Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
______________________________________________________________________
CAPITOLUL 6
113
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
structuri complet recristalizate, atunci temperatura minim se limiteaz n funcie de
acest parametru, la temperaturi mai ridicate. Dac n urma deformrii se urmrete
obinerea unui structuri fine se poate cobor temperatura minim de deformare
realizandu-se aa numita deformare la semicald.
Intervalul de temperatur tehnologic este acela la care are loc deformarea
propriu-zis i trebuie s fie cuprin n intervalul de temperatur admis.
La temperaturi ridicate mai ales la nclzirea n cuptoare, unde semifabricatul vine n
contact cu flacra sau gazele arse, care conin oxigen, bioxid de carbon, vapori de ap,
etc., apar fenomenele de oxidare i decarburare.
Oxidarea
Intre oxigen, bioxid de carbon , vaporii de ap i oelul care se nclzete au loc
urmtoarele reacii chimice:
Fe+O2= 2Fe O
Fe + CO2=FeO+CO
Fe + H2O=FeO+H2
6FeO+O2=2Fe3O4
3FeO+CO2=Fe3O4+CO
3FeO+H2O=Fe3O4+H2
4Fe3O4+O2=6Fe2O3
Asupra procesului oxidrii oelului au influen mai muli factori printre care:
-compoziia gazelor arse. Dup cum aceste gaze vor conine n cantitate mai mare sau
mai mic elemente oxidante (O2, CO2 si H2O) n aceeai msur oxidarea se va produce
mai mult sau mai puin intens.
Influena mai mare asupra oxidrii o are oxigenul i vaporii de ap i mai mic bioxidul
de carbon.
Dac n gazele de ardere exist i bioxid de sulf(SO2) atunci la aceleai condiiii de
nclzire, viteza de oxidare va crete.
-temperatura. Oxidarea decurge cu atat mai intens cu cat temperatura este mai ridicat.
Astfel dac la 9000C se ia viteza de oxidare egal cu unitatea, atunci la 10000 ea va fi 2,
la 11000C-3,5 iar la 13000C-7.
Pan la aproximativ 7000C oxidarea se produce mai puin intens, aproape neglijabil.Din
acest punct de vedere este indicat deformarea la semicald.
-durata de meninere. Cantitatea de oxid crete cu mrirea duratei de meninere a
semifabricatului n cuptor la temperatura data.
Legtura ntre cantitatea de oxid format i durata de meninere la temperatura dat(n
intervalul 60012000C) se poate exprima prin relaia:
9000
q = c e T
(6.1)
2
n care q este cantitatea de oxid format n g/cm
- durata de meninere a semifabricatului n cuptor, n min.
T- temperatura semifabricatului, in K
c- coeficient care depinde de coninutul gazelor arse
Relaia 6.1 este valabil pentru cazurile n care oxidul nu se desprinde de semifabricat,
formand astfel un strat izolator pentru oxidarea ulterioar.
-raportul dintre suprafaa i volumul semifabricatului nclzit. Cu cat acest raport este
mai mare la un volum dat, cu atat i cantitatea de oxid va fi mai mare n unitatea de
timp.
-starea chimic a metalului. Cu cat coninutul de carbon din oel este mai ridicat, cu atat
mai mic va fi cantitatea de oxid format. Acest fenomen se explic prin aceea c pe
114
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
suprafaa semifabricatului are loc oxidarea carbonului(decarburarea) formandu-se oxid
de carbon, care are rol protector.
-viteza de micare a gazelor n raport cu suprafaa piesei. De viteza de deplasare a
gazelor de ardere depinde prezena n apropierea piesei a unei concentraii mai mari sau
mai mici de elemente oxidante. Peste o anumit vitez de deplasare a gazelor (circa
0,1m/s) aceasta nu mai influeneaz simitor viteza de oxidare deoarece n aceste
condiii se ajunge la un echilibru n reacie, care nu mai poate fi modificat de viteza
gazelor arse.
Prezena fenomenului oxidrii face ca n timpul nclzirii s aib loc pierderi de
material. La nclzirea semifabricatelor de oel n cuptoare cu combustibil, pierderile de
metal se ridic la 2-3% din volumul semifabricatului sau chiar mai mult.
La nclzirea electric, fiind prezent pe suprafaa semifabricatului numai oxigenul din
aer i nclzirea avand loc ntr-un interval mai scurt de timp i pierderile de material
sunt mai mici, reducandu-se la 0,51% din volumul semifabricatului.
Decarburarea
Pe lang oxidare , la temperaturi ridicate are loc i decarburarea oelului.
Gazele care produc decarburarea sunt: O2, CO2, H2O, H2, care cu cementita produc
urmtoarele reacii:
2Fe3C+O2=6Fe+2CO
Fe3C+CO2=3Fe+2CO
Fe3C+H2O=3Fe+CO+H2
Fe3C+2H2=3Fe+CH4
Viteza de decarburare este mai mare la nceputul nclzirii deoarece dup ce se
formeaz un strat de oxid pe suprafaa semifabricatului, acesta are rol izolator.
Deasemenea pe msur ce stratul de oxid ptrunde spre interiorul semifabricatului, se
oxideaz stratul decarburat. Deci grosimea stratului decarburat nu crete proporional cu
timpul, ci dimpotriv poate rmane constant sau chiar s se micoreze fiind n strans
legatur cu viteza de oxidare.
Asupra procesului decarburrii are influen mare starea chimic a oelului. Cu cat
coninutul de carbon este mai mare, cu atat i procesul decarburrii va fi mai intens.
Wolframul i aluminiul favorizeaz decarburarea pe cand alte elemente de aliere au o
mai mic influen asupra acestui fenomen.
Protecia contra oxidrii i decarburrii
Pentru a micora pierderile de material prin oxidare i grosimea stratului decarburat se
pot aplica urmtoarele metode:
- micorarea duratei de meninere a semifabricatului n cuptor prin mrirea vitezei de
nclzire(prin mrirea temperaturii cuptorului).
- folosirea unei atmosfere de protecie. Compoziia gazelor, pentru ca acestea s fie
mai puin oxidante sau decarburante depind de temperatur. Pe msur ce crete
temperatura coninutul de CO n gazele arse trebuie s fie mai mare pentru ca
oxidarea s nu aib loc .
- acoperirea suprafeei semifabricatului cu un strat protector. Aceast acoperire se
poate realiza fie prin galvanizare (deobicei cuprare) fie prin folosirea altor soluii
preparate n acest scop.
Curirea oxizilor de pe semifabricatele nclzite
Prin oxidarea semifabricatelor n timpul nclzirii latura negativ a acestui
proces nu se limiteaz numai la pierderile de material, ci oxizii formai au o influen
duntoare n procesul deformrii.
Oxizii rmai pe semifabricat se rcesc mai repede decat restul materialului i ei devin
mai duri, astfel c n timpul deformrii se imprim n pies.
115
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Dup nlturarea oxizilor imprimai n piesa matriat, suprafaa acesteia rmane
neregulat, de slab calitate, fapt pentru care, pentru prelucrrile ulterioare trebuie lsat
un adaos mare.
Oxizii rmai pe suprafaa semifabricatului au aciune abraziv, astfel c vor uza
prematur sculele. S-a constatat c matriele folosite pentru matriarea pieselor lipsite de
oxizi au o durabilitate mai mare cu circa 40..60% decat cele n care se matrieaz
semifabricate cu oxizi pe suprafaa lor.
Pentru curirea oxizilor de pe semifabricatele nclzite se folosesc mai multe metode:
1. metoda hidraulic, nlturarea oxizilor prin aceasta metod se face prin stropirea
semifabricatului nclzit cu un jet de ap sub presiune(100150atm). Sub aciunea
apei oxizii se rcesc, crap i se nltur de pe semifabricat.
2. metode mecanice, se folosesc pentru curirea oxizilor de pe semifabricatele de
dimensiuni relativ mici i de form cilindric sau paralelipipedic.
116
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Fig.6.1 Diagrama Fe-Fe3C [Material Science and Metallurgy 4th edititon, Pollack,
Prentice Hall 1988]
117
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
este dat de viteza(maxim) admisibil de nclzire. Tensiunile termice apar datorit
proprietilor elastice ale materialelor care se nclzesc.
