Scrisorile Apocalipsei consideratii generale

( cap. 2 si 3 )
Situatia politico-religioasa din timpul scrierii Apocalipsei
Cunoasterea situatiei politico-religioase din Imperiul Roman din timpul
scrierii Apocalipsei ne ajuta sa intelegem mai bine soliile adresate celor
sapte biserici.
Dupa cum este aproape unanim acceptat de catre comentatori, Cartea
Apocalipsei a fost scrisa in timpul domniei lui Domitian ( 81-96 d.Chr. ),
unul dintre marii persecutori ai bisericii crestine timpurii. Dupa moartea lui
Domitian, imparatul Nerva Traian i-a eliberat pe surghiunitii pe nedrept,
astfel incat Ioan a putut sa se intoarca, dupa circa 16 luni de exil, la Efes,
resedinta sa.
In secolul intai d.Chr, in Imperiul Roman a devenit o practica obisnuita
aceea de a se ridica temple in onoarea Romei ( Deo Roma ) si a
imparatului , in calitatea sa de reprezentant al imperiului. Pe la anul 29
d.Chr., cu permisiunea lui Cezar, au fost ridicate astfel de temple in
Smirna si Pergam pentru adorarea atat a Romei, cat si a lui Iulius Cezar.
In decadele urmatoare, adorarea Romei a inceput sa piarda teren in
favoarea adorarii imparatului. Caligula ( 37-41 d.Chr. ) a fost primul
imparat care a incurajat adorarea propriei persoane, persecutandu-i pe
iudeii care refuzau sa-l venereze.
Urmatorul imparat care a pretins acest lucru a fost Domitian, autorul unei
circulare trimisa in tot imperiul, care incepea cu urmatoarele cuvinte
blasfemiatoare: Stapanul si dumnezeul nostru cere ca acest lucru sa fie
facut.
Pentru crestini au urmat vremuri grele. Nevoiti sa faca fatza persecutiilor ,
atat din partea romanilor, cat si din partea iudeilor, crestinii au intrat intr-o
perioada de declin si necazuri ce aveau sa continue, cu putine intervale
de pace si liniste, pana in timpul Reformei din secolul al XVI-lea. Fiecare
perioada din istoria bisericii a fost marcata de lupta impotriva
compromisului, ereziilor si persecutiilor specifice perioadei respective,
asa dupa cum reiese din continutul scrisorilor Apocalipsei.
Geografia destinatiei celor sapte epistole
Pe teritoriul actual al Turciei, in vestul Podisului Anatoliei, se intindea la
inceputul primului secol Provincia Romana Asia, avand o suprafata de
aproximativ 35 000 km2. Tarmul vestic al provinciei era scaldat de apele
Marii Egee si strajuit de aproape de o multime de insule: Lesbos, Samos,
Chios si Patmos.
1

La gura de varsare a raului Cayster se afla metropola Efesului,

supranumita si Poarta Asiei. Din Efes pornea un drum roman, bine
intretinut, care urca spre nord. Dupa aproximativ 75 km, acest drum
ajungea la Smirna, apoi, dupa inca 120 km, el ajungea la Pegam. Din
acest punct, drumul parasea litoralul si patrundea spre Podisul Anatoliei.
La aproximativ 90 km de Pergam, la un punct de granita intre provinciile
Lidia si Misia, se afla cetatea Tiatira. Drumul continua apoi si, dupa alti 65
km, el ajungea in Sardes. Dupa inca 75 km el ajungea la Filadelfia, dupa
care, dupa alti 105 km, el dadea in cetatea Laodicea.
Traseul drumului roman era circular si masura aproximativ 730 km.
Pentru a fi strabatut, un postas al vremii ar fi avut nevoie de 15 zile de
mers continuu, pentru a duce scrisorile Apocalipsei.
Primavara, cand portocalii sunt plini de rod, iar lamaii si leandrii sunt in
floare, locul este de vis. Vara si toamna insa aproape totul se usuca,
albiile multor rauri sunt seci, iar muntii par de foc. Animalele umbla
buimace dupa un fir de iarba uscata, si doar maslinii isi pastreaza
verdeata.
Te afi intr-o lume a pietrei ! Pretutindeni intalnesti ziduri, cetati, temple,
cladiriBlocuri de andezit sau bazalt, travertine sau calcar, dar mai ales
de marmura, cioplite, sculptate si frumos modelate, iti vorbesc. Unele
sunt vechi de mii de ani, altele abia scoase din atelierCele mai vitregite
de soarta stau rasturnate prin ogoare sau in perimetrul vechilor orase,
invaluite in buruieni si spini ( Traian Aldea, Scrisorile Apocalipsei, p.
10 )
Caracteristici ale epistolelor
Desi Ioan era scriitorul celor sapte epistole, in calitatea sa conducator
vizibil al celor sapte biserici din vestul Asiei Mici, adevaratul autor era de
fapt Iisus, stalpul si temelia bisericii Sale. Ordinea epistolelor corespunde
exact itinerariului parcurs de Ioan, cu resedinta in Efes, atunci cand vizita
aceste comunitati locale. Itinerariul avea forma unei potcoave, pornind din
Efes si sfarsind cu Laodicea.
Epistolele adresate celor sapte biserici au cateva caracteristici:
1) Aceste scrisori sunt adresate in primul rand celor sapte comunitati
locale din Asia Mica, din primul secol crestin. Ele contin mesaje
personale, potrivit problemelor locale pe care le intampinau aceste
biserici.
2) De asemenea, ele sunt scrisori adresate crestinatatii din toate
perioadele erei crestine de la prima venire a lui Christos si pana la
revenirea Sa glorioasa. Fiecare biserica locala simbolizeaza cate o epoca
crestina, cu problemele ei caracteristice. Din acest punct de vedere, cele
sapte epistole reprezinta o viziune panoramica asupra crestinismului in
toate etapele sale, fiind un lant profetic paralel cu celelalte doua lanturi
profetice din Apocalipsa: cele sapte peceti ( sigilii ) si cele sapte trambite.
2

