Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cartile VT Prezentare
Cartile VT Prezentare
1. TITLUL – Titlul din limba română provine de la cuvântul latin „genesis” care
înseamnă „început”. În limba ebraică, cartea aceasta poartă denumirea
primelor cuvinte din debutul ei: „La început” („bereşit”). În cartea aceasta,
Dumnezeu ne-a dat informaţii cu privire la începuturile tuturor lucrurilor din
lumea necunoscută în care ne naştem.
2. AUTORUL – Încă din timpul lui Iosua, cartea i-a fost atribuită lui Moise. (Iosua
8,31-35; Exod 20,25), părere confirmată apoi şi de Domnul Isus (Marcu
12,26). Datele cărţii ne fac să credem că autorul ei a fost, într-adevăr, un om
cu o foarte aleasă educaţie, care a locuit în Egipt un timp îndelungat şi a fost
el însuşi martor ocular la evenimentele descrise.
5. TEMA CĂRŢII – Subiectul acestei cărţi este eliberarea din robia egipteană, ca
împlinire a promisiunii făcute în Geneza 15,13-14. Această izbăvire a fost
îndeplinită în urma unor intervenţii miraculoase din partea lui Dumnezeu
(plăgile din Exodul 7,14 – 12,36). Ca şi în Noul Testament, eliberarea (sau
mântuirea) are ca scop aducerea celor eliberaţi într-o stare de părtăşie cu
Dumnezeu.
În cartea Exodul, Dumnezeu, care se apropiase până atunci de popor
pe baza legământului cu Avraam, îi aşează pe evrei aproape de Sine Însuşi,
prin prerogativele unui alt legământ: cel mozaic. Cele 40 de capitole ale
Exodului ne vorbesc despre originea, Legea şi organizarea religioasă a
poporului Israel.
5. TEMA CĂRŢII – Lecţia principală din cartea Numeri este că poporul lui
Dumnezeu trebuia să umble prin credinţă, dacă vrea să înainteze. Pentru a
sublinia acest adevăr, textul relatează abateri de la această regulă şi sfârşitul
lor tragic: neascultarea întregului popor (Num. 11,1), neascultarea lui Aaron şi
Maria (Num. 12,1.9-10), refuzul de a intra în ţara promisă (Num. 14,2-3.26-
30), neascultarea lui Moise (Num. 20,12), idolatria poporului (Nume. 25,3.8-9).
În ciuda comportamentului lor greşit, Dumnezeu i-a purtat în mod miraculos în
binecuvântata ţară a Canaanului. Noul Testament preia lecţia neascultării din
cartea Numeri şi o foloseşte pentru a imprima creştinilor o viaţă de credinţă şi
de deplină ascultare faţă de Domnul (Ioan 3,14; 1 Cor. 10,1-12; 2 Petru 2,15-
16; Apoc. 2,14; Iuda 11).
1. TITLUL – Această carte este prima carte din Biblie care poartă numele
autorului ei. Numele iniţial al acestui om a fost „Haşeea” sau „Iehosua”, care
se pot traduce prin perifraza: „Dumnezeu este Mântuitorul”. Pus în slujba
Domnului încă de tânăr, omul acesta a devenit „Iosua” care, tradus, înseamnă
„robul Domnului” sau „cel ce împlineşte lucrările Domnului”.
2. AUTORUL – Este foarte clar că Iosua s-a născut în Egipt. Îl găsim foarte
priceput în tactica militară, atunci când este aşezat în fruntea oştilor lui Israel,
să ducă lupta „din vale”, împotriva amaleciţilor la Refidim (Exod 17.8-16).
Iosua a fost aghiotantul lui Moise (Exod 24,13), iar ca reprezentant al tribului
lui Efraim a făcut parte din grupul celor 12 iscoade, care au fost trimise să
cerceteze ţara Canaanului (Num. 13,1-33). Iosua a încurajat poporul să
pornească la cucerirea ţării (Num. 14,6-9).
1. TITLUL – Cartea îşi ia titlul din însuşi cuprinsul ei, care este dedicat perioadei
aşa-numiţilor „judecători”, reprezentanţi ai lui Iehova, Împăratul nevăzut al
Israelului (sofetism – în ebraică).
3. DATA SCRIERII – Pe vremea lui Saul, după 930 î.Hr. Evenimentele cărţii
acoperă, însă, primii 300 de ani petrecuţi de Israel în Canaan, aproximativ
între anii 1380 – 1050 î.Hr.
5. CONŢINUTUL CĂRŢII – În felul în care o redă Samuel, istoria lui Israel este o
istorie ciclică. Tot cuprinsul cărţii poate fi rezumat la cinci serii de şapte: şapte
apostazii, urmate de şapte pedepse prin robie, care fac poporul să se
pocăiască de şapte ori şi se termină prin şapte izbăviri minunate, lucrate de
Dumnezeu prin intermediul a şapte judecători. Samuel ştia că repetiţia este
mama învăţăturii.