Oelul de exemplu are proprieti elastice pronunate pan la circa 5500C, dupa care
acestea scad, crescand proprietile plastice.
Rezult c i tensiunile termice sunt mai mari i mai periculoase n cazul oelului pan
la 5500C.
Tensiunile termice cresc proporional cu viteza de nclzire, cu coeficientul de dilatare,
cu dimensiunile piesei i cu modulul de elasticitate al materialului nclzit.
O posibil relaie de legatur ntre aceti parametrii este prezentat mai jos:
Et
max = 0 (6.2)
2(1 )
n care max este efortul maxim ce ia natere n semifabricat
0 coeficientul de dilatare liniar a materialului nclzit
E modulul de elasticitate al materialului nclzit
t diferena de temperatur dintre suprafaa i miezul semifabricatului nclzit
- coeficientul lui Poisson
Daca in relatia 2 in loc de efortul maxim se introduce rezistenta admisibila a
materialului a atunci se poate calcula diferenta de temperatura admisa ta intre
suprafata si miez deci:
2(1 )
ta = a (6.3)
0 E
Pe de alta parte diferenta de temperatura t intre suprafata si miezul semifabricatului
este data de relatia:
VR 2
t = (6.4)
4a
in care V este viteza de incalzire in 0C/h
R- raza cilindrului(sau semilatura patratului) semifabricatului in m
a- difuzibilitate termica, in m2/h( a = , fiind conductivitatea termica , c-
c
caldura specifica a materialului, - densitatea materialului)
Comparand relatiile 3 si 4 si inlocuind cu 0,3 , valoarea vitezei admisibile de incalzire
Va este data de relatia:
5,6a a
Va = (6.5)
0 ER 2
Pe baza schimbului de caldura dintre semifabricat si mediul de incalzire, in unitatea de
timp, se poate scrie relatia:
(tc t s ) As = M s cV (6.6)
in care este coeficientul de transmitere a caldurii de la mediul de incalzire la
semifabricat in kcal/m2h0C
tc - temperatura cuptorului in 0C
ts temperatura semifabricatului in 0C
As suprafata semifabricatului care primeste caldura de la mediul de incalzire in
2
m
Ms- masa semifabricatului, in kg
C caldura specifica a materialului incalzit in kcal/kg0C
V- viteza de incalzire, in 0C/h
Din relatia 6 se poate scoate valoarea vitezei de incalzire:
118
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
(tc t s ) As
V = (6.7)
M sc
Din compararea relatiilor 5 si 6 se deduce ca:
M s c 5,6a a
a = (6.8)
(tc t s ) 0 ER 2
Neglijand transmiterea caldurii prin convectie, care este mica in raport cu cea transmisa
prin radiatie(la temperaturi ridicate 35%), coeficientul de transmitere al caldurii se
calculeaza cu:
T T
[( c ) 4 ( s ) 4 ]
= Ct 100 100 (6.9)
Tc Ts
in care Ct este coeficientul de iradiere
Tc temperatura cuptorului, K
Ts temperatura semifabricatului, K
Punandu-se conditia ca a rezulta ca temperatura cuptorului trebuie limitata in
functie de sectiunea si caracteristicile materialului incalzit.
Pentru a putea stabili daca un semifabricat poate fi introdus direct intr-un cuptor incalzit
la temperatura finala de regim (tc= ts+501500C) se foloseste criteriul Biot(Bi) care se
calculeaza cu relatia:
R
Bi = (6.10)
Daca criteriul Biot este mic(Bi<0,25) atunci semifabricatul se considerasubtire si se
poate introduce direct in cuptorul incalzit la temperatura finala(incalzire intr-o singura
treapta). Cantitatea de caldura transmisa de la suprafata semifabricatului spre interiorul
sau se apropie de cea primita de suprafata semifabricatului de la mediul de incalzire,
deci diferenta de temperatura suprafata-centru are valoare redusa (Fig.6.2 a )
Daca criteriul Biot este mare(Bi>0,5) atunci semifabricatul se consideragros si
incalzirea trebuie facuta in mai multe trepte. Cantitatea de caldura primita de suprafata
semifabricatului de la mediul d eincalzire este mare in raport cu cantitatea de caldura
transmisa spre interiorul semifabricatului deci diferenta de temperatura suprafata-centru
este relativ mare si incalzirea se va face in mai multe trepte (Fig.6.2.c,d). Intervalul
0,25<Bi<0,5 reprezinta un domeniu de trecere in care se incadreaza piesele de marime
mijlocie. Aceste semifabricate necesita o incalzire in doua trepte(Fig.6.2b)
t[ 0C]
119
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
t[ 0C]
incalzire mentinere
tc
tps
tpi
[ h]
b.
Incalzirea pieselor mijlocii (o treapta de incalzire cu mentinere)
t[ 0C]
i1 i2 m
tc
tps
[ h]
c.
Incalzirea pieselor groase in doua trepte(si unele mijlocii)
120
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
t[ 0C]
tc
tps
[ h]
d.
Incalzirea in trei trepte a pieselor groase din oteluri inalt aliate
Fig.6.2
In expresia criteriului Biot marimea arata capacitatea de transmitere a caldurii de la
mediul de incalzire la semifabricat iar marimea capacitatea de trecere a caldurii de la
suprafata semifabricatului spre interior.
Pentru un semifabricat de raza R, cu cat este mai mare si mai mic, cu atat va apare
o diferenta mai mare de temperatura intre suprafata si miez.
121
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
1
k=
Bi
1+
3,5
iar pentru plci k se calculeaz cu relaia:
1
k=
Bi
1+
3
Durata de nclzire calculat cu relaiile 4.13, 4.14 asigur atingerea temperaturii tsf la
suprafaa semifabricatului. Temperatura miezului rmane mai mic decat a
suprafeei.Cu cat durata de meninere in cuptor este mai mare cu atat se va ajunge la o
diferen mai mic de temperatur ntre suprafa i miez.
122
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
CAPITOLUL 7
FORJAREA LIBERA
7.1. Introducere
Materialele metalice forjabile sunt acele materiale care pot fi deformate plastic
prin unul din procesele de forjare. Printre principalele materiale se enumer aliajele
feroase i neferoase.
Aliajele feroase se pot grupa la randul lor n oeluri carbon i oeluri aliate, iar
cele neferoase n metale i aliaje grele i uoare. Din punct de vedere al utilizrii
industriale, cele mai rspandite aliaje feroase sunt oelurile carbon. Pentru ca acestea s
fie uor deformabile se folosesc mai frecvent cele care au carbonul n limitele 01,4%.
Peste aceast limit ele devin greu forjabile.
In categoria oelurilor carbon forjabile intr urmtoarele caliti: oelurile carbon
obinuite OL(STAS 500); oelurile carbon de calitate OLC(STAS 880).
O alt categorie de materiale forjabile o formeaz oelurile aliate pentru
construcii de maini( STAS 7450), oelurile refractare (STAS 3583), oelurile pentru
arcuri( STAS 795), oelurile pentru rulmeni(STAS 1456) s.a.
Prezena unor elemente n compoziia oelului influeneaz comportarea la
deformare a acestora astfel:
Sulful sub 0,025% se dizolv n oel neinfluenand deformabilitatea. Peste
aceast concentraie se formeaz eutectoidul FeS+Fe cu punct de topire de 9850C, care
provoac fragilitatea la rou a oelului; pentru a evita acest lucru se introduce Mn, care
reacioneaz mai uor cu sulful formand Mn S cu punctul de topire de 16200C ( mai
mare decat temperatura de deformare). Acest compus reduce si el deformabilitatea
oelului, dar nu la fel de mult cum o face FeS+Fe. Din acest cauz coninutul de sulf nu
trebuie s depeasc 0,025% maximum 0,035%.
Fosforul este solubil n oeluri pan la 1,2 % marind densitatea i micorand
deformabilitatea acestora; coninutul su nu trebuie s depeasc 0,06%.
123
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Manganul apare ca element nsoitor n oeluri de construcie pan la 0,8 i n
cele de scule pan la 0,3%; n aceste limite el nu influeneaz prea mult deformabilitatea
i duritatea oelului.
