 0 bionias

mai mare) decat pasari insectivore 5i mai multe psari insectivore dect rapitoare (precum um).

Cea mai mare pane a energiei acumulate Ia ecare nivel este distrusa de descompunatori.

De$i speciile pot organizate in aceste nivele troce, prezenga Ior poate sever restrictio-

nata. De exemplu, 0 anumit specie de ade se poate hrani doar cu un anum it tip dc planta, i doar

0 anumita specie de buburuzi se poate hrani cu acest tip de ad. Aceste relatii specice de lira-

nire se numesc languri troce. Cea mai intlnita situagie din comunitgile biologice este ca o spe-

cie 55 se hraneasc cu cteva specii de la un nivel troc inferior, sa concureze pentru hran cu mai

multe specii de la niveiui su troc 5i s e prada pentru cateva specii de Ia un nivel troc su-

perior. Prin urmare, 0 descriere mai corect a organizarii comunitalor biologice este regeaua tro-

cf\_ in care speciilc sunt conectate prin relatii complexe de hranire (Yodzis, 2001) (Fig. 2.12).

Speciile de la acelagi nivel troc ce folosesc aproximativ aceleaai resurse de mediu sunt consi-

derate a 0 asociaiie de specii competitoare. De exempiu, muililudinea de specii de pisari ce ma-

: 4 \ egreta mare

.*'

lalpon _ jff _ _ '.

_!f,_'i chirighiy neagr \\ albawl 1a

Q -'(;l1I>,:_ \~\_ >

i i

, ,-; . ~.""??

=>_.;,Ji:17;,j:v,V:v

1.51-:5 , I 1/

oi '\ ( Q ,~ 4 V V: _.,.':

Q c.. -
\ amine tetra \ / hnitean i(||de|e

IUIBUIKOH

zaoplantton

(multe speciil

\@@ 1f"~" re lnsecte

micro luplancton Alge verzi

(mime spedi) lamentoase

I '|(\\

FIG. 2.12 Diagrama unei regele lroce studiat in Lacul Gatun, Panama. Fitoplanctonul reprezentat de
al-

gele verzi este principalul productor aat la baza reieleii Zooplanctonul este reprezentat de animale
mici,

deseori microscopice gi plutitoare; el reprezint consumatori primari. i nu fotosintetizatori.

impreun cu in-

sectele i algele reprezint surse de hran crucial pentru petii din ecosistemele acvatice (prin
amabi|ita-

tea lui G. H. Orians).

A-mmui

Ce este diversitatea biologic? 51

temperate alctuiesc 0 astfel dc asociaiie.

relamle din regelele troce (Valiadares 5i alm, 2006; Becker

In agezirile urbane, populayiile de pisiri pot cre$tc datorit reducerii pri-

$i abundenia insectelor (Faeth $i algii, 2005).

asociai ch eie

biologice, anumite specii sau grupuri dc specii. cu trsitiiri ecologice simi-

iunui numr mare de specii de a rezista. Aceste specii cheie

organizarea comunitm prin numrul dc indivizi $i cantitatea de biomas

5i altii, 2000; Soule i alm, 2003, 2005; Mumby i alm, 2006). Protejarea

trebuie si e 0 prioritate a eforturilor de consen/are, pentru ci pier-

la disparma a numeroase alte specii (vezi Caseta 2.2). De$i uneori putem

de specii cheie, adesea speciile mai pulin evidente pot imporiante pentru func-

ce nu sunt imediat vizibile (Lyons gi algii, 2005). Pridtorii sunt

specii chcie, pentru 051 pot inuenia considerabil populaiia ierbivorelor.

a. unui numir mic de pridtori, chiar daci reprezint un procent mic din bio-

poate genera schimbri dramatice in inveli$ul vegetal $i 0 pierdere major a di-

(Berger $i alm, 2001; Pederscn 5i Wallis, 2004). De exempiu, din spamle dc

al priditori au fost extenninaii de ctre oameni, popuiatia dc cprioare a crescut

Cprioarele au suprap:'1unat paji$tilc, eliminind numeroase specii de plante ierba-

Pierderea acestor specii are efecte negative att pentru ierbivore, dar 5i pentru

Specii cheie

Specii dominant:

(Iupi; lilieci; smochini;

(arbari; cprioare; specii '. .