3) Dincolo de solia adresata bisericilor locale si perioadei respective din

istoria bisericii, cele sapte scrisori contin si solii personale, individuale.
Efes ( biserica curata ) reprezinta biserica apostolica a primului secol,
caracterizata prin curatia doctrinei si a dragostei. Spre sfarsitul perioadei
ei, aceasta biserica si-a pierdut insa din entuziasmul initial, fiind mustrata
de Domnul Iisus pentru pierderea dragostei dintai.
Smirna ( biserica persecutata ) reprezinta biserica persecutata in
secolele al II-lea si al III-lea ( 100-313 d.Chr. ) de catre autoritatile
romane.
Pergam ( biserica inaltata ) reprezinta biserica secolelor al IV-lea si al Vlea, caracterizata prin compromisurile pe care incepea sa le faca. Dupa
recunosterea religiei crestine ca religie oficiala, aceasta a fost confruntata
cu asaltul invataturilor false care au patruns in sanul ei, alterandu-i curatia
si misiunea.
Tiatira reprezinta biserica Evului Mediu ( 538-1517 ) in care lumina
adevarului se stingea tot mai mult, iar adevaratii crestini erau tot mai
putini.
Sardes reprezinta biserica din timpul Reformei ( 1517-1755 ), muribunda
din punct de vedere spiritual.
Filadelfia reprezinta perioada marilor redesteptari religioase din secolele
al XVIII-lea si al XIX-lea, avand la baza solia revenirii lui Christos, adusa
din nou in atentia lumii.
Laodicea ( biserica incropita, multumita de sine ) reprezinta perioada
actuala ( de la mijlocul secolului al XIX-lea si pana la sfarsitul istoriei ).
Descrierea ei ca fiind o biserica multumita de sine, materialista si
incropita se potriveste crestinismului din zilele noastre.
Valoarea speciala a celor sapte scrisori este data de faptul ca sunt
singurele dictate personal de Domnul Iisus lui Ioan. Fiecare scrisoare
urmeaza aproximativ aceeasi schema:
1) Recomandarea lui Iisus
2) Aprecierea
3) Mustrarea
4) Sfatul
5) Promisiunea facuta celor care vor birui
Trebuie sa observam modul in care Dumnzeeu lucreaza cu omul: inainte
de a mustra, Domnul rosteste cuvinte de apreciere. Noi procedam
adesea invers: intai ii mustram pe cei gresiti si abia in final incercam sa-i
incurajam.
Imaginile sub care apare Iisus
3