Alte elemente nsoitoare cum ar fi cromul, nichelul, wolframul, molibdenul,
influeneaz i ele ca elemente de aliere deformabilitatea oelului, ns intr-o msur
redus fa de elementele enumerate anterior.
Dintre metalele i aliajele neferoase uoare se enumer aluminiul i aliajele sale
pe baz de Si, , Cu, Mg, Zn i Mn, precum i aliajele pe baz de magneziu , care conin
Mn, Al, Sn sau Zn.
Cuprul i aliajele sale, cuprul are deformabilitate foarte bun atat la rece cat i la
cald, fiind uor prelucrabil prin deformare plastic. Cuprul pur se utilizeaz doar in
industria electrotehnic, n alte industrii folosindu-se doar aliaje ale acestui metal( Cu-
Zn, Cu-Sn, Cu-Mn, etc.).
Alamele(aliaje C-Zn) au rezistena la deformare i deformabiltatea puternic influenate
de coninutul de zinc. Astfel la temperatura ambiant alamele cu 30% Zn au
deformabilitatea cea mai ridicata. Prezenta impuritatilor reduce mult deformabilitatea
alamelor.
Bronzurile sunt aliaje binare ale Cu cu Sn, Al, Ni, Mn, Si, etc. La care se adauga
in proportii mici si alte elemente.Bronzurile cu Sn pentru deformare au pana la 3,3% Zn
pentru cresterea caracteristicilor de rezistenta si imbunatatirea structurii. Bronzurile cu
Al au caracteristicile de deformare influentate de continutul de Al, deformabilitatea
maxima obtinandu-se la 8-10%Al.
Aluminiul si aliajele sale au o larga intrebuintare datorita caracteristicilor
mecanice ridicate si a densitatii reduse. Al pur la fel ca si Cu, are o buna deformabilitate
atat la cald cat si la rece, neridicand probleme la prelucrarile prin deformare plastica. In
practica se utilizeaza foarte mult aliaje de Al si putin Al pur. Elementele de baza care
formeaza aliaje cu Al sunt Cu, Mg, Mn, Si. Peste un anumit continut in aceste elemente
de aliere, aliajele devin fragile si greu deformabile. De aceea continutul elementelor de
aliere cu Al se limiteaza la : 5% Cu, 2,5% Mg, 1% Mn, 1,6% Fe.
Aliajele de titan sunt tot mai mult utilizate datorita densitatii foarte reduse si
rezistentei mecanice la coroziune foarte ridicate. Principalele elemente de alieresunt Al
(max 7%) si Cr(max 3%), dar se intalnesc in cantitati mic si Mo, Va, Mn.
In tabelul 7.1este prezentat o clasificare a materialelor n ordinea
descresctoare a capacitii lor de forjare.
Tabelul 7.1
124
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Forjabilitate minim
125
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Prin debitare se nelege divizarea unui semifabricat de o form dat, n dou sau
mai multe buci, la dimensiuni stabilite.
In seciile de debitare se utilizeaz mai multe metode de debitare printre care: debitarea
prin forfecare, debitarea prin rupere, debitarea cu ferstrul, debitarea cu discuri
abrazive, debitarea cu flacr oxiacetilenic.
1. Debitarea prin forfecare
Este procedeul prin care semifabricatele sunt fragmentate n mai multe buci prin
aciunea a dou cuite (Fig.7.1) [2].
Fig.7.1
a. schema de principiu, b. fore i momente
Datorit forei active F dat de cuitul superior , pe cuitul inferior ia natere fora de
reaciune F. Dup intrarea cuitelor pan la o anumit adancime, n material se creeaz o
tensiune de forfecare, care provoac desprinderea unei buci din semifabricatul iniial.
Prin avansul cuitelor n material crete treptat i presiunea asupra feelor laterale ale
acestora. Aceast presiune atinge o valoare maxim , iar dup o scurt perioad de
descretere lin , scade brusc la valoarea zero.
Intrucat fora F nu acioneaz n planul forfecrii, asupra materialului se creeaz un
cuplu M=Fl care tinde s roteasc semifabricatul . Datorit acestui efect iau natere
forele T, care acioneaz pe tiul cuitelor. La o anumit adancime de ptrundere a
cuitelor n material, semifabricatul nu va mai avea tendin s se roteasc datorit
echilibrului de momente:
Fl = T a (7.1)
126
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Fig.7.2
Fora necesar ruperii se determin n funcie de seciunea i rezistena la rupere
materialului.
Pentru semifabricatele cu seciuni circulare fora de rupere se poate calcula cu relaia:
0,4d r
F=k (7.2)
l
unde:
k, este coeficientul care include modul n care acioneaz forele exterioare,
neuniformitatea structurii, etc.
r, rezistena la rupere a materialului n daN/mm2
d,l, diametrul i lungimea semifabricatului, n mm
3. Debitarea cu fierstrul
Forfecarea i ruperea sunt metode de baz pentru pregtirea semifabricatelor
necesare forjrii. Dac se impune obinerea unor suprafee cu caliti superioare a
tieturilor i o precizie mare a semifabricatului debitat, se recomand debitarea cu
fierstrul. Cu toate c procedeul se realizeaz cu productiviti mici, pre de cost
ridicat, pierderi de material i consum mare de scule, se utilizeaz foarte frecvent pentru
debitarea semifabricatelor cu seciuni mari, bare profilate, evi.
Debitarea se poate realiza folosind fierstraie alternative sau fierstraie circulare.
Debitarea cu fierstraie circulare asigur obinerea unei suprafee de calitate superioara .
Diametrul D al panzelor de fierstru disc se alege n funcie de latura a sau diametrul d
al semifabricatului de debitat respectandu-se condiia:D3d
127
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
oxizii se dirijeaz jetul de oxigen sub presiune, care n continuare va ntreine arderea
materialului.
128
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
folosesc la forjarea liber, dezvolt prin lovire sau presare lent o energie care se
transform n lucru mecanic de deformare.
Utilajele auxiliare execut operaii premergtoare celei de deformare propriu-
zis , acestea fiind cele care realizeaz depozitarea, debitarea, nclzirea, curirea de
oxizi, etc., precum i cele ulterioare, care execut debavurarea, calibrarea, tratamentul
termic, controlul, etc. Tot din categoria utilajelor auxiliare fac parte i diferitele
mijloace de manevrare i transport a semifabricatelor i pieselor forjate ntre diferitele
faze ale procesului tehnologic, sau n timpul realizrii lui.
La mainile de forjat, pentru realizarea destinaiei lor, este necesar o energie pe
care maina o preia de la o surs exterioar. Aceast energie se consum n principal,
pein deformarea plastic a metalului Edp, prin deformarea elastic a organelor mainii
Ee, prin frecri Ef, prin eventuala accelerare a unor organe ale mainii Ea. Uneori o parte
din energie se disipeaz n mediul nconjurtor( vibraii ale solului, cldur, etc.), Ep, iar
n alte cazuri o parte din energie rmane neutilizat, En.
Avand n vedere cele de mai sus, bilanul energetic al mainilor de forjat n cazul
general se scrie:
E = E dp + E e + E f + E a + E p + E n (7.3)
Din relaia 7.3 se poate stabili randamentul total al mainii sub forma:
E
= dp (7.4)
E
Pentru forjarea liber se utilizeaz cel mai frecvent ciocanele autocompresoare,
ciocanele abur-aer i presele hidraulice. Schemele cinematice simplificate ale acestor
tipuri de maini sunt prezentate n figura 7.4 [2].
Fig.7.4
129
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
a pieselor mici si mijlocii; ciocane abur-aer, care au nevoie pentru functionare de aer
comprimat(48bar) sau abur supraincalzit
La presele hidraulice lucrul mecanic de deformare se obine prin transformarea energiei
unui lichid aflat la presiune nalt (Fig.7.4,b) n cilindrul 1, care asigur cursa n jos a
traversei 2 pe care se afl nicovala superioar 5. Prin avansul traversei, nicovala
deformeaz semifabricatul 4 aflat pe masa 3 a presei. Pe masa presei se afl montat
nicovala inferioar 6.
Presele hidraulice sunt utilaje cu larg utilizare la prelucrarea metalelor prin
deformare plastic atat la cald cat i la rece. Rspandirea lor se datorete avantajelor pe
care le au. Astfel, presele hidraulice dezvolt fore mari (pan la 1000MN i peste).