kelp) '-~i ~/

organisme patogene) ierbacee de stepi; alge de Q1)

, Qv?

i :21-Tia .. _,

ii. - m/WM

Specil vare Specii (omune cu impact mic

(plant: cu cri; (irbu5ti: tuuri;

uturi; muchi) spetii ruderale

Biomasa speciilor -

.- - - 1-Q;
\<> -5

, \-Z=:"f~

.-1.;

precum lupii, smochinii, liliecii 5i organismeie cauzatoare de boli, aictuiesc doar

ital a comuniiiilor biologice. dar au un impact mare asupra organizrii 5i su-

Multe alte specii care nu sun! consideraie a specii cheie: speciile rare, precum

uturii i mu5chii, au un impaci minim asupra biomasei i asupra altor specii din

dominante consiituie un procent important din biomas i afecteaz numeroase alte

anumite specii comune suni importante ca biomas, dar au un impact rela-

comunitiilor bioiogice (Dup Power et al. 1996).

52 Fundamentele conservrii diversittii biologice

FIG. 2.14 Vulpile zburtoare lilieci

din familia Pteropodidae. precum

Pteropus samoensis, un Iiliac frugivor

reprezint polenizatori vitali si dis-

persatorii semintelor in comunittile

pdurilor tropicale (foto Barry

Bland/Alamy).

insecte. De asemenea, reducerea

gradului de acoperire cu vegetatie

poate conduee la accentuarea ero-

ziunea solului si automat la pier-

derea speciilor din sol.

Liliecii, numiti vulpi zbur-

toare din familia Pterodidae, sum

un alt exemplu de specie cheie (Fig. 2.14). Acesti lilieci sunt principalii polenizatori 5i disemi-

natori ai semintelor pentru multe specii de arbori cu important economica din zonele tropicaie

africane, asiatice si din insulele pacice (Fujita si Tuttle, 1991; Nyhagen si altii, 2005). Cand co-

loniile sunt afectate de vntori, sau arborii care se constituie in spatiu de cuibirit sunt tiati, po-

pulatme de lilieci vor sciidea. Drept urmare, multe specii de arbori din padure nu mai reusesc sa

se inmulteasca.

Speciile ce modici extensiv mediul zic prin activittile lor, denumite uneori inginerii eco-

sistemelor, sunt considerate de asemenea specii cheie (McLaren si Peterson, 1994; Wright si altii,

2003). De exemplu, castorii construiesc baraje ce conduc la inundarea unor zone din padurile tem-

perate, crend pentru muite specii noi habitate de zone umede. Rmele vehiculeaza anual tone de

sol/ha, cresczind fertilitatea soiului $i afectzind comunitatile de plante si animale edace. Furnicile

taietoare de frunze din padurile tropicale si subtropicale construiesc in sol tuneluri lungi pentru

a crea asa numitele grddini de ciuperci, ce se constituie in habitate pentru multe specii subterane;

tierea frunzelor are de asemenea un efect vizibil si asupra vegetatiei.

lmportanta animalelor ierbivore in modelarea zica a comunitatilor este ilustrata de cazul re-

cifurilor de corali din Caraibe (Hughes, 1994; Burke si Maideus, 2004). Pe aceste recife, multe

specii de arici de mare din genul Diadema si pesti consum mai ales alge mari, care au aparut dupa

1980. Totusi, in anii 80 pescuitul excesiv a contribuit la scaderea populatiei de pesti, iar aricii

de mare din genul Diadema, au inregistrat 0 mortalitate mare, aparent datoriti unei epidemii. Fare

pesti 5i aricii de mare din genul Diadema care sa le controleze, algele s-au dezvoltat excesiv, aco-

perind si deteriornd recifele de corali. Astfel, poluarea apelor de coasta se pare ca a inclinat ba-

lanta ecologic in favoarea algelor, oferindu-le nutrienti din abundent pentru crestere.

