Un inventator genial George (Gogu)

Constantinescu
Putini romani stiu ca motorul sonic, mitraliera cu
tragere sincronizata printre palele elicei de avion,
convertorul de cuplu si alte inventii folosite la nivel
mondial sunt opera genialului inventator roman George
(Gogu) Constantinescu. Inventatorul a preferat, inca de
mic, numele Gogu, fapt pentru care, in acest capitol
inchinat lui, vom folosi acest nume.
Gogu Constantntinescu s-a nascut la 4 octombrie 1881,
in Craiova. Tatal sau, Gheorghe Constantinescu,
eminent profesor de mate matica, a fost dascalul
faimosului profesor universitar de matematica
Gheorghe Titeica, Mama sa, Ana, pe numele de fata
Roy, era frantuzoaica din Alsacia, refugiata in
Timisoara. In familia Constantinescu, s-a facut educatie
nationalist-patriotica, deoarece locul in care traiau era
intesat de urme cu semnificatii importante, pe care
tatal le explica copiilor. Locuiau langa conacul
Glagoveanului, in care se adapostise Tudor
Vladimirescu, luau apa din fantana haiducului Iancu
Jianu, invatau la scoala primara a Obedeanului, boier
coborator din familia lui Mihai Viteazu. Toate acestea au
patruns adanc in sufletul micutului Gogu si si-au spus
cuvantul in personalitatea lui de mai tarziu.
Gogu a fost un copil precoce, dotat cu o inteligenta
iesita din comun. A invatat sa scrie si sa citeasca
inainte de a merge la scoala primara. De asemenea, a
invatat sa cante la pian luandu-se la intrecere cu mama

sa. Mai mult insa ii placeau nascocirile tehnice. Mergea

la gara si discuta cu mecanicii de pe locomotive, despre
colosii lor de fier. Tatal a venit in intampinarea acestei
pasiuni, cumparandu-i o bicicleta, cu care pustiul
hoinarea prin orasul natal si la care mesterea destul de
des.
Prima sa inventie, facuta prin clasa a treia primara,
din sfoara, sarma si un clopotel, avea scop sa tina
legatura din odaita sa cu bucataria din fundul curtii, in
care trebaluia mama sa.
In 1892, Gogu a intrat la liceu si, pasionat de chimiefizica, si-a transformat camera intr-un adevarat atelierlaborator de experiente. Nu era vreun experimentator
nastrusnic. Familia sa apela la el pt toate instalatiile
gospodaresti care se stricau. Gogu repara cu usurinta
lampile, soneria, robinetele, clantele si alte obiecte
casnice. Vadea un geniu tehnic cu aplicatii practice inca
de la acea varsta. Cand mama sa s-a imbolnavit de
diplopie si aparatul medical pt tratarea ei, adus de la
Viena, s-a stricat, tanarul Gogu l-a reparat atat de bine,
incat a functionat pana la completa vindecare.
Pentru a-si ajuta surioara mai slabuta la matematica,
Gogu a inventat un aparat de calculat, din carton,
asemanator celor cunoscute dumneavoastra din
contabilitatea anilor 40-50. Cateva rotite se invarteau in
jurul unei manivele, afisand rezultatele adunarii si
inmultirii.
Inca din liceu, Gogu si-a concentrat pasiunea pe fizica,
chimie si matematica, fapt pentru care tatal sau il mai
dojenea uneori ca neglija alte discipline de cultura

