Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tematic, Atat de frageda..." se incadreaza in poezia visului de iubire, alaturi de creatii cum ar fi: Floare
albastra", Lacul", Dorinta", Sara pe deal" s.a.
In toate, poetul ii inalta iubirii un cant nepieritor, in care bucuria si suferinta, voluptatea si durerea, visul si
dorul de dragoste iradiaza intregul univers al imaginarului eminescian.
Toate sunt strabatute de un fior cosmic cu adancimi de vecie {Nimeni nu mai cantase ca el iubirea ca
eveniment cosmic", scria Calinescu), iar clipa de dragoste devine aproape sacra: asezati sub teiul sfant" si
privind aparitia stelelor (ca pe o noua Geneza), cei doi indragostiti reprezinta perechea eterna.
In Atat de frageda..." insa, visata intalnire cu iubita este inlocuita printr-un cant de adoratie inchinat
femeii pe care soarta i-o scosese in cale; inger si marmora, zana si pamanteanca, aceasta il va parasi,
lasandu-1 nefericit.
Pierduta pentru vesnicie, ea va deveni icoana a Fecioarei, sentimentul erotic transformandu-se in veneratie
religioasa; din aceasta pricina, poezia in discutie a fost incadrata in erotica mistica.
Alcatuita din noua strofe cu versuri de 9/8 silabe si ritm iambic, poezia ar putea fi impartita in doua
secvente:
- strofele I-VI (inclusiv);
- strofele a Vil-a - a IX-a.
Acestea se constituie in jurul imai multor motive literare:
- al femeii-inger (strofa I);
- al visului (strofele a Ii-a si a IV-a);
- motivul lui Venus (strofele a IlI-a si a V-a);
- motivul nuntii (strofele a IV-a si a Vil-a);
- motivul despartirii (ultimele trei strofe).
La nivel metaforic. in primele sase strofe, imaginea femeii adorate se constituie dintr-o suita de comparatii:
...te-asameni/ Cu floarea alba de cires", ca un inger dintre oameni", Plutesti ca visul de usor", Rasai ca
marmura"; aparitia luminoasa care pluteste parca pe deasupra lucrurilor apartine mitului si visului de
iubire; bratele reci si marmoreene sunt ale anticei Venus evocata de Eminescu si in poezia Venere si
Madona".
Proiectia in mit se adanceste in versul Mireasa blanda din povesti" (s.n), cel de al doilea epitet trimitand la
imaginea unei zane.
Dintre epitetele primei parti se cuvine a fi mentionat cel din versul Cei plini de lacrimi si noroc" , ochii
iubitei integrand-o in randul pamantenilor condusi de capriciile norocului (ca in Luceafarul").
In ultimele trei strofe, plecarea iubitei umple sufletul poetului de o tristete prelungita etern (Pierduta
vecinie pentru mine"); in aceste conditii, comparatia: S-o sa-mi rasai ca o icoana/ A pururi verginei Marii"
sacralizeaza faptura adorata, punandu-i pe frunte nimbul puritatii.
In plan semantico-morfologic, repetarea verbului a rasari" in doua pozitii {Rasai ca marmura" si sa-mi
rasai ca o icoana ") confera lumini de mit si de sfintenie femeii din visul de iubire.
Textul comentat confirma caracterul unitar al liricii eminesciene, prin prezenta unor teme, motive si
particularitati de limbaj apartinand marelui poet.