Importanta unei specii sau asociatii cheie poate legat de relatiile supraspecializate cu alte

organisme. in multe paduri tropicale, smochinii (Ficus sp.) par a specii cheie pentru functio-

narea comunitatiior de vertebrate. Florile smochinilor sunt polenizate de viespi mici, ee se ma-

turizeaza in interiorul fructului. Arborii maturi produc continuu smochine, iar generatiile de viespi
se maturizeaz in paralel. Ca o consecint a acestei productii continue de fructe, smochinii asi-

gur 0 surs sigura de hrana pentru primate, pasari si alte vertebrate consumatoare de fructe pe

tot parcursul anului, chiar si in sezonul secetos. Desi smochinele nu au un continut energetic ri-

dicat de lipide si proteine, care sa permita dezvoltarea vertebratelor, ele sunt consumate in pe-

Ce este diversitatea biologic? 53

resurse de hranz71_ de exemplu in timpul perioadelor secetoase; ole permit

5 pn ce hrana lor preferat va din nou disponibil. Chiar dac

mtr-0 padure, $i fructele lor constitue un procent mic din dicta vertebrateior,

te itor specii de vertebrate. in acest caz, smochinii sunt 0 asc-

faptul ca multe alte specii se bazeaz pe ei pentru hran, sintatea popula-

depinzind de cea a populayiilor dc viespi polenizatoare. Relayia dc mutualism

viespi se constituie in fundatie a intregii comunitti forestiere.

cheie indepiinesc roluri mai puiin vizibile, ins. esenyiale in mentinerea diversi-

1974). Pe lng rme, alte detritivore greu de observatjoac un r01 important

comunittilor. De exemplu, scarabeii au densitiyi reduse in pdurile tropicale 5i

mic procent din biomasa pidurii (Klein, 1989). Cu toate acestea ei sunt cru-

1 biologic, crend bile de excremente $i resturi dc materie organic, pe

ca surs de hran pentru larvele lor (Fi . 2.15 . M te ' ' "

g ) a na orgamca mgropat se

elibernd nutrientii necesari pentru cre$terea plantelor. Semingele din excre-

sunt i ele ingropate, favorizndu-se germinarea lor $i apa-

In plus, mgropnd excrementele $i hrnindu-se cu acestea, scarabeii dis-

ajutnd la mentinerea unor populatii sntoase de vertebrate. Organismele

boli i paraziii pot aite exemple de specii invizibile pentru om, dar t0tui cru-
prezen(a lor reduce densitatea speciilor gazd, pistrnd echmbrul comunitigilor

""r 5;.L__ (-

Pin

'\

\.._

J_ .

7:

in multe oomunitgi. Gndacii disperseaz 5i ingroap bile de b-

rapid a deeuri|or i disponibilizarea nutrienlor pentru creterea

dispersate odata cu blegarul, permiind dezvoltarea unor plante noi. (llustratii

The Work of Nature de Yvonne Baskin, Island Press, Washington, D:C.).

54 Fundamentele conservrii diversittii biologice

biologice.

ldenticarea speciilor cheie poate oferi date importante pentru conservarea diversititii bio-

logiee. Eliminarea unei specii sau grup cheie dintr-o comunitate poate accelera pierderea altor spe-

eii (Letourneau si altii, 2004). Pierderea speciilor cheie poate declansa 0 serie de extinctii, fenc-

men cunoscut drept extinctie in cascad, ce au ca rezultat aparitia unui ecosistem degradat, cu

o diversitate biologici redusi la toate nivelurile troce. Probabil acest fenomen s-a manifestat deja

in pdurile tropicale, unde supracolectarea a diminuat drastic populatiile de pisri si mamifere

ce actioneaz ca prdtori, diseminatori ai semintelor si consumatori ai plantelor. Desi la prima

vedere 0 pdure afectat de extinctii locale pare sntoasi, este de fapt 0 pzidure goald in care pro-

cesele ecologice au fost alterate ireversibil astfel inczit compozitia speciilor din pdure se va
schimba in urmtoarele decenii sau seeole (Redford, 1992).

Totusi, in unele cazuri, dac pot identicate o parte din speciile cheie dintr-0 comunitate

afectat de activititile umane, ele pot atent protejate sau chiar favorizate. De exemplu, in tim-

pul exploatrilor forestiere selective, smochinii si alti arbori fructiferi importanti ar trebui prote-

jati, in timp ce arborilor cornuui ce nu sunt specii cheie li se poate reduce abundenya, rezultnd

0 pierdere mai mic a diversititii biologice. De asemenea vntoarea speciilor cheie de animale

dintr-un arealul exploatat forestier ar trebui limitat sau total oprit.

