Sunteți pe pagina 1din 17

Universitatea Politehnică București

Facultatea de Energetică

Sonicitate

Coordonator, Studenți,
Ș.l. dr. ing. Georgiana Dunca Stan Adriana
Stanciu Nicușor
Ștefan Cristina-Ecaterina
Stănei Anton
2203A
Cuprins
Introducere ............................................................................................ 3
Sonicitatea ............................................................................................ 5
Forajul sonic ........................................................................................ 7
Aplicații în medicină ........................................................................... 8
Primul pod de beton armat ................................................................. 9
Tunul sonic .......................................................................................... 10
Convertorul de cuplu ......................................................................... 12
Motorul cu injector sonic .................................................................. 14
Concluzii ............................................................................................. 16
Bibliografie .......................................................................................... 17

2
Introducere

Deși în 1600 Francis Bacon demonstrase că lichidele sunt compresibile, la


începutul secolului XX ştiinţa vremii se opunea acestei idei. Pornind de la
sonicitate, George (Gogu) Constantinescu, demonstrase şi el compresibilitatea
lichidelor.
Inventator al unei noi ştiinţe – sonicitatea, Gogu Constantinescu este
considerat pe drept cuvânt savantul fără de care Aviaţia britanică nu ar fi putut
obţine supremaţia aeriană asupra nemţilor, în Primul Război Mondial. Întâia
aplicaţie a sonicităţii pe care a realizat-o românul a fost “mitraliera sonică” – a
carei cadenţă de tragere era sincronizată cu rotaţia elicei – montată pe avioanele de
luptă. Dar aceasta este doar o mică parte din contribuţia lui Gogu Constantinescu la
ştiinţa modernă. Teoria sonicităţii – transmiterea de energie prin intermediul
vibraţiilor – a luat naştere prin stabilirea unei legături între muzică şi fizică,
demonstrând că muzica poate fi transpusă în formule matematice. Inventator
prolific, cu peste 130 de brevete, munca lui Constantinescu este astăzi, după
aproape un secol, redescoperită de cercetătorii care încearcă tratarea cancerului şi a
altor boli grave prin intermediul vibraţiilor.
Fiul unui mare profesor de matematică şi iubitor de muzică şi al unei mame
de origină alsaciană, refugiată la Timişoara, Gogu Constantinescu s-a născut la
Craiova, la 4 octombrie 1881. Bunicul din partea mamei era inginer. De la aceştia,
tânărul a moştenit talentul pentru matematică, muzică şi inginerie. Pe toată durata
copilăriei şi a adolescenţei, s-a dovedit un spirit extrem de inventiv, abil şi precoce.
În vremea liceului, şi-a transformat camera într-un adevărat laborator pentru
experimente fizico-chimice.
Astfel, aici au prins viaţă o lampă electrică cu mercur, acumulatori şi baterii,
diverse motoare. Tot în perioada adolescenţei a conceput un calculator, bazat pe un
sistem mecanic, care putea realiza calcule cu până la 30 de cifre. Câteva rotiţe se
învârteau în jurul unei manivele. Ideea de la care a pornit era…să-şi ajute sora să
se se descurce mai bine la matematică.
Din nefericire, Gogu va trebui ca de la numai 15 ani să se descurce singur,
tatăl său trecând în nefiinţă în 1896. În 1899 îşi ia Bacalaureatul şi se înscrie la
Şcoala de poduri şi şosele, pe care o va termina ca şef de promoţie 5 ani mai târziu.

3
Tenace, încrezător în sine, pe timpul studenţiei a înfruntat cu succes rezistenţa la
schimbare a profesorilor săi, încercând să demonstreze utilitatea unui nou material
de construcţie la acea vreme: betonul armat. Folosirea betonului armat eşuase deja
în Europa: în 1900, la Expoziţia Universală de la Paris, în 1903 la Basel, în
construcţia unui important hotel. Totuşi, tânărul inginer a publicat în 1904 un
calcul teoretic privind betonul armat, iar în anul următor, teoria de calcul ce a
permis construcţia primelor poduri în arc.
În anii care au urmat, a proiectat numeroase construcţii de beton armat,
printre care Camera de Comerţ, Ministerul Lucrărilor Publice, Stadionul
Sporturilor, moscheea din Constanţa.
La numai 25 de ani a fost chemat să rezolve problemele grave care se iviseră
la construcţia Camerei Deputaţilor, şi a făcut-o cu succes, după ce a învins criticile
şi neîncrederea “specialiştilor” privind folosirea betonului armat. Neîncrederea era
aşa de mare încât, iniţial, deputaţii au refuzat să intre înăuntru de teama prăbuşirii
construcţiei. Au trecut exact 100 de ani şi construcţia nu a căzut!