Deasemenea acestea pot asigura un domeniu de viteze destul de larg(10-15 102 mm/s).
Din punct de vedere al acionrii, presele hidraulice pentru forjare liber se execut n
dou variante: cu acionare deasupra nivelului solului i sub nivelul solului. Indiferent
de varianta acionrii, funcionarea se realizeaz cu agent energetic(ap sau ulei) a crui
parametrii de lucru se obin ntr-o instalaie hidraulic separat de utilajul propriu-zis..
Parametrul principal al agentului energetic este presiunea. Valoarea de regim a presiunii
se obine cu ajutorul unor pompe i a unor elemente componente intermediare care pot
fi acumulatoarele sau multiplicatoarele de presiune.
Alegerea tipului de utilaj necesar realizrii unei operaii de forjare trebuie s aib
n vedere analiza a doi parametrii de baz: fort i energia dezvoltate de utilaj n vederea
atingerii obiectivului stabilit.
Pentru deformarea plastic a materialelor metalice se consum un lucru mecanic.
Dac de exemplu se refuleaz un semifabricat pe o pres hidraulic, deformarea plastic
ncepe numai n momentul cand fora dat de utilaj, repartizat pe unitatea de suprafa
a semifabricatului, depete rezistena la deformare a materialului. Fora consumat
pentru refulare crete treptat pe msur ce suprafaa transversal a semifabricatului
crete. Lucrul mecanic consumat pentru realizarea unui anumit grad de refulare se
exprim prin produsul dintre fora medie de deformare i mrimea reducerii nlimii.
Se poate astfel remarca faptul c din fora nominal pe care o dezvolt presa i care se
poate menine constant pe ntreaga curs de lucru, semifabricatul supus deformrii
consum doar o anumit cantitate.
Fa de presele hidraulice, capacitatea de lucru a ciocanelor se caracterizeaz
prin aceea c ele pot dezvolta o energie constant la fiecare curs, aplicand-o
semifabricatelor supuse deformrii, cu vitez ridicat. In aceste condiii fora de
deformare este dependent de gradul reducerii nlimii semifabricatului. Pentru
refularea cu mai multe lovituri de ciocan a unui semifabricat cu raportul dintre nlime
i diametru constant, n condiiile utilizrii energiei maxime a ciocanului la fiecare
lovitur, fora variaz astfel: la primele lovituri semifabricatul se refuleaz cu grade
mari de deformare i fore mici, iar la ultimele lovituri reducerile sunt din ce n ce mai
mici iar forele necesare deformrii din ce n ce mai mari. Dac acelai semifabricat se
deformeaza la o pres hidraulic, fora consumat pentru refulare poate avea aceeai
variaie n timp, dar ca valoare total necesar deformrii va fi de aprox. dou ori mai
mic. Aceast diferen apare din cauza vitezei cu care se realizeaz procesul. La
ciocane, datorit vitezelor ridicate (68m/s), rezistena la deformare este mai mare, n
timp ce la prese care dezvolt viteze de aprox. 0,10,25 m/s, rezistena la deformare a
materialului este mai mic.
130
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
7.6.1. Refularea
Prin refulare se nelege comprimarea unui semifabricat n direcia axei lui
longitudinale. In urma acestui proces se micoreaz nlimea semifabricatului,
Fig.7.5
Operaia de refulare se utilizeaz cel mai frecvent la executarea pieselor n form de
disc sau a altor piese de rotaie cu nime relativ mic. De asemenea operaia se mai
folosete pentru:
- mrirea dimensiunilor transversale ale semifabricatelor sau a lingourilor n vederea
unei ntinderi ulterioare care s conduc n final la mrirea coroiajului,
- micorarea anizotropiei proprietilor mecanice create prin forjarea ntr-o singur
direcie,
- obinerea preforjatelor gurite n vederea urmtoarei lor forjri pe dorn.
Principalele tipuri de refulare sunt:
1. refularea ntre scule plan paralele,
2. refularea ntre nicovale profilate(convexe sau concave),
3. refularea parial ( n inel)
Principalele metode de refulare sunt prezentate n figura 7.6.
Fig.7.6
In cazul operaiei de refulare trebuie avut n vedere respectarea catorva reguli n vederea
desfurrii corecte a operaiei. Aceste reguli se refer la:
131
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
1. nlimea sau lungimea semifabricatului care se supune refulrii nu trebuie s fie
mai mare de 2,22,5 ori diametrul, n caz contrar producandu-se flambarea
acestuia.
2. n cazul cand dup refulare urmeaz s se execute o ntindere , nlimea de refulare
trebuie s fie cel puin egal cu diametrul semifabricatului refulat.
3. se recomand ca, gradul de refulare k= A ref/ASi s fie mai mic decat 34 (valoarea
mic pentru semifabricate mici, iar cea mare pentru semifabricate mari).
Nerespectarea acestei condiii poate duce la apariia fisurilor.
4. naintea operaiei de refulare , lingourilor li se teesc muchiile care altfel ar fi o surs
important de concentrare a tensiunilor , mai ales a celor de ntindere care produc
fisuri n material.
5. temperatura la care se execut refularea trebuie s fie cat mai apropiat de
temperatura maxim admisibil pentru a reduce fora necesar refulrii i pentru a
favoriza sudarea defectelor de material.
x d x xy xz 2
= ; = 0; = (7.6)
x dx y z h
132
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Fig. 7.7
Pentru calculul fortei de deformare trebuie determinata valoarea lui z. Pentru aceasta se
foloseste ecuatia plasticitatii, considerand x si z eforturi principale sub forma:
d x z
=
dx dx
Deci relatia ( 7.5 ) devine:
d z 2
+ =0
dx h
sau:
2
d z = dx (7.8)
h
Rezolvarea in continuare a ecuatiei ( 7.8) se va face in functie de variatia care se adopta
pentru tensiunea ( in functie de raportul h/b si coeficientul de frecare ) astfel:
2x
= z ; = 2 k ; = k ; = k (7.9)
b
Calculele analitice au demonstrat ca cea mai acoperitoare relatie este = 2 k .
In continuare se va determina relatia de calcul a fortei de deformare considerand pentru
primele doua relatii:
a. daca = z relatia ( 7.8 ) devine:
2 z
d z = dx
h
d z 2
= dx (7.10)
z h
Integrand ecuatia ( 7.10) rezulta:
2
ln z = x + ln C sau
h
2
x
z =C e h
(7.11)
133
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Pentru determinarea constantei C se folosesc conditiile initiale:
b
La x = ; z = 2k , deci:
2
2 b
2k = C e h 2
de unde:
b
2
C = 2ke 2h
b. daca = 2k rezulta:
dx
d z = 4 k
h
Prin integrare rezulta:
4 k
z = x+C (7.15)
h
Constanta C se determina similar cu cazul anterior, din conditii initiale:
b 4 b b
La x = 2k = k + C de unde C = 2k + 4 k
2 h 2 2h
Inlocuind in relatia ( 7.15) se obtine:
b x
z = 2k + 4k 4 k
2h h
2 b
z = 2k[1 + ( x )] (7.16)
h 2
Forta de deformare F se determina din relatia:
b/2 b/2
2 b
F = 2 z dx = 4k [1 + ( x )]dx sau
0 0 h 2
b
F = 2k (1 + )b (7.17)
2h
Forta specifica va fi:
134
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
1 b
F = 2k (1 + ) (7.18)
2 h
Forta totala necesara pentru deformarea unei bare de lungime l va fi:
1 b
F = 2k (1 + )bl (7.19)
2 h
2x
c. Procedand analog pentru = k si = k rezulta:
b
1 b
z= 2k[1 + ( x )] (7.20)
h 2
1 b2
z = 2k[1 + ( x 2 )] (7.21)
bh 4
135
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
x d x d x d z xy
= ; = ; = 0, deoarece y = 0
x dx dx dx y
xz 2
=
z h
Inlocuind in relatia ( 7.22) rezulta:
d z 2
+ =0 (7.23)
dx h
de unde:
d z 2
=
dx h
2
d z = dx (7.24)
h
In relatia ( 7.24) adoptam pentru legea de variatie = 2k :
4 k
d z = dx (7.25)
h
Integrand relatia ( 7.25) rezulta:
4 k
z = x+C (7.26)
h
Determinarea constantei C se face din conditiile initiale.
a
La x = z = 2k
2
4 k a 4 k a
2k = + C de unde C = 2k +
h 2 h 2
Inlocuind constanta C in relatia ( 7.26) se va obtine:
2 a
z = 2k 1 + ( x ) (7.27)
h 2
Forta totala de deformare va fi data de :
a/2
1 a
F = 4 z 2 ydx = 2k (1 + )a 2 (7.28)
0
3 h
Presiunea specifica de deformare va fi:
F F 1 a
p= = 2 = 2k (1 + ) (7.29)
A a 3 h
136
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Schema starii de tensiuni pentru ecest caz este prezentata in figura 7.10, presupunand
ca in orice sectiune axiala starea de tensiuni este identica.