Resurse clzeie

Deseori ariile protejate naturale sunt comparate si valorizate in termeni de mrime, pentru c

de regul cele care au suprafete mari contin mai multe specii si habitate decit cele mici. Totusi,

nu numai suprafata mare ofer asigurri c5 0 arie protejat natural contine intreaga gam de ha-

bitate si resurse necesare speciilor protejate. Anumite habitate pot conne resurse cheie, deseori

zice sau structurale, ce ocupi 0 suprafati mic dar sunt cruciale pentru multe specii din cumu-

nitate (Pykala, 2004; Hunter, 2005). De exemplu:

- depozirele de rare Ia zi 5i zanele cu minerale asiguri mineralele esentiale pentru animale,

mai ales pe continentele cu precipitatii abundente. Distributia resurselor de sare poate determina

abundenta si repartitia vertebratelor pe 0 suprafat;

- zonele adzinci din pzirduri ;i acumuldrile de apd de la izvoare pot singurul refugiu pen-

tru pesti, anumite plante si alte specii acvatice, in timpul sezouului secetos, cnd nivelul apei scade.

Pentru animalele terestre, aceste zone pot singura surs de ap de biut pe distante considera-

bile;

- lrunchiurile uscare ale copacilor sunt folosite ca vizuin sau cuib de multe specii de pi-

sri si mamifere. Cavittile adecvate pentru a deveni vizuin sunt 0 resursi limitatoare a mrimii

populatiei pentru multe specii de vertebrate. Importanta locurilor de cuibrit este demonstrat de

cresterea perechilor reproducitoare inregistrat cnd se asigur cutii pentru cuibrit 5i prin declinul

populational al multor specii, cnd sunt mdeprtati de etre silvicultori arborii putrezi sau stre-

deliti de cioenitori.
- lemnulputrezit asiguri habitat pentru o game: larg de animale, plante si fungi, att in me-

diile terestre ct si in cele acvatice (Gurnell si altii, 2005). Arborii cizuti in priuri sunt habitate

extrem de favorabile pentru pesti, crora le asigur adipost impotriva prditorilor si le creeazi

zone bine oxigenate ce hrnesc att pesti, cit si prada. Cnd lemnul este indepltat, bogtia in spe-

cii a ecosistemului scade.

Ce es_te diversitatea biologic? 55

pe 0 suprafati mica din aria dc conservare, dar sunt de im-

animale. Pierderea resurselor cheie poate insemna

mat ales anumite pasari si mamifere. Cnd speciile de ver-

0 cascada a extinctiei pentru speeiile de plante ce depind de acele

5i dispersatori ai semintelor.

easistemelor

comunititilor biologice cu mediul zic si chimic, includem proce-

cum ar transferul energiei, producerea biomasei, circuitele carbonului,

circuitul apei (Chu si Karr, 2001; Diaz, 2001; MEA, 2005). Conceptul

a ecosistemului este important pentru conservare, dar este dicil de evaluat

Integritatea ecosistemului reprezinti. starea in care un ecosistem este inte-

Un ecosistem deteriorat de activitatile umane, din care au disparut unele specii

rm capacitatea de a retine apa dupa precipitatii bogate, pe care apoi sa

si-a pierdut 0 parte din integritate.

in care procesele functioneaz normal, chiar daca sunt sau nu prezente inu-

ecosistem sinitos. in multe cazuri, ecosistemele ce si-au pierdut unele

pentru ca exista deseori 0 redundanti a rolurilorjucate de specii ecolo-

Ecosistemele ce sunt capabile sa ramana in aceeasi stare sunt denumite ecosisteme

stabile datorita lipsei perturbarilor antropice ori pentru ca au caracteris-

stare. O astfel de stabilitate la interventiile antropice inuenteaza doua ca-

lor: rezistenta $i rezilienta. Rezistenta este capacitatea de a-si pastra

in conditiile mentinerii pemirbatiilor prezente; astfel, ecosistemul unui ran

petrol si-ar pastra procesele ecosistemice majore. Rezilienta

unui ecos1stem de a se intoarce rapid la starea initiala dupa ce s-a produs per-

un ecosistem de ru are rezilienta mare, daca dupa o scurgere de petrol si moar-

5i plante, s-ar intoarce la starea initiala. De exemplu, cand pestii sunt intro-

au peste, numarul de speeii native va scadea, indicind o rezistenta redusa;

mor, speciile native se refac rapid, indieand 0 rezilienta mare (Knapp si altii,

recomandat