generala. Nu era un elev deosebit de ordonat, ci

talentat. Deseori, venea la scoala cu lectia neinvatata
pe care si-o insusia in pauza dintre ore. In clasa a V-a
de liceu Gogu si-a pierdut tatal. A fost nevoit sa se
mute, impreuna cu mama si sora sa, in Bucuresti, in
preajma liceului Gheorghe Lazar, unde s-a si inscris pt
continuarea studiilor. N-a rezistat insa chemarii
Craiovei; numai dupa doua luni, s-a intors la liceul sau
favorit si acolo si-a terminat studiile liceale (1899). La
absolvire, a fost clasat al optulea din 75 de elevi, cu
media 8,90, insa nici unul dintre premiantii generatiei
sale nu sa ridicat la nivelul sau de mai tarziu. Daca vom
studia istoria inventiilor, vom descoperi o regula care
socheaza premiantii si tocilarii: Majoritatea inventiilor
care au luminat Lumea n-au fost facute de premianti
buni la toate materiile, ci de pasionati de un anumit
domeniu de activitate, incare si-au investit toata
priceperea si energia. Va amintiti ca T. A. Edison avea
numai trei clase primare, deoarece intr-a patra a fost
exmatriculat? In ciuda acestui handicap, a dat lectii
multor ingineri si doctori in stiinte, inventand becul
electric, fonograful, tranvaiul electric si multe alte
inventii emergente in Viata Umanitatii.
Dupa absolvirea liceului, in 1899, Gogu Constantinescu
s-a inscris la faimoasa facultate Scoala de poduri si
sosele, pe care a terminat-o in 1904, cu media 18,51,
ca sef de promotie. Pe timpul studiilor, l-au preocupat
actionarile mecanice cu minim de energie si miscarea
perpetua. De asemenea, atunci i-a venit ideea ca
vibratiile ar putea avea multe aplicatii, in domenii
dintre cele mai diverse, printre care si medicina. Pe
timpul studiilor, a avut si un mare necaz mama i-a

murit iar el a trebuit sa se ocupe de intretinerea surorii

mai mici. Devenise insa o fire darza, rezistenta,
capabila sa infrunte si sa invinga cele mai mari
greutati. Sensibilitatea din el n-a disparut insa: tot
timpul studentiei a continuat sa cante la pian, asa cum
s-a intamplat si mai tarziu, in viata sa plina de
evenimente.
Inca din timpul studentiei, Gogu Constantinescu
intrezarise viitorul unui material de constructie care
abia aparea betonul armat. A studiat putinele lucrari
care tratau acest domeniu, ale unor ingineri straini si, la
lucrarea de diploma, specialitatea poduri, s-a prezentat
in fata faimosului profesor ing. Anghel Saligny cu un
asemenea proiect. Saligny i-a reprosat ca, la curs, le-a
precizat sa nu faca poduri de beton armat dar tanarul
Gogu i-a replicat: Aceasta nu inseamna ca nu le voi
face! Saligny a trecut peste incident, deoarece proiectul
tanarului Constantinescu era de cea mai buna calitate.
Dupa absolvire, l-a lovit prima deziluzie: desi era sef de
promatie, n-a primit un loc la Bucuresti, ci o modesta
functie la Turnul Severin. A avut insa noroc sa-l
cunoasca pe inginerul Elie Radu, pionerul introducerii
betonului armat in Romania, care l-a luat in serviciul
sau. Tanarul inginer s-a lansat cu frenezie in munca. In
1904, a publicat un calcul teoretic despre betonul
armat iar in anul urmator, teoria de calcul a boltilor
incastrate, ilustrata cu primul pod in arc, cu deschidere
de 4 metri, construit la Doftana, dupa planurile
inginerului Tiberiu Eremia. In anii urmatori, a proiectat
mai multe constructii de beton armat care se mai vad si
astazi in Bucuresti: Camera de comert, planseele de

beton ale Ministerului Lucrarilor Publice, Arenele

romane, podul de beton de la Expozitie, etc. Putini stiu
ca moscheia din Constanta, cu minaretul din beton
armat si cupola armata de numai 5 centimetri grosime
este facuta de Gogu Constantinescu. La varsta de
numai 25 de ani, a construit din beton armat Camera
Deputatilor din Bucuresti, dupa ce lucrarea din piatra si
caramida era cat pe ce sa se prabuseasca. Oficialii
timpului, foarte neincrezatori in talentul sau si in
betonul armat, au cerut expertize si contraexpertize
indelungate, pana ce s-au convins ca lucrarea tanarului
Gogu Constantinescu era rezistenta si sigura. In
continuare, Gogu a construit podul de peste Jiu, in
dreptul localitatii Lainici, cu doua arcuri de beton armat
de 60 metri deschidere.
La data de 15 mai 1908, Gogu Constantinescu a
demisionat din serviciul statului, deoarece conceptiile
functionarilor inchistati in trecut nu-i permiteau sa-si
dezvolte planurile sale. A fondat o antrepriza impreuna
cu un amic, ing Tiberiu Eremia si sa apucat sa
construiasca poduri peste Siret, din beton armat,
desigur. In acest scop, au licitat impotriva unor firme de
prestigiu din Franta, au castigat datorita faptului ca
solutiile lor erau cu circa 34% mai ieftine si si-au pus in
aplicare planurile. Au avut de infruntat multe necazuri
si lacomia unor banci, dar au invins mereu, desi cu
castiguri minime.
Intre 1908-1910, Gogu Constantinescu a pus bazele
asfaltului de mai tarziu, pe soseaua Bucuresti-Doftana.
Pe acest traseu, praful era atat de mare si, cand ploua,
noroiul, atat de adanc, incat se putea trece numai