137
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
138
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
rezulta:
4 k
z = +C (7.34)
h
Determinarea constantei de integrare C se face din conditii initiale:
d 4 k d
La = z = 2k , iar C = 2k +
2 h 2
Inlocuind constanta C in relatia ( 7.34) se obtine:
2 d
z = 2k 1 + ( ) (7.35)
h 2
Fig. 7.11
Energia elementar de deformare , la un moment dat al procesului refulrii ,
corespunztor unei fore de deformare F i a unei micorri n nlime cu dh este:
dE = Fdh
sau
dE = pAdh (7.39)
unde:
p este presiunea de deformare
A, aria suprafetei de contact dintre semifabricat i sculele de deformare
139
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Energia de deformare n acest caz va fi:
h0 h0
h0 h1
2. dac deformarea este mare ( > 0,1) i presiunea p se modific mult n timpul
h0
deformrii, astfel c nu se mai considera o presiune medie de deformare. Rezult
astfel:
h0
1 d dh
L = d (1 + )V (7.43)
h1 3 h h
d 2
Prin rezolvarea integralei de mai sus n condiiile constanei volumului ( V = h) se
4
obine:
h 0 2 d1 d 0
E = d V[ln + ( )] (7.44)
h1 9 h1 h 0
Din relaia 7.44 se poate observa c pentru =0 i p=d energia de deformare este:
h
E = d V ln 0 (7.45)
h1
Studiul deformaiilor la refulare
140
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
2. Zona b unde este prezent alunecarea i suprafaa de contact se mrete prin trecerea
materialului din interiorul epruvetei
3. Zona periferic c care se formeaz prin trecerea materialului de pe suprafaa lateral
a semifabricatului, unde alunecarea este prezent, materialul fiind mpins spre
periferie de ctre zona b.
Raportul razelor acestor zone depinde de raportul d/h al epruvetei, de mrimea
coeficientului de frecare pe suprafaa de contact i de marimea gradului de
deformare .
Prezena zonelor staionare i de alunecare pe suprafaa de contact, precum i a
distribuiei neuniforme a efortului tangential pe inaltimea semifabricatului supus
deformarii, fac ca starea de deformare sa fie neuniforma in volumul acstuia.
In cazul refularii semifabricatelor cilindrice, neuniformitatea deformarii se manifesta la
exterior prin aceea c acestea primesc o form de butoi. La aceleaii dimensiuni ale
epruvetelor i la acelai grad de deformare , forma de butoi este cu atat mai pronunat
cu cat coeficientul de frecare este mai mare(Fig.7.13 ).
Fig. 7.12
Fig. 7.13
141
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
C este un coeficient de siguran C=1,11,2
p-presiunea de deformare prin refulare
As- seciunea semifabricatului refulat n faza final
Se va alege o pres a crei for de presare s ndeplineasc condiia:
F Fc (7.47)
In cazul deformrii pe ciocan, acesta se va alege pe baza lucrului mecanic necesar
deformrii la o lovitura.
L = pVs h (7.48)
unde:
p este presiunea de deformare prin refulare
Vs- volumul semifabricatului supus refulrii
h- gradul de deformare prin refulare admis
h
h =
h0
Cunoscandu-se lucrul mecanic de refulare total(Lt) i cel dat la o lovitur de ciocan (L1)
se poate calcula numrul de lovituri (n) necesare refulriii semifabricatului de la
nlimea iniial ho la nlimea final h1 folosindu-se relaia:
L
n= t (7.49)
L1
n care este randamentul loviturii(0,85)
Fig. 7.14
142
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Stabilirea tehnologiei de forjare liber prin refulare.
143
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
In cazul n care se lucreaz pe un ciocan de forjare liber se va determina lucrul mecanic
necesar refulrii, respective masa prii cztoare a ciocanului.
h
L = V pf pm ln 0 V pf pm1 (7.57)
h1
2 1
unde: pm este presiunea medie de deformare pm = ( p f + pi ) [N/mm2]; pf i pi sunt
3 2
presiunile de deformare la temperaturile de nceput i sfarit ale deformrii calculate cu
1 d
relaia lui Siebel: p = c (1 + ) ,
3 h
h0 i h1 sunt nlimile semifabricatului nainte i dup o lovitur de ciocan,
10,1, gradul de deformare la o lovitur de ciocan
Energia de deformare la prelucrarea pe ciocane se obine din transformarea energiei
cinetice de lovire a berbecului:
h m v2
V pf pm ln 0 = c (7.58)
h1 2
unde: mc este masa prii cztoare a ciocanului, [kg]
v57 m/s, viteza berbecului nainte de impact,
= 0,850,9, randamentul transformrii energiei cinetice a berbecului n
energie de deformare.
Din relaia 7.58 se poate exprima masa prii cztoare a ciocanului:
h
2 pmV pf ln
h1 2 pmV pf 1
mc = (7.59)
v
2
v 2
Se recomand alegerea presei hidraulice sau a ciocanului de forjare liber necesare, cu
caracteristici mai mari cu aproximativ 25% decat cele reieite din calcul.
7.6.2 Intinderea
Intinderea este operaia de prelucrare prin deformare care asigur mrirea lungimii
semifabricatului i micorarea seciunii lui transversale. Fenomenele care apar la
deformarea prin ntindere sunt asemntoare celor de la operaia de deformare prin
refulare. Deosebirile constau numai n urmtoarele :
- la ntindere nu se deformeaz deodat toat masa materialului ci in mod treptat
- deformarea prin ntindere are loc n general pe toate laturile semifabricatului, n mod
succesiv i nu numai pe dou laturi ca n cazul refulrii.
Schema principial a procesului de ntindere este prezentat n figura 7.15:
Fig.7.15
144
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
145
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Fig.7.16
146
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
147
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
b. Intinderea intre suprafete profilate
Intinderea se poate realiza i ntre suprafee profilate. Cateva exemple sunt prezentate n
figura 7.17.
Fig. 7.17
Nicovalele profilate asigur o alungire mare n dauna lirii, care se reduce i n plus
creeaz o stare de tensiuni de compresiune care evit apariia fisurilor. De aceea acest
tip de ntindere se utilizeaz pentru deformarea lingourilor i a oelurilor cu plasticitate
redus.
Suprafetele profilate nu creaza de la inceput o stare de eforturi de compresiune pe toate
laturile, insa efortul de intindere pe sectiunea a-a este mult mai mic decat in cazul
deformarii intre suprafete plan-paralele. Fig.7.18 prezinta modul de evolutie a
tensiunilor pe sectiunea intinsa, observandu-se reducerea eforturilor de intindere de la
un unghi de contact de 90o pana la unghiul de 150o unde pe toata sectiunea apar numai
eforturi de compresiune.
Fig.7.18
Pentru calculul fortei de deformare se porneste de la ecuatia diferentiala de echilibru in
coordonate cilindrice de forma:
z 1 z z z
+ + + =0 (7.72)
z
In practica l<2d, unde l este lungimea de contact dintre semifabricat si suprafetele
profilate, iar d este diametrul semifabricatului. Astfel in analogie cu operatia de refulare
se poate aproxima ca repartitia eforturilor este cea prezentata in fig. 7.19 .