4
Sonicitatea
Sonicitatea reprezintă o ramură a mecanicii care se ocupă cu transmiterea
prin vibrații și prin unde elastice longitudinale a energiei sau a puterii mecanice în
masa corpurilor lichide și a corpurilor solide.
Căutându-se o rezolvare eficientă a vibrațiilor locomotivelor pe calea
ferată, inginerul Constantinescu, pasionat încă de la 5 ani de muzică, s-a gândit să
transpună vibrațiile muzicii în formule matematice. Inginerul român a unificat
viziunile muzicienilor și ale fizicienilor într-o nouă știință numită sonicitate,
demonstrând că sunetele pot transmite energie după legi similare cu ale
electricității.
În cartea sa intitulată ”Teoria sonicității”, inginerul Gogu Constantinescu
descrie fenomenul sonicității în aplicațiile sale, atât din punct de vedere matematic,
cât și din punct de vedere tehnologic.
Astfel, George Constantinescu a analizat curențiii fluizi alternativi (sau
curenții sonici).
Pentru orice mișcare de fluid în tuburi pline, de lugime scurtă, dacă: w - este
suprafața secțiunii tubului, în cm2, v - viteza fluidului într-un moment oarecare, în
cm/s, i debitul în cm3/s, avem:

(1)
Să presupunem că curentul este produs de un piston care se mișcă într-un
cilindru de Ω cm2 secțiune, cu o mișcare armonică simplă. Fie: r – lungimea
echivalentă a manivelei motrice, în cm, a viteza unghiulară a manivelei sau
pulsația, în radiani pe secundă, n - numărul de rotații al manivelei pe secundă.
Atunci debitul ce trece din cilindru în tub, în fiecare moment va fi:

(2)
unde I = ra Ω este debitul alternativ maxim, în cm3/s, sau amplitudinea
curentului sonic, t = timpul, în secunde, Ψ- unghiul de fază și dacă T este
perioada unei alternanțe complete egală cu timpul unei rotații complete a
manivelei, avem: a =2π n, n = 1/T.
Să definim curentul eficace Ief prin ecuația:

5
(3)
iar viteza eficace,

(4)
Volumul δ al cursei pistonului va fi dat de relația

(5)
Aceasta corespunde cu volumul deplasat de piston în cilindru în timpul unei
singure curse, fiind măsurat în cm3.
În consecință, cursa J a lichidului în țeavă, în imediata vecinatate a
pistonului, va fi:

(6)
Printre multele sale ”creații”, am găsit și analizat cât mai pe înțelesul tuturor
cateva dintre acestea precum:
- Forajul sonic
- Aplicații în medicină
- Tunul sonic
- Convertorul de cuplu
- Primul pod de beton armat
În continuare le vom prezenta pe fiecare în parte.

6
Forajul sonic

Principiile care stăteau însă la baza teoriei sale rămâneau neînţelese și


neapreciate, astfel că importanţi savanţi englezi au rămaşi surprinşi când unul din
dispozitivele sale sonice a găurit o rocă. Practic, un sunet perfora o rocă dură!

Fig. 1. Imagini din fabrica inginerului George


constantinescu cu prima instalație de foraj sonic.

7
Aplicații în medicină

Un important beneficiu al sonicității exploatat și în prezent este regăsit în


domeniul medicinei:
- În scanare ultrasonică, neurochirurgie, terapie. Spre deosebire de razele
X, vibraţiile sonice nu sunt dăunătoare, ci dimpotrivă sunt benefice!
Curenţii sonici penetrează cu uşurinţă ţesuturile umane, fără a le arde sau
a produce şocuri. În terapie, sunt extrem de benefici, având efect
termosonic (de încălzire).
- Albirea dinților cu pulsații sonice prin utilizarea unei gutiere speciale
în care este aplicat gelul de albire. Gutiera este conectată la aparat și
emite pulsații sonice care favorizează pătrunderea gelului de albire în
structura smalțului dentar și îi protejează efectul de albire.

8
Primul pod de beton armat

Inginerul George Constantinescu a promovat utilizarea betonului armat. Era


o sarcină grea, deoarece metoda dăduse rezultate dezastruoase în alte părți ale
Europei, cum ar fi podul "Celestial Globe" de la Expoziția Universală din Paris din
1900 și hotelul "Black Bear" din Basle din 1903. A construit primul pod de beton
armat cu traverse drepte din România, 1906, a consolidat cupola Palatului
Parlamentului (care suferise deplasări și fisurări), a realizat cupola minaretului
Moscheii din Constanța etc., cu toată opoziția fostului său profesor, marele Anghel
Saligny. Aceste lucrări dăinuie și astăzi.