calare. Gogu Constantinescu a asteptat ca praful de

piatra sa se aseze apoi a aplicat peste el pacura
fierbinte de la rafinaria Campina. A rezultat un soi de
asfalt care nu mai era afectat de apa. Deci, Gogu
Constantinescu a fost precursorul soselelor bituminate
de mai tarziu.
Contactul cu lumea petrolului, a dezvoltat noi interese
in Gogu Constantinescu. Impreuna cu Tiberiu Eremia, a
fondat prima revista despre petrol din tara noastra. Era
perioada in care Romania dispunea de importante
zacaminte de aur negru, zacaminte exploatate irational
de tot soiul de trusturi straine.
Cum a ajuns un inginer constructor de poduri sa
inventeze motorul sonic si sa puna bazele unei noi
stiinte, sonicitatea? Inca din liceu, Gogu se intreba daca
sunetele muzicale a pianului sau ar putea fi cuprinse in
formule matematice. N-a adancit subiectul, deoarece
nu avea conditii tehnice, in tara. In 1910, la varsta de
29 de ani, a parasit Romania si s-a stabilit la Londra,
pentru a studia undele sonore. Nu dispunea de bani
suficienti iar subventiile se subtiau mereu, deoarece
primele sale rezultate nu aveau aplicatii practice.
Convins ca era pe cale sa inventeze ceva remarcabil,
Gogu Constantinescu a luat drumul Americii. Acolo,
norocul i-a suras. In 1913, s-a intalnit cu marele
inventator T.A. Edison. Acesta a citit scanteia de geniu
din Gogu Constantinescu si i-a intins o mana de ajutor.
Constantinescu a pornit in cercetarile sale de la solutiile
matematice ale armoniei muzicale si a ajuns la
concluzia ca sunetele pot transmite energie. Pe baza
acestei concluzii, a pus bazele stiintei sonicitatii. A

stabilit modul si legile de generare si reflectare a

undelor sonice, precum si ecuatiile matematice dupa
care se produc aceste fenomene. A studiat
transmiterea fortei sonice prin solide, lichide si gaze si
a reusit sa transmita undele sonice la distanta. Acest
fenomen era studiat de mult timp, de o pleiada de
savanti rusi, francezi, englezi si nemti, deoarece toti
cautau un aparat care sa identifice submarinele si alte
obiecte din apa, cum ar fi icebergurile(abia avusese loc
tragedia Titanicului).
Gogu Constantinescu a pus bazele noii stiinte,
sonicitatea sau sonica, pe baza ideii ca legile sonicitatii
sunt similare legilor electricitatii. Dupa indelungi
cautari, a reusit sa produca motoare rotative actionate
de unde sonice, prin conducte de apa, care functionau
fara zgomot, cam ca motoarele electrice.
Primele masini sonice produse de Gogu Constantinescu
in Anglia si Sua au fost privite cu suspiciune iar el,
considerat un roman nebun. Oficiul de patente din
New York n-a vrut sa creada in realitatea unor inventii,
incat a fost nevoie de marturiile unor mari savanti ai
vremii care sa jure ca nu e vorba de sarlatanii. O
demonstratie facuta la Londra, in fata lui Sir J.J.
Thompson si a lui Sir Charles Parsons, a fost verificata
de acesti doi savanti cu maxim de atentie, caci nu le
venea sa creada, de pilda, ca sunetul invizibil gaureste
o piatra. Cauza acestor reactii? Masinile sale erau
construite pe principii stintifice si tehnice absolut noi,
necunoscute anterior.
Savantul nostru lucra in conditii impropri, deoarece
majoritarea capitalurilor erau atrase de industria de