148
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
=2k
2k
d
z
Fig. 7.19
In conditiile de deformare de mai sus se poate aproxima ca:
z z 2 k z z d z
= = ; = 0; =
d z dz
Tinand seama de cele de mai sus ec. ( 7.72) devine:
d z 4 k
+ =0 (7.73)
dz d
Variatia efortului k cu variabila z este:
k max 4 k
= = ,
z l/2 l
De unde:
z
k = 4k
l
Pe baza ecuatiei diferentiale de plasticitate putem scrie:
d z d
= (7.74)
dz dz
Inlocuindu-se relatia ( 7.74) in (7.73) se obtine:
d 16k
+ z=0
dz ld
Sau
16k
d = zdz (7.75)
ld
Prin integrarea relatiei de mai sus se obtine:
z2
= 8k + C (7.76)
ld
Pentru determinarea constantei de integrare se pleaca de la conditiile limita: pentru
l2
z=l/2, = 2k , deci C = 2k + 8k
4ld
Relatia (7.76) devine:
149
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
4 l 2
= 2k 1 + ( z 2 ) (7.77)
ld 4
Forta de deformare va fi:
l/2 l/2
4 l 2
F = 2 ddz = 4kd 1 + ( z 2 )dz
0 0
ld 4
Prin integrare rezulta:
2 l
F = 2k (1 + )ld (7.78)
3 d
Presiunea de deformare va fi:
F F 2 l
p= = = 2k (1 + ) (7.79)
A ld 3 d
In calculul de mai sus s-a considerat unghiul de contact maxim adica = 180 o . Pentru
< 180 0 , relatiile (7.78), ( 7.79) vor fi:
2 l
F = 2 k 1 + ld (7.80)
3 d
Si
2 l
p = 2 k 1 + (7.81)
3 d
150
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
- cand o anumit pies nu se poate obine prin forjare liber aa cum cere desenul
piesei finite
- cand o anumit poriune difer puin de alt poriune nvecinat i nu este economic
a se obine prin forjare.
In aceste cazuri piesa forjat se simplific fa de piesa finit, urmand ca adaosurile
suplimentare s fie nlturate prin achiere.
Mrimea de baz a semifabricatului iniial supus ntinderii este seciunea lui. Aceasta se
calculeaz n funcie de mrimea seciunii maxime a piesei ce urmeaz a se obine prin
forjare , folosind relaia:
ASi = yAp (7.85)
unde; ASi este seciunea semifabricatului iniial
Ap , seciunea maxim a piesei ce urmeaz a se forja
y, gradul de deformare a aseciunii.
Gradul de deformare y se stabilete n funcie de starea semifabricatului iniial. Dac
acesta este sub form de lingou, y= 3..6; dac se pornete de la semifabricat laminat
y1,5.
Valoarea seciunii iniiale astfel calculat va fi standardizat la o valoare superioar
celei rezultate din calcul.
Volumul semifabricatului iniial se determin pornind de la volumul piesei forjate la
care se vor mai aduga pierderile rezultate din nclzire i din czturi.
VSi = Vp + V c + Va (7.86)
unde Vp este volumul piesei forjate,
Vc, volumul pierderilor prin czturi,
Va, volumul pierderilor prin arderi.
Cunoscand seciunea i volumul semifabricatului iniial poate fi determinat lungimea
acestuia:
VSi
lSi = (7.87)
ASiSTAS
7.6.3. Gurirea
a. b.
Fig. 7.20
a. gaurirea deschisa; b. gaurirea inchisa
151
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
La gurirea deschis partea lateral a semifabricatului este liber, materialul dislocat de
poanson deplasandu-se mai ales lateral. In urma guririi, nlimea semifabricatului de
obicei se micoreaz. Gradul de micorare a nlimii depinde de raportul D/d(D fiind
diametrul exterior al semifabricatului i d-diametrul dornului de gurire).
Cu cat este mai mic raportul D/d cu atat mai mare va fi reducerea n nlime a
semifabricatului n timpul guririi.
Gurirea deschis se aplic n cazul pieselor mijlocii i mari realizate n serie mic.
Gurirea deschis se poate realiza cu dorn plin sau cu dorn inelar. Dornurile pline se
folosesc pentru gurirea semifabricatelor cu D< 500mm, iar cele tubulare pentru
semifabricate cu D>500mm.
La gurirea nchis curgerea materialului n timpul guririi este limitat de o
matri(inel). Materialul dislocat de ctre dorn se deplaseaz pe lang dorn, mrind
nlimea semifabricatului. Cu cat raportul D/d este mai mic, cu atat creterea n
nlime a semifabricatului va fi mai mare. Gurirea nchis este aplicat pieselor
mijlocii i mici realizate n serie mare.
a. Gurirea deschis
152
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
3
H
1 2
h
Fig. 7.22
Analizandu-se gurirea la un moment dat, semifabricatul se poate mpri n trei pri
distincte:
153
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
-partea cilindric central 1 de diametru d i nlime h, care n timpul deformrii este
supus la refulare.
-partea inelar 2 de nlime h care franeaz deformarea poriunii 1 i exercit asupra
parii ei laterale ei o presiune interioar.
-partea inelar(gurit) 3 care n timpul guririi nu mai necesit for de deformare ci
poate crea o for de frecare asupra dornului.
154
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
- pentru determinarea tensiunii radiale , pe baza metodei liniilor de alunecare la
interfata dintre zonele 1 si 2 apare o solicitare identica cu actiunea unei presiuni
interioare asupra unui inel, deci poate fi calculata cu relatia:
D
' = 2k ln (7.94)
d
unde: k este tensiunea tangentiala maxima,
D- diametrul exterior al semifabricatului supus gauririi,
d- diametrul dornului.
Inlocuind cele de mai sus in relatia ( 7.93) obtinem:
D
'z = 2k (1 + ln )
d
D 1 d
z = 2k 1 + ln + ( ) (7.95)
d h 2
Cunoscandu-se tensiunea z, forta totala de gaurire se poate determina din integrala:
d d
2 2
D 1 d
F = z 2d = 4k 1 + ln + ( )d (7.96)
0 0
d h 2
D 1 d d 2
F = 2k 1 + ln + (7.97)
d 6 h 4
Presiunea specifica de deformare va fi:
F D 1 d
p= = 2k 1 + ln + (7.98)
d 2
d 6 h
4
In relatiile de mai sus daca se tine cont si de frecarea poanson-material pentru zona 3,
cazul cand poansonul este putin conic sau urmare a racirii apare contractia pe dorn,
componenta suplimentara a fortei totale va fi:
Ff = d(H h) = d(H h) 2k
Rezulta astfel forta totala de deformare:
D 1d H h d 2
F = 2k 1 + ln + + 4 (7.99)
d 6h d 4
Presiunea specifica de deformare va avea expresia:
F D 1d Hh
p= = 2k (1 + ln + + 4 ) (7.100)
d 2
d 6h d
4
b. Gurirea nchis
155
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Fig. 7.23
Pentru calculul forei de deformare la gurirea nchis se consider gurirea unui
semifabricat ntr-o matri de diametru D cu un dorn cilindric plin de diametru d
(Fig.7.24).
Analizand gurirea nchis aceasta const din refularea poriunii cilindrice 1 de sub
poanson(de diametru d i nlime h) i mpingerea materialului dislocat de poanson prin
spaiul dintre matri i poanson.
