Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Deasemenea, compostarea la rece nu distruge nici germenii patogeni, deci dacă veţi
pune plante bolnave în grămada de compost rece, există posibilitatea ca bolile să se
răspândească în grădină, de unde şi recomandarea de a arde plantele bolnave şi a
nu le folosi pentru compost rece.
Una dintre cele mai rapide şi eficiente metode de compostare temperaturi mari este
metoda Berkeley, studiată la Universitatea din California. Această metodă produce
compost de calitate superioară în 18 zile.
Cerinţele pentru compostarea fierbinte, folosind metoda Berkley sunt următoarele:
Materialele care sunt bogate în carbon sunt, de obicei, materiale uscate, de exemplu
rumeguşul, cartonul, frunzele uscate, paiele, crengile şi alte materiale lemnoase sau
fibroase care putrezesc foarte încet.
Materialele care sunt bogate în azot sunt, de obicei, materiale umede, bogate în apă,
cum ar fi iarba verde, resturile de fructe şi legume, balega difertelor animale, găinaţul,
plantele bogate în frunze, care putrezesc foarte rapid.
Dacă raportul C:N este corect, cu această tehnică rapidă de compostare aerobică la
cald, materia organică va fi transformată în aproximativ acelaşi volum de compost.
Prin contrast, compostarea la rece, anaerobica, va reduce drastic volumul de
compost obţinut în procesul de descompunere.
Multe din materialele folosite pentru compostare nu au raportul ideal între carbon şi
hidrogen. Când folosiţi metoda de compostare rapidă, trebuie să luaţi în considerare
cât de rapid se descompun natural materialele folosite şi să amestecaţi materiale
care se descompun uşor cu materialele care se descompun greu.
Materialele care au raport foarte mic carbon:azot, de cca. 7:1, se vor descompune foarte
repede, deoarece ele sunt bogate în azot. De exemplu pestele, care se descompune foarte
repede.
Materialele care au un raport foarte mare carbon:azot, de pana la 500:1, vor avea nevoie de
mai mult timp pentru a se descompune, deoarece sunt sărace în azot, şi este necesar să le
mărunţim – de exemplu crengile.
De exemplu, dacă raportul C:N este prea mare, îl putem micşora prin adăugarea de
balegă sau iarbă verde. Dacă raportul C:N este prea mic, il putem mări adăugând
carton, frunze uscate, rumeguş sau lemn mărunţit.
Mai jos sunt redate rapoartele medii între carbon şi azot pentru unele dintre cele mai
obişnuite materiale folosite pentru compost:
La modul general, dacă sunteţi grăbiţi, folosiţi o parte materie animală (bălegar) şi
două părţi de materie uscată bogată în carbon şi va funcţiona. Trebuie doar să clădiţi
grămada de compost în straturi subţiri, alternând materia animală cu cea vegetală
până când obţineţi o grămadă cu laturile de aproximativ 1 metru şi înălţimea de cca
1,5m. Nu aveţi cu adevărat nevoie să calculaţi exact raţia de C:N, e mai mult o
chestie orientativă, dacă ţineţi cont de raportul materie uscată-materie umedă şi
alternaţi straturile, nu aveţi niciun motiv de îngrijorare.
Cu câteva roabe de frunze uscate, o roaba de buruieni din grădină, un balot de paie
şi ceva bălegar de vacă, puteţi construi relativ rapid o grămadă de compost din care,
în aproximativ trei săptămâni puteţi obţine mai mult de un metru cub din cel mai bun
compost pentru grădină, din acela care se vinde la saci in magazinele de profil (la
preţuri deloc neglijabile).
Ziua 1
Amestecaţi împreună ingredientele, aşternând materia uscată alternativ cu cea
umedă, în straturi de cca. 5 cm fiecare.
Udaţi grămada de compost foarte bine, până la saturare, astfel încât apa să înceapă
să se scurgă în afară prin partea de jos a grămezii.
Puteţi pune un activator în mijlocul grămezii de compost, pentru a porni mai repede procesul
de compostare. Ca activatori, puteţi folosi tătăneasă, urzici, coada şoricelului, peşte, urină sau
compost vechi.
Ziua 4
Întoarceţi grămada de compost în aşa fel încât părţile care au fost în exterior să fie
acum în interior şi materialul care a fost in interior să fie la exterior. Decupaţi mai întâi
părţile de la exteriorul grămezii şi puneţi-le pe locul noii grămezi. Interiorul vechii
grămezi, care este in cel mai avansat stadiu de compostare, trebuie lăsat pentru la
sfârşit şi aşezat în aşa fel încât să acopere noua grămadă la exterior.
Asiguraţi-vă că grămada este destul de umedă. Dacă stoarceţi o mână din
materialele folosite şi stoarceţi, ar trebui să curgă măcar o picătură de apă.
Dacă materialele devin prea umede, puteţi aera puţin baza, sau face o gaură de circa 7-10 cm
diametru sau, şi mai bine, puteţi pune beţe dedesubt, pentru drenaj.
Ziua a 6-a şi ziua a 8-a
Dacă grămada de compost începe să scadă rapid în înalţime, atunci este prea mult azot în
compost.
Ca să grăbiţi încălzirea grămezii, puteţi adăuga în grămadă o mână de făină de oase sau făină
de sânge (bleah!).
Dacă compostul se încinge prea tare, miroase urât şi scade rapid în înălţime, din cauza
proporţiei prea mari de azot, trebuie să încetiniţi procesul prin adăugarea de rumeguş;
întoarceţi grămada şi, la fiecare furca de compost întors adăugaţi o mână de rumeguş.
Ziua a 18-a
Când râmele apar în compost, este semn că procesul s-a terminat, şi compostul e
gata, plin de nutrienţi. Obţineţi astfel un compost proaspăt, maro inchis, bine
mirositor.