Fig. 2. Primul pod de beton armat cu traverse drepte din România, 1906

9
Tunul sonic

Tunurile sonice sau tunurile antigrindină sunt dispozitive care emit unde
sonice spre norii în care se formează grindina în scopul de a opri procesul de
formare a particulelor de gheață.
Primele tunuri antigrindină
În secolul al XVI-lea Benvenuto Cellini susținea că reușise să oprească
ploaia și grindina prin trageri de artilerie. În 1575, papa Urban VII a autorizat
rugăciuni și tragerea clopotelor pentru a îndepărta furtunile, grindina și vânturile
puternice.
În 1750 împărăteasa Maria Teresia a Austriei a interzis utilizarea tunurilor
de către țărani din cauza accidentelor și a plângerilor că efectul tunurilor a fost
reducerea ploii și creșterea grindinei în alte zone. Problema efectelor asupra
zonelor învecinate nu este lămurită nici astăzi,.Plângeri de aceeași natură în anii
1970 a determinat oprirea unor experiențe de combatere a grindinei în Texas și în
Colorado Interdicția de a trage cu tunul sau de a suna clopotele pentru alungarea
furtunilor a fost revocată în Austria la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ceea ce i-a
permis lui Stiger să-și facă experimentele,.
Iar la noi, în România, George Constantinescu a fost cel care a materializat
primul tun sonic.

Fig. 3. Tunul sonic materializat de George Constantinescu

10
Tunurile antigrindină se utilizează de peste 100 de ani. Tot de atâta vreme
există controversa dacă ele sunt sau nu eficiente. Majoritatea meteorologilor
cosideră că nu din punct de vedere științific nu există nicio fundamentare a acțiunii
lor asupra grindinei și că nu există nicio dovadă experimentală că ele ar reduce
măcar frecvența sau intensitatea grindinei. Este însă adevărat că, studiile
meteorologice nu au putut demonstra în întregime că tunurile nu au niciun efect.
În același timp, mii de fermieri au fost dispuși să cheltuiască sume mari
pentru achiziționarea și exploatarea unor tunuri sonice. Chiar dacă se admite
posibilitatea că unii dintre ei au fost naivi și au fost induși în eroare de excroci
lipsiți de scrupule, este greu de crezut că poate exista un număr atât de mare de
naivi între fermieri, care, lovindu-se de dificultăți materiale, sunt mai atenți cu
cheltuielile de producție. În special în țări mici cu densitate mare a populației cum
sunt Belgia și Olanda, eșecurile unora dintre fermieri ar fi în scurt timp cunoscute
de restul producătorilor agricoli, care nu ar repeta aceleași greșeli.
Astfel controversa care persistă de peste 100 de ani nu a fost rezolvată nici
în prezent și persistă, susținătorii și adversarii tunurilor sonice continuând să-și
apere pozițiile.

11
Convertorul de cuplu

Inginerul a proiectat și construit „Convertorul Gogu Constantinescu”, prima


cutie de viteze automată, pentru automobile și locomotive, fără ambreiaj și roți
dințate, bazată pe efectul inerțial al maselor în mișcare.

Fig. 4. Modelul de aplicare al convertorului de cuplu

Mecanismul pe care inginerul l-a numit sugestiv ”convertor”, a stârnit un


considerabil interes în lumea specialiștilor în domeniu și îndeosebi a
automobiliștilor, spre sfârșitul anului 1923.
Varianta hidraulică a convertorului este o aplicație directă a sonicității. Mult
discutatul convertor de cuplu este cel mecanic, care în cele ce urmează va fi numit
simplu ”convertor” așa cum a făcut-o și inginerul George Constantinescu.
Deși convertorul mecanic nu constituie o aplicație directă a sonicității,
reprezintă totuși o realizare notabilă a marelui inventator, actuală și astăzi, ca și
teoria sonicității, rezolvă probleme utilizând proprietățile corpurilor care oscilează.
Această invenție funcționează pe principii noi, diferă față de toate aparatele
anterior cunoscute și formează singur o clasă de mecanisme, cu performanțe
superioare, care așa cum a demonstrat matematic inginerul, nu ppot fi atinse de
niciun alt mecanism, fie el mecanic, hidraulic sau electric: ”My convertor is in a
class by itself, the results of which can be obtained with it, whether mechanical,
hidraulic, or even electrical.”

12
Convertorul nu este o îmbunătățire a cunoscutului mecanism de schimbător
de viteze, spunea Gogu Constantinescu, ci este rezultatul aplicării principiilor
matemati cii la soluționarea unor probleme practice, folosind integram metoda
cercetării teoretice, căreia i-a acordat o mare atenție mai mulți ani.
Convertorul, prezentat într-o diversitate de variante constructive este un
mecanism care are mai mult decât un grad de libertate. În stare de repaus, sistemul
poate fi deformat într-un număr infinit de moduri, astfel încât configurația sa
inițială să poată avea orice formă. Niciun element nu are o poziție medie fixă în
raport cu altul. De aceea, nu s-a reușit să se explice într-o manieră populară
funcționare convertorului. Încercarea de a se explica comportarea acestului prin
simplificări în schemele de principiu, sau prin compararea sa cu mecanisme
presupuse echivalente, nu s-a putut realiza fără a crea confuzii sau erori.