Abordarea calculului fortei se face plecand tot de la zona cilindrica 1, supua refularii,
care este identica cu cea de la gaurirea deschisa, astfel relatia de calcul pentru z este:
2k d
z = 'z + ( ) (7.101)
h 2
156
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Fig. 7.24 Schema tensiunilor la gaurirea inchisa
z si fiind tensiuni principale, pe baza ecuatiei simplificate a plasticitatii avem:
z = + 2k
' '
(7.102)
d
Aplicand din nou ecuatia plasticitatii pentru punctul z=0, = , unde ' si 'z' sunt
2
tensiuni principale avem:
' 'z' = 2k
' = 2k + 'z' (7.103)
Pentru determinarea lui se va scrie ecuatia de echilibru pe axa z a tensiunilor care
''
z
actioneaza asupra elementului de grosime dz din zona 3:
( 'z' + d 'z' ) (D 2 d 2 ) 'z' (D 2 d 2 ) (D + d)dz = 0
4 4
sau
4
d 'z' = dz (7.104)
Dd
Daca se considera = 2k rezulta:
dz
d 'z' = 8k (7.105)
Dd
Prin integrare rezulta:
z
'z' = 8k +C (7.106)
Dd
Determinarea costantei de integrare C se face punand conditiile initiale cand la z=l,
'z' = 0 deci:
l
C = 8k
Dd
iar
lz
'z' = 8k (7.107)
Dd
Se determina 'z' la z=0 deci:
l
'z' = 8k
Dd
Se inlocuieste 'z' in relatia (7.103) rezultand:
l l
' = 2k + 8k = 2k (1 + 4 ) (7.108)
Dd Dd
Se inlocuieste ' in relatia ( 7.102 ) si se obtine:
l
'z = 2k (2 + 4 ) (7.109)
Dd
Pe baza celor de mai sus din relatia (7.101) rezulta:
l 1 d
z = 2k 2 + 4 + ( ) (7.110)
Dd h 2
157
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
d d
2 2
l 1 d
F = z 2d = 4k 2 + 4 + ( )d (7.111)
0 0
Dd h 2
l d d 2
F = 2k (2 + 4 + ) (7.112)
D d 6h 4
Presiunea de deformare devine:
F l d
p= = 2k (2 + 4 + ) (7.113)
d 2
D d 6h
4
Comparand relatiile (7.100) si (7.113) se observa ca presiunea de deformare,
odata cu cresterea diametrului D al semifabricatului, creste la gaurirea deschisa si scade
la gaurirea inchisa.
Fig. 7.25
158
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Fig. 7.26
Fortele de frecare se vor calcula considerand frecare coulombiana (=p) astfel:
Fe = d e lp e Fi = d i lp i
7.7.4. Indoirea
Este operatia prin care axa longitudinala si rectilinie a unui semifabricat se modifica
dupa o traiectorie prestabilita.
La indoirea semifabricatelor partea exterioara a portiunii indoite este supusa tensiunilor
de intindere, iar partea interioara tensiunilor de comprimare(Fig.7.27) .
159
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Fig. 7.27
Tensiunile de intindere si comprimare au in zona de curbura influente nefavorabile atat
asupra formei geometrice a semifabricatelor cat si asupra integritatii materialului.
Zona de curbura isi schimba forma trecand de la rotund la oval si de la patrat la trapez,
transformari care sunt insotite si de aparitia unor ondulari pe partea interioara a zonei
curbate. Aceste fenomene impun o pregtire tehnologic prealabil a semifabricatelor.
Pregtirea const pe de o parte n nclzirea corespunztoare a materialului, iar pe de
alt parte n realizarea unor surplusuri de material n zona care se ndoaie , astfel ncat
dup executarea ndoirii s rezulte seciuni uniforme pe tot conturul.
Fig. 7.28
Considerand ca: = z = 0 , ecuatia ( 7.120) se poate scrie:
160
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
d 1
+ ( ) = 0 (7.121)
d
Apreciind ca si sunt eforturi normale principale, se poate scrie ecuatia de
plasticitate, pentru zona in care este tensiune de tractiune:
= 2k (7.122)
Iar in zona in care este de compresiune:
= 2 k (7.123)
Variatia eforturilor unitare si pe sectiunea semifabricatului se determina prin
rezolvarea sistemului de ecuatii (7.121 ), ( 7.122) si (7.123).
Inlocuindu-se in relatia (7.121), diferenta ( ) din relatia (7.122) aceasta devine:
d 2k
=0
d
Sau:
d
d = 2k (7.124)
Constanta de integrare se determina din conditia ca pentru = R, = 0 :
C = 2k ln R
Deci:
R
' = 2k ln (7.125)
Daca valoarea lui ' se introduce in ecuatia de plasticitate ( 7.122) rezulta:
R
' = 2k (1 ln ) (7.126)
Similar pentru zona in care este tensiune de compresiune, se deduce:
'' = 2k ln (7.127)
r
Si
" = 2k (1 + ln ) (7.128)
r
Planul neutru care desparte zonele determinate de raza n , se stabileste din conditia ca
in acest plan , corespunzator zonei de intindere, sa fie egal cu , corespunzator
zonei de compresiune, astfel:
R
2k ln = 2k ln n
n r
De unde rezulta:
n = Rr (7.129)
Din relatiile (7.125) si (7.127) rezulta ca efortul este maxim in planul neutru, cand
= n .
R+r
Considerand ca planul neutru se gaseste pe axa piesei, deci n , se poate scrie
2
ca:
161
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
h h
n + r+
R 2 = 1+ h 2 = 1+ h ,
= si n
=
n n 2 n r r 2r
Deci efortul radial la axa neutra va avea valoarea:
h
= 2k ln(1 + ) (7.130)
2r
Se poate observa din rel. (7.130) ca efortul radial depinde de raportul h/r. Daca acest
h 1 h h 1
raport este mic( < ), atunci ln(1 + ) < . In acest caz , va avea o valoare
r 5 2r 2r 10
relativ mica putandu-se neglija, de aceea se poate admite ca indoirea se face in
conditiile unei stari de eforturi unitare liniara. In cazul in care raportul h/r are o valoare
mai mare, aproximatia de mai sus nu se poate face si va trebui sa se tina seama de
valoarea efortului .
Daca asupra unui semifabricat se aplica un moment exterior Mext, acesta este echilibrat
de momentul dat de eforturile interioare Mint ce apar in corpul supus deformarii deci:
Fig. 7.29
Unde: We este modulul de rezistenta elastic,
c, limita de curgere a materialul indoit (considerand max=c)
Pentru un semifabricat cu sectiune dreptunghiulara, cu inaltimea h si latimea b,
bh 2
We = deci:
6
162
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
bh 2
M ie = c (7.133)
6
In cazul repartitiei efortului ca in fig.7.29 b care corespunde indoirii plastice fara
ecruisare (fenomene care are loc la cald, cand indoirea se face cu viteza mica de
deformare), pentru un semifabricat dreptunghiular, momentul de indoire este:
bh 2
M ip = c (7.134)
4
Pentru repartitia efortului ca in figura 7.29 c momentul de indoire va fi:
M i = M 'ie + M 'ip + M iD (7.135)
unde: Mie este mometul de indoire elastica pe portiunea h0(fig. 7.30),
Fig. 7.30
Mip, momentul de indoire plastica pe portiunea (h-h0),
MiD, momentul de indoire datorat ecruisarii materialului pe portiunea (h-h0).
Pentru a se calcula momentele de mai sus este necesar a se stabili inaltimea h0, care
delimiteaza zona deformata elastic, de zona deformata plastic. Pentru aceasta se
foloseste legatura dintre eforturi si deformatii in domeniul elastic si in conditiile starii
de eforturi unitare liniare:
e = c (7.136)
E
unde: e este gradul de defomare al zonei in care atinge valoarea c;
E, modulul de elasticitate
Considerand o portiune din semifabricatul supus indoirii( Fig.7.30) cu o deschidere si
cu raza de indoire a axei neutre n, deformatia este:
h
( n + ) n
2 h
= = (7.137)
n 2 n
de unde:
h = 2 n (7.138)
sau, daca introducem valoarea lui e din relatia :
h 0 = 2 n c (7.139)
E
163
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Daca deformarea are loc in prezenta ecruisarii atunci trebuie deteminata si marimea
efortului max existent la fibra exterioara. Marimea efortului max poate fi scrisa:
max = c + (7.140)
unde: = ( c )D
D, fiind modulul de ecruisare.
Daca se foloseste relatia pentru exprimarea lui si c, atunci va putea fi scris:
h h0
= D (7.141)
2 n
Cunoscandu-se elementele de mai sus se poate scrie valoarea momentelor Me, Mp, MD:
bh 02
M ie' = c (7.142)
6
b
M ip' = (h 2 h 02 ) c (7.143)
4
h h0 2 b(h h 0 )(2h + h 0 )
M iD = b h 0 + (h h 0 ) = (7.144)
2 3 2 12
Insumand momentele partiale de mai sus se obtine momentul total sub forma:
Mi =
b
12
[ ]
(3h 2 h 02 ) c + (2h 2 hh 0 h 02 ) (7.145)
h 1
Pentru cazul in care > , cand nu se poate aprecia starea de eforturi unitare liniara,
r 5
momentul de indoire(in lipsa zonei elastice si a celei de ecruisare) va fi :
R n
M i = b d + b '' d (7.146)
n r
n2 Rr R 2 2 n2 + r 2
M i = 2kb( ln 2 + ) (7.148)
2 n 4
Comparand relatia (7.148) cu relatia (7.129) se observa ca:
n2 Rr
ln 2 = 0 si 2 n2 = 2Rr
2 n
Deci:
(R r ) 2 bh 2
M i = 2kb c (7.149)
4 4
h
Din cele de mai sus rezulta ca raportul nu influenteaza sensibil momentul de indoire,
r
deci nici efortul . Rezulta ca atat relatia (7.134) cat si relatia (7.145) pot fi luate ca
baza, cu o suficienta aproximatie, pentru calculul momentului de indoire.