1. TITLUL – Este una din singurele două cărţi din Biblie care poartă numele
unei femei.
2. AUTORUL – Fără nici o îndoială, Samuel este cel care a început să scrie
această minunată cronică de istorie. Probabil că primele 24 de capitole
sunt în întregime ale lui. Restul a fost adăugat de Natan şi Gad, aşa cum
găsim lămurit în 1 Cronici 29,29 şi în 1 Sam. 10,25.
5. TEMA CĂRŢII – Domnia lui David – 2 Samuel începe cu moartea lui Saul
şi ungerea lui David ca împărat peste Iuda, la Hebron. Restul cărţii se
concentrează asupra ultimilor treizeci de ani ai domniei lui David la
Ierusalim, ca împărat peste tot Israelul. Cumpăna cărţii şi a vieţii lui David
este adulterul cu Bat-Şeba şi uciderea lui Urie.
2. AUTORUL – Stilul cărţii arată lucrarea unui singur autor. Tradiţia evreiască
atribuie cărţile acestea profetului Ieremia şi au fost scrise înainte de
distrugerea celui dintâi Templu.
5. TEMA CĂRŢII – Împăraţii din Israel şi Iuda. Prima parte descrie scindarea
împărăţiei, sub fiul lui Solomon, Roboam şi următorii optzeci de ani de
declin politic şi spiritual al ambelor regate. Personalităţile cele mai
importante din această jumătate a cărţii sunt împăraţii Roboam şi
Ieroboam, Ahab şi soţia sa Izabela şi proorocul Ilie.
2. AUTORUL – Părerile celor mai mulţi înclină spre cărturarul Ezra, cel care a
fost responsabil pentru marea lucrare de reconstruire spirituală a evreilor,
după revenirea din Babilon.
3. DATA SCRIERII – După darea edictului lui Cir, care a permis reîntoarcerea
evreilor în Israel, probabil între anii 425 î.Hr.(1 Cron.3,16-24; 9,1).
1. TITLUL – Dacă această carte ar fi fost numită nu după numele autorului ei, ci
după conţinutul pe care îl are, ea ar fi putut fi intitulată „Cartea restaurării”,
„Cartea repatrierii” sau „Cronica rămăşiţei lui Iuda”. Dacă ar fi fost numită după
numele eroilor ei principali, ar fi trebuit să i se spună „Cartea lui Zorobabel şi a
lui Ezra”. Titlul ei este, însă, „Ezra” şi aceasta subliniază şi mai mult rolul jucat
de această personalitate în lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o pentru
reaşezarea Israelului în tiparul divin.
3. DATA SCRIERII – 450 – 420 î.Hr. Cartea se ocupă cu unul dintre cele mai
importante evenimente din istoria Israelului: întoarcerea din robie.
5. TEMA CĂRŢII – Restabilirea rămăşiţei. Ezra ne aduce înaintea ochilor cel de-
al doilea „exod” din istoria evreilor . Primul avusese loc în Egipt sub
conducerea lui Moise, cel de-al doilea are loc acum, din Babilon, sub
conducerea lui Ezra. Întoarcerea celor 50.000 şi faptele lor sunt descrise în
primele 6 capitole ale cărţii Ezra. Celelalte capitole (7-10) descriu întoarcerea
lui Ezra la Ierusalim şi lucrarea lui de refacere şi reformă spirituală a poporului.
3. DATA SCRIERII – Cu aproximaţie, anul 430 î.Hr. Prima venire a lui Neemia la
Ierusalim, „în luna Niram , anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe”, a fost
stabilită de Societatea Astronomică Britanică, ca 14 martie 445 î.Hr. A doua
venire a lui Neemia la Ierusalim a avut loc în „al treizeci şi doilea an al
împăratului Artaxerxe”, ceea ce înseamnă anul 432 î.Hr.
1. TITLUL – Împreună cu cartea lui Rut, Estera este singura carte din Biblie care
poartă, drept titlu, un nume de femeie Această eroină a neamului ei, fusese
mai întâi numită Hadara, dar numele ei evreiesc a fost schimbat pentru folosul
celor de la curtea imperială în „Estera”, care se traduce prin „Steaua
Răsăritului”.
3. DATA SCRIERII – Iov a trăit înainte de vremea lui Avraam. Lungimea vieţii lui
este caracteristică acelei perioade. Numai după suferinţa sa, Iov a mai trăit
încă 140 de ani (Iov 42,16). Viaţa lui Iov ar trebui plasată între capitolele 11 şi
12 ale cărţii Geneza Ţara „Uţ” în care a trăit Iov poartă numele unuia dintre
nepoţii lui Noe (Gen. 22,20-21)
4. TEMA CĂRŢII – De ce trebuie să sufere cel neprihănit? Cartea lui Iov nu este
numai o carte a istorie. Ea este o poemă dramatică, care ni-l prezintă pe Iov în
aspectul său filozofic. Tema cărţii este realitatea şi sensul suferinţei, în viaţa
oamenilor lui Dumnezeu. Scena acţiunii cuprinde cerul şi pământul deopotrivă.