razboi(se pregatea primul razboi mondial). Laboratorul

lui din Anglia a fost montat in niste grajduri vechi din
Alperton. Dar a inceput razboiul mondial, cu folosirea
primelor aparate de aviatie. Mitralierele de aviatie, care
trageau printre pale, isi intrerupea focul des, functie de
numarul elicelor. In aceste conditii, Amiralitatea
Britanica l-a cautat pe Gogu Constantinescu si l-au
invitat la discutii. Propunerile sale de armament bazat
pe principiile sonicitatii au fost respinse, fiind
considerate inposibile iar el, un roman nebun
(expresia a ramas scrisa pe un document al vremii).
Germanii ii inghesuiau pe englezi in aer. Lordul Rayleigh
a intervenit la Amiralitatea Britanica si a explicat ca
inventiile lui Constantin se bazeaza pe noi descoperiri
ale naturii, cunoscute mai putin. In urma acestui
demers, savantul nostru a primit bani pentru a construi
aparatul de reglare a tragerii mitralierei printre palele
elicei. Gogu Constantinescu a acceptat propunerea, cu
conditia sa i se construiasca un laborator sonic. Ca
atare, in 1918, la West Drayton, i s-au construit Uzinele
sonice si inventatorul a publicat primul sau volum de
teoria sonicitatii.
Aparatul de sincronizare a tragerii mitralierei printre
palele elicei a fost un succes. Imediat, englezii si
americanii au comandat 50. 000 de bucati, un numar
mare, daca tinem cont ca aviatia era abia la inceputuri.
Cu aceste mitraliere, aliatii au capatat suprematia
asupra germanilor. Nemtii au doborat cateva avioane si
au studiat aparatul lui Gogu Constantinescu dar n-au
inteles cum functioneaza. Sa mai zica cineva ca ,
pentru o lucrare tehnica, avem nevoie de un cap de

neamt! Balanta razboiului a inclinat in favoarea aliatilor

datorita inventatorului roman Gogu Constantinescu.
Uzinele sonice au intrat in atentia intregii lumi si
datorita secretului. Primul volum din Teoria sonicitatii a
fost tiparit numai in 150 de exemplare numerotate si
inregistrate ca secrete. Romanul nu mai era nebun.
Romanul Gogu Constantinescu era genial. Dupa cum
vedeti, demonstratia practica a unei inventii schimba
total atitudinea oamenilor fata de ea. O data cu
tiparirea tratatului sau, o noua stiinta, Sonicitatea, a
luat fiinta.
Gogu Constantinescu n-a uitat nici o clipa ca este
roman. Nu se stinsese bine razboiul ca, in 1919, a venit
acasa si a tinut o expunere in cadrul Academiei
Romane. A fost un discurs rostit cu modestia savantului
adevarat, pe tema aplicatiei vibratiilor in transmiterea
energiei mecanice. El a explicat ca lumea n-a ajuns mai
devreme la aceasta inventie deoarece specialistii au
crezut, in mod gresit, ca energia degenereaza cand se
transforma in vibratii. E usor sa transformi combustibil
in caldura, insa invers e mai greu. La fel, se parea ca
energia se poate transforma in vibratii, dar reciproca ar
fi exclusa.
In 1920, dupa ce razboiul se terminase, Gogu
Constantinescu si-a expus teoria si la Politehnica din
Londra. Cu aceasta ocazie, jurnalele engleze i-au adus
elogii si au recunoscut faptul ca suprematia britanica a
fost castigata gratie inventatorului roman.
Savantul roman s-a aplecat cu sarg asupra muncii si a
creat, pe baza sonicitatii, nu mai putin de 120 de