Pentru semifabricate cu sectiune rotunde situatia se prezinta asemanator,
mometul de indoire in acest caz se va calcula cu relatia:
164
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
d3
Mi = c (7.150)
6
Fig.7.31
Egalizand momentul de ndoire exterior dat de relaia de mai sus cu cel interior,
considerand ndoirea unui semifabricat cu seciune dreptunghiular rezult:
bh 2
Fi l x = c (7.152)
4
Din relaia 7.152 rezult expresia forei de ndoire:
bh 2
Fi = c (7.153)
4l x
Fora de ndoire este maxim la sfaritul operaiei, deci cand lx are valoare minim:
h
l x min = l x max (r + ) (7.154)
2
165
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
d3
Fi = c (7.156)
d
6[l x max (r + )]
2
In cazul ndoirii pe o matri (Fig.7.32), momentul de ndoire exterior este:
Fl
Mi = i x (7.157)
4
Fig.7.32
Considerand ndoirea unui semifabricat de seciune dreptunghiular i egaland
momentul de ndoire exterior cu cel interior se obine:
Fi l x bh 2
= c (7.158)
4 4
de unde rezult expresia forei de ndoire:
bh 2
Fi = c (7.159)
lx
Fora de ndoire astfel calculat este valabil pentru nceputul ndoirii, deoarece la
sfaritul procesului lungimea real de sprijin a semifabricatului cu matria se micoreaz
avand valoarea:
l x max = 2(r + h ) sin (7.160)
2
Ctre sfaritul operaiei de ndoire apare n plus o fora de frecare ntre semifabricat i
matri care este aproximativ 0,3Fi.
In acest caz fora de ndoire devine:
bh 2
Fi = 1,3 (7.161)
c
2(r + h ) sin
2
Pentru semifabricate de seciune circular fora de ndoire are expresia:
d3
Fi = 1,3 (7.162)
3(r + d ) sin
2
166
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
7.5. Rsucirea
Fig.7.33
167
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
l, lungimea braului cu care se acioneaz n vederea rsucirii.
Prin egalarea relaiilor 7.164 i 7.165 rezult fora de rsucire:
W 1
F= d (7.166)
l 3
Fig. 7.34
Repartitia efortului tangential ca in figura 7.34 a, reprezinta cazul rasucirii
elastice, momentul de rasucire maxim fiind dat in acest caz de relatia:
r
M re = 2 2 d (7.167)
0
Deoarece = k , rezulta:
r
2k
r
M re =
r 0 3 d
d
Prin integrare si inlocuind pe r cu se obtine:
2
d 3
M re = k (7.168)
16
Unde: Mre este momentul de rasucire elastic,
D, diametrul semifabricatului,
K, efortul tangential maxim al materialului (considerand max = k )
Repartitia efortului tangential ca in fig.7.34 b, reprezinta deformarea plastica a
intregii sectiuni fara ecruisare ( in situatia rasucirii la cald cu viteza mica), iar momentul
de rasucire este:
r
M rp = k 2 2 d (7.169)
0
d
Care prin integreare si inlocuind pe r cu rezulta:
2
d 3
M rp = k (7.170)
12
168
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
Cazul prezentat in fig.7.34 c se intalneste la rasucirea la rece sau semicald cand este
prezenta atat deformarea elastica(la miez), cat si deformarea plastica cu ecruisare (la
margine), astfel ca momentul de rasucire va fi dat de relatia:
M r = M re' + M rp' + M rD
'
(7.171)
Unde: Mre este momentul de rasucire elastica pe portiunea r0
Mrp, momentul de rasucire plastica pe portinea (r-r0),
MrD, momentul de rasucire datorat ecruisarii materialului pe portiunea (r-r0).
Pentru a se calcula momentele specificate mai sus va trebui stabilita marimea r0, care
delimiteaza zona deformata elastic, de zona deformata plastic. In acest scop se va folosi
legatura dintre eforturi si deformatii in domeniul elastic, care in cazul rasucirii este:
k
= (7.172)
G
Unde: este deformatia unghiulara,
k, efortul tangential maxim,
G, modulul de elasticitate transversal.
Deasemenea valoarea geometrica a deformatiei este data de :
d
= (7.173)
dl
Unde: este raza punctului considerat,
, unghiul de rasucire atins,
l, lungimea portiunii rasucite.
Din relatiile (7.172) si (7.173) se poate determina r0 in conditiile in care = k :
k dl
r0 = (7.174)
G d
Cand deformarea are loc in prezenta ecruisarii atunci trebuie determinata si marimea
efortului tangential maxim ( max ) existent in fibra exterioara. Marimea efortului max se
poate scrie:
max = k + (7.175)
Unde este cresterea efortului tangential ca urmare a ecruisarii si care poate fi
exprimat sub forma:
= ( c ) D ' (7.176)
Unde care D este modulul de ecruisare.
Folosind relatiile (7.172) si (7.174), relatia (7.176) se poate scrie astfel:
= (r r0 ) D' (7.177)
l
Cunoscandu-se elementele de mai sus se pot scrie momentele de rasucire Mre, Mrp,
MrD astfel:
d 03
M re =
'
k; (7.178)
16
M rp' = (d 3 d 03 )k ; (7.179)
12
2
M '
rD = 2 2 d (7.180)
r0
169
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
=
r0 r r0
De unde:
r0
=
r r0
Inlocuind valoarea in integrala de mai sus aceasta devine:
r
r0
M '
rD = 2 2 d (7.181)
r0
r r0
d d
Rezolvand integrala si inlocuind pe r = si r0 = 0 se obtine:
2 2
d 4 d d4
'
M rD = 3 4 0 + 04 (7.182)
48(d d 0 ) d d
Insumand momentele partiale se obtine:
d 3 d 03 d d 0 d 04
Mr = k 1 + 3 4 + 4 (7.183)
12 4d 3 4(d d 0 ) d d k
d
Deoarece la rasucirea la cald atat 0 cat si au valori relativ mici , cu o suficienta
d k
aproximatie se poate folosi pentru calculul momentului de rasucire relatia simplificata,
astfel:
d 3
Mr k (7.184)
12
Care este identica cu relatia (7.170).
In cazul rasucirii semifabricatelor de sectiune patrata, in mod analog se poate deduce
momentul de rasucire sub forma:
a3
Mr = k (7.185)
3
Unde a este latura patratuli semifabricatului supus rasucirii.
Relatia de legatura intre efortul tangential si mometul de rasucire a fost propusa de
Nadai sub forma:
1 dM r
= ( + 3M r ) (7.186)
2r 3
d
Unde: este efortul tangential maxim,
, unghiul de rasucire,
r, raza semifabricatului rasucit.
Facand notatia:
dM r
= nM r
d
Si introducand-o in relatia (7.186) aceasta devine:
3+ n
= Mr (7.187)
2r 3
Sau
2r 3
Mr = (7.188)
3+ n
170
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
d
Inlocuind in relatia de mai sus pe r= se obtine:
2
d 3
Mr = (7.189)
4(3 + n)
Din incercarile experimentale se poate deduce ca n0,10,3. Deci cu o eroare mai mica
de 46%, relatia (7.189) se poate inlocui cu relatia (7.184), mai simpla pentru calculul
momentului. Relatia (7.187) este indicata a se folosi cand se stabileste, prin incercari,
efortul tangential maxim din mometul de rasucire care se inregistreaza la anumit
einstalatii de incercare in conditii de laborator.
171
Elemente de teoria si tehnologia deformarii plastice
______________________________________________________________________
172