13
Motorul cu injector sonic

Din aria largă și diversă de îmbunătățiri ale motoarelor cu ardere internă pe


care inginerul Gogu Constantinescu le-a brevetat, invenția referitoare la acțiunea
supapelor și a injecției de combustibil aplicabilă îndeosebi la motoarele diesel
policilindrice este reprezentativă.
Această invenție este înregistrată în 1918 și consituie o aplicație directă a
sinicității.
Invenția constă în acționarea supapelor și/sau a injecției de combustibil la
motoarele cu ardere internă, prin intermediul impulsurilor care produc variații de
presiune și volum într-o cantitate de lichid corespunzător distribuită în conducte și
capacități.
În principal, mijloacele pentru acționarea supapei de admisie sau de
evacuare a unui cilindru cuprind un generatpr de impulsuri, un priston de acționare
cu care supapa este deschisă și un alt piston care comunicând printr-o conductă cu
capacitate, tinde să țină supapa închisă.
Mijloacele pentru realizarea injecției de combustibil constau într-un
generator de unde cu lichid care comunică prin intermediul unei conducte cu o
cameră de injecție (injectorul), combustibilul fiind alimentat în întreg sistemul
dintr-un rezervor cu presiune constantă, acest combustibil servind ca mediu lichid
prin care injectorul este acționat.
Cantitatea de combustibil injectat este variată odată cu presiunea medie din
sistem. Așadar, pentru comanda supapelor de distribuție și efectuarea injecției de
combustibil sunt necesari trei generatori de impulsuri, unul adaptat să acționeze
supapele de admisie, altul adaptat să acționeze supapele de evacuare și un al treilea
adaptat să efectueze injecția de combustibil.
În sistemul prezentat schematic în figura 5 pentru acționarea supapelor și
injecției de combustibil a unul motor diesel cu 6 cilindri, sunt prevăzuți 3
generatori de impulsuri, a, b, c, care acționează supapele de evacuare, d, supapele
de admisie, e și injectoarele, f, respective ale motorului.
Sistemele de transmisie ale supapelor de admisie și evacuare sunt alimentate
cu lichid de la o pompă de presiune constantă care pompează lichid într-o
capacitate, g, de la care prin conductele h, k este condus la generatorii de admisie

14
și evacuare. Printr-o supapă de descărcare, l, lichidul poate fi returnat spre pompă.
Combustibilul este furnizat unei capacități, m, de la o pompă de presiune constantă
de la care acesta trece prin conducta, n, la generatorul de injecție a combustibilului,
surplusul putându-se elimina prin supapa de descărcare, o. cele șase conducte 1, 2,
3, 4, 5, 6 care conduc de la fiecare generastor la acționarea fiecărei supape sau
injector de pe cei șase cilindri sunt conectate împreunp prin conducte cu diametru
interior mic, t.

Fig. 5.

15
Concluzii

Deși este unul din cei mai mari inventatori, inovatori ai tehnologiei din zilele
noastre, numele lui George Constantinescu s-a pierdut din paginile istoriei, și odată
cu el și invențiile sale.
Inginerul a încercat, cu puținele lui resurse tehnologice la acel timp, să
îmbine pasiunea sa muzicală cu cea inginerească. A avut curaj chiar și atunci când
nimeni nu mai credea în el. Aplicațiile lui le regăsim și în timpurile noastre, mai
moderne, chiar dacă nu sub aceeași formă.
”Dacă ne gândim la teoria atomică în chimie, vedem că legi analoge se
prezintă și acolo. Numerele întregi în chimie au făcut să se imagineze teoria
atomilor. Am putea foarte bine, însă, să imaginăm o teorie a vibrațiilor elementelor
de bază a chimie și atunci aceste numere întregi în chimie n-ar fi decât exprimarea
faptului că combinațiile chimice nu sunt decât acorduri armonice ale unor vibrații
ale materiei.” George Constantinescu, în ”Teoria sonicității”.

16
Bibliografie

Teoria sonicității – Tratat despre transmisiunea puterei prin vibrațiuni, vol. I,


Constantinescu, George, - Editura academiei Republicii Socialiste România,
București, 1985

Teoria sonicității – Tratat despre transmisiunea puterei prin vibrațiuni, vol.


II, Constantinescu, George – Tipografia ”Cultura”, București, 1922

17