inventii brevetate. Despre unele vom vorbi in acest

capitol.
La expozitia Imperiului Britanic, organizata la Londra, in
1924, un stand imens pe care scria clar CONSTANTINESCO, prezenta convertorul sonic. Acesta a fost
studiat cu un viu interes si descris de circa 220 reviste
de specialitate. Ca o recunoastere a meritelor sale, in
1926, revista engleza The Graphic, l-a inclus intre cei
17 titani ai Omenirii care au revolutionat stiinta si
tehnica, alaturi de Einstein, Edison, Lister, Marconi,
Parson etc. Era cel mai tanar dintre ei si inventatorul
unei stiinte absolut noi. Unele dintre inventiile sale nu
au fost aplicate nici pana acum, deoarece nu le-a venit
inca timpul. Cand Viata va cere solutii, ele vor fi scoase
de la sertar si puse in aplicare. Cele 120 de brevete de
inventii obtinute in Anglia au fost transferate, in mare
parte, la Academia Romana. Vom trece in revista cele
mai importante dintre ele.
Motorul sonic sincron, bazat pe transmisii sonice, este
superior motorului taditional cu transmisii hidraulice.
Constantinescu recomanda folosirea acestuia la nave,
pentru actionarea elicelor, deoarece, la viteze mici ale
motorului, generatorul capata viteze foarte mici.
Dispozitivul de incalzire cu ajutorul undelor transmise
prin lichid. Aceasta consta intr-un tub metalic, cu
diametru mic, prin care undele sonice alternative sunt
obligate sa treaca. Din cauza sectiunii mici, vitezele
instantanee sunt foarte mari iar frecarea lichidului de
pereti produce o incalzire puternica.

Tunul sonic, inventat si produs in prototip, poate arunca

proiectile suficient de mari, la distante medii si mici.
Este silentios si ar putea fi folosit, in miniatura, pentru
lupte de guerila. Na fost adoptat pentru conflicte
armate propriu zise, deoarece nu are o bataie suficient
de lunga.
Perforatorul sonic a fost inventat de Gogu
Constantinescu inca din perioada de inceput a
activitatii sale londoneze(inainte de razboi). Din lipa de
spatiu si bani, si-a stabilit primul laborator pe o mica
insula de pe Tamisa. In locul respectiv, exista o stanca
mare care il deranjeaza. Cei care au vazut-o perforata
perfect, de parca ar fi trecut un sfredel prin ea, n-au
crezut ca gaura a fost facuta cu vibratii invizibile. Acest
aparat a fost acceptat si se gaseste in functiune, cu
diverse destinatii.
Mitraliera sonica n-a fost acceptata de Amiralitatea
Britanicaa, deoarece nu i s-a inteles principiul de
functionare. Nici in prezent nu este folosita, insa
escaladarea conflictelor mondiale ar putea atrage
atentia asupra ei. Prezinta un mare avantaj - este
silentioasa.
Locomotiva cu convertor de cuplu a intrat in functiune
si a fost folosita un timp. In ultimul timp, a fost inlocuit
cu locomotiva electrica.
Pompa sonica a fost brevetata in 1917, pentru a lucra
cu lichide si gaze. Ea a fost special construita pentru
alimentarea cu combustibil a motoarelor cu combustie
interna. Alte variante ale acesteia, brevetate, sunt

pompa fara supape, pompa cu pistoane independente,

pompa cu pendul.
Ciocane si perforatoare sonice au fost inventate de
Gogu Constantinescu pentru a depasi handicapurile
ciocanelor si perforatoarelor mecanice si hidraulice.
Aceste ciocane si perforatoare sonice nu au valve de
distributie, pot lucra imersate complet in apa si in
conditii meteo dificile. Ele nu produc praf, nu produc
bule de apa, nu intuneca vizibilitatea, atunci cand sunt
folosite in apa. Cu toate ca sunt superioare celor
pneumatice, sunt mai putin folosite, datorita inertiei de
gandire si actiune a oamenilor. Multe alte inventii utile,
ale altor savanti, zac nefolosite din motive diverse: sa
nu scada beneficiile unor companii, sa nu produca
somaj in diverse ramuri industriale, etc.
Perforatorul de granit, folosit la perforat tunele nu este
folosit in practica, cu toate ca poseda numeroase
avantaje. In esenta, granitul este transformat in praf, cu
ajutorul sonicitatii si este eliminat in urma masinii care
inainteaza continuu, ca o cartita. Comparati acest
aparat cu perforarea prin explozii sau cu ciocane
pneumatice! Procedeele inca folosite sunt greoaie,
zgomotoase si au randamente mai scazute. De ce, oare
oamenii sunt atat de conservatori, in fata stiintelor care
ii elibereaza de munci grele si periculoase? In orice caz,
aceasta inventie, aproape SF, se va folosi odata si
odata. Principiile perforarii sonice s-au folosit si la
forajele petroliere, marindu-se de multe ori viteza de
inaintare.
Ciocanul sonic inventat de Gogu Constantinescu si-a
gasit aplicatii, usor modificat, la ciocanele de lipit