Exista o stransa legatura intre portretul Fiului omului din capitolul 1 si

soliile adresate celor sapte biserici. Astfel, fiecare epistola incepe cu un
detaliu preluat din portretul lui Iisus din capitolul intai al cartii.
Celor din Efes, care isi pierdusera dragostea dintai,Iisus li se prezinta ca
Cel care umbla in mijlocul sfesnicelor de aur, cunoscandu-le indeaproape
pe fiecare. Bisericii din Smirna, confruntata cu crudele persecutii din
partea romanilor, Iisus se recomanda ca Cel care a murit , dar traieste.
Celor din Pergam,confruntati cu compromisul si apostazia, Iisus se
prezinta ca Cel care are sabia ascutita cu doua taisuri. Bisericii din
Tiatira, care era nevoita sa reziste sub presiunea unei Izabele idolatre,
Iisus se prezinta ca Cel cu ochii ca para focului si ale carui picioare sunt
ca arama aprinsa. Bisericii din Sardes, nascuta aproape moarta, Iisus i se
recomanda ca Cel care tine cele sapte stele in mana Sa. Celor din
Filadelfia, laudati pentru credinta lor, El se prezinta ca Cel care tine cheile
mortii si ale locuintei mortilor, iar Laodiceei, biserica multumita de sine si
incropita, Iisus i se recomanda a Martorul credincios si adevarat.
Toate aceste prezentari ale lui Iisus sunt alese cu multa grija si se
potrivesc exact cu conditiile fiecarei biserici in parte.
Fagaduintele din finalul epistolelor
Fagaduintele facute celor sapte biserici ne asigura de restaurarea deplina
a tuturor lucrurilor asa cu erau ele la Creatiune. Tot ce a fost pierdut prin
caderea lui Adam este restaurat la finalul Planului de Mantuire, prin
lucrarea celui de-al doilea Adam Iisus Christos.
De asemenea, analizand continutul celor sapte epistole, observam o
crestere progresiva a ideii de revenire a lui Iisus, pe masura ce El se
adreseaza bisericilor:
- Voi veni la tine ( Epistola catre Efes , cap. 2, 5 )
- Voi veni la tine curand ( Epistola catre Pergam, cap. 2, 16 )
- Tineti cu tarie ce aveti pana voi veni ( Epistola catre Tiatira, cap. 2,
25 )
Voi veni ca un hot ( Epistola catre Sardes, cap. 3, 3 )
- Eu vin curand ( Epistola catre Filadelfia , cap. 3, 11 )
- Eu stau la usa si bat ( Epistola catre Laodicea, cap. 3, 20 )
Asadar, pe masura ce bisericile se apropie de finalul istoriei pacatului,
adevarul despre revenirea iminenta a lui Christos va fi tot mai evident.
Soliile trimise celor sapte biserici trebuie intelese in trei planuri diferite:
1) In primul rand , ele se adreseaza unor biserici locale din Asia Mica care
existau in primul secol al erei crestine.
2) In al doilea rand, ele se adreseaza crestinilor din cele sapte perioade
istorice simbolizate de aceste biserici.
4

3) In al treilea rand, ele descriu sapte experiente majore prin care pot
trece copiii lui Dumnezeu, indiferent de epoca in care traiesc.
Concluzii
Scrisoarea inseamna comunicare. Faptul ca expeditorul celor sapte
epistole este Insusi Mantuitorul ne demonstreaza dorinta lui Dumnezeu
de a comunica cu omul, chiar in starea decazuta in care se afla acesta.
Scrisorile Apocalipsei nu lingusesc si nu hranesc vanitatea oamenilor
carora le sunt adresate. Ele sunt cat se poate de realiste. Cand e vorba
de un cuvant de apreciere, Domnul Iisus nu ezita sa rosteasca
intotdeauna un cuvant in acest sens. Insa cand e vorba de indreptarea
unor stari de lucruri in bisericile vizate, El nu ezita sa foloseasca bisturiul
Cuvantului Sau mustrator.
Niciodata ranile nu sunt lasate fara a fi vindecate. Orice mustrare e
insotita si de mangaiere, de sfat si, mai ales, de cate o fagaduinta
pretioasa. In esenta, scrisoriel Apocalipsei ne vorbesc despre iubirea lui
Dumnezeu, despre grija Sa pentru fiecare biserica in parte si intelegerea
Sa fata de greutatile specifice fiecareia. Punctul cel mai luminos al
epistolelor il reprezinta promisiunile finale, caci ele ne vorbesc despre
planurile si intentiile Creatorului de a restaura tot ce a degradat pacatul in
aceasta lume.
Redescoperirea cetatilor Asiei Mici a insemnat o munca sustinuta si
indelungata. Dezgroparea lor din molozul vremii le-a dat o noua viata.
Insa la fel de greu a fost ca soliile adresate lor sa fie redescoperite si
reintroduse in circuitul valorilor spirituale. De ce ? Pentru ca, paradoxal,
tocmai crestinii se opun acestor descoperiri.
Cand arheologii straini au dorit sa cerceteze ruinele vechilor cetati din
Asia Mica, sultanii locului au cerut doar aurul. Despre pietre au spus: Nu
ne intereseaza. Faceti ce vreti cu ele. Tarziu, dupa ce comorile au ajuns
sa umple muzeele lumii, si-au dat seama ce au pierdut.
Pe crestinii secolului nostru ii urmareste acelasi pericol: Apocalipsa ? Nu
ne intereseaza ! Si cate comori ale ei nu sunt astfel pierdute pentru
totdeauna !
Postasul Apocalipsei a ajuns demult la ultima statie. Si-a transmis solia,
mustrarea, sfatul, iar acum asteapta raspunsul. Depinde de tine daca vei
sta cu Iisus la masa partasiei , sau vei ramane in intunericul de afara.
Gandeste-te , e ultima statie. ( Traian Aldea, Scrisorile Apocalipsei, p.
23 )