Nimicuri

nr. 305/12 mai 2017

A doua traducere.
Primesc de la domnul doctor Costel Eugen Popescu din Scornicești a doua variantă, a lui, a
descifrării „Manuscrisului Voynich”.

Prezint mai jos câteva argumente care ar argumenta, susține translatorul, că s-a ajuns la
„traducerea” corectă după sute de ani.
1 – Alfabetul este al Titanilor și al Atlanților.
2 – Este scris în limba lor și apoi a urmașilor lor și apoi a urmașilor lor, Geți și Daco-Geți, iar astăzi,
româna.
3 – Faptul că Geții ar fi urmașii Titanilor o spune un locuitor al Romei Antice, Horațiu: „Roma îl
celebrează pe Augustus ca al doilea învingător al Titanilor”, (Nicolae Densușianu, Dacia Preistorică,
pag. 716). Deci Geții moștenesc limba și teritoriul Titanilor.

4 – Limba getică e aceeași cu limba românilor, ne spunea în anul 551, Iordanes în Getica XXXV, 133,
citez: „Religia Geților este slujită în limba rumună”. Din același citat reiese clar că limba română este
continuatoarea limbii getice, este aceeași, și tot același este și teritoriul locuit azi de români.

1
5 – În concluzie, urmașii Titanilor, ca limbă și teritoriu, sunt Geto-Dacii, iar urmașii acestora, tot ca
limbă și teritoriu, sunt românii.
6 – Cunoscând aceste lucruri, dar și limba română, dar și cu ajutorul a câtorva sute de cuvinte getice
culese în timp, cât și din„Dicționarul de arhaisme și regionalisme” al lui Gheorghe Bulgăr și Gheorghe
Constantinescu Dobridor, am putut afla ce este scris în „Manuscrisul Voynich”.
7 – Doresc să se știe că la orice lucru începutul este întotdeauna cu greșeli, greșeli pentru care cer
scuze celor ce vor continua munca la „Manuscrisul Woynich”.
8 – Acum ofer alfabetul Titanilor și anume literele ce asigură o oarecare siguranță chiar și dacă unele
sunt sigure.

Eu mă bucur că domnu’ doctor Popescu a mai făcut un pas către descifrarea unor răspunsuri
căutate de mult timp și rămân cu regretul că nu pot transcrie aici caracterele din „Manuscrisul
Voynich” descifrate.
„Manuscrisul Voynich” este un manuscris cifrat misterios despre care nu se cunoaște nici
autorul, nici data apariției. Mulți „savanți” au declarat că l-au descifrat de-a lungul sutelor de ani și
ne-am bucura dacă domnu’ doctor Emil Costel Popescu din Scornicești ar face primii pași.
O carte de 232 pagini scrisă cu litere și cuvinte neidentificate, fără greșeli, tăieturi sau
corecturi, desene de plante și animale neidentificate, oameni în poziții inexplicabile, semne zodiacale
complexe, invenții tehnice încă necunoscute…
Căpușa criminală.
Se pare că în ultima vreme s-au descoperit și urmași de-ai dinozaurilor prin pajiștile
noastre. Sunt căpușile fioroase (Ixodes ricinus) care au invadat poienile cu iarbă și nu ne mai
dau voie să ne bucurăm de căldura grătarelor noastre cele de toate sărbătorile legale și
ilegale oferite cu atâta generozitate de oamenii politici de ieri și de azi.
Atacă și oameni, atacă și tot felul de animale fie ele sălbatice, fie domestice, înțeapă
și reptile, și șoareci, și purici, orice numai să conțină sânge. Au acoperit Europa, Africa de
Nord și Rusia Centrală, deocamdată. Visul lor e să ajungă în America, acolo au aflat că
sângele curge din abundență prin toți yancheii.
Nu poți să aprinzi focul pentru grătar și să pleci cu toporul sau cu drujba după câțiva
metri cubi de copaci prin preajmă, că o găsești înfiptă până la jumătate în degetul mare de la
piciorul stâng sau o vezi îngrozit cum își caută un loc mai potrivit pentru forare prin șoldul
drept.

2
 Când e plină cu sânge seamănă cu un bob de ricin, când e nemâncată seamănă cu
orice căpușă nevinovată. Erau și înainte căpușe, întotdeauna au fost, însă nu au existat
atâtea posturi de televiziune să-i facă publicitate.

Dacă vrei să o extragi din piele, se rupe de la jumătate și își lasă acolo otrava. Dar s-a
descoperit și metoda prin care se poate scăpa de ea: se udă în apă un băț de chibrit și se
pansează cu el zona în care se află înfiptă căpușa. Căpușa iese singură căci e beată după
fosfor.
10 Mai

A trecut și ziua de 10 mai, o zi ca oricare altă zi. Posturile mass-media nu au uitat-o, numai

3
că au prezentat-o fiecare cum s-au priceput, sau fiecare cum au avut ordin. Unii ziceau că „9 mai e
ziua regalității”, alții că „9 mai e ziua Europei”, alții că „9 mai e ziua partidului”.
Poate că ar fi trebuit și niște profesori de istorie autentici care să ne fi spus că 81 de ani, adică
din 1866, până în 1948, 10 Mai a fost Ziua Națională a României, zi în care:
- a fost instalat principele Carol la Cotroceni, (10 Mai 1866),
- a fost declarată oficial Independența Națională de către domnitor și a fost publicată în Monitorul
Oficial, (10 Mai 1877),
- a fost recunoscut oficial Regatul României, (10 Mai 1881).
Gheorghe Atanasescu/12 mai 2017