Cartea lui Iov este o perlă a literaturii universale. Profunzimea ideilor ei
transcende timpul şi civilizaţiile, fiind la fel de actuale astăzi, ca şi în vremea în
care au fost aşezate pe hârtie.
1. TITLUL – Numele evreiesc este „Tehilim”. Numele din limba română vine de la
traducerea în limba greacă „Psalmoi” s-ar putea traduce prin „cântări
acompaniate cu instrument muzical”.
2. AUTORUL – Nici una din cărţile Bibliei nu are mai mulţi autori decât cartea
Psalmilor. În general, se spune că psalmii îi aparţin lui David. El i-a scris pe
majoritatea dintre ei şi tot el dă nota generală a cărţii. Se presupune că David
a scris 73 din numărul total de 150, Asaf a scris 12, Solomon a scris 2, Moise
1 (Ps.90), iar alţi 10 sunt producţia fiilor lui Core.
1. TITLUL – În original, s-a numit „Kahelet”. Acesta este un termen rar al limbii
ebraice şi este derivat de la „Kahal” (a convoca, a aduna, a aduna împreună).
Sensul titlului este deci: „cel ce se adresează unei adunări, predicatorul”.
Traducerea greacă Septuaginta, foloseşte titlul „Eclesiaster”, de unde s-a
derivat numirea pentru Biserică „eclesia”.
3. DATA SCRIERII – circa 630 î.Hr. Ţinând seama că acest Iosia a domnit între
640 – 609 î.Hr. şi că Ninive nu fusese încă nimicită (Ţef.2,13), putem fixa
scrierea acestei profeţii între anii 640 – 612 î.Hr., aceasta însemnând că
Ţefania l-a însoţit pentru o vreme pe Ieremia la începutul misiunii sale.
5. TEMA CĂRŢII – Ziua Domnului. Analiza lui asupra stării spirituale a poporului
a mers dincolo de straturile superficiale ale aparenţelor. Ceea ce a văzut el în
starea evreilor a fost nestatornicie, păcat şi nelegiuire. Expunând public
vinovăţia oamenilor, Ţefania strigă cu putere anunţând venirea „Zilei
Domnului”. Dincolo de vremea pedepsei, Ţefania vede şi el vremea îndurării şi
a slavei.
1. TITLUL – Cartea poartă numele celui ce a scris-o, Hagai. Acest nume este o
prescurtare a lui „Hagaiah” şi se poate traduce prin „sărbătoarea Domnului”.
2. AUTORUL – Numele lui Hagai este menţionat de 9 ori în textul cărţii. Singura
dată când mai este menţionat în altă carte a Bibliei (Ezra 5,1; 6,14), îl întâlnim
pe profet activând alături de Zaharia, încercând să trezească entuziasmul
evreilor pentru rezidirea Templului.
3. DATA SCRIERII – 520 î.Hr. Timpul când a acţionat Hagai este foarte uşor de
aflat din datele pe care ni le furnizează textul la începutul fiecărui capitol.
Profetul şi-a rostit mesajele într-un interval de numai 4 luni, între 1 septembrie
şi 24 decembrie 520 î.Hr. Ne aflăm la 15 ani după decretul dat de împăratul
persan Cir, prin care s-a îngăduit evreilor să se întoarcă în ţara lor şi să-şi
reclădească Templul.
2. AUTORUL – este Moise, după mărturiile tradiţiei, dar şi după autoritatea Domnului
Isus şi apostolilor (Mat. 19,7; Ioan 1,45) În Patriarhi şi Profeţi, Ellen White îl
desemnează pe Moise ca autor. Şi, totuşi, adevăratul autor al Pentateucului este
Dumnezeu. De peste 500 de ori se aminteşte în cele cinci cărţi, „Dumnezeu a zis, a
vorbit”.
5. TEMA CĂRŢII – Această carte este istorică, legislativă şi oratorică. Cartea este o
colecţie de cuvântări, ţinute de Moise înainte de a se despărţi de poporul său. În
discursurile acestei cărţi, Moise cere poporului să trăiască în conformitate cu voinţa
Domnului. Ascultarea înseamnă viaţă, neascultarea înseamnă moarte. Deuteronomul
este cuvântul de rămas bun al marelui orator, care a iubit atât de mult poporul încât a
preferat „să fie şters din cartea vieţii”, decât poporul să fie pierdut (Ex. 32,32).
Influenţa acestei cărţi şi locul ei în viaţa religioasă a evreilor şi a creştinismului este
mare. Redescoperirea „Cărţii Legii” pe vremea regelui Iosia a produs una din cele mai
mari redeşteptări religioase raportate în istorie (2 Regi 22,23; 2 Cron. 34,35; pp 392-
406). Deuteronomul a devenit fundamentul devoţiunii religioase ebraice. Fiecare evreu
recita unul din capitolele acestei cărţi pentru a ilustra îndreptăţirea prin credinţă – Rom
10,6-8; Deut. 30,11-14.