aluminiu cu cositor, la ciocanele de taiat sticla sau alte

materii dure, la frezele dentare cu percutie si in alte
domenii.
Motorul sonic de avion, construit de Constantinescu,
cantarea numai 30 kg la o putere de 180 CP. Un motor
clasic de aceeasi putere cantarea 1000 kg. Si totusi,
motoarele clasice, produse pe banda au fost preferate.
Acum ,cand criza de energie clasica(petrolul) bate la
usa, e cam timpul ca motorul sonic de aviatie sa fie
scos din arhiva.
Motorul diesel cu injector sonic, o alta inventie a lui
Gogu Constantinescu, a fost construit in 1959: un
motor de 600 CP cu 6 cilindri. Motorul a funtionat
perfect, inventatorul si-a primit brevetul, insa
producatorii de motoare au preluat numai unele idei si
componente din el. Este un motor silentios, fara came,
tacheti si supape si mult mai simplu in functionare. Se
pare ca costurile mai ridicate au descurajat producatorii
sa-l introduca in productie de serie. In orice caz,
injectorul a fost copiat de firma germana Bosh si, dupa
al doilea razboi mondial, a fost produs si exportat in
sute de mii de exemplare. Iata niste banii pe care ar fi
trebuit sa-i castige inventatorul, sa ajunga in tara sa de
origina.
Instalatia de incalzit cu moara de vant si generator
sonic trifazat, inventie prezentata de Gogu
Constantinescu la Societatea inginerilor din
Westminster, in 1959. In esenta, instalatia, care ne-ar
prinde bine si noua, era formata dintr-o moara de vant
si un generator sonic pus in miscare de aceasta.
Energia sonica rezultata, convertita in caldura, putea

deservi o locuinta, la incalzit si gatit, eliminand orice alt

combustibil. Savantul vedea instalatia lui folosita de
catre exploratori sau alte persoane din zone in care
aprovizionarea cu carburanti era dificila. In zilele
noastre, insa, cand gazele si electicitatea devin din ce
in ce mai scumpe, o astfel de instalatie ne-ar putea
salva multe zile din an. Iata o inventie care trebuie
scoasa din sertar, modernizata si aplicata pe scara
industriala, in toate tarile Europei, deoarece toti
europenii sufera din cauza scumpirii gazelor si
electicitatii.
Convertorul de cupru inventat de Gogu Constantinescu
este un aparat pentru transmiterea automata a energiei
de la un motor sau de la alta sursa de energie la un ax
secundar. A fost realizat dupa o conceptie originala, pe
care nici macar specialistii n-au inteles-o initial si
prezinta multiple avantaje fata de alte sisteme de
transmitere a energiei. Aparatul este descris cu lux de
amanunte si cu multe scheme in British Enciclopedia,
ca una din cele mai importante inventii ale Omenirii.
Una din aplicatiile spectaculoase ale convertorului a
constituit-o automobilul fara cutie de viteze. Primul
automobil de acest fel, actionat de un motor de 100 CP,
a fost experimentat cu succes de Gogo Constantinescu
in luna mai a anului 1923. Un alt model de automobil,
tip sport, cu doua locuri, cu o linie mai moderna, a fost
prezentat de inventator la Paris, 1926. Dumneavoastra,
care aveti atatea probleme cu cutiile de viteze de la
automobile si cu schimbarea vitezelor, imi puteti spune
de ce acest sistem n-a fost adoptat si generalizat?
Simplu, amicii mei: constructorii de automobile pe

banda ar suferi pagube serioase, desi clientii ar fi mult

mai satisfacuti. Din acest motiv, automobilele cu
consum redus de combustibil, cu tractiune pe baza de
energie solara, elecrica sau pe apa, nu-si gasesc locul
in productie. Abia dupa ce criza petrolului va lovi
puternic industria de automobile si industria, in general,
oamenii isi vor indrepta atentia catre solutiile
ingenioase si economice propuse de diversi inventatori.
Motorul cu convertor a fost aplicat si la transportul
feroviar. La expozitia Imperiului Britanic din 1924,
organizata la Wembley, ing. Gogo Constantinescu a
prezentat primul model de locomotiva cu convertor. El
nu avea nici un fel de angrenaje si dispozitive de
transmisie ca locomotivele obisnuite. La Muzeul tehnic
din Bucuresti se afla si un convertor de cupru produs de
Gogo Constantinescu.
Gogo Constantinescu a produs si a experimentat
locomotive si automotoare CFR cu convertor, la uzinele
Malaxa, in perioada 1932-1934. Motoarele folosite in
acest scop, mult mai mici decat cele traditionale, au
dat satisfactii, pe langa faptul ca erau foarte
silentioase. S-au facut doua experiente reusite, pe
liniile Bucuresti-Oltenia si Bucuresti-Giurgiu, fara nici un
incident. Din pacate, interesele industriasilor nu
corespund intotdeauna cu ale inventatorilor, astfel ca
producatorii s-au intors la modelele clasice. Pe timpul
muncii in uzina, Gogo Constantinescu a fost vizitat de
Aurel Vlaicu, devenit deja faimos pentru afectuarea cu
succes a primului zbor cu un aparat mai greu decat
aerul. Nu se cunosc detaliile acestei intalniri.

Sonicitatea inventata de Gogo Constantinescu s-a

dezvoltat si a gasit domenii de aplicare dintre cele mai
diverse, dintre care exemplificam:
- Ratificarea produselor din aluminiu si magneziu;
- Descoperirea defectelor din piese turnate si alte
materiale;
- Tratarea unor boli, in medicina, in special cele ale
sistemului circulator;
- Albirea pastei de celuloza destinata fabricarii
hartiei;
- Fotografierea sonica prin materiale;
- Diverse aplicatii la semnalizarea si automatizarea
feroviara;
- Perforarea rocilor, pe timpul forarilor petroliere.
Inventiile sale sunt mult mai multe si au impulsionat
cele mai diverse ramuri ale stiintei si tehnicii mondiale.
Pentru meritele sale, Gogo Constantinescu a fost ales
membru la Academiei Romane, la 10 iunie 1920. Cu
aceasta ocazie, el a pus bazele a doua societati in
patrie Sonica, pentru studierea sonicitatii si
Societatea inginerilor asociati. A fost insa dezamagit de
ambele intreprinderi, care n-au dat rezultate, ci i-au
solicitat cheltuieli din propriul buzunar.
Cea mai mare parte a vietii din Anglia si-a petrecut-o la
casa din Coniston, impreuna cu familia. In anglia a fost
ales membru de onoare al Societatii inginerilor civili din
Londra.
Genialul inventator, a revenit in patrie in octombrie
1961, la invitatia Academiei Romane. Cu aceasta
ocazie, i s-a decernat titlul Doctor Honoris Causa de
catre Institutul Politehnic Bucuresti. In continuare, a

facut o vizita prin tara care, asa socialista cum era, l-a
impresionat profund prin progresele culturale, stintifice
si tehnice atinse.
Buna impresie l-a facut sa revina in patrie in 1963, tot
la invitatia Academiei. Cu aceasta ocazie, i s-au
organizat excursii pe Valea Prahovei, Moldova, pe
litoral, in Banat si a fost ingrijit la Sanatoriu de la
Otopeni, deoarece varsta inaintata si clima umeda a
Angliei isi spuneau cuvantul. A ramas in Romania pana
in 1964.
La data de 11 decembrie 1965, a murit in Anglia, la
domiciliul sau, in varsta de 84 de ani. Meritele sale
tehnico-stintifice sunt incontestabile. Nu poti deschide
o singura enciclopedie serioasa, fara a intalni numele
lui George Constantinescu si cel putin cateva din
inventiile sale.
El este Romanul care a inventat sonicitatea si-a fost
recunoscut de straini ca unul din cei 17 titani ai stiintei
secolului trecut.
http://www.rexresearch.com/constran/1constran.htm

George Constantinescu, un genial inventator roman care a bazele unei

noi stiinte, sonicitatea sau sonica, a lasat in urma lui 133 de brevete si
multe alte inventii nepublicate. A fost poate prea rapid i surprinztor
pentru timpul sau. Ca o recunoastere a meritelor sale, in
1926, revista engleza The Graphic, l-a inclus intre cei
17 titani ai Omenirii care au revolutionat stiinta si
tehnica, alaturi de Einstein, Edison, Lister, Marconi,
Parson, Tesla etc.